FACULTATEA DE MANAGEMENT ȘI TURISM RURAL

SPECIALIZAREA: INGINERIE ȘI MANAGEMENT ÎN ALIMENTAȚIE

PUBLICĂ ȘI AGROTURISM
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: IFR

REFERAT LA DISCIPLINA: BAZELE MANAGEMENTULUI

Tema 9: Brainstorming-ul

Îndrumător: Student:

Sef Lucr. Dr Toader Cosmina Cîmpian Alexandru

TIMIȘOARA
2022
 METODA BRAINSTORMING

 Brainstorming-ul este o tehnică de grup care ajută la generarea de idei şi la

stimularea gândirii creative. El este folositor atunci când se doreşte evitarea
tiparelor vechi de gândire, pentru a dezvolta noi moduri de a privi lucrurile.
Statisticile spun că prin Brainstorming se emit de 1,7 ori mai multe idei decât
individual. Dintre ideile emise, circa 20% sunt direct aplicabile. Dintre ele, o
cincime sunt de o reală valoare. De aceea, in zilele noastre managerii organizatiilor
tind recurca tot mai des la aceasta metoda de generare si evaluare a ideilor.

         În publicitate, brainstorming-ul este pasul preliminar al găsirii unui concept

creativ. Atunci când toată echipa creativă este familiarizată cu brief-ul, se
organizează o întâlnire cu scopul de a genera liber idei creative pentru găsirea unui
concept. Realizat în echipă, brainstorming-ul este o cale uşoară de a aduce, într-un
singur loc, experienţa tuturor membrilor, ceea ce duce la înmulţirea ideilor
explorate.

         In calitatea sa de tehnica manageriala, brainstormingul are o vechime

considerabila, fiind imaginat si utilizat in cursul anilor '30 de Alex Oborn, care
lucra intr-o agentie publicitara din New York.

         Cu trecerea anilor, termenele s-a mai demonetizat, ajungand sa defineasca un

grup de persoane care stau in jurul unei mese si emit tot felul de idei.

         Având la bază budismul Zen, este sinteza între cultura intelectuală a Indiei,
spiritul

pragmatic al Chinei și sensibilitatea emoţional-sentimentală a Japoniei, metoda

facilitează

transmiterea de la un participant la altul a iluminării ideatice asociativ-

combinatorie şi, prin aceasta, realizarea unei “reacţii creative în lanţ”.

         Metoda brainstorming este o activitate complexa, menita sa produca idei noi.
Ca urmare a nevoii de a suspenda orice rationament se accepta chiar din cele mai
neverosimile sugestii, sedintele de brainstorming sunt aproape incontrolabile.
Brainstormingul poate fi definit ca o modalitate de a obtine, intr-un rastimp scurt,
un numar mare de idei de la un grup de oameni.

Definitia se axeaza pe trei elemente:

- un numar mare de idei

- un grup de oameni

- un rastimp scurt.

         Brainstorming-ul este caracterizat de mai multe variabile, printre care: o

atmosferă relaxantă, libertatea exprimării ideilor, jocul creativ. Brainstorming-ul,
aşa cum o spune şi numele, trebuie să fie o furtună de idei, un efort colectiv pentru
găsirea celei mai bune abordări.

         Brainstorming-ul sau: „evaluarea amânată”, „furtuna de creiere”, “cascada

ideilor”:

 metodă interactivă de dezvoltare de idei noi ce rezultă din discuţiile purtate

între mai

mulţi participanţi;

 fiecare participant vine cu o mulţime de sugestii;

 rezultatul acestor discuţii se soldează cu alegerea celei mai bune soluţii de
rezolvare a

situaţiei dezbătute;

 atmosferă lipsită de critică, neinhibatoare, rezultat al amânării momentului

evaluării:
 brainstorming-ul se desfăşoară în cadrul unei reuniuni de durata a 30–45
minute;
 grupul - 3 pânǎ la 10 membri, de preferinţă eterogen din punct de vedere al
pregătirii şi

al specializǎrilor, sub coordonarea unui moderator – lider;

 rolul liderului - de animator, de mediator, de a asigura “productivitatea”

emiterii de idei,

de a scoate grupul din momentele de “stagnare”.

Metoda Brainstorming cuprinde două momente:

 unul de producere a ideilor;

  momentul evaluării acestora - faza aprecierilor critice; participa liderul
împreunǎ cu

responsabilul de proiect (dacǎ acesta nu este şi lider).

         O sedinta de brainstorming bine condusa genereaza sute de sugestii si solutii

- de la unele cu adevarat extraordinare la cele absolut nebunesti, stupide ori inutile.

Numarul optim de participanti la o sedinta este de aproximativ doisprezece; astfel,

fiecare isi poate aduce contributia la recolta de idei. Dimensiunile grupului nu
trebuie sa depaseasca insa douazeci de persoane, in caz contrar, fluxul ideatic este
atat de abundent incat unii participanti nu mai prind ocazia sa strecoare si ei "o
vorba". Dupa o vreme exasperati, renunta, ratand prilejul de a-si aduce contributia
la desfasurarea sedintei.

         Pe de alta parte, numarul minim de persoane trebuie sa se situeze in jur de

sase, inclusiv liderul. Intr-un grup mai mic exista riscul de a se instaura o
atmosfera de hiper-politete si de curtoazie, fiecare membru invitandu-i pe ceilalti
sa-si expuna opiniile. De asemenea, intr-o formatie restransa, spontaneitatea, rasul
si libertatea de gandire sunt mai greu de instaurat. Durata unei sedinte de
brainstorming este de aproximativ 30-45 de minute, dupa aceasta perioada
participantii incepand sa oboseasca si pierzandu-si capacitatea de concentrare si
interesul fata de problema discutata.

         Sedinta trebuie sa fie condusa de catre un moderator, pentru ca aceasta sa se

desfasoare in directia dorita. Conducatorul echipei are urmatoarele sarcini:

1. Contribuie la conversatie, nu inhiba dialogul Nu controleaza excesiv.

2. Incurajeaza participarea tuturor. Nu lasati o singura persoana sa acapareze
conversatia.
3. Readuce conversatia la subiectul principal, atunci cand aceasta se abate.
4. Introduce “generatoare de idei” cand energia sau entuziasmul se epuizeaza.
5. Introduce “jocuri creative” atunci cand se potrivesc.
6. Voteaza aprobator sau dezaprobator fiecare idee.
7. Elimina ideile proaste
8. Priveste apoi fiecare idee buna in parte si intreaba daca ar mai fi metode
pentru a le imbunatati, sau vine cu idei similare.

         Numerosi manageri sustin ca nu au suficienta vreme pentru a organiza o

sedinta de brainsorming; la urma urmei, ei au de luat decizii.
 

Avantajele brainstorming-ului

1. Metodă de lucru în echipă:

- punerea în comun a experienţei şi viziunii fiecărui participant;

- abordare multifaţetată a problemei prin contribuţia fiecărui membru;

- o multitudine de idei rezultate din efortul colectiv al echipei, idei care nu ar fi

putut fi generate de un singur membru;

2. Evadare din gândirea clişeică:

- fiecare membru al echipei este încurajat să abordeze problema din orice unghi
doreşte;

- fiecare membru al echipei poate spune orice, fie că este relaţionat sau nu cu
subiectul în cauză (uneori, din ideile care par pe lângă subiect se pot naşte concepte
frumoase);

3. Metodă de teambounding:

- fiecare membru are acceaşi libertate de exprimare, lucru care le oferă tuturor o
şansă egală de contribuţie;

- un singur scop (găsirea unei idei originale) care-i face pe membrii echipei să
lupte pentru acelaşi lucru;

Dezavantajele brainstorming-ului

1. Devierea de la subiect:

- participanţii au tendinţa de a ocoli subiectul în cauză, de aceea este important să

existe un coordonator care să-i ghideze permanent spre scopul întâlnirii;
 2. Timiditatea participanţilor:

- nu toţi membrii echipei se exprimă cu uşurinţă sau nu toţi au curajul de a-şi face
publice ideile, de accea este important de stabilit încă de la început că nimeni nu va
fi judecat sau criticat pentru contribuţia sa;

3. Monopolul:

- unii participanţi la brainstorming pot acapa discuţia, expunându-şi ideile în mod

repetat şi nelăsându-le celorlalţi timp să şi le expună pe ale lor;

4. Brainstorming-ul nu este doar distracţie:

- deşi este şi o metodă de relaxare şi de unificare a echipei, brainstorming-ul

trebuie să fie focusat în principal pe găsirea unei idei creative care să se
potrivească cu cerinţa brief-ului;

Regulile brainstorming-ului        

1. Încurajarea ideilor

Prima regulă a brainstorming-ului este accea că nu există idei nebuneşti sau

ridicole. Fiecare ideea adusă în discuţie poate fi începutul unui concept
extraordinar. Din acest motiv, fiecare participant trebuie să se simtă liber să spună
orice îi trece prin cap, indiferent de cât de trăznit poate părea. Este mai uşor să
modelezi o idee nebunească decât să transformi în original o idee banală.

2. Interzicerea criticilor

Ideile celorlalţi nu trebuie judecate, pentru că în brainstorming nu există idei bune

şi idei proaste. De asemenea, trebuie evitată şi laudarea unor idei, pentru că există
riscul ca brainstorming-ul să se axeze doar pe acele idei.

3. Cantitatea primează în faţa calităţii

Scopul brainstorming-ului este de a genera cât mai multe idei, indiferent de

calitatea lor. Cu cât sunt mai multe cu atât cresc şansele de a găsi o idee
extraordinară. De aceea e important ca fiecare membru al echipei să nu-şi limiteze
gândirea doar la soluţii creative, de calitate, pentru că există riscul de a apărea un
blocaj mental.

4. Toate ideile trebuie notate

În faza de brainstorming, fiecare idee trebuie notată rapid, fără a reflecta foarte
mult asupra ei. Ulterior se încearcă dezvoltarea lor şi li se hotărăşte valabilitatea.

5. Generarea de idei

Fiecare participant trebuie să fie atent la ce spun ceilalţi, pentru a putea să dezvolte
ideile deja spuse cu noi adăugiri care să  genereze alte noi idei.

6. Fiecare membru este important

În cadrul unui brainstorming, nu există şefi şi subalterni, nu există oameni mai

creativi şi oameni mai puţin creativi. Fiecare individ are o perspectivă unică asupra
situaţiei discutate, de accea e important ca fiecare membru al echipei să participe
activ la întâlnire.

Tehnici de brainstorming

În cadrul oricărui brainstorming se pot aplica mai multe tipuri de tehnici pentru a
încuraja generarea de idei.:

- Time Travel – Cum ai aborda problema dacă ai fi într-o altă perioadă de timp?
Acum 10 ani? Acum 100 de ani? Dar dacă ai fi în viitor?

- Teleportation - Cum ai face faţă situaţiei dacă ai fi în alt loc, într-o altă ţară, într-o
altă cultură?

- Attribute change – Cum ai analiza situaţia dacă ai fi de alt sex, de altă vârstă, de
altă rasă? Cu fiecare schimbare de atribut, te expui unui nou spectru de gândire, pe
care, în mod inconştient, îl aveai închis.

- Rolerstorming – Ce ai face dacă ai fi altcineva? Tatăl tău? Profesorul din liceu?

Şeful tău? Prietenul tău cel mai bun?

- Mind Map – Pornind de la o idee, dezvoltă o hartă de concepte asemănătoare,

ierarhizate şi subcategorizate.
- Brian Writing – Fiecare participant îşi scrie ideile pe o foaie proprie, care ajunge,
ulterior, la toţi ceilalţi participanţi pentru a fi completată cu alte idei.

- Random input – Găseşte-ţi o serie de stimuli aleatorii şi vezi cum s-ar potrivi ei în
situaţia dată. Stimuli ca: un cuvânt, o imagine, un obiect din cameră etc.

- SWOT Analyses – Realizează o analiză SWOT a situaţiei. Vezi care îi sunt

Punctele Tari (Strenghts), Punctele Slabe (Weaknesses), Oportunităţile
(Opportunities) şi Ameninţările (Threats). Această analiză îţi va deschide drumul
către idei la care nu te-ai fi putut gândi altfel.

- Reverse Thinking – Gândeşte-te la cum ar face toţi ceilalţi dacă ar fi în situaţia ta,
apoi fă exact opusul.

Principiile care stau la baza acesteia sunt:

- nu există restricţii privind emiterea ideilor; orice idee este luată în evidenţă,
considerându-se că nu poate fi găsită calitatea, decât dacă se caută mai întâi
cantitatea de idei (principiu “cantitatea naşte calitate”);

-  complementaritatea (de vârstă, specialişti, temperamente) conferă colectivului o

eficienţă deosebită în elaborarea ideilor; - grupul poate fi considerat ca un rezervor

de idei; el acţionează ca un stimulent pentru fiecare dintre participanţi. O idee,
chiar deplasată, este reţinută, fără a fi criticată, întrucât ea poate sugera celorlalţi
membri ai grupului, idei valoroase. Critica ideilor este cu desăvârşire interzisă;

- se poate obţine un număr dublu de idei bune (în acelaşi interval de timp) dacă se
amână emiterea unei judecăţi asupra unei probleme până după întocmirea unei liste
care include toate soluţiile posibile elaborate (principiul “amânarea judecăţii”).

Pregătirea reuniunii cuprinde activităţile de:

 programare a acesteia;
 stabilirea şi organizarea corespunzătoare a locului de desfăşurare;
 asigurarea materialului de înregistrare exactă şi completă a discuţiilor;
 selecţia şi constituirea grupului;
 prezentarea de către lider (animator) a problemei de rezolvat (chiar cu câteva
zile înainte de convocarea reuniunii, pentru a oferi posibilitatea de reflectare
asupra problemei supuse dezbaterii).
Desfăşurarea reuniunii este etapa la care participă:

 liderul;
 1-2 secretari (care asigură materialul de înregistrare sau notează şi
numerotează ideile);
 5 membri cu o bogată experienţă în brainstorming;
 4-5 invitaţi, specialişti în problema pusă în discuţie.

         Este indicat ca cei 6-13 membrii ai grupului să fie aşezaţi astfel încât să se
vadă (la o masă rotundă sau ovală). Toate ideile emise sunt notate sau înregistrate,
fără nici un fel de reţinere sau cenzurare. Această etapă poate dura, în funcţie de
complexitatea problemei, între 20 minute şi 3 ore.

Evaluarea ideilor este etapa ce poate avea loc la 2-3 zile de la data desfăşurării
reuniunii.

Se recomandă ca la această etapă să participe un alt grup de experţi, mai redus ca

număr, cu o gândire puternic convergentă, care vor selecţiona şi clasifica ideile pe
categorii:

 idei realizabile şi cu aplicabilitate imediată;

 idei realizabile într-un timp mai îndelungat;
 idei neaplicabile.

Soluţiile astfel clasificate sunt apoi analizate şi evaluate.

În aplicarea metodei brainstorming, pentru a rezolva problemele trebuie asigurate

o serie de

condiţii:

- grupul trebuie să aibă o structură eterogenă, compusă din specialişti (economişti,

ingineri, chimişti etc.);

- asigurarea unui climat creativ;

- reuniunea trebuie condusă de un lider dinamic şi competent.

         Succesul activitatii de brainstorming depinde in mod considerabil de

aplicarea in practica si de respectarea a patru jaloane, si anume: a) Suspendarea
oricarui rationament b) Libertatea de gandire c) Cantitatea d) Fertilizarea
incrucisata.

         Suspendarea oricarui rationament impune ca toti participantii, inclusiv

liderul, sa se abtina de la critici, aprecieri sau judecati de valoare pe intreg
parcursul sedintei. Nu se permite nici un fel de evaluare, indiferent de ideile
generate sau de emitentul lor.

         Libertatea de gandire presupune eliminarea tuturor barierilor sau a

inhibitiilor, lasand astfel mintii libertatea de a zburda si de a cerceta problema pe
toate fetele. Orice idee - buna sau rea, logica sau stupida - este acceptata si notata.

         Cantitatea . Participantii fiind incurajati, in mod deliberat, sa emita un numar

mare de idei, indiferent de nivelul lor calitativ. Toate sugestiile sunt considerate
acceptabile.

         Fertilitatea incrucisata, impune ca ideile celorlalte persoane din grup sa fie
studiate si elaborate. Intr-o sedinta obisnuita, de tip analitic, ideile celorlalti sunt
respectate si lasate sa se dezvolte singure. Fertilizarea incrucisata presupune tocmai
schimbul de idei, discutarea si elaborarea acestora in cadrul grupului, sub
conducerea liderului.

         Aceste jaloane sunt deosebit de importante, incat pe tot parcursul sedintei de
brainstorming ele trebuie afisate la loc vizibil. Orice participant care le incalca,
tinzand de pilda sa faca aprecieri si evaluari, este admonestat cu promptitudine.
Uneori, este necesar ca liderul sa dea dovada de fermitate si sa impuna cu strictete
respectarea acestor jaloane; in caz contrar, daca permite cel mai mic semn de
dezaprobare sau o cat de sumar analiza a ideilor propuse, atmosfera antrenanta, de
libertate in gandire, risca sa fie imediat destramata.

O sedinta de brainstorming cuprinde sase etape:

1. Enuntarea problemei si discutiile pe marginea ei

2. Reformularea problemei
3. Alegerea unei reformulari esentiale si notarea ei
4. Incalzirea
5. Brainstormingul propriu-zis
6. Cea mai fantezista idee.

Enuntarea problemei si discutiile pe marginea ei

 Este absolut necesar ca toti participantii la o sedinta de brainstorming sa cunoasca
intr-o anumita masura problema studiata. Participantii nefamiliarizati cu problema
trebuie sa afle despre exact atat cat sa le permita s-o inteleaga; prea multe
informatii risca sa le inhibe imaginatia si sa impiedice gasirea unei solutii.

Formularea problemei si o prima discutare a ei nu trebuie sa dureze, in general,

mai mult de zece minute, evitandu-se intrebarile de tip analitic si amanuntele de
stricta socialitate. Problema trebuie enuntata de persoana care a solicitat
organizarea sedintei sau de un alt participant care o cunoaste bine. In acest stadiu,
este important ca problema sa fie luata "ca atare", asa cum a fost enuntata.

Persoana care enunta subiectul discutiei il percepe intr-un anume fel si nu accepta
cu usurinta o respingere dura a acestuia. Alte idei si opinii pot fi emise numai in cel
de al doilea stadiu, in care este reformulata problema.

Reformularea problemei

Reformularile si posibilele solutii pot fi mai bine intelese daca le privim ca pe

cele doua extremitati ipotetice ale unei axe continue. Pragul dintre ele nu este
distinct si, in atmosfera incitanta a sedintei de brainstorming, poate fi usor de
neobservat sau ratat.

Liderul noteaza si numeroteaza toate reformularile pe coli de hartie ce vor fi apoi

expuse astfel incat sa poata fi privite de toti participantii.

Unele reformulari par a fi imaginea in oglinda a altora

Este de dorit ca liderul, care trebuie sa-si aduca si el contributia in acest stadiu,
sa-si pregateasca un numar de reformulari inca inainte de inceperea sedintei - fapt
ce i-ar putea permite sa-si conduca grupul in zone noi si neexplorate ale problemei.

Alegerea unei reformulari esentiale

Exista doua modalitati de selectie: una "dictatoriala" si alta "democratica". In

primul caz, cel care alege este, de fapt, liderul grupului - procedura utila mai cu
seama atunci cand problema in discutie il intereseaza in mod direct.

Metoda democratica implica participarea la selectie a tuturor membrilor.

Intotdeauna exista o tendinta puternica de a renunta la notarea reformularii si de a

trece in viteza direct la etapa propriu-zisa de brainstorming
 In atmosfera incitanta, antrenanta si divergenta care se instaureaza, este posibil ca
intr-un stadiu ulterior, unul dintre participanti sa piarda firul discutiei si sa nu mai
stie care dintre reformulari este supusa brainstormingului.

In aceasta situatie, cel in cauza citeste rapid lista si isi reimprospateaza memoria.
Daca insa reformularea nu a fost notata, el este nevoit sa intrerupa sedinta si sa-l
roage pe lider sa-i aminteasca baza de discutie, rupand astfel fluxul de idei al
celorlalti.

Etapa de incalzire

Desi, de obicei, este plasata in acest stadiu al unei sedinte de brainstorming, etapa
de incalzire poate fi lasata in orice alta parte a discutiei. Deosebit de indicate sunt
momentele de inceput, pentru a crea o atmosfera antrenanta si incitanta.

O etapa de incalzire trebuie sa fie scurta, de maximum cinci minute, in care

participantii sa emita idei in "foc continuu".

Brainstormingul propriu-zis

La inceputul acestei etape, liderul citeste reformularea aleasa si solicita solutii din
partea participantilor. Ideile emise intr-un flux rapid, sunt scrise in viteza pe
masura enuntarii lor. Fiecareia i se atribuie un numar de ordine si, cand coala de
hartie s-a umplut, este afisata pe perete, la loc vizibil.

Ideile sunt generate de obicei absolut la intamplare, desi apar uneori anumite
tendinte rare, atunci cand unul din participanti avanseaza o sugestie cu mai multe
posibilitati similare de evolutie.

Pe parcursul sedintei, fluxul de idei variaza in anumite limite intial mari iar viteza
si intensitatea scad treptat. Exista mai multe metode de contracarare a acestei
scaderi si de evitare a perspectivei de secatuire totala. Prima metoda se refera la
"minutul de incubatie tacuta". Liderul solicita liniste deplina si cere participantilor
sa citeasca fiecare pentru sine lista de idei aflata la indemana. Astfel se urmareste
asa-numita fertilizare incrucisata sau generarea unor idei, pornind de la cele deja
enuntate. Dupa un anumit timp de tacere absoluta, liderul repeta reformularea
asupra careia se poarta discutia si fluxul imaginativ continua cu inca aproximativ
patruzeci - cincizeci de idei.

O alta metoda de sporire a fluxului de idei presupune revenirea la o reformulare

selectata anterior.
 Dezlantuirea ideilor şi găsirea solutiilor au loc pe trei cai:

1. calea progresiv-liniara: o idee este derivata ca o continuare a alteia;

2. calea catalitică: declanşarea ideilor se face prin analogie sau prin aparitia
unor solutii fara legatura cu cele anterioare, ori chiar opuse acelora;
3. calea mixta (combinarea primelor două cai).
4. Selectarea ideilor

Cea mai fantezista idee

Cand inventivitatea a scazut la limita si participantii se simt obositi si la capatul

puterilor mentale, sedinta se incheie cu asa-numita tehnica a "celei mai fanteziste
idei": se preia cea mai nebuneasca idee emisa pe parcursul intregii sedinte si se
rasuceste pe toate fatetele, astfel incat sa poata da nastere altor cateva solutii utile.
Dat fiind faptul ca o idee fantezisa este, de regula si nostima, discutarea ei
descreteste fruntile si le sporeste increderea in propriile forte. In plus, cea mai
fantezista idee are uneori capacitatea de a deschide drumul unor solutii noi,
extraordinare, neidentificate inca pana in acel moment.

         Datorita succesului sau foarte mare, metoda de brainstorming a fost

raspandita foarte rapid si folosita in cele mai diverse domenii de activitate. Ea avut
pana in prezent parte si de numeroase imbunatatiri, din care au rezultat tehnici
inrudite. Astfel mai sunt cunoscute si alte metode: sinectica, listarea atributelor,
relatiile fortate, brainstormingul invers cunoscut si ca metoda "avocatul
diavolului".

Amprenta personala

De ce este utila acesta metoda? In cazul unui grup, cand este nevoie de gasirea
unei solutii pentru probleme importante se poate apela cu succes la Brainstorming,
deoarece in multe cazuri, participarea efectiva in gasirea unor idei, care de cele mai
multe ori este surprinzator de buna, se poate datora faptului ca toate persoanele
care contribuie isi exprima cate o parere intr-un mod cat mai liber si cat mai
neingradit. Spre exemplu, in compania unde activez gasirea unei solutii putin mai
delicate s-a gasit foarte usor in cadrul unei sedinte, cand am participat peste 50 de
persoane, fiecare venind cu cate o idee, pana cand majoritatea a considerat ca s-a
gasit ideea de care era nevoie. Si pe baza acesteia s-a luat decizia, deci rezolvarea.
Brainstorming-ul negativ

Brainstorming-ul  negativ  este  folosit  mai  ales  ca  o  strategie  de  a  promova
concentrarea asupra sarcinii şi gândirea critică în echipă. Este util pentru
verificarea unei propuneri noi sau pentru evaluarea tacticilor, practicilor sau a
obiectivelor deja existente

Metoda în discuţie are trei etape:

Prima etapă. După emiterea unei idei promiţătoare (sau după clarificarea unei
practici sau strategii deja existente), echipa caută aspectele sau consecinţele
negative ale acesteia.

Brainstorming-ul  trebuie să fie la fel de îndrăzneţ ca varianta sa pozitivă din

abordarea clasică.  Intenţia este de a obţine o listă cu toate elementele negative ale
ideii sau ale strategiei, indiferent de cât de neîntemeiate sau exagerate ar părea ele.

A doua etapă. Membrii aleg patru sau cinci dintre criticile cele mai solide şi le
examinează în detaliu. Cel puţin una dintre acestea se va dovedi neîntemeiată sau
exagerată.

Etapa a treia.  Echipa analizează felul în care ideea sau practica existentă ar putea
fi modificată pentru a rezista, pe rând, fiecărei critici ridicate. Acest stadiu este în
mod esenţial constructiv, întrucât grupul încearcă să modeleze strategia pentru a
preîntâmpina principalele   neajunsuri. Se poate însă întâmpla să identificăm o
dificultate sau un dezavantaj fundamental pe care grupul să nu le poată înlătura. În
acest caz ideea sau practica respectivă trebuie abandonată. Cu toate acestea o astfel
de întâmplare este benefică, ajutându-ne să descoperim  în timp util aspectele
negative ale unei abordări sau propuneri.

Exerciţiul este util atunci când o idee a ajuns în faza de adoptare şi implementare
din cadrul procesului de luare a deciziilor. Pe lângă semnalarea punctelor slabe ale
proiectului

 
Bibliografie

1. Burdus, E.,Caprarescu,Gh.,Androniceanu,A., Managementul schimbarilor

organizationale,Editura Economica, Bucuresti, 2008;

2.. Petca, Ioan-Constantin - METODE SI TEHNICI MODERNE DE

MANAGEMENT ORGANIZATIONAL

3.ȚÎȚU, Mihail, Managementul Inovării, Bucuresti,2005

4. BRETCU, ANGELA ,Bazele merceologie, Timisoara, 1998.