Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CAPITOLUL I................................................................................................................................................................4
CAPITOLUL III...........................................................................................................................................................15
BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................................................................78
2
3
CAPITOLUL I
4
productive”. Ele sunt socialmente necesare şi formează costul de producţie.
Calificativul “neutre” atribuit unei categorii distincte de consumaţiuni (“consumaţiuni
neutre”) are menirea de a identifica acele consumaţiuni de valori ce apar în procesul de
producţie, dar care nu se regăsesc în valoarea bunurilor obţinute şi a serviciilor prestate. Ele nu
apar în condiţiile normale de desfăşurare a activităţii, ci numai atunci când se semnalează
defecţiuni în organizarea procesului de producţie. Se cuprind aici consumaţiunile generate de
întreruperea activităţii din cauze interne, lipsuri de valori materiale peste normele legate de
perisabilităţi.
Aceste consumaţiuni este de dorit să nu apară, dar dacă totuşi apar ele trebuie trecute în
sarcina persoanelor vinovate, altfel consumaţiunile vor avea efect substractiv asupra profitului.
Consumaţiunile de valori accidentale apar în activitatea unităţilor economice din cauza
acţiunii negative a factorilor naturali, cum ar fi: trăsnete, inundaţii, cutremure. Aceste
consumaţiuni au avut iniţial un caracter productiv, dar pentru că nu se regăsesc într-un produs ori
serviciu, ele îmbracă forma consumaţiunilor de valori accidentale.5
Sub denumirea de “consumaţiuni de valori cu caracter special“ sunt cuprinse valorile
consumate în vederea realizării obiectivelor şi acţiunilor finanţate din fonduri speciale,
alimentate de la buget ori din anumite prelevări, din rezultate financiare favorabile (cheltuieli cu
pregătirea personalului, cheltuieli de protocol, cheltuieli cu prevenirea inundaţiilor).
Articole de calculaţie
5
Cheltuielile directe sunt indisolubil legate de executarea unui produs sau lucrare, într-un
anume loc de fabricaţie şi pot fi individualizate asupra acestuia, din această grupă făcând parte:
materii prime şi materiale directe, salarii directe, impozitul pe salarii şi contribuţia la asigurările
sociale.
Cheltuielile indirecte, sunt generate îndeosebi de executarea simultană a mai multor
produse, sau secţii de fabricaţie comune diferitelor produse sau lucrări, fapt pentru care aceste
cheltuieli nu pot fi identificate ca aparţinând costului unui anumit produs. Dintre acestea fac
parte o mare diversitate de cheltuieli, cum ar fi: reparaţiile, întreţinerile şi amortizările utilajelor
consumul de energie, combustibil, apă, salariile personalului din administraţie.
c). În funcţie de momentul efectuării şi al includerii în costul producţiei, putem avea:
cheltuieli privind perioada curentă, cheltuieli înregistrate în avans şi cheltuieli preliminate.
Cheltuielile curente ale perioadei în curs sunt efectuate şi se includ în totalitatea lor în
costul efectiv al producţiei realizate în perioada respectivă.
Cheltuielile înregistrate în avans sunt efectuate în perioada curentă, dar privesc producţia
perioadelor viitoare de gestiune în al căror costuri se includ treptat pe măsura ajungerii lor la
scadenţă.
Cheltuielile preliminate, denumite şi rezerve, sunt acele cheltuieli care urmează a fi
efectuate în perioadele viitoare de gestiune, dar care trebuie incluse în costurile perioadei
curente, evitându-se în modul acesta încărcarea costului produselor cu sumele respective numai
în lunile în care s-ar efectua de fapt cheltuiala ca atare.
d). Din punct de vedere al includerii lor în costul de producţie cheltuielile se grupează
6
în:
♦ Cheltuieli care se includ atât în costul planificat, cât şi în cel efectiv;
♦ Cheltuieli care se includ numai în costul efectiv; intră aici acele cheltuieli care nu sunt
prevăzute, dar dacă totuşi apar ele se includ în costul efectiv;
♦ Cheltuieli care nu se includ nici în costul planificat, nici în cel efectiv, recuperându-se
de la terţi sau din rezultatele financiare.
e). În funcţie de dependenţa faţă de mărimea şi evoluţia volumului fizic al producţiei,
cheltuielile de producţie se împart în : variabile şi fixe.
Cheltuielile variabile sunt acelea a căror mărimi evoluează proporţional cu producţia la
care se referă, fiind însă relativ fixe sau constante pe unitate de produs, cum sunt: consumurile de
materii prime şi materiale auxiliare directe, remuneraţii directe, energia, combustibilul, etc.
Cheltuielile fixe sunt acelea care au un nivel relativ constant, indiferent de oscilaţiile
volumului de producţie, cum sunt: cheltuielile generale de administraţie, o parte din cheltuielile
de desfacere, etc.
Din punct de vedere al naturii activităţilor ce le generează, cheltuielile pot fi: cheltuieli de
exploatare, cheltuieli financiare şi cheltuieli excepţionale. Acestora li se adaugă cheltuielile cu
amortizările şi provizioanelor, grupate pe naturile de cheltuieli prezente, ca şi cele cu impozitul
pe profit.7
6
D. Rusu, R. Davideanu, Contabilitatea unităţilor industriale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980,
p.134.
77
*** Ministerul Finanţelor, Sistemul contabil al agenţilor economici, Editura Economică, 1994, p.14.
6
In totalul veniturilor obtinute de o întreprindere, majoritatea o detin veniturile provenind
din activitatea de exploatare, respectiv din vanzarea de produse sau marfuri, executarea de lucrari
si prestarea de servicii, potrivit specificului obiectului sau de activitate.
Venitul nu se poate obţine decât prin corelarea producţiei obţinute cu cerinţele pieţei,
întrucât obţinerea unei producţii fără desfacere este un nonsens8. Definirea conceptului de venit
(ca şi cel de cheltuială) este strâns legat de relaţiile de proprietate, pe acestea întemeindu-se
gestiunea.
În condiţiile economiei de piaţă, factorul juridic este dominant în întreaga activitate a
unităţii patrimoniale generatoare de cheltuieli şi venituri.
Ca şi în cazul cheltuielilor, veniturile, în concepţia franceză, sunt reprezentate de
totalitatea operaţiilor economice care afectează întreprinderea prin mărimea activului, dacă se
înregistrează în prealabil dreptul asupra clienţilor, sau prin diminuarea pasivului, cum ar fi, de
exemplu, cazul diminuării provizioanelor dacă acestea rămân fără obiect.9
O definiţie mai simplistă prezintă veniturile ca totalitatea valorilor produse şi vândute pe
piaţă.
Termenul de venit este organic legat de cel de producţie. Dar producţia poate căpăta mai
multe expresii, de unde şi mărimi diferite de venituri, şi anume: producţia fabricată (neterminată
şi finită), producţia vândută (vânzările), producţia încasată. Se remarcă faptul că o serie de
venituri nu sunt generate de producţie, de exemplu transferurile de valoare pe care unii terţi le-au
făcut în favoarea întreprinderii (subvenţii, venituri financiare provenite de la filialele
întreprinderii).
De aceea în U.S.A., pentru venituri generate de producţie se utilizează termenul de
venituri (revenus), iar pentru cele din afara producţiei, termenul de câştiguri (gains).10
8
M. D. Paraschivescu, W. Păvăloaia, ş.a., Contabilitate şi modele de analiză economică, Editura Fundaţiei
Academice “Gh. Zane”, Iaşi, 1993, p.312.
9
M. Epuran, D. Coteţ, ş.a., Contabilitatea financiară în noul sistem contabil, Editura de Vest, Timişoara, 1995, p.195
10
N. Feleagă, I. Ionaşcu, Contabilitate financiară, vol. I, Editura economică, 1995, p.58.
7
c). Diminuări ale provizioanelor create în exerciţiul financiar anterior în măsura în care
acestea au rămas fără obiect.
Conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii, principalele elemente care
formează veniturile unităţii patrimoniale sunt sumele sau valorile încasate sau de încasat, din:
♦ Livrările de bunuri, executarea de lucrări, prestări de servicii şi din avantajele pe care
unitatea patrimonială a consimţit să le primească;
♦ Executarea unei obligaţii legale sau contractuale din partea terţilor;
♦ Venituri excepţionale.
În cadrul veniturilor pentru determinarea rezultatului exerciţiului se cuprind de asemenea,
veniturile din: producţia stocată, producţia imobilizată, diminuarea sau anularea provizioanelor,
preţul de vânzare al activelor cedate.
Tot în vederea delimitării exacte a veniturilor pe anumite exerciţii financiare, veniturile
se clasifică astfel:11
a). Venituri curente, constatate, înregistrate şi încorporate în rezultatul exerciţiului
respectiv;
b). Venituri înregistrate în avans, sunt constatate în exerciţiul “N” dar încorporate în
exerciţiul “N+1”;
c). Venituri de realizat, sunt venituri realizate efectiv în cursul exerciţiului ”N”
încorporate în rezultatele aceluiaşi exerciţiu, pentru care nu s-au întocmit documentele de
înregistrare.
Din punctul de vedere al asigurării compatibilităţii şi comparabilităţii cu cheltuielile,
veniturile se grupează astfel:
♦ venituri din activitatea de exploatare, incluzându-se aici venituri din vânzări de
produse, mărfuri, servicii prestate şi din alte activităţi;
♦ venituri din producţia stocată;
♦ venituri din producţia de imobilizări;
♦ venituri din subvenţii de exploatare, alte venituri de exploatare;
♦ venituri financiare;
♦ venituri excepţionale;
♦ venituri din provizioane.
11
M. Ristea, Noul sistem contabil al agenţilor economici din România, Ediţia a 2-a, Editat de Corpul Experţilor
Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, Bucureşti, 1993, p.144
12
Gh. Bistriceanu, C.G. Demetrescu, ş.a., Lexicon de finanţe – credit, contabilitate şi informatică financiar –
contabilă, vol I ,Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981, p.636.
8
contabilitate de inflaţie), precum şi de politica adoptată de întreprindere în materie de evaluare
patrimonială (cum ar fi metodele de evaluare a stocurilor).13
Din punctul de vedere al momentului din ciclul de afaceri în care poate fi înregistrat
rezultatul, menţionăm următoarele variante:
- în momentul lansării comenzii de producţie (înregistrarea unui rezultat viitor);
- în momentul cumpărării elementelor destinate fabricaţiei (începutul ciclului);
- în momentul producţiei (pe măsura avansării în procesul de producţie);
- în momentul stocării produselor finite;
- în momentul încasării.
Contabilitatea financiară operează astăzi cu două logici:
a). Teza conform căreia rezultatul ar trebui să fie contabilizat în mod progresiv, pe tot
parcursul ciclului de producţie, pe măsura avansării produselor sau livrărilor;
b). Teza conform căreia rezultatul nu trebuie să se înregistreze decât într-un moment al
ciclului, cu predilecţie atunci când există o mare probabilitate de obţinere a rezultatului (vânzare,
încasare, expirarea termenului de garanţie).
Am menţionat mai sus că rezultatul se determină de o manieră precisă ca diferenţă dintre
anumite venituri şi anumite cheltuieli. Astfel, interfaţa dintre venituri şi cheltuieli este prezentată
în fig. nr. I 2:
PRODUCŢIA
EXERCIŢIULUI
COSTUL PRODUCŢIEI
DELIMITATĂ CA
EXERCIŢIULUI
VENITURI
VENITURI CHELTUIELI
EXCEPŢIONALE EXCEPŢIONALE
9
Rezultatul excepţional reprezintă diferenţa dintre veniturile din operaţiuni curente, adică
veniturile din exploatare şi veniturile financiare, şi cheltuielile curente, respectiv cheltuieli de
exploatare şi cheltuieli financiare.
Rezultatul excepţional se determină prin diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile
excepţionale, ca urmare a unor operaţiuni efectuate de unitatea patrimonială, care nu sunt legate
de activitatea normală, curentă a acesteia.
Rezultatul exerciţiului este reflectat de soldul final al contului de profit şi pierderi.
10
CAPITOLUL II
FURNIZORII
CLIENŢI
11
ALŢI PARTENERI
Conceptul de organizare poate fi definit ca fiind calea prin care o firmă îşi atinge scopul.
Stabilirea responsabilităţii pe orizontală este redată în figura nr. II.5.
Prin structură organizatorică se înţelege stabilirea pe linie verticală a autorităţii
(organigrama). Astfel, o activitate poate fi demarată doar dacă are acordul persoanelor autorizate.
Alături de autoritate este des întâlnită noţiunea de delegare de autoritate, care se explică prin
aceea că organul de conducere având în subordine diverse activităţi de importanţă diferită,
deleagă o anumită persoană pentru a se ocupa de o anumită problemă.
Structura compartimentală atribuie fiecărui director responsabilitatea pentru producerea
şi comercializarea unui singur produs, de exemplu: director secţie produs “A”, director secţie
produs “B”, etc. Un principal avantaj al acestei structuri îl constituie înlăturarea conflictelor de
interese specifice structurii funcţionale, de exemplu: conflict dintre compartimentul producţie, cu
interesul de a creşte volumul de produse şi compartimentul marketing, cu interesul de a vinde cât
mai mult din stoc.
S.C. GABISTEL S.R.L. este organizată conform structurii funcţionale, care de altfel este
şi cea mai potrivită pentru o firmă ce este implicată într-o singură afacere (intermediere uleiuri
minerale).
Deciziile strategice în cadrul societăţii sunt luate de către administratori. Ei dictează
direcţiile de acţiune ori de câte ori apar situaţii deosebite.
14
G. B. Bistriceanu, C. Demetrescu, Lexicon de finanţe contabilitate, contabilitate şi informatică financiar-contabilă,
vol. I, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981,p. 250.
12
ADMINISTRATORI
DIRECTOR
DIRECTOR DIRECTOR
TEHNIC ECONOMIC
PREGĂTIRE,
PROIECTARE,
PRODUCŢIE
CONTRACTE
CONTABILITATE
MECANIZARE
CONTROL TEHNIC
APROVIZIONARE CALITATIV FINANCIAR
13
În privinţa veniturilor, potrivit Legii contabilităţii, resortul contabilitate asigură
încadrarea veniturilor pe feluri şi grupe de activităţi pentru a se asigura compatibilitatea şi
comparabilitatea cu cheltuielile ocazionate pentru obţinerea veniturilor şi stabilirea pe această
bază a rezultatelor financiare pe structura activităţilor ce le-au generat.
Contabilitatea, ca principal instrument ce asigură evidenţa elementelor şi operaţiilor
patrimoniale legate de schimburile şi relaţiile cu terţii, precum şi a rezultatelor financiare,
furnizează informaţii esenţiale în vederea asigurării bunei desfăşurări a activităţii curente
(inclusiv controlul) şi a planificării activităţii viitoare cum ar fi: calculul cifrei de afaceri, prin
însumarea veniturilor realizate din livrări de bunuri, executarea de lucrări şi prestările de servicii
şi alte venituri din activitatea de exploatare, mai puţin rabaturile, remizele şi alte reduceri
acordate clienţilor; urmărirea şi controlul executării bugetului de venituri şi cheltuieli în scopul
realizării acestuia, evidenţa îndeplinirii planului de livrări, pe produse şi clienţi, potrivit
condiţiilor stabilite prin contracte economice ca premisă fundamentală a realizării veniturilor.
În contabilitate, pentru reprezentarea cheltuielilor şi veniturilor, se porneşte de la
caracterul de proces al activităţilor consumatoare de resurse şi producătoare de rezultate.
Ocazionarea cheltuielilor şi crearea veniturilor se derulează în mai multe etape succesive
sau simultan în timp. Astfel, în cazul procesului cheltuielilor se întâlnesc patru momente:
angajarea, consumul, plăţile, imputarea.
Angajarea are loc în momentul în care se contractează obligaţia bănească generatoare de
plăţi sau consumatoare de resurse.
Consumul este specific utilizării efective sau “sacrificării” resurselor în scopul satisfacerii
unor nevoi productive sau neproductive după caz.
Plăţile constau în achitarea unor sume de bani ca echivalent în cadrul relaţiilor financiare.
Imputarea reprezintă momentul când cheltuielile sunt decontate asupra rezultatelor
obţinute.
În cadrul procesului de creare a veniturilor se delimitează patru momente: producţia,
facturarea sau vânzarea pe credit, încasarea, încorporarea.
Producţia este momentul creării rezultatului ca produs al activităţii consumatoare de
resurse.
Facturarea sau vânzarea pe credit constă în transferarea dreptului de proprietate de la
vânzător la cumpărător.
Încasarea reprezintă etapa în care rezultatul vândut se transformă în bani.
Încorporarea este o etapă strict contabilă prin care veniturile sunt înglobate în rezultate
pentru a absorbi cheltuielile corespondente.
14
CAPITOLUL III
15
R. Petriş, Contabilitate generală, vol. II, Iaşi, 1988, p.39.
16
D. Rusu, Bazele contabilităţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980, p.278.
15
individual se foloseşte pentru eliberarea unui singur fel de material, iar pentru eliberarea mai
multor materiale necesare comenzii sau produsului se întocmeşte bonul colectiv de materiale.
Predarea documentelor privind mişcarea materialelor la contabilitate, se face cu ajutorul
borderoului de produse al documentelor.
Circuitul bonului de consum este prezentată în figura nr. III.1:
ÎNTOCMIRE
B.C.
B.C.1
B.C. 1,2
PRELUCRARE
AUTOMATĂ
ARHIVARE
ARHIVARE
Fişa limită de consum sau fişa limită de materiale, se foloseşte atunci când se eliberează
zilnic sau în mod repetat, acelaşi feluri de materiale pentru aceiaşi comandă sau lucrare. Fişa se
întocmeşte pentru un singur fel de materiale şi pentru o singură lună, sau pentru mai multe feluri
de materiale din aceiaşi gestiune, din aceiaşi grupă şi care privesc aceiaşi comandă.
Evidenţa muncii prestate se organizează astfel încât să se asigure cuantumul muncii
depuse individual, producţia rezultată cantitativ şi calitativ pe produs, operaţii, etc. Pe baza
evidenţei muncii prestate este posibilă calcularea exactă şi la timp a cuantumului retribuţiei la
care are dreptul fiecare persoană potrivit cantităţii şi calităţii muncii depuse, cunoaşterea
retribuţiilor şi a întreruperilor în muncă şi calculul just al răspunderii materiale.
Ţinând seama de sistemul de plată aplicat în întreprindere (evidenţă pontaj sau retribuţie
în acord)17se întocmesc purtătorii de informaţii. Pe baza bonului de lucru individual se
întocmeşte fişa de evidenţă a salariilor, care arată timpul de lucru efectiv şi a remuneraţiilor,
precum şi reţinerile din salarii 18.
17
D. Rusu, R. Davideanu, Contabilitatea unităţilor industriale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980,
p.110
18
Nomenclatorul privind modelele registrelor şi formularelor tipizate comune privind activitatea financiar contabilă
din Sistemul contabil al agenţilor economici, 1994, p.179.
16
Pe baza fişei de evidenţă a salariilor se întocmeşte statul de salarii, prin care se calculează
şi se plătesc remuneraţiile curente ale salariaţilor. Schematic, colectarea informaţiilor pentru
plata remuneraţiilor este prezentată în figura nr.III.2:
BON DE LUCRU
FIŞĂ DE EVIDENŢĂ STAT DE
INDIVIDUAL SAU
A SALARIILOR SALARII
COLECTIV
Procesul verbal de scoatere din funcţiune a mijloacelor fixe, de declasare a unor bunuri
este elaborat de comisia de casare.
După transferarea de către mijlocul fix a întregii valori asupra bunurilor produse, comisia
de casare întocmeşte “Procesul verbal de scoatere din funcţiune a mijloacelor fixe", ca document
de înregistrare în evidenţa operativă şi în contabilitate. Schematic, evidenţa operativă a casării
mijloacelor fixe19, se prezintă ca în figura nr. III.3:
Fig. nr.
PROCES VERBAL DE CASARE III.3
DOCUMENTE PRIMARE Evidenţa
operativă
a casării
FIŞA MIJLOCULUI FIX
CONTABILITATE ANALITICĂ
mijloacelor fixe
CONTABILITATE
ex. 1 ex. 2
BANCA CLIENTULUI
ORDIN DE PLATĂ
ex. 3
BANCA BENEFICIARULUI
19
M. Ristea, Noul sistem contabil al agenţilor economici din România, editat de Corpul Experţilor Contabili şi a
Contabililor Autorizaţi din România, Bucureşti, 1993, p.143.
17
III.2. Reflectarea în contabilitate a cheltuielilor de exploatare
1 3
18
1 - înregistrat materiile prime eliberate în consum sau constante lipsă la inventariere
2 - înregistrat diferenţe de preţ aferente materiilor prime date în consum
3 - înregistrat materiile prime constante plus la inventariere
4 - înregistrat transferul soldului debitor asupra contului de calcul al rezultatului
În cazul intermitent funcţionarea contului 600 ”Cheltuieli cu materiile prime” este redată
în figura nr. III.6:
1 3
2 4
Fig. nr. III.6 Funcţiunea contului 600 ”cheltuieli cu materiile prime” în cazul inventarului
intermitent
2 4
19
1 - înregistrat darea în consum sau constatarea lipsă la inventariere a materialelor
consumabile
2 - înregistrat diferenţele de preţ la materiale consumabile date în consum
3 - înregistrat un plus de inventar
4 - înregistrat transferul soldului debitor asupra contului de calcul al rezultatului
Fig. nr. III.8 Funcţionarea contului 601 ”Cheltuielile cu materiale consumabile” în cazul
inventarului intermitent
Cu ajutorul contului 602 ”Cheltuieli privind obiectele de inventar” se ţine evidenţa uzurii
obiectelor de inventar, inclusă pe cheltuieli, integral la darea în folosinţă sau eşalonat pe durata
mai multor exerciţii, în funcţie de metoda utilizată.
Conturile cu care intră în corespondenţă 602”Cheltuieli privind obiectele de inventar sunt
prezentate în fig. nr. III.9:
20
D 602 ”Cheltuieli privind obiectele de inventar “ C
D 322”Uzura obiectelor de inventar” C D 321”Obiecte de inventar” C
1 3
21
1. înregistrat aprovizionarea cu materiale nestocate
2. înregistrat aprovizionarea cu materiale nestocate pentru care nu s-au primit factura
3. înregistrat materialele nestocate consumabile în mai multe perioade de gestiune
4. înregistrat închiderea contului de cheltuieli privind materialele nestocate.
Rolul deosebit pe care îl are energia şi apa în procesul economic productiv sau comercial,
cât şi ponderea însemnată ce o deţin în unele ramuri în structura costului de producţie, justifică
evidenţierea separată a cheltuielilor ocazionate de consumurile de energie şi apă necesare
desfăşurării activităţii patrimoniale.20
În acest scop se foloseşte contul 605 ”Cheltuieli privind energia şi apa” ce evidenţiază în
debitul său valoarea consumurilor de energie şi apă efectuate de către unitatea patrimonială în
cursul unui exerciţiu.
Funcţionarea acestui cont este asemănătoare cu a contului 604 ”Cheltuieli privind
materialele nestocate”(vezi fig.nr.III.11).
D 408”Furnizori-facturi nesosite” C
2
D 471”Cheltuieli înregistrate în C
avans”
3
20
Gh. Scorţescu, Contabilitatea cheltuielilor agenţilor economici, Editura Fundaţiei Academice “Gh. Zane”, Iaşi,
1994, p.56
22
Contul 612”Cheltuieli cu redevenţe, locaţii de gestiune şi chiriile” ţine evidenţa
cheltuielilor cu redevenţe, locaţiile de gestiune şi chiriile datorate.
Funcţionarea contului 612”Cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de gestiune şi chiriile” este
asemănătoare cu cea a contului 611”Cheltuieli de întreţinere şi reparaţii.(vezi fig.nr.III.12)
Cu ajutorul contului 613”Cheltuieli cu primele de asigurare” se ţine evidenţa cheltuielilor
cu primele de asigurare stabilite prin contract şi suportate de unităţile patrimoniale.
Contabilizarea cheltuielilor cu primele de asigurare este redată în fig.nr.III.13:
D 408”Furnizori-facturi nesosite” C
2
D 5311”Casa în lei” C
5
D 5411”Acreditive” C
6
21
M. Ristea, Noul sistem contabil al agenţilor economici din România, Ediţia a 2-a,Editat de Corpul Experţilor
contabili şi Contabililor Autorizaţi din România,Bucureşti,1993,p.150.
23
D 614”Cheltuieli cu studiile şi cercetările” C
D 462”Creditori diverşi” C
4
D 621”Cheltuieli cu colaboratorii” C
D 401”Furnizori” C D 121”Profit şi pierdere” C
1 3
D 471”Cheltuieli înregistrate în C
avans”
2
24
1.înregistrat sumele datorate colaboratorilor pentru prestaţiile efectuate
2.înregistrat cota parte de cheltuieli aferentă exerciţiului curent
3.înregistrat transferul rulajului debitor asupra contului de calcul al rezultatului.
1 4
D 471”Cheltuieli înregistrate în C
avans”
Fig. nr. III.16 Funcţionarea contului 622 “Cheltuieli privind comisioanele şi onorariile”
22
Ministerul Finanţelor, Sistemul contabil al agenţilor economici, Editura Economică, p.138.
25
D 623”Cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate” C
1 7
D 408”Furnizori-facturi nesosite” C
D 531”Casa” C
D 542”avansuri de trezorerie” C
23
M. D. Paraschivescu, ş.a., Contabilitate şi modele de analiză economică, Editura Fundaţiei Academice “Gh.
Zane”, Iaşi, 1993, p.295.
26
D 624”Cheltuieli cu transportul de bunuri şi persoane” C
1 7
D 408”Furnizori-facturi nesosite” C
D 542”Avans de trezorerie” C
D 512”Costuri la bănci” C
27
D 625”Cheltuieli cu deplasări, detaşări şi transferări” C
D 408”Furnizori-facturi nesosite C
D 471”Cheltuieli înregistrate C
în avans”
D 532”Alte valori” C
D 542”Avansuri de trezorerie” C
6
Fig. nr. III.19 Corespondenţele stabilite de contul 625 “ Cheltuieli cu deplasări, detaşări şi
transferări.
28
înregistrate în avans”, 512 “Conturi curente la bănci”, 5321 “Timbre fiscale şi poştale”, 542
“Avansuri de trezorerie”, 5311 “Casa în lei”.
Numai cheltuielile cu alte servicii executat de terţi prezentate până aici nu pot da
mărimea volumului lor total. La cele menţionate se mai adaugă: cheltuieli cu servicii tipografice,
legătorie, foto, traduceri, analize de laborator.24
Activităţile de felul celor menţionate, care constituie alte cheltuieli cu serviciile executate
de terţi şi suportate de unitatea patrimonială, se evidenţiază cu ajutorul contului 628 “Alte
cheltuieli cu serviciile executate de terţi”. Debitul acestui cont intră în corespondenţă cu creditul
următoarelor conturi: 401 “Furnizori”, 408 “Furnizori facturi nesosite”, 471 “ Cheltuieli
înregistrate în avans” şi 542 “Avansuri de trezorerie”.
1 2
Cu ajutorul contului 635 “Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate” se ţine
evidenţa cheltuielilor cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate datorate bugetului statului sau
altor organisme publice (impozitul pe clădiri, impozitul pe venituri din închirieri de clădiri,
taxele asupra mijloacelor de publicitate, afişaj şi reclamă în alte locuri publice, taxa pentru
înregistrare şi examinarea cererilor de brevet şi invenţii, etc)26
Figura nr. III. 21. Prezintă corespondenţele stabilite de contul 635 “Cheltuieli cu alte
impozite şi taxe asimilate”
24
Gh. Scorţescu, Contabilitatea cheltuielilor agenţilor economici, Editura Fundaţiei Academice “Gh. Zane”, Iaşi,
1995, p.112.
25
* * * Ministerul Finanţelor, Sistemul contabil al agenţilor economici, Editura Economică, p. 140.
26
Gh. Scorţescu, Contabilitatea cheltuielilor agenţilor economici, Editura Fundaţia Academică “Gh. Zane”, Iaşi, p.
163.
29
D 635”Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate” C
1 5
D 4427”T.A.V. colectivă“ C
D 446”Alte impozite” C
D 447”Fonduri speciale” C
Fig. nr. III. 21. Reflectarea în contabilitate a “Cheltuielilor cu impozite, taxe, şi vărsăminte
asimilate”
30
D 641”Cheltuieli cu personalul” C
D 4371”Contribuţia unităţii la C
fondul de şomaj
2
D 423”Personal-ajutoare materiale C
datorate”
3
31
III. 2. 6. Alte cheltuieli de exploatare
În categoria acestor cheltuieli intră pierderile din creanţe, diferenţele din lichidarea
datoriilor şi creanţelor, precum şi alte cheltuieli de exploatare privind gestiunea, când reprezintă
operaţiuni curente ale unităţii patrimoniale.
Pentru contabilizarea acestor cheltuieli se folosesc conturile din grupa 65”Alte cheltuieli
de exploatare”, şi anume: 654”Pierderi din creanţe” şi 658”Alte cheltuieli de exploatare”.
Contul 654”Pierderi din creanţe ţine evidenţa pierderilor survenite în urma neîncasării
creanţelor de la clienţi”.27
Funcţionarea contului 645”Pierderi din creanţe” este redată în fig. III. 24:
1 2
1-înregistrat sumele trecute pe pierderi cu ocazia din evidenţa a clienţilor incerţi sau în
litigiu
2-înregistrat transferul rulajului debitor asupra contului de calcul al rezultatului.
27
M.Epuran, D.Cote, Contabilitate financiară în noul sistem contabil, Editura de Vest, Timişoara, 1995, p.165.
32
D 658”Alte cheltuieli de exploatare C
D 167”Alte împrumuturi şi datorii asimilate” C D 121”Profit şi pierdere” C
1 11
D 401”Furnizori” la 409”Furnizori/debitori” C
2
D 411”Furnizori” la 419”Clienţi-creditori” C
3
D 421”Personal remuneraţii datorate” la 428”Alte datorii şi C
creanţe în legătură cu personalul”
4
D 431”Asigurări sociale” la 438”Alte datorii şi creanţe sociale” C
5
D 441”Impozitul pe profit” la 438”Alte datorii şi creanţe cu C
bugetul statului”
6
D 451”Decontări în cadrul grupului” la 457”Dividende de plată” C
7
D 461” Debitori diverşi “ C
8
D 464”Creditori diverşi” C
9
D 471”Cheltuieli înregistrate în avans” C
10
33
amortizările şi provizioanele”, care se dezvoltă în patru subconturi operaţionale, şi
anume:6811”Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor”,6812”Cheltuieli de
exploatare privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli”, 6813”Cheltuieli pentru exploatare
privind provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor”, 6814”Cheltuieli de exploatare privind
provizioanele pentru deprecierea activelor circulate”.
Contul 6811”Cheltuieli de exploatare privind amortizările imobilizărilor” ţine evidenţa
cheltuielilor aferente amortizării imobilizărilor corporale şi necorporale.28
Contabilizarea cheltuielilor de exploatare privind amortizările este redată în fig. nr.
III.26:
28
C. Drăgan, Noua contabilitate a agenţilor economici, Editura Hercules, Bucureşti, 1994, p.226.
29
Gh. Scorţescu, Contabilitatea cheltuielilor agenţilor economici, Editura Fundaţiei Academice ”Gh. Zane”, Iaşi,
1994, p.264.
34
Diferenţele în minus dintre valoarea actuală sau de utilitate stabilită la inventariere şi
valoarea de intrare în patrimoniu care pot apărea în decursul unui exerciţiu financiar viitor
impune constituirea de către unitate a unor provizioane pentru deprecierea acestor imobilizări.
Contul 6813 ”Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru deprecierea
imobilizărilor” reflectă în debitul său valoarea acestor provizioane (vezi fig. nr. III.28).30
1 2
30
Ministerul Finanţelor, Sistemul contabil al agenţilor economici, Editura Economică, 1994, p.100
35
III.3. Reflectarea în contabilitate a cheltuielilor financiare
În concepţia monistă a contabilităţii, cheltuielile unei firme erau numite “de exploatare”,
termenul de cheltuială financiară nefiind recunoscut.
Trecerea la economia de piaţă, şi implicit la sistemul de contabilitate în dublul circuit,
care a dus cu sine şi bazele pieţei monetare şi financiare, a făcut ca cheltuielile generate de
activitatea financiară să se individualizeze.31
În planul general de conturi grupa cheltuielilor financiare are următoarea structură:
663”Pierderi din creanţe legate de participaţii”, 664”Cheltuieli privind titlurile de plasament
cedate”, 665”Cheltuieli din diferenţe de curs valutar”, 666”Cheltuieli privind dobânzile”,
667”Cheltuieli privind sconturile acordate”, 668”Alte cheltuieli financiare”. Tot aici se trec şi
cheltuielile financiare privind amortizările şi provizioanele.
În funcţie de evoluţia situaţiei economico financiare a societăţii comerciale emitente de
titluri de participare, agentul economic îşi poate sau nu recupera împrumuturile acordate.
Când sumele împrumutate nu mai pot fi recuperate, agentul economic include pierderile
în contul 663”Pierderi din creanţe legate de participaţii”.
Contabilizarea pierderilor din creanţe legate de participaţii este redată în fig. nr. III.30:
1 2
Fig. nr. III.30 Funcţionarea contului 663”Pierderi din creanţe legate de participaţii”
1.înregistrat mărimea pierderilor din creanţe imobilizate
2.înregistrat transferul rulajului debitor asupra contului 121”Profit şi pierderi”.
Contul 664”Cheltuieli privind titlurile de plasament cedate” ţine evidenţa cheltuielilor
generate de diferenţa nefavorabilă dintre preţul de vânzare şi preţul de achiziţie al titlurilor de
plasament.32 (vezi fig .nr. III.31)
36
3.înregistrat pierderi din cedarea obligaţiunilor
4.înregistrat pierderi din cedarea altor titluri de plasament.
D 5314”Casa în lei” C
13
37
D 5412”Acreditive” C
14
Fig. nr. III.32. Funcţionarea contului 665”Cheltuieli din diferenţă de curs valutar”
1.înregistrat cheltuielile din diferenţe de curs valutar aferente creditelor pe termen lung şi
mediu
2.înregistrat cheltuielile din diferenţele de curs valutar aferente altor împrumuturi şi
datorii asimilate
3….10. înregistrat sumele reprezentând diferenţele nefavorabile de curs valutar rezultate
în urma lichidării creanţelor şi datoriilor în valută
11…14. înregistrat sumele reprezentând diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente
disponibilităţilor în devize din bancă sau casă
15.înregistrat închiderea contului de cheltuieli.
D 666”Cheltuieli cu dobânzile” C
D 168”Dobânzi aferente împrumuturilor şi C D 121”Profit şi pierdere” C
datoriilor asimilate”
1 7
D 4518”Dobânzi aferente decontărilor în C
cadrul grupului”
2
D 4558”Dobânzi- conturi asociaţii” C
3
D 512”Conturi curente în bănci” C
4
D 5186”Dobânzi de plătit” C
5
D 519”Credite bancare pe termen scurt” C
6
38
5,6. înregistrat valoarea dobânzilor aferente creditelor bancare pe termen scurt
7.înregistrat transferul rulajului debitor asupra contului de calcul al rezultatului.
33
N. Feleagă, I. Ionaşcu, Contabilitate financiară, vol. 1, Editura Economică, 1995, p.75.
34
Gh. Scorţescu, Contabilitatea cheltuielilor agenţilor economici, Editura Fundaţie Academice ”Gh. Zane”, Iaşi,
1994, p.200.
35
M. D. Paraschivescu, ş.a., Modele de contabilitate şi analiză financiară, Editura Neuron, Focşani, 1994, p.279.
39
D 6862”Cheltuieli financiare privind provizioanele C
pentru riscuri şi cheltuieli”
D 1514”Provizoane pentru pierderi din C D 121”Profit şi C
schimb valutar” pierdere”
1 2
36
M. Epuran, D. Cotleţ, Contabilitatea financiară în noul sistem contabil, Editura de Vest, Timişoara, 1995, p.165.
40
D 6868”Cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de C
rambursare a obligaţiilor”
D 169”Primele privind rambursarea obligaţiilor” C D 121”Profit şi pierdere” C
1 2
În fig. nr. III.38. este prezentată funcţiunea contului 671”Cheltuieli excepţionale privind
operaţiile privind operaţiile de gestiune”:
37
***Ministerul Finanţelor, Sistemul contabil al agenţilor economici, Editura Economică, 1994, p.93.
41
1-înregistrat valoarea donaţiilor şi subvenţiilor acordate terţilor
2-înregistrat valoarea pierderilor provocate de terţi
3-înregistrat achitarea din cont a penalităţilor şi amenzilor
4-înregistrat achitarea din casă a penalităţilor şi amenzilor
5-înregistrat transferul rulajului debitor asupra contului de calcul al rezultatului.
42
1,2. înregistrat valoarea neamortizată a imobilizărilor necorporabile cedate sau scoase din
evidenţă
3,4. înregistrat valoarea neamortizată a imobilizărilor corporale cedate sau scoase din
evidenţă
5,6,7. înregistrat valoarea neamortizată a imobilizărilor financiare cedate sau scoase din
evidenţă
8. înregistrat închiderea cheltuielilor excepţionale din operaţii de capital.
43
44
CAPITOLUL IV
ex. 1
BENEFICIAR
ex. 2 CONTABILITATEA
COMPARTIMENTUL
SINTETICĂ ŞI
FACTURĂRI
ANALITICĂ
ex. 3 COMPARTIMENTUL
DESFACERE
Fig. nr. IV.1 Destinaţiile facturii
38
M. Epuran, Contabilitate financiară în noul sistem contabil, vol. II, Timişoara, Editura de Vest, 1995, p.201.
45
Grupa 70 “Venituri din vânzări de produse, mărfuri, servicii prestate şi din alte activităţi
cuprinde următoarele conturi: 701 “Venituri din vânzarea produselor finite”, 702 “Venituri din
vânzarea semifabricatelor”, 703 “Venituri din vânzarea produselor reziduale”, 704 ”Venituri din
lucrări executate şi prestate”, 705 ”Venituri din studii şi cercetări”, 706 ”Venituri din redevenţe,
locaţii de gestiune şi chirii”, 707 ”Venituri din vânzarea mărfurilor” şi 708 ”Venituri din
activităţi diverse”.
Contul 701 ”Venituri din vânzarea produselor finite” este un cont operaţional care
reflectă veniturile realizate din vânzarea produselor finite rezultate din activităţile de bază.
Contabilizarea veniturilor din vânzarea produselor finite este în fig. nr. IV.2:
Fig. nr. IV.2. Funcţiunea contului 701”Venituri din vânzarea produselor finite”
Contul 702 “Venituri din vânzarea semifabricatelor” este un cont operaţional care reflectă
veniturile din vânzarea semifabricatelor realizate în activitatea de bază.
Contabilizarea veniturilor din vânzarea semifabricatelor este redată în fig. nr. IV.3:
46
1-înregistrat veniturile realizate din vânzarea semifabricatelor
2-înregistrat veniturile realizate din vânzarea semifabricatelor pentru care nu s-au
întocmit facturi
3-înregistrat veniturile realizate în avans din vânzarea semifabricatelor
4-înregistrat transferul rulajului creditor asupra contului de calcul al rezultatului.
Contul 703 ”Venituri din vânzarea produselor reziduale” este un cont operaţional care
reflectă veniturile din vânzarea deşeurilor recuperabile din procesul tehnologic, materiale
degradate şi declasate care nu pot fi utilizate în scopul pentru care s-au achiziţionat.
Reflectarea în contabilitate a veniturilor din vânzarea produselor reziduale este prezentată
în fig. nr. IV.4:
D 418”Clienţi-facturi de întocmit” C
2
Contul 704”Venituri din lucrări executate şi servicii prestate” este un cont operaţional
care reflectă veniturile obţinute din lucrările executate şi serviciile prestate care intră în profilul
principal de activitate.
Contabilizarea veniturilor din lucrări executate şi servicii prestate este redată în fig. nr.
IV.5:
47
D 704”Venituri din lucrări executate şi servicii prestate” C
5 1
D 418”Clienţi-facturi de întocmit” C
D 531”Casa” C
Fig. nr. IV.5 Corespondenţele stabilite de contul 704”Venituri din lucrări executate
şi servicii prestate”
Contul 705”Venituri din studii şi cercetări” este un cont operaţional care reflectă
veniturile din valorificarea de studii şi cercetări efectuate de unitatea patrimonială atât pentru
nevoi proprii cât şi pentru terţi (vezi fig. nr. IV.6).
D 418”Clienţi-facturi de întocmit” C
48
3- înregistrat veniturile înregistrate în avans aferente studiilor şi cercetărilor vândute
clienţilor
4- înregistrat transferul rulajului creditor asupra contului de calcul al rezultatului.
Contul 706 ”Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii” este un cont operaţional
care reflectă veniturile realizate de unitate ca urmare a concesiunii unei anumite capacităţi de
producţie, respectiv darea în locaţie de gestiune sau închirierea unor active.
Contabilizarea veniturilor din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii este redată în fig. nr.
IV.7:
5 1
D 418”Clienţi-facturi de întocmit” C
Contul 707”Venituri din vânzarea mărfurilor” este un cont operaţional care reflectă
veniturile din vânzarea mărfurilor procurate din afară în scopul revânzării ca atare fără o
prelucrare suplimentară.(vezi fig. nr. IV.8.)
49
D 707”Venituri din vânzarea mărfurilor” C
4 1
D 418”Clienţi-facturi de întocmit“ C
D 531”Casa” C
Contul 708 ”Venituri din activităţi diverse” este un cont operaţional care reflectă
veniturile realizate de unitatea patrimonială subactivităţi legate indirect din profilul său principal
de activitate, cum ar fi: servicii de punere la dispoziţie a personalului propriu, transportul de
produse fabricate şi mărfuri diverse, comisioane şi locaţii diverse, bonificaţii primite.
Contabilizarea veniturilor din activităţi diverse este redată în fig. nr. IV.9:
5 1
D 418”Clienţi-facturi de întocmit” C
D 531”Casa” C
Fig. nr. IV.9. Funcţionarea contului 708 ”Venituri din alte activităţi”
50
2-înregistrat venituri din activităţi diverse prestate clienţilor pentru care nu s-au întocmit
facturi
3-înregistrat virarea în cont a veniturilor
4-înregistrat obţinerea de venituri sub formă de numerar din diversele activităţi.
5-înregistrat închiderea contului de venituri
7 1
8 2
D 332”Lucrări şi servicii C
în curs de execuţie”
11 6
Fig. nr. IV.10. Funcţionarea contului 711 ”Venituri din producţia stocată”
51
8-înregistrat valoarea produselor finite scoase din gestiune
9-înregistrat valoarea lucrărilor şi serviciilor în curs de execuţie
10-înregistrat diferenţele de preţ aferente mărfurilor vândute
11-înregistrat transferul rulajului creditor asupra contului de calcul al rezultatului.
Figura nr. IV. 11. Funcţiunea contului 721 “Venituri din producţia de imobilizări”
52
722”Venituri din producţia de imobilizări corporale”
D C
121 “PROFIT
ŞI PIERDERI” 211 ”TERENURI”
D C D C
4 1
231 “IMOBILIZĂRI ÎN
CURS CORPORALE”
D C
3
Fig. nr. IV. 12. Funcţionarea contului 722 “Venituri din producţia de
imobilizări corporale”
39
Gh. Scorţescu, Contabilitatea cheltuielilor agenţilor economici, Editura Fundaţia Academică ”Gh. Zane”, Iaşi,
1994, p.85.
53
754 “Venituri din creanţe reactivate”
D C
121 “PROFIT
ŞI PIERDERI” 411 “CLIENŢI”
D C D C
3 1
Contul 758 ”Alte venituri din exploatare” ţine evidenţa veniturilor realizate din alte surse
decât cele nominalizate în conturile distincte de venituri ale activităţii de bază (din despăgubiri,
chirii, etc.).
Conturile cu care stabileşte corespondenţe 758 “Alte venituri din exploatare” sunt
prezentate în fig. nr. IV. 14:
54
anume contul 7812 “Venituri din provizioane pentru riscuri şi cheltuieli”, contul 7813 “Venituri
din provizioane pentru deprecierea imobilizării” şi contul 7814 “Venituri din provizioane pentru
deprecierea activelor circulante”.
Reflectarea în contabilitate a veniturilor din provizioane privind activitatea de exploatare
este redată în fig. nr. IV.15:
55
financiare”, 764 ”Venituri din dobânzi”, 764 ”Venituri din sconturi obţinute”, 768 ”Alte venituri
financiare”, precum şi contul 786 ”Venituri financiare din provizioane “ din grupa 78 ”Venituri
din provizioane”.
Contul 761 ”Venituri din participaţii” ţine evidenţa veniturilor încasate pentru
participaţiile la capitalul altor societăţi comerciale.
Contabilizarea veniturilor din participaţii este redată în fig.nr.IV.16:
Fig. nr. IV.16. Corespondenţele stabilite de contul 761 ”Venituri din participaţii”
1-înregistrat valoarea dividendelor aferente titlurilor de participare
2-înregistrat valoarea dividendelor aferente titlurilor de participare
3-înregistrat virarea în cont a dividendelor
4-înregistrat închiderea contului de venituri.
Contul 762”Venituri din alte imobilizări financiare” ţine evidenţa distinctă a veniturilor
de natură financiară din titlurile de portofoliu, care nu confirmă dreptul de decizie şi control
asupra activităţii unităţii patrimoniale.
În fig. nr. IV.17. este redată funcţionarea contului 762 ”Venituri din alte imobilizări
financiare”:
Fig. nr. IV.17. Funcţionarea contului 762 ”Venituri din alte imobilizări financiare”
56
1-înregistrat dividendele aferente altor titluri imobilizate
2-înregistrat virarea în cont a dividendelor
3-înregistrat transferul rulajului creditor asupra contului 121 ”Profit şi pierderi”
Cu ajutorul contului 763 ”Venituri din creanţe imobilizate” se ţine evidenţa veniturilor
realizate din creanţe imobilizate” se ţine evidenţa veniturilor realizate din creanţe imobilizate.
Contabilizarea veniturilor din creanţe imobilizate este redată în fig. nr. IV.18:
Contul 764”Venituri din titluri de plasament” ţine evidenţa valorilor obţinute din
deţinerea titlurilor de plasament.
În fig. nr. IV.19. sunt prezentate corespondenţele pe care le stabileşte acest cont:
57
Cu ajutorul contului 765 ”Venituri din diferenţele de curs valutar” se ţine evidenţa
diferenţelor de curs valutar aferente datoriilor în valută.
Contabilizarea veniturilor din diferenţe de curs valutar este redată în fig. nr. IV.20:
411 ”CLIENŢI”
D C
2
401 ”FURNIZORI”
D C
4
462”CREDITORI DIVERŞI”
D C
6
58
1…6-înregistrat diferenţele favorabile de curs valutar rezultate din operaţiuni curente în
urma lichidării creanţelor şi datoriilor în valută
7,8,9-înregistrat diferenţele favorabile de curs valutar aferente disponibilităţilor în devize,
existente în casierie, precum şi existentului în conturile de acreditare în devize
10-înregistrat transferul rulajului creditor asupra contului de calcul al rezultatului.
Contul 766”Venituri din dobânzi” ţine evidenţa veniturilor obţinute din împrumuturile
acordate de unitate.
În fig.nr.IV.21 este prezentată funcţionarea contului 766”Venituri din dobânzi”:
Contul 767 ”Venituri din sconturi obţinute” ţine evidenţa veniturilor aferente sconturilor
obţinute de la furnizori sau alţi creditori.
Conturile cu care intră în corespondenţă 767 ”Venituri din sconturi obţinute” sunt redate
în fig. nr. IV.22:
59
767”Venituri din sconturi obţinute”
D C
121 ”PROFIT ŞI PIERDERI” 401 ”FURNIZORI”
D C D C
5 1
Contul 768 ”Alte venituri financiare” funcţionează similar cu celelalte conturi de venituri
financiare evidenţiind în creditul său veniturile obţinute din diferenţele dintre valoarea contabilă
şi valoarea de piaţă a titlurilor de plasament imediat negociabile, deţinute de portofoliul unităţii
patrimoniale.
Contabilizarea contului 768 ”Alte venituri financiare” este redată în fig. nr. IV.23:
531 ”CASA”
D C
2
60
1-înregistrat virarea în cont a veniturilor financiare
2-înregistrat încasarea în numerar a veniturilor financiare
3-înregistrat transferul rulajului creditor asupra contului de calcul al rezultatului.
Contul 786 ”Venituri financiare din provizioane” ţine evidenţa veniturilor ocazionate de
anularea sau diminuarea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli, ce privesc activitatea
financiară, a provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor financiare, a provizioanelor pentru
deprecierea titlurilor de plasament şi a provizioanelor pentru deprecierea creanţelor, rămase fără
obiect.
Contul 786 ”Venituri financiare din provizioane “ se defalcă în două conturi analitice, şi
anume: 7862 ”Venituri financiare din provizioane pentru riscuri şi cheltuieli” şi 7863 ”Venituri
din provizioane pentru deprecieri”.
În fig. nr. IV.24 este prezentată funcţionarea contului 786 ”Venituri financiare din
provizioane”:
61
IV.4. Reflectarea în contabilitate a veniturilor excepţionale
În funcţie de natura lor, veniturile excepţionale pot proveni din: operaţii de gestiune (711
”Venituri excepţionale din operaţii de gestiune”), respectiv operaţii de capital (772 ”Venituri
excepţionale din operaţii de capital), precum şi din amortizarea imobilizărilor corporale şi
necorporale şi anularea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli pentru deprecieri şi pentru
provizioane reglementate.
Contul 771 ”Venituri excepţionale din operaţii de gestiune “ se dezvoltă în două conturi
analitice: 711 “Venituri din despăgubiri şi penalităţi” şi 7718 ”Alte venituri excepţionale din
operaţii de gestiune”.
Contul 7711 ”Venituri din despăgubiri şi penalităţi” consemnează în creditul lui
veniturile obţinute din despăgubirile şi penalităţile încasate.
În fig. nr. IV. 25 sunt prezentate conturilor ce intră în corespondenţă cu 7711 ”Venituri
din despăgubiri şi penalităţi”:
7711 ”Venituri din despăgubiri şi penalităţi”
D C
121 ”PROFIT ŞI PIERDERI” 5121 ”CONTURI LA BĂNCI ÎN LEI”
D C D C
6 1
62
Contul 7718 ”Alte venituri excepţionale din operaţii de gestiune” ţine evidenţa veniturilor
ce corespund bunurilor primite prin donaţii sau cu titlu gratuit.40
Funcţionarea contului 7718 “Alte venituri excepţionale” este redată în fig. nr. IV.26:
Figura nr. IV.26. Corespondenţele stabilite de contul 7718 “Alte venituri excepţionale
din operaţii de gestiune”
Contul 772 ”Venituri din operaţii de capital“ cuprinde următoarele conturi analitice: 7721
”Venituri din cedarea activelor”, 7727 ”Subvenţii pentru investiţii virate la venituri” şi 7728
”Alte venituri excepţionale din operaţii de capital.”
Contul 7721 ”Venituri din cedarea activelor” ţine evidenţa veniturilor obţinute din
cedarea activelor.
Contabilizarea veniturilor din cedarea activelor este redată în fig. nr. IV.27:
40
C. Drăgan, Noua contabilitate a agenţilor economici, Ediţia a 2-a, Editura Hercules, 1994, p.250.
63
7721 ”Venituri din cedarea activelor”
D C
121 ”PROFIT ŞI 461 ”DEBITORI DIVERŞI”
PIERDERI”
D C D C
3 1
Contul 7727 ”Subvenţii pentru investiţii virate la venituri” consemnează în creditul său
subvenţiile primite pentru activitatea investiţională.
Reflectarea în contabilitate a subvenţiilor pentru investiţii virate la venituri este redată în
figura nr. IV.28:
Contul 787 “Venituri excepţionale din provizioane “ se defalcă în trei conturi analitice:
7872 “Venituri excepţionale din provizioane pentru riscuri şi cheltuieli”, 7873 “Venituri
excepţionale din provizioane pentru deprecieri” şi 7874 “Venituri excepţionale din provizioane
reglementate.
Reflectarea în contabilitate a veniturilor excepţionale din provizioane este redată în fig. nr.
IV. 29:
64
787 “VENITURI EXCEPŢIONALE DIN PROVIZIOANE”
D C
121” PROFIT ŞI 251 “PROVIZIOANE PENTRU RISCURI
PIERDERI ŞI CHELTUIELI
D C D C
7 1
65
CAPITOLUL V
Documentul oficial folosit pentru finalizarea exerciţiului financiar este bilanţul contabil.
În modelul de contabilitatea din România, bilanţul contabil în formaţia sa completă este
alcătuit pe lângă bilanţ, anexele la bilanţ, raportul de gestiune şi de contul de profit şi pierdere.41
Întocmirea propriu-zisă a bilanţului este precedată de o serie de lucrări cu caracter
preliminar, numite lucrări de închidere:42
1. Întocmirea balanţelor de verificare primară
2. Inventarierea şi întocmirea inventarului
3. Nivelarea conturilor (cu prilejul acestei lucrări are loc punerea de acord a datelor din
contabilitate cu realitatea înscrisă în inventar)
4. Definitivarea calculaţiei, decontarea costurilor
5. Înregistrarea operaţiunilor de regularizare a evaluărilor, de determinare şi concentrare
a rezultatelor (cu prilejul acestei lucrări are loc stabilirea rezultatului financiar final,
iar în cazul unui profit se determină impozitul pe profit).
6. Închiderea conturilor patrimoniale
7. Întocmirea balanţei de verificare finală.
Rezultatul financiar se determină ca diferenţa între venituri şi cheltuieli, indiferent de
data plăţii sau încasării lor, cuantificate, contabilizate şi localizate pe feluri omogene şi pe
segmente de gestiune, compatibile şi clare.
În contabilitate rezultatul exerciţiului se determină lunar cu ajutorul contului 121”Profit şi
pierderi”.
Compararea veniturilor cu cheltuielile şi cuantificarea finală a formării rezultatelor
exerciţiului se realizează în mai multe etape: închiderea conturilor de venituri, închiderea
conturilor de cheltuieli şi determinarea rezultatului final.
41
Legea contabilităţii nr. 82/1991, art.27, din Sistemul contabil al agenţilor economici, Editura Economică, 1994,
p.11.
42
R. Petriş, Contabilitate generală, vol.2, Iaşi, 1998, p.250-251.
43
M.D. Paraschivescu, ş.a. Contabilitate şi modele de analiză economică, Editura Fundaţiei Academice “Gh. Zane”,
Iaşi, 1993, p. 345.
66
121 “Profit şi pierderi”
D C
Gr. 71 “Venituri din producţia Gr. 70 “Venituri din vânzări de produse,
stocată mărfuri, servicii prestate şi din alte activităţi
D C D C
b) Se închid conturile de venituri din activitatea financiară. (vezi fig. nr. V.2)
67
d) Se închid conturile de venituri din provizioane (vezi fig. nr. V.4).
68
b) Se transferă soldurile conturilor de cheltuieli financiare asupra contului de calcul al
rezultatului exerciţiului. (vezi fig. nr. V. 6 )
Pe lângă înlesnirea stabilirii rezultatului final, structura contului 121 “Profit şi pierderi”
poate determina şi soldurile intermediare de gestiune, care au o importanţă deosebită în analiza
economico-financiară a firmei. (vezi tabelul nr. V.9).44
44
M. Epuran, D. Cotleţ, Contabilitatea financiară în noul sistem contabil, vol. 2, Editura de Vest, Timişoara, 1995, p.
232-233.
69
Tabel nr. V.9.
STRUCTURA SINTETICĂ A CONTULUI 121 “PROFIT ŞI PIERDERI”
SOLDURI
VENITURI CHELTUIELI
INTERMEDIARE
A. Vânzări de mărfuri B. Costul de cumpărare al A-B-C Marja
Mărfurilor vândute comerciantului
D. Vânzări de produse Producţia exerciţiului
prestări de servicii şi
executări lucrări
Marja comercială Cheltuieli cu materiile prime şi Valoarea adăugată
Producţia exerciţiului materiale (E-F)
Total E Cheltuieli cu lucrări şi
Servicii executate de terţi
Total F
Valoarea adăugată Impozite, taxe, şi Excedent brut de
Subvenţii de exploatare Vărsăminte asimilate exploatare
Total G Cheltuieli cu personalul (G-H)
Total H
Excedent brut de exploatare Alte cheltuieli Rezultatul exploatării
Alte venituri din exploatare Amortizări şi provizioane
Alte venituri din amortizări Privind exploatare (I – J)
şi provizioane privind
exploatare Total J
Total I
Rezultatul de exploatare Cheltuieli financiare Rezultatul activităţii
Venituri financiare Amortizări şi provizioane curente
Provizioane (K-L)
Total K Total L
Venituri excepţionale Cheltuieli excepţionale Rezultatul excepţional
Provizioane Amortizări şi provizioane
Total M Total N (M-N)
Rezultatul activităţii curente Impozitul pe profit Rezultatul net al
Rezultatul excepţional Total P exerciţiului
Total O (O-P)
La sfârşitul exerciţiului soldul creditor al contului reprezintă profitul, dacă veniturile sunt
mai mari decât cheltuielile, sau pierdere în situaţia inversă, când contul prezintă sold-debitor.
În fig. nr. V.10 sunt redate schematic principalele corespondenţe dintre conturile de
gestiune, şi cele de venituri şi cheltuieli orientate spre contul de profit şi pierdere.
70
121 “Profit şi pierdere”
Cheltuieli Venituri
Totale Totale
S.C. V>C S.D V≤ C
(profit) (pierdere)
71
D 129 “Repartizarea profitului” C
D 106”Rezerve” C
D 111”Fondul de dezvoltare” C
D 112”Fondul de participare C
la profit
72
Dacă se întâmplă ca exerciţiul să se încheie cu pierderi, soldul debitor al contului 121
”Profit şi pierdere” se transferă asupra contului 107 ”Rezultatul exerciţiului” (vezi fig. nr. V. 13).
D 121 ”Profit şi pierderi” C
73
Tabelul V.13.
- mil. lei -
Valoarea realizărilor Valoarea realizărilor
Realizări Costul unitar Preţul unitar
în cost în preţ
Tipuri în anul în anul în anul
din anul din anul
de lucrări
(q0) (q1) (c0) (c1) (p0) (p1) (q0c0) (q1c0) (q1c1) (q0p0) (q1p0) (q1p1)
2000 2001 2000 2001 2000 2001 2000 2001 2000 2001 2000 2001
A 40000 45000 20 22 22,5 25 800 900 990 900 1012,5 1125
B 20000 18000 115 118 120 125 2300 2070 2124 2400 2160 2250
C 12000 26650 10,41 17,5 11,52 19,26 125 277,613 466,408 138,24 307 513,29
74
Faţă de anul precedent (2000), în anul 2001 beneficiul a sporit cu:
Δ ≈ + 94651000
B’0 B0
∑ q1 *p0 3479508000
B’0 = B0 *Iq , Iq = * 100 = = 101,2%
∑ q0 * p0 3438240000
213236 * 101,2
’
B0 = = 215794,8 mii lei
100
B”0 B’0
∆ s ≈ B”0 – B’0
B”0 = 3479508000 – 3247613051 = 231895000
75
Modificările apărute în structura realizărilor au influenţat pozitiv masa beneficiului
sporind-o cu 16100,2 mii lei.
Utilizarea calculului de produs (lucrare) se face folosind rata rentabilităţii (r) pe anul
anterior (1999), (vezi tabelul nr. V.14).
R0 p0 – c0
∆ s ≈ (s1 – s0) * ∑ q1 p0 , r0 ≈ * 100
100 p0
În anul 2001 costul unitar al lucrărilor a crescut, drept urmare beneficiul scade cu 332795
mii lei.
Tabel nr. V. 14
CALCULUL INFLUENŢEI STRUCTURII PE PRODUS (LUCRARE)
mii lei
Valoarea Valoarea
Structura
Tipuri de în preţ în preţ Realizări
realizărilor ∆ R% ∆s
lucrări 2000 2001 efective
(q0p0) (q1p0)
A 900000 1012500 26,17 910587,24 +101912,76 11,11 +11321,3
B 2400000 2160000 69,8 2428696,6 -268696,6 4,16 -11180,9
C 138240 307008 4,03 140224,16 +166783, 84 9,57 +15959,8
Total 3438240 3479508 100% 3479508 - - +16100,2
Preţurile au crescut şi au atras după sine un spor de beneficii de 408787 mii lei.
76
CONCLUZII
În abordarea funcţională a întreprinderilor, activitatea financiar-contabilă este prezentată nuanţat
după cum accentul este pus pe latura financiară sau pe latura contabilă. Abordarea sistemică,
bazată pe modelul fluxurilor conduce însă la o viziune integrată la nivelul fluxului de informaţii
financiar-contabile ce reflectă starea şi mişcarea celorlalte fluxuri. Activitatea financiar-contabilă
este strâns legată de majoritatea funcţiilor întreprinderilor cărora le furnizează informaţii.
Contabilitatea se situează la baza edificiului financiar-contabil al întreprinderii deoarece
înregistrează prin intermediul conturilor toate mişcările de valori relative la ansamblul
activităţilor desfăşurate. Este nu numai un sistem de înregistrare a informaţiilor ci şi un
instrument de prelucrare şi valorificare a acestora.
Contabilitatea are privilegiul de a asigura modelarea firmei după reguli şi principii consacrate.
Modelarea contabilă este apoi utilizată de celelalte componente ale sistemului financiar-contabil
precum şi de celelalte subsisteme ale firmei. Din acest motiv informatizarea firmelor a început de
la contabilitate, având în vedere şi caracterul bine structurat al sistemului care nu produce
dificultăţi în formalizare.
Utilizarea calculatorului electronic în sistemul informaţional al întreprinderii aduce numeroase
avantaje: eliminarea transcrierilor manuale a înregistrărilor, un grad redus de erori - intervenţia
omului în operaţiile de transcriere, clasificare, centralizare, totalizare fiind foarte mică, facilitatea
dezvoltării analitice a conturilor, obţinându-se astfel informaţii mai detaliate într-un timp mai
scurt.
În concluzie, utilizarea calculatorului determină o transformare radicală a contabilităţii, ea
încetând să reprezinte o funcţie autonomă în întreprindere, fiind din ce în ce mai mult integrată în
sistemul general de prelucrare a informaţiilor de orice natură, dar în special al celor contabile.
77
BIBLIOGRAFIE
78