CHIRURGIE 1 NURSING Profesor instructor Rosculet Mihaela

CURS 9

TEHNICA TRANSFUZIEI
MASURI DE PREVENIRE A INCOMPATIBILITATII TRANSFUZIONALE

 determinarea grupei în sistemul OAB şi Rh la primitor

 alegerea unui sânge de donator izogrup OAB şi Rh
 proba de compatibilitate majoră - directă (Jeanbreau)
 proba de compatibilitate biologică (Oelecker)

PROBA DE COMPATIBILITATE DIRECTĂ MAJORĂ

IN VITRO - JEANBREAU

Scop
 pune în evidentă incompatibilitatea în sistemul OAB,
 decelează anticorpii din serul bolnavului, care ar putea distruge eritrocitele donatorului
Pregătirea materialelor
 lame de sticlă curate, degresate, uscate
 flaconul sau punga cu sângele de cercetat
 seringi şi ace sterilizate
 pipete, mănuşi de protecţie
 termostat, vată, alcool
Execuţie
 asistenta se spală pe mâini si îmbracă mănuşile sterile
 recoltează sânge prin puncţie venoasă de la primitor
 introduce sângele la centrifugă
 pune o picătură din plasma primitorului pe o lamă peste care adaugă eritrocite de la
donator in proporţie de 1/10 între globule şi ser
 citeşte rezultatul după 5 minute, la rece
 la cald - adaugă o picătură de papaină şi introduce la termostat la 37 grade, timp de 30 minute in
camera umeda
Interpretare
 dacă în picătură se produce aglutinarea, sângele primitorului nu este compatibil cu sângele
donatorului
 dacă nu se produce aglutinarea, sângele este compatibil şi poate fi transfuzat

DA NU

1
CHIRURGIE 1 NURSING Profesor instructor Rosculet Mihaela

PROBA DE COMPATIBILITAE BIOLOGICĂ

OELECKER - IN VIVO

Scop
 Verificarea reactiei primitorului faţă de sângele ce i se introduce intravenos, prin transfuzie
Pregătirea materialelor
 instrumentele şi materialele necesare efectuării unei transfuzii (vezi transfuzia)
 medicamentele necesare pentru eventuale accidente posttransfuzionale
Pregatirea pacientului
 psihic şi fizic, ca pentru puncţia venoasă
Execuţie
 asistenta se spală pe mâini si îmbracă mănuşi sterile
 instalează aparatul de transfuzie
 lasă să se scurgă prin picurător primii 20 ml de sânge
 reglează ritmul de scurgere la 10-15 picături/minut, timp de 5 minute
 supraveghează foarte atent pacientul timp de 5 minute
 dacă apar semnele incompatibilităţii de grup (senzaţie de frig, frison, cefalee, dureri lombare,
tahicardie, urticarie, congestia feţei), întrerupe transfuzia şi anunţă medicul
 dacă nu apar semnele incompatibilităţii de grup, introduce din nou 20 ml sânge în ritm mai rapid,
după care reglează ritmul la 10-15 picături/minut
 supraveghează pacientul timp de 5 minute
 dacă nu apar semnele incompatibilităţii de grup, continuă transfuzia în ritmul prescris.

TEHNICA TRANSFUZIEI DE SANGE

 Procesul transfuzional trebuie să fie întotdeauna precis, controlat şi riguros, cea mai mică eroare
poate antrena complicaţii ireversibile pentru pacient. El se desfăşoară în mai multe etape.În ordine
cronologică, aceste etape sunt:
1. Indicaţia de transfuzie
 Indicaţia pentru hemoterapie este pusă şi asumată prin semnătură de către medic.

2. Informarea pretransfuzională a pacientului

 Este o obligaţie deontologică, medicul va explica de o manieră clară pacientului sau rudelor
acestuia beneficiile aşteptate în urma transfuziei, dar şi riscurile aferente acesteia. Se va lua un
consimtamant semnat de familie sau pacient

3. Recoltarea probelor de sânge pentru compatibilitate

 Indiferent dacă se cunoaşte sau nu grupa sanguină ABO/Rh a pacientului, se vor recolta 2 probe
de sânge pentru determinarea grupei ABO/D şi teste de compatibilitate:
 un tub fără anticoagulant(pentru grupABO/D, compatibilitate)
 un tub recoltat pe EDTA ( pentru Testul Coombs Direct).
 Identificarea eşantioanelor se face la patul bolnavului, în momentul recoltării şi după verificarea
identităţii pacientului. Dacă pacientul este inconştient, se vor cere informaţii unui aparţinător sau
se va cere unui alt membru al echipei medicale să verifice (confirme) identitatea pacientului.
 Se trimit eprubetele la laborator sau la punctul de transfuzie din spital pentru efectuarea probelor
pretransfuzionale impreuna cu comanda de sange.

2
CHIRURGIE 1 NURSING Profesor instructor Rosculet Mihaela

4. Comanda de sânge sau componente sanguine

 Bonul de comandă (formular tipizat) se completează corect şi lizibil. El trebuie să precizeze
numele pacientului, diagnostic, vârsta(CNP), tipul şi numărul de unităţi solicitate, data şi ora
prevăzute pentru administrare. Dacă este nevoie urgentă de sânge, se va contacta serviciul de
transfuzie şi prin telefon.

5. Recepţia şi pregătirea componentelor pentru administrare

 Se controlează aspectul, integritatea, data validităţii, eventuale menţiuni speciale (A se transfuza
strict izogrup/izoRh), absenţa coagulilor mari, a hemolizei sau a coloraţiei anormale. Aspectul
componentului din pungă trebuie să fie identic cu segmentul de tubulatură al pungii. Dacă există
anomalii, componentul nu poate fi transfuzat şi se va returna Centrului de transfuzie producător.

6. Ultimul control la patul bolnavului

 Se efectuează înainte de transfuzie, la patul bolnavului, personal de către asistenta care montează
trusa de transfuzie. Controalele obligatorii sunt:
 verificarea identităţii pacientului;
 verificarea validităţii produsului (aspect, integritatea pungii, termen de valabilitate);
 verificarea compatibilităţii dintre unitatea de sânge selectată şi pacient:
1. determinarea grupului sanguin ABO/D la pacient;
2. determinarea grupului sanguin ABO/D la unitatea de transfuzat;
3. determinarea compatibilităţii grupului sanguin al pacientului cu produsul.
 verificarea documentaţiei (FO pacient, buletin de compatibilitate);înregistrarea în foaia de
observaţie.

7. Administrarea sangelui
Materiale necesare
 1 – 2 truse pentru transfuzat sange
 mănuşi,
 preparatul de transfuzat
 soluţie normal salină, stativ
 echipament pentru montare branulă dacă este necesar (se va monta cateter 20G).
 materiale necesare controlului grupei sanguine
 medicamente pentru eventuale accidente
 invelitoare de flanela
 aparat de oxigen

Pregatirea pacientului
Psihica-
 i se explica necesitatea si riscul transfuziei;
 daca este posibil, pacientul isi exprima consimtamantul scris;
 daca pacientul refuza, fiind constient si cunoscand consecintele refuzului, transfuzia nu se va
efectua; - apartinatorii nu au drept de hotarare.
Fizica
 pacientul nu va manca cu 2 ore inainte
 se aseaza in decubit dorsal, comod, cu bratul in extensie si supinatie;
 i se administreaza antialergic (daca este alergic);
 se acopera cu invelitoarea.
 Se montea un CPV de un calibru mediu spre mare
3
CHIRURGIE 1 NURSING Profesor instructor Rosculet Mihaela

Pregatirea flaconului
 spalarea mainilor cu apa si sapun
 asistenta imbraca manusi pentru protectie
 se fixeaza flaconul (punga) in stativ
 se indeparteaza dopul de la punga dupa ce se dezinfecteaza cu tinctura de iod
 se monteaza apartul de perfuzat ( cu filtru in picurator)
 se evacueaza aerul din tubul aparatului - ca la orice perfuzie
 se ataseaza perfuzorul pa branula
Efectuarea probei biologice Oelecker
 se lasa 20-30 ml de sange sa curga prin picurator si se regleaza ritmul la 10-15 picaturi/minut
timp de 5 minute
 se supravegheaza pacientul si daca nu apar semne de incompatibilitate se repeta operatia
 daca nu au aparut semne de incompatibilitate, se continua transfuzia in ritmul stabilit de medic
 se supravegheaza in continuare pacientul si ritmul de scurgere la nivelul picuratorului - se
pregateste flaconul urmator (daca este cazul)
Sfarsitul transfuziei
 la incheierea transfuziei se retin din fiecare flacon 5-6 ml de sange pentru verificari ulterioare,in
caz de accidente posttransfuzionale tardive
 se inchide prestubul, se desface transfuzorul si se monteaza capaculla branula.
 se spala cu ser fiziologic
 punga se păstrează la frigider 48 ore;
8.Ingrijirea ulterioara a pacientului
 se aseaza comod, se acopera
 se asigura temperatura camerei cu 1-2 ° C mai ridicata
 se ofera pacientului lichide calde ( daca este permis)
 se alimenteaza dupa 2 ore de la terminarea transfuziei (daca este permis)
 se supraveghează pacientul în următoarele 24-48 ore posttransfuzie.
9.Notarea în foaia de observaţie
 se notează numărul flaconului şi cantitatea de sânge transfuzat; eventualele reacţii ale
pacientului
 după terminarea transfuziei se notează în fişa pacientului ora, starea generală a pacientului, sub
semnătura asistentei care a efectuat transfuzia;

Accidentele şi incidentele transfuziei de sânge

Incidente
 înfundarea aparatului cu cheag - se schimbă aparatul
 sângele poate conţine cheaguri sau pelicule de fibrină ce se depun pe filtru - se schimbă flaconul
şi perfuzorul
 ieşirea acului/branula din venă
 perforarea venei
 coagularea sângelui venos refulat în ac/branula - se schimbă acul
Accidente
 incompatibilitatea de grup în sistemul OAB, manifestată sub forma şocului hemolitic
 se întrerupe transfuzia la apariţia semnelor precoce (frison, tahicardie, dispnee, cianoză, stare
generală alterată, dureri lombare, retrosternale)
4
CHIRURGIE 1 NURSING Profesor instructor Rosculet Mihaela

 transfuzarea unui sânge alterat, infectat cu germeni virulenţi care provoacă frisoane puternice
la 1-2 ore după transfuzie;
 se încălzeşte pacientul cu pături, buiote şi se administrează băuturi calde, se începe antibioterapie
masivă, după antibiograma sângelui infectat
 Sangele infectat cu virusul hepatitei epidemice, cu plasmodiul malariei, spirochete sau brucele -
manifestările apar după trecerea perioadei respective de incubaţie
 prezenţa substanţelor piretogene provoacă frison, cefalee, febra
 embolie pulmonară
- cu cheaguri, manifestată prin agitaţie, cianoză, dureri toracice, tuse chinuitoare,
hemoptizie, febră
- cu aer, manifestată prin alterarea bruscă a stării generale, cianoză, dispnee, tensiunea
arterială scăzută, puls filiform; se iau măsuri antişoc de către medicul anestezist-
reanimator
 transfuzia sângelui neîncălzit poate provoca hemoliza intravasculară cu blocaj renal, şoc
posttransfuzional, acidoză metabolică, stop cardiac prin hipotermie

PROTOCOL DE INVESTIGARE/ ÎNREGISTRARE A UNEI REACŢII ACUTE

TRANSFUZIONALE

 Imediat ce se va suspecta o reacţie adversă, se va intreupe transfuzia

 se va monta o perfuzie cu o soluţie normal salină. Nu se va arunca punga cu sângele (sau
derivatele acestuia) care era transfuzat;
 se anunţă imediat medicul;
 se va monitoriza starea pacientului, semnele sale vitale la fiecare 15 minute, sau continuu (cu
ajtorul unui monitor cardiac) în funcţie de severitatea reacţiilor;
 imediat după apariţia reacţiei se recoltează următoarele probe de sânge şi se trimit pts/cts furnizor;
o probă de sange fără anticoagulant + o probă de sange pe anticoagulant (edta) de la braţul opus;
 se anunţă centrul de transfuzii şi i se returnează punga (chiar dacă este goală) pentru ca să fie
retestata în vederea depistării cauzei declanşatoare şi a altor reacţii ce mai pot apare;
 se va colecta prima probă de urină postransfuzională, se va eticheta (“posibilă reacţie
transfuzională”) şi se va trimite la laborator pentru vedea dacă conţine hemoglobina, un indicu
clar apariţiei hemolizei;
 se va monitoriza strict bilanţul hidric (intrări şi ieşiri) deoarece depozitele de hemoglobină în
structurile renale pot determina disfuncţionalităţi la acest nivel;
 se va administra oxigen, epinefrina sau alte medicamente, la indicatia medicului
 se va aplica pătura hipotermică pentru a reduce febră, dacă este cazul.

INGRIJIREA PACIENTULUI CU OCLUZIE INTESTINALA

Prin ocluzie intestinală se înţelege oprirea completă şi persistentă a tranzitului intestinal şi, în
consecinţă, imposibilitatea evacuării de materii fecale şi gaze (se constituie un sindrom de abdomen
acut).
În funcţie de aceste tipul obstacolului de producere, ocluzia a fost clasificată în două tipuri:
 Ocluzie mecanică - oprirea tranzitului poate fi provocată de un obstacol mecanic, situat oriunde
în lungul intestinului subţire sau al intestinului gros: tumori, corpi straini, stenoze, bride de
neoformatie, rasucirea unei anse intestinale ( volvulus) etc

5
CHIRURGIE 1 NURSING Profesor instructor Rosculet Mihaela

 Ocluzie dinamică (funcţională) - oprirea tranzitului este datorată unei tulburări funcţionale a
motilitătii intestinale fie prin exagerarea contractiei musculaturii peretelui intestina, fie prin
pareza sau paralizia acesteia.

Examene paraclinice
 Radioscopia arată imagini hidroaerice;
 Examenul de laborator arată hiperazotemie și leucocitoză;
 CT computer tomograf – se pot vedea semne care să arate prezența strangulației în porțiunea
afectată a intestinului;

Orice pacient cu suspiciune de ocluzie intestinala reprezinta o urgenta medico-

chirurgicala

Culegerea datelor. Manifestari de dependenta

 Durere abdominala de tip colicativ sau continua, cu intensitate crescanda, periombilical ( in

cea mecanica) difuza ( dinamica).
 Varsaturi precedate de greturi, sughit, eructatii. La inceput alimentare, apoi fecaloide cand
starea se agraveaza.
 Absenta scaunului si a gazelor- se instaleaza dupa aparitia durerilorsi varsaturilor si este un
semne precoce
 Distensia abdominala ( meteorim abdominal), Borborisme – clopotajul intestinal
 Anxietate, neliniste
 Febra, frison
 Stare generala alterata

Problemele de ingrijire ale pacientului

 Disconfort abdominal
 Alterarea eliminarilor intestinale
 Hipertermie
 Anxietate
 Deshidratare
 Risc de complicatii: infectii peritoneale

Obiective nursing
 Pacientul sa prezinte stare de bine fizic
 Pacientul sa prezinte tranzit intestinal pentru materii fecale si gaze
 Sa prezinte temperatura in limite normale
 Sa fie echilibrat hidroelectrolitic
 Sa nu mai fie anxios

Interventii generale de nursing

 Se asigura repaus fizic si psihic pacientului
 Se opreste alimentatia per os
 Se realizeaza abord venos
 Se introduce sonda de aspiratie nazogastrica pentru combaterea stazei
6
CHIRURGIE 1 NURSING Profesor instructor Rosculet Mihaela

 Se masoara functiile vitale si vegetative si le noteaza in F de temperatura

 Se recolteaza sange si urina pentru examene de laborator: HLG, ionograma, rezerva alcalina,
uree, creatinica, etc
 Se reaizeaza reechilibrare hidroelectrolitica - administreaza solutii de echilibrare la indicatia
medicului
 Se realizeaza cateterism uretro vezical si bilant lichidian ingesta -excreta
 Se pregateste bolnavul pentru interventia chirurgicala
 Se acorda sprijin psihic bolnavului si apartinatoruilor
 Se administreaza la indicatia medicului tratamentul: antispastice in ocluziile dinamice prin spasm
si excitante ale peristaltismului intestinal in ocluzia paralitica, antibiotice, antiinflamatorii.

INGRIJIREA PACIENTULUI CU APENDICITA

Apendicita este o stare caracterizată de inflamația septica sau aseptica a apendicelui cecal Este
denumita boala tineretii, survine intre 10-30 de ani, perioada maxima de dezvoltare a aparatului limfatic.
Cauza determinanta este inflamatia cauzata de bacterii, infestarea cu paraziti intestinali, blocat de un
coprolit (materii fecale), corp strain.

Semne și simptome în apendicită

 durere abdominală colicativă cu localizare periombilicală si fosa iliaca dreapta
 inapetență, grețuri
 vărsături alimentare, apoi biloase, in peritonite devin fecaloide
 constipație
 oboseală, tahicardie, febra
 abdomen tare - extinderea procesului inflamator apendicular determina aparitia semnelor de
iritatie peritoneala: durere in fosa iliaca dreapta, hiperestezie cutanata aparare musculara
Examene paraclinice
 Ecografia are un rol important în diagnosticul pozitiv al apendicitei acute prin evidenţierea
apendicelui inflamat.
 Analizele de sânge – Leucocitoza în jur de 10 000/mmc cu/sau fără polinucleoză (80-90%)
şi VSH -ul mărit sunt caracteristice. Creşterea leucocitelor la 12 000 în prezenţa tabloului clinic
de apendicită acută este sugestivă pentru diagnostic.
Tratament
 Tratamentul unei presupuse apendicite acute este operația timpurie și apendicectomia de îndată
ce pacientul va fi pregătit. Apendicectomia poate fi realizata laparoscopic. Aceasta metodă
chirurgicală este asociată cu o externare mai rapidă.
 Netratat, apendicele se poate rupe, ducând la peritonită, urmată de șoc și, în extremis de
deces.

Problemele si sursele de dificultate ale pacientului cu apendicită

 disconfort abdominal legat de durere;
 constipatia sau diareea legata inflamatia apendicelui si cecului;
 intoleranta digestiva legata de disconfortul digestiv;
 hipertermie legata de procesul infectios;
 anxietate legata de actul chirurgical.
7
CHIRURGIE 1 NURSING Profesor instructor Rosculet Mihaela

Obiective
Pacientul
 să-și exprime diminuarea durerii;
 să fie echilibrat hidroelectrolitic;
 să prezinte temperatura în limite normale;
 să-și regleze eliminările intestinale;
 să înțeleagă necesitatea ințerventiei chirurgicale.
Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu apendicită
 asigură repaus la pat;
 suprima laimentatia peroral
 efectuează recoltările de probe biologice: Hl, glicemie, uree, probe hepatice, examen sumar
urină, TC,TS, grup sanguin, Rh;
 pregătește pacientul pentru investigații;
 hidratează pacientul parenteral cu soluții hidratante;
 aplică pungă cu gheața în regiunea fosei iliace drepte;
 măsoară și notează funcțiile vitale și vegetative;
 administrează medicația prescrisă de medic antiinfectioasa si antialgica și urmărește efectul
acesteia;
 ajută pacientul să-şi exprime sentimentele faţă de suferinţa actuală;
 pregătește pacientul pentru intervenția chirurgicala când se impune necesitatea acesteia;
 îngrijeste pacientul postoperator;
 psihoterapia este foarte utilă pentru a diminua anxietatea pacientului.