„Presupun că toţi avem o nevoie

incomensurabilă de a cunoaşte.
Dar ştiţi deja! Tocmai v-am mai spus-o! Cu toate acestea,
nu vreţi să ştiţi adevărul, vreţi să ştiţi adevărul aşa cum
îl înţelegeţi voi. Aceasta este cea mai mare piedică în
calea iluminării voastre. Credeţi că ştiţi deja adevărul!
Credeţi că înţelegeţi deja cum stau lucrurile. Astfel că
voi sunteţi de acord cu tot ceea ce vedeţi, auziţi sau
citiţi, care se încadrează în paradigma înţelegerii
voastre şi respingeţi tot ceea ce nu se încadrează. Iar
aceasta numiţi voi a învăţa. Aceasta numiţi voi a fi
deschis spre învăţătură. Din păcate, voi nu veţi fi
niciodată deschişi spre învăţătură, atâta timp cât
sunteţi închişi spre orice, în afară de propriul vostru
adevăr.
Tot aşa, această carte va fi numită de către unii
blasfemie - lucrarea diavolului.
Dar cei care vor avea urechi de auzit, să audă.
Adevăr vă spun Eu vouă: voi nu aţi fost meniţi să
muriţi vreodată. Forma voastră fizică a fost creată ca o
înlesnire magnifică; un instrument minunat; un vehicul
glorios care să vă permită să trăiţi experienţa realităţii
pe care aţi creat-o cu mintea voastră, pentru a vă
putea cunoaşte Sinele pe care I-aţi creat în sufletul
vostru.
Sufletul concepe, mintea creează, corpul trăieşte
experienţa. Cercul este complet. Sufletul se cunoaşte,
atunci, în propria sa experienţă. Dacă nu-i place ceea
ce trăieşte ca experienţă (simte), sau, dintr-un motiv
sau altul, doreşte o altfel de experienţă, pur şi simplu,
el concepe o nouă experienţă a Sinelui şi, literalmente,
se răzgândeşte.
În curând, trupul se trezeşte într-o nouă experienţă.
(„Eu sunt reînvierea şi viaţa” a fost un exemplu magnific.
Cum crezi tu că a făcut Iisus acest lucru? Sau nu crezi
că s-a întâmplat vreodată? Să crezi! S-a întâmplat!)
Şi lucrurile stau aşa: sufletul nu va deţine niciodată
supremaţia trupului sau minţii. Eu v-am făcut ca pe o
fiinţă tripartită. Voi sunteţi trei fiinţe într-una, făcută
după Chipul şi Asemănarea Mea.
Cele trei aspecte ale Sinelui sunt, în mod înţelept,
egale una cu alta.
Fiecare are o funcţie, dar nici o funcţie nu este mai
importantă decât alta şi nici o funcţie nu o precede pe
alta. Toate sunt interlegate într-un mod perfect egal.
A concepe - a crea - a trăi experienţa.
Ceea ce concepeţi - creaţi, ceea ce creaţi - trăiţi ca
experienţă, ceea ce trăiţi ca experienţă - concepeţi.
Din acest motiv se spune că, dacă puteţi să vă
faceţi trupul să trăiască o anumită experienţă (de
exemplu, belşugul), în curând veţi avea acest
sentiment în sufletul vostru, sentiment care se va
autocrea într-un mod nou (şi anume, îmbelşugat),
oferind astfel minţii voastre un gând nou. De la gândul
cel nou porneşte şi mai multă experienţă, iar trupul
începe să trăiască o nouă realitate ca pe o stare
permanentă de a fi.
Trupul vostru, mintea voastră şi sufletul (spiritul)
vostru sunt una. În aceasta voi sunteţi un microcosmos
al Meu - Totul Divin, Întregul Sfânt, Suma şi Substanţa.
În felul acesta, voi vedeţi cum Eu sunt începutul şi
sfârşitul a toate, Alfa şi Omega.
Acum îţi voi explica misterul final: relaţia voastră
exactă şi adevărată cu Mine.
VOI SUNTEŢI TRUPUL MEU.
Ceea ce trupul tău este pentru mintea şi sufletul tău,
tot aşa sunteţi voi pentru mintea şi sufletul Meu. De aceea:
Tot ceea ce Eu trăiesc ca experienţă, trăiesc prin
voi.
Aşa cum trupul, Mintea şi spiritul vostru sunt una,
tot aşa sunt şi ale Mele.
Aşa se face că Iisus din Nazaret, printre mulţi alţii
care au înţeles acest mister, a rostit un adevăr imuabil
atunci când a spus: „Eu şi Tatăl Una suntem”.1
Şi-ţi mai spun ceva: există adevăruri şi mai
cuprinzătoare decât acesta, cu care te vei familiariza
într-o zi.
Pentru că, aşa cum voi sunteţi trupul Meu, Eu sunt
trupul altuia.
Vrei să spui că nu eşti Dumnezeu?
Ba da, sunt Dumnezeu aşa cum Îl înţelegi tu acum.
Eu sunt Zeitatea aşa cum O înţelegi tu acum. Eu sunt
Cel care concepe şi Creatorul a Tot ceea ce tu cunoşti
şi trăieşti acum ca experienţă şi voi sunteţi copiii Mei
... chiar dacă Eu sunt copilul altuia.
1 Ioan, X, 30. Noul Testament

Încerci să-mi spui că până şi Dumnezeu are un

Dumnezeu?
Îţi spun că percepţia voastră despre realitatea
ultimă este mai limitată decât aţi crezut şi că Adevărul
este mai nelimitat decât vă puteţi imagina. Vă dau o
imagine deosebit de mică a infinitului şi a dragostei
infinite. (O imagine mult mai mare nu o puteţi suporta
în realitatea voastră. De-abia o puteţi suporta pe
aceasta).
Stai un pic! Vrei să spui că, în realitate, acum
eu nu vorbesc cu Dumnezeu aici?
Ţi-am mai spus că - dacă Îl concepi pe Dumnezeu
ca pe creatorul şi stăpânul tău - în egală măsură în
care tu eşti creatorul şi stăpânul propriului tău trup -
Eu sunt Dumnezeul pe care-L poţi tu înţelege. Şi, întradevăr,
tu vorbeşti cu Mine. A fost o conversaţie foarte
plăcută, nu-i aşa?
Plăcută sau nu, eu credeam că vorbesc cu
Dumnezeul Cel adevărat. Dumnezeul
Dumnezeilor. Ştii ce vreau să spun - şeful cel
mare, Boss-ul.
Crede-Mă că vorbeşti cu El.
Cu toate acestea, Tu spui că există cineva
deasupra Ta în această schemă ierarhică.
Ceea ce facem noi acuma este să încercăm
imposibilul, adică să vorbeşti despre ceea ce nu se
poate vorbi. După cum ziceam, acest lucru încearcă
să-l facă religia. Stai să văd dacă pot să-ţi fac un
rezumat.
Veşnicia este mai lungă decât crezi tu. Eternitatea
este mai lungă decât Veşnicia.
Dumnezeu este mai mult decât îţi imaginezi.
Dumnezeu este energia pe care tu o numeşti
imaginaţie. Dumnezeu este creaţie. Dumnezeu este
primul gând. Şi Dumnezeu este ultima experienţă. Şi
Dumnezeu este totul între ele.
Te-ai uitat vreodată printr-un microscop foarte
puternic sau ai văzut imagini ale acţiunii moleculare şi
ţi-ai spus „Cerule, dar este un întreg univers aici, iar faţă
de acest univers, eu, cel care mă uit, trebuie să mă
simt ca Dumnezeu!”?
Ai spus vreodată aşa ceva, sau ai trăit o astfel de
experienţă?
Da, şi-mi imaginez că orice fiinţă raţională a
trăit-o.
Într-adevăr. Şi astfel ai obţinut o imagine foarte
estompată a ceea ce încerc să-ţi arăt Eu aici.
Şi ce ai face dacă ţi-aş spune că această realitate,
pe care de-abia ai întrezărit-o, nu se termină
niciodată?
Explică-Te. Te-aş ruga să explici.
Gândeşte-te la cea mai mică parte din univers pe
care ţi-o poţi închipui. Imaginează-ţi această minusculă
particulă de materie.
Acum, tai-o în jumătate.
Bine.
Ce-ai obţinut?
Două jumătăţi mai mici.
Exact. Taie-le în jumătate. Ce ai acum?

Două jumătăţi şi mai mici.

Exact, fă-o iarăşi şi iarăşi! Ce ţi-a mai rămas?
Particule din ce în ce mai mici.
Da, dar când o să te opreşti? De câte ori poţi să
împărţi materia până când ea încetează să mai existe?
Nu ştiu. Cred că nu încetează niciodată să mai
existe.
Vrei să spui că niciodată nu poţi să o distrugi
complet? Tot ce poţi să faci este să-i schimbi forma?
Aşa se pare.
Adevăr îţi spun Eu ţie: tocmai ai învăţat secretul
vieţii şi ai privit spre infinit. Vreau să-ţi pun o întrebare.
În regulă...
Ce te face să crezi că infinitul funcţionează numai în
această direcţie?
Deci ... nu există un sfârşit mergând în sus,
aşa cum nu există unul mergând în jos.
Nu există în sus sau în jos, dar înţeleg ce vrei să
spui.
Dacă nu există un sfârşit pentru foarte mic,
atunci nu există un sfârşit nici pentru foarte
mare.
Corect.
Deci, dacă nu există sfârşit pentru foarte
mare, atunci nu există cel mai mare. Aceasta
înseamnă, într-un sens foarte larg, că nu există
Dumnezeu!
Sau: totul este Dumnezeu şi nu există nimic altceva.
Adevăr îţi spun Eu ţie: EU SUNT CEL CE SUNT 1.
Şi TU EŞTI CEEA CE EŞTI. Tu nu poţi să nu fii. Poţi să
iei orice formă, dar nu poţi să nu fii. Poţi să nu ştii Cine
Eşti - şi prin aceasta să trăieşti numai o jumătate din
experienţa acestei cunoaşteri.
Ar fi ceva infernal.
Exact. Nu sunteţi condamnaţi la aceasta. Nu sunteţi
pedepsiţi pentru totdeauna. Pentru a ieşi din acest
infern - pentru a ieşi din necunoştere - tot ce trebuie să
faceţi este să ştiţi din nou.
Sunt multe căi şi multe locuri (dimensiuni) prin care
puteţi face aceasta. Voi vă aflaţi acuma într-una dintre
aceste dimensiuni. Ea se numeşte, în posibilitatea
voastră de înţelegere, a treia dimensiune.
Şi mai sunt multe?
Nu ţi-am spus că în Împărăţia Mea există multe
palate? Nu ţi-aş fi spus-o, dacă nu ar fi adevărat.
Prin urmare, nu există iad - nu cu adevărat.
Vreau să spun că nu există un loc sau o
dimensiune în care suntem condamnaţi să existăm
pentru totdeauna!
Care ar fi scopul unui asemenea loc?
1 Exodul III, 14. Vechiul Testament
Şi totuşi sunteţi întotdeauna limitaţi de gradul
vostru de cunoaştere, pentru că voi - noi - suntem
fiinţe autocreate. Nu puteţi fi ceea ce nu ştiţi că este
Sinele vostru.
De aceea vi s-a dat această viaţă - ca să vă
cunoaşteţi pe voi înşivă în propria voastră experienţă.
Atunci vă puteţi concepe pe voi înşivă ca pe Cine
Sunteţi cu Adevărat şi să vă creaţi pe voi înşivă ca pe
cel din propria voastră experienţă şi cercul este iarăşi
complet... doar că este mai mare.
Şi astfel sunteţi voi în procesul de evoluţie - sau,
aşa cum am spus-o în întreaga carte - de devenire.
Nu există limită pentru ceea ce vreţi voi să deveniţi.
Vrei să spui că eu pot să devin chiar şi - să
îndrăznesc? - un Dumnezeu ... ca Tine?
Tu ce crezi?
Nu ştiu.
Până când n-ai să ştii, n-ai să poţi.
Aminteşte-ţi triunghiul - Sfânta Treime: spirit-mintetrup.
A concepe-a crea-a trăi experienţa. Adu-ţi aminte,
folosind simbolurile:
SFÂNTUL DUH = INSPIRAŢIE = A CONCEPE TATĂL =
PĂRINTE = A CREA FIUL = VLĂSTAR = EXPERIENŢĂ
Fiul trăieşte experienţa creaţiei date de către
gândul patern, gând conceput de către Sfântul Duh.
Poţi să te vezi ca, într-o zi, fiind Dumnezeu?
În momentele în care o iau cel mai tare razna.
Bine, pentru că adevăr vă spun Eu vouă: voi sunteţi
deja un Dumnezeu.
Pur şi simplu, nu o ştiţi.
Neale Donald Walsch
Nu v-am spus Eu oare: „Voi sunteţi Dumnezei”?”