Ai prea multe calificări, precis ești o șarlă !...

Această frază mi-a bântuit conștiința ani de zile... Mi-a fost adresată de unul din
proaspeții capitaliști metamorfozați dintr-un fost securist sau poate fost membru al
eșaloanelor inferioare ale nomenclaturii comuniste, în angajator capitalist la câteva
luni după ce am plecat de pe șantierul de construcții industriale „Corint S.A.”.
Era în vara lui 1995. În naivitatea mea, știindu-mă
cu mai multe calificări, dintre care pe unele le
stăpâneam chiar bine, considerasem că va fi foarte ușor
să găsesc de lucru oriunde pe proaspăta câmpie
capitalistă, fostă socialistă, a muncii din țărișoara
noastră, care tocmai pornise cu avânt revoluționar pe
panta abruptă a distrugerii.
Au fost multe fraze de genul acesta, pe care le-am
primit azvârlite cu cinism și nerușinare în față, atunci
când căutându-mi de lucru, mi se ofereau numai locuri
de muncă plătite mult sub nivelul pregătirii mele și cu
pretenții de a lucra multe ore suplimentare, care firește
că nu erau remunerate în nici un fel de vreme ce din
start salariul oferit era cam pe la o treime spre jumătate din cât ar fi trebuit să fie...
Asta în perioada primului deceniu de după 1989... Odată cu debutul celui de-al
doilea deceniu și intrarea noastră forțată și total nedorită și necerută în Uniunea
Europeană, lucrurile au devenit și mai grave...
Da știu.... A fost cerută ! A fost cerută de alogenii care fuseseră puși la
conducerea țării ca să o distrugă și să transforme poporul român într-un popor de
sclavi... A fost cerută de cel care a declarat că industria românească e un morman de
fier vechi, și mai ales în calitate de negociator șef, de cel care de pe funcția de
ministru al transporturilor veghease în prealabil, cu grijă părintească, ca toate
autobazele din țară să fie desființate, căile ferate să fie sparte și destructurate iar flota
maritimă comercială și de pescuit precum și cea militară a României să dispară în
neant prin cel mai mare furt din întreaga istorie a planetei...
Dar pe vremea când îmi căutam de lucru nu mă interesau aceste aspecte... de
multe din ele nici măcar nu auzisem... Nu auzisem că întreaga rezervă de aur a
României a fost scoasă din țară, cum nu auzisem nici de faptul că două reactoare
nucleare noi nouțe gata de a fi montate precum și vreo șase sute de tone de
combustibil nuclear au dispărut fără urmă, taman sub oblăduirea celui care declarase
industria românească drept morman de fier vechi... Păi numai acele reactoare
nucleare și combustibilul aferent, te puteau face multimilionar în valută, dacă le
vindeai fie și la prețul de 0.01 % din valoarea reală...
Oare cum o fi să dai de pomană o întreagă centrală nucleară împreună cu
combustibilul care să-i asigure funcționarea timp de câteva decenii ?... Și mai ales

1
 Cătălin Dan Cârnaru Ai prea multe calificări, precis ești o șarlă

cum o fi să primești un asemenea cadou ?... Cam ce fel de prim ministru și de

președinte sunt în ochii tăi cei care-ți oferă așa ceva ?... Probabil că ultimul prost sau
cel mai abject trădător din întreaga galaxie... Un mare împărat roman spunea acum
vreo două milenii că iubește trădarea dar îi detestă pe trădători...
Spuneam că după anul două mii lucrurile s-au agravat și mai mult.. Probabil că
aș putea scrie un ciclu de cărți despre distrugerea țării noastre întocmai cum am scris
deja despre energie liberă... Deja am sute de articole adunate despre tot felul de
găinării și trădări mai mari sau mai mici, toate însă de dimensiuni monumentale, pe
care le-au făcut și continuă să le facă cei care au administrat și administrează țara
noastră...
Presa, și aceasta aparținând în totalitate dușmanilor poporului român, relevă
paradoxul așa zisei piețe a muncii din țara noastră, creat prin această distrugere... : în
timp ce oameni ca mine, cu mai multe calificări sau cu grade înalte de specializare pe
meseria pe care o au, în fond majoritatea celor care au terminat studiile înainte de
1989, își caută disperați de lucru, directorii tuturor reprezentanțelor multinaționalelor
răsărite ca ciupercile sau patronii vânduți dușmanilor, se plâng cu lacrimi de crocodil
pe la ziare și televiziuni, că nu există forță de muncă în țara noastră... dar în timp ce
unui român i se oferă un salariu care-l situează la limita sărăciei, muncitorilor aduși
din Asia, Africa sau mai știu eu de pe unde, li se oferă salarii egale cu cele din
occidentul care ne-a distrus patria...
În același timp, în aceste trei decenii toți investitorii români care au vrut să
producă ceva au fost aduși la sapă de lemn, potopiți cu controale și amenzi,
falimentați sau târâți în justiție sub acuzații ridicole și strigătoare la cer, de au fost
foarte mulți, care au ajuns să se sinucidă după ce administratorii acestei țări i-au
distrus fără scrupule...
Doar prost să fii să nu înțelegi că este o politică dictată la cele mai înalte
niveluri, ca poporul român să fie desființat și țara jefuită și repopulată cu alogeni
veniți de oriunde... De altfel s-a spus clar în cărți scrise de unii securiști și militari
patrioți, încă din primii ani de după 1990 că există un plan numit „Israel în
România”... plan care suprapus peste politica globalistă mondială și peste planul
Kalergi de distrugere a Europei, face ca situația din țara nostră să fie un dezastru
perfect... probabil cel mai mare din tot ce a putut îndura acest popor în multimilenara
sa istorie... Numai că eu pe vremea aceea nu știam de asta...
Dar ca să înțelegi asta pe lângă a nu fi prost, mai trebuie să te și intereseze ce se
întâmplă în jurul tău... Ori când viața românilor a ajuns o luptă permanentă și
crâncenă pentru fiecare zi trăită, cei mai mulți chiar dacă văd și aud tot felul de știri
de presă care le arată ce se-ntâmplă, sunt prea preocupați de griji și greutăți ca să
înțeleagă imaginea de ansamblu... Prea puțini sunt cei care înțeleg că de fapt țara le e
furată de sub picioare iar ei sunt alungați sau dacă nu vor să fugă din țară sunt
omorâți la propriu cu pași mărunți dar siguri, prin zeci de metode demne de cele mai
abominabile torturi medievale...

2
 Cătălin Dan Cârnaru Ai prea multe calificări, precis ești o șarlă

Și am fost și eu exact la fel, în toată perioada în care am continuat să-mi caut de

lucru... Grija zilei de mâine mă înnebunea... Era o frică permanentă pe care o
descopeream și care nu existase înainte de 1989... Până ce la un moment dat...
Venit aici unde locuiesc acum... În urmă cu 12 ani, am fost efectiv bătaia de joc
a celor de la forțele de muncă fiind trimis săptămânal timp de vreun an de zile, să mă
angajez la firme care nu existau sau care nu declaraseră nici un loc de muncă vacant...
Capacul l-a pus momentul în care ajuns la poarta unei vile, văzând că nu există
nici o firmă atârnată pe poartă, am strigat gândind că poate acolo locuiește vreun
patron... A ieșit o bătrână care auzind că am venit la acea adresă trimis de forțele de
muncă, a început să-și facă cruci și să blesteme în toate felurile căci nu eram primul
care o deranja...
M-am întors și am mers direct la procuratură și la poliția din localitate unde am
depus plângeri împotriva șefului Oficiului de Plasare a Forței de Muncă...
Rezultatul a fost că peste câteva zile am primit de la procuratură o adresă prin
care eram încunoştinţat că „situația semnalată de mine nu face obiectul interesului
ministerului public”. În primul moment în care am citit acea hârtie, nu am înțeles ce
vrea să însemne asta. După care am relizat că am în față o declarație oficială, prin
care mi se aduce la cunoștință că, conducerea țării mele, nu este absolut deloc
interesată de respectare a dreptului meu la muncă...
Iar poliția m-a chemat la un interviu prietenesc prin care mi s-a adus la
cunoștință că dacă voi mai reclama vreodată pe acel om voi primi o amendă de
20 000 ron... ( pe atunci asta însemna cam de patruzeci de ori mai mult decât salariul
minim pe economie ). I-am spus acelui ofițer de poliție cu trese din cârpă pe umăr la
fel ca ultimul caporal din armată, să aștepte un pic, că trebuie să merg la WC să mă
cac un șomoiog de bani, ca să-i plătesc lui amenda, după care m-am ridicat să plec...
A ridicat tonul la mine, ceea ce m-a făcut să-i atrag atenția că e o nerușinare din
partea lui ca în condițiile în care eu reclam că cel care are ca meserie să mă ajute să
găsesc de lucru, își bate joc de mine trimițîndu-mă mereu la firme fantomă și locuri
de muncă inexistente, el să mă amenințe că mă amendează și l-am informat că dacă
continuă pe calea aceea îmi voi vinde și cămașa de pe mine dacă va fi nevoie și voi
merge personal până la președintele țării să-l reclam alături de șeful de la forțele de
muncă...
S-a potolit, mi-a spus că nu are competența de a mă ajuta, s-a oferit să mă
conducă acasă și după ce m-a dus cu mașina până în fața porții s-a întors la treburile
lui... Probabil că o fi stat cu morcovu-n poponeață o perioadă, că ar putea avea ceva
probleme din partea mea, dar eu fiind un tip pașnic nu am mers mai departe relizând
gravitatea situației ... Nu a mea, ci a țării !...
Atunci am înțeles cu adevărat că un român nu mai are drepturi în țara lui și că ar
fi o luptă inutilă cu morile de vânt, să merg pe calea asta...
Apoi, până în seara acelei zile, am avut un moment de revelație... Am jurat că
atât timp cât forma de guvernământ a țării mele va fi de tip capitalist eu nu voi mai

3
 Cătălin Dan Cârnaru Ai prea multe calificări, precis ești o șarlă

lucra ca angajat... Și atunci s-a așternut o liniște extraordinară pe întreaga mea

conștiință... Am realizat că de fapt, de murit de foame nu se poate muri la propriu,
decât în țări ca cele din Africa unde nu există atâtea supermagazine ca la noi...
Mi-am amintit de proverbul străvechi care spune că meseria e brățară de aur și în
acel moment am fost convins că voi putea să mă descurc tot restul vieții mele, fără să
mai muncesc ca angajat al cuiva ori ca patron, la discreția dușmanilor poporului
meu...
Mi-am dat seama în acele momente, cât de prost am putut fi în ultimii zece ani,
trăind cu frica zilei de mâine în condițiile în care reușisem cumva să mă descurc până
în acel moment, fără a fi angajat pe undeva. Nici nu realizasem cum trecuseră anii în
acea căutare perpetuă a unui loc de muncă care nu apărea pentru că eu eram supra
calificat...
Căci de fapt aici este marea problemă a capitalismului și mai ales a celui specific
de cotropire și jaf din țara noastră...
Vedeți dumneavoastră, într-o societate normală, orientată spre dezvoltare și
progres, cum era forma de guvernământ a României Socialiste, un om cu mai multe
calificări sau cu categorie înaltă în meseria sa, era garanția lucrului bine făcut, a
competenței în meseria practicată... Pe atunci tocmai asta te recomanda pentru
angajare... Asta a făcut ca atunci când am plecat din SARO, angajându-mă la Romlux
fără fișă de transfer să fiu angajat pe un salariu de trei ori mai mare decât avusesem la
fostul loc de muncă, chiar dacă mă angajam tot ca lăcătuș... Unii cârcotași poate vor
sări imediat cu remarca că era perioada hiperinflației de după 1990. Corect, dar în
momentul angajării mele în Romlux, salariul unui lăcătuș cu categoria mea nu
crescuse decât cu vreo 30 %...
Iar acea hiperinflație a fost ceea ce mulți nu știu, modalitatea prin care așa zisa
bancă națională, din 1990 sucursală a consorțiului bancar Rothschild, a distrus
fluxurile economice ale economiei naționale permițând și forțând totodată falimentul
tuturor fabricilor și uzinelor din țara noastră... Iar cel care a făcut asta era nimeni
altul decât Mugur Isărescu... De altfel există pe net scrisoarea prin care acesta pune
banca centrală a României în slujba lui Rothschild... document desecretizat de
americani.
Deci supra calificarea era și de fapt continuă să fie o recomandare a competenței
profesionale... Numai că în vreme ce în socialism asta e de dorit, pentru un capitalist
supra calificarea e o belea...
Supra calificarea poate fi de două feluri... Fie ești calificat în mai multe meserii,
fie ai o înaltă categorie într-o singură meserie... În primul caz muncitorul putea lucra
în mai multe meserii la locuri de muncă diferite în cadrul întreprinderii respective, în
decursul unei perioade de timp, fiind plătit cu un salariu superior pentru că scutea
întreprinderea să angajeze mai mulți muncitori... În cel de-al doilea caz, spre
exemplu, un muncitor de categoria a șasea sau a șaptea putea avea un salariu mai
mare decât al directorului întreprinderii la care lucra, tocmai datorită competenței

4
 Cătălin Dan Cârnaru Ai prea multe calificări, precis ești o șarlă

sale... În ambele cazuri supra calificarea înseamnă meritocrație și competență

binevenite care conduc al progresul întregii societăți...
Capitalistul nu are nevoie de competență... Un om competent își cunoaște
drepturile, și chiar dacă nu e conștient de ele, nu acceptă, din mândrie profesională, să
fie plătit incorect sau să muncească sub gradul și nivelul pregătirii sale. Ca urmare
pentru capitalist un om competent înseamnă salariu mare și rentabilitate economică
mică...
Competența muncitorului în capitalism se măsoară în veniturile încasate de
patron de pe urma muncitorului, nu în cheltuielile făcute cu el... Pentru capitalist un
om competent este acela care face ce i se cere atunci când i se cere, chiar și cu riscul
de a-și periclita sănătatea și viața, încălcând normarea și protecția muncii. Viața
muncitorului capitalist valorează doar atât cât aduce câștiguri patronului. Altfel dacă
cumva moare, o face pe răspunderea lui și va fi înlocuit imediat fără regrete.
Pe capitalist îl cam doare-n popou de societate și progresul ei, singurul progres
care-l interesează, e cel al creșterii conturilor
personale... Capitalistul e o specie ciudată de
escroc care nu e conștient că e un escroc și care
calcă cu nonșalanță pe cadavre de dragul
profitului... Deci pentru un capitalist, un om supra
calificat, nu e un om competent ci o belea în plus.
Un om supra calificat poate să ducă la apariția
unui sindicat adevărat, la revendicări pentru el și
colegii lui, la revolte... la greve... Nu e de dorit...
Deci este o șarlă !...

Cu stimă ! Cătălin Dan Cârnaru 6 martie 2020