ELEMENTE DE FIZICĂ

ATOMICĂ ŞI NUCLEARĂ

Dr.Fiz. Gabriel Stănescu

INSTITUTUL NAŢIONAL DE C&D PENTRU FIZICĂ ŞI INGINERIE

NUCLEARĂ “HORIA HULUBEI”

CENTRUL DE PREGĂTIRE ŞI SPECIALIZARE ÎN DOMENIUL NUCLEAR

 ATOMUL

Încă din antichitate mai mulţi filozofi ai acelor

vremuri, au afirmat că toate corpurile se pot
divide în particule din ce în ce mai mici, dar
divizarea nu poate merge la nesfârşit.
Prin urmare, ei au considerat că trebuie să
existe particule care nu se mai pot diviza,
numite atomi.
Semnificaţia cuvântului atom vine de la
cuvântul grec a-tomos – ceea ce nu se mai
poate divide.
 ATOMUL

Atomul este cea mai mică fracţiune dintr-o

substanţă care păstrează proprietăţile ei.

Cu alte cuvinte, atomii sunt cea mai mică

fracţiune care compun materia.

Ordinul de mărime al razei atomului este

de 10-10 m.

1 Å = 10-10 m
 STRUCTURA ATOMULUI

O serie de fenomene (efectul fotoelectric) au

arătat că atomul conţine electroni. Deoarece
atomul este neutru din punct de vedere
electric el ar trebui să conţină şi particule
încărcate pozitiv.

În perioada 1909 – 1911, prin experienţele

sale Rutherford a urmărit să verifice diferitele
modele atomice.
 STRUCTURA ATOMULUI

Experienţele lui Rutherford

particule α
ecran nedeviate
fluorescent

foiţă de aur

particule α
împrăştiate

sursă radioactivă
de particule α
 STRUCTURA ATOMULUI

Experienţele lui Rutherford.

Observaţii:

Cele mai multe dintre particulele alfa (nuclee

de heliu) trec prin foiţă nedeviate

Numai câteva sunt deviate la unghiuri mari

(chiar retroîmprăştiate)
 STRUCTURA ATOMULUI

Modelul atomic al lui Rutherford

particula α
particula α

Modelul atomic Thomson Modelul atomic Rutherford

 STRUCTURA ATOMULUI

Experienţele lui Rutherford

particule α
incidente

Structura foiţei de aur conform

modelului atomic Rutherford
 STRUCTURA ATOMULUI
Modelul planetar al atomului
Nucleul
(conţine protoni şi neutroni)
electroni ce orbitează nucleul
Fiecare atom este compus
dintr-o parte centrală numită
nucleu şi învelişul electronic
format din electroni care se
mişcă pe orbite în jurul
nucleului
Dimensiunea nucleului este
mult mai mică decât cea a
atomului (10-15m), deşi cea
mai mare parte a masei
atomului este concentrată în
nucleu
 STRUCTURA ATOMULUI

Deficienţele modelului planetar

Electronul orbital ar trebui,

conform legilor
electromagnetismului, să emită
radiaţie electromagnetică,
pierzând continuu energie şi
apropiindu-se din ce în ce mai
mult de nucleu. Aşadar atomul
ar fi instabil.
Modelul planetar nu poate
explica apariţia spectrelor.
 STRUCTURA ATOMULUI

Postulatele lui Bohr

Electronii se mişcă în jurul nucleului numai pe anumite orbite,
de energii bine determinate, numite orbite staţionare. Mişcarea
electronilor pe orbitele staţionare se face fără emisie sau
absorbţie de energie.

Atomul emite sau absoarbe radiaţie electromagnetică doar la

trecerea dintr-o stare staţionară în alta. Energia pe care o
primeşte sau o cedează este egală cu diferenţa dintre energiile
celor două nivele între care are loc tranziţia. Radiaţia emisă
sau absorbită are frecvenţa dată de relaţia:

hυ = E − E
mn m n
STRUCTURA ATOMULUI

hυ = E − E
mn m n
 STRUCTURA ATOMULUI

Atomul de hidrogen
Cel mai simplu atom. Este format
dintr-un nucleu cu masa mare şi cu
sarcina pozitivă +e şi un electron cu
sarcina negativă -e.

Nucleul exercită asupra electronului

o forţă electrostatică de atracţie,
astfel încât electronul se mişcă pe
orbită în jurul nucleului.

Nucleul atomului de hidrogen este

format dintr-un singur proton.
 STRUCTURA ATOMULUI

Atomul de Heliu
Are în centru un nucleu cu
sarcina +2e, iar în jurul său
orbitează doi electroni cu
sarcina -2e

Nucleul atomului de heliu

este format din doi protoni
şi doi neutroni.
 STRUCTURA ATOMULUI
Ionizarea atomului
Este fenomenul prin care
atomii câştigă sau pierd
electroni.

Dacă electronul este captat

de câmpul electric al
nucleului rezultă un ion
negativ.

Dacă atomului îi este

transferată o cantitate de
energie egală cu energia de
legătură a electronului,
atomul pierde un electron şi
devine ion pozitiv.
 STRUCTURA ATOMULUI

Electronii sunt încărcaţi negativ, iar protonii sunt încărcaţi

pozitiv

Sarcina electrică a acestora este egală şi se numeşte

sarcină electrică elementară: e = 1,6 x 10-19 Coulomb

Cum atomul în ansamblu este neutru din punct de vedere

electric înseamnă că numărul de protoni din nucleu trebuie
să fie egal cu numărul de electroni ai atomului. Acest
număr se notează cu Z şi se numeşte număr atomic
 STRUCTURA ATOMULUI

Masele atomilor sunt atât de mici încât pentru exprimarea

lor este necesară o unitate de măsură mult mai mică
decât kg. Acesta este unitatea atomică de masă u şi are
valoarea
1 u = 1,66 x 10-27 kg

Masa protonului este egală cu 1 u

Masa electronului este mult mai mică (9,1 x 10-31 kg)

Masele atomice sunt exprimate în u şi sunt apropiate de

un număr întreg A – numărul de masă
 NUCLEUL
Cei Z protoni ai unui atom contribuie la masa atomului cu
Z u. Dar pentru toate nucleele, în afară de hidrogen, s-a
descoperit că masa nucleului este mai mare decât masa
protonilor pe care îi conţine.

Rezultă de aici că în compoziţia nucleului trebuie să intre

şi alte particule, neutre din punct de vedere electric, care
să compenseze diferenţa de masă (A - Z) u

O asemenea particulă este neutronul, care este neutră

din punct de vedere electric şi are masa apropiată de
masa protonului (1 u)

Nucleul conţine deci două tipuri de particule elementare:

protoni si neutroni
 NUCLEUL

A
Z X
X – simbolul chimic al elementului
Z – numărul atomic (egal cu numărul de protoni)
A – numărul de masă (egal cu numărul de protoni şi
neutroni din nucleu)
N = A-Z – numărul de neutroni

1 4 12 27
1 H 2 He 6 C 13 Al
 NUCLEUL
Izotopii sunt nuclee care au acelaşi număr atomic Z şi
numere de masă A diferite.
 NUCLEUL
Izotopii hidrogenului

Z=1, N=0, A=1 Z=1, N=1, A=2 Z=1, N=2, A=3

Hidrogen-1 Hidrogen-2 Hidrogen-3
Hidrogen Deuteriu Tritiu
H D T
 NUCLEUL
Cu toate elementele având 3 sau mai mulţi izotopi, există
în lume 300 de tipuri de atomi ce se regăsesc în natură şi
se deosebesc unul de altul prin numărul de nucleoni şi
proporţiile acestora.

Un nuclid este o specie de atom (nucleu) caracterizat de

un anumit număr atomic şi de un anumit număr de masă.

Un radionuclid este un nuclid ce este radioactiv.

Prin urmare, o listă a nuclizilor cuprinde toţi izotopii

elementelor. Această listă cuprinde cei 300 de nuclizi ce
apar în mod natural şi peste 700 de nuclizi radioactivi.
STABILITATEA NUCLEULUI
 RADIOACTIVITATEA

Unii izotopi sunt instabili (adică au prea multă energie)

Radioizotopii există în natură, dar pot fi şi creaţi prin
activare sau fisiune
Izotopii devin stabili prin eliberare de energie
Energia este eliberată printr-un proces de dezintegrare
radioactivă
Nucleele instabile cu numărul de masă A>170 emit
α sau 4He2+)
particule alfa (α
Alte nuclee se dezintegrează prin emisie de particule beta
β- sau β+)
(β
Energia care nu este eliberată prin emisie de particule
este eliberată prin radiaţie gamma γ (fotoni)
 RADIOACTIVITATEA

Activitatea unei substanţe este o măsură a radioactivităţii

ei, adică cât de mult dezintegrări se produc într-o
secundă
Activitatea se măsoară în Becquerel (Bq)
1 Bq = o dezintegrare pe secundă
Într-o cameră medie sunt 500 Bq de la Radon (gaz
natural)
Miezul unui reactor nuclear conţine aprox. 1018 Bq
 RADIOACTIVITATEA

1 Becquerel reprezintă o cantitate foarte mică de

activitate
În practică încă se mai foloseşte Curie (Ci),
1 Ci = 3.7 x 1010 Bq

Cel mai adresea se utilizează multiplii Becquerelului:

1 kilo Becquerel (1 kBq) = 1 000 Bq = 103 Bq

1 Mega Becquerel (1 MBq) = 1 000 000 Bq = 106 Bq
1 Giga Becquerel (1 GBq) = 1 000 000 000 Bq = 109 Bq
1 Tera Becquerel (1 TBq) = 1 000 000 000 000 Bq = 1012 Bq
 RADIOACTIVITATEA

Într-o substanţă radioactivă atomii se dezintegrează în

mod continuu şi eliberează surplusul de energie. În acest
mod ei devin mai puţin radioactivi.
Pentru un anumit nucleu momentul exact în care el se va
dezintegra este întâmplător şi impredictibil. Oricum, când
se mediază pe un număr mare de nuclee, este posibil să
se calculeze cât va dura pentru ca activitatea unei
substanţe să se înjumătăţească, adică timpul de
înjumătăţire
 RADIOACTIVITATEA
Timpul de înjumătăţire T1/2

după 4T1/2
după 3T1/2 6.25%
după 2T1/2 12.5%
25%
după T1/2
50%

100%
 RADIOACTIVITATEA
Timpul de înjumătăţire – exemple
• Argon 41 110 minute
• Iod 131 8 zile
• Cobalt 60 5.27 ani
• Tritiu 12.3 ani
• Cesiu 137 30.2 ani
• Carbon 14 5730 ani
• Uraniu 238 4.5 miliarde de ani
 RADIOACTIVITATEA
Particule alfa

hârtie

Nucleu de heliu (He2+) : LET mare : se deplasează câţiva cm în aer

 RADIOACTIVITATEA
Particule beta

10 mm plexiglas

Electron (β-) sau pozitron (β+) : LET mic : se deplasează câţiva metri în aer
 RADIOACTIVITATEA
Radiaţie X sau γ

plumb

Fotoni : LET mic : se deplasează câteva sute de metri în aer

 RADIOACTIVITATEA
Neutroni

beton

Neutroni : LET mare : se deplasează câteva sute de metri în aer

Rapizi (>10keV); Termici (<0,4eV)
TIPURI DE RADIAŢII IONIZANTE

1895 Roentgen
descoperă radiaţia X

1896 Becquerel
descoperă radioactivitatea
TIPURI DE RADIAŢII IONIZANTE

1898 Curie descoperă

poloniul şi radiul

1899 Rutherford
descoperă radiaţiile alfa
şi beta
 TIPURI DE RADIAŢII IONIZANTE
Utilizări ale radiaţiilor ionizante

Diagnosticul şi
tratamentul medical

Energia nucleară
Radiografia
industrială
 TIPURI DE RADIAŢII IONIZANTE
Utilizări ale radiaţiilor ionizante

Industria
Sterilizarea dispozitivelor farmaceutică
medicale

Controlul de
securitate
 TIPURI DE RADIAŢII IONIZANTE
Utilizări ale radiaţiilor ionizante

Iluminare

Detectori
de fum
TIPURI DE RADIAŢII IONIZANTE ŞI SURSE