Dezvoltarea industrială a Basarabiei, modernizare sau colonizare?

Anul 1812 a fost un an de cotitură în istoria Moldovei. Prin tratatul de pace de la București s-a
produs o ruptură tragică, trupul Țării Moldovei a fost sfâșiat în două bucăți, iar destinul ei a
fost deturnat. Populatia românescă din Basarabia a fost ruptă de la sânul Patriei-mame, fiind
scoasă din circuitul vieții naționale firești. Prin răpirea Basarabiei a fost destrămată piața
economică a Moldovei și distrusă integritatea ei teritorială.
În primul rând, în anii 1812-1830 economia Basarabiei a trecut printr-o perioadă de ruinare și
stagnare, determinate de consecințele războiului ruso-turc și de instalarea noului regim. Fuga
masivă a moldovenilor peste Prut a dus la depopularea multor sate. Pentru a redresa situația,
guvernul de la Sankt-Petersburg a inițiat un proces de colonizare cu reprezentanți ai altor etnii
(germani, elvețieni, bulgari, găgăuzi, sârbi). Astfel, la mijlocul sec. XIX, populația Basarabiei
atingea deja 950.000 de oameni, iar în 1914 număra 2.545.834 locuitori.
Consider că, Basarabia era atractivă pentru coloniști prin existența unor pământuri libere,
soluri fertile și climă blândă. De aceea economia basarabeană rămâne preponderent agrară, iar
cele mai importante ramuri le-au constituit cultivarea culturilor cerealiere, horticultura,
viticultura, apicultura și pomicultura.
Totuși, o atenție deosebită o au autoritățile țariste pentru viticultură și vinificație, fiind foarte
interesate în dezvoltarea acestei ramuri, datorită cererii imense din Rusia, mai ales că
importul de vinuri scumpe din Occident dereglau balanța comercială a statului.
Totodată, meșteșugurile și manufacturile au rămas la o treaptă relative joasă de dezvoltare,
rolul lor reducându-se la prelucrarea materiei prime agricole “industria manufacturieră și de
fabrică aproape lipsea, iar pătura commercial-industrială era destul de slabă“. O particularitate
a fost nivelul tehnic înapoiat “ după statistica dată de Criucov, în Basarabia erau: în 1851-293
fabrici …, 1852-294 fabrici…, 1856-519 fabrici“.
De asemenea, industria forestieră era și ea în decădere din cauză reducerii drastice a
suprafețelor de păduri, iar din cauza că au fost rupte legăturile comerciale vechi de peste Prut
comerțul a trecut și el printr-o adână criză. Mărfurile principale pentru export erau cerealele
grâul, orzul, secara, porumbul. Astfel, în anul 1900 Basarabia avea o balanță comercială activă,
importurile făcându-se în suma de 1.804.245 ruble, iar exporturile în suma de 7.528.507 ruble.
Din cauza procesului de colonizare a Basarabiei procentul moldovenilor a scăzut de la 86% în
1817 la 70% în 1918. Regiunea ocupa primul loc printre toate guberniile ruse după numărul
coloniștilor străini și totalul suprafețelor de pământ acordat.
În concluzie, economia basarabeană în timpul administrației țariste rămânea preponderent
agrară fapt care a lăsat amprente asupra dezvoltării ținutului în general. Industria și procesele
de modernizare se dezvoltau într-un ritm lent.

A realizat: Traci Selena