COLEGIUL ECONOMIC

“MARIA TEIULEANU”
PITEȘTI

AGROTURISMUL ÎN ȚARA HAȚEGULUI

PROF. COORDONATOR :
Popescu Mihaela

ELEV :
Ilie Georgian Alin

CLASA :
a XII-a A

-2021-
 Cuprins

Argument

Capitolul I.
Modul de practicare a agroturismului în satele din ţara Haţegului
1.1. Conceptul de agroturism
1.2. Organizarea agroturismului la nivelul unei gospodării
1.3. Avantaje economice din practicarea agroturismului
1.4. Efectele sociale determinate de practicarea agroturismului

Capitolul II.
Promovarea agroturismului în ţara Haţegului
2.1. Managementul activităţii de agroturism
2.2. Elemente de marketing în promovarea agroturismului
2.3.Politici de stimulare a agroturismului 

Capitolul III.
Potenţialul agroturistic din ţara Haţegului
3.1. Zona rurală haţegană
3.2.Puncte de atracţie în ţara Haţegului
3.3. Potenţialul agroturistic în zona montană haţegană
3.4. Perspectivele de dezvoltare ale mediului rural din ţara Haţegului

Concluzii
Anexe
Bibliografie

2
 Argument

În proiectul “ Agroturism în ţara Haţegului” este prezentată o formă a

turismului rural ( agroturismul) care utilizează pentru cazare şi servirea mesei numai
pensiunile turistice şi fermele agroturistice, beneficiind de un mediu nepoluant şi
pitoresc, de atracţiile turistice naturale şi de valorile cultural-istorice, de tradiţiile şi
obiceiurile prezente în mediul rural.
Ţara Haţegului un tărâm special, în care se împleteşte istoria, cu tradiţia şi cu
peisajul de basm . Ţara Haţegului  - o locaţie specială. Prin locul pe care-l ocupă în
cuprinsul teritoriilor româneşti  şi prin trecutul istoric, geografic ţara este adăpostită între
munţi şi culmi înalte, împădurite şi bine delimitate prin râuri, de zonele învecinate.
Ţara Haţegului este recunoscută pentru frumuseţea naturală, însemnătatea istorică
şi tradiţiile bogate.
În Ţara Haţegului, o frumoasă depresiune montană situată între Petroşani şi
Deva, oamenii şi acum vorbesc despre uriaşi. Cică o fată de uriaş a făcut cetatea de la
Deva; sora ei ridica alta pe vârful muntelui Retezat. Pentru că cea de pe Retezat era mai
frumoasă, fata de la Deva a aruncat cu un fier de plug, stricând şi cetatea, retezând şi
vârful muntelui. De aceea, muntele s-ar numi Retezat. Şi mai spun oamenii că, primăvara,
apele au tot dezgolit, din când în când, oase mari, de uriaşi.
Proiectul este alcătuit din trei capitole .
& În primul capitol este vorba despre agroturism care este o formă a turismului rural în
care sunt prezentate activităţile agricole cu construcţiile având destinaţii, rol, funcţiuni în
domeniul agriculturii ;
& În al doilea capitol se urmăreşte promovarea agroturismului în ţara Haţegului;
& Ultimul capitol prezintă agroturismul din ţara Haţegului – o lume plină de atracţii
turistice , cu peisaje de basm ;

Am ales această temă deoarece Ţara Haţegului este o lume ospitalieră şi plină
de istorie, cu veri calde şi ierni uşoare, cu oameni muncitori, preocupaţi de ziua de mâine
şi cu o atracţie mereu crescândă pentru călători – prezintă o atracţie mereu crescândă,
toate secolele trecute lăsând o puternică dăinuire în piatră, de la cele mai interesante

3
realităţi religioase creştine, la edificiile romane părăsite, în paradisul bisericile medievale,
pigmantată cu dăruirea recentă a lucrărilor hidroenergetice de pe valea Râului mare.

Capitolul I.
Modul de practicare a agroturismului în satele din ţara
Haţegului

1.1. Conceptul de agroturism

Agroturismul la fel ca şi turismul rural este o activitate economică

complexă,cu o largă sferă de cuprindere, care pune în evidenă, printr-
un mecanism propriu, circulaţia turistică rurală.
Agroturismul este o formă a turismului rural care utilizează pentru cazare şi
servirea mesei numai pensiunile turistice şi fermele agroturistice, beneficiind de un
mediu nepoluant şi pitoresc,  de atracţiile turistice naturale  şi de  valorile cultural-
istorice, de tradiţiile şi obiceiurile prezente în mediul rural.
Agroturismul este un concept relativ de dată recentă care face referire la
diferitele forme de turism aflate în legătură directă cu activităţile agricole şi/sau cu
construcţiile având destinaţii, rol, funcţiuni în domeniul agriculturii.
Această formă specifică de agroturism este bazată pe asigurarea în cadrul
gospodăriei ţărăneşti, a serviciilor de cazare, masă, agrement şi
altele complementare acestora. Această formă de agroturism este practicată de mic
ii proprietari din zonele rurale, de obicei ca activitate secundară; activitatea desfăş
urată în gospodăria/ferma proprie rămânând principala ocupaţie şi sursă de venit.
Agroturismul este o activitate complexă, incluzând două genuri de
activităţi: una pur turistică, iar alta economică, cel mai adesea agricolă dar şi de
altă natură care o deserveşte pe prima, o complectează şi întregeşte.
Tocmai pentru că presupune o suită de activităţi bine corelate, agroturismul
este mult mai apreciat atât de turişti; care beneficiază de o gamă mai largă, mai
cuprinzătoare şi mai satisfăcătoare de servicii cât şi de iniţiatorii activităţii, care au
posibilităţi mai complexe de valorificare a resurselor materiale şi umane din zona
rurală.
Există o interdependeţă între agroturism  şi  celelalte  ramuri economice 
săteşti, pentru că practicare agroturismului determină dezvoltarea acestora

4
(olărit,legumicultură,cultivarea fructelor de pădure şi prelucrarea lor, pescuitul,
etc.), iar acestea la rândul lor creează noi posibilităţi de dezvoltare şi expansiune a
agroturismului.

Agroturismul are câteva particularităţi care îl deosebesc de turismul clasic:

- spaţiul în care se desfăşoară această activitate este spaţiul rural. Mediul
turistic este deci total diferit de cel cu care turistul este familiarizat. Acesta pentru
că de regulă el vine din mediul urban şi de cele mai multe ori mediul rural se află
în zona montană sau premontană;
- persoanele care se ocupă de aceste activităţi au grade diferite de pregătire.
În activitatea agroturistică locuitorul rural este cel care găzduieşte turiştii, el
neavând o pregătire deosebită în domeniul turistic.
Are o ţinută populară şi atrage turiştii prin specificul popular. Spre
deosebire de aceştia, în turismul clasic, persoanele care practică această activitate
sunt pregătiţi şi specializaţi în domeniul turistic.
Produsul turistic este diferit în agroturism faţă de turismul clasic. Astfelcaza
rea este diferită, în agroturism camera turistică fiind rustică, cu elemente
decorative populare, individualizată şi extrem de diversificată. Alimentaţia este, de
asemenea diferită, fiind preparată în serie mică , cu produse din gospodăria
ţărănească, după reţete tradiţionale. Aspectul pozitiv este întregit de existenţa
produselor proaspete şi nepoluate. Serviciile oferite de agroturism
sunt şi ele diferite, se fac vizite la atelierele meşteşugăreşti, se observă activităţile
rurale obişnuite, se practică sporturi sau activităţi recreative specific rurale.
Agroturismul constituie o importantă sursă de creştere a veniturilor membri
lor comunităţii rurale, iar pentru întregul mediu rural o alternativă de dezvoltare
economico-socială. Desfăşurat ca o activitate complementară el nu rupe echilibrul
vieţii ţărăneşti, nu determină dispariţia sau decăderea unor activităţi existente până
atunci, ci dimpotrivă permite valorificarea superioară a produselor obţinute în
aceste ramuri şi implicit revigorarea şi dezvoltarea lor, concomitent cu apariţia
altora.

1.2.Organizarea agroturismului la nivelul unei gospodării

Agroturismul poate reprezenta o bună ocazie pentru a
începe o nouă activitate, paralelă cu cea pe care deja locuitorii rurali o realizează, 
utilizând pentru creşterea rentabilităţii, infrastructura de care deja dispun.

5
 Motivele care stau la baza deciziei de a practica agroturismul sunt:
- Piaţa este în expansiune
- dezvoltarea cererii turistice este estimată printr-ocreştere anuală de 3,5 %, pentru
turismul internaţional, iar pentru turismul ruralo creştere anuală de 4 %.
- Investiţiile sunt mult mai mici decât în turismul clasic. Aceasta pentru că
ele presupun doar modernizări, reamenajări şi dotări adecvate primirii turiştilor.

 Nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate greu de dobândit. 
La nivelul unei.gospodării, obţinerea cunoştinţelor minime necesare
sunt posibile în urma efectuării unor cursuri de scurtă durată.
1.activitatea este complementară, ea nu presupune întreruperea activităţilor obişnui
te (agricole).
Se pot valorifica superior produsele obţinute din gospodăria
agroturistică.Legea prevede în mod expres posibilitatea de a vinde produse din
propria gospodărie şi valorificarea lor mai eficientă.
2.este o afacere de familie, putându-se realiza de toţi membrii familiei, precumşi
prin rotaţie, după posibilităţile existente.
3.statul încurajează această activitate acordând numeroase înlesniri financiare.
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un locuitor rural pentru a
putea practicaaceastă activitate sunt:
-Locuitorul rural trebuie să fie agricultor. Conform legii pot face agroturismnumai
cei care sunt agricultori şi obţin mai mult de 51 % din venitul propriudin activităţi
agricole.
-Trebuie să dispună de o proprietate pe care să o poată folosi în scopulactivităţii
agroturistice.
-Spaţiul de cazare şi masă trebuie să fie adecvate primirii turiştilor;
întreaga proprietate trebuie să fie accesibilă turiştilor, pentru că aceştia trebuie să
 se simtă confortabil şi în curte şi în împrejurimi.
-Trebuie oferite servicii de calitate, în condiţii de igienă şi confort.
-Oferta agroturistică trebuie să fie diferită de cea de pe piaţa turistică; trebuie bine
valorificate, obiceiurile, gastronomia specifică zonei.
O pensiune agroturistică poate oferi mai multe servicii turiştilor, numărul şi
tipul lor depinzând de mărimea şi localizarea pensiunii, potenţialul turistic din
zonă, creativitatea gospodarului, etc. iar principalele elemente sunt:

1.Cazarea
Aceasta constituie elementul central al activităţii agroturistice. Suprafaţa
unei camereeste bine să fie cuprinsă între 8 – 16 mp., iar înălţimea de minimum
2,5 m. Amplasarea poatefi atât la parter, cât şi la etaj şi orientată pe cât posibil spre
o privelişte plăcută.Conform legii, camera trebuie să conţină, în mod obligatoriu
un pat simplu sau dublu,cu saltea corespunzătoare; un dulap gol, o masă de mici
dimensiuni şi două scaune.

6
 Camera trebuie dotată cu instalaţie electrică şi prize pentru aparatură
electronică: televizor, uscător de păr, radio. Pardoseala trebuie să permită curăţirea
rapidă şi eficientă. În cameră trebuie să maiexiste un număr de noptiere egal cu
numărul paturilor şi lămpi pentru citit.
Acest mobilier  poate fi şi rustic, deci tradiţional, dar trebuie să cuprindă
elementele obligatorii menţionate.
 
Grupul sanitar trebuie să fie bine amenajat, el trebuie să fie, conform legii,
doar destinat turiştilor. Grupul sanitar trebuie să cuprindă apă caldă şi rece în
permanenţă, vas WC,chiuvetă. Pentru atingerea acestui obiectiv se pot folosi
module – grup sanitar, care conţincele trei piese şi pot fi montate pe o podea supra
– înălţată. Aceste piese sunt prevăzute curacorduri speciale pentru apă rece, apă
caldă şi scurgere. Racordurile permit legarea la instalaţia existentă în gospodărie,
precum şi legarea de un modul similar, poziţionat într-ocameră alăturată. Prin
această modalitate există posibilitatea creării unor puncte sanitare înfiecare
cameră.
Acest punct sanitar poate fi departajat de restul camerei printr-un
peretedespărţitor realizat din panouri celulare din mase plastice (PVC,
policarbonat), şi se poate amplasa în orice încăpere, prevăzută cu orice tip de
pardoseală.

2.Servitul mesei
  Servitul mesei este o problemă foarte importantă în activitatea de
agroturism de aceea,amenajările respective trebuie făcute cu mare grijă.
Bucătăria, trebuie conform legii să aibă un necesar considerat obişnuit: maşină de
gătit, frigider (ladă frigorifică), o masă de lemn, veselă,tacâmuri, chiuvetă, spaţiu
de depozitare a gunoiului. Masa trebuie servită într-o încăperespaţioasă, iar poziţia
mesei trebuie să permită celui care serveşte masa să ajungă în spatele fiecărui
oaspete, pentru a-l servi. Membrii familiei trebuie să servească masa separat.

3.Servicii suplimentare 
Fiecare întreprinzător agroturistic trebuie să poată oferi clienţilor săi şi
posibilităţi dea-şi petrece timpul liber într-un mod plăcut. De aceea el trebuie să se
gândească la câteva servicii pe care să le poată pune la dispoziţia turiştilor. Cele
mai des întâlnite astfel de condiţii în mediile rurale sunt: închirierea de biciclete,
bărci, organizarea de excursii călare, însoţirea turiştilor în drumeţii, excursii,
plimbări, însoţirea la diferite ateliere meşteşugăreşti din sat,etc.
Prin intermediul acestor activităţi se realizează o mai apropiată comunicare
şi apropiereîntre oaspeţi şi gazdă şi se permite fidelizarea clienţilor, prin anumite
legături sentimentale.

7
 1.3.Avantaje economice din practicarea agroturismului

Practicarea agroturismului poate întregi venitul agricultorilor, cu implicaţii

asupradezvoltării întregii regiuni.

Deşi există din totdeauna la nivelul rural, economia de piaţă impune

realizarea acestei activităţi în mod organizat, continuu, ca o şansă de dezvoltare a
zonelor rurale, influenţând toate domeniile vieţii rurale: social, economic, familial,
cultural.
Fundamentarea activităţii de implementare a agroturismului trebuie să aibă
punct de plecare stabilirea eficienţei acestei activităţi, evaluarea randamentului
său.În general, începerea acestei activităţi presupune în prealabil investiţii mai
mult sau mai puţin costisitoare. Aceste investiţii trebuie atent fundamentate pentru
a fi în măsură să aducă beneficii gospodăriei agroturistice.
În al doilea rând, activitatea agroturistică, ca orice activitate economică,
este pe o parte consumatoare de resurse, iar pe de altă parte producătoare de
efecte. Este necesară deci,compararea atentă a celor două laturi şi cuantificarea cât
mai exactă a rezultatului. Această cuantificare nu exprimă întotdeauna fidel
realitatea, întrucât există şi elemente cum sunt structura resurselor şi rezultatelor,
timpul care poate acţiona diferit asupra elementelor din
structură, calitatea efectelor, care influenţează în mod indirect rezultatele concrete 
aleactivităţii.
În activitatea agroturistică, problema cuantificării avantajelor materiale este 
maicomplexă şi mai relativă decât în alte domenii de activitate. Aceasta pentru că
de multe ori activităţile agroturistice nu pot fi desprinse clar de cele cotidiene. De
exemplu, preţul mesei servite nu poate fi desprins corect atâta timp cât şi membrii
familiei consumă din respectiva mâncare, deci o parte din resurse este destinată
autoconsumului.
Sau în ceea ce priveşte investiţiile  realizate  pentru  îmbunătăţirea 
gradului de confort care se recuperează prin amortizare, de ele beneficiază în egală
măsură şi familia agroturistică (apă caldă, apă curentă,dotări sanitare, televiziune
prin cablu, etc.)
În cadrul activităţilor cazarea ocupă primul loc, cu circa 40 – 45 % din
volumul total alrealizărilor economice. Indicatorii calculaţi pentru cazare sunt în
primul rând cei evidenţiaţi cafiind indicatori generali: volumul încasărilor,
cheltuieli totale, profit, etc. În alimentaţie, sistemul de indicatori devine mai
imprecis şi mai dificil de calculat.
Există o mare varietate de produse care sunt culese din gospodăria
ţărănească, iar alteletrebuie achiziţionate de pe piaţa ţărănească. De asemenea, o
parte din hrană este folosită pentru autoconsum, alta pentru turişti. Sunt totuşi
situaţii mai clare: produsele provenite direct din gospodăria agroturistică (lapte,
sucuri, fructe, legume, miere, dulceţuri, gemuri) care sunt uşor evaluate de

8
gospodar, acesta ţinând cont de preţul pieţei agricole, şi produsele care
necesită aprovizionări, pentru prepararea lor ulterioară. Pentru simplificarea calcul
elor,gospodarul poate calcula aceste preţuri prin aplicarea unui procent de adaos la
cheltuielile efectuate (de exemplu: 40 %).

Activităţile distractive sunt uşor de evaluat, fiind suficient un mod clar de

diferenţierea tarifelor, şi o evidenţiere a lor.În stabilire indicatorilor de eficienţă, şi,
în general în analiza activităţii agroturistice sub aspectul rentabilităţii, trebuie
avută în vedere diversificarea activităţii, elasticitatea ei,complexitatea şi lipsa unui
şablon agroturistic în care aceasta să se încadreze.
De asemenea,este ştiută slaba preocupare a locuitorilor rurali pentru
activităţi de gestiune, de evidenţiere sistematică şi analitică a cheltuielilor, dată
fiind multitudinea preocupărilor sale, agroturismul fiind  doar  o  activitate 
complementară. 
De aceea este necesară simplificarea maximă aevidenţelor primare,
abordarea acestor aspecte cu o oarecare aproximaţie. Totuşi, este absolut necesară,
evidenţierea, chiar primară a principalelor categorii de cheltuieli, precum şi
a principalelor tarife utilizate în gospodărie, precum şi impunerea unui sistem com
od, de evidenţiere paralelă, a cheltuielilor şi veniturilor rezultate din activitatea
agroturistică.

1.4.Efectele sociale determinate de practicarea agroturismului

Agroturismul generează şi efecte sociale, prin valorificarea resurselor mater
ialenaturale, umane, financiare existente la nivelul arealului rural respectiv. Aceste 
efectereprezintă un important factor de creştere economică, de progres, de evoluţie
socială şicivilizaţie.
De aceea, pentru aprecierea corectă a agroturismului, trebuie luată în calcul
şiaceastă latură a eficienţei, care exprimă efortul comunităţii la dezvoltarea
economică şisocială a judeţului, şi, implicit, a ţării. Eficienţa socială a
agroturismului se exprimă cel mai evident prin petrecerea plăcută atimpului liber
de un număr cât mai mare de cetăţeni, refacerea şi reconfortarea oamenilor,
refacerea capacităţii de muncă, crearea şi sudarea legăturilor de prietenie şi
toleranţă întrenaţiuni.
Fenomenul turistic în general, şi cel agroturistic în special este într-o
legătură deinterdependenţă cu actul de cultură şi civilizaţie, primul determinând
propagarea celui de-aldoilea, iar celălalt determinând dezvoltarea şi evoluţia
primului. Ultimul deceniu al tranziţieiromâneşti reliefează necesitatea tot mai
pregnantă de a dezvolta turismul social, adică aceea  parte  a activităţii
turistice care nu se plăteşte integral de beneficiarul serviciilor respective,diferenţa
fiind suportată de stat, organizaţii sindicale, întreprinderi, etc.

9
 Categoriile care beneficiază de turism social sunt lucrătorii cu venituri
modeste,tinerii, persoanele cu mulţi copii, pensionarii. Evoluţia societăţii umane a
modificat substratul social al turismului,  acesta ne mai fiind considerat de lux,
ci o necesitate obiectivă,determinată de necesitatea individului de a petrece o
parte din viaţa sa în mijlocul naturii dincare a apărut.

Pe măsură ce dezvoltarea societăţii a izolat un număr tot mai mare de

indivizi în betoanele şi cimentul urban, apariţia unor boli specifice a demonstrat că
omul nu poate fi ruptde natură, nu poate trăi în afara ei. Ultimele decenii arată
creşterea numărului de turişti, astfelîncât, în literatura de specialitate se vorbeşte
despre turism de masă, turism social, turism popular, turism pentru toţi, etc.
Agroturismul este cea mai potrivită formă care se poate dezvolta luând în
considerare factorul  social. Prin tarifele sale  rezonabile, ea permite unor
categorii foarte largi şi diversificate de indivizi să-şi petreacă timpul liber
şi vacanţele în locuri pitoreşti şi atrăgătoareatât sub aspect peisagistic cât
şi antropic.Concomitent, întreaga viaţă rurală se animă, devine mai atractivă şi mai
interesantă înspecial pentru adolescenţi şi tineri care sunt interesaţi în mod special,
datorită vârstei decontactele umane, de înnoiri, de legarea unor prietenii cât se
poate de diversificate.
Acesta poate  fi şi unul din motivele stabilizării  acestei  categorii sociale,
ştiut fiind faptul că, în prezent, aceasta este cea mai fluctuantă, monotonia
şi lipsa perspectivelor îndepărtându-i de aceste meleaguri.  Se stopează 
astfel migraţia şi se îmbunătăţesc indicatorii legaţi de demografie, îmbătrânirea
populaţiei rurale, etc.
Totodată printr-o activitate susţinută  agroturistic, se dezvoltă adiacent
alte activităţi,care presupun noi locuri de muncă, iar în timp calificarea forţei de
muncă, profesionalizarea ei, cu consecinţe benefice atât pentru individ cât şi
pentru colectivitate.Este foarte important şi menţinerea în actualitate, perpetuarea
folclorului, tradiţiilor,întregului patrimoniu cultural şi istoric naţional şi regional.
În prezent, este tot mai evidentă tendinţa de înlocuire a dreptului naţional cu
dreptul comunitar sau internaţionale.
Un alt efect însemnat al practicării agroturismului se materializează
prin îmbunătăţirea substanţială a aspectului estetic al comunităţii rurale, printr-o
modernizare atentă la păstrarea arhitecturii tradiţionale, specifice, printr-o păstrare
a curăţeniei, înfrumuseţare a spaţiului rural, evidenţierea particularităţilor
regionale. Practic, se încearcă amortizarea relaţiilor dintre om şi natură,
dezvoltarea unor activităţi care să echilibreze viaţa umană şi viaţa mediului încare
omul trăieşte, succesul acestei activităţi reprezentând, evident, atingerea acestui
deziderat pe care omenirea şi-l doreşte de mult.Toate aceste aspecte, extrem de
importante la nivel local şi naţional, sunt greu decuantificat, dacă nu chiar
imposibil cel puţin în ceea ce priveşte exactitatea. Există, în literatura de
specialitate, criterii de apreciere a eficienţei sociale a agroturismului, care se  

10
referă în special la gradul de satisfacere a turismului, de refacere a forţei de
muncă, de protejare a mediului ambiant, etc.
Dezvoltarea agroturismului determină însă, prin efectul său multiplicativ şi
consecinţe indirecte, imposibil de evidenţiat concret, prin stimularea altor
activităţi, în special agicultura ,industria alimentară şi transporturilor,
dar nu sunt de neglijat nici activităţile micilor meşteşugari, a artizanalelor şi
micilor întreprinzători locali.
Aceste aspecte sunt importante pentru dezvoltarea unei comunităţi locale,
în special auneia defavorizată, cum este cea montană. De aceea, atunci când se
analizează eficienţa economică a acestei activităţi, ea trebuie să fie corelată şi cu
eficienţa socială pentru că petrecerea plăcută şi utilă a timpului liber,
îmbogăţirea bagajului de cunoştinţe, refacerea capacităţii de muncă, satisfacţiile
spirituale posibile, emoţionale sunt, în ultimă instanţă,scopul vacanţelor, ale vieţii
în general.Aşadar, eficienţa socială presupune reflectarea eficienţei economice pe
plan social,uman şi ecologic.

Capitolul II.
Promovarea agroturismului în ţara Haţegului

2.1. Managementul activităţii de agroturism

Managementul şi-a extins sfera de activitate asupra tuturor componentelor

societăţii moderne, manifestându-şi specificitatea în fiecare domeniu de activitate.
În condiţiile dezvoltării durabile a României, valorificarea superioară a resurselor
turistice se impune cu pregnanţă ca, de altfel, în orice alt domeniu economic.
Aceasta impune atât o valorificare complexă şi eficientă în contextul unui turism
intensiv, cât şi o protejare şi conservare a valorilor turistice, multe dintre ele
epuizabile într-un viitor apropiat.
Agroturismul este o activitate economică complexă, cu o scară largă de
cuprindere, care pune în evidenţă printr-un mecanism propriu ciculaţia turistică din
mediul rural. Acest compartiment al agroturismului trebuie abordat, din punct de
vedere conceptual, ca un “pachet” de servicii economice, socio-culturale, sportive
de agrement, pus la dispoziţia turiştilor, urmând ca acesta să se desfăşoare în
cadrul natural, cu investiţii minime şi condiţii de protejare şi conservare a mediului
ambiant.  Aceste
activităţi trebuie transpuse în practică prin intermediul unui management

11
funcţional, atât local, cât şi global.La nivelul regiunilor rurale se are în vedere
modul de identificare a potenţialului agroturistic sub toate aspectele sale, potenţial
care trebuie sa reunescă şi să îmbine armonios factorii naturali, materiali şi
spirituali, atât din punct de vedere al gazdei, cât şi al turistului.

         

Pentru a crea o reţea naţională, managementului global îi revine sarcina

standardizării următoarelor activităţi:

-         managementul local;

-        procesul de identificare a potenţialului local şi zonal;

-         procedura de formare a agenţilor locali;

-         procedura de existenţă în vederea pregătirii ofertei de cazare;

-         procedura de catalogare a potenţialului turistic;

-         realizarea programelor de marketing.

Problematica managementului turistic şi agroturistic în ţara noastră este

deosebit de complexă şi prezintă numeroase particularităţi. Managementul
agroturistic local presupune identificarea operatorilor locali de turism, elaborarea
procedurii de selecţie, elaborarea criteriilor de clasificare a unităţilor agroturistice,
crearea reţelei locale, elaborarea programului de marketing, promovare şi
publicitate, formarea şi atestarea operatorilor şi agenţilor economici.
 Managementul global agroturistic are în vedere evoluţia globală a
potenţialului zonei, atestarea zonei, formarea operatorilor şi crearea agentului
local, identificarea şi testarea agenţiilor agroturistice, catalogarea gospodăriilor din
zona agroturistică, realizarea programului agroturistic, pregătirea ofertei
agroturistice.
  Rolul managementului global este acela de a reuni toate iniţiativele
individuale în vederea racordării acestora la o reţea naţională şi internaţională, de a
asigura transpunerea acestora în standarde care sa fie uşor accesibile atât pentru
conducere, cât şi pentru oferta agroturistică.
 Soluţia lansării satului romanesc ca produs turistic pe piaţa naţională şi
internaţională constituie un demers de management care să situeze în centrul sau
produsul, pe de o parte, şi omul, pe de altă parte.Din punct de vedere al costurilor
de realizare această soluţie nu suportă cheltuieli prea mari, deoarece ea se bazează
pe punerea în valoare a dotărilor deja existente în prima faza şi pe amenajarea lor
la standardul impus de criteriile de clasificare şi catalogare.

12
 Funcţiile şi obiectivele strategice principale ale agroturismului pot fi
sintetizate astfel:

-     reducerea şi chiar stoparea migraţiei populaţiei rurale spre mediul urban şi

stimularea revenirii unei părţi a populaţiei urbane în mediul rural;

-      asigurarea unui nivel de trai şi civilizaţie în mediul rural comparabil cu cel

din zonele orăşeneşti, contribuind astfel la stimularea stabilirii populaţiei în
zona rurală;

-       valorificarea complexă a resurselor naturale existente în zonele rurale, atât

prin producerea de bunuri agroalimentare, cât şi a unor bunuri
nealimentare, artizanale, de înaltă calitate şi importanţă pe piaţa turistică;

-      protecţia mediului, combaterea tuturor surselor şi factorilor de poluare de

orice natură, pentru conservarea unor condiţii de viaţă cât mai sănătoasă în
zonele agroturistice.

Evaluarea potenţialului agroturistic se face prin prisma existenţei unei

infrastructuri minime şi a unui cadru construit, integrat armonios în cadrul natural,
a posibilităţilor de identificare şi realizare a unor programe de odihnă şi agrement,
care să aducă în prim-plan tradiţii şi meşteşuguri ce vor constitui elemente de
atracţie pentru turişti.

2.2. Elemente de marketing in promovarea agroturismului

Elaborarea programului are un rol esenţial în activitatea agroturistică, fiind

necesară adoptarea unor metode şi căi specifice pentru nivelurile de dezvoltare a
zonelor. Oricare ar fi metodele de evaluare şi formulare a programelor de
marketing la nivel teritorial acestea trebuie să includă obiective economice,
sociale, de amenajare teritorială, financiară etc. 
Prin culegerea, gruparea şi prelucrarea informaţiilor se pot elabora
programe de marketing agroturistic structurate şi etapizate adecvat potenţialului
zonei. Programele de marketing vor trebui să promoveze la scară largă întregul
sector, respectiv o campanie de marketing de cooperare în aceiaşi sferă de
preocupări, în care vor concura toţi operatorii.

13
 Caracteristicile cele mai importante ale unui program de marketing
urmăresc următoarele:

- „marcarea” turismului rural printr-o imagine îmbunătăţită ;

- recunoaşterea, identificarea proprietarilor, a caselor prin folosirea unor

însemne uzuale pe plăci de identificare ;

- promovarea directă către public folosind publicitatea uzuală, postere şi

broşuri cu imagini semnificative locale ;

- cataloage care listează toate casele participante ;

- un service informaţional central care să răspundă întrebărilor ce apar ;

- servicii de rezervare locală şi centrală ;

- cercetarea pieţei pentru a se îmbunătăţii marketingul de produs;

- programme educaşionale de formare pentru operatori ;

- târguri reprezentative comerciale şi pentru consumatori ;

- legături şi cooperări cu organizaţii internaţionale angajate în promovarea şi

dezvoltarea turismului rural.

Elaborarea programelor turistice se face şi prin consultarea şi sprijinul unor

organizaţii specializate din cultură şi învăţământ. Orice program turistic va trebui
să includă şi următoarele elemente: adresantul (turistul individual sau grupuri de
turişti), responsabilul de program, durata programului şi perioada de timp pentru
care este valabil.
Pentru perspectiva dezvoltării agroturismului, programele vor trebui să
includă măsuri şi activităţi specifice cum sunt:

- crearea şi/sau perfecţionarea în continuare a măsurilor legislative;

- identificarea potenţialului românesc ce se pretează dezvoltării turismului de
acest gen;
- formarea profesională pentru turismul rural prin organizarea de acţiuni
specifice;
- cooperarea cu organizaţiile internaţionale în domeniul turismului rural;
- pregătirea gospodăriilor ţărăneşti pentru a deveni capabile să presteze
servicii turistice;
- atestarea gospodăriilor ţărăneşti selecţionate pentru prestarea serviciilor
agroturistice;

14
 - lansarea pe piaţa internă şi internaţională a ofertei de agroturism românesc;
realizarea fondului de date privind unităţile/gospodăriile cuprinse în reţeaua
naţională a turismului rural;
- formarea experţiolor în management agroturistic;
- facilitarea colaborării între organismele şi organizaţiile implicate în
dezvoltarea turismului rural din România şi alte ţări.

Utilitatea acestor programe sunt de un real folos în dezvoltarea turismului

rural contemporan şi integrarea acestor activităţi cu celelalte ţări din Estul Europei.
Prin serviciile oferite şi activităţile incluse în programele
agroturistice este necesar să se urmărească ridicarea prestigiului satului
agroturistic creându-i o anumită popularitate încadrându-l în rândul ofertelor
turistice de mare interes şi atractivitate.

2.3.Politici de stimulare a agroturismului 

        Dezvoltarea turismului rural într-o serie de ţări vest-europene relevă ca

importanţă stimularea localnicilor sau a unor mici agenţi economici în orientarea
resurselor de capital - proprii şi atrase - în vederea realizării de:
   • capacităţi turistice mici şi mijlocii, în zonele şi localităţile cu potenţial
neutilizat sau insuficient utilizat;
   • amenajării  şi modernizării echipamentelor din zonele de litoral, montane sau
balneoclimaterice;
   • reechipării sau modernizării dotărilor existente ale unităţilor comerciale sau
de alimentaţie publică, a celor de agrement turistic sau a altor obiective care
produc venituri din circulaţia turistică.
            Trebuie remarcat, ca pâna la momentul prezent, resursele de capital proprii
au fost suportul majorităţii echipamentelor,instalaţiilor,şi dotărilor existente în
turismul rural românesc actual.
            Se impun de asemenea în ţara noastră acordarea unor facilităţi de ordin
financiar-bancar. Acestea ar putea fi sub forma unor credite preferenţiale pentru:---
dotări şi amenajări în satele turistice, gospodăriile şi fermele ţărăneşti,
-realizarea caselor de vacanţa în zone de interes turistic insuficient valorificate,
- construirea de noi echipamente turistice în mediul rural de dimensiuni mici şi
mijlocii (ferme şi pensiuni turistice), precum şi pentru amenajări specifice a
obiectivelor cultural-istorice în scopul declarat de utilizare pentru turism.
            Alături de echipamentele turistice, un rol determinant în dezvoltarea
turismului în spatiul rural îl joacă infrastructura generală (căile de acces,
canalizarea, alimentarea cu apă, energie electrică, telecomunicaţiile etc.). În acest

15
sens este necesar a se acorda subvenţii de la bugetul statului cu prioritate zonelor
care au probat că prezintă interes şi atracţie turistică.
            Mai mult în localitatile cu un valoros potenţial turistic este necesară
specializarea unui angajat sau consilier comunal pe probleme ale turismului rural,
ale protecţiei mediului şi conservării ambiantului. Pe de altă parte se impune
constituirea - din bugetul local - a unui fond special destinat promovării formelor
de turism, contribuind astfel la valorificarea eficientă a potenţialului turistic
al zonelor rurale.

Capitolul III.
Potenţialul agroturistic din ţara Haţegului

3.1. Zona rurală haţegană

Țara Hațegului este un ținut istoric și etnografic din colțul de sud-vest

al Transilvaniei, județul Hunedoara, România.
Țara Hațegului cuprinde depresiunea cu același nume, dar în „zona de
influență” a ei se află și așezările situate pe cursul superior al Streiului, până la
vărsarea acestuia în Mureș. Țara Hațegului este una dintre microregiunile cele
mai bogate din România din punct de vedere istoric: aici se găsesc câteva dintre
cele mai importante monumente de arhitectură și arheologie din țară. Tot în
Țara Hațegului a fost realizată una dintre cele mai ambițioase amenajări
hidroenergetice din țară. Zona este cunoscută și
pentru fosilele de dinozauri găsite aici.
Țara Hațegului se află în Transilvania, la întretăierea acestei provincii
istorice cu Banatul și Oltenia. Strict geografic, Țara Hațegului se suprapune
peste depresiunea omonimă, mărginită, la sud, de Munții Retezat, la est și
nord-est, de Munții Șureanu, la vest, de Munții Țarcu, iar la nord de Munții
Poiana Ruscă. Între aceste limite, Țara Hațegului corespunde bazinului superior
al Streiului, având lungimea pe axa est-vest de cca 50 km și o lățime de 30-35 km

16
pe axa nord-sud. În total, din punct de vedere geografic, Țara Hațegului se intinde
pe circa 1300 de km2.
Regiunea este drenată de râurile Strei, Râu Mare și Galbena, cu
afluenții lor. Centrul social și economic al regiunii este orașul Hațeg.
Accesul în Țara Hațegului se face prin trei „porți”: dinspre orașul
Simeria, pe valea Streiului; dinspre Banat, pe valea Bistrei, trecând pe
la Porțile de Fier ale Transilvaniei; dinspre municipiul Petroșani,
prin Pasul Merișor-Bănița 
Din punct de vedere etnosociologic și lingvistic Țara Hațegului este însă
mai întinsă, ea cuprinzând și așezările de pe valea Streiului inferior până la
vărsarea acestuia în Mureș, inclusiv orașul Călan.
Împrejmuită de munţi ca un adevărat amfiteatru, Ţara Haţegului
surprinde mereu călătorul prin diversitatea peisajelor ce se dezvăluie la fiecare pas.
Fâneţele şi pajiştile îţi bucură privirea cu o puzderie de flori şi fluturi, iar în
depărtare, spre miazăzi, Retezatul se ridică semeţ şi înzăpezit. Ici-colo se ivesc
sate cu acoperişuri roşii, dominate de clopotniţa veche a vreunei biserici
medievale. Aflată într-un loc strategic, trecătoare între 3 zone
istorice (Banatul, Transilvania şi Oltenia), Ţara Haţegului poartă mărturiile unui
trecut istoric bogat: peşteri cu urme de locuire încă din Paleolitic, ruine din
perioada daco-romană (Ulpia Traiana Sarmizegetusa), mici cetăţi şi turnuri
medievale (Cetatea Colt, Cetatea Răchitova), biserici vechi decând lumea
(Biserica din Densuș sau Sîntămaria Orlea), case şi mici castele - reşedinţe ale
familiilor locale de viţă nobilă (Curtea nobiliară de la Sălașul de Sus, Castelul
Kendeffy).
Oamenii locului sunt veseli, bucuroşi de vorbă bună şi ştiu a te fermeca,
povestindu-ţi întâmplări vechi de când hăul. Şi pentru a pleca de-a dreptul vrăjit de
acest colţ de ţară, află că aici a fost declarat un Geoparc, în mare parte pentru
fosilele de dinozauri pitici, dar şi pentru alte mici comori legate de Istoria
Pământului.
 
Ţara Haţegului este o zonă unică în România atât prin
raportul echilibrat între terenurile influenţate antropic şi cele
aflate în regim natural, cât şi prin gradul ridicat de
conservare al zonelor naturale. Din punct de vedere al
utilizării terenurilor suprafeţele cele mai mari sunt acoperite
de păduri, păşunile au o pondere puţin mai redusă, iar cel
mai slab reprezentat este terenul arabil. Majoritatea
suprafeţei împădurite este în proprietatea statului, restul aparţinând domeniului
public şi sectorului privat.Dominante sunt pădurile naturale, în special făgetele,
răşinoasele, în proporţie mai mică, sunt constituite în special din păduri de pin
plantat în vederea obţinerii colofoniului şi larice pentru seminţe care furnizează
materialul germinativ pentru pepiniere. Suprafeţele agricole fiind inegal distribuite

17
între comunele din Ţara Haţegului ponderea şi tipul activităţile tradiţionale este
diferită.
În zonele centrale ale bazinului este predominantă cultivarea terenurilor iar
în cele de pe rama bazinului creşterea animalelor, prelucrarea lemnului,
pomicultura. Cartoful este cultura cea mai răspândită alături de care se mai cultivă
porumb, grâu, ovăz, orzoaică, legume şi plante furajere. Lucrările agicole sunt
executate atât mecanizat dar şi tradiţional, cu animalele, atât din lipsa utilajelor dar
şi din cauza existenţei unor terenuri inaccesibile.
Fertilizarea terenurilor se face preponderent cu îngrăşăminte naturale dar
utilizarea insecticidelor şi pesticidelor cunoaşte o dezvoltare importantă în ultimii
ani. Creşterea animalelor se bazează pe suprafeţele mari de păşuni şi fâneţe,
animalele crescute sunt: bovine (cele mai numeroase), ovine şi porcine.
Aproximativ 80% dintre gospodăriile, din mediu rural, cresc animale şi 95% cresc
păsări.

3.2.Puncte de atracţie în ţara Haţegului

Tuştea, locul în care au fost

descoperite urme clare ale dinozaurilor, este doar unul dintre punctele de atracţie
ale noului proiect turistic întocmit pentru Ţara Haţegului.

Deva - vedere de pe Cetate

18
 Cetatea însăşi, a fost şi rămâne un obiectiv turistic atrăgător. În ultimii ani a
fost conceput un program de amenajare pentru a o pune în valoare şi a o face
accesibilă tuturor vârstelor: promenadă clasică pe alei sau pe urcuşul din stânga,
urcarea motorizată cu funicularul, în toate cazurile din vârful cetăţii ni se dezvăluie
panorama oraşului şi a împrejurimilor. Sala de sport specială a şcolii Sportive din
Deva unde Octavian Belu a antrenat sportive ce au continuat tradiţia gimnasticii
româneşti, începută cu Nadia Comăneci şi continuată cu Ecaterina Szabo.
   La poalele cetăţii un parc e străbătut de alei şi în parte amenajat pentru copii:
"Parcul Cetăţii". Castelul Bethlen sau "Magna Curia" (Curtea Mare, cum i se mai
spunea) a fost construită în sec. XVI. Iniţial a fost conceput în stilul Renaşterii, dar
restaurările ulterioare (în 1621 ordonate de Gabriel Bethlen şi în prima jumătate a
secolului XVIII) i-au adăugat elemente baroce. Azi, castelul adăposteşte Muzeul
Judeţean Hunedoara - Deva, în care sunt expuse numeroase piese privind
dezvoltarea societăţii omeneşti pe aceste locuri; bogate sunt şi exponatele secţiei
de ştiinţe ale naturii.

Localitatea Haţeg

Obiectivele turistice ale localităţii Haţeg sunt datorate condiţiilor naturale,

vieţii istorice şi culturale continue şi îndelungate pe aceste meleaguri. Pitorescul
zonei, existenţa izvoarelor de ape minerale şi termale recunoscute pentru calităţile
lor curative, fondul cinegetic, precum şi bogăţia şi varietatea elementelor de
arhitectură, arta popularaă şi folclor, oferă posibilităţi de turism pe gustul
fiecăruia.
   Aşezată la poalele munţilor la o altitudine de 300-400 m, localitatea
reprezintă o mare oportunitate de dezvoltare a bazei turismului montan, având
acces pe drumuri modernizate spre fiecare din staţiunile montane înconjurătoare
(Muntele Mic, Poiana Mărului etc.), unde se pot practica toate sporturile montane
(alpinism, ski, etc.)

Sacărâmb
   Despre Sacărâmb s-au scris, de-a lungul a mai bine de două veacuri şi
jumătate, tomuri întregi. În secolul al XIX-lea, specialişti în minerit din întreaga
lume au cercetat cu atenţie strania aglomerare de elemente chimice adăpostite, în
diverse combinaţii de muntele Sacărâmb. El reprezintă un laborator mineralogic
unic în lume: pe o suprafaţă de numai 1 kmp au fost descoperite peste 100 de
tipuri de minerale, dintre care două fără echivalent, cu excepţia unor
corespondenţe aflate în minele Africii de Sud.
Având în vedere o asemenea compoziţie a solului şi subsolului, unii se
aventurează în a spune că aici s-ar afla unul din cele mai puternice câmpuri
magnetice de pe pământ, iar calitatea aerului este similară cu cea de la altitudini de
peste 3000 m.

19
Geoagiu
   Localitatea se află la vărsarea râului Geoagiu ân Mureş. Pe teritoriul actualei
aşezări s-a aflat cetatea romană Germisara, denumită mai apoi Thermae Dodonae.
Oraşul are în componenţă şi staţiunea balneoclimaterică Geoagiu-Băi.

Hunedoara

 Castelul Corvinilor
 Lacul Cinciş
 Mânăstirea Prislop
 Munţii Poiana Ruscă
 Grădina Zoologică

Simeria
   Situat la 16 km vest de municipiul Orăştie şi 10 km est de municipiul Deva,
este un important nod de cale ferată. Cei aflaţi în trecere prin oraşul Simeria au
posibilitea de a vizita Arboretumul - Parcul Dendrologic Simeria, care se află se
află pe locul 3 în Europa şi pe locul 11 în lume.

Masivul Retezat
Masivul se înalţă între dou&259; depresiuni importante, Petroşani şi Haţeg,
şi între Râul Mare şi Jiul de Vest. Îi stau roată Munţii Tarcu, Godeanu şi Vâlcan.
Partea cea mai importantă a masivului este alcatuită în principal din roci cristaline
şi se numeşte Retezatul Mare; partea sudică, cu relief dezvoltat şi în mase mai
importante de calcare, se numeşte Retezatul Mic.
 Cel mai înalt vârf, Peleaga, are 2509 m. Cel mai variat şi spectaculos relief
a fost creat de modelarea glaciară şi periglaciară: imense circuri - simple sau
complexe, văi ce trădează prezenţa unor gheţari cu lungimi apreciabile, lacuri
adăpostite în căuşul stâncilor, imense mase de grohotiş, stânci ascuţite sau cu
aspect ruiniform. Cel mai întins lac glaciar din România se află aici - Bucura (10
ha), de asemenea cel mai adânc - Zănoaga (29 m). Dintre splendidele cascade
amintim Lolaia, Ciumfu, Rovine.
Pădurea îmbracă pante acoperite cu imense grohotişuri fosile, iar covorul
jnepenilor protejeaza partile superioare ale culmilor. Printre plante pot fi Intalnite
multe specii ocrotite: macul galben de munte, arginţica, sângele voinicului,
ghintura, crinul galben. Crestele cele mai înalte şi custurile sunt cel mai ades
lipsite de vegetaţie. Dintre animale, capra neagră, cocoşul de munte şi ursul pot fi
adesea întâlnite; marmota este şi ea prezentă.
Potecile turistice din Parcul Naţional (marcate) pot fi utilizate respectându-
se regulile impuse într-o arie protejată. Potecile din Rezervaţia ştiinţifică nu sunt
permise turiştilor; frumuseţile din interiorul acesteia ni se dezvăluie din înaltul

20
crestelor şi vom reuşi astfel să protejăm elemente importante pentru
biodiversitatea planetei noastre.
 Masivul Retezat are o climă aspră şi umedă. În luna cea mai caldă, iulie,
temperatura medie a aerului este în jur de 6grade C pe culmile cele mai înalte şi de
8-10grade C începând de la limita superioară a pădurii înspre poalele masivului. În
luna cea mai rece, ianuarie, la peste 2000 m, temperatura medie a aerului este în
jur de -10grade C, iar începând de la limita superioară a pădurii creşte la -8 -
6grade C.

3.3.Potenţialul agroturistic în zona montană haţegană

Valorificarea potenţialului presupune administrarea eficientă,

transparentă şi responsabilă a bunurilor publice: infrastructură şi echipamente,
inclusiv a patrimoniului natural şi cultural care trebuie pus în valoare, dar, în
acelaşi timp protejat şi păstrat pentru generaţiile viitoare.
Potențialul de dezvoltare a agroturismului este deosebit de mare.Acesta
este dat atât de frumusețile naturii cât și de obiceiurile și tradițiile populare: 
- măreţia deosebită a ţării Haţegului; 
- frumusețile văilor ,râurilor;
- frumusețile naturii;
- tradițiile, folclorul și obiceiurile populare din această regiune care reprezintă o
atracție deosebită pentru turiști; 
- mănăstiri, biserici, cetăți, castele reprezintă repere ale civilizației țării noastre;
- la acestea se adaugă și ospitalitatea traditională a românilor. 

3.4.Perspectivele de dezvoltare ale mediului rural din ţara Haţegului

Cercetarea privind dezvoltarea mediului rural este de actualitate deoarece

populaţia care locuieşte în mediul rural se confruntă cu foarte multe probleme care
necesită găsirea unor soluţii viabile care să contribuie la îmbunătăţirea consistentă
a condiţiilor de viaţă şi a motivării tinerilor de a aprecia şi a promova valorile şi
tradiţiile satului.
Lumea rurală este caracterizată de simplitate, perenitate şi forţa adevărului.
Spaţiul rural de astăzi se confruntă cu numeroase dificultăţi. Susţinerea
comunităţilor rurale este cu atât mai importantă cu cât aceasta consolidează voinţa
poporului român de a deveni european în întregime.

21
 În cadrul studiului efectuat au fost analizaţi factorii care contribuie la
dezvoltarea rurală a Haţegului. Au fost identificaţi factorii: fizico-geografici,
demografici, economici şi naturali de risc. Demersul ştiinţific realizat a scos în
evidenţă faptul că patrimoniul turistic existent reprezintă un punct forte pentru
dezvoltarea ţări.
Conform studiilor realizate se poate afirma faptul că comunitatea locală
încearcă să promoveze autenticitatea satului românesc, resursele naturale şi
antropice existente în zonă şi să satisfacă exigenţele oricărui turist, fie el român
sau străin.
Au fost prezentate analizele SWOT sectoriale:
- analiza SWOT privind poziţia geografică şi administraţia locală;
- analiza SWOT privind populaţia şi forţa de muncă;
- analiza SWOT privind infrastructura tehnico-edilitară, de mediu, socială şi
culturală;
- analiza SWOT privind dezvoltarea economiei rurale; analiza SWOT
privind turismul şi agrementul;
- analiza SWOT integrală a comunei Tulnici.
Pentru fiecare analiză au fost identificate: punctele tari, punctele
slabe, oportunităţile şi ameninţările.
Strategia de dezvoltară rurală a ţării Haţegului prezintă:
- principii care stau la baza elaborării strategiei de dezvoltare rurală;
- surse de finanţare pentru implementarea strategiei de dezvoltare rurală;
- domeniile şi obiectivele strategice;
- programe şi proiecte pentru atingerea obiectivelor strategice identificate

22
 Concluzii

Ţara Haţegului reprezintă una dintre cele mai mediatizate unităţi

geografice ales paţiului românesc. Acest lucru se datorează faptului că este un
ţinut istoric şi etnografic preţios, remarcându –se , printre altele,  prin  poziţionarea
centrului statului dac şi cel politico-militar,  administrativ şi  cultural  al 
provinciei romane Dacia .
Acest teritoriu nu a fost studiat numai de oamenii de ştiinţă români ci şi de
cei maghiari fiindcă a reprezentat ţinutul de origine al familiei Corvineştilor, ai
cărei membri au ajuns să fie foarte apreciaţi în cadrul statului maghiar.
Printre studiile  efectuate în  această zonă se remarcă  studiile de
istorie şi dearheologie, studii consacrate unor situri specifice din Ţara Haţegului.
Ţara Haţegului este situată în partea sud-vestică a Transilvaniei, întinzându-se, pe
toată suprafaţa sa, în partea sud-vestică a judeţului Hunedoara. Mai exact spus – se
află la contactul provinciei istorice Transilvania cu Oltenia şi Banatul. Are o formă
aproximativă de triunghi, fiind o unitate naturală bine individualizată.
Ţara Haţegului corespunde bazinului superior alStreiului, având lungimea
pe axa est-vest de cca 50 km şi o lăţime de 30-35 km pe axa nord-sud. În total, din
punct de vederegeografic, Ţara Haţegului se întinde pe cca 1300 km². Regiunea
este drenată de Strei,Râul Mare şi Galbena, cu afluenţii săi.
Această ţară s-a evidenţiat în timp prin datini folclorice şi meşteşuguri
tradiţionale, un port popular inconfundabil, tradiţii şi obiceiuri foarte bine
conservate.Cum am mai menţionat, istoria Ţării Haţegului se confundă cu istoria 
naşterii poporului român prin zămislirea daco-romană.
Ţara Haţegului îşi datorează numele şirurilor de munţi care o înconjoară de
jur împrejur lăsând turiştilor o privelişte de neuitat.

23
Anexa 1.

24
Anexa 2.

25
Anexa 3.

26
Anexa4.

27
Anexa5.

28
Bibliografie

29
1. Radu Popa, „La începuturile Evului Mediu românesc. Țara Hațegului”,
București, 1988

2. Adriana Pescaru, Eugen Pescaru, „Valori ale patrimoniului hunedorean”, Deva,

2000

3. Florin Constantiniu, „O istorie sinceră a poporului român”, ediția a II-a,

București, 1999

4.Adrian Andrei Rusu, „Castelarea Carpatică”, Cluj-Napoca 2005I. Șerban

Bonciocat (foto), II. Mădălina Mirea (text), III. Dominica Macri (trad.), „Hațeg,
Țara Bisericilor de Piatră”, București, 2007

5. Adrian Andrei Rusu, „Monumente medievale din Țara Hațegului”, Cluj-

Napoca, 2008

6. David Prodan, „Supplex Libellus Valachorum”, București, 1967

7. I. Voledi, „Drumuri în Hațeg”, București, 1971

30