ZLATI G.+GRADINARIU+Pomologie

Cristina ZLATI Gică GRĂDINARIU
Pomologie
EDITURA „ION IONESCU DE LA BRAD„
IAŞI – 2009
Cristina ZLATI Gică GRĂDINARIU
Pomologie
Editura „Ion Ionescu de la Brad„
IAŞI – 2009
Coperta şi subcoperta:
Cristina Zlati
Referenţi ştiinţifici:
Prof. Dr. Mihai ISTRATE
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară
“Ion Ionescu de la Brad” Iaşi
Prof. Dr. Dorel HOZA
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Bucureşti
Şef Lucr. Dr. Marius DASCĂLU
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară
“Ion Ionescu de la Brad” Iaşi
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

ZLATI, CRISTINA
Pomologie / Cristina Zlati, Gică Grădinariu. - Iaşi : Editura
Ion Ionescu de la Brad, 2009
Bibliogr.
ISBN 978-973-147-051-1
I. Grădinariu, Gică
634.1(075.8)
ISBN 978-973-147-051-1
© Editura “Ion Ionescu de la Brad”

CUPRINS
Prefaţă................................................................................................................ 5
CAPITOLUL 1. Soiul şi sortimentul pomicol............................. 7
CAPITOLUL 2. Principalele caractere pomologice utilizate în
determinarea soiurilor speciilor pomacee...... 12
CAPITOLUL 3. Soiuri de măr cultivate în ţara noastră............. 25
CAPITOLUL 4. Soiuri de păr cultivate în ţara noastră.............. 57
CAPITOLUL 5. Soiuri de gutui cultivate în ţara noastră........... 74
CAPITOLUL 6. Principalele caractere pomologice utilizate în
determinarea soiurilor speciilor drupacee...... 78
CAPITOLUL 7. Soiuri de prun cultivate în ţara noastră........... 82
CAPITOLUL 8. Soiuri de cireş cultivate în ţara noastră............ 101
CAPITOLUL 9. Soiuri de vişin cultivate în ţara noastră............ 120
CAPITOLUL 10. Soiuri de cais cultivate în ţara noastră............. 129
CAPITOLUL 11. Soiuri de piersic cultivate în ţara noastră........ 150
CAPITOLUL 12. Soiuri de migdal cultivate în ţara noastră....... 175
CAPITOLUL 13. Soiuri de nuc cultivate în ţara noastră............. 181
CAPITOLUL 14. Soiuri de alun cultivate în ţara noastră............ 190
CAPITOLUL 15. Soiuri de castan cu fructe comestibile
cultivate în ţara noastră..................................... 195
CAPITOLUL 16. Soiuri de căpşun cultivate în ţara noastră....... 200
CAPITOLUL 17. Soiuri de coacăz cultivate în ţara noastră....... 212
CAPITOLUL 18. Soiuri de agriş cultivate în ţara noastră........... 222
CAPITOLUL 19. Soiuri de zmeur cultivate în ţara noastră........ 227
CAPITOLUL 20. Soiuri de mur cultivate în ţara noastră............ 232
CAPITOLUL 21. Soiuri de afin cultivate în ţara noastră............ 236
CAPITOLUL 22. Selecţii de cătină cultivate în ţara noastră...... 241
CAPITOLUL 23. Soiuri de soc cultivate în ţara noastră............. 245
CAPITOLUL 24. Soiuri de lonicera cultivate în ţara noastră..... 248
CAPITOLUL 25. Selecţii de scoruş roşu cultivate în ţara
noastră................................................................. 250
3
CAPITOLUL 26. Selecţii de scoruş negru cultivate în ţara
noastră................................................................. 252
CAPITOLUL 27. Selecţii de zizifus cultivate în ţara noastră...... 254
CAPITOLUL 28. Soiuri şi selecţii de măceş cultivate în ţara
noastră................................................................ 256
CAPITOLUL 29. Soiuri şi selecţii de corn cultivate în ţara
noastră................................................................. 258
CAPITOLUL 30. Selecţii de smochin cultivate în ţara noastră 260
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………. 263
4
PREFAŢĂ
Pomicultura reprezintă un sector important al horticulturii, atât ca

suprafaţă ocupată, cât mai ales rentabilitatea economică. Fructele, care se
pot consuma în stare proaspătă, dar şi prelucrată, ocupă o pondere
deosebită în sortimentul de produse agroalimentare destinate consumului
intern şi exportului.
În pomicultură soiul are un rol decisiv pentru obţinerea unor recolte
mari de fructe cu valoare biologică superioară, în condiţii de eficienţă
economică ridicată. Astfel, obţinerea de noi soiuri cu însuşiri şi
caracteristici îmbunătăţite este o cerinţă permanentă atât a cultivatorilor,
cât şi a consumatorilor de fructe. Prin creşterea performanţelor genetice ale
soiurilor, legate de potenţialul de producţie şi calitatea superioară a
fructelor, s-au creat conveere varietale diversificate, în funcţie de epoca de
maturare şi păstrare, de culoare, formă, mărime, aromă a fructelor,
solicitare pe piaţă etc.
Sortimentul pomicol actual cuprinde predominant soiuri noi cu
rezistenţă genetică la bolile specifice, cu epoci diferite de maturare a
fructelor, cu pomi de talie mică, de tip „spur” sau compact, pretabile pentru
intensivizarea culturii.
Lucrarea cuprinde 30 de capitole în care sunt descrise peste 430 de
soiuri autohtone şi străine sub aspectul caracterelor morfologice, împreună
cu prezentarea unui număr mare de planşe color, ce constituie elemente
importante pentru identificarea lor.
5
Lucrarea se adresează în primul rând studenţior, având reale valenţe
informative şi totodată formative a inginerului horticultor, în domeniul de
competenţă pentru care se pregăteşte. În acelaşi timp, ea poate fi utilă
masteranzilor şi doctoranzilor în domeniul pomiculturii, dar şi
specialiştilor şi chiar pomicultorilor amatori.
Realizarea acestei lucrări se bazează pe consultarea unei ample
bibliografii de specialitate pusă la dispoziţie de colectivele de cercetare de
la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti-Mărăcineni
şi Staţiunile pomicole Iaşi, Bistriţa, Fălticeni, Constanţa, Cluj şi nu în
ultimul rând Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Iaşi,
cărora le mulţumim pe această cale.
Iaşi, decembrie, 2009 Autorii
6
SOIUL ŞI SORTIMENTUL
POMICOL
CAPITOLUL 1
Noţiuni generale privind soiul şi sortimentul pomicol

Soiul reprezintă un grup de indivizi cultivaţi, asemănători între ei, proveniţi
din una sau mai multe specii înrudite şi care se individualizează prin anumite
particularităţi morfologice, fiziologice, citologice, chimice şi ecologice. În
nomenclatura internaţională, denumirea de soi este echivalentă cu cea de
,,cultivar”.
Soiul este o entitate biologică specifică plantelor cultivate, fiind un produs
al selecţiei sau hibridării efectuate de către om şi având origine monoclonală sau
policlonală (provenind din unul sau mai mulţi indivizi). Este constituit din
indivizi asemănători, dar nu absolut identici, având un grad ridicat de stabilitate şi
omogenitate, fiind în acelaşi timp un mijloc de producţie.
După origine, soiurile existente în cultură se împart în două mari categorii şi
anume:
A. Soiuri vechi obţinute prin selecţie naturală şi empirică a formelor mai
valoroase existente în natură. Acestea prezintă un grad redus de omogenitate, dar
sunt bine adaptate la factorii ecologici din zona de cultură în care s-au format. Aşa
au apărut soiurile locale, care de fapt erau grupuri de indivizi, biotipuri,
superioare celorlalţi indivizi. Aceste soiuri au un areal restrâns de cultură, un grad
restrâns de omogenitate şi o plasticitate ecologică ridicată, constituind un
important fond de germoplasmă pentru crearea de noi soiuri (ex. Boambe de
Cotnari, Tuleu gras, Vinete Româneşti, Creţesc, Domnesc, Cu miezul roşu, Pătul,
Popeşti, Harbuzeşti etc.).
B. Soiuri ameliorate obţinute prin selecţie ştiinţifică, sistemică. Sunt foarte
omogene, au o bună plasticitate ecologică şi asigură producţii mari, superioare
calitativ.
Metodele folosite pentru realizarea soiurilor ameliorate sunt multiple, dintre
care cităm:
- hibridarea sexuată simplă (Roşu de Cluj, Aromat de vară, Daciana,
Virgiliu Hibernal, Centenar, Cătălina, Iaşirom, Maria, Roşii de Băneasa, Viola,
Triumf, Magic, Perla neagră, Citria ş.a.);
- hibridare sexuată complexă (Generos, Romus, Remus, Ervinia, Euras,
Tudor, Timpurii de Cluj, Sulmona, Silvana ş.a.);
7
- polenizare liberă (Feleac, Rădăşeni, Albatros, Record, Dropia, Felix ş.a.);
- selecţie intraclonară (Jonathan 26, Vinete româneşti 300, Mocăneşti 16,
Alex ş.a.);
- selecţia şi fixarea variaţiilor mugurale (Red Melba, Goldenspur,
Starkrimson, James Grieve Red, Williams roşu etc.).
În pomicultură, combinaţia soi – portaltoi este cel mai important mijloc de
producţie, deoarece determină sistemul de cultură, tehnologia aplicată,
longevitatea plantaţiei, producţia de fructe şi eficienţa economică a culturii.
Înmulţirea soiurilor de pomi şi arbuşti fructiferi se face pe cale vegetativă
(altoire, marcotaj, drajonare, butăşire, stolonaj, micropropagare ,,in vitro”). Fiind
de natură heterozigotă, soiurile nu se pot înmulţi direct prin seminţe, deoarece nu
transmit fidel caracterele la descendenţii generativi.
Biotipul este un grup redus de indivizi, din cadrul unui soi, având aceeaşi
structură morfologică şi aceleaşi însuşiri biochimice. Biotipul se deosebeşte de
soiul din care s-a individualizat, prin anumite caractere agroproductive şi
biologice (rezistenţa la secetă, ger, boli etc.).
Clona este reprezentată de totalitatea organismelor cu aceeaşi identitate
genetică din cadrul unei descendenţe, obţinută pe cale asexuată, dintr-un singur
individ. Prin selecţie clonală se aleg şi se înmulţesc clonele valoroase în vederea
obţinerii unor noi soiuri.
Sortimentul cuprinde totalitatea soiurilor cultivate într-un ecosistem
pomicol, fiind diferenţiat pe specii şi zone de cultură.
Noţiunea de sortiment se referă atât la soiurile de pomi şi arbuşti fructiferi,
cât şi la portaltoi.
Sortimentul de soiuri se modernizează continuu, în funcţie de ceriţele pieţii
interne şi externe, fiind mereu sub auspiciul concurenţei.
În cadrul unui bazin pomicol, sortimentul trebuie să cuprindă un număr
restrâns de soiuri, bine adaptate condiţiilor de mediu, care să asigure eşalonarea
maturării fructelor, în vederea prelungirii cât mai mult posibil a perioadei de
consum.
La noi în ţară, conform ,,Catalogului oficial al soiurilor de plante de cultură
din România”, alcătuită anual de Comisia de Stat pentru Încercarea şi Omologarea
Soiurilor (CSIOS), în 2008, au fost admişi la înmulţire 67 de portaltoi (43
generativi şi 24 vegetativi) şi 443 soiuri de pomi şi arbuşti fructiferi (102 la
speciile pomacee, 210 la drupacee, 43 la nucifere şi 88 la căpşun şi arbuşti
fructiferi), conform tabelului 1.
Soiurile incluse în actualul sortiment se remarcă prin următoarele însuşiri:
- intrare timpurie pe rod (precocitate);
- producţii mari şi remuneratorii (productivitate);
- constanţă în rodire (indicele de alternanţă sub 20%);
- fructe de calitate superioară, uniforme ca mărime şi cu însuşiri senzoriale,
cromatice şi gustative corespunzătoare direcţiilor de valorificare;
- adaptare bună la condiţiile ecologice ale zonei de cultură;
8
- rezistenţă sau toleranţă la principalele boli şi dăunători, fiind preferate
soiurile cu imunitate genetică;
- autofertilitate ridicată sau compatibilitate bună la fecundare cu alte soiuri
incluse în sortiment.
Tabelul 1.1.
Structura numerică a sortimentului de soiuri şi portaltoi admişi la

înmulţire, conform Listei Oficiale 2008
SORTIMENTUL DE SORTIMENTUL DE
SOIURI PORTALTOI
Specia Total Străine Autohtone Total Generativi Vegetativi
TOTAL 443 98 345 67 43 24
Măr 58 13 45 9 2 7
Păr 36 10 26 4 4 -
Gutui 8 4 4 2 - 2
Cireş 43 6 37 8 4 4
Vişin 20 4 16 4 2 2
Prun 38 6 32 13 7 6
Cais 47 7 40 7 6 1
Piersic 62 20 42 15 13 2
Nuc 24 - 24 2 2 -
Castan 5 - 5 2 2 -
Migdal 7 2 5 1 1 -
Alun 7 2 5 - - -
Căpşun 18 5 13 - - -
Zmeur 9 3 6 - - -
Mur 6 2 4 - - -
Coacăz 20 8 12 - - -
Agriş 6 1 5 - - -
Afin 12 5 7 - - -
Soc 4 - 4 - - -
Aronia 1 - 1 - - -
Cătină albă 9 - 9 - - -
Trandafir 2 - 2 - - -
Măceş 1 - 1 - - -
9
Metodologia descrierii şi recunoaşterii soiurilor
Datorită numărului mare de soiuri existente în pomicultura mondială, s-a
impus elaborarea unei metodologii de identificare a acestora. Astfel, descrierea şi
recunoaşterea soiurilor s-a făcut la început numai după caracterele morfologice
ale fructelor, ulterior luându-se în considerare şi cele ale pomilor. În acest sens, s-
au întocmit determinatoare pentru recunoaşterea soiurilor la diferite specii
pomicole.
La noi în ţară se remarcă determinatorul pentru soiurile de măr, elaborat de
Gh. Bălţatu şi V. Moleavin (1960), în sistemul discurilor cu perforaţii. Pentru
soiurile autohtone de măr, V. Cireaşă (1965) a întocmit un determinator bazat pe
principiul cheilor politomice. Schema completă pentru descrierea soiurilor la toate
speciile pomicole a fost definitivată de Academia Română şi publicată în
Pomologia R.P.R., vol I (1965).
În prezent, pentru descrierea soiurilor se folosesc norme unitare mondiale,
elaborate sub auspiciile a două mari foruri internaţionale şi anume: Uniunea
Internaţională pentru Protecţia Organismelor Vegetale (UPOV) şi Institutul
Internaţional pentru Resursele Genetice ale Plantelor (IPGRI).
Normele tip UPOV şi IPGRI prevăd folosirea unei terminologii unice şi a
trei tipuri de descriptori şi anume:
- descriptori pomologici;
- descriptori agrobiologici;
- descriptori tehnologici.
Lista descriptorilor diferă în funcţie de grupa de specii (pomacee, drupacee,
nucifere), iar la arbuştii fructiferi este caracteristică fiecărei specii. Toţi
descriptorii sunt codificaţi, pentru ca valorile pomologice din fişele de analiză să
poată fi interpretaţi şi prelucraţi pe calculator.
Descriptorii pentru caracterele morfologice (pomologice) sunt cei mai
numeroşi şi vizează următoarele aspecte:
- descrierea morfologică a pomilor: vigoarea, habitusul, trunchiul, coroana,
ramurile de schelet, ramurile de rod, lăstarii, mugurii vegetativi şi floriferi,
fructele tinere şi adulte, inflorescenţa, florile ş.a.
- descrierea morfologică a fructelor: mărimea, forma, culoarea, pedunculul,
cavitatea pedunculară şi calicială (stilară), caracterele părţii comestibile
(consistenţă, suculenţă, gust, aromă), seminţele, sâmburii ş.a.
Desciptori pentru însuşirile agrobiologice se referă la:
- desfăşurarea fenofazelor din ciclul anual: dezmuguritul, înfloritul,
maturarea fructelor, căderea fructelor, durata perioadei de vegetaţie ş.a.
- fertilitatea soiului: comportarea în procesul polenizării şi fecundării
florilor, procentul de legare a fructelor, indicele de productivitate, indicele de
alternanţă de rodire ş.a;
- gradul de rezistenţă la principalii agenţi patogeni, dăunători şi boli virotice
(în funcţie de specie).
10
Descriptorii pentru însuşirile tehnologice cuprind:
- precocitatea, respectiv vârsta intrării pomilor pe rod;
- potenţialul productiv (kg/pom, t/ha) şi calitatea fructelor exprimată prin
indici fizici şi chimici;
- comportarea fructelor la transport, păstrare-refrigerare;
- particularităţi de cultură: specificul producerii materialului săditor,
compatibilitatea la altoire, sistemul de cultură, distanţele de plantare, forma de
conducere, specificul tăierilor de formare şi fructificare ş.a.
Înscrierea soiurilor noi la Banca de Date Europeană (European Prunus
Database) se face pe baza unor liste cu descriptori care nu sunt identice cu cele de
tip UPOV sau IPGRI. Acestea cuprind:
- date generale de paşaport: ţara, instituţia, autorul, specia, denumirea
soiului, sinonime ş.a.
- descriptori comuni: modul de folosinţă al fructelor, utilizarea ca portaltoi,
rezistenţa la virusuri şi microplasme ş.a.
- descriptori specifici pentru fiecare specie (prun, piersic, cais, cireş, vişin,
migdal): perioada de înflorire, maturitatea de recoltare, mărimea şi culoarea
fructului, gustul părţii comestibile, mărimea sâmburelui ş.a.
11
PRINCIPALELE CARACTERE
POMOLOGICE UTILIZATE
ÎN DETERMINAREA
SOIURILOR SPECIILOR
POMACEE
CAPITOLUL 2
Grupa pomaceelor cuprinde speciile a căror fruct este numit „poamă” (măr,
păr, gutui, moşmon, scoruş). Din punct de vedere botanic poama este un fruct fals,
la care mezocarpul provine din îngroşarea receptaculului floral.
Pentru recunoaşterea soiurilor se analizează următoarele caractere
pomologice:
• perioada de maturare;
• caracterele fructelor;
• caracterele pomilor.
1. PERIOADA DE MATURARE A FRUCTELOR

Soiurile de măr şi păr se clasifică, după acest criteriu, în soiuri de vară, de
toamnă şi de iarnă.
Soiurile de vară: Remus, Romus 1, Romus 3, Aromat de vară, Precoce de
Ardeal, Estival, Red Melba (la măr); Bella di giugno, Favorita lui Clapp, Untoasă
precoce Morettini, Daciana, Ina Estival, Williams (la păr). Fructele ajung la
maturitate în lunile iulie-august, se recoltează la maturitatea de consum sau cu 4-5
zile mai devreme, au o perioadă scurtă de păstrare, respectiv 1-2 saptămâni în
condiţii obişnuite şi 30 de zile în condiţii frigorifice.
Soiurile de toamnă: Prima, Voinea, Frumos de Voineşti, Pionier, Parmen
auriu, Aura, Gloria, Starkprim, Goldprim (la măr); Williams roşu, Untoasă Bosc,
Untoasă Hardy, Abatele Fetel, Monica, Aniversarea, Tudor (la păr). Fructele se
maturează în lunile septembrie-octombrie, se recoltează la maturitatea
tehnologică, respectiv înainte de consum, se pot păstra 20-30 de zile în condiţii
obişnuite şi 60-90 de zile în condiţii frigorifice.
Soiurile de iarnă: Golden Delicious, Generos, Starkrimson, Florina, Idared,
Jonathan, Rădăşeni, Wagener premiat, Ciprian, Jonagold, Redix, Rebra (la măr);
Curé, Contesa de Paris, Passe Crassane, Republica, Olivier de Sérres, Euras,
Virgiliu Hibernal, Milenium, Orizont (la păr).
12
Fructele acestor soiuri se recoltează în septembrie-octombrie, când
seminţele au ajuns la maturitatea fiziologică (au culoarea caracteristică),
maturitatea de consum se realizează în timpul păstrării prin perfectarea culorii şi a
calităţilor gustative; se păstrează timp de 3-5 luni (merele mai mult decât perele),
iar uneori, soiurile de măr pot fi menţinute până în primăvară sau chiar până la
recolta anului următor (în depozite cu atmosferă controlată).
Soiurile de gutui se clasifică în: soiuri timpurii şi soiuri târzii.
Soiurile timpurii se recoltează la sfârşitul lunii septembrie şi se păstrează
puţin, 3-4 săptămâni (De Constantinopol).
Soiurile târzii sunt predominante în sortiment (De Huşi, De Portugalia,
Champion, Bereczki etc.), se recoltează în octombrie, când au culoarea galben-
verzuie, iar puful se desprinde uşor. Se pot păstra până în lunile ianuarie-martie.
2. CARACTERELE POMOLOGICE ALE FRUCTELOR

Caracterele pomologice ale fructelor se clasifică în caractere externe şi
interne.
A. Caracterele externe ale fructelor
Mărimea este redată prin greutatea medie a unui fruct (stabilită prin
cântărirea a 50 de fructe sau prin numărul de fructe la kg). Este un caracter foarte
variabil între soiuri sau chiar în cadrul aceluiaşi soi, în funcţie de vârsta pomilor,
condiţiile ecologice, tehnologia de cultură, producţia de fructe etc.
Tabelul 2.1.
Clasificarea mărimii fructelor după greutate (g/buc)
Categoria MERE PERE GUTUI
Mici sub 125 sub 150 sub 200
Mijlocii 125-175 150-200 200-300
Mari 175-225 200-300 300-500
Foarte mari peste 225 peste 300 peste 500
Forma fructelor este redată de indicele de formă (If) care rezultă din
raportul dintre înălţime (H) şi diametrul transversal (D) şi se calculează după
formula următoare:
H
If =
D
Când valoarea indicelui este supraunitară, fructele au formă alungită, la
valori subunitare forma este turtită, iar la cele unitare, fructele sunt sferice. Între
aceste extreme se înscriu numeroase alte forme intermediare, caracteristice
fiecărei specii în parte.
În determinarea formei se ţine cont atât de conturul general al fructului în
secţiune longitudinală şi transversală, cât şi de poziţia diametrului mare faţă de
centrul fructului.
13
La măr, formele cele mai frecvente sunt:
a) sferic-turtită: Wagener premiat, Rădăşeni, Pionier, Romus 1;
b) sferică: Pătul, Voinea, Romus 2;
c) ovo-sferică: Prima, Romus 3;
d) conică: Golden Delicious, Mutsu, Jonathan;
e) conic-alungită: Sinap de Crimeea;
f) tronconică: Starkrimson, Wellspur, Parmen auriu.
Fig 2.1. Principalele forme de mere

a-sferic turtit, b-sferic, c-ovo-sferic, d-conic, e-conic alungit, f-tronconic
(după T. Bordeianu, A. Negrilă, 1963)
Gutuile pot avea următoarele forme:

a) maliformă: De Constantinopol, Moldoveneşti;
b) piriform-alungită: De Portugalia;
c) piriformă: Bereczki, Champion, De Moşna, Aromate;
d) ovoidală.
Fig. 2.2. Principalele forme de gutui

a-maliform, b-piriform-alungit, c-piriform, d-ovoidal
14
La păr, fructele pot avea următoarele forme:
a) sferic-turtită sau maliformă: Republica, Olivier de Sérres;
b) ovoidală: Haydeea, Untoasă Hardy, Contesa de Paris;
c) conică: Highland, Trivale;
d) piriformă: Williams, Napoca, Triumf, Curé;
e) piriform-trunchiată sau scurt-piriformă: Favorita lui Clapp, Doina;
f) piriform-alungită: Abatele Fetel, Conference, Aniversarea, Untoasă Bosc;
g) bergamontiformă: Passe Crassane, Untoasă de Geoagiu.
Fig. 2.3. Principalele forme de pere

a-sferic-turtit, b-ovoidal, c-conic, d-piriform, e-piriform-trunchiat,
f-piriform-alungit (după T. Bordeianu, A. Negrilă, 1963)
Relieful suprafeţei fructului poate fi neted sau poate prezenta creste, coaste,
muchii, mameloane şi depresiuni.
Crestele încep din cavitatea calicială şi se termină la periferia acesteia sau
se prelungesc pe toată suprafaţa fructului sub formă de coaste largi, rotunjite.
Muchia este o coastă longitudinală, îngustă şi ascuţită.
La mere relieful fructelor poate fi neted (Jonathan, Frumos de Voineşti),
ondulat, având coaste largi (Wagener premiat, Idared, Starkrimson) sau muchiat
(Banana de iarnă).
15
La păr fructele pot avea relieful neted (Untoasă Bosc, Favorita lui Clapp),
puternic frământat, cu numeroase depresiuni şi ridicături (Williams) sau prezintă
un şanţ îngust, longitudinal (Curé).
Gutuile, în general, au suprafaţa vălurată, prezentând depresiuni,
mameloane şi coaste largi (De Constantinopol, Bereczki).
Culoarea se apreciază când fructele au ajuns la maturitatea de consum,
determinându-se culoarea de fond, culoarea de acoperire şi culoarea de
suprapunere.
¾ culoarea de fond sau de bază, acoperă întreaga suprafaţă a fructului
indiferent de gradul de expunere la lumină. În procesul de maturare, culoarea
verde a fructelor se diminuează treptat şi exocarpul devine verde-gălbui, galben-
verzui sau galben, datorită descompunerii clorofilei şi formării pigmenţilor
carotenoizi. Culoarea de fond poate fi verde la soiul Granny Smith sau roşie la
Starkrimson.
¾ culoarea de acoperire lipseşte la gutui şi se întâlneşte la soiurile de măr
şi păr cu fructe bicolore, fiind dispusă peste culoarea de fond. Aceasta poate fi
roz, roşie, purpurie sau carmin şi se poate prezenta ca o “rumeneală” pe partea
însorită a fructului (Romus 1, Jonathan, Trivale, Triumf, Daciana). Intensitatea de
colorare a fructelor se datorează pigmenţilor antocianici, care se formează numai
sub acţiunea directă a luminii.
¾ culoarea de suprapunere se prezintă sub formă de striuri sau dungi roşii-
închis sau bordo, dispuse peste culoarea de acoperire, fiind frecventă la soiurile de
măr (Parmen auriu, Jonathan, Frumos de Voineşti) şi mai rar la păr (Favorita lui
Clapp).
Punctele subcutanate sunt urme cicatriciale ale stomatelor de pe suprafaţa
fructului. Au culoare albă, cenuşie, maronie sau neagră şi pot fi mici, mijlocii,
mari, dese sau rare, mai mult sau mai puţin evidente. La unele soiuri punctele
subcutanate pot fi aureolate, adică înconjurate de un inel de culoare albă sau roşie
(Favorita lui Clapp, Granny Smith).
Rugina este un ţesut de suber care se formează pe suprafaţa fructelor, în
urma cicatrizării fisurilor de pe epidermă. Se prezintă sub formă de pete, linii
longitudinale, steluţe, raze sau reţea miceliană, care poate acoperi fructul în
totalitate, fapt caracteristic la unele soiuri (Untoasă Hardy, Untoasă Bosc, Belle de
Boskoop). Rugina poate fi aspră, sau fină, de culoare maronie, ruginie, verzuie
sau roşcată.
Rugina poate să apară şi în urma afectării mecanice a exocarpului, datorită
vântului sau tratamentelor fitosanitare necorespunzătoare (Golden Delicious). În
acest caz nu este un element folosit în determinarea soiului.
16
Fig. 2.4. Rugina la soiul de păr Untoasă Bosc şi soiul de măr Belle de Boskoop
Pruina sau bruma este o substanţă ceroasă secretată de celulele

exocarpului. Asigură fructelor aspectul de prospeţime, mărindu-le valoarea
comercială. Influenţează durata perioadei de păstrare, având rolul de a micşora
intensitatea respiraţiei şi a transpiraţiei. Este mai pronunţată la soiurile de iarnă
faţă de cele de vară şi la mere şi gutui în comparaţie cu perele.
Pedunculul variază de la un soi la altul în ceea ce priveşte lungimea,
grosimea, forma, culoarea, gradul de lignificare, pubescenţa, poziţia faţă de axul
fructului, forţa de prindere pe ramura de rod etc.
Fructele soiului Golden Delicious se aseamănă cu cele ale soiului Mutsu,
dar nu se confundă cu acestea deoarece primele au pedunculul lung, subţire şi
flexibil, iar la al doilea este scurt, gros şi rigid.
La pere poziţia peduncului faţă de axul fructului este un caracter de soi şi
poate fi: verticală (Favorita lui Clapp), oblică (Untoasă Hardy) sau arcuită
(Williams).
La gutui pedunculul lipseşte sau este foarte scurt, fructele fiind prinse direct
de ramura de rod (măciulie).
Fig 2.5. Lungimea şi poziţia peduncului la pere

17
Fig. 2.6. Pedunculul şi cavitatea pedunculară la mere
Cavitatea pedunculară este depresiunea situată în jurul pedunculului. Se

întâlneşte la toate soiurile de măr, dar numai la unele soiuri de păr (Olivier de
Sérres, Republica) sau gutui (De Constantinopol, De Moşna).
Cavitatea pedunculară se caracterizează prin formă (conică, pâlnie),
adâncime, lărgime, relief, culoare, cantitatea de rugină ş.a.
Caliciul sau “ochiul fructului” este persistent şi format din sepalele florii
(care se menţin verzi) şi resturile uscate ale staminelor şi stilului. Studiul
caliciului priveşte mărimea, pubescenţa, culoarea şi poziţia sepalelor. Astfel, la
mere, sepalele sunt verzi şi puternic pubescente, la pere sunt mai groase, glabre şi
se usucă mai repede, iar la gutui sunt foarte mari, verzi şi pubescente.
După modul de aşezare a sepalelor, caliciul poate fi închis (Jonathan),
deschis (Katherer) sau semideschis (Starkrimson).
Cavitatea calicială este depresiunea din jurul caliciului. În funcţie de specie
şi de soi diferă ca formă, adâncime, lărgime, culoare, relief ş.a.
Fig. 2.7. Caliciul la mere şi modul de aşezare a sepalelor

18
B. Caracterele interne ale fructelor
Determinarea caracterelor pomologice interne se face prin secţionarea
longitudinală şi transversală a fructelor. Se analizează cavitatea subcalicială, camera
seminală, fasciculele vasculare, lojele, axul fructului, camera axială, mezocarpul ş.a.
Cavitatea subcalicială este situată sub caliciu, în continuarea cavităţii
caliciale. Se diferenţiază prin adâncime, lărgime şi formă, care poate fi conică,
cilindrică sau fusiformă.
Ovarul sau “inima” este partea centrală a fructului, cuprinsă între
fasciculele vasculare, fiind format din axul fructului sau camera axială, camerele
seminale şi seminţe.
Ovarul se caracterizează prin următoarele elemente:
- mărime: mică la pere, mijlocie la mere, mare la gutui;
- formă: cordiformă, sfero-conică, apiformă;
- poziţie: inferioară, centrală, superioară.
Fasciculele vasculare pleacă din peduncul, înconjoară ovarul şi se termină
în dreptul cavităţii subcaliciale. Fasciculele sunt foarte evidente la mere şi gutui şi
slab pronunţate la pere. Delimitarea ovarului de restul mezocarpului se face, la
pere şi în special la gutui, printr-un strat de sclereide.
Axul fructului este format din fasciculele vasculare centrale. Când acestea
se desfac, alcătuiesc în centrul fructului o cameră axială (ax deschis), caz frecvent
la soiurile de măr şi mai rar la cele de păr.
Lojele sau camerele seminale sunt în număr de cinci şi se caracterizează
prin: formă, dimensiuni şi culoare, având pereţii membranoşi la mere şi
cartilaginoşi la pere.
Seminţele sunt în general mici (30-45 g/1000 buc), ovoidale, asimetrice,
bombate la bază şi ascuţite spre vârf. Seminţele de păr se deosebesc uşor de cele
de măr prin faptul că sunt mai alungite, mai închise la culoare şi lipsite de luciu.
La gutui seminţele sunt scurt-ovoidale, deseori poliedrice, brun-roşcate, acoperite
cu un strat albicios, gelatinos de pectină. Numărul seminţelor în lojă este de 2, rar
4 bucăţi la mere, pere şi 8-12 bucăţi la gutui.
Fig. 2.8. Forma ovarului la mere (după Mari Ann Drobotă, 1996)
19
Fig. 2.9. Secţiune longitudinală prin fructul de măr (după Mari Ann Drobotă, 1996)
Mezocarpul sau pulpa este partea comestibilă a fructului şi se

caracterizează prin: culoare, consistenţă, suculenţă, gust, aromă ş.a.
Culoarea poate fi albă, gălbuie, verzuie, dispusă omogen în toată masa
mezocarpului sau cu infiltraţii roşietice la unele soiuri autohtone de măr (Ţigănci
de Comarna). Culoarea se apreciază vizual, imediat după secţionarea fructului,
pentru a nu fi denaturată prin oxidare.
Consistenţa sau fermitatea structo-texturală a pulpei se stabileşte prin
degustare sau cu ajutorul penetrometrului. În funcţie de specie şi soi, pulpa poate
fi: tare, crocantă, moale, untoasă sau fondantă.
La gutui şi unele soiuri de păr, mezocarpul conţine sclereide, respectiv,
ţesuturi mecanice alcătuite din celule parenchimatice cu pereţii lignificaţi. Ele
apar ca nişte nodozităţi grosiere, dispuse majoritar în jurul camerelor seminale.
Suculenţa se redă prin următoarele graduări: foarte suculentă sau apoasă,
suculentă, puţin suculentă, seacă. Cele mai suculente sunt perele, urmate de mere
şi de gutui.
Gustul depinde de compoziţia chimică a mezocarpului şi de raportul dintre
zahăr, acizi şi taninuri. Gustul se exprimă prin termenii: acidulat, dulce-acidulat,
vinuriu-acidulat, dulce, foarte dulce.
Aroma este dată de substanţele aromatice acumulate în mezocarp, specifice
soiului, respectiv alcoolii terpenici, pirazine, esteri etilici şi metilici. Merele pot
avea aromă de muscat, ananas, renet, calvil, iar la pere aroma poate fi de busuioc,
scorţişoară, trandafir ş.a.
20
3. CARACTERELE POMILOR
Specificul de creştere şi fructificare al pomilor contribuie la identificarea
soiurilor şi se exprimă prin vigoarea pomilor, forma coroanei, caracterele
bioelementelor structurale ale coroanei, cât şi prin precocitatea, productivitatea şi
longevitatea pomilor.
Vigoarea pomilor poate fi: mică, mijlocie, mare şi foarte mare, fiind
puternic influenţată de asociaţia soi-portaltoi.
Indicele sintetic al vigorii pomilor se exprimă prin suprafaţa secţiunii
transversale a trunchiului (SSTT-cm2) ce se calculează măsurând diametrul sau
circumferinţa trunchiului la 20-40 cm de la nivelul solului.
Forma coroanei în creştere liberă diferă în funcţie de soi şi vârsta pomilor,
putând fi convergentă sau divergentă, sferică, sferic-turtită, piramidală, invers-
piramidală sau chiar columnară (măr: Wijcik, Waltz, Polka, Bolero, Colmar,
Colonade, Nicol).
Fig. 2.10. Soiuri de măr de vigoarea diferită

(foto www. kaboodle.com, www. winefarmer.files.wordpress.com)
Trunchiul pomilor se analizează urmărind înălţimea, grosimea, culoarea şi

aspectul scoarţei, prezenţa fenomenului de torsionare şi a plăgilor datorate
gerului.
Bioelementele structurale permanente ale coroanei: axul, ramurile de
schelet şi semischelet. La acestea se analizează grosimea, lungimea, aspectul,
elasticitatea, specificul de ramificare, unghiul de creştere ş.a.
Ramurile de rod şi tipul de fructificare: ramurile predominante, evoluţia şi
productivitatea acestora, vârsta lemnului pe care sunt amplasate ş.a.
Mugurii vegetativi şi de rod, sunt organe la care se analizează mărimea,
forma, culoarea, pubescenţa, structura, modul de aşezare pe ramură, evoluţie ş.a.
21
Lăstarii, caracterizaţi prin vigoare, culoare, pubescenţă, ritmul şi specificul
de creştere.
Frunzele, analizându-se forma, mărimea, culoarea, dinţatura, aspectul bazei
şi al vârfului limbului, lungimea şi grosimea peţiolului ş.a.
Inflorescenţele şi florile: tipul de inflorescenţă, specificul de înflorire,
culoarea, mărimea şi morfologia florilor, comportarea în procesul polenizării şi al
fecundării florilor.
Precocitatea, respectiv vârsta intrării pe rod a pomilor se exprimă prin
numărul de ani de la plantare până la obţinerea primelor fructe. Sub acest aspect
soiurile pot fi: precoce, semitardive şi tardive.
Productivitatea se exprimă prin kg fructe/pom sau t fructe/ha. Indicele de
productivitate (IP) redă capacitatea productivă a soiului şi se calculează prin
împărţirea producţiei de fructe obţinută pe pom (P), la suprafaţa secţiunii
transversale a trunchiului (SSTT) exprimându-se în kg fructe/cm2.
Pkg / pom
IP = = kgfructe / 1cm 2 SSTT
SSTTcm 2
Alternanţa de rodire poate să apară la unele soiuri în perioada de maximă

producţie şi se manifestă prin alternarea unui an cu supraproducţie şi 1-2 ani
lipsiţi de rod sau cu rodire slabă.
Intensitatea alternanţei de rodire se redă prin indicele de alternanţă (IA) sau
indicele bienal de rodire (BBI = Biennale Bearing Index) şi se calculează după
formula:
P1 − P2
BBI = x100 în care,
P1 + P2
P1 şi P2 reprezintă producţia din doi ani consecutivi.
Cu cât valoarea indicelui este mai apropiată de 100 % cu atât alternanţa de

rodire se manifestă mai puternic.
Longevitatea, respectiv durata de viaţă totală şi economică a pomilor.
Aceasta este în corelaţie directă cu precocitatea şi vigoarea pomilor. La soiurile
foarte precoce, productive şi cu vigoare mică, longevitatea este mai redusă faţă de
soiurile tardive şi viguroase.
22
FIŞĂ DE DEGUSTARE
Punctajul folosit la aprecierea fructelor prin degustare, la speciile pomacee

(măr, păr, gutui):
1. Aspectul exterior al fructelor:

a) forma (1 – 3 puncte);
b) mărimea (1 – 3 puncte);
c) culoarea (1 – 5 puncte).
2. Caracterele pulpei:
a) consistenţa (1 – 3 puncte);
b) suculenţa (1 – 3 puncte);
c) culoarea (1 – 3 puncte);
d) gustul (1 – 15 puncte);
e) aroma (1 – 5 puncte).
Potrivit notelor obţinute, fructele diferitelor soiuri se clasifică astfel:

- Calitatea I-a 31 – 40 puncte
- Calitatea a II-a 21 – 30 puncte
- Calitate inferioară 8 – 20 puncte
Persoanele care participă la degustare primesc mai multe fructe tipice,

sănătoase şi fără mirosuri străine. Se degustă în primul rând fructele acide şi cele
de calitate inferioară şi apoi fructele dulci şi cele de calitate superioară. Fructele
speciilor pomacee se taie în felii suficient de groase pentru a se putea aprecia
consistenţa pulpei, folosind cuţite inoxidabile. Feliile se taie longitudinal, de la
caliciu spre peduncul, în momentul degustării, în primul rand apreciindu-se
culoarea pulpei, întrucât în contact cu aerul aceasta se oxidează şi îşi modifică
culoarea.
Pentru fructele celorlalte specii pomicole se folosesc alte caractere şi

însuşiri, precum şi un punctaj diferit, astfel:
23
Tabelul 2.2.
Scara de notare utilizată la degustarea fructelor la drupacee
Caracterele şi însuşirile Punctajul care se poate acorda
apreciate Cireş Vişin Cais Piersic Prun
Aspectul exterior al fructelor
Forma 1-2 1-2 1-2 1-3 1-2
Mărimea 1-6 1-6 1-5 1-5 1-5
Culoarea pieliţei 1-6 1-6 1-5 1-5 1-5
Rezistenţa pulpei 1-3 1-3 1-3 1-3 1-3
Pubescenţa - - 1-2 1-3 -
Aderenţa pieliţei la pulpă - - - 1-2 -
Pruina - - - - 1-2
Pedunculul 1-3 1-3 - - 1-2
Caracterele pulpei
Consistenţa 1-6 1-6 1-5 1-5 1-5
Suculenţa 1-2 1-3 1-3 1-3 1-3
Culoarea 1-2 1-5 1-5 1-3 -
Gustul 1-12 1-9 1-12 1-15 1-12
Aroma 1-3 1-3 1-5 1-5 1-3
Aderenţa pulpei la sâmbure 1-2 1-2 - 1-5 1-5
Mărimea sâmburelui 1-3 1-3 1-3 1-3 1-3
Calitatea fructelor conform punctajului obţinut
Calitatea I-a 41-50 41-50 41-50 46-60 41-50
Calitatea a II-a 26-40 26-40 26-40 31-45 26-40
Calitate inferioară 12-25 12-25 11-25 12-30 12-25
24
SOIURI DE MĂR
CULTIVATE ÎN ŢARA
NOASTRĂ
CAPITOLUL 3
Malus domestica Borkh., fam Rosaceae, subfam. Pomoideae
● La măr sortimentul actual admis la înmulţire în ţara noastră, conform

Catalogului Oficial de Soiuri din 2008, este alcătuit din 58 de soiuri şi se remarcă
prin următoarele caracteristici:
 asigură consumul de fructe proaspete timp de 10-12 luni, respectiv din
luna iulie, până în aprilie-mai;
 după perioada de maturare a fructelor, cuprinde: 9 soiuri de vară; 27
soiuri de toamnă şi 22 soiuri de iarnă
 după origine, din sortiment fac parte 45 soiuri româneşti, create în
ultimele decenii şi 13 soiuri străine (SUA, Anglia, Canada, Japonia, Germania,
Australia);
 cuprinde numeroase soiuri imune sau rezistente genetic la principalele
boli (rapăn - Venturia inaequallis (Cooke) Wint. şi făinare - Podosphera
leucotricha (Ellis & Everh.) E.S. Salmon) şi anume: Generos, Pionier, Poiana,
Romus 1, Romus 2, Romus 3, Remus, Redix, Iris, Luca, Jonaprim, Goldprim,
Starkprim, create în România, precum şi soiurile străine Prima, Liberty (SUA) şi
Florina (Franţa). Ţara noastră ocupă locul 3 în lume, ca număr de soiuri rezistente
create (după SUA şi Canada) şi ocupă locul 4 ca dată de omologare a primului soi
cu rezistenţă genetică (SUA-1970; Canada, Franţa-1974; România-1983, soiurile
Pionier şi Generos);
 include soiuri cu însuşiri tehnologice şi biologice superioare: intrare
timpurie pe rod; capacitate productivă mare şi relativ constantă; fructe superioare
din punct de vedere calitativ, rezistente la transport şi păstrare ş.a.
● După specificul de fructificare soiurile de măr se clasifică în 4 tipuri:
 tipul I columnar: Wijcik, Wolz, Bolero, Trajan, Nicol, Colmar, Colonade ş.a.
 tipul II sau "spur": Starkrimson, Wellspur, Golden spur, Yellow spur,
Wagener premiat ş.a.
 tipul III sau "standard": Golden Delicious, Mutsu, Idared, Jonathan, Red
Melba, James Grieve, Prima, T-120 ş.a.
 tipul IV: Granny Smith, Florina, Rubra precoce Brevilieri ş.a.
25
Fig. 3.1. - Tipuri de fructificare la măr
(după Y. Lesspinasse, 1992, citat de V. Cociu, 1999)
A. Soiuri de vară: Remus, Romus 1, Aromat de vară, Auriu de Cluj,

Estival, Precoce de Ardeal, Romus 3, Saruman, Sauron. Fructele ajung la
maturitate în lunile iulie-august, se recoltează la maturitatea de consum sau cu 4-5
zile mai devreme, au o perioadă scurtă de păstrare, respectiv 1-2 saptămâni în
condiţii obişnuite de temperatură şi 30 de zile în condiţii frigorifice. Acumulează
cantităţi mici de substanţă uscată, zahăr, aciditate; se valorifică în special ca fructe
de masă, dar pot fi utilizate şi pentru industrializare.
B. Soiuri de toamnă: Romus 4, Iris, Colmar, Prima, Irisem, Romus 5,
Luca, Alex, Pomona, Voinea, Ardelean, Aura, Goldprim, Pionier, Colonade,
Real, Nicol, Bistriţean, Chindia, Auriu de Bistriţa, Dany, Fălticeni, Frumos de
Voineşti, Gloria, Ionaprim, Salva, Starkprim. Fructele se recoltează la sfârşitul
lunii august şi în septembrie, la maturitatea de recoltare, respectiv înainte de
consum şi se pot păstra 20-30 de zile în condiţii obişnuite de temperatură şi până
la 60-90 de zile în condiţii frigorifice.
C. Soiuri de iarnă: Rebra, Redix, Doina, Productiv de Cluj, Rustic,
Kaltherer Böhmer, Starkrimson, Generos, Ciprian, Golden delicious, Goldspur,
Jonagold, Liberty, Mutsu, Delicios de Voineşti, Delia, Florina, Rădăşeni,
Granny Smith, Jonathan, Idared, Wagener premiat. Fructele acestor soiuri se
recoltează în septembrie-octombrie, maturitatea de consum se realiză în timpul
păstrării prin perfectarea culorii şi a calităţilor gustative; se păstrează timp de 3-5
luni (merele mai mult decât perele), iar uneori soiurile de măr pot fi păstrate până
în primăvară sau chiar până la recolta anului următor (în depozite cu atmosferă
controlată).
În afară de soiurile admise în prezent la înmulţire, în plantaţiile mai

vechi se întâlnesc şi alte soiuri din sortimentele anterioare, precum: Red Melba,
James Grieve, Close, Clar alb, Parmen auriu, Borovinka, Astrahan roşu,
Stark Earliest, Frumos de Boskoop, Kidd’s Orange Red, Cox Orange, sau
autohtone: Creţesc, Pătul, Şovari, Poinic, Domnesc şi numeroase alte soiuri
locale care dau rezultate bune în zonele înalte (500-900 m altitudine).
26
Soiuri de perspectivă neincluse în prezent în lista oficială: Elstar, Gala, Gala
Galaxy, Braeburn, Hillwell, Mariri Red, Gloster, Elista, Baujade, Fuji, Kiku,
Raku Raku, Aztec, Williams Pride, Hillwel, Summerfree, Summerred, Galmac,
Gravestein, Rubens, Golden Lasa, Golden Orange, Pinova, Jonagored, Honey
Crunch, Topaz, Kanzi, Diwa, Mairac, Leratess, Reinders, Chelenger, Goldrush,
Crimson Crisp, Choupette, Antares, Ariane, Enterprise ş.a.
SORTIMENTUL DE SOIURI
A. SOIURI DE VARĂ
1. Remus – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, omologat în
1994, este foarte rezistent la rapăn şi mediu rezistent la făinare, foarte precoce
(anul III de la plantare), productiv (peste 30 t/ha). Pomul are vigoare mijlocie,
rodeşte pe ţepuşe şi nuieluşe.
Fructele sunt mijlocii (120-150 g), sferic-turtite, de culoare gălbenă, cu
roşu-aprins pe 2/3 din suprafaţă. Pulpa este alb-gălbuie, cu textură medie,
suculentă, fin acidulată, plăcută la gust. Fructele sunt rezistente la transport, bune
pentru consum în stare proaspătă, dar şi pentru sucuri.
Perioada de recoltare: prima decadă a lunii iulie.
2. Romus 1 – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, omologat în
1984. Este rezistent la rapăn, mediu rezistent la făinare, de vigoare mică-mijlocie,
precoce, productiv, rezistent la ger şi secetă, fructifică în special pe ţepuşe.
Fructele sunt mici spre mijlocii (120-130 g), sferice, uşor turtite, de culoare
galbenă, acoperite cu roşu intens pe 2/3 din suprafaţă. Pulpa este fermă, suculentă,
albă, uşor acidulată, plăcută la gust.
Perioada de recoltare: a doua decadă a lunii iulie.
3. Aromat de vară – soi românesc obţinut în 1966 la SCDP Cluj (Parmen
auriu x Jonathan), mediu rezistent la rapăn şi făinare, rezistent la ger şi secetă, cu
pretenţii mici faţă de sol, de vigoare mijlocie, relativ precoce şi foarte productiv.
Fructele au mărime mijlocie (120-130 g), sunt sferic-turtite, culoarea de
fond galben-verzui, iar cea de acoperire roşu carmin. Pulpa plăcută la gust,
asemănătoare cu cea a soiului Jonathan.
Perioada de recoltare: prima decadă a lunii august.
4. Auriu de Cluj – soi românesc obţinut la SCDP Cluj, omologat în 2005,
de vigoare supramijlocie, cu fructificare de tip standard.
Fructele sunt mijlocii spre mari (140 – 185 g), conic-trunchiate, cu coaste
slab evidente, culoarea de fond este galben, acoperit cu roşu pe partea însorită sub
formă de pete şi striuri. Pulpa este albă, crocantă, suculentă.
Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii iulie, prima decadă a lunii
august.
27
5. Estival – soi românesc obţinut la SCDP Cluj, omologat în 2005. Pomul
are vigoare mijlocie, fructificare de tip standard, produce mult (25 t/ha) şi constant.
Fructele au 140 – 160 g, formă sferică, culoarea de fond galben-verzui, cu
roz-carmin pe partea însorită. Pedunculul este scurt şi gros. Pulpa este albă,
crocantă, suculentă.
6. Precoce de Ardeal – soi românesc obţinut la SCDP Cluj, omologat în
2005, tolerant la rapăn. Pomul are vigoare mijlocie şi fructificare de tip standard.
Fructele sunt supramijlocii (150 – 170 g), sferic-turtite, de culoare galben-
verzui, cu roşu-carmin strălucitor, peste care se suprapun striuri de culoare mai
intensă. Pedunculul este scurt şi gros. Pulpa este albă, consistentă, fermă,
crocantă, suculentă.
Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii iulie.
7. Romus 3 – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, omologat
în 1984, cu rezistenţă mare la rapăn şi făinare, precoce, productiv, vigoare
mijlocie şi fructificare pe ramuri de rod scurte.
Fructele sunt mijlocii (130-140 g), au formă ovoidal-alungită şi sunt
colorate în roşu intens pe 60-70% din suprafaţă. Pulpa este albă, suculentă,
plăcută la gust.
Perioada de recoltare: prima decadă a lunii august.
8. Saruman – soi românesc obţinut la SCDP Cluj, omologat în 2007,
precoce, productiv, de vigoare mijlocie, fructificare de tip standard.
Fructele sunt mari, de formă conică, culoarea de fond este verde-gălbui, iar
cea de acoperire roşu-purpuriu. Pulpa este albă, fermă, cu gust deosebit de bun şi
echilibrat. Se recomandă în special pentru consumul în stare proaspătă.
Perioada de recoltare: a doua decadă a lunii august.
9. Sauron – soi românesc obţinut la SCDP Cluj, omologat în 2007,
precoce, productiv (20-25 t/ha), de vigoare mijlocie, fructificare de tip standard.
Fructele sunt mari, sferic-alungite, culoarea de fond este galben-verzui, iar
cea de acoperire roşu-purpuriu. Pulpa este albă, de fermitate mijlocie, cu gust
deosebit de bun şi echilibrat. Se recomandă în special pentru consumul în stare
proaspătă.
Soiuri din vechiul sortiment:

Romus 2 – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, omologat în
1984, foarte rezistent la rapăn, mediu rezistent la făinare, cu vigoare submijlocie,
rodeşte pe ramuri scurte şi mai puţin pe ramuri lungi, este precoce şi productiv.
Fructele sunt de mărime mijlocie (100-130 g), sferice, uşor crestate spre
caliciu, mai intens colorate decât Romus 1, asemănătoare cu soiul Jonathan.
28
Red Melba – soi canadian, variaţie mugurală a soiului Melba. Soi relativ
rezistent la boli, cu pretenţii mici faţă de sol, rezistent la ger şi secetă, fructifică în
special pe formaţiuni lungi. Pomul este de vigoare mare, prezintă coroane rare,
este foarte precoce şi productiv.
Fructele sunt mijlocii spre mari (160-180 g), rotunde, uşor turtite, acoperite
cu roşu violaceu.
James Griéve – soi englezesc, de vigoare submijlocie, precoce şi

productiv, rezistent la boli şi ger, sensibil la Erwinia amylovora, fructifică în
special pe formaţiuni lungi. Este recomandat pentru zonele colinare şi înalte.
Fructele sunt mari (160-170 g), ovosferice, galben-aurii, rumenite cu roşu
pe partea însorită. Pulpa este alb-gălbuie, cu gust vinuriu, foarte plăcut.
Perioada de recoltare: ultima decada a lunii august.
Din acest soi a fost obţinut soiul Griéve rouge, asemănător ca pom, dar cu
fructe roşii, intens colorate.
Red Melba
James Griéve
29
Remus
Romus 1
Aromat de vară
Estival
30
Romus 3
Auriu de Cluj
Precoce de Ardeal
31
B. SOIURI DE TOAMNA
în 1999; are rezistenţă mare la rapăn, medie la fainare, este precoce şi productiv.
Pomul are vigoare mijlocie, fructificare pe ţepuşe şi nuieluşe.
Fructele sunt mijlocii ca mărime (130 – 150 g), forma sferică uşor
aplatizată, culoarea de fond verde-gălbui, iar cea de acoperire roşu-dungat pe 2/3
din suprafaţă. Pulpa este alb-gălbuie, suculentă, răcoritoare, cu gust bun.
Perioada de recoltare: sfârşitul lunii august.
11. Iris – soi românesc obţinut la SCDP Voineşti, omologat în 2005. Pomul
are vigoare mijlocie-mică, este rezistent la rapăn şi făinare.
Fructul este mijlociu, în medie 150 g, sferic, uşor turtit, galben-verzui,
acoperit pe 2/3 din suprafaţă cu roşu-carmin. Pulpa are culoare alb-gălbui, este
suculentă, dulce-acidulată.
Perioada de recoltare: a doua decadă a lunii septembrie; păstrare: 40 – 60 zile.
12. Colmar – soi românesc, omologat în 2006 la ICDP Piteşti-Mărăcineni.
A fost obţinut prin încrucişarea soiurilor McIntosh Wijcik (Co) x Florina (Vf).
Pomul este de tip columnar, de vigoare mică spre mijlocie, foarte precoce,
fructifică din anul 2 după plantare, este rezistent la rapăn şi făinare. Recomandat
pentru plantaţii superintensive, altoit pe M9 şi MM106, la distanţa de 3,5/1.
Fructul este de mărime mijlocie, 125 – 150 g, conic-globulos, culoarea de
fond galben-verzui, iar cea de acoperire roşu-închis, acoperit cu un start gros de
pruină. Pedunculul este foarte scurt şi mediu de gros. Pulpa este alb-roz, cu
fermitate medie, suculentă, cu gust bun, dulce-acrişor.
Perioada de recoltare: începutul lunii septembrie; păstrare: 90 de zile.
13. Prima – soi american (omologat în anul 1970), imun la rapăn şi făinare,
de vigoare supramijlocie, fructifică cu preponderenţă pe ramuri de rod lungi.
Fructele sunt mijlocii (140-160 g), ovosferice, uşor asimetrice, culoarea de
fond galben-verzui, iar cea de acoperire roşu-oranj pe 2/3 din suprafaţă. Pulpa este
plăcută la gust, suculentă, acidulată.
Perioada de recoltare ultima decadă a lunii august, prima decadă a lunii
septembrie; păstrare: 30-40 zile.
14. Irisem – soi românesc, omologat în 2006 la SCDP Voineşti. Pomul are
vigoare mijlocie, fructificare de tip standard, este rezistent la rapăn, făinare şi arsură
bacteriană.
Fructul este mijlociu spre mare (180 g), globulos-aplatizat, culoarea de
fond galben-verzui, cu roşu viu pe partea însorită, epiderma cerată. Pedunculul
este scurt. Pulpa este albă, cu fermitate medie, gust bun şi conţinut ridicat în
vitamina C.
Perioada de recoltare: prima decadă a lunii septembrie; păstrare: 60-90 zile.
32
în 2003; are rezistenţă mare la rapăn, medie la fainare, este precoce şi productiv.
Pomul are vigoare mijlocie, port etalat, fructificare pe ramuri scurte.
Fructele au mărime mică spre mijlocie (120 g), formă conic-globuloasă,
culoarea de fond este galben, iar cea de acoperire roşu pe 75% din suprafaţă.
Pulpa este crem, cu uşoare infiltraţii roşii, fermitate medie, suculentă, gust dulce-
acrişor, echilibrat, aromat.
Perioada de recoltare: prima decadă a lunii septembrie; păstrare: 60 - 90 zile.
16. Luca – soi românesc obţinut la SCDP Voineşti (Champion x Prima),
omologat în 2006. Pomul are vigoare mijlocie spre mare, este imun la rapăn şi
rezistent la făinare.
Fructul este mijlociu spre mare (150 – 170 g), formă sferică, contur regulat,
uşor asimetric. Epiderma este groasă, tare, netedă, culoarea de fond galben-verzui,
acoperit cu roşu-rubiniu pe toată suprafaţa şi lenticele ruginii. Pulpa este fină,
crocantă, fondantă, suculentă, aromată, de culoare crem.
Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 40 – 60 zile.
17. Alex – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Golden Delicious x BN 33/39),
omologat în 2003. Pomul are vigoare mijlocie, port etalat, fructifică preponderant pe
ramuri de rod scurte şi mijlocii. Este rezistent la rapăn şi tolerant la făinare.
Fructul este mare, 200 g, conic-globulos, culoarea de fond verde-gălbui,
acoperit cu roşu sub formă de pete continui şi striuri. Pulpa este fermă, fin
acidulată, mediu suculentă, de culoare galbenă.
Perioada de recoltare: a doua decadă a lunii septembrie; păstrare: în
depozite cu atmosferă controlată până în luna martie.
18. Pomona – soi românesc obţinut la SCDP Voineşti, omologat în 2008,
imun la rapăn. Pomul de vigoare medie, precoce, rodeşte din anul 2 de la plantare
când este altoit pe portaltoiul M 26, potenţialul productiv 20-25 t/ha. Fructificarea
este atât pe ramuri scurte de rod (ţepuşe), dar şi pe ramuri lungi (nuieluşe).
Fructul de tip Starkrimson, mare (greutatea medie 167-180 g), forma conic-
globuloasă, contur regulat, uşor asimetric spre caliciu, epiderma verde-gălbui,
acoperită în întregime cu roşu închis, pulpa de culoare alb-crem, fermitate
mijlocie, suculentă, dulce, cu aromă specifică.
Perioada de recoltare: a doua decadă a lunii septembrie; păstrare: 60 - 90 zile.
19. Voinea – soi românesc obţinut în 1985 la SCDP Voineşti (Frumos de
Voineşti x Prima), de vigoare mare, rezistent la rapăn şi făinare, semiviguros,
semiprecoce şi productiv, cu coroana globuloasă, deasă, şarpante puternice, bine
ramificate, fructifică cu preponderenţă pe ramuri lungi.
Fructul este mijlociu spre mare (160-180 g), alungit, cu coaste evidente,
colorat în roşu-dungat. Pulpa este alb-gălbuie, de textură medie, suculentă, dulce,
uşor acidulată, fin aromată, de calitate.
Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 60 - 90 zile.
33
20. Ardelean – soi românesc obţinut în 1980 la SCDP Cluj (Jonathan x
Peasgood), de vigoare mijlocie, precoce, productiv, rezistent la ger şi secetă, mediu
rezistent la rapăn şi făinare, fructifică în primul rând pe ramuri de rod scurte.
Fructele sunt mijlocii spre mari (130 - 180 g), uşor tronconice, colorate în roşu
intens pe toată suprafaţa. Pulpa este alb-gălbuie, fin aromată, cu gust dulce-acrişor.
Perioada de recoltare: luna septembrie; păstrare: 40 - 60 zile.
21. Aura – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Prima x BN 33/39),
omologat în 1999. Pomul are vigoare mijlocie spre mare, port divergent, este
imun la rapăn şi tolerant la făinare.
Fructete sunt mari, 170 g, conic-globuloase, slab costate, culoarea de fond
este galben, iar cea de acoperire oranj repartizat în striuri. Pulpa este gălbuie,
suculentă, fin acidulată.
22. Goldprim – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Golden Delicious x
Prima), omologat în anul 2003. Pomul este semiviguros, rodeşte pe formaţiuni de
rod scurte şi mijlocii, este imun la rapăn şi tolerant la făinare.
Fructul este mijlociu (145 – 155 g), formă conică, culoarea de fond este
galben, acoperit cu roşu-oranj pe partea însorită. Pulpa este galbenă, fermă, mediu
suculentă, fin acidulată, plăcută la gust.
Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii septembrie; păstrare: 60 - 90 zile.
23. Pionier – soi românesc omologat în 1983 la SCDP Voineşti
((Verzişoare x Jonathan) x Prima). Este imun la rapăn şi făinare, foarte productiv,
precoce, de vigoare submijlocie (de tip spur). Fructele sunt mijlocii (140-150 g),
sferic-turtite, colorate în roşu închis pe ¾ din suprafaţă. Pulpa este fină, aromată,
de calitate foarte bună.
Perioada de recoltare: a doua decadă a lunii septembrie; păstrare 40-60 zile.
24. Colonade – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni prin
încrucişarea soiurilor Pionier (Vf) x McIntosh Wijcik (Co), omologat în 2007.
Pomul este de tip columnar, de vigoare mică spre mijlocie, foarte precoce.
Fructul are în medie 130 – 150 g, formă sfero-conică, culoarea de fond
galben, cu roşu sub formă de dungi pe partea însorită. Pulpa este albă, acidulată,
suculentă, bună la gust. Pedunculul este scurt.
Perioada de recoltare: a doua decadă a lunii septembrie; păstrare: 4 - 6 luni.
25. Real – soi românesc obţinut la SCDP Voineşti, omologat în 2007;
rezistent la rapăn, slab rezistent la făinare, foarte productiv (24 – 30 t/ha). Pomul
are vigoare mijlocie, rodeşte atât pe formaţiuni scurte, cât şi lungi.
Fructele sunt mari, 185 g, alungite, culoarea de fond este galben-verzui, iar
cea de acoperire roşu intens pe aproape toată suprafaţa. Pulpa este crem,
suculentă, dulce, acidulată, bună la gust.
Perioada de recoltare: sfărşitul lunii august, începutul lunii septembrie;
păstrare: 30 – 40 zile.
34
26. Nicol – soi românesc omologat în 2005 la ICDP Piteşti-Mărăcineni. A
fost obţinut prin încrucişarea soiurilor McIntosh Wijcik (Co) x Pionier (Vf).
Pomul este de tip columnar, de vigoare mică spre mijlocie, foarte precoce,
fructifică din anul 2 după plantare, este rezistent la rapăn şi făinare. Recomandat
pentru plantaţii superintensive altoit pe M9 şi MM106, la distanţa de 3,5/1.
Fructul este de mărime mijlocie, 125 – 150 g, sferic-turtit, culoarea de fond
galben-verzui, iar cea de acoperire roşu-închis, acoperit cu un start gros de pruină.
Pedunculul este foarte scurt şi mediu de gros. Pulpa este alb-roz, cu fermitate
medie, suculentă, cu gust bun, dulce-acrişor.
Perioada de recoltare: începutul lunii septembrie; păstrare: 60 – 90 zile.
27. Bistriţean – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Starkrimson x
Prima), omologat în 2002. Pomul are vigoare mijlocie, este imun la rapăn şi
tolerant la făinare.
Fructul are 160 g, formă conic-globuloasă, culoarea de fond este galben,
acoperit cu roşu sub formă de zone continui, cu striuri pe toată suprafaţa. Pulpa
este galben-verzuie, fermă, dulce, cu textură şi suculenţă medii.
Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii septembrie, prima decadă a
lunii octombrie; păstrare: 60 – 90 zile.
28. Chindia – soi românesc obţinut la SCDP Voineşti (Prima x Discovery),
omologat în 2008. Pomul are vigoare medie, este precoce (intră pe rod în anul 3
de la plantare, altoit pe M26), rodeşte în principal pe formaţiuni scurte de rod, dar
şi pe formaţiuni lungi. Prezintă imunitate la rapăn şi rezistenţă sporită la făinare.
Fructul este mare (peste 187 g), forma globulos-aplatizată, uşor costat,
culoarea de fond verde-gălbui, acoperit pe toată suprafaţa cu roşu rubiniu. Pulpa
este de culoare crem, crocantă, suculentă, fin acidulată, cu gust plăcut.
Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii septembrie, iar perioada de
consum se prelungeşte până în decada a doua a lunii martie.
29. Auriu de Bistriţa – soi românesc omologat în 1991 la SCDP Bistriţa
(Golden Delicious x Parmen auriu), este rezistent la rapăn şi făinare, precoce,
productiv, de vigoare mare.
Fructele sunt mijlocii (140-160 g), ovosferice, galben-aurii, de calitate
foarte bună. Soi recomandat pentru zonele colinare şi înalte.
Perioada de recoltare: prima decadă a lunii septembrie; păstrare: 60-90 zile.
30 Dany – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa, omologat în anul 2005.
Pomul are vigoare mijlocie, rodeşte pe formaţiuni de rod scurte şi mijlocii, este
rezistent la rapăn şi tolerant la făinare.
Fructul are în medie 160 g, formă sferic-aplatizată, culoarea de fond este
galben verzui, acoperit cu roşu pe aproape toată suprafaţa. Pulpa este crem, fermă,
fin acidulată, cu gust plăcut, răcoritor.
Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii septembrie, păstrare: 60 - 90 zile.
35
31. Fălticeni – soi românesc obţinut în 1979 la SCDP Fălticeni (Jonathan x
Wagener), de vigoare mică-mijlocie, mediu rezistent la boli şi ger. Rodeşte pe
formaţiuni scurte.
Fructele sunt mijlocii, sferice, uşor turtite, de culoare verde-gălbui, cu roşu pe
partea însorită. Pulpa este alb-gălbuie, crocantă, aromată, cu gust plăcut, răcoritor.
Perioada de recoltare: decada a doua a lunii septembrie; păstrare: 40 - 60 zile.
32. Frumos de Voineşti – soi românesc obţinut în 1967 la SCDP Voineşti
(Jonathan x Belle de Boskoop), de vigoare mare, mediu rezistent la rapăn şi făinare,
precoce, productiv, rezistent la ger.
Fructele sunt supramijlocii (130-160 g), sferic-turtite, culoarea de fond este
galben-limoniu, iar cea de acoperire roşu-portocaliu cu dungi purpurii. Pulpa este
alb-gălbuie, cu gust plăcut, echilibrat şi aromă puternică.
Perioada de recoltare: prima decadă din octombrie; păstrare: 60-90 zile.
33. Gloria – soi românesc omologat în 1982 la SCDP Târgu-Jiu ((Jonathan
x Cardinal) x (Gustav durabil x Van Mons)), rezistent la secetă şi ger, precoce şi
productiv, de vigoare submijlocie, este mediu rezistent la rapăn şi făinare.
Fructele sunt mijlocii ca mărime, tronconice, uşor asimetrice, colorate în
roşu-carmin, cu aspect atrăgător.
Perioada de recoltare: începutul lunii octombrie; păstrare: 60-90 zile.
34. Ionaprim – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Prima x Jonathan),
omologat în 2000. Pomul are vigoare mică spre mijlocie, este imun la rapăn şi
tolerant la făinare.
Fructele sunt mijlocii, 150 g, conic-globuloase, foarte slab costate, culoarea
de fond este galben, acoperit cu roşu pe toată suprafaţa. Pulpa este fermă de
culoare crem, cu textură şi suculenţă medii.
35. Salva – soi românesc omologat în 1999 la SCDP Bistriţa (Golden Delicious
x Prima). Pomul are vigoare mijlocie, este imun la rapăn şi tolerant la făinare.
Fructul are în medie 140 g, forma conică, culoarea de fond galben, este
acoperit cu roşu sub formă de striuri şi pete continui. Pulpa de culoare crem, este
fermă, foarte suculentă şi fin acidulată.
Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii septembrie, prima decadă a
lunii octombrie; păstrare: 90 zile.
36. Starkprim – soi românesc, omologat în 1999 la SCDP Bistriţa
(Starkrimson x Prima). Pomul are vigoare mijlocie, fructificare pe formaţiuni de
rod scurte şi mijlocii; are imunitate la rapăn şi toleranţă la făinare.
Fructul este mare, în medie 200 g, conic-trunchiat, slab costat; culoarea de
fond este galben, acoperit cu roşu-oranj pe partea însorită. Pulpa de culoare
gălbuie, este fermă, aromată, cu textură şi suculenţă medii.
Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii septembrie; păstrare: 60 – 90 zile.
36
T – 120 – soi american, omologat în România, rezistent la rapăn şi făinare,
foarte productiv, supramijlociu, fructifică pe ramuri de rod lungi.
Fructele sunt de mărime mijlocie (120-130 g), sferic-tronconice, epicarpul
subţire, de culoare galben intens. Pulpa fermă, suculentă, cu gust bun, plăcut acidulat.
Se recomandă pentru consum în stare proaspătă, dar mai ales pentru sucuri.
Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 40-60 zile.
T – 195 – soi american, omologat în România, de vigoare mică, fructifică
pe ramuri de rod scurte, este precoce, productiv, rezistent la rapăn şi făinare.
Fructele sunt submijlocii (90-130 g), de culoare galben-auriu, cu pulpa
crocantă, aromată, plăcut acidulată. Se recomandă în primul rând pentru sucuri.
Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 60-90 zile.
Parmen auriu – soi vechi englezesc, semiviguros, precoce, foarte productiv,
fructifică atât pe ramuri de rod scurte cât şi lungi (tipul II). Pretenţios faţă de sol şi
tehnologie. Fructele cad prematur dacă aceste cerinţe nu sunt îndeplinite.
Fructele sunt mijlocii spre mari (150-160 g) tronconice sau sfero-conice
galben-aurii, cu roşu-portocaliu pe partea însorită şi dungi carmin. Pulpa este
gălbuie, suculentă, fină, dulce-acidulată, aromată. Sunt destinate consumului în
stare proaspătă, cât şi industrializării.
Perioada de recoltare: luna octombrie; păstrare: 60-90 zile.
Romus 5 Romus 4
Alex Aura
37
Prima
Real Colmar
Colonade
38
Irisem
Nicol Ionaprim
Voinea Ardelean
39
Pionier
Iris
Auriu de Bistriţa
40
Fălticeni
Bistriţean
Frumos de Voineşti
41
Dany Starkprim
Salva Luca
Parmen auriu
42
Gloria
T 195 T 120
Pinova
43
C. SOIURI DE IARNĂ
37. Rebra – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, omologat în
2003. Pomul are vigoare mijlocie, fructificare de tip spur. Este foarte rezistent la
rapăn, mediu rezistent la făinare.
Fructul este mijlociu, 145 g, globulos-aplatizat, uşor asimetric. Culoarea de
fond este verde-albicioasă, acoperit cu roşu pe partea însorită sub formă de pete
continui. Pulpa este verzuie, fermă, suculentă.
Perioada de recoltare: a doua decadă a lunii septembrie; păstrare: 6 luni.
38. Redix – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, omologat în
2004. Pomul are vigoare mijlocie, port etalat şi fructificare de tip standard.
Fructul are în medie 160 g, formă tronconic-alungită, slab costată. Culoarea
fructelor este roşu-violaceu pe aproximativ 75% din suprafaţă (culoarea se
desăvârşeşte în timpul păstrării). Pulpa este alb-gălbuie, este suculentă, dulce-
acidulată, bună la gust. Pedunculul este scurt.
Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii septembrie; păstrare: 6 luni.
39. Doina – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Jonathan x Prima),
omologat în anul 2003. Pomul are vigoare mijlocie, rodeşte pe formaţiuni de rod
scurte şi mijlocii, este rezistent la rapăn şi tolerant la făinare.
Fructul este mijlociu (135 – 145 g), conic-globulos, culoarea de fond este
galben-verzui, acoperit cu roşu pe aproape toată suprafaţa. Pulpa este gălbuie,
fermă, suculentă, fin acidulată.
Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii septembrie; păstrare: 60 - 90 zile.
40. Productiv de Cluj – soi românesc obţinut la SCDP Cluj, omologat în
2005. Pomul are vigoare mijlocie, fructificare preponderentă pe ramuri de rod scurte.
Fructele sunt mari, 180 – 220 g, ovosferice spre conic-trunchiate, cu creste
mici spre cavitatea calicială, continuate cu muchii fine pe suprafaţa fructului.
Epiderma este groasă, de culoare roşu-vişiniu pe aproape întreaga suprafaţă,
uneori cu striaţii şi puncte subcutanate mici, albe. Pedunculul este lung, vertical şi
măciucat spre vârf. Pulpa este alb-gălbuie, fermă, crocantă, dulce-acrişoară, foarte
aromată.
Perioada de recoltare: prima decadă a lunii septembrie; păstrare: 30 de zile.
41 Rustic – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Florina x

Pionier), omologat în 2008. Pomul de vigoare mijlocie; intră pe rod în anul 3 de la
plantare, altoit pe MM 106. Se recomandă plantarea la distanţa de 3,5/2 m sau la
3,5/1,5 m, altoit pe M 9.
Fructul are mărime mijlocie (130 – 160 g), formă sferică, uşor aplatizat,
asemănător cu soiul Pionier, cu epiderma de culoare verde, acoperită cu roşu pe
partea însorită; pulpa este albă, suculentă, crocantă, cu gust bun.
Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii septembrie – prima decadă a
lunii octombrie şi se păstrează în depozit până în luna martie.
44
42. Kaltherer Böhmer (Kalter de Boemia) – soi vechi, de origine
germană, rezistent la rapăn, tolerant la făinare, rezistent la ger, are vigoare
mijlocie, rodeşte cu preponderenţă pe ramuri scurte, este precoce şi foarte
productiv. Soi rustic, este recomandat pentru zonele colinare şi înalte.
Fructul este mijlociu spre mare (150-180 g), colorat în roşu-deschis,
acoperit cu pruină. Pulpa este albă, cu gust echilibrat şi aromă specifică de
trandafir. Face parte din grupa B de calitate.
Perioada de recoltare: luna octombrie; păstrare: 60-90 zile.
43. Starkrimson – soi american (1953), de vigoare mică (tip spur)
recomandat pentru plantaţii superintensive, este precoce, foarte productiv, mediu
rezistent la ger şi făinare, slab rezistent la rapăn, pretenţios la sol şi căldură mai
ales în timpul înfloritului şi a maturării fructelor. Nerespectarea acestor cerinţe
duce la formarea de fructe mici, asimetrice, slab colorate.
Fructele sunt mari (150 - 180 g), conic-trunchiate, cu cinci coaste
proeminente, de culoare roşu-intens şi puncte subcutanate galbene. Pulpa este alb-
gălbuie, dulce, cu aciditate redusă..
Perioada de recoltare: luna octombrie; păstrare: 4-6 luni.
44. Generos – soi românesc, obţinut la SCDP Voineşti ((Parmen auriu x
Malus kaido) x (Jonathan x Frumos de Voineşti)), omologat în 1983. Este
rezistent la rapăn, mediu rezistent la făinare, de vigoare mijlocie-mare, cu coroana
rară, aerisită, este precoce şi productiv, fructifică în principal pe ramuri scurte.
Fructul este mare (160 - 200 g), sferic sau sferic uşor turtit, puţin asimetric;
culoarea de fond galben-verzui, iar cea de acoperire roşie-rubiniu pe 2/3 din suprafaţă,
cu multă ceară. Pulpa este galbenă, fermă, potrivit de suculentă, fin aromată.
Perioada de recoltare: luna octombrie; păstrare: 6-8 luni.
45. Ciprian – soi românesc omologat în 1998 la SCDP Voineşti (Prima x
Starkrimson), rezistent la boli, de vigoare mică-mijlocie, cu port divergent,
fructifică în special pe ţepuşe.
Fructul este mijlociu spre mare (150-180 g), conic-globulos; culoarea de
fond este galben, iar cea de acoperire roşu-închis cu pondere foarte mare,
repartizată în plăci continui, pulpa de culoare alb-crem, cu fermitate, textură şi
suculenţă medii. Este destinat pentru consum în stare proaspătă.
Perioada de recoltare: a doua decada a lunii septembrie; păstrare: 4 - 5 luni.
46. Golden Delicious – soi american (1890), cu răspândire foarte mare pe
plan mondial. Pomul are vigoare mijlocie sau supramijlocie, coroana este
globuloasă, deasă (fructificare de tip standard). Există şi biotipuri de tip spur, de
vigoare mică (Golden spur, Yellow spur). Este precoce, productiv, are tendinţă de
supraîncărcare cu fructe. Preferă zonele cu umiditate relativă mai scăzută.
Fructele sunt mijlocii spre mari (130 - 200 g), ovosferice, cu cinci coaste
largi, puţin proeminente, de culoare galben-aurie, cu puncte de rugină mari, rare. În
condiţii ecologice sau tehnologice deficitare formează plasă (rugină).
45
Este sensibil la rapăn şi se deshidratează uşor pe perioada păstrării în condiţii
improvizate. Pulpa este galbenă, crocantă, dulce, slab acidulată, cu aromă specifică.
Perioada de recoltare: luna octombrie; păstrare: 6 - 12 luni, în funcţie de metodă.
47. Goldspur – variaţie mugurală a soiului Golden delicious, cu fructele
asemănătoare, deosebirile se referă la vigoarea pomului, acesta fiind de vigoare
mică (tip spur), fructifică pe ramuri de rod scurte, este destinat plantaţiilor
superintensive.
48. Jonagold – soi american (Golden Delicious x Jonathan, 1943), de
vigoare mare, coroană sferică, precoce, foarte productiv, rezistent la făinare.
Fructul este mare, sferic-alungit sau conic-trunchiat, culoarea de fond
verde-gălbui, cea de acoperire roşu-pal, dungat cu roşu închis. Pulpa easte alb-
gălbuie, suculentă, dulce, mediu acidulată, de calitate foarte bună.
Perioada de recoltare: luna octombrie; păstrare: 6 - 8 luni.
49. Liberty – soi american, (Macoun x Purdue, 1955), foarte rezistent la
rapăn şi arsura bacteriană. Vigoarea pomului este mijlocie.
Fructele sunt mici spre mijlocii, culoarea de fond este galben, acoperit cu o
coloraţie roşie intensă sub formă de dungi şi pete continui pe aproximativ 90%
din suprafaţă, forma este conic-ovoidală. Pulpa este galbenă, fină, crocantă,
suculentă, acidulată, aciditate ce se diminuează pe perioada păstrării.
50. Mutsu – soi japonez (1930), de vigoare mare, foarte sensibil la rapăn,
semiprecoce, foarte pruductiv.
Fructele sunt asemănătoare cu cele ale soiului Golden Delicious, dar sunt
mai mari (220 - 250 g), au pedunculul scurt şi gros, epicarpul subţire, fără
suberificări, cu pulpa alb-gălbuie, plăcut aromată, fin acidulată.
51. Delicios de Voineşti – soi românesc obţinut în 1973 la SCDP Voineşti
(Golden Delicious x Creţesc), de vigoare mijlocie spre mare, sensibil la rapăn şi la
arsura bacteriană, mediu rezistent la făinare, rezistent la ger, productiv.
Fructele sunt mari (140 - 180 g), sferic-turtite, culoarea de fond galben-
verzui, iar cea de acoperire roşu-zmeuriu, dungat cu roşu-închis. Pulpa este de
culoare crem-gălbui, crocantă, cu gust plăcut şi aromă puternică. Se deshidratează
repede în timpul păstrării.
52. Delia – soi românesc obţinut la SCDP Baia Mare (Jonathan x
Wagener), omologat în 1982, de vigoare mică, fructificare de tip spur, precoce,
productiv, rezistent la rapăn, mediu rezistent la făinare, rezistent la ger şi secetă.
Fructele, mijlocii ca mărime (130 - 150 g), sunt sferic-turtite, uşor crestate, de
culoare roşie-rubinie pe aproape toată suprafaţa. Soi recomandat pentru zonele colinare.
46
53. Florina (Querina) – soi francez (1974), imun la rapăn, tolerant la
făinare, precoce, foarte productiv, de vigoare mare, fructifică în special pe ramuri
de rod lungi.
Fructele sunt mari (150 - 180 g), tronconice, crestate, roşii-vişinii, cu
puncte subcutanate albe şi pruină abundentă. Epiderma groasă şi aciditatea
scăzută le diminuează din calităţi, de altfel certe datorate fermităţii, parfumului şi
în general gustului plăcut.
Perioada de recoltare: luna octombrie; păstrare: 6- 8 luni.
54. Rădăşeni – soi românesc obţinut în 1979 la SCDP Fălticeni, rezistent la
rapăn şi făinare, de vigoare mijlocie, relativ precoce, productiv.
Fructele sunt de mărime mijlocie spre mare (130 - 180 g), de culoare
galben-verzui, acoperite cu striaţii roşii-carmin. Pulpa este galbenă, fermă,
suculentă, aromată. Este un soi recomandat pentru zonele colinare şi înalte, pentru
consum în stare proaspătă şi pentru industrializare.
55. Granny Smith – soi vechi australian (1867), de vigoare mare, fructifică
pe ramuri de rod lungi (tipul IV), pretenţios la căldură, necesită toamne lungi şi
călduroase.
Fructele sunt mari (180 - 200 g), sferice, cu epiderma groasă, de culoare
verde-intens, cu pruină multă şi puncte subcutanate albe, aureolate. Pulpa alb-
verzuie, este fermă, acidulată, de calitate medie.
Perioada de recoltare: a doua jumătate a lunii octombrie; păstrare: 8 - 10 luni.
56. Jonathan – soi vechi american (1826), de vigoare mijlocie, fructifică în
special pe ramuri de rod lungi, dar şi pe ţepuşe, foarte sensibil la făinare, este
precoce şi productiv. Este autofertil şi bun polenizator. Dă rezultate bune în toate
zonele de cultură ale mărului. Din acest soi au fost obţinute foarte multe soiuri,
prin selecţii clonale (Ionared, Red Jonathan, New Red Jonathan, Jonathan Capri,
Jonathan 26 etc.) sau prin hibridări (Aromat de vară, Roşu de Cluj, Ancuţa,
Jonagold, Fălticeni, Idared, Idajohn, Melrose etc).
Fructele sunt foarte apreciate, au mărime mijlocie (130 - 160 g), formă
tronconică, cu suprafaţa netedă, intens colorată în roşu pe partea însorită. Pulpa,
alb-gălbuie, este fermă, foarte suculentă, dulce, armonios acidulată, fin aromată,
de calitate foarte bună.
57. Idared – soi american, destul de vechi (1942), de vigoare mijlocie spre
mare, foarte productiv şi precoce, rezistent la ger şi secetă, sensibil la făinare.
Fructele sunt mari (180 - 220 g), sferic-turtite cu cinci coaste largi. Epiderma
este subţire, culoarea de fond galben-verzui, iar cea de acoperire roşu pe cca. 90%
din suprafaţă. Pulpa este albă, crocantă, acidulată, plăcut aromată. Este un soi mediu
apreciat pe pieţele lumii, însă are rezistenţă foarte bună la păstrare.
47
58. Wagener premiat – unul din cele mai vechi soiuri americane, de
vigoare mică (tip spur), cu coroana rară, capacitate slabă de ramificare,
recomandat pentru plantaţii superintensive, foarte productiv şi precoce. Este
relativ rezistent la rapăn şi făinare.
Fructul este mare (160 - 220 g), sferic-turtit, cu trei coaste proeminente,
verde, colorat minim 1/2 din suprafaţă în roşu-zmeuriu. Fructele sunt neuniforme
în cadrul aceluiaşi pom, atât ca mărime cât şi culoare, este un defect al acestui soi.
Pulpa este alb-gălbuie, foarte fină, crocantă, slab aromată, plăcut acidulată. Dacă
nu se respectă tehnologia de cultură şi mai ales momentul de recoltare, fructele se
păstrează mai puţin, pierzându-şi repede calităţile.
Perioada de recoltare: luna octombrie, după colorare; păstrare: 4-6 luni.

Poiana – soi românesc obţinut în 1991 la SCPP Lipova (Frumos de Voineşti
x (Parmen auriu x Malus kaido) x Jonathan), imun la rapăn şi rezistent la făinare şi
ger, productiv, viguros, fructifică pe ramuri lungi.
Fructele sunt mijlocii (120-150 g), sferice sau ovosferice, galben-verzui,
acoperite cu roşu rubiniu pe partea însorită. Pulpa este alb-gălbuie, fermă,
suculentă şi plăcută la gust.
Perioada de recoltare: octombrie; păstrare: 6-8 luni.
Ancuţa – soi românesc obţinut în 1979 la SCDP Cluj (Jonathan x Măr de

Şugag), de vigoare mijlocie-mare, fructifică în primul rând pe formaţiuni scurte,
dar şi lungi, este semiprecoce, productiv, mediu rezistent la rapăn şi făinare.
Fructele sunt mari (160 - 190 g), sferic-turtite, cu cinci coaste mai
accentuate în zona calicială, culoarea de fond galben-pai, iar cea de acoperire
roşu-sângeriu, dungat cu roşu-vişiniu. Pulpa este galbenă, crocantă, fină, cu gust
plăcut, dulce-acrişor şi aromă specifică.
Perioada de recoltare: octombrie; păstrare: 6-8 luni.
Challenger
48
Ciprian
Doina
Productiv de Cluj
49
Rebra
Redix
Rustic
50
Goldspur
Mutsu
Golden Delicious
51
Poiana
Jonagold
Generos
52
Florina
Delicios de Voineşti
Jonathan
53
Kaltherer Böhmer
Ancuţa
Liberty Delia
(foto www. henryfields.com)
54
Starkrimson
Rădăşeni
Idared
55
Granny Smith
Wagener premiat
56
SOIURI DE PĂR
CULTIVATE ÎN ŢARA
NOASTRĂ
CAPITOLUL 4
Pyrus sativa Lam., fam. Rosaceae, subfam. Pomoideae
● Sortimentul actual de păr este format din 36 de soiuri, dintre care 26

româneşti şi 10 străine, obţinute în Franţa, SUA şi Anglia.
● Consumul de fructe proaspete este asigurat pe o perioadă de 240 – 260 de
zile, respectiv din luna iulie, până în martie-aprilie.
● După perioada de recoltare şi maturare a fructelor, sortimentul cuprinde:
¾ 13 soiuri de vară;
¾ 15 soiuri de toamnă;
¾ 8 soiuri de iarnă.
● Sunt promovate soiurile rezistente genetic la principalele boli şi
dăunători: Erwinia amylovora Burill (arsura bacteriană), Venturia pirina Aderh.
(rapănul) şi Psylla sp. (păduchele melifer), care afectează din ce în ce mai mult
plantaţiile în ultima perioadă.
Astfel, în România au fost omologate soiurile Euras, imun la rapăn,
rezistent la Psylla sp. şi Ervina rezistent la arsura bacteriană, tolerant la Psylla sp.,
iar în SUA soiurile Dawn şi Mongolow, rezistente la arsura bacteriană.
● În ultima perioadă s-au introdus în cultură soiurile cu fructe intens
colorate în roşu, deoarece au un impact comercial mult mai intens. De exemplu
soiurile Williams roşu, Ina Estival, Roşioară de Cluj.
● După gradul de compatibilitate cu gutuiul vegetativ, soiurile de păr se
clasifică astfel: - soiuri compatibile, care au afinitate bună cu gutuiul: Trivale,
Daciana, Untoasă precoce Morettini, Ina Estival, Argessis, Napoca, Doina,
Untoasă Hardy, Untoasă de Geoagiu, Highland, Aniversarea, Conference, Abatele
Fetel, Jeanne d’Arc, Curé, Passe Crassane, Olivier de Serres.
- soiuri incompatibile cu gutuiul sau cu afinitate slabă, care
necesită altoirea cu intermediar: Bella di giugno, Triumf, Timpurii de Dâmboviţa,
Favorita lui Clapp, Williams, Williams roşu, Untoasă Bosc, Republica ş.a.
- soiuri folosite ca intermediar: Curé, Untoasă Hardy,
Harbuzeşti.
57
● După specificul de fructificare al pomilor în perioada de mare
producţie, soiurile de păr pot fi de tip spur sau standard.
¾ soiuri de tip spur rodesc preponderent pe ramuri de rod scurte: Passe
Crassane, Untoasă Bosc, Abatele Fetel, Trivale, Timpurii de Dâmboviţa, Favorita
lui Clapp, Napoca, Williams ş.a.
¾ soiuri de tip standard rodesc preponderent pe ramuri de rod lungi:
Curé, Triumf, Carpica, Untoasă precoce Morettini ş.a.
● După comportarea în procesul polenizării şi fecundării florilor,
sortimentul cuprinde:
¾ soiuri autosterile: majoritatea şi necesită polenizatori;
¾ soiuri parţial autofertile: Triumf, Napoca, Daciana;
¾ soiuri rele polenizatoare: Curé, Olivier de Serres;
¾ soiuri partenocarpice: Williams, Curé, Conference, Daciana;
¾ combinaţii intersterile: Bella di giugno x Curé, Williams x Bella di
giugno, Williams x Williams roşu, Passe Crassane x Williams.
Din vechiul sortiment se mai întâlnesc în cultură soiurile: Bella di

Giugno, Untoasă precoce Morettini, Passe Crassane, Jeanne d’Arc, Untoasă
Giffard, Untoasă Clairgeau, Ducesa de Angoulême, Untoasă Diel, Decana
Comisiei, Joseffina de Malines sau dintre cele autohtone: Păstrăvioare,
Busuioace, Sîntilieşti, Popeşti, Harbuzeşti, Văratice, Alămâi, Mălăieţe ş.a.
A. Soiuri de vară: Triumf, Daciana, Roşioară de Cluj, Aromată de

Bistriţa, Argessis, Carpica, Favorita lui Clapp, Timpurii de Dâmboviţa, Getica,
Ina Estival, Jubileu 50, Napoca, Williams. Fructele ajung la maturitate în lunile
iulie-august, se recoltează la maturitatea de consum sau cu 4-5 zile mai devreme,
au o perioadă scurtă de păstrare, respectiv 1-2 saptămâni în condiţii obişnuite de
temperatură şi 30 de zile în condiţii frigorifice. Acumulează cantităţi mici de
substanţă uscată, zahăr şi aciditate; se valorifică în special pentru fructe de masă,
dar pot fi şi industrializate.
B. Soiuri de toamnă: Williams roşu, Doina, Paramis, Haydeea, Arvena,

Corina, Untoasă Hardy, Untoasă de Geoagiu, Untoasă Bosc, Highland, Tudor,
Aniversarea, Conference, Monica, Ervinia. Fructele se recoltează la sfârşitul
lunii august şi în septembrie, la maturitatea de recoltare, respectiv înainte de
consum şi se pot păstra 20-30 de zile în condiţii obişnuite de temperatură, iar în
condiţii frigorifice 2-3 luni.
C. Soiuri de iarnă: Curé, Orizont, Contesa de Paris, Olivier de Serres,

Republica, Milenium, Virgiliu Hibernal, Euras. Fructele acestor soiuri se
recoltează în septembrie-octombrie, maturitatea de consum se realiză în timpul
păstrării prin perfectarea culorii şi a calităţilor gustative; se păstrează timp de 3 - 5
luni.
58
A. SOIURI DE VARĂ
1. Triumf – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Napoca x
Untoasă Giffard), omologat în 1983. Pomul are vigoare mijlocie spre mare, este
parţial autofertil, cu fructificare pe ramuri scurte şi lungi, este precoce, foarte
productiv, rezistent la rapăn şi pătarea albă a frunzelor, incompatibil cu gutuiul.
Fructul este mijlociu (120-130 g), piriform, verde-gălbui, cu roşu pe partea
însorită. Pulpa semifondantă plăcută la gust.
2 Daciana – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Napoca x
Untoasă precoce Morettini), omologat în 1989. Soiul are vigoare mijlocie, este
parţial autofertil, cu tendinţă de partenocarpie, relativ precoce, foarte productiv
(22-26 t/ha), rezistent la ger, tip de fructificare standard, are afinitate cu gutuiul.
Fructul este mijlociu (140-160 g), piriform-alungit, de culoare roşu-
portocaliu. Pulpa este albă, fină, fondantă, plăcută la gust.
3. Roşioară de Cluj – soi românesc obţinut la SCDP Cluj-Napoca
(Williams roşu x Untoasă Giffard), omologat în 2005. Pomul are vigoare mijlocie,
fructifică pe ramuri de rod scurte, dar şi lungi, care se arcuiesc sub greutatea
fructelor. Are afinitate bună la altoirea pe gutui; este tolerant la rapăn.
Fructul are mărime mică spre mijlocie (100 – 120 g), este piriform, roşu-
carmin spre bordo pe toată suprafaţa, pulpa albă, fină, untoasă, fără sclereide, slab
aromată, gust dulce, uşor acidulat.
4. Aromată de Bistriţa – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Favorita lui
Clapp x Tămâioasă Robert), omologat în 1967, de vigoare mijlocie spre mare, sensibil
la Venturia pirina şi Ervinia amylovora, are afinitate slabă la altoirea pe gutui.
Fructul are în medie 130 g, formă piriform-ovoidală, cu suprafaţa netedă;
culoarea de fond galben-verzui, cu puncte mici cenuşii, iar cea de acoperire roşu-
rubiniu, peste care se suprapun dungi roşii-purpurii. Pulpa albă, suculentă,
untoasă, aromată, uşor acidulată, de calitate foarte bună.
5. Argessis – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Napoca x
Untoasă precoce Morettini), omologat în 1985, de vigoare mijlocie, are capacitate
bună de ramificare, este semitardiv, productiv (25-30 t/ha), rezistent la boli şi
dăunători, compatibil cu gutuiul.
Fructul este mijlociu (120-140 g), piriform, verde-gălbui, acoperit cu roşu-
aprins pe 50% din suprafaţă. Pulpa are consistenţă medie, este suculentă,
fondantă, cu gust foarte bun.
Perioada de recoltare: decada a doua a lunii august.
59
6. Carpica – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Napoca x
Untoasă precoce Morettini), omologat în 1989, de vigoare mijlocie, fructificare de
tip standard, este precoce, productiv (25-30 t/ha), rezistent la ger, sensibil la
secetă, are compatibilitate bună cu gutuiul.
Fructul este mijlociu (140-160 g), conic-piriform, galben-pai, acoperit cu
rugină. Pulpa este albă, fondantă, aromată şi cu gust plăcut.
Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii august.
7. Favorita lui Clapp – soi american, foarte vechi (1860), de vigoare mare,
cu fructificare pe ramuri scurte, parţial autofertil, precoce, productiv, rezistent la
secetă şi ger, înflorire semitârzie, sensibil la afide.
Fructul este mijlociu (130-160 g), scurt-piriform, verde-gălbui, cu roşu
carmin dungat pe aproape toată suprafaţa. Pulpa este albă, foarte suculentă, fină,
fondantă, intens aromată, cu gust dulce-vinuriu, răcoritor, foarte bun pentru
consum în stare proaspătă.
Perioada de recoltare: a doua jumătate a lunii august.
8. Timpurii de Dâmboviţa – soi românesc obţinut la SCDP Voineşti
(Busuioace x Favorita lui Clapp), omologat în 1968. Pomul este viguros, tardiv,
înfloreşte semitârziu, foarte productiv, rezistent la ger, incompatibil cu gutuiul.
Fructul de mărime mijlocie, în medie 150 g, scurt-piriform, uşor asimetric,
galben-verzui, acoperit cu roşu aprins pe 2/3 din suprafaţă. Pulpa este albă,
suculentă, fondantă, cu sclereide fine, foarte bună la gust.
9. Getica – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Napoca x
Untoasă precoce Morettini), omologat în 1994, de vigoare submijlocie, este
precoce (anii 3-4 de la plantare), productiv (12-20 t/ha), cu fructificare de tip spur,
sensibil la Psylla sp. Are afinitate bună cu gutuiul.
Fructul este de mărime medie (140-160 g), piriform, uşor alungit, de culoare
galben-pai, acoperit pe partea însorită cu rugină foarte slabă. Pulpa este albă,
semifondantă, suculentă la maturitatea deplină, de calitate bună.
10. Ina Estival – soi obţinut la SCDP Cluj-Napoca (Napoca x Cj 16-2-9),
omologat în 1999. Pomul are vigoare de creştere mijlocie, fructificare de tip
standard, este foarte productiv (30 - 40 t/ha), are afinitate bună la altoirea pe gutui.
Fructul este mijlociu spre mare, 160 – 180 g, piriform, uşor alungit,
culoarea de fond este galben, iar cea de acoperire roşu-aprins. Pulpa este alb-
gălbuie, untoasă, fină, foarte suculentă, fără sclereide.
11. Jubileu 50 – soi obţinut la SCDP Cluj-Napoca (Napoca x Untoasă
precoce Morettini), omologat în 2003, de vigoare mijlocie spre mare, fructificare
de tip standard, rezistenţă bună la boli şi dăunători, este productiv (25 – 30 t/ha),
compatibil cu gutuiul.
60
Fructul este mijlociu spre mare, 140 – 180 g, piriform-alungit, culoarea de
fond este galben-intens, cu roşu pe partea însorită. Pulpa este alb-gălbuie, fină,
fondantă şi foarte suculentă.
12. Napoca – soi românesc obţinut la SCDP Cluj-Napoca, omologat în
1969, are vigoare mijlocie spre mare, fructifică pe ramuri scurte, parţial autofertil,
este precoce, productiv (25 – 30 t/ha), rezistent la ger, sensibil la Psylla sp.,
Fructul este mijlociu (140-170 g), piriform, cu gâtul scurt, subţiat spre vârf,
culoare galben-verzui, roşiatic pe partea însorită. Pulpa este alb-gălbuie, fondantă,
cu gust plăcut.
Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii august.
13. Williams – soi englezesc, foarte vechi (1770), introdus în România în
1900, deţine o pondere importantă în cultură. Este semiviguros, precoce,
productiv, parţial autofertil, înfloreşte târziu; sensibil la ger şi secetă, incompatibil
la altoirea pe gutui.
Fructul este mijlociu spre mare, piriform, cu conturul neregulat, galben-pai,
cu rugină la ambele capete, foarte bun pentru masă şi industrializare, are pulpa
albă, fondantă, fără sclereide, foarte suculentă, dulce-vinurie, puternic aromată.
Perioada de recoltare: sfârşitul lunii august.

Bella de Giugno – soi italian, introdus în România în 1997, viguros,
productiv, precoce, cu fructificare de tip “spur” rezistent la ger şi secetă, mediu
rezistent la boli, incompatibil cu gutuiul (cu intermediar).
Fructul este submijlociu (60-100 g), piriform, galben-verzui pigmentat cu
roz. Pulpa este alb-gălbuie, cu suculenţă medie, semifondantă.
Perioada de recoltare: prima jumătate a lunii iulie.
Untoasă precoce Morettini – soi italian (Coscia x Williams), introdus în
România în 1958, viguros, precoce, foarte productiv, rezistent la boli, sensibil la
ger, compatibil la altoirea pe gutui.
Fructul este mare, piriform, galben-pai, cu roşu pe partea însorită. Pulpa este
albă, fină, fondantă, intens aromată, cu gust foarte bun.
Perioada de recoltare: prima jumătate a lunii august.
Trivale – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Napoca x
Untoasă Giffard), omologat în 1982, semiviguros, cu capacitate mică de
ramificare, fructifică pe ramuri scurte, este incompatibil cu gutuiul.
Fructul este mic (70-100 g), conic, verde-gălbui, cu roşu pe partea însorită.
Pulpa este albă, fondantă, slab aromată, de calitate bună.
Perioada de recoltare: prima jumătate a lunii iulie.
61
Bella di Giugno Untoasă precoce Morettini
Carpica Daciana
62
Getica Napoca
Triumf Timpurii de Dâmboviţa
Argessis Trivale
63
Ina Estival Jubileu 50
Favorita lui Clapp Williams
Roşioară de Cluj Aromată de Bistriţa

64
B. SOIURI DE TOAMNĂ
14. Williams roşu – este o mutaţie a soiului Williams, obţinută în SUA
(1958). Soi semiviguros, precoce, productiv, sensibil la ger şi secetă, incompatibil
cu gutuiul.
Fructul este mare (180-200 g), piriform, colorat în roşu-intens pe toată
suprafaţa. Pulpa este de calitate superioară, la fel ca la soiul Williams.
Perioada de recoltare: prima decadă a lunii septembrie; păstrare: 30 -60 de zile.
15. Doina – soi românesc obţinut la SCDP Cluj-Napoca (Favorita lui Clapp
x Păstrăvioare), omologat în 1979, semiviguros, rezistent la ger, cu fructificare de
tip standard, precoce, productiv, compatibil cu gutuiul.
Fructul este mare (180-220 g), scurt-piriform, galben-verzui, acoperit cu
roşu-vişiniu pe 1/2 din suprafaţă. Pulpa este alb-verzuie, fondantă, suculentă,
plăcută la gust.
Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 25-30 de zile.
16. Paramis – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Monica x
Passe Crassane), omologat în 2008. Pomul are vigoare mijlocie şi afinitate bună
cu gutuiul A; intră pe rod în anul 3 de la plantare.
Fructul de mărime supramijlocie, sau mare (180 – 200 g), este
bergamotiform sau conic globulos, de culoare verde – gălbuie; pulpa este albă,
fondantă, cu gust bun.
Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie şi se păstrează la frig
(+2oC) până în ianuarie.
17. Haydeea – soi românesc obţinut la SCDP Cluj-Napoca (Untoasă Hardy
x Untoasă Six), omologat în 1993, semiviguros, precoce, productiv (27-33
kg/pom), rezistent la ger şi boli, fructifică predominant pe ramuri de rod scurte.
Are afinitate bună la altoirea pe gutui.
Fructul este mare (180-220 g), scurt-piriform, fără cavitate pedunculară, de
culoare galbenă, uşor rumenit pe partea însorită, cu numeroase puncte subcutanate
mici, de culoare închisă. Pulpa este suculentă, dulce, plăcut acidulată şi fin
aromată. Soi destinat consumului în stare proaspătă, dar şi industrializării.
18. Arvena – soi românesc obţinut la SCDP Cluj-Napoca, omologat în anul
2007, este precoce şi productiv. Vigoarea pomului este mijlocie, are afinitate bună la
altoirea pe gutui.
Fructul de mărime mijlocie spre mare; datorită tendinţei de supraîncărcare,
în lipsa măsurilor tehnologice adecvate, fructele pot rămâne de mărime mică.
Culoarea fructului este verde-gălbui, cu nuanţă arămie la maturitatea de consum.
Pulpa este alb-gălbuie, fondantă, cu puţine sclereide, cu gust deosebit de bun şi
echilibrat.
Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie;
păstrare: 60-90 de zile
65
19. Corina – soi românesc obţinut la SCDP Voineşti (hibrid interspecific),
omologat în 2003, semiviguros, fructificare de tip spur, precoce, rezistent la
rapăn, tolerant la focul bacterian şi atacul de Psylla sp.
Fructul este mare (180-220 g), tronconic, asimetric, culoarea de fond este
galben-verzui, cu roz pe partea însorită şi o rugină fină ce acoperă întreaga
suprafaţă. Pulpa este albă fină, suculentă, cu gust bun, slab aromat.
20. Untoasă Hardy – soi vechi, de origine franceză (1830), are vigoare
mare, cu trunchiul şi axul puternice, coroana îngust-conică, are capacitate redusă
de ramificare, fructifică preponderent pe formaţiuni scurte, intră târziu pe rod, este
sensibil la ger, produce mult şi constant. Prezintă compatibilitate foarte bună cu
gutuiul, poate fi folosit ca intermediar.
Fructul este mijlociu (120-140 g), scurt-conic, cu vârful larg, culoarea
verde-gălbui, acoperit integral sau parţial cu rugină grosieră. Pulpa este albă,
semifondantă, foarte suculentă, dulce-vinurie, de calitate foarte bună.
21. Untoasă de Geoagiu – soi românesc obţinut la SCDP Geoagiu
(Josephine de Malines x Olivier de Serres), omologat în 1973, de vigoare mică
spre mijlocie, fructificare de tip spur, este precoce, productiv, rezistent la boli,
Fructul este mare (200-220g), scurt-conic sau bergamontiform, galben-
verzui, uşor colorat în roşu pe partea însorită. Pulpa este albă, fondantă, dulce-
acidulată, de calitate bună.
22. Untoasă Bosc – soi vechi, de origine franceză (1839), are vigoare
mijlocie spre mare, înflorire târzie, este precoce, incompatibil cu gutuiul, sensibil
la ger, Psylla sp. şi acarieni, tolerant la rapăn.
Fructul este mare, piriform, cu zona pedunculară brusc alungită, formând
un “gât” caracteristic lung şi gros. Culoarea este galben-verzui, fiind acoperit
complet cu o rugină groasă, brun-roşcată caracteristică. Pulpa este alb-gălbuie,
foarte fină, fondantă, suculentă, foarte bună la gust.
23. Highland – soi de origine americană (1974), viguros, foarte productiv,
semiprecoce, cu înflorire semitimpurie, este compatibil cu gutuiul.
Fructul este mare, conic, verde-gălbui. Pulpa este albă, densă, foarte
suculentă, cu gust plăcut.
24. Tudor – soi românesc obţinut la SCDP Voineşti, omologat în 2007.
Pomul are vigoare mijlocie, fructificare pe ramuri mijlocii şi scurte, este productiv
(30-40 t/ha), rezistent la rapăn, tolerant la Psylla sp.
66
Fructul este mare spre foarte mare, 200-250 g, piriform, culoarea de fond
este galben, acoperit cu roşu aprins pe mai mult de jumătate din suprafaţă. Pulpa
este crem, fină, fără sclereide, cu gust foarte bun.
Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 60 de zile.
25. Aniversarea – soi românesc obţinut la SCDP Voineşti (Decana de iarnă
x Curé), omologat în 1973, este viguros, foarte productiv (25-30 t/ha), rezistent la
ger, fructificare de tip spur, compatibil cu gutuiul, mediu rezistent la rapăn.
Fructul este mare (200 g), piriform-alungit, galben-verzui, acoperit cu rugină,
ca şi soiul Untoasă Bosc. Pulpa este albă, semifondantă, cu gust taninos, dar plăcut.
26. Conference – soi englezesc (1890), de vigoare mijlocie, este precoce,
foarte productiv, cu rodire partenocarpică, capacitate slabă de ramificare,
compatibil cu gutuiul, rezistent la ger, sensibil la secetă şi brume.
Fructul este mijlociu spre mare, piriform, verde-gălbui, uneori slab rumenit
pe partea însorită şi cu o calotă de rugină în jurul caliciului. Pulpa este alb-
gălbuie, suculentă, dulce, puţin acidulată, cu aromă plăcută.
27. Monica – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Santa
Maria x Principe di Gonzaga), omologat în 1994, semiviguros, precoce (anul 4 de
la plantare), este productiv (15-30 t/ha), cu fructificare de tip spur, mediu rezistent
la atacul bolilor şi dăunătorilor. Are afinitate bună cu gutuiul.
Fructul este mijlociu spre mare (160-180 g), piriform-alungit, de culoare
galben-verzui, cu puncte şi pete de rugină, dungat cu roşu-aprins pe partea însorită,
are conturul uşor neregulat. Pedunculul este scurt, gros şi prins în prelungirea axului
fructului. Pulpa este fondantă, cu sclereide fine şi gust uşor astrigent.
Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie;
păstrare: 60-90 de zile.
28. Ervinia – soi românesc obţinut la SCDP Piteşti-Mărăcineni (hibrid
interspecific), omologat în 2003, este productiv, de vigoare mică, rezistent la
arsura bacteriană, tolerant la Psylla sp.
Fructul de mărime mijlocie (140-150 g), este piriform, galben-verzui, cu
rugină slabă spre extremităţi. Pedunculul este scurt şi gros. Pulpa este albă, mediu
suculentă, fondantă, dulce-acidulată.

Jeanne d’Arc – soi de origine franceză (1893), semiviguros, fructificare de tip
“spur”, productiv, înfloreşte târziu, rezistent la ger şi boli, compatibil cu gutuiul.
Fructul este mare (200-220 g), tronconic, verde-gălbui, cu pulpa albă,
suculentă, slab acidulată, plăcută la gust.
67
Doina Haydeea
Untoasă de Geoagiu Abatele Fetel
Untoasă Hardy
68
Paramis Ervinia
Untoasă Bosc
Tudor Monica
69
Aniversarea Conference
Corina Jeanne d’Arc
C. SOIURI DE IARNĂ
29. Curé – soi foarte vechi, de origine franceză (1760), cu largă răspândire
la noi în ţară, este viguros, compatibil cu gutuiul, foarte productiv, dar inconstant;
sensibil la rapăn şi ger; soi triploid, fructifică în general partenocarpic.
Fructul este mare, piriform-alungit, asimetric, cu o dungă de rugină
longitudinală şi un şanţ discret. Epiderma este verde-gălbuie la maturitate. Pulpa
este alb-gălbuie, densă, slab parfumată şi potrivit de dulce, cu sclereide fine şi
gust uşor astrigent, dar plăcut la maturitatea de consum.
Perioada de recoltare: începutul lunii octombrie; păstrare: 100-150 de zile.
70
30. Orizont – soi românesc obţinut la SCDP Voineşti (hibrid interspecific),
omologat în 2003, este precoce, productiv (20-25 t/ha), rezistent la rapăn, tolerant la arsura
bacteriană şi Psylla sp. Vigoarea pomilor este mijlocie, iar fructificarea de tip spur.
Fructul este mijlociu spre mare (150-200 g), sferic, uşor-alungit, de culoare
galbenă, cu rugină în zona calicială şi spre peduncul. Pulpa este alb-crem,
suculentă, cu gust foarte bun.
31. Contesa de Paris – soi francez (1908), de vigoare mijlocie, tardiv,
foarte productiv, înfloreşte timpuriu sau semitimpuriu, fiind afectat de brumele de
primăvară; este sensibil la boli, are compatibilitate slabă cu gutuiul.
Fructul este mijlociu spre mare, piriform-ovoidal, verde-gălbui, cu puncte
mici de rugină, pulpa este albă, fondantă, suculentă, de calitate foarte bună.
Perioada de recoltare: în luna octombrie; se păstrează 150-180 de zile.
32. Olivier de Sèrres – soi francez (1851), semiviguros, produce mult dar
inconstant, înfloreşte semitârziu, este sensibil la rapăn, compatibil cu gutuiul.
Fructul de mărime medie, este maliform, cu epiderma galben-verzuie,
pulpa albă-gălbuie, fermă, cu gust foarte bun şi aromă distinctă.
33. Republica – soi românesc obţinut la SCDP Voineşti (Decana de iarnă x
Madame Levavasseur), omologat în 1973, de vigoare mică, este foarte precoce şi
productiv, fructificare de tip spur, înfloreşte semitimpuriu, este incompatibil la
altoirea pe gutui.
Fructul este mare (240-260 g), maliform, cu cavitate pedunculară, epiderma
de culoare verde-gălbuie, cu pete de rugină. Pulpa este albă, fondantă, suculentă,
aromată, dar cu sclereide în jurul lojelor seminale. Pedunculul este scurt şi gros.
34. Milenium – soi românesc obţinut la SCDP Cluj-Napoca (CJ16-4-12 x
Contesa de Paris), omologat în 2003, de vigoare mijlocie, este productiv (20-25 t/ha),
fructifică preponderent pe formaţiuni de rod scurte, are afinitate bună cu gutuiul.
Fructele sunt mari spre foarte mari (220-250 g), conic-trunchiate, uşor
asimetrice, epiderma este galben-verzuie, uşor rumenită pe partea însorită, cu
numeroase puncte subcutanate mici, de culoare închisă. Pulpa alb-gălbuie, fermă,
suculentă, cu puţine sclereide.
Perioada de recoltare: începutul lunii octombrie; păstrare 150 de zile.
35. Virgiliu Hibernal – soi românesc obţinut la SCDP Cluj-Napoca (Passe
Crasanne x Contesa de Paris), omologat în anul 2000, are vigoare mijlocie, intră
timpuriu pe rod, este foarte productiv (25-30 t/ha), sensibil la atacul de Psylla sp.
Fructul este mare (200-240 g), piriform-ovat sau tronconic, cu contur
regulat, de culoare galben-verzui, cu roşu pe partea însorită. Pulpa este alb-
gălbuie, consistentă, untoasă, fără sclereide, fin aromată.
71
36. Euras – soi românesc obţinut la SCDP Voineşti ((Pyrus serotina x
Olivier de Serres) x Decana de iarnă), omologat în 1994, este imun la rapăn,
rezistent la Psylla sp. şi acarieni. Pomul are vigoare mijlocie, formează o coroană
globuloasă, fructifică preponderent pe ramuri scurte, este productiv (20-25 t/ha).
Fructul este mijlociu (130-150 g), ovoidal, cu cavitate pedunculară
asimetrică, conturul regulat, epiderma subţire, netedă, de culoare galben-verzuie,
cu puncte de rugină, uşor rumenit pe partea însorită. Pulpa este albă,
semifondantă, suculentă, fără sclereide şi cu gust bun.
Perioada de recoltare: în luna octombrie; păstrare: 180-200 de zile.
Curé Euras
Orizont Republica
72
Virgiliu Hibernal Milenium
Olivier de Sèrres Contesa de Paris
Passe Crasane
73
SOIURI DE GUTUI
CULTIVATE ÎN ŢARA
NOASTRĂ
CAPITOLUL 5
Cydonia oblonga Mill., fam Rosaceae, subfam. Pomoideae
● La gutui sortimentul este relativ restrâns, fiind format din 8 soiuri. În

zonele favorabile de cultură se întâlnesc numeroase biotipuri locale, care dau
rezultate foarte bune.
● Sortimentul actual asigură consumul de fructe timp de 140 – 160 de zile,
din septembrie până în ianuarie-februarie.
● Soiurile cultivate provin din 3 varietăţi botanice ale speciei Cydonia
oblonga şi anume:
¾ Cydonia oblonga var. maliformis Mill C.K. Schein, cu fructe
globuloase, maliforme: De Constantinopol, De Huşi, Moldoveneşti, Leskowatz ş.a.
¾ Cydonia oblonga var. piriformis Kirchn, cu fructe piriforme,
fără coaste: De Portugalia, Champion, De Moşna ş.a.
¾ Cydonia oblonga var. lusitanica Mill C.K. Schein, cu fructe
piriforme şi coaste proeminente: Bereczki, Aromate, Aurii ş.a.
Alte varietăţi ale speciei Cydonia oblonga sunt var. piramidalis şi var.
marmorata, dar sunt mai puţin importante pentru pomicultură.
● Comportarea în procesul polenizării şi fecundării florilor: soiurile de
gutui sunt autofertile sau parţial autofertile.
● Specificul de fructificare: principala ramură de rod este măciulia. Alte
ramuri de rod sunt: ramura mixtă, coarne de melc şi ramificaţia fructiferă.
Alte soiuri din vechiul sortiment: străine: De Lescowatz, De Vranja,

Smyrna, De Bourgeaut; autohtone: De Moşna, Tălpăşeşti 63, Târzii de Deltă,
Mălăieţe, De Ploieşti, De Afumaţi, Gâtuite, Fala Deltei etc.
74
În fondul de germoplasmă organizat în România există cca. 70 genotipuri
de gutui, reprezentate de soiuri şi selecţii autohtone şi străine. Dintre acestea, în
lista oficială pentru anul 2008 sunt propuse la înmulţire 8 soiuri, care aparţin
speciei Cydonia oblonga şi se încadrează în primele trei varietăţi (var. maliformis,
piriformis, lusitanica).
1. De Constantinopol – soi cu origine incertă, probabil turcesc, mult
răspândit în ţara noastră, mai ales în sud şi sud-est. Pomul este de vigoare
mijlocie, cu coroană rară, sferic turtită, foarte productiv, însă sensibil la ger, boli
şi dăunători.
Fructul este mijlociu spre mare (200 – 400 g), galben-auriu, maliform, cu
coaste evidente şi cavitate pedunculară caracteristică. Pulpa este potrivit de
suculentă, aromată, slab astringentă, bună pentru consum în stare propaspătă şi
industrializare. Fructele cad uşor din pom încă din prepârgă şi se păstrează puţin
(30-60 zile).
Perioada de consum: septembrie-octombrie.
2. Moldoveneşti – soi românesc obţinut la SCDP Târgu-Jiu, omologat în
anul 1982, de vigoare mică-mijlocie, cu coroană globuloasă-turtită, rezistent la
ger, boli şi secetă, sensibil la monilioză, are comportare bună la cloroză.
Fructul este mijlociu (330 g), maliform, puţin alungit spre zona calicială,
galben-portocaliu, cu suprafaţa uşor ondulată prin coaste largi. Pulpa este
galbenă-portocalie, cu puţine sclereide, potrivit de suculentă, soi bun pentru
industrializare.
Perioada de consum: octombrie-decembrie.
3. Aurii – soi românesc obţinut la SCDP Târgu-Jiu, omologat în anul 1982,

de vigoare mijlocie, cu coroana globuloasă, este precoce, foarte productiv,
rezistent la ger (-27oC) şi la boli.
Fructul este mare (450-500 g), piriform-rotunjit, cu coaste largi şi suprafaţa
vălurată asimetric; culoarea este galben-portocalie, cu pieliţa netedă lucioasă.
Pulpa este gălbuie, densă, suculentă, dulce, puţin acidulată şi plăcut aromată.
4. Bereczki – soi vechi, de origine maghiară, foarte răspândit în sudul şi
vestul ţării. Pomul are vigoare mare, coroana invers-piramidală, cu plasticitate
ecologică ridicată, produce abundent, este rezistent la Monilinia, sensibil la ger.
Fructul este mare spre foarte mare (600 - 800 g), larg-piriform cu
proeminenţe şi un mamelon peduncular brun-cenuşiu, suprafaţa neuniform
costată, de culoare gălbuie. Pulpa este gălbuie, intens aromată, dulce-acidulată,
plăcută la gust, de calitate foarte bună pentru consum şi industrializare.
Perioada de consum: octombrie-noiembrie.
75
5. Champion – soi american (1870), mult răspândit în estul şi sud-estul
ţării noastre. Pomul este viguros, productiv, longeviv, formează o coroană
globuloasă, este rezistent la ger, sensibil la Monilinia.
Fructul este mare sau foarte mare (400 - 800 g), scurt-piriform, uneori
aproape cilindric, cu suprafaţa aproape netedă, de culoare galben-verzui la
recoltare şi galben la maturitatea de consum. Pulpa este alb-aurie, fină, slab
astringentă, intens aromată, cu puţine sclereide, are gust plăcut.
6. De Portugalia – soi vechi, răspândit mult în sud-estul ţării noastre.
Pomul este de vigoare mijlocie, cu coroana larg-piramidală, productiv, pretenţios
la condiţiile edafice şi climatice, sensibil la boli şi dăunători.
Fructul este mijlociu spre mare (200 - 400 g), piriform-alungit spre
peduncul, cu un gât mic asimetric, uneori puţin curbat, cu suprafaţa netedă, uşor
costată spre extremităţi. Pulpa este gălbuie, cu gust plăcut, uşor astringent.
Perioada de consum: octombrie-ianuarie.
7. Aromate – soi românesc obţinut în anul 1982 la SCDP Târgu-Jiu, de
vigoare mijlocie, cu coroană globuloasă, precoce, productiv, este rezistent la ger
(-27oC) şi la boli.
Fructul este mijlociu spre mare (350 - 400 g), piriform-alungit, cu suprafaţa
netedă, galben-limonie, fără coaste. Pulpa este alb-gălbuie, fermă, suculentă,
intens aromată, plăcută la gust.
Perioada de consum: octombrie-ianuarie.
8. De Huşi – soi românesc, de vigoare mare, formează o coroană
globuloasă, este productiv, rezistent la ger şi secetă.
Fructul este mijlociu (300 g), maliform, cu coaste largi, rotunjite, epiderma
galben-aurie. Pulpa este lipsită de sclereide, cu gust astringent la recoltare, dar
care devine dulce, uşor acidulat la maturitatea de consum.
Perioada de consum: octombrie-februarie.

De Moşna – soi românesc, neînscris în lista oficială din anul 1999. Pom
viguros, longeviv, cu coroana invers-piramidală, precoce, productiv, rezistent la
ger şi secetă.
Fructele sunt neuniforme, de la mijlocii, la foarte mari (160-570 g),
piriforme, slab costate, cu epiderma mată, verde-gălbuie la recoltare, galbenă la
maturitatea deplină. Pulpa este fermă, mediu acidulată, galben-aurie, plăcut
aromată, dar cu sclereide.
Perioada de consum: noiembrie-martie.
De Lescowatz – soi viguros, rezistent la ger şi secetă, cu fructe mari,

maliforme, slab costate, moderat suculente, slab acidulate, cu multe sclereide.
Perioada de consum: octombrie-februarie.
76
De Constantinopol Bereczki
Moldoveneşti De Huşi
Aromate Aurii
77
PRINCIPALELE
CARACTERE POMOLOGICE
UTILIZATE ÎN
DETERMINAREA
SOIURILOR SPECIILOR
DRUPACEE
CAPITOLUL 6
Din grupa speciilor drupacee fac parte prunul caisul, piersicul, migdalul,
cireşul, vişinul, precum şi mahalebul, corcoduşul, porumbarul, zarzărul, specii
care se folosesc ca portaltoi.
Pentru determinarea soiurilor se iau în consideraţie atât caracterele fructelor,
cât şi ale pomilor. În continuare sunt redate numai elementele specifice pentru fruct,
deoarece la pom se analizează aceleaşi caractere ca şi la speciile pomacee.
Fructul, din punct de vedere botanic, este o drupă formată din exocarp
membranos, mezocarp cărnos, comestibil şi endocarp lignificat, care închide în
interior o sămânţă cu tegumentul subţire, membranos.
La migdal, fructul este o pseudodrupă, cu mezocarpul dehiscent la
maturitate, partea comestibilă fiind sămânţa, închisă în interiorul endocarpului
lignificat (sâmbure).
Fructele sunt, în general, comprimate lateral şi prezintă următoarele
elemente exterioare caracteristice: brazda ventrală şi dorsală, flancurile sau feţele,
partea ventrală şi dorsală, umerii şi pieptul.
1 2
Fig. 6.1. Elementele exterioare carcteristice la piersice (1) şi caise (2):
bv-brazda ventrală, bd-brazda dorsală, u-umerii, p-pieptul, f-flancurile
78
Brazda ventrală (şanţul ventral) este o depresiune longitudinală care
porneşte din cavitatea pedunculară şi poate ajunge până la punctul stilar. Este
adâncă şi bine conturată la caise şi piersice, medie la prune şi slab evidentă sau
ştearsă la cireşe şi vişine, fiind marcată printr-o dungă mai închisă la culoare.
Brazda dorsală (şanţul dorsal) este mai puţin pronunţată decât cea ventrală,
fiind poziţionată opus acesteia.
Partea ventrală este faţa fructului pe care a avut loc sudura carpelelor, fiind
marcată de brazda ventrală.
Partea dorsală este situată opus celei ventrale şi marcată de brazda dorsală.
Flancurile sunt cele două feţe ale fructului, amplasate de o parte şi de alta a
părţii dorsale şi ventrale.
Umerii sunt zone mai înalte, situate în regiunea cavităţii pedunculare, în
prelungirea flancurilor. Se întâlnesc în special la cireşe şi prune.
Pieptul este o proeminenţă situată pe partea ventrală a fructului, specifică
pentru unele soiuri de prun, cireş şi vişin.
Caracterele morfologice ale fructelor cu rol important în determinarea

soiurilor sunt: mărimea, forma, culoarea, relieful, cavitatea pedunculară,
pedunculul, punctul stilar, endocarpul, mezocarpul, sâmburele.
Mărimea este un caracter important în comercializarea fructelor. Mărimea
se redă prin greutatea medie a unui fruct (g/buc) sau prin indicele de mărime (Im,
exprimat în mm), care reprezintă media celor trei dimensiuni: înălţimea (H),
diametrul ecuatorial maxim (D) şi minim (d).
H +D+d
Im =
3
Tabelul 6.1.
Mărimea fructelor la speciile drupacee
(exprimată prin Im - mm)
Categoria Mici Mijlocii Mari
Prune sub 30 31 - 40 peste 41
Caise sub 35 36 - 45 peste 46
Piersice sub 45 46 - 60 peste 61
Cireşe şi Vişine sub 18 19 - 20 peste 21
Forma fructelor poate fi sferică, sferic-alungită, ovoidală, invers-ovoidală,

elipsoidală ş.a., în funcţie de specie şi soi.
Punctul stilar este cicatricea formată în urma căderii stilului şi se prezintă
sub forma unui punct sau pată de rugină. Este situat în vârful fructului, care poate
fi plat, rotunjit, adâncit, ascuţit sau alungit sub formă de mamelon (caise,
piersice).
79
Fig. 6.2. Forma fructelor la prun
Tabelul 6.2.
Culoarea fructelor la speciile drupacee
Categoria Culoarea fructelor
Prune Alb-gălbui, verzui, galben, roşiatic, violet, precum şi toate
nuanţele de trecere între acestea.
Caise Culoarea de fond: galben-portocaliu, portocaliu, portocaliu-
închis.
Piersice Culoarea de fond: alb-gălbui, portocaliu.
Culoarea de acoperire: roşu, roşu-violaceu.
Cireşe Galben, roz, roşu, marmorat roşu cu galben, roşu-închis spre
negru.
Vişine Roz-deschis, roşu, roşu-aprins, roşu-purpuriu, roşu-închis.
Fig. 6.3. Caracterele exterioare ale sâmburilor la piersic A-faţa, B-partea dorsală,
C- partea ventrală, D-secţiune longitudinală, E-secţiune transversală, F-sămânţa.
(foto www.cst.cmich.edu)
80
Exocarpul (pieliţa fructului) este membranos, elastic, glabru la cireşe,
prune, vişine şi nectarine; pubescent la caise şi piersice propriu-zise.
Gradul de aderenţă la mezocarp este un caracter important pentru fructele
care se valorifică prin industrializare.
Pruina este specifică pentru prune, are culoare albă, violetă sau albastră,
poate fi groasă sau subţire.
Mezocarpul sau pulpa fructului se caracterizează prin culoare, consistenţă,
suculenţă, gust, aromă, elemente care se diferenţiază în funcţie de specie şi soi.
Sâmburii prezintă pe partea dorsală un şanţ caracteristic (şanţ dorsal), care
reprezintă fascicolele libero-lemnoase, iar pe partea ventrală 1-3 creste (aripioare,
carene), care sunt locul de sudură ale marginilor placentare.
Şanţul dorsal este profund şi continuu la piersice şi prune, evident numai la
vârf şi bază la caise şi migdale şi lipseşte la cireşe şi vişine, fiind înlocuit cu o
muchie, mai mult sau mai puţin evidentă.
Tabelul 6.3.
Caracterizarea sâmburilor
Mărimea Şanţul Creasta
Specia Forma Endocarpul
(buc/kg) dorsal ventrală
elipsoidală, gros, aspru, mică,
adânc,
Prun 1500-2500 scurt- alveolat, brun- rotunjită
continuu
ovoidală gălbui sau cafeniu sau ascuţită
ovoidală,
gros, tare, rugos,
elipsoidală, mare,
Cais 600-800 fin reticulat, discontinuu
bombaţi muchiată
castaniu, cafeniu
central
ovoidală,
gros, cu
ovoidal-
încrustaţii adânci, adânc, mare,
Piersic 360-500 alungită,
roşcat, brun- continuu evidentă
invers-
roşcat, cafeniu
ovoidală
ovoidală,
gros, tare, cu lipsă,
scurt- mică,
Cireş 5000-7000 suprafaţa netedă, muchie
ovoidală, rotunjită
alb-gălbui, crem evidentă
ovoconică
globuloasă, lipsă,
gros, neted, roz, mică, slab
Vişin 4000-5000 aproape muchie uşor
voz-vişiniu evidentă
sferică rotunjită
gros, tare sau
ovoidală, discontinuu,
fragil, cafeniu, cu mare,
Migdal 260-500 elipsoidală, vizibil la
numeroşi pori ascuţită
alungită extremităţi
brun-gălbui
81
SOIURI DE PRUN
CULTIVATE ÎN ŢARA
NOASTRĂ
CAPITOLUL 7
Prunus domestica L., fam Rosaceae, subfam. Prunoideae
● Sortimentul la prun este alcătuit din 38 de soiuri, dintre care 6 străine

(Stanley, Anna Späth, Rivers timpuriu, Renclod Althan, D'Agen, Vinete de
Italia) şi 32 autohtone (Diana, Vâlcean, Carpatin, Piteştean, Tita, Flora,
Doina, Tuleu timpuriu, Roman, Romaner, Alina, Centenar, Iulia, Ivan,
Sarmatic, Andreea, Dani, Geta, Dâmboviţa, Jubileu 50, Pescăruş, Ialomiţa,
Tuleu gras, Agent, Zamfira, Albatros, Elena, Gras ameliorat, Delia, Matilda,
Record, Gras românesc).
● Noile soiuri româneşti se remarcă prin:
- productivitate ridicată (25 – 30 t/ha);
- constanţă în fructificare;
- calitate superioară a fructelor;
- toleranţă faţă de infecţiile virotice (în special Plum-pox).
Sortimentul actual asigură consumul de fructe proaspete pe o perioadă de
90 – 100 de zile, în intervalul iulie-octombrie.
● După perioada de maturare a fructelor, soiurile se clasifică în 3 grupe:
¾ Soiuri cu maturare timpurie (Rivers timpuriu, Diana, Ialomiţa, Renclod
de Caransebeş, Vâlcean, Bărăgan, Carpatin, Piteştean, Renclod Althan, Tita,
Flora, Doina, Tuleu timpuriu, Roman, Romaner), având perioada de maturare
începând cu luna iulie, până la 15 august;
¾ Soiuri cu maturare mijlocie (Alina, Centenar, Sarmatic, Ivan, Iulia,
Andreea, Dani, Geta, Dâmboviţa, Jubileu 50, Pescăruş, Tuleu gras, Stanley,
Agent, Zamfira, D'Agen, Albatros, Elena), având perioada de maturare intervalul
cuprins între 15 august – 15 septembrie;
¾ Soiuri cu maturare târzie (Anna Späth, Gras ameliorat, Delia, Matilda,
Vinete de Italia, Record, Gras românesc), cu perioada de maturare după 15
septembrie.
82
● După comportarea în procesul polenizării şi fecundării florilor, soiurile pot fi:
¾ autofertile: Rivers timpuriu, Renclod Althan, Stanley, Anna Späth, Vinete
de Italia, Vinete româneşti, Gras ameliorat, Gras românesc, Matilda, Ialomiţa;
¾ parţial autofertile: D'Agen, Andreea, Agent, Renclod de Caransebeş,
Zamfira, Delia, Diana;
¾ autosterile: Record, Pescăruş, Bărăgan 17, Vâlcean, Silvia, Minerva ş.a.,
care necesită fecundare alogamă, încrucişată, cu polen de la alte soiuri bune
polenizatoare;
¾ androsterile: Tuleu gras, Tuleu timpuriu, Flora, Tita, Centenar, Sarmatic,
Superb, Albatros, Piteştean, Carpatin, Dâmboviţa, Elena, Geta, Dani, Ivan, Alina,
Doina, Jubileu 50, Roman, Romaner ş.a. Androsterilitatea se datorează atrofierii
staminelor, care sunt lipsite de polen. Aceste soiuri necesită obligatoriu 2-3 soiuri
polenizatoare şi intercompatibile;
¾ combinaţii intersterile sunt puţine şi constituie excepţii: Ialomiţa x
Vision, Pescăruş x Vision.
● După specificul de fructificare soiurile de prun se clasifică astfel:
¾ soiuri care rodesc predominant pe buchete de mai ramificate: Stanley,
Anna Späth, D'Agen, Carpatin, Centenar, Minerva, Silvia, Record, Pescăruş ş.a.
¾ soiuri care rodesc predominant pe ramuri mixte mijlocii şi lungi:
Renclod Althan, Tuleu gras, Pescăruş, Albatros, Piteştean, Ialomiţa, Carpatin ş.a.
● După vigoarea pomilor, soiurile de prun se clasifică astfel:
¾ vigoare mare: Rivers timpuriu, Renclod Althan, Vinete româneşti, Gras
românesc, Gras ameliorat, Albatros, Record, Flora, Dani, Tuleu gras, Romaner,
Dâmboviţa;
¾ vigoare mijlocie: D'Agen, Anna Späth, Silvia, Centenar, Pescăruş,
Diana, Ialomiţa, Minerva, Piteştean, Carpatin, Doina, Tuleu timpuriu, Roman,
Stanley, Matilda, Iulia, Geta, Agent, Zamfira;
¾ vigoare submijlocie: Andreea, Alina, Tita, Bărăgan 17, Vinete de Italia, Valor.
● După modul de utilizare a fructelor sortimentul cuprinde:
¾ soiuri de masă: Rivers timpuriu, Silvia, Centenar, Tuleu timpuriu;
¾ soiuri cu utilizări multiple (masă, industrializare): Tuleu gras, Vinete de
Italia, Vinete româneşti, Stanley;
¾ soiuri pentru deshidratare şi industrializare: D'Agen, Superb, Albatros,
Gras ameliorat;
¾ soiuri pentru compoturi: Renclod Althan, Pescăruş ş.a.
În livezile existente se mai întâlnesc următoarele soiuri din vechiul

sortiment: autohtone: Tuleu dulce, Renclod violet, Renclod verde, De Bistriţa,
Vinete Româneşti, Minerva, Albatros; străne: Peche, Wilhemina Späth,
Valor, Montfort ş. a.
Soiuri de prun de perspectivă, neincluse în sortiment: Regina precoce,
Blue Free, Iroquois, President, Edwards, Blue Bell, Verity, Vision ş.a.
83
A. Soiuri cu maturare timpurie (Rivers timpuriu, Diana, Ialomiţa,
Vâlcean, Carpatin, Piteştean, Renclod Althan, Tita, Flora, Doina, Tuleu
timpuriu, Roman, Romaner), perioada de maturare se eşalonează începând cu
luna iulie, până la 15 august.
1. Rivers timpuriu (Early Rivers) – soi foarte timpuriu, de origine engleză.
Pomul are vigoare supramijlocie, este autofertil, precoce, moderat productiv (8-10
t/ha), rezistent la ger, pretenţios la sol, sensibil la secetă, tolerant la viroze.
Fructul este mijlociu ca mărime (35-40 g), sferic, sferic-alungit, vânăt-
violaceu, cu pruină albastră. Pulpa este galben-verzuie, destul de consistentă,
suculentă, dulce, slab aromată, semiaderentă la sâmbure.
Perioada de maturare : prima jumătate a lunii iulie, recoltarea făcându-se în
2-3 reprize, deoarece fructele se scutură uşor la coacere deplină.
2. Diana – soi românesc omologat în 1983 la ICDP Piteşti-Mărăcineni
(Renclod Althan x Early Rivers), de vigoare mijlocie, fructifică predominant pe
ramuri de rod mijlocii. Înfloreşte semitârziu, este parţial autofertil, precoce, mediu
productiv, rezistent la ger şi boli, sensibil la Plum-pox virus.
Fructul este mare (50-60 g), de tip “renclod”, sferic turtit, colorat în
albastru-deschis, cu multă pruină grosieră cenuşiu-albăstruie. Pulpa este verde-
gălbuie, consistentă, suculentă, cu gust plăcut, neaderentă la sâmbure.
Perioada de maturare: începutul lunii iulie.
3. Ialomiţa – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Renclod
Althan x Early Rivers), omologat în 1981, de vigoare mijlocie spre mare, este
autofertil, rezistent la Monilinia, tolerant la Plum Pox virus.
Fructul este mijlociu (35-40 g), de tip “renclod”, sferic, uşor asimetric,
vânăt-închis, acoperit cu multă pruină cenuşie. Pulpa este verde-gălbuie,
neaderentă, suculentă, bună la gust.
Perioada de maturare: a doua decadă a lunii iulie.
4. Vâlcean – soi românesc, omologat în 1990 la SCDP Vâlce, de vigoare
mijlocie spre mare, cu coroana invers piramidală. Soi autosteril, precoce,
productiv (15-18 t/ha).
Fructul este mare spre foarte mare (65-75 g), sferic, uşor turtit la capete,
vânăt-închis, uniform, cu pruină puţină, albicioasă, persistentă. Pulpa este
portocalie, crocantă, suculentă, dulce, plăcută, neaderentă.
Perioada de maturare: sfârşitul lunii iulie, începutul lunii august.
5. Carpatin – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Tuleu gras
x EarlyRivers), omologat în 1982, de vigoare mică-mijlocie, fructifică atât pe
formaţiuni scurte, mijlocii şi lungi, este precoce, foarte productiv (20-25 t/ha),
recomandat mai ales pentru sudul ţării şi zona colinară; mediu rezistent la boli şi
viroze, este androsteril.
84
Fructul este mare (45-50 g), sferic-alungit, albastru-închis, cu pruină
cenuşie. Pulpa este galben-verzuie, mediu consistentă, suculentă, cu gust fin,
neaderentă la sâmbure, se pretează pentru consum în stare proaspătă şi pentru
industrializare.
6. Piteştean – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Tuleu
timpuriu x Early Rivers), omologat în 1982, semiviguros, cu ramuri de schelet
bine garnisite cu formaţiuni de rod scurte şi mijlocii, este rezistent la ger, secetă şi
boli, tolerant la viroze, precoce şi productiv (24 t/ha), androsteril.
Fructul este mare (45-50 g), ovoid, uşor asimetric, vânăt-închis, acoperit cu
multă pruină albastră. Pulpa este verde-gălbuie, crocantă, suculentă, cu gust foarte
plăcut, neaderentă la sâmbure.
7. Renclod Althan (Reine Claude d'Althan) – soi vechi, obţinut în fosta
Republică Cehoslovacia (Boemia). Pomul are vigoare supramijlocie, rodeşte pe
formaţiuni scurte şi mijlocii, este autofertil. Rezistă destul de bine la secetă şi ger,
este tolerant la viroze, sensibil la Monilinia.
Fructul este mare (43-58 g), globulos, uşor turtit la capete, cu pieliţa
potrivit de groasă, marmorată în diferite nuanţe de roşu-violet şi acoperită cu
pruină fină, abundentă, roşcat-albăstruie. Pulpa are culoare galben-aurie, este
consistentă, potrivit de suculentă, dulce-aromată, plăcut acidulată, neaderentă sau
semiaderentă, foarte bună pentru masă şi industrializare.
8. Tita – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (sâmburi iradiati
de Tuleu gras), omologat în 1991, de vigoare mică spre mijlocie, precoce, produce
moderat (12-14 t/ha), dar constant, este rezistent la ger, secetă şi îngheţurile târzii
de primăvară; androsteril.
Fructul este mare (50-55 g), ovoid, uşor alungit la vârf, albastru-ultramarin,
cu multă pruină gri. Pulpa galben-verzuie, este crocantă, mediu suculentă, cu gust
armonios. Este unul din cele mai apreciate soiuri, însă are un mic defect: vârful
sâmburelui se rupe uşor şi rămâne în pulpă.
9. Flora – soi românesc omologat în 1989 la ICDP Piteşti-Mărăcineni
(Tuleu gras x Renclod violet), viguros, cu fructificare mixtă, rezistent la secetă,
boli şi ger, semiprecoce, dar foarte productiv (peste 20 t/ha/500 pomi),
androsteril.
Fructul este mare (48-55 g), ovoidal spre sferic, uşor turtit, de culoare
albastru-ultramarin, acoperit cu pruină albastră-cenuşie. Pulpa este alb-verzuie,
crocantă, mediu suculentă, cu gust plăcut armonios.
Perioada de maturare: prima decadă a lunii august.
85
10. Doina – soi românesc omologat în 2004 la SCDP Bistriţa (Anna Spath
x Renclod Althan), de vigoare mijlocie, cu fructificare de tip spur, rezistent la
boli, tolerant la Plum Pox virus, androsteril.
Fructul este mare (45-50 g), eliptic, de culoare roşu-violaceu, acoperit cu
un strat gros de pruină. Pulpa este galben-verzuie, fermă, suculentă, neaderentă.
11. Tuleu timpuriu – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti- Mărăcineni (Tuleu
gras x Peche), omologat în anul 1967. Pomul are vigoare mijlocie, coroana piramidală,
ramurile de schelet groase, fructificare pe ramuri de rod scurte. Soi androsteril, intră pe
rod în anii 4-5 de la plantare, este productiv (23 t/ha, cu 444 de pomi), rezistent la ger,
secetă şi viroze, are compatibilitate slabă la altoirea pe corcoduşul.
Fructul este aspectuos, mare (40 g), ovoidal-asimetric, pieliţa este potrivit
de groasă, elastică, de culoare violacee, acoperită cu un strat gros de pruină
albastru-ultramarin.
Perioada de maturare: începutul lunii august.
12. Roman – soi românesc omologat în anul 2004 la ICDP Piteşti-
Mărăcineni (Tuleu gras x Early Rivers), de vigoare mijlocie, produce moderat, dar
constant; este androsteril.
Fructul este mare (60 g), ovoidal, de culoare albastru-roşiatic, cu pruină gri.
Pulpa galben-oranj, crocantă, potrivit de suculentă, dulce-acidulată.
13. Romaner – soi românesc omologat în 2005 la ICDP Piteşti-Mărăcineni
(Tuleu gras x Renclod Althan), de vigoare mare, cu fructificare mixtă, este
productiv, androsteril.
Fructul este mare (45 g), sferic-alungit, de culoare albastru-violet, cu pruină
abundentă, pulpa galben-verzuie, suculentă, cu gust foarte plăcut.
B. Soiuri cu maturare mijlocie (Alina, Centenar, Sarmatic, Ivan, Iulia,

Andreea, Dani, Geta, Dâmboviţa, Jubileu 50, Pescăruş, Tuleu gras, Stanley,
Agent, Zamfira, D'Agen, Albatros, Elena) având perioada de maturare
intervalul cuprins între 15 august – 15 septembrie.
14. Alina – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (sâmburi
iradiati de Tuleu gras), omologat în anul 1991, de vigoare mică spre mijlocie, este
precoce, foarte productiv şi constant, rezistent la ger, tolerant la secetă şi boli
virotice, sensibil la monilioză, androsteril.
Fructul este mare (45-55 g), ovoid, albastru-deschis cu nuanţe maronii,
acoperit cu multă pruină cenuşie. Pulpa este galbenă-verzuie, crocantă, potrivit de
suculentă, consistentă, neaderentă.
86
15. Centenar – soi obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Tuleu gras x Early
Rivers), omologat în 1978, este unul dintre cele mai productive soiuri din ţară
(25-30 t/ha cu 500 pomi). Pomul are vigoare mijlocie, fructifică predominant pe
buchete de mai, cât şi pe ramuri mijlocii şi lungi. Intră timpuriu pe rod, este
androsteril, rezistent la secetă, tolerant la boli şi viroze, uşor sensibil la ger.
Fructul este mare (45-50 g), are formă invers-ovoidală, culoare vânăt-
violacee, acoperit cu pruină abundentă, albăstruie. Pulpa este galben-verzuie,
fermă, crocantă, suculentă, cu gust foarte plăcut, neaderentă la sâmbure, foarte
bună pentru consum în stare proaspătă.
Perioada de maturare: primele două decade ale lunii august.
16. Sarmatic – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Tuleu
timpuriu x Early Rivers), omologat în anul 1989, de vigoare mijlocie spre mare,
este androsteril, productiv (15-17 t/ha). Rezistă bine la ger, secetă şi boli, este
sensibil la Plum Pox virus.
Fructul are mărime mijlocie (40 g), formă oval-alungită, epiderma albastră,
cu puncte subcutanante roşii, acoperit cu pruină fină. Pulpa este galben-verzuie,
crocantă şi suculentă, cu gust dulce-acidulat, armonios, neaderentă.
Maturarea: prima jumătate a lunii august.
17. Ivan – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Tuleu gras x Vânăt de
Italia), omologat în anul 2003, de vigoare mijlocie, este androsteril, tolerant la
boli şi viroze.
Fructul este mijlociu (36 g), invers-ovoidal, de culoare albastru-închis,
acoperit cu pruină. Pulpa este verde-gălbuie, fermă, mediu suculentă, dulce.
18. Iulia – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Tuleu gras x Renclod
Althan), omologat în 2002, este semiviguros, androsteril, tolerant la boli şi viroze.
Fructul este mijlociu (38-40 g), elipsoidal-alungit, turtit ventral, culoarea
albastru-violaceu, acoperit cu pruină, pulpa galben-verzuie, fermă, fibroasă, cu
gust dulce, foarte plăcut.
Perioada de maturare: ultima decadă a lunii august.
19. Andreea – soi românesc obţinut la SCDP Vâlcea, omologat în 2000, de
vigoare mică spre mijlocie, parţial autofertil, foarte productiv, tolerant la Plum
Pox virus.
Fructul este mijlociu (40 g), rotunjit-oblong, de culoare albăstru-violaceu, cu
puncte roşiatice-violacee, acoperit cu pruină, pulpa galbenă, mediu suculentă, dulce.
Perioada de maturare: decadele a doua şi a treia ale lunii august.
20. Dani – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Tuleu gras x Gras
românesc), omologat în 2004, este viguros, androsteril, rezistent la boli şi viroze.
Fructul este mijlociu (28-30 g), globulos, de culoare albastră, acoperit cu
pruină. Pulpa este galben-verzuie, fermă, mediu suculentă.
87
21. Geta – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Centenar x Ialomiţa),
omologat în anul 2004, semiviguros, cu fructificare de tip spur, este androsteril,
rezistent la boli, tolerant la viroze.
Fructul este mare (50-60 g), elipsoidal, de culoare albastru-închis, cu pruină
abundentă, pulpa galben-verzuie, fermă, dulce, mediu suculentă.
Perioada de maturare: decadele a doua şi a treia ale lunii august.
22. Dâmboviţa – soi românesc omologat în anul 1981 la ICDP Piteşti-
Mărăcineni (Tuleu gras x Anna Späth), de vigoare mare, semiprecoce, foarte
productiv (27-30 t/ha), este androsteril, rezistent la ger şi viroze.
Fructul este mare (50 g), ovoidal, uşor asimetric, vânăt-închis, acoperit cu
multă pruină cenuşie, foarte aspectuos. Pulpa este de culoare galben-verzuie,
crocantă, suculentă, cu gust plăcut, neaderentă.
Perioada de maturare: sfârşitul lunii august.
23. Jubileu 50 – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Tuleu gras x De
Bistriţa), omologat în anul 2003, de vigoare mijlocie, este androsteril, tolerant la
boli, mediu rezistent la Plum Pox virus.
Fructul este mijlociu (35 g), elipsoidal, de culoare albastră, acoperit cu
pruină, pulpa galben-verzuie, fermă, dulce, mediu suculentă.
24. Pescăruş – soi românesc obţinut la ICPP Piteşti-Mărăcineni (Renclod
Althan x Wilhelmina Späth), omologat în 1979, de vigoare mijlocie, rodeşte pe
formaţiuni scurte şi mijlocii, este autosteril, produce mult, având tendinţă de
supraîncărcare. Este rezistent la boli şi viroze.
Fructul este foarte aspectuos, mare (40-45 g), ovoid, uşor alungit, asimetric,
cu pieliţa de culoare vânăt-închis, cu multă pruină. Pulpa este galben-verzuie,
crocantă, suculentă, cu gust plăcut, acidulat, neaderentă la sâmbure.
Perioada de maturare: sfârşitul lunii august.
25. Tuleu gras – soi autohton, vechi, originar din regiunea subcarpatică
meridională, este considerat soi de bază în sortiment, datorită calităţii superioare a
fructelor, folosite ca etalon în descrierea celorlalte soiuri. Pomul are vigoare mare,
ramurile de schelet au unghi mic de ramificare şi lemnul foarte fragil, fapt pentru
care se rup şi se dezbină sub greutatea rodului. Fructifică pe formaţiuni scurte şi
mijlocii, este precoce şi foarte productiv (20-25 t/ha), androsteril (staminele sunt
lipsite de polen). La altoire nu are afinitate cu corcoduşul. Ca genitor matern
transmite la descendenţi androsterilitatea şi incompatibilitatea la altoirea pe
corcoduş. Este tolerant la viroze, sensibil la afide şi Monilinia. Nu este rezistent la
ger şi formează "plăgi geroase" pe trunchi şi ramurile de schelet.
Fructul este mijlociu (27-35 g), invers-ovoidal, de culoare vânăt-închis, cu
pruină albăstruie. Pulpa este galben-verzuie, crocantă, suculentă, cu gust deosebit de
plăcut. Fructele sunt rezistente la căderea din pom, transport şi păstrare, de calitate
superioară, destinate pentru consum în stare proaspătă, deshidratare şi industrializare.
Perioada de maturare: sfârşitul lunii august, începutul lunii septembrie.
88
26. Stanley – soi de origine americană (Agen x Grand Duck), a fost
introdus la noi în cultură în anul 1958. Pomul are vigoare submijlocie, fructifică
pe buchete de mai ramificate, fiind un soi de tip spur. Este autofertil, foarte bun
polenizator, intră repede pe rod, are potenţial productiv deosebit de ridicat (25
t/ha). Este rezistent la ger şi tolerant la viroze.
Fructul este de mărime mijlocie (30 - 38 g), de formă invers-ovoidă. Pieliţa
este de culoare vânăt-inchis, acoperită cu pruină abundentă, albăstruie, se
colorează caracteristic cu 3-4 săptămâni înainte de maturitatea de recoltare. Pulpa
este galben-verzuie, consistentă, crocantă, suficient de suculentă, dulce, uşor
acidulată, neaderentă la sâmbure. Fructele sunt foarte aspectuoase, rezistente la
transport şi păstrare, bune pentru masă şi industrializare.
Perioada de maturare: prima jumătate a lunii septembrie.
27. Agent – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (selecţie
individuală într-o populaţie de puieţi rezultaţi din polenizare liberă), omologat în
2004, de vigoare mijlocie, este parţial autofertil, tolerant la virusuri, rezistent la boli.
Fructul este mijlociu ca mărime (27 g), sferic-alungit, roşu-violaceu, pulpa
gălbuie, cu gust dulce-acrişor, uşor astringent.
28. Zamfira – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Anna Spath x
Renclod Althan), omologat în anul 2005, este semiviguros, parţial autoferil,
rezistent la boli şi viroze.
Fructul este mare (45 g), globulos, marmorat colorat în roşu-violet, acoperit cu
pruină abundentă. Pulpa este galben-verzuie, fermă suculentă, cu gust plăcut aromat.
29. D'Agen-707 – soi de origine franceză, obţinut prin selecţia clonală a
soiului Agen (d'Ente). Pomul are vigoare mijlocie, fructifică pe ramuri scurte şi
mijlocii. Infloreşte târziu şi abundent, este autofertil, precoce, productiv (21 t/ha),
rezistent la ger şi secetă, tolerant la viroze.
Fructul este mic (19 - 23 g), invers-ovoidal, asimetric, cu pieliţa de culoare
roşu-violaceu, acoperită cu pruină violacee. Pulpa este galben-verzuie, suculentă,
semicrocantă, foarte dulce, cu aciditate insuficientă, semiaderentă la sâmbure,
foarte bun pentru deshidratare şi industrializare.
30. Albatros – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni
(polenizare naturală a soiului Tuleu gras ), omologat în 1979, de vigoare mare,
rodeşte pe formaţiuni scurte şi mijlocii, este androsteril. Produce abundent (22 -
24 t/ha, cu 500 pomi), având tendinţa cu supraîncărcare cu rod. Este rezistent la
ger şi secetă, tolerant la viroze, nu are afinitate cu corcoduşul.
Fructul este mare (45 g), ovoidal-alungit, cu pieliţa de culoare bordo-violet
şi pruină abundentă. Pulpa este verde-gălbuie, consistentă, potrivit de suculentă,
cu gust plăcut, neaderentă la sâmbure.
89
31. Elena – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Tuleu gras x Stanley),
omologat în anul 2005, este semiviguros, androsteril, tolerant la boli şi viroze.
Fructul este mijlociu spre mare (38-42 g), elipsoidal, uşor gâtuit, culoare albastru-
violet, cu pruină abundentă. Pulpa este galben-verzuie, suculentă, plăcut aromată.
Perioada de maturare: începutul lunii septembrie.
C. Soiuri cu maturare târzie (Anna Späth, Gras ameliorat, Delia,

Matilda, Vinete de Italia, Record, Gras românesc) cu perioada de maturare
după 15 septembrie.
32. Anna Späth – soi vechi de origine germană, cultivat la noi în special în
zona de câmpie şi a dealurilor mici şi mijlocii. Pomul are vigoare mijlocie,
fructifică pe ramuri de rod scurte. Înfloreşte târziu, este autofertil, foarte productiv
(23 t/ha), rezistent la ger şi secetă, pretenţios la căldură, rezistent la viroze.
Fructul este mijlociu (26-42 g), globulos, cu pieliţa de culoare roşu-vineţiu,
acoperită cu pruină albăstruie. Pulpa este galben-verzuie, suculentă, potrivit de dulce, slab
acidulată, neaderentă la sâmbure, bună pentru consum în stare proaspătă şi industrializare.
În anii cu toamne reci şi ploioase, fructele rămân fade şi insuficient colorate.
Perioada de maturare: a doua jumătate a lunii septembrie.
33. Gras ameliorat – soi românesc obţinut la Staţiunea Didactică Istriţa-
Buzău, omologat în 1968. Soiul a fost obţinut prin autofecundarea soiului Gras
românesc, faţă de care este superior prin mărimea şi calitatea fructelor. Soi
viguros, productiv (25 t/ha), autofertil, rezistent la ger şi secetă, tolerant la viroze.
Fructul este mijlociu spre mare (35-45 g), asemănător cu cel de Gras
românesc ca formă şi culoare (sferic, vânăt-inchis). Pulpa este consistentă, cărnoasă,
neaderentă la sâmbure, bună pentru masă, industrializare şi deshidratare.
Perioada de maturare: după 10 septembrie, cu două săptămâni înaintea
soiului Gras românesc.
34. Delia – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Vânăt de Italia x Anna
Späth), omologat în 2002, de vigoare mijlocie, fructificare pe ramuri scurte, este
parţial autofertil, tolerant la boli, sensibil la Plum Pox virus.
Fructul este de mărime mijlocie (28-33 g), ovoidal, de culoare albastră,
acoperit cu pruină. Pulpa este galbenă, fibroasă, dulce, foarte bună la gust, neaderentă.
Perioada de maturare: primele decade ale lunii septembrie.
35. Matilda – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Anna Spath x Agen
iradiat cu Co60), omologat în 2004, de vigoare mijlocie, fructificare pe ramuri de
rod scurte şi lungi, este autofertil, rezistent la boli, tolerant la viroze.
Fructul este mijlociu (30 g), eliptic-alungit, roşu-violaceu închis, cu pruină
albăstruie, sâmburele este mic, pulpa dulce, plăcut aromată.
Perioada de maturare: ultima decadă a lunii septembrie.
36. Vinete de Italia (Quertsche d'Italie) – soi vechi de origine incertă,
probabil italiană, de vigoare submijlocie, cu fructificare pe ramuri scurte, mijlocii
şi lungi, autofertil. Este pretenţios la căldură şi umiditate, foarte sensibil la viroze.
90
Fructul este mijlociu (30-35 g), invers-ovoidal, asimetric, cu "piept de porumbel"
caracteristic, vânăt-închis, acoperit cu pruină albăstruie. Pulpa este verde-gălbuie, cu gust
foarte plăcut, dulce-acidulat, neaderentă la sâmbure, soi bun pentru masă şi industrializare.
37. Record – soi românesc obţinut la SCPP Voineşti, omologat în 1983, se
remarcă prin mărimea deosebită a fructelor. Pomul are vigoare mijlocie spre
mare, fructifică pe buchete de mai şi ramuri mijlocii, este autosteril, foarte
productiv (20 t/ha cu 400 de pomi), rezistent la boli, tolerant la viroze.
Fructul este foarte mare (75 g), aspectuos, de formă sferică, foarte puţin alungit,
uneori uşor asimetric. Pieliţa are culoare vânăt-închis, acoperită cu pruină fină, albăstruie.
Pulpa este galben-verzuie, consistentă, suculentă, uşor acidulată, cu gust plăcut, răcoritor,
neaderentă la sâmbure, foarte bună pentru consum în stare proaspătă şi industrializare.
Perioada de maturare: a doua jumătate a lunii septembrie.
38. Gras românesc – soi autohton de provenienţă incertă, cultivat mult în
regiunea subcarpatică meridională. Pomul are vigoare mare, coroană sferică, deasă,
rodeşte preponderent pe formaţiuni lungi. Înfloreşte timpuriu, este autofertil, foarte
productiv (27 t/ha), rezistent la ger, sensibil la secetă, tolerant la viroze.
Fructul este mic (22 g), sferic, de culoare vânăt-închis, cu pruina albăstruie.
Pulpa este galben-verzuie, suculentă, moale, foarte dulce, insuficient acidulată,
complet aderentă la sâmbure, bună pentru deshidratare, industrializare şi distilare.
Perioada de maturare: sfârşitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie.

Renclod de Caransebeş – soi obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Renclod
Althan x Wilhelmina Späth), omologat în anul 1991. Pomul are vigoare mijlocie spre
mare, fructifică pe ramuri de rod scurte şi mijlocii, este parţial autofertil, rezistent la
ger, boli şi dăunători.
Fructul este mijlociu spre mare (40-60 g), aproape sferic, uşor turtit la capete,
cu şanţul ventral pronunţat. Pieliţa este subţire elastică, de culoare vânăt-închis, cu
pruină densă. Pulpa este galben-portocalie, cărnoasă, suculentă, dulce, plăcut aromată.
Perioada de maturare: sfârşitul lunii iulie, începutul lui august.
Bărăgan 17 – soi românesc, omologat în anul 1990 la ICDP Piteşti-
Mărăcineni (Tuleu gras x Early Rivers), de vigoare mică spre mijlocie, este
autosteril, rezistent la ger şi secetă, precoce, foarte productiv (20-22 t/ha).
Fructul este mare (40-50 g), ovoid, albastru-închis, cu multă pruină
cenuşiu-violetă. Pulpa este galben-verzuie, crocantă, plăcută la gust, neaderentă.
Soi destinat pentru consum în stare proaspătă sau industrializare (deshidratare).
Perioada de maturare: începutul lunii august.
Vinete româneşti – soi vechi românesc, viguros, rodeşte pe ramuri mijlocii
şi lungi, dar şi pe buchete de mai inserate pe ramuri de semischelet lungi, elastice,
ce formează o coroană piramidală. Este rezistent la ger, sensibil la boli şi viroze,
este autofertil. Prezintă mai multe clone Ex.-Vinete româneşti-300.
91
Fructul este submijlociu (18-35 g), elipsoidal, vânăt-deschis, cu multă
pruină albăstruie-albicioasă. Pulpa este galben verzuie, elastică, dulce, mediu
suculentă, neaderentă. Fructele sunt rezistente la cădere din pom şi manipulare,
bune pentru industrializare dar şi pentru consum în stare proaspătă.
Maturare: a doua decadă a lunii septembrie, la 135-140 zile de la înflorire.
Diana Ialomiţa
Renclod de Caransebeş Vâlcean
Bărăgan 17 Carpatin
92
Minerva Piteştean
Delia
Renclod Althan Rivers timpuriu

93
Tita Flora
Tuleu timpuriu Alina
Centenar Sarmatic
94
Pescăruş Albatros
Andreea
Ivan Agent
95
Roman Superb
Doina Dani
Matilda Silvia
96
Zamfira
Geta Romaner
Jubileu 50
97
Iulia
D’Agen Tuleu gras
98
Stanley Anna Späth
Dâmboviţa Gras ameliorat
99
Record Vinete de Italia
Vinete româneşti Gras românesc
100
SOIURI DE CIREŞ
CULTIVATE ÎN ŢARA
NOASTRĂ
CAPITOLUL 8
Cerasus avium L. Monch, fam Rosaceae, subfam. Prunoideae
● Sortimentul actual este alcătuit din 43 de soiuri, dintre care 37 soiuri

româneşti (Ponoare, Sublim, Roşii de Bistriţa, Superb, Iva, Golia, Cătălina,
Ana, Ştefan, Tentant, Lucia, Izverna, Iaşirom, Tereza, Radu, Clasic, Colina,
Bucium, Cetăţuia, Cerna, Oana, Simbol, Severin, Roze, Maria, Jubileu-30,
Boambe de Cotnari, Someşan, Marina, Splendid, Rubin, Daria, George; 4
soiuri cu fructe amare Amar de Galata, Silva, Amara, Amar de Maxut) şi 6
străine (Rivan, Scorospelka, Van, Stella, Germersdorf, Hedelfinger).
● Pe plan mondial se cultivă numeroase soiuri de cireş, frecvente fiind cele
cosmopolite, cu plasticitate ecologică mare şi valoare economică ridicată (Van,
Stella, Bing, Sam, Ulster, Napoleon ş. a.). În sortiment sunt predominante soiurile
cu fructe tip “Bigarreau” (pietroase), destinate consumului în stare proaspătă şi cele
de tip “Napoleon”, pentru prelucrare sub diferite forme (compot, gem, dulceaţă, suc
etc). Tot mai mult sunt solicitate soiurile cu fructe mari, roşii-strălucitoare,
renunţându-se treptat la cele puternic colorate în roşu-închis.
● Se remarcă includerea în sortiment a soiurilor cu fructe amare, folosite
pentru industrializare: Silva, Amara, Roz de Mărculeşti, precum şi Amar de
Maxut şi Amar de Galata, ultimele două fiind obţinute la S.C.D.P. Iaşi de către
Petre L. şi Rominger E.
● Maturarea fructelor, în funcţie de soi, se eşalonează pe o perioadă de
60 – 70 zile, din a doua decadă a lunii mai, până la mijlocul lunii iulie.
● Sortimentul se diferenţiază pe zone de cultură, în funcţie de condiţiile
ecologice specifice. Astfel, în zona dealurilor înalte altitudinal se recomandă
numai soiurile cu maturare mijlocie şi târzie a fructelor şi nu cele timpurii, la care
fructele rămân mici, slab colorate, cu pulpa subţire şi fadă.
101
soiurile se clasifică astfel:
¾ autofertile: Stella, Compact Stella, Maria;
¾ autosterile: toate celelalte soiuri din sortiment. Foarte frecvent întâlnit la
cireş este fenomenul de intersterilitate, fapt pentru care, în fiecare parcelă se
plantează 3 – 4 soiuri, consultându-se în prealabil lista de polenizatori.
● Specificul fructificării. Ramurile de rod ale cireşului sunt:
¾ buchetul de mai, formaţiune floriferă de bază, care are longevitatea de 10
– 12 ani şi asigură până la 70 % din producţie (Stella, Bing, Van, Germersdorf,
Ulster, Bigarreau Burlat, Cerna ş. a.);
¾ ramura mixtă mijlocie, cu lungimea de 10 – 30 cm (Hedelfinger,
Boambe de Cotnari, Jubileu-30, Roşii de Bistriţa, Someşan, Roze ş. a.);
¾ ramura mixtă lungă (30 – 50 cm) întâlnită în special la pomii tineri;
¾ ramura pleată existentă numai la puţine soiuri (Ramon Oliva).
● După consistenţa mezocarpului soiurile se clasifică în:
¾ Soiuri cu pulpa moale: Amar de Galata, Roz de Mărculeşti, Silva,
Amara, Amar de Maxut, cât şi soiurile de masă Cea mai timpurie şi Timpurie de
mai, care au fost excluse din actualul sortiment. Toate provin din Cerasus avium
var. silvestris şi Cerasus avium var. juliana;
¾ Soiuri cu pulpa semipietroasă: Rivan, Scorospelka, Ponoare, Roşii de
Bistriţa, Negre de Bistriţa, Iva, Roze, Someşan ş. a;
¾ Soiuri cu pulpa piertroasă (bigarreau): sunt majoritare în sortiment şi
provin din Cerasus avium var. duracina.
● Longevitatea economică a plantaţiilor de cireş este mare, respectiv 30 –
40 de ani.

sortiment: autohtone: Cea mai timpurie, Timpurie de mai, Negre de Bistriţa,
Uriaşe de Bistriţa, Băşicate, Drăgănele de Piteşti, Crăieşti, Negre zaharoase,
Pietroase negre mari, Vârtoase negre, Roşii de Dobra, Mari de Trăinei,
Pietroase negre Piţ, Pietroase de Leordeni ş.a; străine: Ramon Oliva,
Bigarreau Moreau, Bigarreau Burlat, Ulster, Bing, Sam, Pietroase
Napoleon, Pietroase galbene Dönissen, Compact Lambert, Compact Stella,
Lapins ş. a.
Soiuri de cireş de perspectivă, neincluse în sortiment: Sunburst, Summit,
Nero 3, Stark Hardy Giant, Kordia, Duroni 3, Vista, Diana ş.a.
102
A. Soiurile cu maturare timpurie: Rivan, Scorospelka, Ponoare,
Cetăţuia, Sublim. Fructele se maturează începând cu a doua decadă a lunii mai,
până în prima decadă a lunii iunie.
1. Rivan – soi originar din Suedia, introdus în sortimentul nostru în 1991.
Pomul este semiviguros, formează coroane larg-piramidale, este precoce şi productiv.
Fructele sunt mari pentru un soi timpuriu (5,5 - 6 g), cordiforme, de culoare
roşu-deschis, cu pieliţa subţire. Pulpa este semipietroasă, dulce-acidulată, roz-
deschis, plăcută la gust.
Maturarea: din ultima decadă a lunii mai, până în prima decadă a lunii iunie.
2. Scorospelka – soi ucrainean, obţinut în 1934, inclus în sortimentul
românesc în 1991. Pomul este de vigoare medie spre mare, cu coroana
globuloasă, rodeşte preponderent pe buchete de mai, este productiv, rezistent la
secetă, ger, boli şi dăunători.
Fructul este mijlociu (4,5 - 5,5 g), cordiform-alungit, fără brazdă ventrală,
dulce-acidulat, roşu-deschis, sensibil la crăpare în condiţii de precipitaţii în perioada
de pârgă. Pulpa este roz, de consistenţă medie, suculentă, conţine 14 % zahăr.
Maturarea: ultima decadă a lunii mai.
3. Ponoare – soi românesc omologat în 1989 la ICDP Piteşti-Mărăcineni
(Pietroase negre de Odessa x Ramon Oliva), de vigoare mijlocie-mare, cu coroana
larg-piramidală, produce abundent şi constant.
Fructul de mărime submijlocie (5,0 - 6,4 g), culoare roşie, pulpa
semipietroasă, suculentă, gust dulce, uşor acidulat. Se recomandă pentru zonele
nordice şi vestice ale ţării.
4. Cetăţuia – soi românesc obţinut la SCDP Iaşi (Van x Boambe de
Cotnari), omologat în anul 1999, este de vigoare mijlocie, fructifică preponderent
pe ramuri mijlocii şi buchete de mai, rezistent la ger şi secetă, foarte sensibil la
crăpare în anii ploioşi.
Fructul este de mărime mijlocie (5,9 g), reniform-aplatizat, cu punctul stilar
adâncit, culoarea este roşu-închis, spre negru, pulpa roşie, semipietroasă, aproape
crocantă, cu sucul slab colorat.
5. Sublim – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni
(Muncheberger fruhe x Bigarreau Moreau), omologat în 2006, este de vigoare
mare, cu port etalat, produce moderat, însă fructele sunt foarte aspectuase.
Fructul este mare (7 g), sferic-aplatizat, cu punctul stilar uşor adâncit, de
culoare roşu-purpuriu, cu numeroase lenticele mijlocii. Pulpa este roşie, fermă,
suculentă, cu gust dulce-acidulat, foarte plăcut.
Maturarea: prima decadă a lunii iunie.
103
B. Soiurile cu maturare mijlocie: Roşii de Bistriţa, Superb, Iva, Golia,
Cătălina, Ana, Ştefan, Tentant, Lucia, Izverna, Iaşirom, Tereza, Radu,
Clasic, Colina, Bucium, Cerna, Oana, Simbol, Severin, Roze, Maria, Jubileu-
30, Stella, Van, Boambe de Cotnari, Someşan. Maturitatea de recoltare se
eşalonează pe întreaga perioadă a lunii iunie.
6. Roşii de Bistriţa – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Hedelfinger x
Ramon Oliva), omologat în 1978, este semiviguros, cu fructificare pe ramuri mijlocii
şi buchete de mai, cu coroană piramidală până la globuloasă. Soi rezistent la ger,
tolerant la antracnoză şi monilioză, are o mare plasticitate ecologică ridicată.
Fructul este ovoid, de greutate medie (5,2 g), roşu-închis, lucios. Pulpa este
semipietroasă, de culoare roz-roşie, dulce, plăcut acidulată, cu sucul slab colorat,
semiaderentă.
Maturarea: primele decade ale lunii iunie.
7. Superb – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Boambe de
Cotnari x Thurn und Taxis), omologat în 2002, de vigoare mijlocie, coroana
globuloasă, fructificare pe buchete de mai şi ramuri mijlocii, este productiv.
Fructul este mare (7 g), tronconic, colorat în roşu-aprins, pulpa pietroasă,
roz, cu gust dulce-acidulat, neaderentă.
Maturarea: a doua decadă a lunii iunie.
8. Iva – soi românesc omologat în 1994 la SCDP Bistriţa (Hedelfinger x Ramon
Oliva), este semiviguros, cu coroana piramidală până la globuloasă, fructificare
preponderentă pe buchete de mai, cu rezistenţă bună la ger, tolerant la principalele boli.
Fructul este mijlociu spre mare (6,5 - 7,3 g), aplatizat, de culoare roşu-
purpuriu. Pulpa este semipietroasă, roşie, mediu suculentă, cu sucul colorat în roz.
Are afinitate bună la altoire cu cireşul şi vişinul.
9. Golia – soi românesc obţinut la SCDP Iaşi (Van x Boambe de Cotnari),
omologat în 2001, de vigoare mică, cu o coroana globuloasă, fructifică în special
pe buchete de mai, este foarte productiv.
Fructul este mare (8 - 9 g în primii ani de rodire şi 7,5 - 8 g în plină rodire),
cordiform-alungit, cu punctul stilar adâncit. Epiderma este de culoare roşu-închis,
lucioasă, rezistentă la crăpare. Pulpa pietroasă, crocantă, suculentă, roşie, potrivit
de dulce, uşor acidulată.
10. Cătălina – soi românesc obţinut la SCDP Iaşi (Van x Boambe de
Cotnari), omologat în 2001, de vigoare medie, produce mult şi constant, este
rezistent la ger şi secetă.
Fructul este mijlociu spre mare (6,8 - 7,8 g), cordiform-alungit, cu punctul
stilar adâncit, roşu-intens. Pulpa este roşie, semipietroasă, suculentă, potrivit de
dulce, uşor acidulată, neaderentă.
Maturarea: prima jumătate a lunii iunie.
104
11. Ana – soi românesc omologat în 1999 la SCDP Bistriţa (Hedelfinger x
Ramon Oliva), semiviguros, fructifică pe ramuri mijlocii şi buchete de mai, se
comportă bine la altoirea pe cireş franc şi pe vişin.
Fructul este de mărime mijlocie (6,5 g), sferic-aplatizat, roşu-purpuriu,
lucios. Pulpa este semicrocantă, roşie, suculentă, cu gust dulce acrişor, aderentă la
sâmbure.
12. Ştefan – soi românesc obţinut la SCDP Iaşi (Van x Boambe de
Cotnari), omologat în 2006, de vigoare mijlocie, precoce, productiv, rezistent la
ger, secetă şi crăparea fructelor.
Fructul este mare (7,7 - 8,1 g), cordiform-aplatizat, epiderma este culorată în
roşu-brun, pulpa roşie, pietroasă, suculentă, potrivit de dulce, neaderentă, sucul colorat.
13. Tentant – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni
(Germersdorf x Schneiders Spate), omologat în 1996, semiviguros, cu coroana
globuloasă, fructificare predominantă pe buchete de mai şi ramuri mijlocii.
Fructul este mediu (6,5 g), cordiform, de culoare roşu-închis, cu un mucron
în punctul stilar, pulpa pietroasă, crocantă, dulce, sâmburele de mărime medie.
Maturarea: jumătatea lunii iunie.
14. Lucia – soi românesc, omologat în anul 2007 la SCDP Iaşi, de vigoare
mică spre mijlocie, este precoce, productiv, rezistent la ger, secetă şi crăparea
fructelor, fructifică pe ramuri mijlocii şi buchete de mai.
Fructul este foarte mare, cordiform, uşor alungit, de culoare roşu-brun. Pulpa
este pietroasă, dulce, slab acidulată, rezistentă la crăpare, neaderentă, cu sucul colorat.
15. Izverna – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Ramon
Oliva x Germersdorf), omologat în 1989, de vigoare medie, coroană piramidală,
productiv, intră pe rod în anii 5-6 de la plantare, este recomandat pentru zonele de
sud şi vest ale ţării.
Fructul este de mărime medie (6 - 7,5 g), sferic, cu epiderna de culoare
roşu-închis, rezistentă la crăpare. Pulpa este pietroasă, dulce, slab acidulată,
neaderentă, conţine 17 % substanţă uscată.
16. Iaşirom – soi românesc obţinut la SCDP Iaşi (Van x Boambe de
Cotnari), omologat în anul 2006, de vigoare mijlocie, cu port erect, rezistent la
ger, secetă şi crăparea fructelor, rodeşte abundent şi constant.
Fructul este mare (7,7 - 8,1 g), cordiform-aplatizat, cu punctul stilar alungit,
epiderma de culoare roşu-brun, pulpa roşie, pietroasă, suculentă, potrivit de dulce,
sucul colorat.
105
17. Tereza – soi românesc obţinut la SCDP Iaşi (Van x Ebony), omologat
în anul 2006, de vigoare mică spre mijlocie, foarte precoce, rodeşte abundent şi
constant, este rezistent la ger şi secetă.
Fructul este mare (7,5 - 7,8 g), cordiform-aplatizat, cu punctul stilar alungit,
epiderma de culoare roşu-închis, lucioasă, rezistentă la crăpare. Pulpa este roşie,
cu sucul intens colorat, pietroasă, suculentă, dulce, uşor acidulată.
18. Radu – soi românesc omologat în anul 2007 la SCDP Iaşi,
semiviguros, precoce, foarte productiv, este rezistent la ger şi secetă şi crăparea
fructelor; fructifică pe ramuri mijlocii şi buchete de mai.
Fructul este de mărime mare (7,5 - 8 g), reniform, roşu-închis, cu
pedunculul scurt. Pulpa este dulce, slab acidulată, pietroasă, cu sâmburele mic,
detaşabil.
19. Clasic – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Bigarreau
Dönissen x Hedelfinger), omologat în 1996, de vigoare medie, cu coroana
globuloasă şi fructificare predominantă pe buchete de mai şi ramuri mijlocii.
Produce abundent şi constant.
Fructul este de mărime medie (5,5 g), galben, aplatizat, uşor alungit, cu
pulpa pietroasă, dulce, destinat în exclusivitate industriei alimentare (compot).
20. Colina – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Pietroase
negre de Odesa x Germersdorf), omologat în anul 1989, de vigoare medie, cu
coroana larg piramidală, produce abundent şi constant. Intră pe rod începând cu
anul 5 de la plantare, se recomandă pentru zonele de vest şi sud ale ţării.
Fructul de mărime medie (6,0 - 6,5 g), este sferic, roşu-închis, pulpa
pietroasă, dulce-acidulată, sâmburele mic, neaderent.
Maturarea: după 15 iunie.
21. Bucium – soi românesc obţinut la SCDP Iaşi (Van x Boambe de
Cotnari), omologat în 2006, de vigoare mijlocie, rezistent la ger, secetă şi crăparea
fructelor, este precoce şi productiv.
Fructul este mare spre foarte mare (8 – 8,5 g), cordiform-aplatizat, cu
punctul stilar adâncit, epiderma de culoare roşu-închis, lucioasă, pulpa roşie,
fermă, suculentă, sucul intens colorat.
Maturarea: decadele a doua şi a treia ale lunii iunie.
22. Cerna – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, omologat în
anul 1984, de vigoare mică, coroana globuloasă, pletoasă, cu unghiuri de
ramificare mari, fructificare predominantă pe buchete de mai, cu frunziş verde-
deschis bogat, se autoumbreşte, produce moderat, dar constant.
106
Fructul este mare (7,5 - 8 g) în primii ani şi mijlociu (6,5 - 7 g) în plină
rodire, formă tronconică, coloraţie roşu-aprins, pedunculul submijlociu, pulpa
pietroasă, dulce-acidulată. Este foarte sensibil la crăpare.
Maturarea: prima parte a lunii iunie.
23. Oana – soi românesc, obţinut la SCDP Iaşi, omologat în anul 2007, de
vigoare mijlocie, precoce, productiv, rezistent la ger, secetă şi boli, fructifică pe
ramuri mijlocii şi buchete de mai.
Fructul este mare (7 - 8 g), sferic, uşor aplatizat, roşu-închis. Pulpa este
dulce, slab acidulată, fermă, neaderentă, cu sucul colorat.
24. Simbol – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Bigarreau
Dönissen x Germersdorf), omologat în anul 1996, de vigoare medie, cu coroana
piramidală şi ramuri de schelet groase, produce abundent şi constant.
Fructul este de mărime medie (6,7 g), cordiform-aplatizat, uşor alungit, de
culoare galbenă, pulpa pietroasă, dulce-acidulată. Se recomandă pentru compot.
Maturarea: ultima decadă a lunii iunie.
25. Severin – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Thurn und
Taxis x Germersdorf), omologat în anul 1993, de vigoare mijlocie spre mare, cu
coroana piramidală, fructificare predominantă pe buchete de mai, tolerant la atacul
bolilor (Cocomyces, Monilinia). Produce mult şi constant. Se recomandă pentru toate
zonele de cultură ale cireşului.
Fructul este mare (8-10 g), tronconic, roşu-purpuriu, cu pieliţa elastică.
Pulpa este pietroasă, suculentă, cu gust dulce, plăcut şi cu sucul colorat.
Maturarea: sfârşitul lunii iunie – începutul lunii iulie.
26. Roze – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Hedelfinger x Bigarreau
Dönissen), omologat în 1994, de vigoare medie, cu coroana globuloasă,
fructificare preponderentă pe ramuri mijlocii şi buchete de mai, cu rezistenţă
ecologică bună, tolerant la antracnoză şi monilioză. Este precoce şi productiv.
Fructul este mediu (5,0 – 6,6 g), ovoidal-aplatizat, roşu-oranj. Pulpa este
gălbuie, suculentă, cu sucul incolor, fermitate medie. Se recomandă a se cultiva în
N-E şi centrul Transilvaniei.
27. Maria – soi românesc obţinut la SCDP Iaşi (Van X Stella), omologat în
1999, de vigoare medie, formează o coroană largă, ramificată, bine garnisită cu ramuri
mixte şi buchete de mai, rezistent la ger şi secetă. Este primul soi autoferil românesc.
Fructul este mare (7,4 – 8,3 g), cordiform, uşor alungit şi turtit pe partea
ventrală, cu punctul stilar adâncit, epiderma este roşie-strălucitoare, cu rezistenţă
medie la crăpare, pulpa roşie, fermă, crocantă, suculentă, potrivit de dulce, uşor
acidulată, cu sucul colorat.
107
28. Jubileu-30 – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Hedelfinger x
Ramon Oliva), omologat în anul 1978, de vigoare medie, coroana globuloasă, cu
fructificare predominantă pe ramuri mijlocii şi buchete de mai, are o bună rezistenţă
la factorii de stress climatic, tolerant la antracnoză şi monilioză.
Fructul este mare (7,4 g), sferic, uşor turtit, roşu-închis, cu pulpa
semipietroasă, suculentă, cu gust dulce, puţin acidulată, neaderentă.
29. Stella – soi originar din Canada, obţinut în anul 1968 prin hibridarea
soiurilor Lambert Compact x John Junes Seedling. Soi autofertil cu largă
răspândire în majoritatea ţărilor cultivatoare. Pomul este viguros, formează o
coroană largă, ramificată, bine garnisită cu ramuri de rod. Este rezistent la ger.
Fructul este mare (7 - 8 g), cordiform, roşu-strălucitor, cu pulpa pietroasă,
crocantă, roşie, dulce-amăruie, plăcută la gust. Este sensibil la crăpare.
30. Van – soi canadian obţinut prin polenizarea liberă a soiului Împărăteasa
Eugenia, în anul 1936. Având o mare plasticitete ecologică se recomandă pentru
toate centrele de cultură. Pomul are vigoare mijlocie spre mare, coroana larg-
piramidală, este precoce, produce abundent, fiind considerat cel mai productiv soi.
Fructele sunt mari (7 - 8 g), globuloase, uşor aplatizate, roşii strălucitoare.
Pulpa este pietroasă, roz-roşiatică, cu sucul slab colorat, gust dulce-acidulat, de
foarte bună calitate. Pedunculul este scurt (3 cm) şi gros.
Maturarea: sfârşitul lunii iunie.
31. Boambe de Cotnari – soi românesc, valoros, răspândit în toată ţara,
dar mai ales în Moldova, de vigoare mijlocie spre mare, cu coroana larg-
piramidală, garnisită cu buchete de mai în interior şi ramuri mijlocii la periferie.
Este rezistent la ger şi tolerant la principalele boli. Intră mai târziu pe rod, dar
produce mult şi constant.
Fructul este mare (6,6 - 8 g), scurt-cordiform, bicolor (galben cu roşu).
Pulpa este alb-gălbuie, pietroasă, dulce, uşor acidulată, foarte bună la gust. Se
pretează atât pentru consum în stare proaspătă, cât şi pentru industrializare.
Fructele sunt rezistente la transport şi păstrare, cu o sensibilitate medie la crăpare.
32. Someşan – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Hedelfinger x
Ramon Oliva), omologat în 1994, semiviguros, cu coroana larg piramidală, cu
fructificare predominantă pe ramuri mijlocii şi buchete de mai. Are rezistenţă
bună la factorii de stress climatic, este tolerant la boli.
Fructul are greutate medie (6 - 6,5 g), alungit, aplatizat ventral, de culoare
purpurie, cu puncte subcutanate rare, puţin vizibile. Pulpa este semipietroasă,
roşie, suculentă, dulce, plăcută la gust şi cu sucul roz.
108
C. Soiuri cu maturare târzie: Marina, Splendid, Germersdorf,
Hedelfinger, Rubin, Daria, George. Maturitatea de recoltare se realizează din
ultima decadă a lunii iunie, până în a doua decadă a lunii iulie.
33. Marina – soi românesc obţinut la SCDP Iaşi (Boambe de Cotnari x HC
23/31), omologat în 2001, de vigoare mijlocie, cu port etalat, coroana pomilor este
piramidală, este rezistent la secetă, ger şi crăparea fructelor, mediu rezistent la boli.
Fructul este mare (7,6 – 8 g), cordiform-alungit, cu punctul stilar adâncit,
epiderma este bicoloră, galben cu roşu predominant la maturitatea deplină. Pulpa
este fermă, crocantă, suculentă, de culoare alb-gălbuie, potrivit de dulce, uşor
acidulată, sucul incolor.
Maturarea: sfârşitul lunii iunie, începutul lunii iulie.
34. Splendid – soi românesc obţinut la SCDP Cluj (Germersdorf-mutageneză
indusă), omologat în 1999, de vigoare mijlocie, cu fructificare pe buchete de mai şi
ramuri mijlocii, are capacitate mare de producţie, este tolerant faţă de boli.
Fructul este mare (7 g), reniform, roşu-oranj, pulpa pietroasă, suculentă, cu
gust dulce, armonios acidulat.
35. Germersdorf – soi vechi german, cu cea mai largă răspândire în toate
zonele de cultură ale cireşului. Pomul este viguros, longeviv, rustic, cu coroana înalt-
piramidală, fructificare pe buchete de mai. Înfloreşte târziu şi cu intensitate moderată.
Fructul este mare (7,5 g), cordiform-obtuz, uşor turtit dorso-ventral, de
culoare roşie, pulpa pietroasă, galben-albicioasă, gust dulce, uşor acidulat.
Pedunculul este de lungime medie.
36. Hedelfinger – soi vechi german, mult răspândit în cultură, viguros, cu
coroana larg-conică, ramificată, fructifică pe ramuri lungi şi buchete de mai,
înfloreşte târziu şi abundent. Este bun polenizator.
Fructul este mare (6,5 – 7,5 g), de culoare roşie-rubinie, cordiform-alungit.
Pulpa este fermă, cu gust dulce, uşor acidulat, sâmburele de mărime medie,
semiaderent la pulpă. Intră relativ târziu pe rod, fructele fiind destinate atât
consumului în stare proaspătă, cât şi industrializării.
Maturarea: decadele a doua şi a treia ale lunii iulie.
37. Rubin – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Hedelfinger x Ramon
Oliva), omologat în anul 1980, este semiviguros, cu coroana larg-piramidală până
la globuloasă, cu fructificare preponderentă pe buchete de mai şi ramuri mijlocii,
are rezistenţă bună la boli, dăunători şi la alţi factori de stress. Intră pe rod în anul
5 de la plantare, dar este foarte productiv.
Fructul este mare (7,5 g), roşu-rubiniu, sferic-cordiform, bombat pe partea
dorsală, cu vârful rotunjit, terminat cu un mucron scurt, ascuţit, cu sâmburele mijlociu,
neaderent la pulpă. Soi destinat consumului în stare proaspătă şi industrializării.
109
38. Daria – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Boambe de
Cotnari x Thurn und Taxis), omologat în 1993, de vigoare medie, cu fructificare pe
buchete de mai, coroana larg-piramidală, înfloreşte târziu, timp de 10-12 zile.
Fructul este mijlociu spre mare (6,7 g), tronconic, roşu-închis, cu pieliţa
subţire şi rezistentă. Pulpa este roz, pietroasă, cu suculenţă medie şi gust bun.
Sâmburele mijlociu (8%), neaderent la pulpă.
39. George – soi românesc obţinut la SCDP Iaşi (Cillegio di Octombre x
Fromm), omologat în anul 2007. Pomul are vigoare mijlocie, port semierect,
rezistenţă bună la bolile specifice, la ger şi la crăparea fructelor.
Fructul este mare (6,7 – 7,8 g), cordiform-alungit, cu punctul stilar adâncit,
epiderma roşie, lucioasă, pulpa roşie, fermă, suculentă, dulce-acidulată, cu sucul roşu.
Maturarea: ultima decadă a lunii iulie.
Soiuri cu fructe amare:

40. Amar de Galata – soi românesc obţinut la SCDP Iaşi dintr-o selecţie
locală, omologat în anul 1994, de vigoare medie, coroana globuloasă, cu
fructificare predominantă pe buchete de mai, înflorire timpurie, este autosteril.
Fructul este mare pentru soiurile cu fructe amare (4,7 g), sferic-alungit,
uşor turtit la bază, de culoare galben-roz, pulpa galben-albicioasă, mediu
consistentă şi cu gust intens amar.
Maturarea: a doua decadă a lunii iunie, fiind considerat un soi timpuriu.
41. Silva – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni dintr-o selecţie
locală din flora spontană, omologat ca soi în 1983, este viguros, cu port drept şi
coroana invers-piramidală.
Fructul este mijlociu (3 g), aproape sferic, de culoare neagră, sucul şi pulpa
intens colorate, gust intens amar, pedunculul lung.
Maturitatea : a doua decadă a lunii iunie.
42. Amara – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, selecţie din
populaţiile locale, omologat în anul 1983, de vigoare medie, rezistent la ger,
productiv, formează o coroană globuloasă, rară.
Fructul este mare (4 – 4,5 g) pentru un soi cu fructe amare, de culoare
neagră, sucul şi pulpa intens colorate, peduncul de lungime medie. Este autosteril.
43. Amar de Maxut – soi românesc obţinut la SCDP Iaşi, omologat în
1994, provenit dintr-o selecţie locală, pom de tip standard şi vigoare mijlocie, cu
coroana globuloasă, fructificare pe buchete de mai, înflorire timpurie, bun
polenizator pentru soiurile cu înflorire timpurie.
Fructul este mare (4,5 g), cordiform, de culoare neagră, cu pulpa intens
colorată, sucul roşu-închis, fermitate medie, cu gust intens amar.
Maturarea: târzie, prima jumătate a lunii iulie.
110
Ponoare Sublim
Roşii de Bistriţa Negre de Bistriţa
Superb
Maria
111
Iva Izverna
Cătălina
Golia
112
Ana
Ştefan Radu
Lucia Rivan
113
Iaşirom Bucium
Cetăţuia
Simbol Clasic
114
Cerna Severin
Tereza Oana
Colina Jubileu 30
115
Roze Tentant
Van
Marina
116
Someşan Splendid
Germersdorf Hedelfinger
George
117
Stella Boambe de Cotnari
Bigarreau Jaune Dönissen
118
Amar de Galata Silva
Amara Amar de Maxut
119
SOIURI DE VIŞIN
CULTIVATE ÎN ŢARA
NOASTRĂ
CAPITOLUL 9
Cerasus vulgaris Mill., fam Rosaceae, subfam. Prunoideae
● Sortimentul actual de vişin este alcătuit din 20 de soiuri, care după

origine se clasifică astfel:
¾ 16 soiuri româneşti (Timpuriu de Osoi, Timpurii de Piteşti, Ţarina,
Sătmărean, Rival, Timpurii de Cluj, De Botoşani, Crişane 2, Ilva, Dropia,
Scuturător, Amada, Mocăneşti 16, Vrâncean, Bucovina, Pitic de Iaşi)
¾ 4 soiuri străine (Engleze timpurii, Schattenmorelle, Nefris, Northstar).
● Perioada de maturare a fructelor este eşalonată pe o perioadă de 60 –
70 de zile, din prima decadă a lunii iunie, până la mijlocul lunii august.
Prelungirea sezonului de consum a fructelor cu 20 – 25 zile, faţă de vechiul
sortiment, a fost posibilă prin crearea de soiuri autohtone timpurii, extratimpurii
(Timpuriu de Osoi) şi foarte târzii (Pitic de Iaşi).
soiurile de vişin pot fi:
¾ autofertile: Ilva, Nana, Schattenmorelle, Oblacinska, Nefris, Meteor,
Vrâncean, Northstar, Bucovina, Sătmărean, Pitic de Iaşi;
¾ parţial autofertile: Timpuriu de Osoi, Scuturător, Dropia, Rival;
¾ autosterile: Timpurii de Cluj, Timpurii de Piteşti, Engleze timpurii,
Mocăneşti 16, Crişana 2, Amada;
¾ perechi intersterile: Crişana x Mocăneşti, Crişana x Josika Gabor ş.a.
La vişin, polenizarea trebuie să aibă loc în primele 48 ore de la deschiderea
florilor, deoarece stigmatul se ofileşte repede şi devine nereceptiv pentru polen.
● Specificul de fructificare. Vişinul rodeşte pe buchete de mai, care au
longevitatea de 4 – 5 ani; ramuri plete ce trăiesc 5 – 7 ani, degarnisindu-se anual în
zona de fructificare şi ramuri mixte mijlocii şi lungi, care evoluează în elemente de
semischelet. După specificul de fructificare soiurile se pot clasifica astfel:
¾ soiuri cu fructificare predominantă pe buchete de mai: Timpuriu de
Osoi, Engleze timpurii, Timpurii de Cluj, Mocăneşti, Ţarina, De Botoşani,
Meteor, Bucovina;
120
¾ soiuri cu fructificare pe ramuri mixte şi buchete de mai: Sătmărean,
Scuturător, Northstar;
¾ soiuri cu fructificare predominantă pe ramuri plete: Nana, Dropia,
Crişana, Schattenmorelle, Pitic de Iaşi.
● După vigoarea pomilor soiurile se pot clasifica astfel:
¾ cu vigoare mare: Timpuriu de Osoi, Timpurii de Piteşti, Crişana 2;
¾ cu vigoare mijlocie: Ţarina, Timpurii de Cluj, Scuturător, De Botoşani,
Mocăneşti 16, Nefris, Meteor, Northstar, Sătmărean, Dropia;
¾ cu vigoare mică: Nana (1 000 pomi/ha), Ilva (800 – 1 200 pomi/ha), Pitic
de Iaşi (2 350 pomi/ha), Bucovina, Schattenmorelle.
● După direcţiile de valorificare soiurile se casifică în soiuri pentru:
¾ suc: Timpuriu de Osoi, Oblacinska, Ilva, Dropia, Nefris,
Schattenmorelle, Northstar, Pitic de Iaşi;
¾ compot: Nana, Ilva, Crişana, Dropia;
¾ gem: Oblacinska, Nana, Crişana, Ilva, Dropia, Schattenmorelle, Meteor,
Timpurii de Cluj, Pitic de Iaşi, Sătmărean;
¾ consum în stare proaspătă: Timpuriu de Piteşti, Engleze timpurii,
Ţarina, Crişana, Timpuriu de Osoi, Sătmărean ş.a.
● Soiuri care permit recoltarea mecanizată a fructelor, prin scuturare:
Scuturător, Vrâncean.

sortiment: autohtone: Mari Timpurii, Timpurii de Tg. Jiu, Crişana,
Mocăneşti, Nana; străne: Oblacinska, Meteor, Spaniole, Turceşti, Hortensia,
Josika Gabor ş. a.
A. Soiurile cu maturare timpurie: Timpuriu de Osoi, Timpurii de
Piteşti, Ţarina, Engleze timpurii, Sătmărean, Rival, Timpurii de Cluj, De
Botoşani, Crişana 2. Perioada de maturare: prima decadă a lunii iunie, până la
sfârşitul lunii iunie.
1. Timpuriu de Osoi – soi românesc obţinut la SCDP Iaşi prin selecţie
dintr-o populaţie locală de vişin, omologat ca soi în anul 1989. Este viguros, cu
coroana globuloasă, precoce, productiv, rezistent la ger şi secetă, parţial autofertil,
cu fructificare pe buchete de mai.
Fructul este mijlociu (4,8 – 4,9 g), sferic-turtit, roşu-închis, cu epiderma
rezistentă şi pulpa dulce-acidulată.
121
2. Timpurii de Piteşti – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni prin
selecţie dintr-o populaţie locală de vişin, omologat în anul 1982. Are vigoare mare,
coroana piramidală, mediu rezistent la boli, rezistent la ger şi secetă, este autosteril.
Fructul este mijlociu (4,5 g), sferic, de culoare roşie, pulpa suculentă, cu
gust dulce-acrişor, roşie, cu numeroase vinişoare albe.
3. Ţarina – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Engleze
timpurii x Vişin arbustoid), omologat în anul 1984, de vigoare mică, cu coroana
piramidală, semiprecoce, mediu productiv, rezistent la ger, fructifică preponderent
pe ramuri scurte.
Fructul este mijlociu (4,2 g), sferic-alungit, vişiniu-închis, cu pulpa
colorată, suculentă, bună pentru consum în stare proaspătă.
4. Engleze timpurii – soi vechi englezesc, interspecific (cireş x vişin), cu
caractere intermediare, de vigoare mijlocie, coroana invers-piramidală,
semiproductiv, precoce, cu fructificare pe buchete de mai, este autosteril.
Fructul este mijlociu (3,5 – 5,5 g), sferic-alungit, de culoare roşie, cu pulpa
roz, dulce, fin aromată.
5. Sătmărean – soi românesc omologat în 1994 la SCDP Satu-Mare
(Engleze timpurii x Vişin arbustoid), de vigoare mijlocie, cu coroana piramidală
şi fructificare pe buchete de mai, rezistent la ger şi secetă, este parţial autofertil.
Fructul este mijlociu (5 g), sferic-turtit, cu epiderma subţire, elastică,
lucioasă, de culoare vişinie, neagră la supramaturare. Pulpa este roşie, suculentă,
cu sucul roz, gust foarte bun, dulce-acrişor.
6. Rival – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Griot
Moscovski x Nana), omologat în anul 2004, de vigoare mijlocie, fructificare pe
buchete de mai, rezistent la boli, este parţial autofertil, foarte productiv.
Fructul este mijlociu (5 g), oblong, de culoare roşie, cu pulpa moale,
suculentă, roşie, cu gust foarte plăcut.
7. Timpurii de Cluj – soi românesc obţinut la SCDP Cluj ((Spaniole x Pr.
Fruticosa) x (Anglaise hative x Pr. Fruticosa)), omologat în anul 1969, de
vigoare mijlocie, coroana piramidală în tinereţe, apoi globuloasă, fructificare
preponderentă pe buchete de mai, mediu rezistent la boli şi secetă, autosteril, bun
polenizator, cu intermitenţe de rodire.
Fructul este mijlociu spre mare (5,6 g), sferic-turtit, roşu-vişiniu, lucios, cu
pulpa colorată, de consistenţă medie, sucul colorat; pedunculul este lung.
122
8. De Botoşani – soi românesc obţinut la SCDP Iaşi prin selecţia unui
biotip local, omologat în anul 1994, de vigoare medie, coroană globuloasă şi
fructificare pe buchete de mai.
Fructul este mare (7,8 g), sferic, turtit la bază şi dorso-ventral, roşu-vişiniu,
lucios. Pulpa este roşie-vişinie, suculentă, mediu consistentă, cu sucul colorat şi
sâmburele mijlociu, uşor aderent. Este asemănător cu soiul Crişana.
9. Crişana 2 – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, omologat
în 1975, de vigoare mare, cu coroana globuloasă, fructificare preponderentă pe
ramuri mijlocii şi lungi. Soi foarte rezistent la ger, destul de rezistent la secetă,
este autosteril.
Fructul este mare (7 g), sferic, turtit la bază şi dorso-ventral, cu vârful
perfect rotunjit, epiderma subţire, elastică, lucioasă, de culoare roşu-purpuriu
închisă. Pulpa este roşie-vişinie, consistentă, cu sucul roşu-deschis, acidulată.
B. Soiurile cu maturare mijlocie: Schattenmorelle, Ilva, Dropia,

Scuturător, Amada, Mocăneşti 16, Nefris. Perioada de maturare: sfârşitul lunii
iunie, până în a doua decadă a lunii iulie.
10. Schattenmorelle – soi german, cu mare plasticitate ecologică, de
vigoare mică, fructificare preponderentă pe ramuri mijlocii. Este autofertil, foarte
productiv, rezistent la ger, sensibil la boli.
Fructul este mijlociu (4,5 – 5 g), ovosferic sau larg-cordiform, vişiniu-
închis până spre negru la supramaturare, cu pulpa şi sucul colorate. Pedunculul
este bine prins de fruct.
11. Ilva – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa, omologat în anul 1982, de
vigoare mică, cu coroana semiglobuloasă, fructificare preponderentă pe ramuri
lungi, semiprecoce, autofertil, productiv, rezistent la ger şi mediu rezistent la
secetă, sensibil la antracnoză şi tolerant la monilioză. Având tendinţa de
degarnisire, necesită anual tăieri de scurtare.
Fructul este mijlociu spre mare (5,5 g), sferic, roşu-lucios, cu pulpa
colorată, suculentă, uşor acidulată.
12. Dropia – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, omologat în
anul 1982, de vigoare mică, cu coroana globuloasă, fructifică pe ramuri mijlocii,
este sensibil la antracnoză, rezistent la monilioză, la ger şi secetă, parţial
autofertil.
Fructul este mic (4 g), sferic, turtit la ambele capete, cu epiderma de
culoare vişiniu-închisă, rezistentă la crăpare, pulpa şi sucul intens colorate, cu
gust plăcut, uşor acidulat, taninos, agreabil.
Maturarea: începutul lunii iulie.
123
13. Scuturător – soi românesc obţinut la SCDP Vrancea, omologat în 1985,
semiviguros, cu coroana globuloasă, fructifică pe ramuri plete şi buchete de mai,
rezistent la antracnoză, mediu rezistent la monilioză, ger şi secetă, este parţial autofertil.
Fructul este mare (6,3 g), sferic, uşor turtit dorso-ventral, roşu-închis, pulpa
roşie, potrivit de consistentă şi suculentă, cu gust plăcut, echilibrat.
14. Amada – soi românesc obţinut la SCDP Fălticeni, omologat în 2005, de
vigoare mijlocie, cu fructificare preponderentă pe buchete de mai, produce mult şi
constant, este autosteril.
Fructul este mare (6 - 7 g), sferic-aplatizat, de culoare roşu-brun,
pedunculul este lung şi subţire. Pulpa este roşie, de consistenţă şi suculenţă
mijlocii, sucul roz, cu gust bun.
Maturarea: primele decade ale lunii iulie.
15. Mocăneşti 16 – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni,
omologat în 1975, este foarte productiv, de vigoare mijlocie spre mare, cu coroana
piramidală şi fructificare predominantă pe ramuri scurte şi mijlocii, semiprecoce,
rezistent la ger, mediu rezistent la secetă. Soi autosteril, este bun polenizator.
Fructul este mijlociu (4,9 g), sferic sau sferic-turtit, roşu-cărămiziu, cu
pulpa roşie şi gust plăcut.
Maturarea: a doua parte a lunii iulie.
16. Nefris – soi de origine poloneză, omologat în 1991, de vigoare submijlocie,
cu coroana sferică, precoce, productiv, autofertil, rezistent la ger, dar sensibil la boli.
Fructul este mare (6 g), sferic, vişiniu-închis, cu pulpa intens colorată,
acidulată. Se valorifică prin industrializare şi consum în stare proaspătă.
C. Soiurile cu maturare târzie: Vrâncean, Northstar, Bucovina, Pitic

de Iaşi. Perioada de maturare: sfârşitul lunii iulie, a doua decadă a lunii august.
17. Vrâncean – soi românesc obţinut la SCDP Vrancea în 1985 prin selecţie
dintr-o populaţie locală. Are vigoare mică, fructifică pe buchete de mai, este sensibil
la antracnoză, mediu rezistent la monilioză, rezistent la ger şi secetă, autofertil.
Fructul este mijlociu (4,4 g), sferic, uşor alungit, turtit dorso-ventral, roşu-
închis. Pulpa este roşie cu vinişoare roz, potrivit de consistentă şi de suculentă, cu
gust plăcut, puţin acidulat.
Maturarea: a doua decadă a lunii iulie.
18. Northstar – soi american, a fost omologat în anul 1991. Soi de vigoare
mică, cu coroana globuloasă, fructificare pe ramuri mijlocii, este productiv şi
precoce, rezistent la ger şi boli, autofertil.
Fructul este mijlociu spre mare (5,5 g), sferic, uşor alungit, vişiniu-închis,
cu pulpa intens colorată şi gust astringent.
124
19. Bucovina – soi românesc obţinut la SCDP Fălticeni prin selecţie dintr-o
populaţie locală, omologat ca soi în anul 1984, are vigoare redusă, coroană
globuloasă, fructificare pe buchete de mai şi ramuri mijlocii, este precoce,
productiv, autofertil, rezistent la ger şi Coccomyces.
Fructul este mijlociu (4 – 4,5 g), sferic-turtit, roşu-închis, lucios, cu pulpa şi
sucul colorate, plăcut la gust, cu valorificare mixtă.
Maturarea: sfârşitul lunii iulie, începutul lunii august.
20. Pitic de Iaşi – soi românesc obţinut la SCDP Iaşi prin polenizarea
liberă a soiului Plodorodnaia Miciurina, a fost omologat în anul 1978. Are vigoare
foarte redusă, cu coroana globuloasă, pletoasă, ramuri de schelet subţiri,
fructificare predominantă pe ramuri plete, este precoce, productiv, autofertil,
rezistent la ger, mediu rezistent la boli. Este pretenţios faţă de tehnologie.
Fructul este mijlociu (4,5 g), sferic, uşor alungit, vişiniu, cu pulpa roşie,
suculentă, pronunţat acidă. Se valorifică prin industrializare.
Maturarea: prima decadă a lunii august.

Nana – soi românesc, obţinut la SCDP Băneasa prin polenizarea liberă a
soiului Crişana, omologat în anul 1977. Are vigoare mică, este autofertil şi cu
mare plasticitate ecologică. Fructifică preponderent pe ramuri plete, este precoce,
productiv, rezistent la ger şi secetă, sensibil la Coccomyces şi Monilinia.
Fructul este mijlociu (5 g), sferic, roşu-vişiniu, pulpa şi sucul colorate.
Oblacinska – soi de origine iugoslavă, omologat în anul 1979, de vigoare

mică, cu coroana piramidală, deasă, foarte productiv, precoce, autofertil, rezistent
la ger şi Coccomyces, drajonează foarte puternic.
Fructul este mic (3,5 g), sferic-turtit, vişiniu-închis, cu pulpa şi sucul intens
colorate. Se valorifică prin industrializare, în special pentru sucuri. Se pretează la
recoltarea mecanizată.
Meteor – soi american, omologat în anul 1979, are vigoare mijlocie,

coroana larg-piramidală, cu fructificare preponderentă pe buchete de mai, este
precoce, productiv, autofertil, rezistent la ger şi secetă.
Fructul este mijlociu spre mare (5,5 g), sferic, uşor cordiform, roşu-aprins,
cu pulpa roşie şi sucul slab colorat.
Maturarea:a doua decadă a lunii iulie.
125
Timpuriu de Osoi
De Botoşani Timpurii de Cluj
Timpurii de Piteşti Scuturător
126
Ţarina Pitic de Iaşi
Rival
Sătmărean Dropia
127
Ilva Crişana-2
Mocăneşti-16 Amada
Vrâncean Bucovina
128
SOIURI DE CAIS
CULTIVATE ÎN ŢARA
NOASTRĂ
CAPITOLUL 10
Armeniaca vulgaris Lam., fam Rosaceae, subfam. Prunoideae
• Sortimentul actual de cais este alcătuit din 47 de soiuri, care după origine
se clasifică astfel:
¾ 40 soiuri româneşti, create în ultimele decenii şi în funcţie de cerinţele
ecologice sunt repartizate pe diferite zone de cultură;
¾ 7 soiuri străine, majoritatea se regăsesc în sortimentul mondial, fructele
având maturare timpurie şi extratimpurie (NJA 42, NJA 19, CR 2-63, Goldrich,
Dana, Harcot şi Umberto).
Sortimentul la cais este intr-o dinamică continuă, din vechiul sortiment
păstrându-se numai soiurile Cea mai bună de Ungaria şi Umberto.
• Maturarea fructelor, în funcţie de soi, se eşalonează pe o perioadă de 50
– 60 de zile, respectiv din prima decadă a lunii iunie, până la mijlocul lunii
august, asigurându-se un sezon lung de consum şi prelucrare. Astfel, după
perioada de maturare soiurile de cais se calasifică în:
¾ soiuri cu maturare extratimpurie (7): NJA 42, NJA 19, Rareş, Valeria,
Auraş, Traian, CR 2-63.
¾ soiuri cu marurare timpurie (17): Harcot, Fortuna, Cristal, Danubiu,
Carmela, Amiral, Ceres, Tudor, Viorica, Dana, Orizont, Dacia, Neptun, Andrei,
Alexandru, Nicuşor, Goldrich.
¾ soiuri cu maturare mijlocie (13): Saturn, Ioana, Monica, Bihoreana,
Callatis, Cea mai bună de Ungaria, Sulina, Excelsior, Roşii de Băneasa, Mamaia,
Umberto, Augustin, Favorit.
¾ soiuri cu maturare târzie (10): Selena, Sirena, Silvana, Sulmona, Histria,
Adina, Euxin, Olimp, Comandor, Litoral.
• Particularităţile soiurilor incluse în actualul sortiment sunt:
- calitatea superioară a fructelor sub raport comercial, gustativ şi tehnologic,
fiind mari, cu aspect atrăgător, având un conţinut ridicat în zahăr (15 %), proteine
(1,1 %), vitamine şi substanţă uscată (6 – 15 %);
129
- asigurarea unor producţii mari şi constante (15 – 20 t/ha);
- rezistenţă mai mare a pomilor la temperaturile scăzute din timpul iernii (-28°C)
şi a mugurilor floriferi faţă de gerurile de revenire din primăvară şi brumele târzii;
- diminuarea fenomenului de pieire prematură a pomilor (moartea prin
apoplexie), datorată plasticităţii ecologice ridicate a unor soiuri;
- toleranţa la principalele boli: monilioză (Monilinia laxa), ciuruirea
frunzelor şi pătarea fructelor (Stigmina carpophilla).
• După comportarea în procesul polenizării şi fecundării, soiurile de cais

pot fi:
¾ autofertile: majoritatea soiurilor din sortiment, coeficientul de fertilitate
fiind cuprins între 30 - 40 %;
¾ parţial autofertile: Goldrich, Mamaia, Olimp, care fructifică mai bine în
cazul polenizării cu amestec de polen străin;
¾ autosterile: NJA 19, NJA 42 şi Tudor care necesită ca polenizatori
soiurile CR 2-63 şi Sulmona.
• Specificul de fructificare. Caisul fructifică pe buchete de mai simple şi

ramificate, care au longevitate de 3-4 ani; ramuri mixte lungi de 30-70 cm; ramuri
anticipate viguroase, lungi de 30-40 cm. Se remarcă soiurile “tip spur” care
fructifică predominant pe buchete de mai: Calatis, Silvana, Olimp şi Dana.
• Vigoarea pomilor se diferenţiază în funcţie de soi şi poate fi:

¾ mare: NJA 19, NJA 42, CR 2-63, Harcot, Tudor, Goldrich, Auraş;
¾ mijlocie: Dacia, Mamaia, Roşii de Băneasa, Umberto, Sulina, Sirena,
Excelsior, Comandor, Litoral etc.
¾ mică: Traian, Neptun, Saturn, Venus, Olimp, Callatis, Silvana, Dana,
Valeria, Rareş.

sortiment: autohtone: Târzii de Bucureşti, Timpurii de Arad; străine:
Manitoba, Viceroy, Vivagold, Paviot, Royale, Luizet ş.a.
A. Soiurile cu maturare extratimpurie: NJA 42, NJA 19, Rareş,
Valeria, Auraş, Traian, CR 2-63. Maturarea fructelor se realizează începând cu
prima decadă a lunii iunie, până la sfârşitul acestei luni. În general vigoarea
pomilor este mare, (Traian, Valeria şi Rareş având vigoare mică) şi înflorirea
timpurie, aceste soiuri având o bună rezistenţă la gerurile de revenire din
primăvară, fiind recomandate pentru zonele de S, S-E şi S-V ale ţării, produc mult
şi constant (15-20 t/ha). Fructele pot fi mijlocii (65-70 g: NJA 19, NJA 42, CR 2-
63, Rareş, Valeria) sau mici (40-45 g: Traian şi Auraş), au formă ovoidală,
culoare portocalie, acoperite cu roşu carmin pe partea însorită, pulpa consistentă,
plăcută la gust.
130
1. NJA 42 - soi american, extratimpuriu, semiviguros, cu coroana conică,
autosteril, cu înflorire timpurie, este mediu productiv, rezistent la gerurile de
revenire din primăvară.
Fructul este mijlociu (65 g), ovoidal, portocaliu, cu roşu pe partea însorită,
pulpa consistentă, plăcută la gust.
Maturarea: prima decadă a lunii iunie, fiind cel mai timpuriu soi.
2. NJA 19 – soi american, extratimpuriu, viguros, coroana conică, cu fructificare
preponderentă pe ramuri buchet, înflorire timpurie, productiv (16-20 t/ha), autosteril.
Fructul este mare (70-80 g), ovoid, portocaliu cu roşu pe partea însorită,
pulpa portocalie, fadă.
3. Rareş – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa, omologat în anul 2002,
are vigoare mică, este rezistent la ger şi la bolile specifice caisului (Monilinia
laxa, Stigmina carpophilla, Cytospora cincta şi Plum-pox).
Fructul este mijlociu (60-65 g), sferic-alungit, galben-portocaliu, uniform
colorat pe toată suprafaţa. Pulpa este suculentă, consistentă, cu gust plăcut, echilibrat.
4. Valeria – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa, omologat în anul
2002, de vigoare mică, prezintă rezistenţă genetică la bolile specifice caisului,
toleranţă la Plum-pox, de asemenea este rezistent la ger.
Fructul este mijlociu (60-65 g), sferic-alungit, galben-portocaliu, cu stropi
foarte fini de culoare roşie. Pulpa este consistentă, cu gust bun, echilibrat.
5. Auraş – soi românesc obţinut la SCDP Constanţa, omologat în anul
2003, de vigoare mare, are rezistenţă bună la ger, la îngheţurile târzii de pimăvară,
la secetă şi bolile specifice.
Fructul este mic spre mijlociu (45- 48 g), ovoidal, portocaliu cu roşu pe
partea însorită, pulpa portocalie, cu fermitate medie, gust plăcut, aromat.
Maturarea: a doua parte a lunii iunie.
6. Traian – soi românesc obţinut la SCDP Constanţa (Viceroy x NJA 2),
omologat în anul 1993, are vigoare mică, coroana invers piramidală, înflorire timpurie,
cu fructificare predominantă pe ramuri buchet, este productiv şi rezistent la boli.
Fructul este mic spre mijlociu (40 g), ovoidal, portocaliu cu roşu pe partea
însorită, pulpa portocalie, consistentă, suculentă, foarte bună la gust, neaderentă.
7. CR 2-63 – soi american, viguros, precoce, productiv, timpuriu şi ca
înflorire şi ca maturare, rezistent la ger şi tolerant la Monilinia. Fructifică cu
preponderenţă pe buchete de mai.
Fructul este mare (70-80 g), portocaliu, cu pulpa uniform colorată în
galben-limoniu, cu gust plăcut.
131
B. Soiurile cu maturare timpurie: Harcot, Fortuna, Cristal, Danubiu,
Carmela, Amiral, Ceres, Tudor, Viorica, Dana, Orizont, Dacia, Neptun,
Andrei, Alexandru, Nicuşor, Goldrich. Maturarea are loc începând cu ultima
decadă a lunii iunie, eşalonându-se până în prima şi a doua decadă a lunii iulie.
Pomii au în general vigoare mare, mai puţin soiurile Dana, Andrei şi Neptun, care
sunt de vigoare mică; mugurii floriferi au rezistenţă bună la ger. Fructele au formă
sferic-globuloasă (Neptun, Dacia, Dana, Tudor, Fortuna, Andrei, Alexandru,
Nicuşor) sau oblong-eliptică (Goldrich, Danubiu, Cristal, Carmela, Orizont),
culoare portocaliu-aurie, cu roşu-sângeriu pe partea însorită. Pulpa este fermă,
suculentă, aromată, de culoare portocalie, sâmburele neaderent. În ceea ce
priveşte mărimea fructelor, Dacia, Harcot, Nicuşor, Alexandru, Andrei, Carmela,
Amiral, Viorica şi Goldrich intră în categoria soiurilor cu fructe mari (70 – 90 g),
în timp ce soiurile Tudor, Dana, Cristal, Danubiu, Ceres, Orizont şi Neptun au
fructele de mărime mică (40 – 60 g).
8. Harcot – soi canadian, viguros, cu coroana globuloasă, productiv, cu
mare plasticitate ecologică. Fructifică preponderent pe ramuri mijlocii şi scurte.
Fructul este mare (60-70 g), ovoid-turtit, portocaliu-deschis cu roşu pe
partea însorită, pulpa este fermă, puţin aromată.
9. Fortuna – soi românesc obţinut la SCDP Constanţa, omologat în anul
2004, este productiv, viguros, cu fructificare preponderentă pe buchete de mai, are
rezistenţă bună la bolile specifice.
Fructul este mijlociu (45-70 g), sferic, de culoare portocalie, cu roşu-carmin
pe partea însorită. Pulpa de culoare portocalie, este fermă, suculentă, are gust
plăcut, aromat.
10. Cristal – soi românesc obţinut la SCDP Constanţa, omologat în anul
2003, de vigoare mijlocie, este precoce, productiv, rezistent la ger şi secetă.
Fructul este mijlociu (45-50 g), ovoidal, de culoare portocalie, acoperit cu
roşu pe 30 % din suprafaţă. Pulpa are gust plăcut, aromat şi fermitate medie.
11. Danubiu – soi românesc obţinut la SCDP Constanţa, omologat în anul
2003, de vigoare mijlocie, perzintă port etalat, are rezistenţă bună la Monilinia,
Stigmina şi Cytospora.
Fructul este mijlociu ca m,ărime (45-50 g), formă ovoidală, culoare
portocalie, acoperit cu roşu-carmin pe 70 % din suprafaţă. Pulpa este portocalie,
fermă, cu gust plăcut, aromat.
132
12. Carmela – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa, omologat în anul
2002, este viguros, rezistent la Monilinia, Stigmina şi Cytospora, tolerant la Plum-
pox, rezistent la ger.
Fructul este mare (95-100 g), sferic-alungit, epiderma lucioasă, de culoare
galben-portocalie, cu roşu intens pe partea însorită. Pulpa portocalie, consistentă,
fermă, dulce-acidulată, placut aromată.
13. Amiral – soi românesc obţinut la SCDP Constanţa, omologat în anul
2004, este viguros, productiv, cu fructificare preponderentă pe buchete de mai,
prezintă rezistenţă bună la Monilinia, Stigmina şi Cytospora.
Fructul este mare (70-95 g), sferic-alungit, de culoare portocalie, acoperit
cu roşu-carmin pe partea însorită. Pulpa este portocalie, cu textură fină, mediu
suculentă, aromată, plăcută la gust.
14. Ceres – soi românesc obţinut la SCDP Constanţa, omologat în anul
2007, de vigoare medie, este foarte productiv, tolerant faţă de principalele boli.
Fructul are mărime mijlocie (45-70 g), formă sferică, culoare portocalie,
acoperit cu roşu pe jumătate din suprafaţă. Pulpa alb-portocalie are textură şi
fermitate medii, gust plăcut, mediu aromat.
15. Tudor – soi românesc obţinut la SCPP Constanţa (Viceroy x NJA 2),
omologat în anul 1993, este viguros, cu coroana invers-piramidală, înflorire
timpurie, mediu productiv, rezistent la ger, mediu rezistent la boli, cu fructificare
preponderentă pe buchete de mai, autosteril.
Fructul este mic spre mijlociu (40-45 g), sferic, uşor aplatizat, porotocaliu,
cu roşu-carmin pe partea însorită, pulpa este portocalie, cu gust dulce-acrişor,
fermă, suculentă, neaderentă.
16. Viorica – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa, omologat în anul
2002, semiviguros, productiv, prezintă rezistenţă genetică la Monilinia, Stigmina
şi Cytospora, toleranţă la Plum-pox virus.
Fructul este mare (120-125 g), sferic, uşor turtit, de culoare portocalie, uniform
colorat, pulpa galben-portocalie, consistentă, cu gust bun, echilibrat şi aromat.
17. Dana – soi american, de vigoare mică, cu coroana piramidală şi ramuri
de schelet viguroase, dar fructificare predominantă pe buchete de mai.
Fructul este mijlociu (40-65 g), globulos, puţin alungit, brăzdat de la vârf la
bază, cu epiderma pubescentă, galbenă-portocalie, cu roşu-carmin pe partea
însorită. Pulpa este de culoare portocalie-deschisă, aromată, dulce-acidulată,
neaderentă.
Maturarea: prima decadă a lunii iulie.
133
18. Orizont – soi românesc obţinut la SCDP Constanţa, omologat în anul
2004, este viguros, foarte productiv şi rezistent la boli.
Fructul de mărime mijlocie (45-60 g), oblong, portocaliu, acoperit cu roşu-
carmin pe partea expusă, pulpa portocalie, fină, suculentă, aromată, plăcută la gust.
Maturarea: prima jumătate a lunii iulie.
19. Dacia (B 29/4) – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa, omologat în
anul 1989, de vigoare medie, este precoce, foarte productiv, cu fructificare
preponderentă pe buchete de mai, rezistent la Monilinia şi Clasterosporium.
Fructul este mare (70-90 g), sferic, galben-portocaliu, cu roşu pe partea
însorită, pulpa galbenă, fermă, cu gust plăcut.
20. Neptun (Mărculeşti 42/24) – soi românesc obţinut la SCDP
Mărculeşti-Călăraşi, omologat în anul 1979, de vigoare mică, cu coroana
globuloasă, este productiv şi rezistent la ger.
Fructul este mijlociu (45-58 g), sferic, uşor alungit, galben-portocaliu cu
roşu pe partea însorită, pulpa de culoare portocalie, fermă, plăcută la gust.
21. Andrei – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa, omologat în anul
2006, are vigoare mică, cu coroana globuloasă, este precoce şi productiv, are
rezistenţă bună la boli şi ger.
Fructul este mare (75-85 g), sferic, epiderma are culoare portocalie, cu
roşu-zmeuriu pe partea expusă la soare, pulpa galben-portocalie, foarte aromată.
22. Alexandru – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa, omologat în anul
2006, de vigoare mijlocie, cu port uşor deschis, este precoce, productiv, are
rezistenţă bună la boli şi ger.
Fructul este mare (90-95 g), sferic, galben-portocaliu cu roşu pe partea însorită,
pulpa de culoare portocalie-deschis, este consistentă, dulce-acidulată, aromată.
23. Nicuşor – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa, omologat în anul
2003, de vigoare mijlocie, precoce, productiv, rezistent la boli şi ger.
Fructul este mare (85-90 g), sferic, cu epiderma fin catifelată, portocalie, cu
roşu-zmeuriu pe partea însorită, pulpa portocalie, fină, suculentă, neaderentă la
sâmbure, cu gust foarte bun, echilibrat.
24. Goldrich – soi american, viguros, productiv, cu fructificare
preponderentă pe ramuri mixte, parţial autofertil, mediu rezistent la Monilinia.
Fructul este mare (80-90 g), oblong-eliptic, portocaliu, cu roz pe partea
însorită, pulpa de culoare portocalie, de calitate mediocră.
134
C. Soiurile cu maturare mijlocie: Saturn, Ioana, Monica, Bihoreana,
Callatis, Cea mai bună de Ungaria, Sulina, Excelsior, Roşii de Băneasa,
Mamaia, Umberto, Augustin, Favorit. Maturarea acestor soiuri se eşalonează
din a doua decadă a lunii iulie, până în prima parte a lunii august. Vigoarea
pomilor poate fi mare (Ioana, Monica, Augustin), mijlocie (Roşii de Băneasa,
Mamaia, Cea mai bună de Ungaria, Umberto, Bihoreana, Favorit) sau mică
(Saturn, Venus, Sulina, Calatis, Excelsior, Callatis). Mărimea fructelor este
mijlocie spre mare (65 – 85 g), forma globulos-turtită, uşor asimetrice (Venus,
Saturn, Cea mai bună de Ungaria, Ioana, Monica, Bihorena) sau ovoidală (Roşii
de Băneasa, Mamaia, Calatis, Excelsior, Umberto), de culoare galben-aurie.
Calitatea fructelor este bună, cu un aspect comercial superior, pulpa este
consistentă, fină, de culoare limonie, aromată.
25. Saturn (Mărculeşti 23/4) – soi românesc obţinut la SCDP Mărculeşti-
Călăraşi, hibrid între Mărculeşti 40 şi zarzăr, omologat în anul 1979, de vigoare
mică, coroana globuloasă, cu fructificare preponderentă pe buchete de mai, este
productiv, rezistent la ger şi boli.
Fructul este mijlociu (48 g), sferic, uşor asimetric, portocaliu, cu roşu pe
partea însorită, pulpa este fermă, slab aromată, cu gust plăcut.
26. Ioana – soi românesc obţinut la SCDP Bihor, omologat în anul 2006, de
vigoare mare, cu port erect, are rezistenţă bună la boli şi ger.
Fructul este mijlociu, globulos, portocaliu-închis, pulpa de culoare galben-
portocalie, neaderentă, suculentă, cu textură fină, aromată.
Maturarea: a doua jumătate a lunii iulie.
27. Monica – soi românesc obţinut la SCDP Bihor, omologat în anul 2006,
viguros, cu port erect, este rezistent la ger şi boli.
Fructul este mare, globulos, de culoare portocalie, pulpa mediu consistentă,
suculentă, galben-portocalie. Soi recomandat în special pentru industrializare
(gem, dulceaţă, compot) şi mai puţin pentru consum în stare proaspătă.
28. Bihoreana – soi românesc obţinut la SCDP Bihor, omologat în anul 2006,
semiviguros, cu port erect, fructificare preponderentă pe buchete, rezistent la ger şi boli.
Fructul este mijlociu spre mare, globulos, de culoare portocalie, pulpa
mediu consistentă, suculentă, galben-portocalie, bună la gust.
29. Callatis (Mărculeşti 5/5) – soi românesc obţinut la SCDP Mărculeşti-
Călăraşi, omologat în anul 1982, de vigoare mijlocie spre mică, cu plasticitate
ecologică ridicată, fructificare pe buchete de mai, este productiv şi rezistent la ger.
Fructul este mare (70-80 g), ovoidal, galben-portocaliu, cu roşu pe partea
însorită, pulpa fermă, uşor aromată, mediu suculentă.
135
30. Cea mai bună de Ungaria – soi vechi cu origine incertă, semiviguros,
cu coroana sferic-turtită, este productiv, sensibil la boli, rezistent la ger, cu
plasticitate ecologică bună.
Fructul este mijlociu spre mare (45-80 g), ovoid-rotunjit, galben-portocaliu, cu
roşu pe partea însorită, pulpa de culoare portocaliu-deschis, este fermă, cu gust bun.
31. Sulina – soi românesc obţinut la SCDP Mărculeşti-Călăraşi, omologat
în anul 1980, de vigoare mică spre mijlocie, cu coroana invers-piramidală, este
precoce, productiv, sensibil la boli, rezistent la ger.
Fructul este mijlociu (50-60 g), sferic-alungit, galben-portocaliu, cu pulpa
fină, fermă şi gust plăcut.
Maturarea: sfârşitul lunii iulie.
32. Excelsior (B 33/13) – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa, omologat
în anul 1987. Are vigoare mică spre mijlocie, coroana sferică, cu înflorire târzie,
este productiv, rezistent la ger şi boli.
Fructul este mare (85-95 g), sferic-alungit, turtit lateral, galben-portocaliu,
cu roşu pe partea însorită, pulpa de culoare galbenă, este consistentă, slab
aromată, însă cu gust plăcut.
33. Roşii de Băneasa – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa (Cea mai
bună de Ungaria x Paviot), omologat în anul 1982, de vigoare mijlocie, cu
coroana globuloasă, este productiv, rezistent la ger, la Monilinia şi
Clasterosporium.
Fructul este mare (70-80 g), ovoidal, portocaliu, cu roşu-aprins pe partea
însorită, cu pulpa fermă, de calitate foarte bună.
34. Mamaia – soi românesc obţinut la SCDP Mărculeşti-Călăraşi, omologat
în anul 1975, de vigoare mijlocie, cu coroana globulos-răsfirată, este rezistent la
ger şi la variaţiile de temperatură, mediu rezistent la Monilinia, sensibil la Plum-
pox virus.
Fructul este mijlociu spre mare (55-65 g), ovoidal spre tronconic, portocaliu, cu
roşu pe partea însorită; pulpa este consistentă, fin aromată, dulce, uşor acidulată.
35. Umberto – soi italian, de vigoare mijlocie, coroană globuloasă, înflorire
târzie, este productiv, are plasticitate ecologică ridicată, este sensibil la
Clasterosporium.
Fructul este mare (70-75 g), ovoidal, galben-auriu, cu roşu pe partea
însorită, pulpa de culoare galbenă, mediu consistentă, fadă.
136
36. Augustin – soi românesc obţinut la SCDP Constanţa, omologat în anul
2004, de vigoare mare, cu port deschis, este foarte productiv, tolerant faţă de boli.
Fructul este mijlociu (45-60 g), cordiform, portocaliu cu roşu pe jumătatea
expusă, pulpa portocalie, foarte suculentă, plăcută la gust, puternic aromată.
Maturarea: primele decade ale lunii august.
37. Favorit (Mărculeşti 22/4) – soi românesc obţinut la SCDP Mărculeşti-
Călăraşi, omologat în anul 1987, semiviguros, cu coroana globuloasă, este
productiv, rezistent la ger, mediu rezistent la Monilinia şi Clasterosporium.
Fructul este mijlociu (55-65 g), ovoid, de culoare oranj, cu roşu pe partea
însorită, pulpa este consistentă, cu gust plăcut.
D. Soiurile cu maturare târzie: Selena, Sirena, Silvana, Sulmona,

Histria, Adina, Euxin, Olimp, Litoral, Comandor. Maturarea soiurilor din
această categorie se eşalonează pe toată perioada lunii august şi se caracterizează
printr-o vigoare a pomilor mică sau submijlocie, precocitate şi rezistenţă ridicată
la ger. Fructele sunt mijlocii (Selena, Silvana, Sulmona, Litoral şi Olimp) sau
mari (Adina, Euxin, Comandor), aspectuoase, galben-portocalii, cu pete şi puncte
de culoare roşie pe partea însorită. Pulpa poate fi galbenă sau portocaliu-deschis,
consistentă, dulce şi plăcut aromată.
38. Selena (Mărculeşti 12/8) – soi românesc obţinut la SCDP Mărculeşti-
Călăraşi, omologat în 1979, de vigoare mică, cu coroana sferică, fructificare
preponderentă pe buchete de mai, este precoce, foarte productiv, rezistent la boli şi ger.
Fructul este mijlociu (50-60 g), ovoidal, roşu, turtit lateral, galben-portocaliu cu
puncte şi pete roşii pe partea însorită, pulpa fină, plăcută la gust, cu aromă de busuioc.
39. Sirena (Mărculeşti 18/4) – soi românesc obţinut la SCDP Mărculeşti-
Călăraşi, omologat în anul 1979, de vigoare mijlocie, cu coroana globuloasă, este
Fructul este mijlociu (60-70 g), globulos spre ovoidal, uşor asimetric,
portocaliu, cu roşu pe partea însorită, pulpa portocalie, fermă, bună la gust.
40. Silvana (Mărculeşti 16/7) – soi românesc obţinut la SCDP Mărculeşti-
Călăraşi, omologat în anul 1982, de vigoare mijlocie, cu fructificare pe buchete de
mai, este precoce, foarte productiv, rezistent la ger şi Clasterosporium.
Fructul este mijlociu (40-50 g), ovoidal, galben-portocaliu, roşu pe partea
însorită, cu pulpa fermă, crocantă, suculentă, plăcută la gust.
41. Sulmona (Mărculeşti 8/1) – soi românesc obţinut la SCDP Mărculeşti-
Călăraşi, omologat în 1979, de vigoare mică, cu coroana invers piramidală, cu fructificare
preponderentă pe buchete de mai, este foarte productiv, rezistent la boli şi ger.
137
Fructul este mijlociu spre mare (65-75 g), ovoidal, uşor turtit, galben-
portocaliu, cu roşu pe partea însorită, pulpa portocalie, fermă, cu gust plăcut.
42 Histria – soi românesc obţinut la SCDP Constanţa, omologat în anul
2007, semiviguros, foarte productiv, tolerant faţă de boli.
Fructul este mijlociu spre mare (55-70 g), globulos, portocaliu, acoperit cu
roşu pe aproape jumătate din suprafaţă, pulpa de culoare portocalie, are fermitate
medie, gust plăcut, aromat.
Maturarea: a doua decadă a lunii august.
43. Adina – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa, omologat în anul 2003,
semiviguros, cu fructificare preponderentă pe buchete de mai, este productiv,
rezistent la ger şi boli.
Fructul este mare (90-95 g), sferic-alungit, galben-portocaliu, cu puţin roşu
pe partea însorită, pulpa de culoare galbenă, este neaderentă, cu gust echilibrat,
plăcut aromat.
44. Euxin – soi românesc obţinut la SCDP Constanţa, omologat în anul
2007, semiviguros, foarte productiv, tolerant faţă de boli.
Fructul este mijlociu spre mare (55-80 g), globulos, portocaliu, acoperit cu
roşu-carmin pe o treime din suprafaţă, pulpa portocalie, fină, cu gust plăcut, aromat.
45. Olimp (Mărculeşti 17/2) – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa,
omologat în 1984, de vigoare mică, coroana globuloasă, cu fructificare
preponderentă pe buchete de mai, este productiv, rezistent la ger, parţial autofertil.
Fructul este mijlociu spre mare (65-75 g), sferic-alungit, portocaliu, cu roşu
pe partea însorită, pulpa galben-portocalie, aromată, plăcută la gust.
46. Comandor (Mărculeşti 18/6) – soi românesc obţinut la SCDP
Băneasa, omologat în anul 1983, de vigoare submijlocie, cu coroana globuloasă,
este precoce, productiv, rezistent la ger şi boli.
Fructul este mare (70-75 g), sferic, uşor alungit, galben-portocaliu, cu roşu
pe partea însorită, pulpa de culoare portocaliu-deschis, este fermă, suculentă,
dulce şi aromată.
Maturarea: a doua jumătate a lunii august.
47. Litoral (Mărculeşti 20/6) – soi românesc obţinut la SCDP Mărculeşti-
Călăraşi, omologat în anul 1983, de vigoare mică, cu coroana globuloasă, este
precoce, productiv, rezistent la ger.
Fructul este mijlociu (60-70 g), ovoidal-alungit, galben-limoniu, cu roşu pe
partea însorită, pulpa de culoare galbenă, fermă, aromată.
Maturarea: a doua jumătate a lunii august.
138
Traian Dacia
Valeria
Auraş
139
Rareş
Tudor
Fortuna
140
Cristal
Danubiu
Carmela
141
Amiral
Ceres
Viorica
142
Orizont
Neptun
Andrei Nicuşor
143
Alexandru
Ioana
Monica
144
Callatis
Favorit
Roşii de Băneasa Augustin

145
Cea mai bună de Ungaria
Excelsior
146
Umberto
Mamaia Silvana
Selena
147
Adina
Litoral
Sulmona
148
Olimp
Comandor Euxin
Histria
149
SOIURI DE PIERSIC
CULTIVATE ÎN ŢARA
NOASTRĂ
CAPITOLUL 11
Persica vulgaris Mill., fam Rosaceae, subfam. Prunoideae
● Pe plan mondial se cunosc peste 5 000 soiuri de piersic, sortimentul

modificându-se continuu, în funcţie de cerinţele pieţii.
● Sortimentul actual în ţara noastră este alcătuit din 62 de soiuri, care se
clasifică astfel:
¾ după origine: 42 soiuri româneşti şi 20 străine.
¾ după modul de valorificare: Ö 32 soiuri de piersic propriu-zis, pentru
consum în stare proaspătă (Alexia, Springold, Springcrest, Cardinal, Collins,
Jerseyland, Raluca, Amalia, Antonia, Redhaven, Oradea 19, Oradea 21, Oradea
40, Oradea 55, Oradea 34, Eugen, Splendid, Southland, Crăiţa, Dida, Oradea 18,
Congres, Suncrest, Jerseyglo, Puiu, Triumf, Cecilia, Vasilică, Victoria, Redskin,
Flacăra şi Superbă de toamnă);
Ö 20 soiuri de nectarine, cu utilizare mixtă
(Cora, Delta, Romamer-2, Costin, Crimsongold, Tina, Nectared-2, Marina,
Independence, Nectared-4, Liana, Flavortop, Mihaela, Creola, Oradea 11,
Valerica, Melania, Năică, Liviu şi Fantasia);
Ö 10 soiuri de pavii, pentru industrializare
(N.J.C.108, Florin, Filip, Loring, Monica, Catherine sel 1, Vesuvio, Alex,
Herăstrău şi Veteran).
● Maturarea fructelor se eşalonează pe o perioadă de 80 – 90 zile,
începând cu mijlocul lunii iunie şi până în a doua decadă a lunii septembrie.
● După comportarea în procesul polenizării şi fecundării florilor
soiurile pot fi:
¾ autofertile: toate soiurile de piersic din actualul sortiment sortiment, dar la
înfiinţarea culturii se recomandă plantarea întercalată a 2 - 3 soiuri, fapt ce duce la
mărirea procentului de legare a fructelor.
¾ autosterile: J.H. Halle, Hal Berta Giant, din vechiul sortiment.
150
● După felul florilor soiurile se clasifică în două categorii:
¾ soiuri cu flori de tip rozaceu, cu petale mari, roz-vineţii: Springold,
Springcrest, Southland, Congres, Suncrest, Redskin, Nectared-4, Independence,
Flavortop, Fantasia, Alexia, Amalia, Oradea 40, Eugen, Dida, Puiu, Cecilia ş.a.
¾ soiuri cu flori de tip campanulat, cu petale mici, roz-vineţii: Cardinal, Collins,
Jerseyland, Redhaven, Splendid, Triumf, Victoria, Flacăra, Superbă de toamnă,
Raluca, Oradea 19, Oradea 34 ş.a., sunt predominante în sortiment, în comparaţie
cu cele de tip rozaceu.
● După culoarea mezocarpului soiurile de piersic se pot clasifica astfel:
¾ cu pulpa albă: Puiu, Alexia, Amalia, Antonia, iar din vechiul sortiment
Madeleine Pouyet, Springtime, May Flower, John Rivers, Silver Lode ş.a.;
¾ cu pulpa galbenă: toate celelalte soiuri din sortiment, acestea având o rezistenţă
mai mare la transport.
● După particularităţile morfologice ale fructelor şi modul de
valorificare, soiurile se clasifică în 4 mari grupe, doar primele 3 fiind incluse în
sortimentul românesc:
¾ piersici propriu-zise: fructe fin pubescente, cu sâmburele neaderent la
mezocarp (excepţie fac soiurile timpurii), textură fermă, sunt suculente, aromate,
plăcute la gust; sunt valorificate prioritar pentru consum în stare proaspătă;
¾ piersici nectarine: fructe glabre, intens colorate, cu exocarpul lucios, sâmburele
neaderent; pot fi folosite atât pentru consum în stare proaspătă, cât şi pentru
industrializare;
¾ piersici pavii: fructe pubescente, sâmburele aderent; se prelucrează sub formă
de gem, compot, pastă, suc, nectar etc., fapt pentru care trebuie să aibă pieliţa
monocoloră sau foarte puţin colorată şi uşor detaşabilă.
¾ piersici brugnone: fructele sunt glabre, cu mezocarpul aderent la sâmbure,
folosite pentru industrializare. Nu se cultivă în ţara noastră.
• Vigoarea pomilor se diferenţiază în funcţie de soi şi poate fi:
¾ mare: Springold, Springcrest, Redhaven, Southland, Eugen, Dida, Suncrest,
Cora, Delta, Tina, Nectared 2, Nectared 4, Independence, Flavortop;
¾ mijlocie: Alexia, Cardinal, Collins, Jerseyland, Amalia, Antonia, Oradea 18,
Oradea 19, Oradea 21, Congres, Jerseyglo, Triumf, Victoria, Redskin, Flacăra,
Superbă de toamnă, Romamer 2, Costin;
¾ mică (dwarf): Cecilia, Crăiţa, Oradea 34, Oradea 40, Oradea 55, Puiu, Vasilică,
Liviu, Melania, Năică, Oradea 11, Valerica, Monica.
• Se remarcă prezenţa în noul sortiment a soiurilor cu rezistenţă genetică la

principalele boli: Amalia, Eugen, Dida, Tina, Mihaela, Alex.
În livezi se mai întâlnesc următoarele soiuri din vechiul sortiment:

autohtone: Frumos de Băneasa, Mioriţa, Bucureşti, Delicios; străine:
Madeleine Pouyet, Springtime, May Flower, John Rivers, Silver Lode,
Elberta, Sunbeam, J.H. Halle, Amsden, Babygold, Dixired, Blazing gold ş. a.
151
Soiuri de piersic propriu-zis:
A. Soiurile cu maturare timpurie: Alexia, Springold, Springcrest,

Cardinal, Collins, Jerseyland, Raluca, Amalia, Antonia. Perioada de maturare:
a doua decadă a lunii iunii - a doua decadă a lunii iulie.
1. Alexia – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa (Flacăra x Marygold),
omologat în anul 2002, de vigoare mijlocie, floarea de tip rozaceu, rezistent la
boli, secetă şi ger, productiv (25 – 30 t/ha).
Fructul este mare (150 – 170 g), sferic-turtit, de culoare albă, acoperit cu
roşu intens pe 60-70 % din suprafaţă, pulpa alb-crem, semiaderentă la sâmbure,
fermă, suculentă, fără infiltraţii roşii în jurul sâmburelui.
2. Springold – soi american, viguros, productiv, cu floarea de tip rozaceu,
sensibil la Taphrina şi Fusicladium.
Fructul este mijlociu (120 g), sferic, simetric, galben-oranj, acoperit pe 70-
80% din suprafaţă cu roşu, pulpa este galbenă, suculentă, fermă, semiaderentă la
sâmbure, dulce, aromată. Sâmburele crapă uşor.
Maturarea: ultima decadă a lunii iunie, prima decadă a lunii iulie.
3. Springcrest – soi obţinut în SUA prin hibridare complexă. Reuşeşte în
toate zonele de cultură, dar necesită rărirea severă a fructelor. Pomul este viguros,
rustic, productiv, cu flori de tip rozaceu, sensibil la Taphrina.
Fructul este mijlociu (120 g), globulos, roşu-închis, striat pe partea însorită,
pulpa este galbenă, fină, suculentă, uşor aderentă la sâmbure.
Maturarea: ultima decadă a lunii iunie, prima decadă a lunii iulie.
4. Cardinal – soi obţinut în SUA prin autopolenizarea soiului Halehaven,
răspândit în toate centrele de cultură din ţara noastră. Pomul este semiviguros,
foarte productiv, slab rezistent la ger, cu flori campanulate, sensibil la Taphrina.
Fructul este mijlociu (140 g), globulos, asimetric, galben-portocaliu,
acoperit cu roşu şi pete carmin, pulpa galbenă, cu slabe infiltraţii roşii sub pieliţă,
potrivit de consistentă, discret aromată, aderentă la sâmbure. Formează multe
fructe gemene.
5. Collins – soi obţinut în SUA prin hibridare complexă, recomandat pentru
toate zonele de cultură din ţara noastră. Pomul are vigoare mijlocie spre mare,
este productiv, rezistent la ger şi Taphrina, mediu rezistent la făinare, cu flori de
tip campanulat şi înflorire abundentă.
Fructul este mijlociu (140 g), oblong, roşu-marmorat, cu pulpa galbenă,
semifină, dulce, slab aromată, semiaderentă la sâmbure.
152
6. Jerseyland – soi american, cu plasticitate ecologică mare, semiviguros,
foarte productiv, rezistent la boli şi ger, cu flori campanulate.
Fructul este mare (180 g), uşor eliptic, galben-portocaliu, cu roşu pe partea
însorită (80%), pulpa galbenă, mediu suculentă, semiaderentă, plăcută la gust.
7. Raluca – soi românesc obţinut la SCDP Constanţa, omologat în anul 2001,
este semiviguros, cu flori de tip campanulat, rezistent la ger, productiv.
Fructul este de mărime mijlocie (100 – 110 g), sferic, uşor asimetric, cu un
mucron micuţ, culoarea de fond galben-verzuie, cea de acoperire roşu-grena pe
cca. 70 % din suprafaţă. Pulpa este galben-portocalie, fără fibre, cu gust plăcut,
suculentă, neaderentă la sâmbure.
8. Amalia – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa (Roubidoux x Flacăra),
omologat în anul 2002, semiviguros, flori de tip rozaceu, cu rezistenţă genetică la
atacul principalelor boli (Taphrina deformans, Spherothecca pannosa var.
persicae), este rezistent la secetă şi ger, foarte productiv (33 t/ha).
Fructul este mare (170 - 180 g), sferic, uşor ovoidal, simetric, alb-crem,
acoperit cu roşu intens pe 60-70 % din suprafaţă. Pulpa este alb-crem, neaderentă,
cu fermitate bună, gust plăcut.
9. Antonia – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa (Elberta X J. H.
Halle), omologat în anul 2002, semiviguros, cu flori de tip rozaceu, are rezistenţă
bună la boli şi ger, este foarte productiv.
Fructul este mare (160 – 180 g), rotund, simetric, alb-crem, acoperit cu roşu
intens pe jumătate din suprafaţă. Pulpa de culoare alb-crem, fără infiltraţii roşii în
jurul sâmburelui, este consistentă, fină, semiaderentă la sâmbure.
B. Soiurile cu maturare mijlocie: Redhaven, Oradea 19, Oradea 21,

Oradea 40, Oradea 55, Oradea 34, Eugen, Splendid, Southland, Crăiţa, Dida,
Oradea 18, Congres, Suncrest, Jerseyglo, Puiu. Perioada de maturare: a doua
decadă a lunii iulie - prima decadă a lunii august.
10. Redhaven – soi originar din SUA, răspândit mult pe plan mondial,
recomandat pentru toate zonele de cultură din ţara noastră, având o ridicată
plasticitate ecologică. Pomul are vigoare mijlocie spre mare, foarte productiv, cu flori
campanulate, este rezistent la bacterioze, mediu rezistent la ger, sensibil la Taphrina.
Fructul este mijlociu (160 g), globulos, uneori uşor mamelonat, galben-
portocaliu, acoperit pe ¾ din suprafaţă cu roşu şi numeroase pete roşii-închis,
pulpa de culoare galbenă, cu infiltraţii roşii în jurul sâmburelui, foarte plăcută la
gust, semiaderentă.
153
11. Oradea 19 – soi românesc obţinut la SCDP Bihor (Stark Sumburst
dwarf x Fillette), omologat în anul 2006, de vigoare mijlocie, cu flori de tip
campanulat, rezistent la boli, mediu productiv.
Fructul este mijlociu (100 – 120 g), ovoidal-asimetric, galben-verzui cu
roşu sub formă de plăci continui pe partea însorită, pulpa galbenă, neaderentă,
moale, cu gust dulce şi aciditate scăzută.
12. Oradea 21 – soi românesc obţinut la SCDP Bihor, omologat în anul
2007, de vigoare mijlocie, mediu rezistent la boli, precoce şi productiv.
Fructul este de mărime mijlocie (110 – 120 g), formă ovoidală, culoarea de
fond galben-verzui, cea de acoperire este roşu dispus în plăci continui. Pulpa este
galbenă, neaderentă, moale, cu gust plăcut, dulce.
dwarf x Colins), omologat în anul 2006, de vigoare mică, de tip dwarf (1,5 – 1,7
m), cu flori de tip rozaceu, este mediu rezistent la boli, precoce şi productiv.
Fructul are mărime mijlocie (110 – 130 g), formă ovoidală, culoarea de
fond galben-verzui, iar cea de acoperire este roşu dispus în plăci continui. Pulpa
este galbenă, neaderentă, moale, cu gust dulce şi aciditate scăzută.
2006, de vigoare mică, tip dwarf, este precoce, productiv, mediu rezistent la boli.
Fructul este mijlociu (100-120 g), conic-ovoidal, galben-verzui, cu roşu pe
partea însorită. Pulpa este galbenă, neaderentă, cu gust plăcut, dulce, slab acidulat.
dwarf x Redhaven), omologat în anul 2006, de vigoare mică, tip dwarf, cu flori de
tip campanulat, este mediu rezistent la boli.
Fructul este mijlociu spre mare (120 – 150 g), ovoidal, galben-portocaliu cu
roşu pe partea însorită, pulpa neaderentă, galben-portocalie, dulce.
16. Eugen – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa (J.H. Halle x
Mayflower), omologat în anul 2003, de vigoare mijlocie spre mare, cu rezistenţă
genetică la principalele boli, este rezistent la ger şi secetă, florile sunt de tip
rozaceu.
Fructul este mare (165 – 175 g), sferic-ovoidal, simetric, galben, acoperit cu
roşu-deschis pe partea însorită. Pulpa este neaderentă, de culoare alb-gălbuie, cu
gust foarte bun, aromat.
154
17. Splendid – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa (J.H. Hale x Peen
Tao), omologat în anul 1982, de vigoare mijlocie, cu flori campanulate, foarte
productiv, rezistent la ger.
Fructul este mare (200 - 220 g), sferic, alb-gălbui, cu roşu pe partea însorită
şi dungi roşii-intens, pulpa alb-gălbuie, cu slabe infiltraţii roşii în jurul
sâmburelui, neaderentă, foarte bună la gust.
18. Southland – soi american (obţinut prin autopolenizarea soiului
Halehaven), viguros, productiv, cu plasticitate ecologică ridicată, flori de tip
rozaceu, ce înfloresc timpuriu.
Fructul de mărime mijlocie (160 g), sferic, galben, acoperit pe ¾ din
suprafaţă cu roşu-viu; pulpa galbenă, cu infiltraţii roşii în jurul sâmburelui, este
fermă, suculentă, dulce, neaderentă.
19. Crăiţa – soi românesc obţinut în anul 2003 la SCDP Constanţa, de
vigoare mică, tip dwarf, este precoce, productiv, mediu rezistent la boli.
Fructul este mijlociu, sferic-alungit, de culoare galbenă, acoperit cu roşu-
viu pe partea însorită; pulpa galbenă, fermă, suculentă, neaderentă, dulce.
20. Dida – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa (Flacăra x HB 9-35),
omologat în anul 2003, de vigoare mare, cu rezistenţă genetică la principalele
boli, este rezistent la ger şi secetă, florile sunt de tip rozaceu, productiv.
Fructul este mare (180 - 200 g), sferic-ovoidal, simetric, de culoare galbenă,
acoperit cu roşu-grena pe jumătate din suprafaţa fructului. Pulpa este galbenă,
fină, neaderentă, cu gust foarte bun, aromat.
2007, de vigoare mijlocie, mediu rezistent la boli, este precoce şi productiv.
Fructul are mărime mijlocie, formă ovoidală, culoarea de fond galben-
verzui, iar cea de acoperire este roşu dispus în plăci continui. Pulpa este galbenă,
neaderentă, moale, cu gust dulce şi aciditate scăzută.
Maturarea: ultima decadă a lunii iulie, prima decadă a lunii august.
22. Congres – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa (Flacăra x Splendid),
omologat în anul 1985, zonat în sudul ţării. Pomul este semiviguros, are coroana
globuloasă, flori de tip rozaceu, productivitate ridicată, este rezistent la boli şi la
temperaturi scăzute.
Fructul este mare (200 - 230 g), sferic, alb-gălbui, acoperit cu roşu-viu pe
partea însorită, pulpa de culoare alb-gălbuie, este suculentă, fin aromată, cu gust
excepţional, neaderentă la sâmbure.
155
23. Suncrest – soi californian recomandat pentru toate zonele de cultură din
ţara noastră. Pomul are vigoare mijlocie spre mare, este rustic, cu flori de tip
rozaceu, are înflorire semitimpurie, foarte abundentă, este foarte productiv (25 –
30 t/ha), rezistent la ger, sensibil la Taphrina.
Fructul este mare (200 g), globulos, simetric, uşor aplatizat, galben-
portocaliu, acoperit pe 60 - 80% din suprafaţă cu roşu-închis. Pulpa este galbenă,
cu infiltraţii roşii în jurul sâmburelui, suculentă, foarte plăcută la gust, neaderentă.
24. Jerseyglo (NJ 224) – soi american, semiviguros, precoce, productiv,
mediu rezistent la ger şi boli.
Fructul este supramijlociu (170 g), sferic, de culoare galbenă, cu roşu pe
partea însorită; pulpa este galbenă, fermă, fină, suculentă, neaderentă.
25. Puiu – soi românesc obţinut la SCDP Constanţa, omologat în anul
2000, de vigoare mică, tip dwarf, este precoce, produce constant, mediu rezistent
la boli, cu flori de tip rozaceu.
Fructul este mijlociu (90 – 110 g), sferic, cu vârful plat, galben-verzui,
puternic pigmentat cu roşu, slab pubescent. Pulpa este albă, semiaderentă, cu
fermitate medie, fără fibre, cu gust dulce şi aromat.
C. Soiurile cu maturare târzie: Triumf, Cecilia, Vasilică, Victoria,

Redskin, Flacăra, Superbă de toamnă. Perioada de maturare: începutul lunii
august - mijlocul lunii septembrie.
26. Triumf – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa (Elberta x May
Flower), omologat în anul 1984. Pomul este semiviguros, formează o coroană
globuloasă, cu flori campanulate, este foarte productive şi rezistent la ger.
Fructul este foarte mare (230-250 g), sferic, uşor ovoidal, turtit-lateral,
galben-auriu, acoperit pe ¾ din suprafaţă cu roşu-sângeriu, pulpa galben-
portocalie, cu infiltraţii roşii în jurul sâmburelui, este fin aromată, cu gust dulce-
acidulat, neaderentă.
27. Cecilia – soi românesc obţinut la SCDP Constanţa (2,44-5P3 x Silver
Prolific), omologat în anul 2000, de vigoare mică, tip dwarf, cu flori de tip
rozaceu, este precoce şi productiv.
Fructul este mijlociu (110 – 140 g), globulos, cu un mucron foarte mic în
cavitatea stilară, culoarea de fond este galben-portocaliu, iar cea de acoperire
roşu, ce acoperă întreaga suprafaţă a fructului. Pulpa este galben-oranj, fermă,
fără fibre, aderentă la sâmbure.
156
28. Vasilică – soi românesc obţinut în anul 2003 la SCDP Constanţa, de
vigoare mică, tip dwarf, este precoce, productiv, mediu rezistent la boli.
Fructul este mijlociu, sferic, uşor alungit, galben-verzui, acoperit cu roşu pe
partea însorită. Pulpa este gălbuie, semiaderentă, cu fermitate medie, plăcut
aromată şi dulce.
29. Victoria – soi românesc obţinut în anul 1985 la SCDP Băneasa (J.H.
Hale x Sun Beam), semiviguros, dezvoltă o coroană globuloasă, cu flori
campanulate, este foarte productiv, rezistent la ger, secetă şi boli.
Fructul este mare (200 - 210 g), sferic, aspectuos, galben, acoperit pe ¾ din
suprafaţă cu roşu şi dungi roşii-carmin; pulpa de ciloare galbenă, este mediu
suculentă, fin aromată, neaderentă.
30. Redskin – soi originar din SUA. Pomul este semiviguros, productiv, cu
flori de tip rozaceu.
Fructul este mijlociu spre mare (165 g), globulos, de culoare galbenă, cu
roşu pe partea însorită. Pulpa este galbenă, neaderentă, plăcută la gust.
Maturarea: sfârşitul lunii august.
31. Flacăra – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa (J.H. Hale x Elberta),
omologat în anul 1970, se remarcă prin maturarea târzie a fructelor, cât şi prin
aspectul şi calitatea lor. Pomul are vigoare mijlocie, dezvoltă o coroană
globuloasă, cu flori campanulate, este foarte productiv, sensibil la ger, pretenţios
la sol, rezistent la boli.
Fructul este foarte mare (300 – 350 g), aproape sferic, galben-portocaliu,
acoperit cu roşu intens în partea însorită, peste care se suprapun dungi şi pete
carmin. Pulpa de culoare galben-portocalie, cu infiltraţii roşii în jurul sâmburelui,
este consistentă, plăcut aromată, neaderentă.
Maturarea: primele decade ale lunii septembrie.
32. Superbă de toamnă – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa (Elberta

x May Flower), omologat în anul 1982. Este cel mai târziu soi de piersic din
sortiment, prelungind sezonul de consum până la mijlocul lunii septembrie.
Pomul este semiviguros, rezistent la secetă, ger şi boli.
Fructul este mare (170 g), globulos, de culoare alb-gălbui, acoperit cu roşu
pe partea însorită peste care se suprapun dungi roşii-vişinii. Pulpa este alb-crem,
cu slabe infiltraţii în jurul sâmburelui, consistentă, plăcută la gust, neaderentă.
157
Alexia
Cardinal Jerseyland
Amalia
158
Redhaven
Collins Antonia
Raluca
159
Oradea 19
Oradea 40
Oradea 34
Eugen
160
Splendid
Southland
Jerseyglo
161
Suncrest
Dida
Congres Superbă de toamnă
162
Puiu
Triumf Victoria
Cecilia Flacăra
163
Soiuri de nectarine:
Cora, Delta, Romamer-2, Costin, Crimsongold, Tina, Nectared-2,
Marina, Independence, Nectared-4, Flavortop, Mihaela, Creola, Oradea 11,
Valerica, Melania, Năică, Liviu, Fantasia.
33. Cora – soi românesc obţinut la SCDP Constanţa, omologat în anul
1991, de vigoare mare, este productiv, destul de rezistent la boli şi ger.
Fructul este mijlociu (75 - 85 g), globulos, cu pieliţa subţire, lucioasă,
galben-verzuie, acoperită cu roşu-rubiniu pe 60 % din suprafaţă. Pulpa este
galbenă, suculentă, aromată, neaderentă la sâmbure.
34. Delta – soi românesc obţinut prin hibridare la SCDP Constanţa,
omologat în anul 1991, de vigoare mare, cu coroana globuloasă, este productiv,
sensibil la ger (-22oC) şi la bolile specifice piersicului.
Fructul este mic spre mijlociu (65 – 95 g), sferic-alungit, lucios, galben,
acoperit cu roşu-închis în partea însorită, pulpa de culoare galbenă, fără infiltraţii
roşii, este dulce, foarte suculentă, aderentă.
35. Romamer-2 – soi obţinut prin polihibridare la SCDP Constanţa,
omologat în anul 1984. Pomul este semiviguros, productiv, rezistent la boli,
mediu rezistent la ger, cu flori de tip rozaceu şi înflorire timpurie.
Fructul este mijlociu (85 - 120 g), sferic, galben-portocaliu, acoperit cu
roşu-închis pe toată suprafaţa. Pulpa este fermă, aromată, plăcută la gust, de
culoare galbenă, cu infiltraţii roşii în jurul sâmburelui, adrerentă.
36. Costin – soi românesc obţinut la SCDP Constanţa, omologat în 2002,
semiviguros, mediu rezistent la boli, flori de tip rozaceu, este precoce şi productiv.
Fructul este de mărime mijlocie (80 – 95 g), ovoidal, de culoare roşu-intens,
cu pulpa galbenă, suculentă, dulce-acrişoară, semiaderentă.
37. Crimsongold – soi obţinut în California, de vigoare mijlocie, cu coroana
globuloasă şi flori de tip rozaceu, foarte productiv, rezistent la ger, sensibil la făinare.
Fructul este mijlociu (90-110g), sferic, uşor turtit, galben-portocaliu, acoperit cu
roşu pe jumătate din suprafaţă. Pulpa este galbenă, consistentă, suculentă, semiaderentă.
38. Tina – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa (Crimsongold x NJN21),
omologat în anul 2003, de vigoare mare, cu rezistenţă genetică la principalele
boli, rezistent la ger şi secetă, cu florile de tip rozaceu.
Fructul este mare (190-200 g), ovoidal, de culoare albă, acoperit cu roşu-grena
pe 2/3 din suprafaţă, de culoare pulpa alb-crem, este fină, suculentă, aromată.
164
39. Nectared-2 – hibrid complex, originar din SUA, de vigoare mare, este
precoce, productiv, sensibil la făinare, florile sunt de tip rozaceu.
Fructul este mic spre mijlociu (60-80 g), sferic, roşu-strălucitor pe toată suprafaţa,
cu pulpa galben-portocalie, parfumată, plăcută la gust, semiaderentă la sâmbure.
40. Marina – soi românesc obţinut în anul 2007 la SCDP Constanţa, de
vigoare mijlocie, este precoce, productiv, mediu rezistent la boli.
Fructul este mijlociu ca mărime, de culoare galben-oranj, pigmentat cu roşu
pe aproape toată suprafaţa. Pulpa este portocalie, consistentă, cu gust foarte
plăcut, puternic aderentă la sâmbure.
41. Independence – soi originar din California, viguros, productiv, rustic, destul
de rezistent la condiţiile climatice nefavorabile din primăvară, cu flori de tip rozaceu.
Fructul este mijlociu ca mărime (150 g), sferic, uşor asimetric, de culoare
roşie, cu reflexe violacee. Pulpa de culoare galbenă cu vinişoare roşii, este
suculentă, de calitate bună, neaderentă la sâmbure.
42. Nectared-4 – soi american, viguros, foarte productiv, cu flori de tip
rozaceu, este sensibil la făinare.
Fructul este mijlociu (130 g), are formă sferică, de culoare galben-lucios, acoperit
cu roşu pe întreaga suprafaţă, pulpa este galbenă, aromată, neaderentă, de calitate bună.
43. Liana – soi românesc obţinut în anul 2008 la SCDP Constanţa, de
vigoare mică-mijlocie, cu ramuri erecte. Este autofertil, are flori de tip rozaceu,
rodeşte pe ramuri mixte mijlocii. Soi precoce, rodeşte în anul 2 de la plantare, este
productiv (25,5 kg/ pom în anul 5).
Fructele sunt plate, cu pieliţa lucioasă, viu colorată în roz-zmeuriu şi au în medie
65-75 g. Pulpa este albă, foarte fină, suculentă şi aromată, neaderentă la sâmbure.
Maturarea: din a doua decadă a lunii iulie, până în prima decadă a lunii august.
44. Flavortop – soi originar din California. Pomul este viguros, productiv,
cu flori de tip rozaceu, mediu rezistent la ger şi făinare.
Fructul este mijlociu spre mare (130 - 170 g), sferic, uşor alungit, asimetric,
roşu-vişiniu pe 80 % din suprafaţă, pulpa este galbenă, consistentă, neaderentă,
bună pentru consum în stare proaspătă şi industrializare.
45. Mihaela – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa (Crimsongold x
Ark125), omologat în anul 2003, de vigoare mare, cu rezistenţă genetică la
principalele boli (băşicarea frunzelor şi făinare), florile sunt de tip rozaceu.
Fructul este mare (190 – 200 g), ovoidal, de culoare galbenă, acoperit cu
roşu-grena pe 70-80 % din suprafaţă, pulpa este galbenă, fină, suculentă.
165
46. Creola – soi românesc obţinut în anul 2007 la SCDP Constanţa, de
vigoare mijlocie, este precoce, productiv, mediu rezistent la boli.
Fructul este mijlociu ca mărime, galben-oranj, cu roşu pe partea expusă,
pulpa fermă, fină, galbenă, neaderentă la sâmbure.

dwarf x Colins), omologat în anul 2006, de vigoare mică, semidwarf (1,5 – 2 m),
este mediu rezistent la boli, florile sunt de tip rozaceu.
Fructul este mijlociu (95 – 140 g), ovoidal, galben, acoperit cu roşu-închis
sub formă de plăci continui pe toată suprafaţa. Pulpa este galben-portocalie, de
fermitate medie, neaderentă la sâmbure.
48. Valerica – soi românesc obţinut prin polenizare liberă la SCDP
Constanţa, omologat în anul 2003, de vigoare mică, semidwarf, cu flori de tip
rozaceu, este precoce şi productiv.
Fructul este mijlociu (100 – 135 g), eliptic, cu cavitatea stilară adâncită,
culoare galben-oranj, pigmentat cu roşu pe aproape toată suprafaţa. Pulpa este
portocalie, foarte consistentă, cu gust foarte plăcut, puternic aderentă la sâmbure.
49. Melania – soi românesc obţinut la SCDP Constanţa, omologat în anul
2000, de tip dwarf, cu flori de tip rozaceu, mediu rezistent la boli.
Fructul este mijlociu (95 – 110 g), ovoidal, cu vârful plat, culoarea galben-
oranj, cu roşu pe 85 % din suprafaţă, pulpa este fermă, fină, galben-oranj,
neaderentă la sâmbure.
50. Năică – soi românesc obţinut la SCDP Constanţa, omologat în anul 2003,
de vigoare mică (dwarf), cu flori de tip rozaceu, este precoce şi foarte productiv.
Fructul este mijlociu (100 – 110 g), ovoidal, de culoare galben-oranj,
pigmentat cu roşu pe aproape întreaga suprafaţă. Pulpa este portocalie,
semiaderentă, aromată, plăcută la gust.
Maturarea: ultimele decade ale lunii august.
51. Liviu – soi românesc obţinut la SCDP Constanţa, omologat în anul
2000, de tip dwarf (1 – 1,25 m), mediu rezistent la boli, cu flori de tip rozaceu.
Fructule este mic spre mijlociu (70 – 100 g), sferic-oblong, galben-
portocaliu, acoperit cu roşu-grena pe aproape toată suprafaţa, pulpa este galbenă,
cu fermitate medie, aromată, suculentă, neaderentă la sâmbure.
52. Fantasia – soi obţinut în California. Pomul este viguros, produce
abundent, are flori de tip rozaceu, este mediu rezistent la ger şi boli.
166
Fructul este mare (170 – 200 g), sferic-ovoidal, galben-portocaliu, acoperit
cu roşu-viu pe 50 – 70 % din suprafaţă. Pulpa este galbenă, suculentă, consistentă,
uşor fibroasă, neaderentă la sâmbure.
Cora
Romamer 2 Independence
Costin
167
Liana
Tina
Nectared 4 Delta
Odarea 11
168
Creola Mihaela
Valerica
Liviu
169
Marina Năică
Melania
Flavortop Fantasia
170
Soiuri de Pavii:
N.J.C. 108, Florin, Filip, Loring, Monica, Catherine sel. 1, Vesuvio,
Alex, Herăstrău şi Veteran.
53. N.J.C. 108 – soi obţinut în SUA, introdus în sortimentul ţării noastre în
anul 1992. Pomul are vigoare mijlocie spre mică, este productiv, sensibil la ger,
Taphrina şi Sphaerotheca.
Fructul este mijlociu (80 – 120 g), sferic, uşor alungit, galben-portocaliu,
acoperit cu roşu pe partea însorită, pulpa este galbenă, aderentă la sâmbure.
54. Florin – soi românesc obţinut în anul 2002 la SCDP Constanţa, de
vigoare mare, cu flori campanulate, este mediu rezistent la boli, rezistent la ger,
productiv.
Fructul este mic (58 – 68 g), aplatizat, galben-deschis cu roşu-carmin
repartizat în striuri pe partea însorită. Pulpa este galben-portocalie, cu gust dulce-
acrişor, puţin aromat, se industrializează sub formă de compot, gem, dulceaţă şi
nectar.
55. Filip – soi românesc obţinut în anul 2002 la SCDP Constanţa, de
vigoare supramijlocie, cu flori de tip rozaceu, rezistent la ger, mediu rezistent la
boli, este precoce şi productiv.
Fructul este mic (55 – 70 g), larg-aplatizat, fin pubescent, galben-verzui, cu
roşu-închis repartizat în plăci. Pulpa de culoare albă, fără infiltraţii roşii în jurul
sâmburelui, are textură fină şi gust dulce, aromat.
56. Loring – soi originar din SUA. Pomul este viguros, formează o coroană
globuloasă, este rezistent la ger şi la fluctuaţiile de temperatură din timpul
primăverii, este semitolerant la Taphrina.
Fructul este mijlociu (110 – 125 g), sferic-turtit, asimetric, de culoare
galbenă, acopoerit cu roşu pe 30 - 50 % din suprafaţă. Pulpa de culoare galbenă,
este consistentă, dulce, aderentă la sâmbure; se poate folosi şi pentru consum în
stare proaspătă.
57. Monica – soi românesc obţinut în anul 2007 la SCDP Constanţa, de
vigoare mică, tip dwarf, precoce, este productiv şi mediu rezistent la boli.
Fructul este mijlociu ca mărime, are formă sferică, culoare galben-verzui,
cu portocaliu şi roşu în zonele însorite. Pulpa este galben-portocalie, fermă, fără
fibre, cu gust plăcut şi aromat.
171
58. Catherine sel 1 – soi românesc obţinut la SCDP Constanţa prin
autopolenizarea soiului Catherine, omologat în anul 2001, de vigoare mare, florile
de tip rozaceu, este tolerant la Taphrina şi Spherotheca, precoce şi foarte
productiv (30 – 33 t/ha).
Fructul este mijlociu (80-110 g), sferic, cu vârful adâncit; culoarea galben-
verzui cu portocaliu şi roşu în zonele însorite. Pulpa este galben-portocalie, fermă,
fără fibre, cu gust plăcut şi aromat care se intensifică la procesare.
59. Vesuvio – soi originar din Italia, obţinut prin polenizare liberă. Pomul
este viguros, productiv, rezistent la ger şi boli, cu flori de tip rozeceu.
Fructul este mijlociu (130 g), oblong, galben-portocaliu, acoperit cu roşu pe
partea însorită, pulpa de culoare galbenă, este consistentă, aderentă la sâmbure.
60. Alex – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa prin selecţie clonală a
soiului Peen-to, omologat în anul 2006. Are vigoare mijlocie, cu flori de tip
rozaceu şi rezistenţă genetică la principalele boli, este rezistent la ger şi foarte
productiv.
Fructul este mijlociu (125 – 150 g ), turtit, alb-crem, acoperit cu roşu spre
punctul stilar, puţin sensibil la crăpare. Pulpa este alb-crem, cu textură fină, gust
foarte bun, uşor acidulat, aromat.
61. Herăstrău – soi românesc obţinut la SCDP Băneasa, fiind o selecţie
clonală a soiului Turtită de China, a fost omologat în anul 2006. Vigoarea
pomului este mijlocie spre mare, are flori campanulate şi rezistenţă genetică la
principalele boli, este rezistent la secetă, ger, manipulare şi transport.
Fructul este mijlociu spre mare (125 – 175 g), turtit, de culoare galbenă,
acoperit cu roşu pe 30 – 50 % din suprafaţă, puţin sensibil la crăpare. Pulpa este
galbenă, neaderentă la sâmbure, cu textură medie, are gust bun, uşor acidulat.
62. Veteran – soi originar din SUA, cu maturare foarte târzie a fructelor.
Pomul este viguros, precoce şi productiv.
Fructul este mijlociu ca mărime (120 g), globulos, cu pulpa de culoare
galbenă, consistentă, aderentă la sâmbure.
172
Florin
Filip
Catherine sel. 1 Herăstrău
173
Alex Veteran
Loring
174
SOIURI DE MIGDAL
CULTIVATE ÎN ŢARA
NOASTRĂ
CAPITOLUL 12
Amigdalus communis L., fam Rosaceae, subfam. Prunoideae
Particularităţi pomologice
● Fructul la migdal este o drupă cu exocarpul pubescent, mezocarpul
verde, necomestibil, subţire, fibros, care la maturitate devine coriaceu (se usucă)
şi dehiscent, fisurându-se longitudinal, pe linia de sudură a carpelelor punând în
libertate sâmburele, de la care se consumă sămânţa propriu-zisă, numită migdală.
● Sâmburii, în funcţie de soi, au greutatea de 2 – 6 g, formă ovoidală,
elipsoidală, lanceolată sau semilunară, sunt aplatizaţi sau bombaţi, cu vârful
ascuţit, rotunjit, drept sau curbat. Şanţul dorsal este discontinuu, iar sudura
marginilor placentare este sub formă de creastă ventrală, dreaptă sau sinuoasă,
ascuţită sau teşită, caracter foarte important în determinarea soiurilor.
● Endocarpul este subţire sau gros (1 – 4 mm), lucios, cafeniu cu diferite
nuanţe, rezistent la spargere sau fragil, fiind alcătuit din trei straturi suprapuse:
¾ stratul exterior, lucios, subţire, dens şi rezistent sau spongios şi fragil,
prevăzut cu numeroase orificii transversale prin care pătrund fasciculele libero-
lemnoase;
¾ stratul median poate fi dens sau sfărâmicios şi străbătut de canale
longitudinale subţiri sau grosiere;
¾ startul interior este subţire, compact, dens, rezistent, lucios spre interior şi
fără orificii sau canale.
● Sămânţa reprezintă 30 - 50% din greutatea sâmburelui, are tegumentul
subţire, membranos, cafeniu, neted sau zbârcit, iar miezul alb, cu gust
caracteristic, dulce sau amar, conţine 37 – 60% lipide, 14 – 37% substanţe
proteice ş.a.
Caracterizarea sortimentului:
● Sortimentul actual este aclătuit din 7 soiuri, dintre care 5 sunt româneşti
(Sandi, Viola, Sabina, Ana, April) şi 2 străine (Texas şi YXL), migdalul având
în ţara noastră un areal limitat de cultură.
● Maturarea fructelor are loc în perioada: sfârşitul lunii august – începutul
lunii octombrie, în funcţie de soi.
175
● Endocarpul fructelor, la toate soiurile din sortimentul actual este fragil şi
permite extragerea uşoară a seminţei. Soiurile cu endocarpul gros şi rezistent au
fost excluse din sortiment (Sudak, Meteor, Lovrin, Mari de stepă ş.a.).
● Comportarea în procesul polenizării şi fecundării florilor: toate
soiurile din sortiment sunt autosterile dar interfertile, cu polenizare entomofilă,
fapt pentru care, într-o plantaţie se cultivă 3 - 4 soiuri.
● Specificul de fructificare: soiurile de migdal rodesc prioritar pe buchete
de mai monoaxiale, cu longevitatea de 1-3 ani şi pe ramuri anuale mixte, lungi de
30-70 cm. La fel ca şi piersicul, migdalul mai poate fructifica pe ramuri salbe şi
ramuri anticipate.
● Producţia obţinută variază între 1500 – 4500 kg/ha migdale în endocarp,
cele mai productive fiind soiurile Texas, YXL, Sandi, Sabina, Nikitski şi
Primorski.
Alte soiuri existente în cultură: autohtone: Mărculeşti, Felix, Cu

coaja moale; străine: Primorski, Preanîi, Retsou, Pomorie, Ferragnes,
Nikitski, Burbank, Budateteny, Sudak, Nec plus ultra, Non pareille, De
Persia-17, Daghestan-2661, Prinţesa ş.a.
1. Sandi – soi românesc obţinut la SCDP Bihor (Primorski x Tuono),

omologat în anul 2006, de vigoare mică spre foarte mică, forma coroanei este
sferică, înflorirea timpurie.
Sâmburii sunt mici (2,8 g), cu formă ovoidal-alungită, au vârful alungit şi
ascuţit, baza rotunjită, endocarpul de culoare cafeniu-închis, miezul alb, cu gust
dulce, aromat, cu 59,2 % lipide şi 24,4 % substanţe proteice.
Perioada de maturare: a doua decadă a lunii august.
2. Viola – soi românesc obţinut la SCDP Bihor (Ardechoise x Pomorie),

omologat în anul 2006, de vigoare medie, dezvoltă o coronă invers-piramidală,
înflorirea aste târzie.
Sâmburii sunt mijlocii (3 g), ovoidal-alungiţi, cu partea ventrală puternic
arcuită, cu vârful ascuţit şi puţin curbat. Endocarpul este semidur, galben-cafeniu.
Miezul umple bine sâmburele, este alb, dulce, cu 45,2 % lipide şi 22,7 %
substanţe proteice.
Perioada de maturare: a doua decadă a lunii august.
176
3. Sabina – soi românesc obţinut la SCDP Bihor (Ardechoise x Pomorie),
omologat în anul 2006, de vigoare mijlocie, forma coroanei este sferică, înflorirea
târzie, este tolerant la boli.
Sâmburii sunt mici (2,5 g), de formă elipsoidal-alungită, au vârful puţin
curbat spre partea dorsală. Endocarpul este neted, de grosime medie, miezul
dulce, slab aromat, cu 56,4 % lipide şi 25,3 % substanţe proteice.
Perioada de maturare: a treia decadă a lunii august.
4. Ana – soi românesc obţinut la SCDP Bihor (Ardechoise x H1/9 – 1fa),

omologat în anul 2006. Vigoarea pomilor este mare, forma coroanei sferică,
înflorirea târzie, are rezistenţă bună faţă de principalele boli. Este un soi
autofertil.
Sâmburii sunt mijlocii (3 g), elipsoilali, puternic alungiţi şi puţin curbaţi
spre partea dorsală. Endocarpul este semsubţire, de culoare cafeniu-deschis.
Miezul umple bine sâmburele, este alb, dulce, aromat, cu 60,0 % lipide şi 20,4 %
substanţe proteice.
5. Texas – soi american obţinut în anul 1981, are vigoare mare, formează o
coroană largă şi răsfirată, înfloreşte târziu. Este un soi foarte productiv şi rezistent
la ger.
Sâmburii sunt mari (5 g), ovoidal-bombaţi, rotunjiţi la vârf, cu endocarpul
semifragil, cafeniu. Miezul este crocant, dulce, plăcut la gust, aromat, uneori cu câte
două seminţe.
6. YXL – soi american, de vigoare mare, în tinereţe cu ramurile drepte, are

mare capacitate de lăstărire, este mediu productiv.
Sâmburii sunt mijlocii (3,5-4 g), ovoidali, cu vârfurile rotunjite. Endocarpul
este subţire, fragil de culoare pai-deschis. Miezul este mare, lat, zbârcit, de
culoare albă şi pieliţa de culoare brună, este dulce, foarte bun la gust, conţine până
la 57 % lipide.
7. April – soi românesc obţinut la SCDP Bihor, Primorski x [( Preanâi x

Crâmsky)], omologat în anul 2006, de vigoare mare, forma coroanei este larg-
piramidală, înflorirea târzie.
Sâmburii sunt mari (4,4 g), de formă eliptică spre rotunjită, culoare cafenie,
vârful drept, scurt şi ascuţit. Endocarpul este dur, miezul alb-sidefiu, dulce, cu o
tentă amăruie, conţinutul în lipide de 50,8 % şi 28,7 % substanţe proteice.
Perioada de maturare: ultima decadă a lunii septembrie.
177
Sandi
Sabina
Viola
Ana
178
April
Mărculeşti
Felix
Nikitski
179
Fig. 12.1. Soiuri de migdal (după Gr. Mihăescu, 1977)
a - Fără asemănare; b - Exonograd; c - Burbank; d - Mărculeşti 8/53;
e - Nikitski cu înflorire târzie; f - Nec plus ultra; g - Prinţesa; h - Daghestan 2661.
180
SOIURI DE NUC
CULTIVATE ÎN ŢARA
NOASTRĂ
CAPITOLUL 13
Juglans regia L. fam. Juglandaceae
● Fructul la nuc este o pseudodrupă provenită din ovarul şi din solzii
concrescuţi ai involucrului şi învelişului floral, având următoarele particularităţi:
¾ mezocarpul: necomestibil, verde, subţire, bogat în substanţe tanante, este
coriaceu şi dehiscent la maturitate;
¾ endocarpul: tare, lignificat, de culoare cafenie de diferite nuanţe, format
din două valve unite pe linia mediană a carpelelor, conţine în interior sămânţa;
¾ sămânţa sau miezul: partea comestibilă a frunctului, alcătuită din două
cotiledoane mari, divizate la capete.
● Pentru derminarea soiurilor se iau în consideraţie următoarele caractere
ale nucilor:
¾ mărimea (buc/kg): nuci mici: peste 130 buc/kg, mijlocii: 80-130 buc/kg,
mari: sub 80 buc/kg.
¾ forma: elipsoidală, ovoidală, obovată, sferică, sferic-turtită.
¾ aspectul vârfului: ascuţit, rotunjit, trunchiat, scobit.
¾ aspectul bazei: rotunjită, retezată, ascuţită, scobită.
¾ endocarpul: se analizează culoarea, grosimea, aspectul, rezistenţa la spargere.
¾ sudura valvelor: slabă, mijlocie, puternică, completă, incompletă.
¾ orificiul peduncular: închis, semideschis, deschis.
¾ miezul: culoarea, gustul, aroma, greutatea (% faţă de nuca în endocarp),
conţinutul în lipide, uşurinţa de extragere din endocarp.
Caractere pozitive de apreciere a nucilor
● nuca mare (peste 10 g), de formă sferică sau elipsoidală.
● endocarpul neted, uşor de spart, cu orificiul peduncular mic, bine închis şi
valvele sudate pe toată lungimea.
● miezul să se extragă uşor, întreg sau jumătăţi, să aibă circumvoluţiuni
slab pronunţate şi tegumentul galben-auriu, să umple bine interiorul, să reprezinte
minim 45 % din greutatea nucii în endocarp, să fie alb-strălucitor, plăcut la gust,
bogat în lipide (50-70 %) şi substanţe proteice (12-25 %).
181
● Sortimentul actual este alcătuit din 24 de soiuri (Jupâneşti, Claudia,
Valrex, Valcor, Valmit, Bratia, Ovidiu, Argeşean, Geoagiu 65, Geoagiu 86,
Orăştie, Sibişel 252, Velniţa, Sarmis, Muscelean, Miroslava, Germisara,
Anica, Ciprian, Mihaela, Roxana, Sibişel 44, Şuşiţa, Novaci), toate româneşti,
obţinute la SCDP Geoagiu, Tg. Jiu, Iaşi, Vâlcea şi ICDP Piteşti-Mărăcineni, prin
selecţia biotipurilor locale sau prin hibridare.
● Fructele ajung la maturitatea de recoltare în perioada septembrie-
octombrie, în funcţie de soi.
● Comportarea în procesul polenizării şi fecundării florilor:
¾ soiuri protogine (înfloresc întâi florile femele): Sibişel 44, Sibişel 252, Geoagiu
86, Bratia, Miroslava, Velniţa, Germisara, Mihaela, Roxana, Valmit, Claudia,
Ciprian, Orăştie.
¾ soiuri protandre (înfloresc întâi florile mascule): Jupâneşti, Argeşean, Geoagiu
65, Muscelean, Sarmis, Şuşiţa, Anica, Ovidiu,Valrex, Valcor.
¾ soiuri homogame (înflorire simultană): Novaci.
● Specificul de fructificare: ramuri anuale mijlocii (= ramuri mixte),
terminal au un mugure mixt, bifuncţional, unisexuat femel care evoluează în lăstar
fertil, iar axial are 2-5 muguri unisexuaţi masculi din care se formează amenţi.
● Capacitatea productivă: 1500 – 4000 kg nuci/ha, cele mai productive
fiind soiurile Novaci, Jupâneşti, Bratia, Velniţa.
În cultură se mai întâlnesc o serie de soiuri autohtone: De Mărculeşti,

Victoria, Sibişel precoce, De Târgu Jiu, Piteştean, Peştişani, Geoagiu 67,
Productiv de Geoagiu, Dumitra, De Baia de Aramă, Fălticeni 12 etc., sau
străine: Mayette, Franquette, Parisiene, Sorrento, Chico.
1. Jupâneşti – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni prin
selecţie, omologat ca soi în anul 1984. Semiviguros, protandru (♂), este productiv
şi rezistent la ger.
Fructul este mijlociu (12,2 g), oval-conic, cu vârful proeminent, endocarpul
cafeniu-gălbui, cu 52 % miez, 65,2 % lipide şi 19,9 % substanţe proteice.
2. Claudia – soi românesc obţinut prin hibridare (G4 x 44-430) la SCDP
Geoagiu, omologat în anul 2003, de vigoare mijlocie, este protogin (♀), rezistent la boli.
Fructul este mijlociu (12 – 13 g), ovoidal, cu baza aplatizată, endocarpul foarte
subţire, galben-deschis, cu 50-55 % miez, 67, 5% lipide şi 16,70% substanţe
proteice, gust foarte plăcut şi aromat.
Maturarea: prima decadă a lunii septembrie.
182
3. Valrex – soi românesc obţinut prin selecţie la SCDP Vâlcea, omologat în anul
1999, de vigoare mijlocie, este protandru (♂), tolerant la boli, rezistent la ger şi secetă.
Fructul este mare (14 g), larg-eliptic, endocarpul are culoare crem-maronie,
subţire, se sparge uşor. Miezul reprezintă 49 % din greutatea fructului, conţine
72,5% lipide şi 24,3% substanţe proteice.
4. Valcor – soi românesc obţinut prin selecţie la SCDP Vâlcea, omologat în
anul 1999, de vigoare mare, protandru (♂), este productiv, rezistent la ger şi secetă.
Fructul este mijlociu (12,8 g), larg eliptic, endocarpul are culoare crem, este
subţire, se sparge uşor, miezul reprezintă 51 - 52% din greutatea fructului, conţine
72,2 % lipide şi 26,5% substanţe proteice.
5. Valmit – soi românesc obţinut prin selecţie la SCDP Vâlcea, omologat în
anul 2000, de vigoare mare, este protogin (♀), productiv, rezistent la ger şi secetă.
Fructul este mijlociu (12,9 g), larg eliptic, endocarpul are culoare galbenă,
este subţire, se sparge uşor, miezul reprezintă 52% din greutatea fructului, conţine
69,9% lipide şi 30,3% substanţe proteice.
6. Bratia – soi românesc obţinut prin selecţie la ICDP Piteşti-Mărăcineni,
omologat în anul 1984. Este viguros, protogin (♀), productiv şi rezistent la ger.
Fructul este mare (13,8 g), ovoidal, cu endocarpul cafeniu-deschis, cu 49%
miez, conţine 64,3 % lipide şi 19,3% proteine, are gust foarte bun.
Maturarea: a doua decadă a lunii septembrie.
7. Ovidiu – soi românesc obţinut prin selecţie la SCDP Iaşi, omologat în
anul 2001, de vigoare mijlocie, protandru (♂), rezistent la ger şi secetă.
Fructul este mare (13,9 g), oval-alungit, rotunjit la capete, cu endocarpul
subţire, miezul alb-gălbui ce reprezintă 53% din greutatea fructului.
8. Argeşean – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, prin
selecţie dintr-o polpulaţie locală, omologat în anul 1993. Soi viguros, protandru
(♂) şi productiv, este rezistent la ger.
Fructul este mare (14 g), sferic-ovoidal, endocarpul galben-cafeniu, se
sparge uşor, miezul reprezintă 51,8% din greutatea nucii, conţine 60% lipide.
9. Geoagiu 65 – soi românesc obţinut la SCDP Geoagiu prin selecţie dintr-
o populaţie locală, omologat în anul 1979. Este semiviguros, protandru (♂),
productiv şi rezistent la ger.
Fructul este mare (14 g), elipsoidal, uşor ascuţit, endocarpul cafeniu-
deschis, cu 50% miez ce conţine 66,1% lipide şi 17,5% substanţe proteice.
183
10. Geoagiu 86 – soi românesc obţinut prin selecţie la SCDP Geoagiu,
omologat în anul 2003. Are vigoare mijlocie, este protogin (♀), rezistent la ger şi
bolile specifice (bacterioza şi antracnoza).
Fructul este mare (16 - 18 g), ovoidal, endocarpul maro-gălbui, se sparge
uşor, cu 49% miez, conţine 68,5% lipide şi 16,8% substanţe proteice, are gust
plăcut, aromat.
11. Orăştie – soi românesc obţinut prin selecţie la SCDP Geoagiu, omologat
în anul 1979. Are vigoare mică-mijlocie, este protogin (♀), mediu rezistent la boli,
productiv.
Fructul este mare (13,7 g), elipsoidal, endocarpul gălbui, subţire, cu
suprafaţa nededă. Miezul reprezintă 50-53% din greutatea fructului, conţine
67,7% lipide şi 17,7% substanţe proteice, are gust dulce, plăcut aromat.
12. Sibişel 252 – soi românesc obţinut prin selecţie la SCDP Geoagiu,
omologat în anul 2003, de vigoare mică-mijlocie, este protogin (♀), productiv, are
comportare bună la atacul bolilor.
Fructul este mijlociu ca mărime (12 – 13 g), ovoidal, endocarpul maro-
deschis, se sparge relativ uşor, miezul reprezintă 50% din greutatea nucii, conţine
66,5% lipide şi 17,8% substanţe proteice,are gust plăcut, aromat.
13. Velniţa – soi românesc obţinut prin selecţie la SCDP Iaşi, omologat în
anul 1994, este semiviguros, protogin (♀), foarte productiv, rezistent la ger,
tolerant la boli.
Fructul este mijlociu (13,5 g), rotund-ovoid, rotunjit la capete, endocarpul
cenuşiu-gălbui, cu 51 % miez, conţine 60% lipide.
14. Sarmis – soi românesc obţinut la SCDP Geoagiu prin polenizarea liberă a
soiului Sibişel precoce, omologat în 1985. Pomul are vigoare mijlocie, este
protandru (♂), productiv, rezistent la ger şi boli.
Fructul este mijlociu (12,5 g), ovoidal, uşor ascuţit la vârf, endocarpul
subţire, galben-crem, cu 50% miez, conţine 69,5% lipide şi 16,6% substanţe
proteice, are gust plăcut, aromat.
15. Muscelean – soi românesc obţinut prin selecţie la ICDP Piteşti-
Mărăcineni, omologat în anul 1993. Este viguros, protandru (♂), productiv,
rezistent la ger şi boli.
Fructul este mare (14,5 g), rotund-alungit, endocarpul de culoare galbenă,
potrivit de tare, miezul reprezintă 51,2 % din greutatea fructului, se extrage uşor,
conţine 61% lipide, este crocant, cu gust foarte bun.
184
16. Miroslava – soi românesc obţinut prin selecţie la SCDP Iaşi, omologat
în anul 1994, este semiviguros, protogin (♀), productiv şi rezistent la ger.
Fructul este mare (14,2 g), elipsoidal, rotunjit la capete, cu 52,6% miez,
conţine 67,5% lipide şi 20,2% substanţe proteice, are gust plăcut.
17. Germisara – soi românesc obţinut prin hibridare la SCDP Geoagiu
(Sibişel 44 x Sibişel precoce), omologat în anul 1979. Are vigoare mică spre
mijlocie, este protogin (♀), rezistent la boli şi ger, productiv.
Fructul este mare (15 g), ovoidal, cu baza rotunjită şi vârful ascuţit, cu 50%
miez, conţine 69% lipide şi 17,50% substanţe proteice, se sparge uşor.
Maturarea: ultima decadă a lunii septembrie.
18. Anica – soi românesc obţinut prin selecţie la SCDP Iaşi, omologat în
anul 1999, de vigoare mijlocie, este protandru (♂), foarte rezistent la boli,
rezistent la ger şi secetă, productiv.
Fructul este mare (14 g), ovoidal, simetric, uşor ascuţit la vârf, endocarpul
crem-gălbui, relativ subţire, miezul umple bine cavitatea valvelor, reprezintă 57 %
din greutatea fructului.
19. Ciprian – soi românesc obţinut prin hibridare la SCDP Geoagiu
(Sibişel 44 x Sibişel precoce), omologat în anul 2003, de vigoare mijlocie, este
protogin (♀), rezistent la boli, productiv.
Fructul este mijlociu (12,5 - 13,5 g), ovoidal, cu endocarpul gălbui, subţire,
se sparge uşor, cu 50 % miez şi 67 % lipide, are gust foarte plăcut, aromat.
20. Mihaela – soi omologat în 1991 la ICDP Piteşti-Mărăcineni, viguros,
protogin (♀), productiv, rezistent la ger.
Fructul este mijlociu (12 g), ovoidal, endocarpul potrivit de tare, galben-
crem, cu 50% miez, conţine 66,7% lipide şi 17,50% substanţe proteice, cu gust
foarte plăcut, aromat. Miezul se extrage uşor.
Maturarea: sfârşitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie.
21. Roxana – soi românesc obţinut prin selecţie la ICDP Piteşti-
Mărăcineni, omologat în anul 1991, este viguros, protogin (♀), productiv,
rezistent la ger, tolerant la boli.
Fructul este mijlociu (12 g), sferic-ovoidal, endocarpul semifragil, neted, cu 49%
miez, ce se extrage uşor, conţine 63,5% lipide şi 19,4% proteine, are gust foarte bun.
22. Sibişel-44 – soi românesc obţinut prin selecţie la SCDP Geoagiu,
omologat în anul 1979, semiviguros, protogin (♀), productiv, foarte rezistent la ger.
Fructul este mare (14,5 g), eilpsoidal, cu vârful ascuţit şi baza rotunjită, cu 50%
miez, conţine 65,4% lipide şi 18,40% substanţe proteice, gustul este dulce, plăcut aromat.
185
23. Suşiţa – soi românesc obţinut prin selcţie la SCDP Târgu Jiu, omologat în
anul 1979, este semiviguros, protandru (♂), productiv, rezistent la ger, tolerant la boli.
Fructul este mijlociu (12 g), ovoidal, endocarpul crem-gălbui, potrivit de
tare, cu 44% miez, conţine 69% lipide şi 21,1% substanţe proteice, are gust foarte
bun, dulce, crocant.
Maturarea: începutul lunii octombrie.
24. Novaci – soi românesc obţinut prin selecţie la SCDP Târgu Jiu,
omologat în anul 1979, semiviguros, homogam (H), foarte productiv, rezistent la
ger şi îngheţurile târzii de primăvară.
Fructul este mijlociu (11,7 g), sferic-ovoidal, endocarpul cenuşiu-gălbui, cu
47% miez, conţine 70,8 % lipide şi 20,6% substanţe proteice, este crocant, aromat
şi cu gust dulceag.
Maturarea: începutul lunii octombrie.
Jupâneşti Bratia
Geoagiu 86 Geoagiu 65
Argeşean Ovidiu
186
Muscelean Sarmis
Germisara Miroslava
Velniţa Mihaela
Sibişel 252 Sibişel 44

187
Roxana Orăştie
Anica Şuşiţa
188
Novaci
Peştişani Sibişel precoce
Fig. 13.1 Forma şi culoarea miezului de nucă
189
SOIURI DE ALUN
CULTIVATE ÎN ŢARA
NOASTRĂ
CAPITOLUL 14
Corylus avellana L., fam. Betulaceae
● Alunul este un arbustoid ce creşte sub formă de tufă cu înălţimea de 3 - 5 m.
● Fructul este o achenă monocarpică protejată până la maturitate de o cupă
(= involucru) provenită din concreşterea a 1-3 bractei lobate.
Alunele au pericarpul lignificat şi conţin o sămânţă cu tegumentul subţire,
membranos şi miezul comestibil, bogat în lipide (60-65 %) şi substanţe proteice
(13-15%).
● Pentru determinarea soiurilor de alun se analizează următoarele caractere
pomologice ale fructelor:
- involucrul: lungime, formă, gradul de acoperire a fructului.
- fructul: mărime, formă, culoare.
- endocarpul: culoare, grosime, uşurinţa de spargere.
- sămânţa: formă, consistenţă, gustul, conţinutul în lipide, substanţe
proteice şi minerale.
- tegumentul: consistenţă, culoare, gradul de aderenţă la miez.
Caractere pozitive de apreciere a soiurilor:
● alune mari (3 - 5 g), cu diametrul de peste 16 mm.
● endocarpul subţire, uşor de spart.
● sămânţa să reprezinte peste 45% din greutatea fructului, să fie consistentă
şi bogată în lipide.
● Sortimentul actual este alcătuit din 7 soiuri, dintre care 5 sunt româneşti,
obţinute la SCDP Vâlcea (Arutela, Cozia, Romavel, Vâlcea 22, Uriaşe de
Vâlcea) şi 2 străine (Tonda Gentile delle Langhe şi Uriaşe de Halle).
190
Alunul este o specie unisexuat monoică. Florile mascule sunt grupate în
inflorescenţe amenţi. Florile femele sunt de tip glomerul şi se formează în mugurii
micşti, bifuncţionali.
Alunul prezintă fenomenul de dichogamie, ca şi nucul, în cultură
întâlnindu-se următoarele grupe de soiuri:
¾ soiuri protogine: Butler, Tonda romana ş.a.
¾ soiuri protandre: Lungi de Spania, Cosford, Barcelona ş.a.
¾ soiuri homogame: Arutela, Cozia, Vâlcea 22, Uriaşe de Vâlcea, Romavel, Uriaşe de
Halle, Negret, ş.a.
La înfiinţarea plantaţiilor se recomandă alegerea a 2 – 4 soiuri interfertile.
● Specificul de fructificare: alunul fructifică pe: ramuri scurte, ramuri
mijlocii şi lungi.
● Maturarea: fructele ajung la maturitatea de recoltare în luna septembrie.
● Capacitatea productivă: 1000 - 2500 kg/ha alune în coajă.
● Durata rentabilă a unei plantaţii de alun: 30 - 50 ani.
Alte soiuri existente în cultură: Butler, Ennis, Barcelona, Lambert

alb, Lungi de Spania, Cosford, Eugenia, Mare de Piemont, Tonda Romana,
Furfulac, Baden, Daviana ş.a.
1. Arutela – soi românesc obţinut prin hibridare la SCDP Vâlcea (Uriaşe de
Halle x Tonda Gentile delle Langhe), omologat în anul 2005, este homogam, de
vigoare mare, cu portul erect, soi foarte productiv (2,8 t/ha).
Fructele sunt mici (2,0 – 2,5 g), globuloase, de culoare brună, au un număr
mare de striuri pe exocarp. Miezul reprezintă 50% din greutatea fructului, e
globulos cu vârful obtuz, baza rotunjită şi cu brazda laterală prezentă, are gust
foarte bun.
2. Cozia – soi românesc omologat în anul 1987 la SCDP Vâlcea, obţinut
prin hibridarea soiului Uriaşe de Halle cu amestec de polen de la soiurile
Furfulak, Cosford, Eugenia şi Lambert alb. Este un soi protogin, precoce (anul 4
de la plantare), productiv şi constant (2,2 t/ha), semiviguros, rezistent la boli.
Fructele sunt mari (3,9 – 4,0 g), rotund-ovate, maronii, cu involucrul mai
mare decât aluna, Fructele se sparg uşor, miezul reprezintă 47% din greutatea
alunii, conţin 63% lipide.
191
3. Romavel – soi românesc omologat în anul 1987 la SCDP Vâlcea, obţinut
prin hibridarea soiului Uriaşe de Halle cu amestec de polen de la soiurile
Furfulak, Cosford, Eugenia şi Lambert alb. Este un soi homogam, precoce (anul 4
de la plantare), foarte productiv (2,7 t/ha), de vigoare medie, cu port semierect.
Are rezistenţă la bacterioză şi este puţin atacat de Phytoptus avellanae şi
Balaninus nucum.
Fructele sunt mijlocii (2,7 – 2,9 g), rotunde, cu exocarpul subţire care se
sparge uşor, cu 49% miez, gust foarte bun, involucrul are lungime mijlocie.
4. Tonda Gentile delle Langhe (Rotunde de Piemont) – soi de origine

italiană, precoce, productiv, de vigoare mijlocie.
Fructele sunt mijlocii (2,5 g), rotunde, de culoare brun-cafenie, cu 48%
miez, involucrul mai lung decât fructul.
5. Vâlcea 22 – soi românesc obţinut la SCDP Vâlcea prin selecţie clonală a

soiului Furfulak, omologat în anul 1980, este homogam, precoce (anul 4 de la
plantare), foarte productiv (3,1 t/ha), de vigoare mică, cu port etalat, este rezistent
la atacul de Monilinia fructigena şi Gleosporium coryli, însă slab rezistent la
Balaninus nucum.
Fructele sunt mari (3,9 g), rotunde, având coaja subţire. Miezul reprezintă
48% din greutatea fructului, involucrul este foarte lung şi strangulat.
6. Uriaşe de Vâlcea – soi românesc obţinut prin hibridare la SCDP Vâlcea

(Ennis x Purple Filbert), omologat în anul 2002, este homogam, semiviguros,
productiv (2,5 t/ha) şi constant, are rezistenţă bună la atacul de atacat de
Monilinia fructigena şi Gleosporium coryli.
Fructele sunt foarte mari (4,9 – 5,5 g), de formă ovoidală, culoare maronie,
se sparg uşor, cu 49% miez, au gust foarte bun.
7. Uriaşe de Halle – soi de origine germană, de vigoare mare, homogam,

cu înflorire târzie, productiv.
Fructele sunt mari (4 g), rotunde, simetrice, de culoare maronie, cu 45% miez,
involucrul bine închis.
192
Arutela Uriaşe de Vâlcea
Romavel
Barcelona Cozia
193
Vâlcea 22
Tonda Gentille delle Langhe
Lungi de Spania
194
SOIURI DE CASTAN CU
FRUCTE COMESTIBILE
CULTIVATE ÎN ŢARA
NOASTRĂ
CAPITOLUL 15
Castanea sativa Mill., fam. Fagaceae
● Fructul la castan este o achenă. Castanele sunt închise câte 1–3 într-o
cupă spinoasă, provenită din involucru, care la maturitate este coriacee şi
dehiscentă.
● Castanele au pericarpul sclerificat, neted, lucios, de culoare castanie. În
interior conţin o singură sămânţă cu tegumentul subţire. Sămânţa este bogată în
zaharuri, amidon şi substanţe proteice. În vârful castanei se observă stilul
persistent, iar la bază, o cicatrice mare, circulară, mai deschisă la culoare, ce
reprezintă locul de prindere de involucru.
● Caracterele pomologice care se analizează în vederea determinării

soiurilor:
- mărimea (buc/kg): mici: peste 100; mijlocii: 80 – 100; mari: 60 – 80.
- forma: semisferică, sferic-turtită, sfero-conică, prismatică, în funcţie de
numărul de fructe în involucru.
- culoarea: brun-roşcat până la brun închis, cu striaţii longitudinale de alte
nuanţe.
- cicatricea bazală: forma, mărimea, culoarea.
- vârful stilar: forma, culoarea, pubescenţa.
- tegumentul seminal: culoarea, grosimea, pubescenţa, aspectul, care poate
fi neted sau cu pliuri ce pătrund în miez.
- endospermul (miezul): culoare, consistenţă, gust, aromă, conţinut în zahăr
(13-23%), amidon (36-38%) şi substanţe proteice (3,5 – 4,5%).
- numărul fructelor în involucru: 1 fruct, numit maroană sau 2-3, numite
castane propriu-zise.
195
● Sortimentul este alcătuit din 5 soiuri, toate româneşti, obţinute la SCDP
Târgu Jiu şi SCDP Baia Mare, prin selecţie clonală a biotipurilor locale valoroase.
● Maturitatea de recoltare a fructelor este cuprinsă între 20 septembrie –
20 octombrie, în funcţie de soi.
● Comportarea în procesul polenizării florilor: Castanul este o specie
unisexuat monoică, polenizarea este entomofilă, florile femele fiind apte pentru
fecundare numai după 8 zile de la înflorire. Soiurile pot fi:
¾ autofertile (Tismana, Polovragi, Iza, Gureni) sau
¾ autosterile, fapt pentru care la înfiinţarea unei plantaţii se recomandă plantarea
a 2-3 soiuri interfertile.
● Specificul de fructificare: castanul rodeşte pe ramuri anuale mijlocii,
care poartă în partea superioară muguri mixti. Aceştia evoluează în lăstari fertili
care formează în axila frunzelor inflorescenţe amenţi bisexuaţi (androgini) şi
unisexuaţi masculi.
● Capacitatea productivă: 20 – 30 kg/pom; la exemplarele izolate şi
viguroase se poate obţine 100 – 200 kg/pom.
1. Tismana – soi românesc obţinut la SCDP Tg Jiu în anul 1982. Este un
soi viguros, cu coroana globuloasă, ramuri de schelet numeroase şi formaţiuni
fructifere mixte; este semiprecoce, produce moderat, dar constant. Are rezistenţă
destul de mare la ger, secetă şi la boli, îndeosebi la atacul de Cilidrosporium,
precum şi la gărgăriţa castanelor; fenofaza înfloritului are loc la sfârşitul lunii mai
– începutul lunii iunie; soiul este autofertil.
Fructele sunt mijlocii (10-11 g), semisferice, comprimate lateral, maronii cu
dungi cafenii-deschis, miezul alb-gălbui, semiconsistent, dulce, cu 30% zahăr.
Maturarea: timpurie, decadele a doua şi a treia ale lunii septembrie.
2. Polovragi – soi românesc obţinut la SCDP Tg Jiu în anul 1979 (hibridare
naturală), autofertil, semiviguros, coroana conică, ramurile de schelet sunt groase,
formează unghiuri de ramificare mari, fructifică pe ramuri mixte. Este un soi
precoce, productiv (80 kg/pom), rezistent la boli şi dăunători, în mod deosebit la
atacul gărgăriţei castanelor, înfloritul are loc foarte timpuriu, la sfârşitul lunii mai
florile mascule şi în a doua jumătate a lunii iunie florile femele; pomii necesită
polenizare străină.
Fructele sunt foarte mari (20-25 g), rotunde, uşor alungite la extremităţi,
castanii deschis cu nuanţe roşcate; miezul de culoare alb-gălbuie, este consistent,
plăcut aromat, foarte dulce, conţine30% zahăr.
3. Prigoria – soi românesc obţinut la SCDP Tg Jiu în anul 1983,
semiviguros, autofertil, cu coroana conică şi ramuri fructifere mixte; este precoce,
196
Fructele sunt mijlocii (11-12 g), sferice, uşor aplatizate, rotunjite la bază şi
ascuţite la vârf, asimetrice, de culoare castanie, cu dungi cafenii, miezul alb-
gălbui, crocant, fin, cu gust dulce şi plăcut aromat, conţine 16,3% zahăr, 4,8%
amidon şi 6,6% proteine.
4. Gureni – soi românesc obţinut la SCDP Tg Jiu în anul 1979, este
autofertil, viguros, cu coroana conic-răsturnată şi ramuri de schelet viguroase;
lăstarii anuali sunt groşi, lungi, ramurile fructifere predominante mixte. Este un
soi precoce, foarte productiv (180 kg/pom), sensibil la boli; fenofaza înfloritului
are loc la sfârşitul lunii iunie – începutul lunii iulie.
Fructele sunt mijlocii (12 g), globulos-muchiate, de culoare castaniu-
deschis şi striuri longitudinale castaniu-închis; miezul alb, fără goluri interioare,
consistenţa destul de mare, cu gust dulce, plăcut, conţine 17% zahăr.
Maturarea: a doua decadă a lunii septembrie-jumătatea lunii octombrie.
5. Hobiţa – soi românesc obţinut la SCDP Tg Jiu în anul 1979, autofertil,
semiviguros, cu coroana globuloasă, cu ramuri fructifere predominante mixte, este
semiprecoce, productiv (100 kg/pom), are rezistenţă mare la atacul de boli şi
dăunători, înflorire mijlocie, la sfârşitul lunii iunie-începutul lunii iulie; florile
femele şi cele mascule înfloresc simultan, asigurânduse autopolenizarea.
Fructele sunt mijlocii (10 g), conic-rotunjite, castanii-deschis, lucioase, cu
miezul alb-gălbui, cu gustul foarte dulce, plăcut aromat, ce conţine 21% zahăr.
Maturarea: a doua decadă a lunii octombrie, fiind un soi tardiv.
Alte soiuri de castan cultivate pe plan mondial: Caprinese, Castana

de Montella, Madona di Canale, Marone di Avelino, Marrun du Var, Belle
Empine, Karlova ş.a.
Iza – soi românesc obţinut la SCDP Baia Mare în anul 1979, este autofertil,
semiviguros, semiprecoce, foarte productiv (130 kg/pom). Siu cu rezistenţă mare
la ger, boli şi dăunători, epoca de înflorire este la jumătatea lunii iunie.
Fructele sunt mari (15 g), semisferice, uşor asimetrice, brun-roşcate,
lucioase, cu miezul alb-gălbui, plăcut la gust, dulce, conţine 13 % zahăr.
Mara – soi românesc obţinut la SCDP Baia Mare în anul 1979, viguros, cu
coroana globuloasă, este precoce şi foarte productiv (150 kg/pom). Are rezistenţă
mare la ger, secetă, boli şi dăunători, epoca de înflorire este la jumătatea lunii
iunie.
Fructele sunt mici (7 - 8 g), de culoare brun-închis, lucioase, netede,
globulos-turtite, miezul alb-gălbui, aromat, reprezintă 83-87% din greutatea
fructului, conţine 14 % zahăr, cu gust foarte plăcut.
197
Tismana
Polovragi
Prigoria
198
Hobiţa
Gureni
Mara Iza
199
SOIURI DE CĂPŞUN
CULTIVATE ÎN ŢARA
NOASTRĂ
CAPITOLUL 16
Fragaria grandiflora Ehrh., fam Rosaceae
● Căpşunul este o plantă perenă semierboasă, ce creşte sub formă de tufă, cu
înălţimea de 15 - 40 cm.
● Fructul la căpşun (căpşuna) este o polinuculă falsă sau fruct fals provenit
din îngroşarea receptaculului floral. Fructele propriu-zise sunt nucule (achene),
impropriu numite seminţe, fiind diseminate pe suprafaţa părţii comestibile.
Fig. 16.1. Fructul la căpşun
● Caractere pomologice analizate în descrierea soiurilor de căpşun:

¾ pentru plantă: - talia şi habitusul părţii epigee;
- mărimea, forma şi dinţatura frunzelor;
- lungimea şi modul de ramificare a inflorescenţelor;
- numărul şi mărimea florilor;
- caracteristicile de fructificare;
- numărul şi lungimea stolonilor.
200
¾ pentru fruct: - mărimea: mici: sub 10 g; mijlocii: între 11-14 g; mari: peste 14 g;
- forma: sferic-turtită, sferică, sferic-alungită, cordiformă, conică,
conic-trunchiată ş.a.;
- culoarea: intensitate, uniformitate;
- nuculele: mărime, desime, culoare, profunzimea de diseminare
în fruct;
- caliciul: mărime, formă, lungimea sepalelor, modul de detaşare
de fruct, poziţia sepalelor faţă de baza fructului;
- pulpa fructului: culoare, suculenţă, consistenţă, gust, aromă,
prezenţa sau absenţa golului central şi mărimea acestuia.
Fig. 16.2. Principalele forme la căpşun:

a-sferic-turtit, b-sferic, c-conic-globulos, d-conic, e-conic-alungit,
f-alungit cu gât caracteristic, g-lung-tronconic, h-scurt-tronconic.
● Sortimentul actual este format din 18 soiuri, dintre care 1 este remontant,
recomandat pentru grădinile populaţiei (Floral).
● Perioada de maturare: consumul de fructe proaspete este asigurat pe o
perioadă de 30-40 zile, din ultima decadă a lunii mai, până la începutul lunii iulie.
După perioada de matuare a fructelor, soiurile se clasifică astfel:
¾ timpurii: Premial;
¾ mijlocii: Delicios, Ralu, Magic, Gorella, Coral, Aiko, Red Gauntlet, Real,
Roxana, Safir, Viva, Răzvan;
¾ târzii: Benton, Sătmărean, Senga Sengana.
201
● Pentru cultura anuală şi cultura în spaţii protejate sunt preferate soiuri cu
maturare grupată a fructelor, astfel încât din primele 3-4 recoltări să se asigure 70-
80% din producţia totală. Rezultate bune dau soiurile: Pocahontas, Red Gauntlet,
Gorella, Coral, Răzvan ş.a.
● Direcţiile de valorificare ale fructelor:
¾ consum în stare proaspătă: toate soiurile;
¾ congelare: Senga Sengana, Gorella, Pocahontas ş.a.
¾ suc, sirop, dulceaţă, gem: Senga Sengana, Pocahontas, Gorella, Coral, şi Red
Gauntlet.
● Sortimentul se diferenţiază pe zone de cultură, dar soiurile cu arealul cel
mai mare de răspândire sunt Red Gauntlet, Gorella, Senga Sengana şi Pocahontas.
A. Soiuri neremontante
1. Premial – soi românesc, obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni prin selecţie
dintr-o populaţie hibridă americană, omologat în anul 1989, este timpuriu,
rezistent la ger şi brume, are comportare bună la atacul ciupercilor Sphaerotheca
macularis şi Dendrophoma obscurans, însă foarte sensibil la Botrytis cinerea; este
un soi productiv (18 t/ha). Planta creşte sub formă de tufă semiviguroasă, răsfirată.
Florile înfloresc simultan cu celelalte soiuri din sortiment.
Fructele sunt mici spre mijlocii (8-9 g), sfero-conice, colorate uniform în
roşu-aprins, lucioase, pulpa este roşie cu striaţii mai deschise în zona centrală, este
consistentă, suculentă, plăcută la gust.
Maturarea: sfârşitul lunii mai – începutul lunii iunie.
2. Coral – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni ((Sunrise x
Gorella) x Earlyglow), omologat în anul 1993, mediu productiv (10-15 t/ha),
rezistent la ger; planta este viguroasă, formează tufe sferic-alungite, cu tulpini
erecte. Soi tolerant la atacul ciupercilor Phytophtora cactorum, Botrytis cinerea şi
Mycosphaerella fragariae, sensibil la Sphaerotheca macularis.
Fructele sunt mijlocii ca mărime (13 g), conic-alungite, de culoare roşu-
aprins, lucioase, pulpa este roşie, fermă, cu gust dulce-acidulat, aromată.
Maturarea: începând cu prima decadă a lunii iunie.
3. Delicios – soi românesc obţinut la SCDP Satu Mare (Dana x Red
Gauntlet), omologat în anul 2003, este productiv, rezistent la ger, îngheţurile târzii
de primăvară şi secetă, tolerant la atacul principalelor boli. Tufa este viguroasă,
globuloasă, potrivit de deasă.
Fructele sunt mari (15,5 – 16 g), cordiform-alungite, de culoare roşu-aprins
uniform, cu luciu slab. Pulpa este roşie, fermă, suculentă, plăcut aromată, cu
conţinut ridicat în s.u. (8%), zaharuri (4,5%) şi acid ascorbic (0,8 mg/100 g).
202
4. Ralu – soi românesc obţinut la SCDP Satu Mare (Pajaro x Premial),
omologat în anul 2003, rezistent la ger şi secetă, sensibil la îngheţurile târzii de
primăvară, tolerant la atacul principalelor boli. Tufa este globulos-aplatizată,
înflorirea timpurie.
Fructele sunt mijlocii (12,5 – 15 g), cordiforme, roşii-închis, cu luciu
puternic, caliciul se desprinde uşor. Pulpa este roşie, consistentă, fermă, cu
conţinut ridicat în s.u. (9,0%), zahăr (6,0%) şi acid ascorbic (0,9 mg/100), este
suculentă, cu aromă specifică, gustoasă.
5. Magic – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Cardinal x

MdUS 4044), omologat în anul 1998, cu tufa globuloasă, mijlociu de viguroasă şi
densă, rezistent la temperaturi scăzute şi chiar la secetă. Faţă de boli are o
rezistenţă superioară soiului Gorella. Formează un număr mijlociu de stoloni.
Producţia: 16-25 t/ha.
Fructul este conic, mijlociu spre mare (14-15 g), roşu-uniform, lucios, cu
desprindere groaie de caliciu. Pulpa este uniform colorată în roşu, fermă şi
rezistentă la transport, soi destinat în principal consumului în stare proaspătă.
6. Gorella – soi olandez, productiv, rezistent la boli, dar sensibil la

Rhizoctonia şi Verticillium. Planta este viguroasă, cu port dresat, formează un
număr moderat de stoloni.
Fructele sunt de mărime mijlocie spre mare (10-19 g), neuniforme, conic-
alungite, cu suprafaţa uşor vălurată, roşii, lucioase; pulpa este roşie, uniform colorată,
consistentă, mediu aromată, bună pentru masă, industrializare şi congelare.
7. Mara – soi românesc omologat în anul 2003 la SCDP Satu Mare (Pajaro x
Red Gauntlet), mediu productiv, rezistent la ger, îngheţurile târzii şi secetă. Planta are
vigoare mijlocie, formă globuloasă, formează un număr mediu de stoloni. Soi
rezistent la Mycosphaerella fragariae, Diplocarpon şi Botrytis cinerea, sensibil la
Tarsonemus sp.
Fructele sunt mari (16-18 g), cordiforme, roşii, cu luciu puternic, caliciul se
desprinde uşor, pulpa este colorată în roşu uniform, este fermă, suculentă, cu
conţinut ridicat în s.u., zahăr şi acid ascorbic, are gust foarte bun.
8. Aiko – soi de origine americană, productiv (18-22 t/ha), planta este

semiviguroasă, laxă, produce stoloni viguroşi. Are tendinţa de a fructifica de două
ori pe parcursul unei perioade de vegetaţie. Este rezistent la boli.
Fructul de mărime medie (10-12 g), este conic, de culoare roşie, aspectuos;
cu pulpa fermă, bună la gust, aromată.
203
9. Red Gauntlet – soi american, cu mare plasticitate ecologică, rezistent la
ger, secetă şi făinare, foarte productiv (25 t/ha), cu caracter de remontanţă. Planta
este semiviguroasă, produce stoloni mulţi.
Fructul este mijlociu (10-12 g), scurt-conic, uşor turtit lateral şi costat, roşu-închis.
Pulpa colorată în roşu intens către exterior şi mai deschis spre interior, este fermă, mediu
suculentă, aromată, bună pentru consum în stare proaspătă, dar şi pentru industrializare.
10. Real – soi românesc omologat în anul 1998 la ICDP Piteşti-Mărăcineni

(Premial x Brio), rezistent la ger, sensibil la Mycosphaerella. Planta este
viguroasă, cu înflorire tardivă. Producţia: 19-29 t/ha.
Fructul este mijlociu spre mare (14-15 g), conic-alungit, de culoare roşie,
uniformă, lucioasă; pulpa este uniform colorată în roşu sau roşu-portocaliu, are
gust dulce-acidulat, fără aromă intensă.
11. Roxana – soi românesc omologat în anul 2003 la SCDP Satu Mare
(Gorella x Red Gauntlet), foarte productiv, rezistent la ger, îngheţurile târzii şi
secetă, de asemenea, rezistent la atacul principalelor boli. Tufa are vigoare
mijlocie, formă globulos-aplatizată, cu densitate mică.
Fructele au mărime mijlocie (11 – 12 g), formă cordiformă, culoare
purpurie, uniformă, cu luciu slab, caliciul se desprinde uşor. Pulpa este de culoare
roşu-închis, suculentă, aromată, gust foarte bun, conţinut în s.u. de 9,5%, zaharuri
totale 5,1% şi acid ascorbic 0,7 mg/100 g.
12. Safir – soi românesc omologat în anul 2003 la SCDP Satu Mare
(Sunrise x Premial), rezistent la ger şi îngheţurile târzii, sensibil la secetă, tolerant
la boli. Tufa are vigoare mijlocie, formă globulos-aplatizată.
Fructele sunt mici (8 – 10,5 g), conice, uşor alungite, de culoare roşie. Pulpa
de culoare roşu-închis, este fermă, suculentă, aromată, conţinut în s.u. până la
9,3%, zaharuri totale 4,0%, iar acid ascorbic 1,0 mg/100 g.
13. Viva – soi românesc obţinut la SCDP Satu Mare (Addie x Red
Gauntlet), omologat în anul 2003, rezistent la ger, îngheţurile târzii şi secetă,
fructele sunt rezistente la transport. Planta are vigoare şi densitate mijlocie, formă
globuloasă, înflorire târzie. Soi rezistent la atacul ciupercilor: Mycosphaerella
fragariae, Diplocarpon earliana şi Botrytis cinerea şi sensibil la Tarsonemus sp.
Fructele sunt mijlocii, ovoidale, de culoare roşu-închis, cu luciu puternic,
pulpa este roz-roşie, fermă, suculentă, bună la gust, conţinut în s.u. de 8,5%,
zaharuri totale 4,8 % şi acid ascorbic 1,0 mg / 100 g.
Maturarea: ultima decadă a lunii mai, prima decadă a lunii iunie.
204
14. Răzvan – soi românesc omologat în anul 1998 la SCDP Satu Mare
(Totem x Red Gauntlet). Tufa este semiviguroasă, globulos-aplatizată, de densitate
medie, formează mulţi stoloni, soi rezistent la temperaturi scăzute, este sensibil la
secetă, dar mai rezistent la boli decât soiul martor Red Gauntlet, foarte productiv
(30-37 t/ha).
Fructul este mijlociu ca mărime (12-15 g), conic, de culoare roşie, lucios,
desprinderea de caliciu se face uşor. Pulpa este roşie, uniform colorată, fermă,
rezistentă la transport. Are conţinut ridicat în s.u., de 9,2%, zaharuri totale 7,5%,
acid citric 1,0%.
15. Benton – soi american (1992), productiv (25-30 t/ha), mediu rezistent la
principalele boli ale căpşunului, are rezistenţă mare la ger. Planta este viguroasă, cu
port erect.
Fructele de calitate superioară, sunt mari, intens colorate în roşu, cu luciu,
pulpa colorată în roşu-deschis, este fermă, suculentă, plăcut aromată.
16. Senga Sengana – soi german, productiv (25-30 t/ha), rezistent la ger,
secetă şi făinare, sensibil la Mycosphaerella. Are o mare plasticitate ecologică.
Planta este viguroasă, are port dresat, frunziş bogat, formează stoloni puţini şi
scurţi.
Fructul este mijlociu (10-12 g), scurt-conic, roşu închis, cu pulpa
consistentă, colorată în roşu-intens, acidulată, puternic aromată, bună pentru masă
şi industrializare.
17. Sătmărean – soi românesc omologat în anul 1998 la SCDP Satu Mare
(Red Gauntlet x Senga Sengana). Planta este de vigoare medie, cu tufa globulos-
aplatizată şi densă, cu port erect. Soi rezistent la temperaturi scăzute, mediu rezistent la
secetă şi la atacul bolilor specifice, are productivitate ridicată (20 - 30 t/ha).
Fructul este mijlociu ca mărime (10 - 15 g) scurt-conic, cordiform, roşu-
închis, cu luciu slab, se desprinde uşor de caliciu. Pulpa are fermitate mijlocie, este
uniform colorată în roşu închis; conţinutul în s.u solubilă de până la 7,5%, glucide
totale 5%; aciditate (acid citric ) 0,8%, soi cu calităţi gustative superioare destinat
în special consumului în stare proaspătă.
B. Soiuri remontante
18. Floral – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Gauntlet x
Irvine), omologat în anul 2004, mediu productiv. Soi remontant, înfloreşte în
perioada aprilie-octombrie. Planta are vigoare mijlocie, tufa globuloasă, capacitate
redusă de stolonare. Are sensibilitate mijlocie la atacul de Mycosphaerella
fragariae şi toleranţă faţă de atacul de Botrytis cinerea.
205
Fructele au mărime mijlocie, sunt cordiforme, de culoare roşie, cu caliciu mic,
adâncit, slab aderent. Pulpa de culoare roşu-deschis, are fermitate mijlocie şi gust bun.
Maturarea: prima recoltă în iunie, a doua toamna târziu.
Alte soiuri remontante:

Profunzion - soi de origine franceză, viguros, formează mulţi stoloni.
Fructele sunt mijlocii ca mărime, globuloase, scurt-conice, roşii cu pulpa
semiconsistentă, de culoare roz spre periferie şi alb în centru, bună pentru masă şi
industrializare.
Maturarea fructelor începe la sfârşitul lunii mai.
Red Rich - soi american, cu tufa de vigoare mijlocie.
Fructe au mărime mijlocie, sunt sfero-conice, de culoare roşu-închis, cu
pulpa roşie, fermă, consistentă, bună pentru industrializare.
Maturarea: tardivă, prima recoltă se realizează la sfârşitul lunii iunie.
Soiuri de căpşun din sortimentele anterioare încă existente în cultură:

neremontante: Sunrise, Pocahontas, Madamme Moutôt, Laxton, Pajaro;
remontante: Profusion, Red Rich.
Alte soiuri studiate în vederea extinderii sortimentului:

Elsanta - soi olandez, foarte cultivat în Europa datorită posibilităţilor
nelimitate de cultivare (câmp, spaţii protejate, cultura suspendată), obţinut prin
hibridarea soiurilor Gorella şi Holliday. Este susceptibil la putregaiul coletului.
Fructul este mare (19 g), uniform, sfero-conic, roşu-strălucitor. Pulpa fermă,
suculentă, cu aromă placută, în condiţiile din ţara noastra este usor acidă.
Producţia medie pe plantă: 500 g.
Este un soi cu productivitate mare şi o bună păstrare după recoltare.
Marmolada - soi de origine italiană, este extins în cultură din anul 1989.
Are productivitate foarte ridicată, producţia medie pe plantă ajungând până la 800
g. Formează un număr mare de ramificaţii, cu vigoare medie către mare, este
sensibil la bolile de colet şi rădacină.
Fructul este mare (20 - 23 g), conic-alungit, cu caliciul înglobat în pulpă.
Culoarea fructelor este roşu sau roşu-intens, strălucitoare, achenele situate la
suprafaţa pulpei. Pulpa este roşie-portocalie, cu fermitate medie şi gol interior mic,
are gust bun, echilibrat, aromă intensă.
Soi apreciat pentru marea sa productivitate, forma, mărimea şi calităţii gustative
ale fructului, manifestarea potenţialului productiv în diverse modalităţi de cultură.
Maturarea: mijlocie.
206
Premial
Coral Magic
Real Aiko
207
Red Gauntlet
Mara Viva
Delicios Safir
208
Roxana Ralu
Răzvan Benton
Sătmărean Floral
209
Senga Sengana
Madamme Moutôt
210
Elsanta
Marmolada
211
SOIURI DE COACĂZ
CULTIVATE ÎN ŢARA
NOASTRĂ
CAPITOLUL 17
Ribes nigrum L. = coacăz cu fructe negre (cassis);

Ribes rubrum L. = coacăz cu fructe roşii sau albe;
Fam. Saxifragaceae, subfam. Ribesoideae
● Fructele la coacăz sunt bace de culoare neagră, roşie sau albă, grupate
câte 3 - 19 sub formă de ciorchine. La maturitatea deplină o parte din periantul
florilor rămâne uscat şi prins în vârful bacelor. Fructele conţin 20 - 30 de seminţe,
cu tegumentul exterior mucilaginos, iar cel interior dur.
● Caracterele pomologice folosite în determinarea soiurilor:
¾ Ciorchinii: lungimea, numărul de bace, modul lax sau compact de dispunere a
bacelor, lungimea pedunculului, gradul de ramificare.
¾ Bacele: - mărimea exprimată prin diametru (mici = Ф sub 6 mm, mijlocii
= Ф între 6-12 mm, mari = Ф peste 12 mm);
- gradul de uniformitate al mărimii bacelor;
- culoarea: neagră, roşie, albă;
- seminţe: număr, mărime, culoare, duritate;
- perioada şi ritmul de maturare.
¾ Florile: - mărimea, forma, culoarea, autofertilitatea. La coacăz florile sunt
campanulate şi dispuse în inflorescenţe de tip racem.
¾ Frunzele: - forma, mărimea, pubescenţa, mirosul foxat ş.a. Frunzele sunt
mari, cu limbul vălurat, tri sau pentalobat.
¾ Tufa: - habitus, caracterele tulpinilor, capacitatea de a emite lăstari din
zona coletului ş.a.
● Sortimentul actual la coacăz este alcătuit din 20 de soiuri, dintre care 14
cu fructe negre (Deea, Record, Record 35, Abanos, Amurg, Geo, Perla neagră,
Tsema, Padina, Tenah, Tinker, Cotswold Cross, Blackdown, Ronix), 5 cu
fructe roşii (Roşu timpuriu, Abundent, Jonkheer van Tets, Red Lake,
Houghton Castle) şi 1 soi cu fructe albe (Mărgăritar).
212
● Perioada de maturare a fructelor, în funcţie de soi, se realizează în
intervalul iunie-iulie.
● Specificul de fructificare:
¾ coacăzul negru rodeşte pe ramuri scurte şi ramuri anuale mijlocii formate pe
tulpini de 2-5 ani.
¾ coacăzul roşu rodeşte pe ramuri scurte asemănătoare cu buchetele de mai, care
se formează preponderent pe tulpinile de 2-6 ani, la limita dintre 2 valuri de
creştere, unde asigură masive aglomerări de muguri roditori.
¾ soiurile de coacăz cu fructe roşii şi albe sunt autofertile, dar polenizarea cu
polen străin asigură sporirea producţiei cu 25%;
¾ soiurile de coacăz cu fructe negre pot fi: autofertile: Deea, Padina, Ronix, Geo,
Amurg, Abanos, Tsema, Perla Neagră, Record, Cotswold Cross, sau parţial
autofertile: Tenah, Tinker, Negre mari, Joseni 17, Bogatîr.
● Capacitatea productivă:
¾ coacăzul cu fructe negre: 6 - 7 t/ha;
¾ coacăzul cu fructe albe: 8 - 10 t/ha;
¾ coacăzul cu fructe roşii: 12 - 15 t/ha.
● Longevitatea economică a plantaţiilor este de 12-15 ani, iar cea
potenţială de 20 ani.
În producţie se mai întâlnesc şi alte soiuri, din sortimentele anterioare

de coacăz negru, cum ar fi: Joseni 17, Negre mari, Bogatîr, Mendip Cross,
Consort, Coronatium, Negre Rosenthal, Daniel’s September, Baldwin ş.a., de
coacăz roşu: Laxton’s Perfection, Roşu de Versailles, Heros, Red Dutch,
Fay’s Prolific ş.a., sau coacăz alb: Albe mari, Alb de Versailles, Albe de
Olanda etc.
A. Soiuri de coacăz cu fructe negre

1. Deea – soi românesc obţinut în anul 2000 la ICDP Piteşti-Mărăcineni
(Tsema x Kantata 50), recomandat pentru zonele colinare şi deluroase, este
rezistent la făinare (Sphaerotheca mors-uvae), rugină (Cronartium ribicola) şi
antracnoză (Pseudopeziza ribis), autofertil.
Tufa are vigoare mijlocie spre mare, este înaltă şi răsfirată.
Ciorchinii: mijlocii (5-6 cm), cu bace mari (1,1 g), sferice, negre-albăstrui,
rezistente la crăpare, gust acidulat, slab foxat.
213
2. Record – soi românesc obţinut în anul 1972 la SCDP Cluj (Rosenthal
Schwarze x Pamiati Miciurina), este zonat în centrul şi sud-vestul Transilvaniei şi
dealurile din sudul ţării. Soi productiv (5 - 6 t/ha), cu înflorire timpurie, sensibil la
îngheţurile târzii de primăvară şi făinare.
Tufa: viguroasă, semirăsfirată, rară, cu tulpini erecte.
Ciorchinii: lungi (6-7 cm), cu 5-11 bace, rare, mari (0,9 g), uniforme ca
mărime, sferic-turtite, foarte aspectoase, negre, lucioase, cu pulpa verzuie,
aromată, foxată, bună pentru consum în stare proaspătă şi pentru industrializare.
Maturarea: uniformă, ultima decadă a lunii iunie.
3. Record 35 – soi românesc obţinut în anul 2001 la SCDP Fălticeni prin
selecţie clonală a soiului Record. Este rezistent la ger, sensibil la rugină.
Tufa: viguroasă, răsfirată, rară.
Ciorchinii: mijlocii (6 cm), cu bacele mari (0,9 g), sferic-turtite, cu
epiderma subţire şi rezistentă, de culoare neagră-albăstruie; pulpa fermă, dulce-
acidulată, cu gust bun, miros foxat redus.
4. Abanos – soi românesc obţinut în anul 1999 la ICDP Piteşti-Mărăcineni
(Tsema x Kantata 50), este autofertil, are rezistenţă mare la rugină şi făinare,
mijlocie la antracnoză.
Tufa: semiviguroasă, sferică, răsfirată, rară.
Ciorchinii: mijlocii spre mari, cu bacele mari (1,1 g), rotund-aplatizate, de
culoare neagră-albăstruie, lucioase, rezistente la crăpare; pulpa verde-deschis,
suculentă, aromată, cu gust dulce-acidulat, foxat.
5. Amurg – soi românesc obţinut în anul 1999 la SCDP Cluj (Brodtorp x
Cotswold Cross), foarte productiv (9-10 t/ha), rezistent la ger, autofertil.
Tufa: viguroasă, sferic-turtită, răsfirată.
Ciorchinii: mijlocii, cu 5-11 bace mari (0,9 g), sferic-turtite, negre-albăstrui,
rezistente la crăpare; pulpa fermă, dulce-acidulată, cu gust bun şi miros foxat redus.
6. Geo – soi românesc obţinut în anul 2003 la ICDP Piteşti-Mărăcineni
(Tsema x Kantata 50), autofertil, are rezistenţă medie la boli.
Tufa: vigoare mijlocie, răsfirată, formează tulpini şi ramificaţii secundare ce
pornesc din mijlocul tufei sau din apropierea solului.
Ciorchinii: lungi, cu bace mari (0,9 g), sferice, negre-albăstrui, lucioase, mediu
rezistente la crăpare; pulpa verde-deschis, suculentă, consistentă, dulce-acidulată.
7. Perla Neagră – soi românesc obţinut în anul 1999 la SCDP Cluj
(Brodtorp x Cotswold Cross), foarte productiv (9-10 t/ha), rezistă bine la
îngheţurile din iarnă, este autofertil.
Tufa: viguroasă, sferic-turtită, semirăsfirată.
214
Ciorchinii: mijlocii, cu 5-11 bace mari (0,9 g), sferic-turtite, negre-albăstrui, cu
pieliţa subţire, rezistentă la crăpare; pulpa fermă, dulce-acidulată, cu gust bun, miros
foxat redus, de calitate foarte bună.
8. Tsema – soi originar din Olanda, recomandat pentru zona dealurilor
Subcarpaţilor Meridionali, estul şi centrul Transilvaniei. Înfloreşte semitimpuriu,
este productiv şi destul de rezistent la ger, sensibil la antracnoză şi rugină.
Tufa: vigoare mijlocie, sferic-turtită, răsfirată, cu tendinţă de aplecare a
tulpinilor sub greutatea rodului.
Ciorchinii: mijlocii (5,5 g), relativ lacşi, cu bace de mărimea mijlocie (0,8 g),
sferice, negre-albăstrui, lucioase, cu bune calităţi gustative, soi cu utilizări multiple.
Maturarea: uniformă, la începutul lunii iulie.
9. Padina – soi românesc obţinut în anul 2003 la ICDP Piteşti-Mărăcineni
(hibridare complexă), recomandat pentru zonele colinare şi deluroase, are înflorire
mijlocie, este autofertil, este productiv şi rezistent la boli.
Tufa: vigoare mijlocie, cu port semierect, formează tulpini şi ramificaţii
secundare ce pornesc din mijlocul tufei.
Ciorchinii: mici-mijlocii, bacele mari (1,1 g), au tendinţă de scuturare, sunt
sferic-alungite, de culoare negru-intens, lucioase; pulpa verde-intens, suculentă,
cu gust puternic foxat.
10. Tenah – soi olandez, recomandat pentru zona dealurilor Subcarpaţilor
Meridionali. Înfloreşte semitimpuriu, după Tsema, este productiv (4,2 kg/tufă),
rezistent la primăverile reci, este puternic atacat de rugină.
Tufa: semiviguroasă, sferic-turtită, răsfirată, tulpinile având tendinţă de
aplecare sub greutatea rodului.
Ciorchinii: lungi (7 cm), lacşi, uşor detaşabili manual de pe ramuri, având
pedunculul lung; bacele sunt mari (1 g), negre-albăstrui, lucioase, plăcute la gust.
Maturarea: uniformă, mijlocul lunii iulie.
11. Tinker – soi de origine engleză, foarte răspândit în ţara noastră. Înfloreşte
semitârziu, este foarte productiv, dar în anii cu primăveri nefavorabile leagă puţine fructe.
Tufa: semiviguroasă, sferic-alungită, cu tulpini semierecte.
Ciorchinii: lungi (7 cm), ramificaţi, cu bace neuniforme ca mărime, destul de rare
pe rahis, de calitate mediocră datorită acidităţii ridicate şi a gustului puternic foxat.
Maturarea: neuniformă, mijlocul lunii iulie.
12. Cotswold Cross – soi de origine engleză, recomandat pentru zonele
bogate în precipitaţii. Soi productiv (6-10 t/ha), rezitent la ger, sensibil la secetă.
Tufa: semiviguroasă, rară, cu tulpini semierecte.
Ciorchinii: scurţi, grupaţi câte 2 - 3 la un loc, cu bace mari, sferice, uşor turtite,
lucioase, dulci-acrişoare, gust slab foxat, utilizate pentru masă şi industrializare.
Maturarea: neuniformă, decadele a doua şi a treia ale lunii iulie.
215
13. Blackdown – soi de origine engleză, zonat în nordul Moldovei şi
dealurile Subcarpaţilor Meridionali. Înfloreşte semitimpuriu, este rezistent la ger
şi secetă, foarte rezistent la făinare, tolerant la rugină şi antracnoză.
Tufa: vigoare mijlocie, sferic-turtită, cu tulpini semierecte.
Ciorchinii: mijlocii ca lungime (6,5 cm), cu bace mari (0,9 g), sferic-alungite,
cu pieliţa foarte fermă, neagră-maronie, strălucitoare.
Maturarea: uniformă, mijlocul lunii iulie.
14. Ronix – soi românesc obţinut în 2000 la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Tsema x
Kantata 50), recomandat pentru zonele colinare şi deluroase, are înflorire semitimpurie,
este autofertil, foarte productiv, rezistent la făinare şi rugină, sensibil la antracnoză.
Tufa: vigoare mijlocie spre mare, cu port răsfirat, capacitate de lăstărire mijlocie.
Ciorchinii: lungi (6-7 cm), cu bace mijlocii (0,8 g), sferice, negre-maronii,
lucioase, rezistente la crăpare; pulpa verde-deschis, suculentă, cu gust intens foxat.
B. Soiuri de coacăz cu fructe roşii

15. Roşu timpuriu - soi românesc obţinut în anul 1972 la SCDP Cluj (Heros
x Roşu de Versailles), recomandat pentru zona dealurilor din sudul ţării. Înfloreşte
timpuriu, este foarte productiv şi constant (12-15 t/ha), rezistent la ger, făinare, rugină
şi mediu rezistent la antracnoză.
Tufa: viguroasă, alungit-globuloasă, cu tulpini erecte.
Ciorchinii: variabili ca lungime (5-12 cm), cu bacele de mărime mijlocie (0,7 g),
sferic-turtite, roşii-închis, lucioase, cu pulpa zemoasă, aromată, foarte plăcută la gust, cu
întrebuinţări multiple: consum în stare proaspătă, suc, gem, compot, peltea, sirop.
Maturarea: decada a doua a lunii iunie.
16. Abundent - soi românesc obţinut în anul 1979 la SCDP Cluj prin
hibridare multiplă: Roşu timpuriu x (Roşu de Versailles x Fay's), zonat în centrul
ţării şi sud-estul Transilvaniei. Este un soi cu înflorire timpurie, are potenţial mare
de rodire (14-15 t/ha) şi tendinţă de supraproducţie, este rezistent la ger şi boli.
Tufa: semiviguroasă, sferic-turtită, cu tulpini erecte.
Ciorchinii: lungi (7 cm), foarte înghesuiţi pe ramurile de rod, cu bace mijlocii ca
mărime, pieliţa roşie, subţire, lucioasă, transparentă; pulpa suculentă, pretabilă la
prelucrare sub formă de suc (randament 70 %) şi consum în stare proaspătă.
17. Jonkheer van Tets – soi originar din Olanda, este recomandat pentru zona
Subcarpatică Meridională, sudul şi estul Transilvaniei, cât şi în estul Moldovei. Are
înflorire timpurie, este foarte productiv (4-9 kg/tufă), rezistent la ger, rugină şi făinare,
având procent mare de fertilitate (60 %).
Tufa: vigoare mijlocie, cu tulpini erecte, lungi şi relativ subţiri.
Ciorchinii: lungi (5-9 cm), uşor de recoltat manual, deoarece au pedunculul
lung, cu bacele de mărime mijlocie, de culoare roşu-aprins, cu pulpa zemoasă,
aromată, plăcut acidulată, bună pentru consum în stare proaspătă şi prelucrare.
Maturarea: decada a doua a lunii iulie.
216
18. Red Lake – soi originar din USA, recomandat la noi pentru zona
dealurilor înalte şi zona Subcarpatică. Soi cu înflorire timpurie (odată cu Roşu
timpuriu), foarte productiv (12-15 t/ha), rezistent la secetă, făinare şi rugină,
mediu rezistent la antracnoză.
Tufa: viguroasă, sferică, uşor turtită, cu tulpinile semierecte.
Ciorchinii: lungi (6,6 cm), cu 10-20 bace submijlocii (0,6 g), sferic-turtite,
lucioase, roşii-deschis, pulpa plăcut acidulată, folosită în special pentru consum în
stare proaspătă şi sucuri.
19. Houghton Castle – soi englezesc, foarte vechi, foarte productiv (6
kg/tufă), se cultivă din anul 1800.
Soi viguros, formează tufe mari şi dese, înfloreşte şi se maturează târziu,
este rezistent la ger şi boli.
Ciorchinii sunt mijlocii, compacţi, cu 10-12 bace de mărime mijlocie, uşor
piriforme, roşii-închis, lucioase, cu pulpa zemoasă, acidulată şi puţine seminţe.
Maturarea: ultima decadă al lunii iulie.
C. Soiuri de coacăz cu fructe albe

20. Mărgăritar - soi românesc obţinut în anul 1972 la SCDP Cluj prin
hibridarea soiurilor Heros x Red Dutch. Este recomandat pentru toate zonele
favorabile culturii, fiind productiv (10-12 t/ha), rezistent la ger şi boli, dar pe
solurile alcaline suferă de cloroză.
Tufa: vigoare mare, erectă sau semierectă, uşor turtită, deasă, slab răsfiartă.
Ciorchinii: mijlocii ca lungime (5-12 cm), compacţi, cu bace de mărime
mijlocie, cu pieliţa galben-pai, subţire, transparentă, pulpa suculentă, se valorifică
prin consum în stare prospătă sau se prelucrează sub formă de suc, compot, gem ş.a.
Tabelul 17.1.
Polenizatorii soiurilor de coacăz cu fructe negre
Soiul de bază Soiuri polenizatoare

Blackdown Tsema, Cotswold Cross, Bogatîr, Tinker
Bogatîr Tenah, Blackdown;
Cotswold Cross Bogatîr, Tinker;
Joseni 17 Record, Tenah;
Negre mari Cotswold Cross
Record Bogatîr, Tinker, Tenah, Blackdown
Tenah Bogatîr, Cotswold Cross
Tinker Record,Cotswold Cross
Tsema Tinker, Blackdown
217
Record Record 35
Tinker Tsema
Abanos
218
Geo Padina
Ronix Perla Neagră
219
Deea Amurg
Cotswold Cross Blackdown
Joseni Bogatîr
220
Jonkheer van Tets Red Lake
Abundent Roşu Timpuriu
Mărgăritar
221
SOIURI DE AGRIŞ
CULTIVATE ÎN ŢARA
NOASTRĂ
CAPITOLUL 18
Ribes grossularia L.; Ribes reclinata Mill.,

Fam. Saxifragaceae, subfam. Ribesoideae
● Agrişul este un arbust ce creşte sub formă de tufă cu înălţimea de cca. 1 m,

formată din numeroase tulpini puternic ramificate şi prevăzute cu ghimpi robuşti.
● Fructele sunt bace polisperme care poartă în vârf urmele uscate ale
caliciului.
● Caractere pomologice folosite la determinarea soiurilor de agriş:
¾ pentru fruct: -mărime: mici (sub 3 g); mijlocii (4-6 g); mari (peste 6 g);
-forma: sferic-turtită, sferic-alungită, ovoidală, invers-ovoidală;
-culoare: alb-verzui, verzui, galben, roz, roşu;
-pubescenţă: slabă, medie, puternică;
-mezocarpul: consistenţă, gust, aromă.
¾ pentru plantă: vigoare, poziţia spaţială a tulpinilor, ghimpozitatea tulpinilor,
capacitatea de lăstărire din colet ş.a.
Fig. 18.1. Detalii ghimpi la agriş (foto www.ecosystema.ru)
222
● Sortimentul actual este format din 6 soiuri, dintre care 5 sunt româneşti
(Virens, Verda, Rezistent de Cluj, Zenit, Someş) şi 1 soi englezesc (White Smith).
● Perioada de maturare: consumul de fructe proaspete este asigurat pe o
perioadă de 30 - 40 zile, de la sfârşitul lunii iunie, până la începutul lunii august.
● Comportarea în procesul polenizării şi fecundării florilor: soiurile de
agriş pot fi:
¾ autofertile: White Smith, Rezistent de Cluj, Zenit, Someş, Careless, însă
interpolenizarea asigură sporirea producţiei.
¾ parţial autofertile: Virens, Verda.
● Capacitatea productivă: 3 – 5 kg fructe/tufă; respectiv 8 - 12 t/ha, cel
mai productiv soi din sortiment fiind Rezistent de Cluj (20 t/ha).
● Longevitatea economică a plantaţiilor este de 12-15 ani, dar producţii
economice se obţin până la vârsta de 10 ani.
1. Virens – soi românesc omologat în anul 2007 la ICDP Piteşti-Mărăcineni
prin hibridarea liberă a soiului Malahit. Formează tufe globuloase, dense, cu
tulpini semierecte, cu tendinţă de arcuire, este rezistent la boli, are înflorire
mijlocie (cursul lunii aprilie), fiind parţial autofertil.
Fructele sunt mijlocii ca mărime (5 g), ovoid-alungite, cu pieliţa subţire,
rezistentă, transparentă; pulpa de culoare verde, suculentă, dulce, cu gust plăcut,
puternic aromat.
Maturarea: decada a doua a lunii iunie.
2. Verda – soi românesc omologat în anul 2007 la ICDP Piteşti-Mărăcineni

prin hibridarea liberă a soiului Malahit. Formează tufe globuloase, dense, este
rezistent la boli (făinare şi antracnoză), parţial autofertil, cu înflorire mijlocie.
Fructele sunt mijlocii (5,5 g), ovoid-alungite, cu pieliţa subţire, mediu
rezistentă, transparentă; pulpa de culoare verde-gălbuie, suculentă, dulce-
acidulată, cu gust plăcut, puternic aromat.
3. White Smith – soi de origine engleză, formează tufe semiviguroase, are

ghimpi rari, este productiv, mediu rezistent la boli.
Fructele sunt mijlocii (6 g), ovoidal-alungite, cu pieliţa subţire, verde-
gălbuie, pulpa transparentă, suculentă, cu gust dulce-acrişor.
223
4. Rezistent de Cluj – soi românesc omologat în anul 1972 la SCDP Cluj
obţinut prin hibridare complexă (Lady Delamare x (agriş nr. 20 x Ribes
Divaricatum Doull)), formează tufe viguroase, cu tulpini erecte, cu ghimpi, este
precoce, foarte productiv (20 t/ha), rezistent la făinare.
Fructele sunt neuniforme ca mărime, mijlocii spre mari (3,5 - 9 g),
ovoidale, de culoare verde-deschis, glabre, acoperite cu pruină; pulpa de culoare
alb-gălbuie, este dulce-acidulată, foarte aromată.
Maturarea: semitimpurie, prima şi a doua decadă a lunii iulie.
5. Zenit – soi românesc omologat în anul 1982 la SCDP Cluj ((agriş nr. 20
x Ribes Divaricatum) x Careless), formează tufe semiviguroase, relativ rare, este
rezistent la făinare, productiv (4-5 kg fructe/tufă).
Fructele sunt mijlocii ca mărime (4-5 g), ovale, verde-pal, glabre, cu pieliţa
foarte subţire, transparentă, rezistentă; pulpa de culoare alb-gălbuie, este aromată,
plăcută la gust, dulce-acidulată, cu 10,7 % zahăr.
6. Someş – soi românesc omologat în anul 1982 la SCDP Cluj ((agriş nr. 20
x Ribes Divaricatum) x Careless). Soi rustic, formează tufe semiviguroase, este
productiv, rezistent la făinare.
Fructele sunt mijlocii ca mărime (5 g), invers-ovoidale, gălbui, cu pieliţa
foarte subţire, mată, glabră; pulpa de culoare alb-gălbuie, foarte gustoasă, cu 10,2
% zahăr.
Careles – soi de origine engleză, formează tufe semiviguroase, cu

ghimpozitate accentuată, este foarte productiv, mediu rezistent la boli.
Fructele sunt mari (8,2 g), ovoidal-alungite, cu pieliţa subţire, de culoare
verde-deschis, fin pubescente; pulpa transparentă, suculentă, verzuie, cu gust
dulce-acidulată.
În cultură se mai întâlnesc şi alte soiuri din vechiul sortiment:

Jubiliar, Muntenesc, Elita, Malahit, Huoghton Seedling, Careless, Doneţki,
Maurers, Sömling, Hönings, Royal White, Roseberry, Wilmout’s Early Red,
Wonderful, Green London, Frübeste, Lady Delamare, May Duke, Golden
Prolific, Pax ş.a.
224
Virens
Verda Dabrez
White Smith Zenit
225
Rezistent de Cluj Roşu Delicios
Uriaşă de Pallag Verde Victorios
Invicta Hinnonmaeki Rod
Someş
226
SOIURI DE ZMEUR
CULTIVATE ÎN ŢARA
NOASTRĂ
CAPITOLUL 19
Rubus idaeus L., fam. Rosaceae
● Fructul la zmeur este o polidrupă, formată dintr-o asociaţie de drupeole,
unite între ele şi dispuse în jurul unui receptacul conic. În fiecare drupeolă se află
câte o sămânţă mică, cu tegumentul subţire.
● Caractere pomologice cu rol de determinare a soiurilor sunt următoarele:
¾ pentru fruct: - mărimea: mici: 2 g; mijlocii: 2-4 g; mari: peste 6 g;
- forma: sferică, sferic-alungită, ovoidală, conică, conic-
alungită, conic-trunchiată;
- culoarea: roşu de diferite nuanţe, galben (Golden Queen),
negru (Perla neagră);
- relieful: uniform sau neuniform, după cum drupeolele
sunt dispuse pe receptacul;
- calităţi organoleptice: gust, aromă, suculenţă ş.a.;
¾ pentru plantă: - vigoarea şi poziţia spaţială a tulpinilor;
- mărimea şi densitatea sarmenţilor (ghimpilor aciculari);
- culoarea tulpinilor de 1 an şi de 2 ani;
- inflorescenţa şi florile;
- specificul de fructificare: remontant, neremontant;
- capacitatea de drajonare.
● Sortimentul la zmeur este alcătuit din 9 soiuri obţinute în USA, Anglia
şi România, 7 neremontante (Citria, Star, Vely, Cayuga, Malling Exploit, Ruvi,
The Latham) şi 2 remontante (Gustar şi Opal).
● Maturarea fructelor are loc, în funcţie de soi, de la sfârşitul lunii iunie
pînă la sfârşitul lunii iulie.
● Soiurile remontante (Gustar, Opal, Romy, Loyd George, Golden Queen)
sunt recomandate pentru grădinile populaţiei. Dau rezultate bune în zonele sudice
ale ţării, cu toamne lungi şi călduroase.
227
● Comportarea în procesul polenizării şi fecundării: toate soiurile din
sortiment sunt autofertile, cu polenizare entomofilă.
● Specificul de fructificare:
¾ Soiurile neremontante rodesc pe tulpini de un an (al doilea an de la formare).
Acestea poartă muguri micşti, bifuncţionali, care evoluează în lăstari fertili, ce
formează în axila frunzelor inflorescenţe alcătuite din 3-15 flori hermafrodite.
După fructificare, până toamna, se usucă.
¾ La soiurile remontante tulpinile fructifică de 2 ori: prima dată în anul formării
lor, toamna în august-septembrie şi a doua oară în anul următor, vara în iunie-
iulie, după care se usucă.
● Durata economică a unei plantaţii de zmeur este de 10-12 ani, iar
producţiile de fructe ce se obţin sunt de 6-10 t/ha.
A. Soiuri neremontante
1. Citria – soi românesc obţinut în anul 1996 la ICDP Piteşti-Mărăcineni
(Cayuga x Orss Seedling), rustic, foarte productiv (8 - 12 t/ha). Plantele sunt
semiviguroase, rezistente la ger, boli, formeză tulpini erecte şi lungi (1,6 - 2 m).
Fructele sunt mijlocii (2,8 g), scurt-conice, de culoare galben-portocalie, cu
gust dulce, foarte aromat.
Maturarea: timpurie, ultima decadă a lunii iunie.
2. Star – soi românesc obţinut în anul 2000 la ICDP Piteşti-Mărăcineni
(Citria x Orss Seedling), este productiv (7 - 10 t/ha), rezistent la ger, tolerant la
boli. Plantele sunt semiviguroase, formeză tulpini erecte, cu vârful arcuit.
Fructele sunt mijlocii (2,8 g), conice, de culoare roşu-mat, cu fermitate
mijlocie şi gust dulce, aromat.
Maturarea: ultima decadă a lunii iunie (odată cu soiul Cayuga).
3. Vely - soi românesc obţinut în anul 2008 la ICDP Piteşti-Mărăcineni,
rezistent la ger, mediu rezistent la boli. Plantele sunt semiviguroase, formeză
tulpini erecte, cu vârful arcuit care se autosusţin.
Fructele sunt mari (3,5 - 4 g), conice, de culoare roşu-rubiniu, cu gust forte
bun, aromat.
Maturarea: timpurie, ultima decadă a lunii iunie (cu 8 - 10 zile înaintea
soiului Cayuga).
4. Cayuga – soi american, răspândit în ţara noastră în toate zonle de
cultură. Formează tulpini semiviguroase (1,5 m), drajoneză puternic, este rezistent
la ger (-25°C) şi temperaturile ridicate din timpul verii, tolerant la virusul
mozaicului, potrivit de productiv (5 - 6 t/ha).
Fructele sunt de mărime variabilă (2 - 4 g), sferice sau ovo-sferice, roşii-
cărămizii sau carmin, ferme, cu drupeole bine lipite între ele, bune pentru consum
în stare proaspătă şi prelucrare.
228
5. Malling Exploit – soi creat în Anglia, formează tulpini viguroase (1,9 m),
este productiv, este sensibil la vânt şi căldurile mari din timpul verii, drajonează
moderat, este rezistent la ger, secetă şi boli, inclusiv la putregaiul cenuşiu al fructelor.
Fructele sunt mari, tronconice, de culoare roşu-închis, formate din drupeole
mărunte, cu pulpa fermă, gustoasă.
6. Ruvi – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Rubin
bulgăresc x Viking) în anul 1996, este tolerant la boli, foarte productiv (10 - 14
t/ha), slab rezistent la ger. Plantele sunt viguroase, formează tulpini erecte (1,7 -
2,1 m), cu vârful uşor arcuit.
Fructele sunt mari (3 - 4 g), conic-alungite, roşii-rubinii, lucioase, foarte aromate.
Maturarea: mijlocie, în prima decadă a lunii iulie.
7. The Latham – soi american, foarte răspândit în plantaţiile comerciale
din ţara noastră, este foarte productiv, rezistent la ger, secetă şi boli, formează tufe
viguroase şi compacte, cu tulpini erecte, drajonează puternic, este sensibil la
făinare şi putregaiul cenuşiu al fructelor.
Fructele sunt de mărime mijlocie (2,2 g), sferice, de culoare roşu-carmin, cu
pulpa suculentă, slab aromată, de calitate bună.
Maturarea: târzie, decadele a doua şi a treia ale lunii iulie.
B. Soiuri remontante
8. Gustar – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Heritage x
Zewa H.) în anul 2003. Planta are portul semierect, formează tulpini lungi,
ramificate, cu capacitate productivă medie (4 - 5 t/ha), soi tolerant la boli.
Fructele sunt mijlocii spre mari (3 g), scurt-conice, de culoare roşu-aprins,
cu gust dulce, aromat.
Maturarea: prima recoltă în a doua parte a lunii iunie; a doua recoltă în
august-septembrie.
9. Opal – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti Mărăcineni (Babie Leta x
Lylin) în anul 2003, este mediu productiv (3 – 5 t/ha), tolerant la boli şi virusuri.
Plantele sunt viguroase, cu creştere erectă, înaltă.
Fructele sunt mari (3,4 g), conic-ascuţite, de culoare roşu-aprins, cu gust
dulce, consistent şi aromat.
Maturarea: prima recoltă în luna iunie; a doua recoltă în august-septembrie.
Alte soiuri întâlnite în cultură: neremontante: Englezesc, Rubin

Bulgăresc, September, Heritage, Newburgh, Prusia, Marlborought, Taylor,
Indian Summer, Malling Jewel, June; remontante: Romy, Golden Queen şi
Lloyd George.
229
Citria The Latham
Cayuga Malling Exploit
Ruvi Vely
230
Heritage Taylor
Rubin Bulgăresc Englezesc A1
Opal Gustar
231
SOIURI DE MUR
CULTIVATE ÎN ŢARA
NOASTRĂ
CAPITOLUL 20
Rubus caesius L., fam. Rosaceae
● Fructul la mur este o polidrupă, ca şi în cazul zmeurului, formată din 30-
110 drupeole, numărul acestora variind în funcţie de soi. Spre deosebire de zmeur,
la unele soiuri, fructele mature nu se desprind de receptacul.
● Culoarea fructelor este în general neagră-lucioasă, acoperită cu pruină,
dar sunt şi soiuri cu fructe roşii-închis (Loganberry).
● Greutatea medie a unui fruct este de 3 - 8,5 g.
● După habitusul plantelor soiurile se clasifică în 3 grupe:
¾ cu port erect: Darrow, Comanchee, Wilson Early;
¾ cu port semierect: Hull Thornless, Black Satin, Loganberry;
¾ cu port repent: Thornfree, Thornless Evergreen (necesită susţinere pe spalieri).
● După prezenţa sau absenţa ghimpilor soiurile pot fi:
¾ cu ghimpi: Kittatinny, Lawton, Wilson Early, Darrow, Comanche, Cherokee,
Felix, Orest, Dar 8, Dar 24 ş.a.;
¾ fără ghimpi: (Rubus caesius, var. inermis): Thornless Evergreen, Loganberry,
Smoothstem, Thornfree ş.a.
● Sortimentul actual este alcătuit din 6 soiuri, din care 5 soiuri cu ghimpi
(Dar 8, Dar 24, Orest, Darrow şi Felix) şi 1 soi fără ghimpi (Thornfree).
● Maturarea fructelor are loc, în funcţie de soi, în perioada iulie-august.
● Durata economică a unei plantaţii de zmeur este de 10-12 ani, iar
producţiile de fructe ce se obţin sunt de 5-12 t/ha.
232
A. Soiuri de mur cu ghimpi
1. Dar 8 – soi românesc obţinut în anul 2006 la ICDP Piteşti-Mărăcineni prin
hibridare liberă a soiului Darrow. Soi de vigoare mare, formează tulpini înalte,
semierecte, cu ghimpi mijlocii, este tolerant la boli.
Fructul mare (7,5 g), oval, neagru-albăstrui, lucios, foarte suculent, dulce, aromat.
Maturarea: mijlocie, iulie-august.
2. Dar 24 – soi românesc obţinut în anul 2006 la ICDP Piteşti-Mărăcineni
prin hibridare liberă a soiului Darrow, de vigoare mijlocie spre mare, formează
tulpini înalte, ramificate, semierecte, cu ghimpi mijlocii, este tolerant la boli.
Fructul este mare (6,5 g), sferic-ovoidal, de culoare neagru-roşiatic, lucios,
pulpa suculentă, dulce, aromată.
Maturarea: mijlocie, iulie-august.
3. Orest – soi românesc obţinut în 2005 la SCDP Fălticeni (Thornfree x
Willson Early), de vigoare mijlocie spre mare, cu capacitate mică de drajonare,
are rezistenţă foarte bună la boli, bună la ger şi secetă, foarte productiv (>15 t/ha).
Fructul este mare (6,5 g), conic-alungit, negru-albăstrui, cu gust dulce-
acrişor, aromat, având sucul intens colorat.
Maturarea: ultima decadă a lunii iulie, începutul lunii august.
4. Darrow – soi american, semiviguros, productiv, formează tulpini erecte,
are ghimpi puternici, este rezistent la boli şi ger (-25oC).
Fructul este mare (8 g), cilindro-sferic, negru-lucios, acidulat, moderat
suculent, de calitate foarte bună.
Maturarea: târzie, în luna august.
5. Felix – soi românesc obţinut în anul 2001 la SCDP Fălticeni (Willson
Early x Thornfree), de vigoare mare, port semierect, cu ghimpi de mărime
mijlocie, rezistenţă foarte bună la boli, bună la ger şi secetă.
Fructul este mijlociu (4,5 g), conic-alungit, negru-albăstrui, cu pulpa fermă,
dulce-acrişoară, aromată, de calitate foarte bună.
Maturarea: decada a doua a lunii august.
B. Soiuri de mur fără ghimpi
6. Thornfree – soi american, viguros, rustic, cu tulpini de 3 - 5 m lungime,
foarte productiv, rezistent la boli, mediu rezistent la ger (-10oC).
Fructul este mare (7 - 8 g), sferic sau sferic-alungit, negru-strălucitor, cu gust
foarte bun, aromat.
Alte soiuri întâlnite în cultură: cu ghimpi: Kittatinny, Lawton,

Willson Early, Comanche, Cherokee, Cheyenne, Black Butte, Chickasaw;
fără ghimpi: Smoothstem, Thornless Evergreen, Hull Thornless, Loganberry,
Chester, Waldo, Boysenberry, Apache, Navaho, Ouchita ş.a.
233
Dar 8
Dar 24 Felix
Darrow
234
Orest
Thornfree Smoothstem
Loganberry Thornless Evergreen

235
SOIURI DE AFIN
CULTIVATE ÎN ŢARA
NOASTRĂ
CAPITOLUL 21
Vaccinum corymbosum L., fam. Eleagnaceae
● Afinul este o specie ce creşte sub formă de tufă viguroasă cu numeroase
tulpini ce pot atinge înălţimi diferite în funcţie de soi, de 0,5 – 2 m sau de 1 - 4 m.
● După habitusul plantelor soiurile se clasifică în trei grupe:
¾ cu portul erect (Pamberton, Ivanhoe, Blueray);
¾ cu tufa uşor răsfirată (Berkeley, Coville);
¾ cu tufa foarte răsfirată (Goldtraube).
● Ramurile multianuale au lemnul tare, iar cele anuale fragil. Culoarea
ramurilor este o caracteristică de soi şi poate varia de la verde la roşu-maroniu.
Pe o tufă se dezvoltă tulpini de vârste diferite şi au pe ele muguri activi
(ramuri anuale) sau muguri dorminzi (ramuri multianuale). Mugurii floriferi au
formă rotund-ovală şi se formează pe lăstarii anuali, în treimea superioară.
● Inflorescenţa este un racem şi cuprinde 5-15 flori pedunculate
hermafrodite, situate pe un ax comun.
● Fructul este o bacă sferic-turtită, de 1 - 2,5 g, de culoare albastru-
strălucitor, până la negru, acoperit cu pruină.
● Afinul necesită soluri acide, cu pH cuprins între 4,5 – 5,5.
● Sortimentul de afin cuprinde 12 soiuri: Weymouth, Blueray, Herma-1,
Simultan, Pemberton, Delicia, Compact, Lax, Azur, Sefir, Coville şi Augusta.
● Perioada de maturare: sortimentul actual asigură consumul de fructe
proaspete începând cu mijlocul lunii iunie, până la începutul lunii august
(perioada de consum fiind extinsă faţă de sortimentele anterioare prin crearea
soiului Augusta, care este cel mai tardiv din dortiment).
● Potenţialul productiv: 3 – 5 kg/tufă, ceea ce este echivalent cu 3 – 4,5
t/ha.
236
1. Waymouth – soi originar din SUA, semiviguros, tufa este erectă, cu

tulpini înalte, soi foarte productiv.
Fructele sunt mijlocii, sferice, albastre, cu un strat gros de pruină, plăcute la
gust, intens aromate.
Maturarea: mijlocul lunii iunie.
2. Blueray – soi originar din SUA, de vigoare mare, cu tufă erectă,
formează tulpini înalte, este productiv.
Fructele sunt mari, sferice, de culoare albastru-închis, ciorchini sunt mici,
cu dispunere compactă a bacelor.
3. Herma 1 – soi originar din Germania, de vigoare mare, formează o tufă
erectă, este productiv.
Fructele sunt mari, sferice, de culoare albastră, acoperite cu un strat gros de
pruină, au gust bun, dulce-acidulat, de calitate foarte bună.
4. Simultan – soi românesc obţinut în anul 2001 la ICDP Piteşti-
Mărăcineni prin polenizare liberă a soiului Spartan. Are vigoare mijlocie spre
mare, formează o tufă răsfirată, este tolerant la boli.
Fructele sunt mici-mijlocii (1,4 g), sferic-aplatizate, de culoare albastru-
deschis, acoperite cu un strat gros de pruină, gustul dulce-acidulat şi aromat.
5. Pemberton – soi originar din SUA, este semiviguros, cu tufă erectă,
foarte productiv, rezistent la boli.
Fructele sunt foarte mari, sferice, uşor turtite, de culoare albastru-deschis,
cu pruină, fin aromate.
6. Delicia – soi românesc obţinut în anul 2001 la ICDP Piteşti-Mărăcineni
prin polenizare liberă a soiului Patriot. Plantele au vigoare mică spre mijlocie, cu
port semirăsfirat, soi mediu productiv, tolerant la boli.
Fructele sunt mari (2,5 g), sferice, puternic aplatizate, acoperite cu pruină
groasă, gust dulce-acidulat, intens aromat.
7. Compact – soi românesc obţinut în 2002 la ICDP Piteşti-Mărăcineni prin
polenizare liberă a soiului Spartan. Plantele au vigoare mică spre mijlocie,
formează tulpini puţine, este productiv, tolerant la boli.
Bacele sunt dispuse compact în chiorchine, sunt mari (2,2 g), sferic-
aplatizate, de culoare albastru-intens, cu pruină, au gust plăcut, aromat.
Maturarea: mijlocul lunii iulie.
237
8. Lax – soi românesc obţinut în anul 2003 la ICDP Piteşti-Mărăcineni prin
polenizare liberă a soiului Spartan. Plantele au vigoare mare, port erect, soi foarte
productiv, tolerant la boli.
Bacele sunt mijlocii (1,8 g), cu dispunere laxă în chiorchine, sferic-
aplatizate, de culoare albastruie, cu un strat subţire de pruină, de calitate foarte
bună.
Maturarea: mijlocul lunii iulie.
9. Azur – soi românesc obţinut în anul 1998 la ICDP Piteşti-Mărăcineni
(Berkeley x Bluecrop), de vigoare mijlocie, are rezistenţă bună la ger şi boli, este
foarte productiv.
Fructele sunt mari (2,4 g), de culoare albastru-închis, cu multă pruină, cu
gust bun şi capacitate de păstrare mare.
10. Safir – soi românesc obţinut în anul 1998 la ICDP Piteşti-Mărăcineni
(Pemberton x Blueray), semiviguros, rezistent la ger, tolerant la boli, foarte
productiv.
Fructele sunt mijlocii (1,8 g), globulos-aplatizate, de culoare albastru-
închis, cu multă pruină, ciorchinele este compact, mare sau foarte mare.
11. Coville – soi originar din SUA, de vigoare mare, cu tufă răsfirată,
formează tulpini înalte, soi foarte productiv.
Fructele sunt foarte mari, sferice, de culoare negră, puternic brumate,
ciorchinii lacşi.
12 Augusta – soi românesc obţinut în anul 1999 la ICDP Piteşti-Mărăcineni
(Berkeley x Bluecrop), de vigoare mare, cu port erect, soi foarte productiv, cu
toleranţă la boli.
Fructele sunt mari (2 g), sferic-aplatizate, de culoare albastru-deschis, cu
pruină groasă, ciorchinii sunt mari, compacţi.
Maturarea: târzie, sfârşitul lunii iulie, începutul lunii august.
Alte soiuri de afin întâlnite în cultură: Ivanhoe, Earlyblue, Sunshine

Blue, Bluecrop, Jersey, Patriot, Spartan, Hardyblue, Duke, Goldtraube,
Coville ş.a.
238
Simultan Delicia
Compact Safir
Azur Lax
239
Augusta
Jersey Bluecrop
Patriot Hardyblue
240
SELECŢII DE
CĂTINĂ CULTIVATE
ÎN ŢARA NOASTRĂ
CAPITOLUL 22
Hippophaë rhamnoides L., fam. Eleagnaceae
● Cătina albă este un arbustoid ce creşte sub formă de tufă deasă de 1,5 –
3,5 m înălţime, având ramurile prevăzute cu spini.
● Este o specie unisexuat dioică. Plantele mascule sunt mai viguroase decât
cele femele, cu ramuri anuale mai lungi, mai groase şi de culoare mai închisă, de
asemenea şi muguri sunt mai mari.
● Florile mascule sunt grupate în conuri scurte (5-6 mm), de culoare brună,
care se află pe ramurile anuale.
● Florile femele sunt grupate câte 10 - 12 într-un racem foarte scurt, bracteat.
● Fructul este o bacă falsă rezultată din dezvoltarea receptaculului floral,
de culoare galben-portacalie sau portocalie-roşcată, având formă ovoidală sau
globuloasă. Fructul propriu-zis este o achenă ovoidală aflată în interiorul bacei.
● Sortimentul de cătină este alcătuit din 9 soiuri, româneşti, create la
ICDP Piteşti-Mărăcineni şi la SC Fructex SA Bacău: Auras, Diana, Ovidiu,
Piteşti 1, Piteşti 2, Silvia, Şerpeni, Tiberiu şi Victoria.
● Maturarea de recoltare: toamna, după căderea brumelor.
● Durata economică a plantaţiilor este considerată relativ scurtă, plantele
femele trăiesc 15-20 ani, iar cele mascule până la 30-32 ani, însă, în stare naturală,
plantele se regenerează continuu, prin intermediul drajonilor.
● Potenţialul productiv: 6 – 14 kg fructe/plantă.
1. Auras – selecţie românească omologată la SC Fructex SA Bacău în anul
2008. Capacitatea de producţie este mijlocie spre mare, obţinându-se 7,0 - 16,6
kg/plantă.
241
Plantele sunt de vigoare mare, cu port semierect, formând coroane
globuloase, prezintă ghimpozitate mare.
Fructele sunt de mărime mijlocie (0,48-0,50 g), au formă sferic-ovoidală şi
epiderma de culoare galbena-porocalie, peduncul mijlociu ca lungime (3 mm) şi
desprindere relativ uşoară de pe ramură. Conţinutul în substanţă uscată este de
17,96%, acid ascorbic 22,51 mg%, lipide 16,33 g%, carotenoizi 39,84 mg%,
proteina brută 14,2 g% s.u.
Maturarea: septembrie-octombrie.
2. Diana – selecţie românească omologată la SC Fructex SA Bacău în anul
2008. Capacitatea de producţie este buna şi relativ constantă: 10-12,6 kg/plantă.
Plantele au vigoare mijlocie, ramurile sunt lungi, flexibile, cu creştere
descendentă rezultând o coroană de tip plângător. Ghimpii sunt lungi de 4-5 cm,
subţiri, foarte flexibili şi rari, planta fiind puţin agresivă.
Fructele sunt mijlocii spre mici (0,27 g), au formă ovală, culoarea
epicarpului este portocaliu-gălbui şi prezintă perişori solzoşi cu densitate medie.
Conţinutul în substanţă uscată este de 21,62%, acid ascorbic 91,98 mg%,
carotenoizi 14,32 mg% ulei, iar proteina brută 17,06 g% s.u.
3. Ovidiu – selecţie românească omologată la SC Fructex SA Bacău în anul
2008. Capacitatea productivă este foarte mare, cu alternanţă de la 7,2 la 30,5
kg/plantă.
Plantele au vigoare mare, creştere erectă, fiind destul de ramificate, formând
coroane piramidale. Ghimpii sunt lungi de 8-10 cm, rigizi şi destul de deşi.
Fructele sunt de marime mijlocie (0,44 g), au formă ovală, culoarea este
galben-portocalie. Substanţa uscată atinge 17,74%, acidul ascorbic 166,61 mg%,
lipidele 11,22 g% s.u., carotenoizii 30,08 mg%, iar proteina brută 13,34 g% s.u.
4. Piteşti 1 – selecţie din flora spontană, omologată la ICDP Piteşti-
Mărăcineni în anul 2006.
Plantele sunt viguroase, cu înflorire mijlocie (a doua jumătate a lunii
aprilie), rezistente la bolile specifice.
Fructele sunt mari spre foarte mari (0,60 g), de formă ovoidală, culoare
portocaliu-intens, pulpa portocalie, suculentă, cu gust astringent şi aromă specifică.
5. Piteşti 2 – selecţie din flora spontană, omologată la ICDP Piteşti-

Mărăcineni în anul 2006.
Plantele sunt viguroase, cu înflorire timpurie-mijlocie (începutul lunii
aprilie), rezistente la bolile specifice.
Fructele sunt mici spre mijlocii (0,30 g), oval-alungite, de culoare
portocaliu-intens, sunt mediu suculente, cu gust astringent şi aromă specifică.
242
6. Silvia – selecţie românească omologată la SC Fructex SA Bacău în anul
2008. Capacitatea de producţie este mică (4,2-6,7 kg/plantă) datorată volumului
mic al coroanei, se recomandă densităţi mari de plante/ha şi recoltarea cu
detaşarea ramurilor.
Vigoarea plantelor este mică, având port semierect, formează coroane
globuloase, puternic ramificate, dense.
Fructele sunt mijlocii ca mărime (0,39 g), au formă oval-turtită, epicarpul
de culoare portocalie-gălbuie acoperit cu perişori solzoşi în numar destul de mare,
cu peduncul scurt. Conţinutul în substanţă uscată 20,29%, acid ascorbic 149,98
mg%, lipide 19,28 g% s.u., carotenoizi 42,72 mg%, proteina brută 14,44 g% s.u.
7. Şerpeni (sin. Moldova) – selecţie românească omologată la ICDP Piteşti-
Mărăcineni în anul 1984. Plantele sunt semiviguroase, precoce şi productive.
Fructele sunt mari (0,50 g), oval-cilindrice, de culoare portocalie, uşor
pruinate, cu gust astringent, plăcut-aromat.
8. Tiberiu – selecţie românească omologată la SC Fructex SA Bacău în
anul 2008. Capacitatea de producţie este medie de 6,6 - 10,4 kg/plantă.
Plantele au vigoare mijlocie spre mare, portul semierect, cu ramuri destul de
ramificate şi coroana globuloasă spre piramidală. Ghimpii sunt lungi de 7-8 cm, rigizi
şi destul de deşi.
Fructele sunt oval-turtite, de culoare galben-portocalie, mijlocii ca mărime
(0,49 g), cu perişori solzoşi destul de rari pe epicarp; pedunculul este scurt, mai mic
de trei milimetri. Conţinutul în substanţă uscată este de 12,74%, acid ascorbic 159,97
mg%, lipide 11,10 g% s.u., carotenoizi 32,24 mg%, iar proteina brută 14,21 g% s.u.
9. Victoria – selecţie românească omologată la SC Fructex SA Bacău în anul
2008. Capacitatea de fructificare este mare, variind între 4 şi 12,6 kg/plantă.
Plantele sunt de vigoare mijlocie spre mare, cu ramificare medie, rezultând
coroane destul de aerisite, de formă globuloasă. Ghimpii sunt lungi (4-6 cm) rigizi,
destul de deşi.
Fructele sunt foarte mari (0,70 g), de culoare portocalie, oval-alungite, cu
perişori solzoşi, cu densitate medie, repartizaţi pe toată suprafaţa epicarpului.
Pedunculul este lung (4 mm) şi fructele se desprind destul de uşor de pe ramuri.
Conţinutul în substanţă uscată este de 17,45%, acid ascorbic 44,5 mg%, lipide
14,01 g% s.u., carotenoizi 13,72 mg% ulei, iar proteina brută 13,36 % s.u.
 Alte soiuri de cătină din vechiul sortiment: autohtone: Delta 1,

Delta 2, Delta 3, Mărăcineni 1, Şerpeni 2 ş.a; străine: Hergo, Leikora, Amber
Dawn, Golden Sweet etc.
243
Fig. 22.1. Cătina, aspect planta masculă (stânga) şi planta femelă (dreapta)
Auras Diana Ovidiu
Şerpeni Piteşti 1 Piteşti 2
Silvia Victoria
244
SOIURI DE SOC
CULTIVATE ÎN ŢARA
NOASTRĂ
CAPITOLUL 23
Sambucus nigra L., fam. Caprifoliaceae
● Socul creşte sub formă de tufă cu mai multe tulpini care se ramifică şi
formează o coroană compactă. Din zona coletului, anual, se formează lăstari ce
pot ajunge până la 1 - 2 m înălţime.
● Frunzele sunt mari, imparipenat compuse, cu 3 – 7 foliole.
● Florile sunt mici, alb-crem, grupate în cime umbelifere mari, cu diametrul
cuprins între 20 – 25 cm, cu 5 ramuri principale.
● Fructele la soc sunt drupe baciforme, de formă globuloasă sau ovoidală,
având culoare neagră sau neagră-violacee, sunt lucioase şi conţin 3 – 5 sâmburi cu
câte o sămânţă.
● Sortimentul actual este alcătuit din 4 soiuri (Brădet, Nora, Ina şi
Flora), toate obţinute în România, prin selecţie din biotipurile locale.
● Toate soiurile din sortiment sunt autosterile, însă interfertile.
● Capacitatea productivă: 9 – 19 t/ha.
● Maturarea: sfârşitul lunii august - începutul lunii septembrie.
1. Brădet – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, omologat în
anul 1984. Pomul are vigoare mijlocie, este sensibil la secetă, tolerant la afide,
rezistent la boli. Soi autosteril.
Fructele au mărime mijlocie (0,2 g), formă rotundă, culoare neagră,
lucioasă. Pulpa este consistentă, suculentă, are culoare rubinie, conţine 3 - 4
seminţe mici.
245
2. Nora – soi românesc obţinut la ICDP Vâlcea, omologat în anul 1984,
productiv (8-12 kg/plantă). Pomul are vigoare mijlocie, coroană piramidală, larg-
deschisă. Inflorescenţele sunt mari (36,5 g), compacte, soi autosteril.
Fructele au mărime mică, de culoare negru-închis, intens strălucitor, formă
ovoidală. Pulpa are culoare închisă, este consistentă, cu conţinut ridicat în
zaharuri şi vitamina C.
Maturarea: mijlocul lunii august.
3. Ina – soi românesc obţinut la ICDP Vâlcea, omologat anul 1984,

productiv (13 kg/plantă, 10 t/ha). Pomul are vigoare mare, coroană globuloasă,
este sensibil la afide, rezistent la boli. Inflorescenţele sunt mici (6,5 g) şi
compacte, soi autosteril.
Fructele de mărime mijlocie (0,2 g), au culoare neagră-violacee, lucioase.
Pulpa este consistentă, suculentă, are culoare închisă şi conţinut ridicat în zaharuri
şi vitamina C.
Maturarea: sfârşitul lunii august, începutul lunii septembrie.
4. Flora – soi românesc obţinut la ICDP Fălticeni, omologat în anul 1993.

Pomul are vigoare mică, cu creşteri moderate, este rezistent la ger. Inflorescenţele
sunt mijlocii (15 g), soi autosteril.
Fructele de mărime mijlocie (0,2 g), au culoare neagră, lucioasă, formă
ovoidală. Pulpa are culoare închisă.
Maturarea: luna septembrie.
Alte soiuri din vechiul sortiment: Mărăcineni-1, Vâlcea-10.
Mărăcineni-1 – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni, omologat

în anul 1984. Pomul are vigoare mijlocie, este precoce, foarte productiv (17 t/ha),
soi parţial autofertil.
Fructele au mărime mijlocie (0,2 g), formă ovoidală, de culoare neagru-
intens, sunt lucioase, cu pulpa de culoare închisă, consistentă, conţinut ridicat în
vitamina C.
Maturarea: ultima decadă a lunii august.
Vâlcea-10 soi românesc obţinut la ICDP Vâlcea, productiv (11,7 t/ha, 10

t/ha). Pomul are vigoare mijlocie, coroană globuloasă. Soi autosteril.
Fructele de mărime mijlocie (0,2 g), au formă sferică, culoare neagru-
intens, lucios. Pulpa este suculentă, de culoare închisă, are conţinut ridicat în
zaharuri şi vitamina C.
Maturarea: luna septembrie.
246
Brădet
Nora Ina
Flora
247
SOIURI DE LONICERA
CULTIVATE ÎN ŢARA
NOASTRĂ
CAPITOLUL 24
Lonicera caerulea L. var. edulis, fam Caprifoliaceae
● Lonicera este un arbust ce creşte sub formă de tufă cu 6 – 10 tulpini de
vârste diferite, înalte de 1 – 1,5 m.
● Florile, dispuse cîte două, opus, la baza lăstarului fructifer, sunt de tip
campanulat, cu corola de culoare galben-pai.
Fig 24.1. Flori şi fructe de lonicera

(foto www.lubw.baden-wuerttemberg.de)
● Fructele sunt bace ovoidale sau sferice de 0,8 – 1 g, de culoare albastru-

închis, puternic brumate şi cu gust plăcut, amărui uşor acidulat, bogate în
antociani, vitamina C şi alţi compuşi biochimici, prezintă importanţă pentru
consumul în stare proaspătă, procesare, precum şi în fitoterapie.
● Soiurile (sortimentul ţării noastre cuprinde 2 soiuri) se caracterizează prin
rusticitate, care se manifestă prin rezistenţă foarte bună la ger, secetă şi la atacul
bolilor şi dăunătorilor.
● Maturarea are loc în luna mai, cu 8 – 10 zile înaintea căpşunelor.
248
1. Loni – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti Mărăcineni în anul 2003.

Plantele sunt viguroase, cu înflorire foarte timpurie (martie-aprilie).
Fructele au în medie 0,7 – 0,8 g, formă cilindric-obovată, de culoare
neagră-albăstruie, cu pruină intensă. Pulpa are culoare gălbuie, suculentă, fără
aromă specifică, cu gust acrişor.
Maturarea: extratimpurie, mijlocul lunii mai.
2. Cera – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti Mărăcineni în anul 2006.
Plantele sunt semiviguroase, cu înflorire foarte timpurie (mijlocul lunii martie).
Fructele au în medie 0,9 g, forma ovoidală, de culoare neagră-albăstruie cu
pruină intensă. Pulpa de culoare gălbuie, suculentă, are gust acrişor, uşor amărui.
Maturarea: extratimpurie, mijlocul lunii mai.
Alte soiuri de lonicera: Borealis, Tundra, 9-15, 9-25, Berry Blue ş.a.
Loni
Cera
249
SELECŢII DE SCORUŞ
ROŞU CULTIVATE ÎN
ŢARA NOASTRĂ
CAPITOLUL 25
Sorbus aucuparia L., var edulis Dieck, fam Rosaceae

Sorbus domestica L. fam Rosaceae
● Scoruşul roşu creşte sub formă de arbust sau pom propriu-zis. Este o
specie longevivă, ce poate trăi 100 – 200 ani sau chiar 500 – 600 ani.
● Frunzele sunt alterne, imparipenate, cu peţiolul lung.
● Florile sunt dispuse în corimbe terminale, de asemenea şi fructele.
● Fructele sunt sferice, mici (1 - 1,5 g), colorate în roşu-coral, bogate în vitamine,
fără gust amar, conţin 3 seminţe mici. Fructele se pot consuma în stare proaspătă,
industrializate sub formă de marmeladă, gem, pastă, dulceaţă, arome sau diferite
băuturi, precum şi în fitoterapie, iar scoarţa este folosită în industria tanantelor.
● Capacitatea productivă: 100 – 120 kg fructe/pom.
● Perioada de consum: scoruşul se recoltează toamna târziu, după căderea
primelor brume.
● Sortimentul românesc: Tâmpa, De Moravia.
1. Tâmpa – selecţie din zona Braşovului, creşte sub formă de pom propriu-
zis. Produce 10 – 25 kg fructe/pom. Fructele sunt mari (1 g), globuloase, roşii,
conţin 76 mg % vitamina C, 18 g % substanţă uscată şi 5 % zahăr total.
2. De Moravia – a fost selecţionată din flora spontană din zona Braşovului.
Se caracterizează prin productivitate ridicată şi calitate superioară a fructelor.
Alte soiuri de scoruş:

Burkya (S. alpina x S. aucuparia) – foarte rezistent la ger, cu fructe mari,
brun-roşiatice, dulci-acidulate.
Granatnaia (S. aucuparia x Crataegus sanguinea) – rezistent la ger,
semiviguros, cu fructe roşii-închis, dulci, acidulate.
Lichiornaia (S. aucuparia x S. melanocarpa) – foarte rezistent la ger, cu
fructe negre, dulci.
250
Fig. 25.1. Scoruş roşu (foto www.caliban.mpiz-koeln.mpg.de)
Fig. 25.2. Scoruş roşu – detalii fructe (foto www.mezhenskyjv.narod.ru)

251
SELECŢII DE SCORUŞ
NEGRU CULTIVATE ÎN
ŢARA NOASTRĂ
CAPITOLUL 26
Aronia melanocarpa Michx., Ell., fam Rosaceae
● Scoruşul negru este un arbust longeviv, rustic ce formează tufe largi,
înalte de 1,5 – 2 m.
● Florile sunt albe, autofertile, dispuse câte 15 – 20 în corimbe compacte,
mari, cu diametrul de 10 – 15 cm. Înflorirea are loc în luna mai, înaintea
înfrunzitului.
● Fructele sunt bace globuloase, mici (1 – 1,5 g), negre-strălucitoare, cu un
strat subţire de pruină, conţin 7 – 10 seminţe.
● Maturarea fructelor are loc în august, fructele menţinându-se pe plantă
până în luna septembrie.
Scoruşele negre nu se consumă în stare proaspătă, se prelucrează sub formă
de gem, dulceaţă, marmeladă, jeleuri, lichioruri ş.a., iar sucul colorat este folosit
la prepararea băuturilor răcoritoare sau colorant pentru vinuri, lichior etc.
Importanţa economică constă în conţinutul mare de substanţe colorante
(antociani), de 492 mg % în fructele proaspete de aronia, care sunt coloranţi
naturali utilizaţi în industria alimentară şi vinificaţie (Ghena N., Branişte N.,
2003).
● Capacitatea productivă: 5 - 7 kg/tufă.
● Sortimentul:
1. Nero – soi originar din Slovacia, formează tufe de vigoare mare,
fructifică în corimbe cu 5 – 12 fructe, asigură producţii de 5 - 7 kg/tufă.
Bacele sunt mijlocii ca mărime (0,8 – 1,2 g), globuloase, de culoare negră-
violacee, cu pulpa roşie-închis.
Maturarea: în luna august.
252
Fig. 26.1. Scoruş negru (foto www.fito.nnov.ru)
Fig. 26.2. Scoruş negru – detalii fructe (foto www.hort.purdue.edu)
253
SELECŢII DE ZIZIFUS
CULTIVATE ÎN ŢARA
NOASTRĂ
CAPITOLUL 27
Zizyphus jujuba Mill., fam. Rhamnaceae
● Zizifusul sau jujuberul creşte sub formă de tufă, cu înălţimea de 1 – 1,5
m şi 5 – 8 tulpini torsionate, slab ramificate şi cu numeroşi spini lungi, gemelari.
● Frunzele sunt ovate, peţiolate, de culoare verde-închis, alb tomentoase
pe partea inferioară.
● Florile sunt hermafrodite, galben-verzui, grupate în inflorescenţe, cime
axilare.
● Fructifică pe lăstari fertili formaţi din mugurii micşti, de pe ramurile
anuale mijlocii. Înflorirea este târzie, are loc vara, iar fructele ajung la maturitate
toamna târziu.
● Fructul este o drupă de forma şi mărimea unei măsline (5 - 20 g), de
culoare roşie-maronie. Mezocarpul este comestibil, fiind dulce-acidulat, plăcut la
gust, slab suculent, uşor făinos, bogat în zaharuri (21 – 61 %), vitamina C (350
mg %) şi minerale (1,38 %).
● Fructele se consumă proaspete, deshidratate, prelucrate sub formă de
sirop, gem, marmeladă sau murate în saramură. Acestea au binecunoscute
proprietăţi medicinale: emoliente şi expectorante, fiind tonic general. Diferitele
preparate sunt folosite şi în cazul unor intoxicaţii, de asemenea, recomandat în
strări de vertij şi vomă. Frunzele au proprietăţi laxative (Parmar C., 1982).
● Capacitatea productivă: 10 – 15 kg fructe/plantă.
● Sortimentul ţării noastre cuprinde selecţiile: H 7, H 8, H 1.
254
Fig. 27.1. Jujuberul – detalii fructe şi flori (foto www.botanic.jp)
255
SOIURI ŞI SELECŢII DE
MĂCEŞ CULTIVATE ÎN ŢARA
NOASTRĂ
CAPITOLUL 28
Rosa canina L., fam. Rosaceae
● Măceşul este un arbust ce formează mai multe tulpini ce pot ajunge la
înălţimi de 2 – 3 m. Tulpinile pot fi erecte sau agăţătoare, puternic ramificate,
glabre sau pubescente, de obicei cu ghimpi drepţi sau încovoiaţi sau fără ghimpi.
● Florile sunt mari, de culoare alb sau roz.
● Fructele sunt achene închise într-un receptacul îngroşat, tubulos sau sub
formă de cupă.
● Specificul de fructificare: măceşul fructifică pe ramuri anuale crescute pe
lemn de doi ani.
● Perioada de maturare: în luna septembrie, la soiurile fără ghimpi fructele
se maturează cu două săptămâni mai târziu.
● Sortimentul este alcătuit din soiurile: Can, Braşov 2 şi selecţiile: M-1,
H-1, H-2.
1. Can - soi omologat în anul 1996 la ICDP Piteşti-Mărăcineni. Plantele
sunt de vigoare mijlocie spre mare, tufa este semirăsfirată, tulpinile erecte,
aproape lipsite de spini, produce 9 t fructe/ha.
Fructele sunt mari (2,4 - 3,4 g), roşii, conţin 450 mg vitamina C şi ajung la
maturitate la mijlocul lunii septembrie.
2. Braşov 2 - soi omologat în anul 1991 la Staţiunea Montană Cisnădie.
Plantele sunt viguroase, productive, se comportă bine la ger, secetă şi atac
de făinare.
3. Selecţiile M-1, H-1, H-2 au fost obţinute la ICDP Piteşti-Mărăcineni,
formează tufe de vigoare mare, cu tulpini groase, erecte şi cu spini puţini.
Fructele sunt mari (2 - 2,4 g), oval-alungite, roşii-intens, ajung la maturitate
spre sfârşitul lunii septembrie.
256
Fig. 28.1. Fructe de măceş (foto www. dkimages.com)
257
SOIURI ŞI SELECŢII DE
CORN CULTIVATE ÎN
ŢARA NOASTRĂ
CAPITOLUL 29
Cornus mas L., fam. Cornaceae
● Cornul este un arbustoid ce poate creşte sub formă de tufă cu 4 -5 tulpini
sau ca pom de talie redusă (3 – 4 m). Este o specie cu longevitate mare (100 – 200
ani), formează coroane globuloase, rare şi bine luminate.
● Lăstarii sunt muchiaţi, de culoare verde-cenuşie până la roşu purpuriu, fin
pubescenţi.
● Florile sunt mici, de culoare galbenă, hermafrodite.
● Fructul la corn este o drupă de mărime mică (1,2 – 3 g), putând avea
forme şi culori diferite, de la galben, roşu, până la roşu-închis.
● Intrarea pe rod este tardivă, din anii 6 – 8 de la plantare.
● Sortimentul ţării noastre este alcătuit din următoarele soiuri şi selecţii: Tg 1,
Mh 8, Mh 9, Dragodana 13, Piteşti 10, Sibiu T3.
1. Tg-1 – selecţionat la ICDP Piteşti-Mărăcineni, are vigoare mare,
formează coroană piramidală, produce 3 kg fructe/pom în anul 7 de la plantare.
Fructele sunt mari (2,4 - 3,0 g), au formă ovoidal-cilindrică, culoarea roşu-
închis până la grena, pulpa (84 % din fruct) este intens colorată şi plăcută la gust.
Maturarea: începutul lunii august.
2. Mh-8 – a fost obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni. Formează plante de vigoare
mijlocie, înfloreşte timpuriu, produce 3,5 kg/plantă, în anul 7 de la plantare.
Fructele sunt de mărime mijlocie (1,3-1,7 g), fusiform-ovoidale, având
culoarea roşu-închis.
Maturarea: mijlocul lunii august.
258
3. Mh-9 – selecţie obţinută la ICDP Piteşti-Mărăcineni, formează coroană
globuloasă, înfloreşte timpuriu, este precoce şi asigură producţii de 3 kg/pom.
Fuctele sunt mari (1,8 - 2,1 g), roşii-intens, dulci-acidulate, slab astringente,
bogate în vitamina C (peste 100 mg %).
Maturarea: după 15 august.
4. Dragodana 13 – soi românesc, cu fructe mari (2,6 g), de culoare roşie.
5. Piteşti 10 – soi românesc, cu fructe mari (2 g), de culoare roşie-închis
spre negru.
Maturarea: începutul lunii septembrie.
6. Sibiu T3 – are fucte mari (1,8 g), roşii-vişinii, bogate în vitamina C (peste
150 mg %).
Maturarea: a doua parte a lunii septembrie.
Fig. 29.1. Fructe de corn (foto www.sambucus.fm.interia.pl)
259
SELECŢII DE SMOCHIN
CULTIVATE
ÎN ŢARA NOASTRĂ
CAPITOLUL 30
Ficus carica L., fam. Moraceae
● Smochinul este o specie unisexuat dioică ce poate creşte sub formă de pom
propriu-zis, în zonele subtropicale, atingând înălţimi de 8-10 m. În ţara noastră
creşte sub formă de tufă înaltă de 2-3 m. Este precoce (fructifică în anul al doilea de
la plantare) şi longeviv (poate trăi până la 80-100 de ani).
● Fructul la smochin se numeşte siconă (fig. 30.1.) şi provine din
îngroşarea receptaculului şi a axului inflorescenţei (fruct fals). Seminţele sunt în
număr foarte mare, închise în interiorul siconei.
● Soiurile de smochin se împart în 4 grupe, după tipul florii:
¾ Grupa smochinilor Adriatici: au flori unisexuat femele, lung pistilate, nu se
polenizează şi seminţele nu germinează, fructul se dezvoltă partenocarpic.
¾ Grupa smochinilor de Smirna: au flori unisexuat femele care se polenizează
numai cu polen de Caprificuşi, cu ajutorul insectei Blastophaga.
¾ Grupa smochinilor San Pedro: dau două recolte pe an, prima se dezvoltă
partenocarpic, iar cea de-a doua se formează în urma polenizării cu polen adus de
pe Caprificuşi.
¾ Grupa Caprificuşi: cuprinde smochinii polenizatori, cu flori femele scurt
pistilate, flori staminate şi flori mascule. Aceştia dau trei recolte pe an.
● În ţara noastră se pot cultiva doar selecţiile de smochin de tip Adriatic şi
pot produce două recolte pe an, una vara, în iunie-iulie şi alta toamna, în
septembrie.
● Sortimentul românesc: Drobeta 1, Drobeta 2, Şviniţa, Caracal 3.
Alte soiuri: De Portugalia, Dotatto, Colimirna, Curmala (Datta),

De Crimeea 158, De Soci 4, San Pedro, De Adriatica, Dalmaţian, Adriatic alb
ş.a.
260
1. Drobeta 1 – selecţionat la SCDP Drobeta Turnu Severin, creşte sub
formă de arbustoid cu înălţimea de 4 m, produce moderat, însă este foarte
rezistent la boli.
Fructele sunt mijlocii ca mărime (18 g), sferic-ovoidale, turtite la vârf,
verzi-gălbui, dulci, nearomate, iar la maturitate se fisurează şi cad uşor.
2. Drobeta 3 – selecţionat la SCDP Drobeta Turnu Severin, creşte sub
formă de pom cu înălţimea de 7 - 8 m formează o coroană rară, este foarte
productiv.
Fructele sunt foarte mari (70 g), conic-turtite, verzi-gălbui, cu pulpa roşie-
pal, foarte dulce, la maturitate se fisurează, dar se menţin bine pe pom.
3. Şviniţa 1 – selecţionat la SCDP Drobeta Turnu Severin, creşte sub formă
de arbust cu 5 - 7 tulpini, atingând înălţimea de 5 m, este foarte productiv şi
rezistent la boli.
Fructele sunt mici (12 – 15 g), sferic-ovoidale, brun-roşcate, nu se
fisurează, la maturitate se menţin bine pe plantă.
4. Caracal 3 – selecţionat la Universitatea din Craiova. Creşte sub formă de
arbust cu 6 - 7 tulpini şi înălţimea de 4 m, este foarte rezistent la boli, produce
mulţumitor.
Fructele au 30 g, formă ovoid-asimetrică, culoare verde-gălbuie, pulpa roz,
cu gust dulce-răcoritor.
Fig. 30.1. Smochin – detaliu fruct

(foto www.online-media.uni-marburg.de)
261
Fig. 30.2. Smochinul (foto www.bi.ku.dk)
262
Bibliografie
Bibliografie
Albertini A., Della Stada G., 1996 – Monografia di cultivar di ciliegio dolce.
Interstampa, Roma, Italy.
Avanzato D. şi colab, 1991 – Frutticoltura speciale, Reda edizioni per
l’agricultura, Roma, Italy.
Branzanti E.C., Ricci A., 2001 – Manuale di fruticoltura. Edagricole, Bologna
Italy.
Budan S., Grădinariu G., 2000 – Cireşul. Editura Ion Ionescu de la Brad, Iaşi.
Cepoiu N., 2001 – Pomicultură aplicată. Editura Ştiinţelor Agricole, Bucureşti.
Chira Lenuţa, 2001 – Cultura arbuştilor fructiferi. Editura M.A.S.T., Bucureşti.
Cimpoeş Gh., Bacarciuc, V., Caimacan, I., 2001 – Soiuri de măr. Editura I.E.P.
Ştiinţa, Chişinău, Republica Moldova.
Cimpoieş Gh., 2002 – Pomicultură specială. Editura Colograf-Com, Chişinău,
Republica Moldova.
Cociu V., Botu I., Minoiu N., Pasc I., Modoran I., 1997 – Prunul. Editura
Conphys, Bucureşti.
Cociu V., 2003 – Caisul. Editura Ceres, Bucureşti.
Cociu V., 2003 – Cultura piersicului în gospodărie. Editura Ceres, Bucureşti.
Cociu V., Botu I., Minoiu N., Pasc I., Modoran I., 2006 – Culturile nucifere.
Editura Ceres, Bucureşti.
Drăgănescu E., 2002 – Pomologie. Editura Mirton, Timişoara.
Drobotă Mari-Ann, 1996 – Pomicultură. Curs lito., U.A.M.V. Iaşi.
Ghena N., Branişte N., 2003 – Cultura specială a pomilor. Editura Matrix Rom,
Bucureşti.
Ghena N., Branişte N., Stănică F., 2004 – Pomicultură generală. Editura Matrix
Rom, Bucureşti.
Grădinaru G., Istrate M., Dascălu M., 1998 – Pomicultura. Editura Moldova,
Iaşi.
Grădinaru G., 2002 – Pomicultură specială. Editura Ion Ionescu de la Brad, Iaşi.
Grădinaru G., Istrate M., 2003 – Pomicultură generală şi specială. Editura
Moldova, Iaşi.
Holubowicz R., Holubowicz T., 2003 – Fruit tree and bushes nursery
production, Akademia Rolnicza, Poznan, Poland.
Istrate M., 2007 – Pomicultură generală. Editura Ion Ionescu de la Brad, Iaşi.
Ivaşcu Antonia, 2001 – Să redescoperim piersicul. Editura Crisbook Universal,
Bucureşti.
Lindt K., Lafer G., Schloffer K., Innerhofer G., Meister H., 2001 –
Frutticoltura biologica, Edizioni L’Informatore Agraria, Verona Italy.
263
Bibliografie
Mihăiescu Gr., 1999 – Zmeurul şi murul fără ghimpi. Revista Hortinform nr.
6/15.
Murvai Monica, Hoza Dorel, 1996 – Pomologie, Îndrumător lucrări practice,
Vol I, Curs lito, USAMV Bucureşti.
Parmar C., Kaushal M.K., 1982 – Zizyphus jujuba. Wild Fruits Kalyani
Publishers, p. 98–100, New Delhi, India.
Sansavini S., Grandi M., Rosati P., Faedi W., 1977 – Le mele „Golden-simili”
2nd Edizione. Roda Construzioni meccaniche, Bologna, Italy.
Somerville W., 1996 – Pruning and training truit trees, Reed International Books
Australia.
Zanoschi V., Sârbu I., Toniuc Angela, 2000 – Flora lemnoasă spontană şi
cultivată. Vol. II., Ed. Universităţii Al.I.Cuza, Iaşi.
*** 1963 - 1969 – Pomologia Republicii Socialiste România, vol. I - VIII. Editura
Academiei, Bucureşti.
*** 2002 – Catalog de soiuri şi material săditor pomicol (Ghid pepinieristic).
Editura Ceres, Bucureşti.
*** 2006 – Fondul de Germoplasmă la speciile pomicole, de arbuşti fructiferi şi
căpşun din colecţiile din România. Institutul de Cercetare-Dezvoltare
pentru Pomicultură Piteşti-Mărăcineni, Ed. Pământul, Piteşti.
*** 2007 – Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din Romania. Editat
de ISTIS, Bucureşti.
*** 2008 – Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România, Editat
de ISTIS, Bucureşti.
*** 2007 – Soiuri de pomi, arbuşti fructiferi şi căpşuni create în România.
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti-Mărăcineni,
Ed. Paralela 45, Piteşti.
*** www.bi.ku.dk
*** www.botanic.jp
*** www.caliban.mpiz-koeln.mpg.de
*** www.cst.cmich.edu
*** www.dkimages.com
*** www.dpi.nsw.gov.au
*** www.ecosystema.ru
*** www.fito.nnov.ru
*** www.hort.purdue.edu
*** www.lubw.baden-wuerttemberg.de
*** www.online-media.uni-marburg.de
*** www.sambucus.fm.interia.pl
264
Consilier editorial: Vasile VÎNTU
Tehnoredactor: Cristina ZLATI
Corectori: Gică GRĂDINARIU, Mihai ISTRATE
Bun de tipar: 20.12.2009

Apărut: 2009
Format: 70 x 100/16
Editura: „Ion Ionescu de la Brad„ Iaşi
Aleea M. Sadoveanu nr. 3
Tel. 0232-218300
E-mail: editura @uaiasi.ro
ISBN: ISBN 978-973-147-051-1
PRINTED IN ROMANIA
ISBN 978-973-147-051-1

ZLATI G.+GRADINARIU+Pomologie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ZLATI G.+GRADINARIU+Pomologie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cristina ZLATI Gică GRĂDINARIU

EDITURA „ION IONESCU DE LA BRAD„

Editura „Ion Ionescu de la Brad„

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

© Editura “Ion Ionescu de la Brad”

Pomicultura reprezintă un sector important al horticulturii, atât ca

Iaşi, decembrie, 2009 Autorii

Noţiuni generale privind soiul şi sortimentul pomicol

Structura numerică a sortimentului de soiuri şi portaltoi admişi la

1. PERIOADA DE MATURARE A FRUCTELOR

2. CARACTERELE POMOLOGICE ALE FRUCTELOR

Fig 2.1. Principalele forme de mere

Gutuile pot avea următoarele forme:

Fig. 2.2. Principalele forme de gutui

Fig. 2.3. Principalele forme de pere

Pruina sau bruma este o substanţă ceroasă secretată de celulele

Fig 2.5. Lungimea şi poziţia peduncului la pere

Cavitatea pedunculară este depresiunea situată în jurul pedunculului. Se

Fig. 2.7. Caliciul la mere şi modul de aşezare a sepalelor

Mezocarpul sau pulpa este partea comestibilă a fructului şi se

Fig. 2.10. Soiuri de măr de vigoarea diferită

Trunchiul pomilor se analizează urmărind înălţimea, grosimea, culoarea şi

Alternanţa de rodire poate să apară la unele soiuri în perioada de maximă

P1 şi P2 reprezintă producţia din doi ani consecutivi.

Cu cât valoarea indicelui este mai apropiată de 100 % cu atât alternanţa de

Punctajul folosit la aprecierea fructelor prin degustare, la speciile pomacee

1. Aspectul exterior al fructelor:

Potrivit notelor obţinute, fructele diferitelor soiuri se clasifică astfel:

Persoanele care participă la degustare primesc mai multe fructe tipice,

Pentru fructele celorlalte specii pomicole se folosesc alte caractere şi

Malus domestica Borkh., fam Rosaceae, subfam. Pomoideae

● La măr sortimentul actual admis la înmulţire în ţara noastră, conform

A. Soiuri de vară: Remus, Romus 1, Aromat de vară, Auriu de Cluj,

În afară de soiurile admise în prezent la înmulţire, în plantaţiile mai

Soiuri din vechiul sortiment:

James Griéve – soi englezesc, de vigoare submijlocie, precoce şi

41 Rustic – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Florina x

Soiuri din vechiul sortiment:

Ancuţa – soi românesc obţinut în 1979 la SCDP Cluj (Jonathan x Măr de

Pyrus sativa Lam., fam. Rosaceae, subfam. Pomoideae

● Sortimentul actual de păr este format din 36 de soiuri, dintre care 26

Din vechiul sortiment se mai întâlnesc în cultură soiurile: Bella di

A. Soiuri de vară: Triumf, Daciana, Roşioară de Cluj, Aromată de

B. Soiuri de toamnă: Williams roşu, Doina, Paramis, Haydeea, Arvena,

C. Soiuri de iarnă: Curé, Orizont, Contesa de Paris, Olivier de Serres,

Soiuri din vechiul sortiment:

Triumf Timpurii de Dâmboviţa

Favorita lui Clapp Williams

Roşioară de Cluj Aromată de Bistriţa

Soiuri din vechiul sortiment:

Untoasă de Geoagiu Abatele Fetel

Corina Jeanne d’Arc

Olivier de Sèrres Contesa de Paris

Cydonia oblonga Mill., fam Rosaceae, subfam. Pomoideae

● La gutui sortimentul este relativ restrâns, fiind format din 8 soiuri. În

Alte soiuri din vechiul sortiment: străine: De Lescowatz, De Vranja,

3. Aurii – soi românesc obţinut la SCDP Târgu-Jiu, omologat în anul 1982,

Soiuri din vechiul sortiment:

De Lescowatz – soi viguros, rezistent la ger şi secetă, cu fructe mari,

Caracterele morfologice ale fructelor cu rol important în determinarea

Forma fructelor poate fi sferică, sferic-alungită, ovoidală, invers-ovoidală,

Prunus domestica L., fam Rosaceae, subfam. Prunoideae

● Sortimentul la prun este alcătuit din 38 de soiuri, dintre care 6 străine