Nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale

Menţinerea temperaturii în limite normale este necesitatea organismului de a conserva o

temperatură la un grad aproximativ constant, pentru a-şi menţine starea de bine.

Independența în satisfacerea nevoii

Temperatura corpului se menține constantă datorită echilibrului dintre termogeneză și termoliză.
Menţinerea echilibrului este asigurată de funcţionarea centrilor termoreglatori, situaţi
în hipotalamus. În producerea de căldură - termogeneza - intervin procesele biochimice,
căldura fiind rezultatul proceselor oxidate din organism, mai ales prin activitatea musculară
şi glandulară dar și prin aport de alimente (în special alimente energetice ca lipide şi
glucide). Muşchii şi ficatul sunt organele principale ale termogenezei.

Producerea de căldură este rezultatul:

 activităţii fizice şi contracţiei musculare;
 aportului hormonal (secreţie hipofizară sau tiroidiană);
 variaţiei temperaturii mediului înconjurător.
Scăderea temperaturii aerului intensifică arderile din organism rezultând eliberarea
compensatorie de căldură. Scăderea accentuată şi continuă a temperaturii aerului conduce
reflexogen la apariţia contracţiilor musculare minore manifestate prin tremurături şi frison. În
pierderea de căldură - termoliza - intervin mecanisme fizice, căldura pierzându-se prin piele,
plămâni, rinichi.

Pierderile se realizează prin:

 evaporare, care reprezintă pierderea căldurii datorită eliminării transpiraţiei şi

evaporării ei prin piele. Respiraţia antrenează o pierdere de căldură şi, astfel, răcirea
corpului; chiar în stare de repaus când pielea pare uscată are loc evaporarea sudorii
foarte lent - perspiraţie insensibilă.
 radiaţie, care reprezintă pierderea căldurii sub formă de unde electromagnetice,
atunci când temperatura mediului înconjurător este mai mică decât temperatura
corpului;
  conducţie, care reprezintă pierderea căldurii prin contactul direct al corpului cu
obiecte reci (băi reci, cuburi de gheaţă);
 convecţie, care reprezintă pierderea căldurii printr-o circulaţie de aer în jurul corpului.

Temperatura mediului înconjurător influenţează termogeneza astfel:

 când temperatura mediului înconjurător scade, pe cale reflexă, se produce o creştere

a activităţii musculare (tremurături) şi deci se intensifică procesele oxidative.
 când temperatura mediului înconjurător creşte, se produce pe cale reflexă o diminuare
a proceselor oxidative.

În pierderile de căldură intervin mecanisme fizice:

 vasoconstricţie, în caz de frig, deci pierderi reduse de căldură;
 vasodilataţie, în caz de temperatură crescută a mediului, deci pierderi mai mari de
căldură. Echilibrul dintre termogeneză şi termoliză se numeşte homeotermie.

Factorii care influenţează satisfacerea nevoii

Factori biologici
Vârsta

 Nou-născutul şi copilul mic au termoreglarea fragilă, datorită imaturităţii centrului

reglator, de aceea temperatura lor corporală este uşor influenţată de cea a mediului
ambiant. Temperatura corpului la nou-născut este cuprinsă între 36,1 şi 37,4° C.
 Adultul îşi menţine temperatura corpului între 36-36,9° C.
 Vârstnicul, prin diminuarea proceselor nervoase, este predispus la temperaturi în jur
de 35-36° C (prin diminuarea proceselor oxidative).
 Exerciţiul - în timpul activităţii musculare foarte intense, temperatura corpului poate
creşte cu 2,2-2,7° C peste valorile normale, dar revine când activitatea încetează.
Temperatura corpului scade în timpul inactivităţii.
 Alimentația - ingestia de alimente, în special proteinele, crește temperatura corpului;
 Ritmul circadian: temperatura corpului variază în funcţie de ora zilei: este minimă
între orele 3-5 dimineaţa (remisiune matinală), datorită diminuării proceselor
 metabolice în timpul somnului; este maximă seara, între orele 18-23 (exacerbarea
vesperală); valorile matinale sunt cu 0,5° C mai mici decât vesperale;
 Sexul - la femei temperatura corporală înregistrează valori peste 37° C în a doua
jumătate a ciclului menstrual, în timpul ovulaţiei;
 Activitatea hormonală: temperatura femeilor este mai fluctuantă decât a bărbaților
din cauza de perioadei ciclului menstrual.

Factori psihologici - anxietatea, emoţiile puternice pot determina o creştere a temperaturii

corporale.
Factori sociologici
 Locul de muncă cu condiţii de creştere sau scădere a temperaturii mediului ambiant
pot determina dereglări ale temperaturii corpului;
 Climatul - umed şi cald determină creşterea temperaturii corporale, climatul rece şi
umed determină scăderea temperaturii corpului;
 Locuinţa - temperatura încăperii influenţează temperatura corpului. Astfel: camera
supraîncălzită produce creşterea temperaturii corpului prin radiaţia aerului către
individ. Acelaşi fenomen, în sens invers, se întâmplă când temperatura locuinţei este
scăzută.
Manifestări de independenţă
Temperatura corporală
 nou-născut şi copilul mic 36,1-37,7° C;
 adult 36-36,9° C obţinută prin măsurare în cavitatea axilară;
 vârstnic 35-36,9° C, în funcție și de activitate;
 prin măsurarea temperaturii în cavităţile închise (rect, vagin, cavitatea
bucală) valorile sunt cu 0,3-0,5° C mai mari decât cele axilare.
Exemplu:

 rect, vagin - 37,5° C

 axilă - 36,7 ° C

 cavitatea bucală - 37° C

 esofag - 37,3° C
Piele
 culoare roz, temperatură călduţă;
 transpiraţie minimă;
 senzaţie plăcută faţă de frig sau căldură.
Stare de confort - pacientul exprimă stare de bine;
Starea de conștiență și funcțiile vitale - fără modificări.
Temperatura mediului ambiant -18- 24° C.

Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei în satisfacerea

nevoii
Când temperatura mediului ambiant este crescută, învaţă pacientul:
 să reducă din alimentaţie, alimentele cu valoare calorică mare; de exemplu,
grăsimile;
 să consume lichide şi alimente reci;
 să aibă o bună ventilaţie în încăpere, la locul de muncă;
 să aibă îmbrăcăminte lejeră, amplă, de culoare albă.
Când temperatura mediului ambiant este scăzută, învaţă pacientul:
 să crească cantitatea de alimente, în general, şi a celor calorigene, în special;
 să ingere lichide şi alimente calde;
 să aibă în încăpere temperatura de 18-25° C;
 să poarte îmbrăcăminte călduroasă.

Depedenţă în satisfacerea nevoii de a menţine constantă temperatura corpului

Survin două probleme de dependenţă:

Hipertermia
Hipotermia
Sursele de dificultate ale problemelor de dependenţă
Surse de ordin fizic
 dereglări funcţionale ale hipotalamusului, provocate de anomalii cerebrale, de
substanţe toxice piretogene (bacterii, droguri);
 imaturitatea sistemului de termoreglare;
  supraîncărcarea: căldura sau frigul excesiv la care este expus corpul;
 dereglări hormonale: hipo- sau hiperfuncţia tiroidiană;
 alimentația - săracă/bogată, în:
o hidraţi de carbon;
o proteine;
o grăsimi;
o lichide;
 sedentarism: prin inactivitate temperatura scade.
Surse de ordin psihologic
 anxietatea;
 mânia.
Surse de ordin sociologic
 umiditatea şi temperatura ridicată din mediu;
 umiditatea şi temperatura scăzută din mediu;
 calitatea necorespunzătoare a veşmintelor.
Hipertermia
Problema de dependenţă constă în ridicarea temperaturii corporale peste limitelor normale:
37° C la adult. Hipertermia poate constitui un mecanism de apărare a organismului, pentru
că, în momentul invaziei microbiene, determină producerea de anticorpi printr-o creştere a
metabolismului.
Manifestări de dependenţă
Gradele febrei
 Subfebrilitatea - menţinerea temperaturii corporale între 37-38° C
 Febră moderată - menţinerea temperaturii corporale între 38-39° C
 Febră ridicată - menţinerea temperaturii corporale între 39-40° C
 Hiperpirexie - menţinerea temperaturii corporale peste 40° C

Frisoane - reacție nervoasă la frig sub acțiunea S.N.V., datorită ascensiunii bruște a
temperaturii interne și se manifestă prin contracţii musculare puternice.
Piele roşie, caldă, umedă - pielea, la început, este palidă, apoi roşie, caldă şi transpirată.
Piloerecţia - piele de găină, senzaţie de frig.
Sindrom febril - grup de semne: cefalee, curbatură, tahicardie, tahipnee, inapetenţă,
sete, oligurie, urini concentrate, convulsii, halucinaţii, dezorientare.
Erupţii cutanate - macule, papule, vezicule, întâlnite în bolile infecţioase.
Tipuri de febră
 Febră continuă - menţinerea temperaturii corporale în perioada de stare a bolii
peste 37° C cu diferenţa sub 1° C între valorile înregistrate dimineaţa şi seara.
 Febră intermitentă - diferenţă de câteva grade între valorile înregistrate
dimineaţa şi seara în perioada de stare a bolii, cele mai mici valori scăzând sub
37° C.
 Febră remitentă - diferenţă de câteva grade între valorile înregistrate dimineaţa
şi seara, în perioada de stare a bolii, dar cele mai mici valori nu scad sub 37° C.
 Febră recurentă - perioade febrile de 4-6 zile, ce alternează cu perioade de
afebrilitate de 4-6 zile, trecerile făcându-se brusc.
 Febră ondulantă - perioade febrile, ce alternează cu perioade de afebrilitate,
trecerea făcându-se lent.

În evoluţia oricărei febre (hipertermie) se disting trei perioade:

 perioada iniţială (de debut);
 perioada de stare;
 perioada de declin.
Perioada de debut poate fi de câteva ore - debut brusc - sau de câteva zile - debut lent.
Perioada de stare poate să dureze zile sau săptămâni, aspectul curbei febrile fiind diferit, în
funcţie de boală.
Perioada de declin poate fi scurtă - declin în criză - sau de câteva zile.

Intervenţiile asistentei medicale - pacient cu hipertermie

Obiective -Intervenţiile autonome şi delegate

Pacientul să-şi menţină temperatura corpului în limite fiziologice

 aeriseste încăperile fără scăderea exagerată a temperaturii ambiante, minim 18°C;

 aplică comprese şi împachetări reci, pungi de gheaţă;
 frecţionează cu alcool pacientul;
  asigură toaleta pe regiuni şi generală a pacientului;
 schimbă lenjeria de corp şi de pat;
 schimbăm poziţia pacientului în pat;
 asigură regim alimentar sărac în proteine, calorii, regim alimentar bogat în hidraţi
de carbon;
 unde nu sunt contraindicaţii supliment de Na;
 în caz de frison asigură pacientului pături, sticle cu apă caldă, etc;
 administează medicaţia prescrisă de medic cu acţiune antitermică, antibiotice;
administrează O2;
 comunică efectele medicaţiei prescrise medicului;
 folosește aparate pentru ventilaţie şi climatizare a aerului;
 efectueză educaţie pentru prevenirea hipertermiei;
 monitorizează şi evaluează funcţiile vitale;
 supraveghem starea de conştientă a pacientului;
 efectuează la indicaţia medicului recoltări sanguine în puseu febril: hemocultură;
 prelevează probe biologice pentru examene de laborator.
Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic
 calculează bilanţul ingestă-excretă pe 24 ore;
 serveşte pacientul cu cantităţi mari de lichide;
 administreză soluţii perfuzabile prescrise.
Pacientul să aibă o stare de bine fizic şi psihic
 schimbă des lenjeria de pat şi de corp;
 menţine igiena tegumentelor;
 pregăteşte psihic pacientul, înaintea tehnicilor de recoltare şi examinare.
Hipotermia
Hipotermia reprezintă scăderea temperaturii corpului sub limite normale  (< 35° C), cauzată
de un dezechilibru între termogeneză şi termoliză. Este mai puţin nocivă decât hipertermia.

În funcție de temperatură, hipotermia se poate clasifica în:

 ușoară: temperatura corpului între 35-32 ° C;
 medie: temperatura corpului între 32-28 ° C;
 gravă: temperatura corpului sub 28 ° C.
Surse de dificultate
În copilărie, hipotermia este cauzată de lipsa de maturitate a mecanismelor de termoreglare;
la adult - de expunerea prelungită la frig, de dereglări endocrine, de abuzul de sedative şi
alcool; intervenții chirurgicale (operația pe cord deschis); malnutriția și/sau inaniția,  sepsis
(de obicei bacterian), leziunile hipotalamice (tumori, inflamații), leziunile măduvei spinării
la nivelul primei rădăcini a nervului toracic sau deasupra acesteia la persoana vârstnică,
cauza este încetinirea activităţii sistemului nervos.

Manifestări de dependenţă
imediate

 tremurături;
 frisoane;
 pielea rece la început palidă apoi roşie (la nivelul feţei, urechilor, mâinilor) sau
(cianoza);
 apatie (lipsa de interes sau griji);
 afectarea capacitățiilor intelectuale;
 tulburări de echilibru;
 tulburări de vorbire (pronunție nedeslușită);
 parestezii (amorțeli) la nivelul mâinilor și degetelor;
 dificultate în a îndeplini sarcini.
tardive

 trunchiul rece, la palpare;

 rigiditatea musculară;
 bradicardia (bătăi cardiace cu frecvență sub normal);
 respirații superficiale și bradipnee;
 hipotensiune arterială;
 slăbiciune;
 somnolență;
  pierderea conștienței;
 frisoanele se opresc atunci când temperatura scade sub 32 ° C;
 durere la nivelul extremităților expuse la frig;
 edem;
 tumefiere a întregului corp;
 degerături - leziuni de necroză la nivelul pielii, determinate de temperatura
scăzută;
Intervenţiile asistentei medicale - pacient cu hipotermie
Obiective - Intervenţiile autonome şl delegate

Pacientul să aibă temperatura corpului în limite fiziologice

Încălzeşte lent pacientul. Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu brusc
(cu aproximativ 1 grad pe ora) și constă în:

 încălzire pasivă: aducerea victimei într-un mediu cald, înlocuirea îmbrăcămintei ude
cu una uscată și învelirea cu paturi; aceste măsuri pot fi suficiente în hipotermiile
ușoare și medii cu temperaturi peste 31 grade celsius;
 încălzire externă activă: imersie în apă caldă (40 grade celsius), acoperirea cu paturi
electrice, înfășurarea în haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apă caldă;
 încălzire internă activă: care se face după transportul victimei la spital (ventilație cu
O2 cald, fluide calde etc.).

Creşte treptat temperatura mediului ambiant;

Recoltează sânge pentru cercetarea glicemiei, hemogramei, hematocritului;
Monitorizează funcțiile vitale, electrocardiograma;
Corectează depleția de volum circulant (perfuzie cu ser fiziologic încălzit sau glucoza 5%/ser
fiziologic);
Administrează medicația recomandată de medic.

Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic

 administrează lichide uşor călduţe, în cantităţi mici, la intervale regulate de timp;
 calculează raportul ingestă-excretă pe 24 ore.
Pacientul să-şi păstreze integritatea tegumentelor
  pune extremităţile pacientului în apă călduţă de 37° C;
 masează extremităţile;
 administrează tratamentul prescris: antibiotice, corticoizi, analgezice.

Interdependența cu celelalte nevoi fundamentale

Nesatisfacerea nevoii de a păstra temperatura corpului în limite normale afectează relaţia de
normalitate a celorlalte nevoi:

 A comunica - comunicare ineficace datorită stărilor de hipo/hipertermie.

 A se mişca, a avea o bună postură - diminuarea/incapacitatea mobilizării datorită
frisoanelor, tremurăturilor, convulsiilor.
 A respira - aport insuficient de oxigen prin hipertermie sau bradipnee prin
hipotermie.
 A mânca şi a bea - deficit alimentar sau regim alimentar neadecvat termoreglării
deficitare.
 A elimina - eliminare neadecvată cauzată des febră sau scăderea exagerată a T°.
 A dormi, a se odihni - insomnie, oboseală, somnolenţă prin variaţia gradelor de
temperatură şi stărilor de hipo/hipertermie.
 A se îmbrăca - abilităţi manuale deficitare prin hipo/hipertermie.
 A fi curat, a avea tegumente intacte - diminuarea/incapacitatea autoîngrijirii cu
apariţia de tulburări trofice şi cutanate prin transpiraţii excesive procese
infecţioase, septicemii.
 A evita pericolele - risc crescut al lezării integrităţii fizice şi psihice, cauzat de
perturbarea procesului de termoreglare.
 A trăi conform propriilor concepţii spirituale - regim de viaţă strict contrar
obiceiurilor pentru intervenţii în caz de hipo/hipertermie.
 A se realiza - indiferenţă/incapacitate, autodevalorizare determinate de acţiuni
febrile.
 A se recreea - diminuarea/incapacitatea de a participa la activităţi recreative prin
lipsa echilibrului termic.
 A învăţa - izolare socială, ignorarea factorilor predispozanţi şi de risc.

Proces de îngrijire - nursing

Culegere de date
Analiza si interpretarea datelor
Probleme de dependenţă: hipertermie, hipotermie.
Manifestări de dependenţă: temperatura corporală crescută (peste 38° C) sau scăzută
(sub 36° C), frisoane, diminuarea sau creșterea pulsului și a T.A., senzaţie de frig sau de
căldură, piele caldă sau rece, cefalee, agitaţie, roșeaţă sau paloare, cianoză, dezorientare,
diaforeză, convulsii, halucinaţii, nevoia imperioasă de a dormi, dureri la nivelul regiunilor
afectate, degerături/arsuri, etc.
Surse de dificultate: atingere fizică, dereglări în funcţionarea hipotalamusului, expuneri
excesive la căldură sau la frig, anxietate, condiţii de mediu inadecvate, îmbrăcăminte
inadecvată, lipsa de cunostinţe, etc.
Diagnostic de îngrijiri probabile = P.E.S.
Planificarea îngrijirilor
Obiective potenţiale pentru pacient:
 să își amelioreze curba termică;
 să-şi diminueze T° cu grade, să-şi ridice T° cu grade;
 să menţină echilibrul termic;
 să fie hidratat corespunzător.
Aplicarea îngrijirilor
Intervenţii generale:
 măsurarea, interpretarea şi înregistrarea valorilor de T°;
 folosirea şi păstrarea termometrelor;
 metode de măsurare a T°;
 atitudinea în cazul febrei, atitudine în caz de hipotermie;
 folosirea factorilor fizici pentru combaterea hipertermiei - tehnici de împachetare;
 combaterea pierderilor de căldură - încălzirea pacientului;
 atitudine în timpul frisonului, hidratarea pacientului febril, igiena pacientului
febril.
Evaluarea îngrijirilor
Se va referi la:
 valorile T.° corporale determinate de 2 sau mai multe ori/24 ore;
 tipul de febră, transpiraţii, diaforeză, frison, măsurarea corectă a T° corporale;
 prezenţa hipo - sau hipertermie;
 cum se acţionează la valori extreme ale T°, prin mijloace nefarmacologice;
 cantitatea de lichide primită, îngrijirea tegumentelor și mucoaselor, starea psihică,
comunicare, nivel de cunoştinţe, alte semne asociate.