REFERAT

SOCIETATEA CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ

(S.R.L.)

Student:

Tămaș Vasile-Grigore, drept anul IV –IFR

1
 Societatea cu Răspundere Limitată (S.R.L.)

Noțiuni generale.

În legislaţia românească, prima reglementare amplă a societăţilor comerciale şi distinctă

de cea a societăţilor civile prevăzută de Codul civil a fost realizată de Codul comercial din 1887.
Inspirat de reglementările cuprinse în Codul de Comerţ Italian din 1882, considerat cel
mai modern cod al acelor timpuri, Codul Comercial din 1887 instituia ca forme de societăţi
comerciale societatea în nume colectiv, societatea în comandită şi societatea anonimă.
Începând din anul 1990, dispoziţiile legale referitoare la societăţile comerciale au fost
înlocuite cu o nouă reglementare, care formează obiectul Legii nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale. Prin adoptarea Legii nr. 31/1990, dispoziţiile Codului comercial privind societăţile
comerciale au fost abrogate, exceptând dispoziţiile referitoare la asociaţia în participaţiune (art.
251-256) şi a celor privind asociaţia de asigurare mutuală (art. 257-263).
Reglementarea generală privind societăţile comerciale este cuprinsă în Legea nr. 31/1990,
iar pentru o serie de domenii specifice de activitate, cum sunt domeniul bancar, de asigurări, au
fost adoptate reglementări speciale.
Reglementarea de fond a societăţilor comerciale este realizată însă, aşa cum am arătat,
prin Legea nr. 31/1990, lege care de-a lungul timpului a suferit numeroase modificări şi
completări, ultimele dintre acestea fiind realizate de Legea nr. 302/2005, Legea nr. 85/2006,
Legea nr. 164/2006, Legea nr. 441/2006, Legea nr. 516/2006, OUG nr. 82/2007, OUG nr.
52/2008 (publicata în MOF nr. 333 din 30/04/2008), Legea nr. 284/2008 (publicata în MOF nr.
778 din 20/11/2008).
Societate cu răspundere limitată, societate comercială care combină atât caracteristici
ale societăţilor de persoane cât şi ale societăţilor de capitaluri. Societatea cu răspundere limitată
are un număr limitat de asociaţi, capitalul său social este împărţit în părţi sociale, iar răspunderea
asociaţilor este limitată. Societatea trebuie să ţină, prin grija administratorilor, un registru al
asociaţilor, în care se vor preciza numele şi prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul fiecărui

2
asociat, procentajul acestuia la capitalul social, transferul părţilor sociale sau orice altă
modificare privitoare la acestea.
Societatea cu răspundere limitata, potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 31/1990,
societatea cu răspundere limitată este societatea ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu
patrimoniul social, iar asociaţii sunt obligaţi numai în limita capitalului social subscris.
În ştiinţa dreptului comercial, societatea cu răspundere limitată este definită ca fiind
„societatea constituită, pe baza deplinei încrederi, de două sau mai multe persoane, care pun în
comun anumite bunuri, pentru a desfăşura o activitate comercială, în vederea împărţirii
profitului, şi care răspund pentru obligaţiile sociale în limita aportului lor”.
Din definiţia de mai sus rezultă următoarele caractere ale societăţii cu răspundere
limitată:
- asocierea se bazează pe încrederea asociaţilor, societatea cu răspundere limitată având
deci caracter intuitu personae;
- capitalul social este divizat în anumite fracţiuni denumite părţi sociale;
- asociaţii răspund pentru obligaţiile sociale numai în limita aportului lor.

Caracterele societății cu răspundere limitată sunt:

1. Asocierea se bazează pe încrederea asociaților. Societatea are deci un caracter intuituu

personae, ca și societățile de persoane;
2. Capitalul social nu poate fi mai mic de 200 lei și este divizat în fracțiuni numite părti
sociale, egale, care nu pot fi mai mici de 10 lei.
3. Aceste părți sociale nu sunt reprezentate prin titluri negociabile. Aporturile în natură se
realizează prin transformarea drepturilor corespunzatoare și prin predarea efectivă către
societate a bunurilor aflate în stare de utilizare (art. 15 alin,2);
4. Asociații răspund pentru obligațiile lor sociale , numai în limita aportului lor;
5. Numărul asociaților poate fi între 2 si 50 ; ei participă la deciziile colective ale adunării
generale;
6. Denumirea societații, care trebuie sa arate obiectul ei de activitate, va fi însoțită de
mențiunea scrisă în întregime “Societate cu răspundere limitată” sau “S.R.L.”

3
 Societatea cu răspundere limitată cu asociat unic

Un avantaj incontestabil al societăţii cu răspundere limitată, constă în posibilitatea

constituirii de tipuri societare cu asociat unic (unipersonale). Practic aceasta este singura
societate comercială care permite constituirea unui asemenea subiect de drept, prin voinţa unei
singure persoane. Potrivit art. 13 din Legea nr. 31/1990, societatea cu răspundere limitată se
poate constitui prin aportul unui singur asociat (spre deosebire de societatea cu răspundere
limitată de tip clasic, constituită din doi sau mai mulţi asociaţi) care va fi deţinătorul tuturor
părţilor sociale, în calitate de asociat unic. În acest caz, se încheie un singur act constitutiv -
„statutul”.
Noţiunea de “asociat”, este oarecum improprie; persoana fizică sau juridică care
constituie o societate cu răspundere limitată unipersonală, va încheia un act unilateral de
constituire a societăţii comerciale, în locul contractului de societate care presupune existenţa a
cel puţin două părţi. În Franţa, societatea cu răspundere limitată cu asociat unic poartă denumirea
de “întreprindere unipersonală cu răspundere limitată”.
Societatea cu răspundere limitată cu asociat unic este o societate comercială, dobândind
calitatea de comerciant prin constituirea sa în condiţiile legii. Obligaţiile sociale sunt garantate cu
patrimoniul social, iar asociatul unic răspunde numai în limita aportului său.
Societatea cu răspundere limitată cu asociat unic este considerată, din punct de vedere al
naturii juridice, o variantă a societăţii cu răspundere limitată comune. Ea are aceleaşi
caracteristici - comercialitate, autonomie şi calitate de subiect de drept de naţionalitate română -
şi se supune aceloraşi reglementări ale Legii nr. 31/1990 ca şi celelalte forme de societate
comercială.

4
 Constituirea și funcționarea societăţii cu răspundere limitată.

Societatea cu răspundere limitată se constituie prin contract de societate şi statut.

Societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinţă al unei singure
persoane. In acest caz se întocmeşte numai statutul. Contractul de societate şi statutul pot fi
încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv. Când se încheie numai contract de
societate sau numai statut, acestea pot fi denumite, de asemenea, act constitutiv.
Denumirea act constitutiv desemnează atât înscrisul unic, cât şi contractul de societate
şi/sau statutul societăţii. în cazurile în care contractul de societate şi statutul constituie acte
distincte, acesta din urmă va cuprinde datele de identificare a asociaţilor şi clauze reglementând
organizarea, funcţionarea şi desfăşurarea activităţii societăţii.
Actul constitutiv se încheie sub semnătură privată şi se semnează de toţi asociaţii. Forma
autentică a actului constitutiv este obligatorie atunci când printre bunurile subscrise ca aport la
capitalul social se află un teren. Actul constitutiv dobândeşte dată certă şi prin depunerea la
O.R.C. (art. 5 din Legea nr. 31/1990).
Actul constitutiv al SRL va cuprinde:
a) datele de identificare a asociaţilor;
b) forma, denumirea şi sediul social;
c) obiectul de activitate al societăţii, cu precizarea domeniului şi a activităţii principale;
d) capitalul social, cu menţionarea aportului fiecărui asociat, în numerar sau în natură,
valoarea aportului în natură şi modul evaluării. La SRL se vor preciza numărul şi
valoarea nominală a părţilor sociale, precum şi numărul părţilor sociale atribuite fiecărui
asociat pentru aportul său;
e) asociaţii care reprezintă şi administrează societatea sau administratorii neasociaţi, datele
lor de identificare, puterile ce li s-au conferit şi dacă ei urmează să le exercite împreună
sau separat;
f) în cazul SRL, dacă sunt numiţi cenzori sau auditor financiar, datele de identificare ale
primilor cenzori, respectiv ale primului auditor financiar;
g) partea fiecărui asociat la beneficii şi la pierderi;

5
 h) sediile secundare - sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără
personalitate juridică -, atunci când se înfiinţează odată cu societatea, sau condiţiile
pentru înfiinţarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înfiinţare;
i) durata societăţii;
j) modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii (art. 7 din Legea nr. 31/1990). Datele de
identificare prevăzute la art. 7 lit. a), e) şi e1) includ: i) pentru persoanele fizice: numele,
prenumele, codul numeric personal şi, dacă este cazul, echivalentul acestuia, potrivit
legislaţiei naţionale aplicabile, locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăţenia;
k) pentru persoanele juridice: denumirea, sediul, naţionalitatea, numărul de înregistrare în
registrul comerţului sau codul unic de înregistrare, potrivit legii naţionale aplicabile (art.
81 din Legea nr. 31/1990).

Firma unei societăți cu răspundere limitată se compune dintr-o denumire proprie, la care
se poate adăuga numele unuia sau al mai multor asociaţi, şi va fi însoţită de menţiunea scrisă în
întregime „societate cu răspundere limitată” sau „S.R.L.” (art. 36 din Legea nr. 26/1990).
Păstrarea firmei precedente este permisă SRL, fără cerinţa menţionării raportului de succesiune.
în cazul în care firma unei SRL cuprinde numele unuia sau mai multor asociaţi, dobân-ditorul cu
orice titlu al fondului de comerţ va putea să continue activitatea sub firma anterioară cu acordul
expres al titularului precedent sau al succesorilor săi în drepturi şi cu obligaţia de menţionare în
cuprinsul acelei firme a calităţii de succesor (art. 41 din Legea nr. 26/1990).
Obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social. Asociaţii în SRL răspund numai
până la concurenţa capitalului social subscris (art. 3 din Legea nr. 31/1990). Capitalul social al
unei societăţi cu răspundere limitată nu poate fi mai mic de 200 lei şi se divide în părţi sociale
egale, care nu pot fi mai mici de 10 lei.
Părţile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile (art. 11 din Legea nr.
31/1990). Capitalul social subscris trebuie să fie vărsat integral la data constituirii SRL (art. 91
Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale). în SRL, numărul asociaţilor nu poate fi mai mare de
50 (art. 12 din Legea nr. 31/1990). Prin excepţie de la regula constituirii unei societăţi comerciale
de minim 2 persoane, legea permite constituirea SRL şi prin actul de voinţă al unei singure
persoane (art. 5 Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale).

6
 Hotărârile asociaţilor se iau în adunarea generală. Prin actul constitutiv se va putea stabili
că votarea se poate face şi prin corespondenţă (art. 191 din Legea nr. 31/1990). Adunarea
generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale, în
afară de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel. Pentru hotărârile având ca obiect
modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaţilor, în afară de cazul când legea
sau actul constitutiv prevede altfel (art. 192 din Legea nr. 31/1990). Fiecare parte socială dă
dreptul la un vot. Un asociat nu poate exercita dreptul său de vot în deliberările adunărilor
asociaţilor referitoare la aporturile sale în natură sau la actele juridice încheiate între el şi
societate. Dacă adunarea legal constituită nu poate lua o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii
majorităţii cerute, adunarea convocată din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi
numărul de asociaţi şi partea din capitalul social reprezentată de asociaţii prezenţi (art. 193 din
Legea nr. 31/1990).
Adunarea generală a asociaţilor are următoarele obligaţii principale:
i) să aprobe situaţia financiară anuală şi să stabilească repartizarea profitului net;
ii) să desemneze administratorii şi cenzorii, să îi revoce/ demită şi să le dea
descărcare de activitate, precum şi să decidă contractarea auditului financiar,
atunci când acesta nu are caracter obligatoriu, potrivit legii;
iii) să decidă urmărirea administratorilor şi cenzorilor pentru daunele pricinuite
societăţii, desemnând şi persoana însărcinată să o exercite;
iv) să modifice actul constitutiv. în acest din urmă caz, dacă în actul constitutiv se
prevede dreptul de retragere a asociatului pentru că nu este de acord cu
modificările aduse acestuia, asociatul se poate retrage din societate (art. 194 din
Legea nr. 31/1990). în cazul SRL cu asociat unic, acesta va exercita atribuţiile
adunării generale a asociaţilor societăţii. Asociatul unic va consemna de îndată,
în scris, orice decizie adoptată în exercitarea atribuţiilor adunării generale a
asociaţilor societăţii. Asociatul unic poate avea calitatea de salariat al societăţii
cu răspundere limitată al cărui asociat unic este (art. 1961 din Legea nr. 31/1990).

Dispoziţiile prevăzute pentru societăţile pe acţiuni, în ce priveşte dreptul de a ataca

hotărârile adunării generale, se aplică şi SRL, termenul de 15 zile de introducere a acţiunii în
instanţă urmând să curgă de la data la care asociatul a luat cunoştinţă de hotărârea adunării

7
generale pe care o atacă (art. 196 din Legea nr. 31/1990). Administratorii sunt obligaţi să
convoace adunarea asociaţilor la sediul social, cel puţin o dată pe an sau de câte ori este necesar.
Un asociat sau un număr de asociaţi, care reprezintă cel puţin o pătrime din capitalul
social, va putea cere convocarea adunării generale, arătând scopul acestei convocări. Convocarea
adunării se va face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziţii speciale,
prin scrisoare recomandată, cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia,
arătându-se ordinea de zi (art. 195 din Legea nr. 31/1990).
Societatea este administrată de unul sau mai mulţi administratori, asociaţi sau neasociaţi,
numiţi prin actul constitutiv sau de adunarea generală. Administratorii nu pot primi, fără
autorizarea adunării asociaţilor, mandatul de administrator în alte societăţi concurente sau având
acelaşi obiect de activitate, nici să facă acelaşi fel de comerţ ori altul concurent pe cont propriu
sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sancţiunea revocării şi răspunderii pentru
daune.
Dreptul de a reprezenta societatea aparţine fiecărui administrator, afară de stipulaţie
contrară în actul constitutiv. Dacă actul constitutiv dispune ca administratorii să lucreze
împreună, decizia trebuie luată în unanimitate; în caz de divergenţă între administratori, vor
decide asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social. Pentru actele urgente, a
căror neîndepli-nire ar cauza o pagubă mare societăţii, poate decide un singur administrator în
lipsa celorlalţi, care se găsesc în imposibilitate, chiar momentană, de a lua parte la administraţie.
Asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot alege unul sau mai
mulţi administratori dintre ei, fixându-le puterile, durata însărcinării şi eventuala lor remuneraţie,
afară numai dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel. Asociatul care, într-o operaţiune
determinată, are, pe cont propriu sau pe contul altuia, interese contrare acelora ale societăţii, nu
poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind această operaţiune. Asociatul care
contravine acestor dispoziţii este răspunzător de daunele cauzate societăţii, dacă, fără votul său,
nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută. Dispoziţiile privitoare la administrarea societăţilor pe acţiuni
nu sunt aplicabile societăţilor cu răspundere limitată, indiferent dacă sunt sau nu supuse
obligaţiei de auditare [art. 197, art. 75, art. 77 alin. (1), art. 79 din Legea nr. 31/1990].
Societatea trebuie să ţină, prin grija administratorilor, un registru al asociaţilor, în care se
vor înscrie, după caz, numele şi prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul fiecărui asociat,
partea acestuia din capitalul social, transferul părţilor sociale sau orice altă modificare privitoare

8
la acestea. Administratorii răspund personal şi solidar pentru orice daună pricinuită prin
nerespectarea acestor prevederi. Registrul poate fi cercetat de asociaţi şi creditori (art. 198 din
Legea nr. 31/1990).
Situaţiile financiare ale societăţilor comerciale supuse obligaţiei legale de auditare vor fi
auditate de către auditori financiari - persoane fizice sau persoane juridice -, în condiţiile
prevăzute de lege. Societăţile ale căror situaţii financiare sunt supuse auditului financiar, potrivit
legii sau opţiunii, în acest sens, a asociaţilor pot să nu numească cenzori, hotărârea în ac.est sens
fiind luată de adunarea asociaţilor.
Societăţile comerciale ale căror situaţii financiare anuale sunt supuse auditului financiar,
potrivit legii sau hotărârii asociaţilor, vor organiza auditul intern potrivit normelor elaborate de
Camera Auditorilor Financiari din România. La societăţile comerciale care nu sunt supuse
obligaţiei legale de auditare, adunarea asociaţilor poate numi unul sau mai mulţi cenzori ori un
auditor financiar. Dacă numărul asociaţilor trece de 15, numirea cenzorilor este obligatorie.
Dispoziţiile prevăzute pentru cenzorii societăţilor pe acţiuni se aplică şi cenzorilor din SRL. în
lipsă de cenzori sau, după caz, de auditor financiar, fiecare dintre asociaţi, care nu este
administrator al societăţii, va exercita dreptul de control pe care asociaţii îl au în societăţile în
nume colectiv [art. 199, art. 160 alin. (1), alin. (I2), alin. (2) din Legea nr. 31/1990]. Situaţiile
financiare ale SRL vor fi întocmite după normele prevăzute pentru societatea pe acţiuni. în urma
aprobării lor de către adunarea generală a asociaţilor, administratorii vor depune la registrul
comerţului, în termen de 15 zile de la data adunării generale, copii ale situaţiilor financiare
anuale, în conformitate cu prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991 spre a fi publicate.
Dispoziţiile prevăzute pentru fondurile de rezervă la societatea pe acţiuni, ca şi acelea
privitoare la reducerea capitalului social, se aplică şi SRL (art. 201 din Legea nr. 31/1990).
Societatea cu răspundere limitată nu poate emite obligaţiuni (art. 200 din Legea nr.
31/1990). Părţile sociale pot fi transmise între asociaţi. Transmiterea către persoane din afară
societăţii este permisă numai dacă a fost aprobată de asociaţi reprezentând cel puţin trei pătrimi
din capitalul social. în cazul dobândirii unei părţi sociale prin succesiune, prevederile referitoare
la aprobare nu sunt aplicabile dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel; în acest din urmă
caz, societatea este obligată la plata părţii sociale către succesori, conform ultimului bilanţ
contabil aprobat. In cazul în care s-ar depăşi maximul legal de asociaţi din cauza numărului

9
succesorilor, aceştia vor fi obligaţi să desemneze un număr de titulari ce nu va depăşi maximul
legal (art. 202 din Legea nr. 31/1990).
Transmiterea părţilor sociale trebuie înscrisă în registrul comerţului şi în registrul de
asociaţi al societăţii. Transmiterea are efect faţă de terţi numai din momentul înscrierii ei în
registrul comerţului (art. 203 din Legea nr. 31/1990). Societăţii cu răspundere limitată îi sunt
aplicabile dispoziţiile generale referitoare la dizolvare, lichidare, fuziune şi divizare. V. adunarea
generală a asociaţilor, act constitutiv, vot, asociat, parte socială, aport, convocare, ordine de zi,
capital social, situaţie financiară, administrator, cenzor, retragerea asociaţilor din societatea
comercială, sediu, societate cu răspundere limitată cu asociat unic, obiect de activitate, faptă de
comerţ, reprezentare a societăţii comerciale, registru, transmitere a părţilor sociale, societate în
nume colectiv, societate pe acţiuni, obligaţiune, registrul comerţului, fond de rezervă, reducere a
capitalului social, majorare a capitalului social, opozabilitate, dizolvare, lichidare, fuziune,
divizare.

Dizolvarea şi lichidarea societăţii cu răspundere limitată

Dizolvarea societăţii cu răspundere limitată

Dizolvarea este operaţiunea juridică care declanşează procesul de încetare a existenţei

societăţii comerciale şi asigură premisele lichidării patrimoniului social
Dizolvarea poate interveni atât pentru cauze generale de dizolvare, cât şi pentru cauze speciale
de dizolvare.
Legea reglementează următoarele cauze generale de dizolvare:
a) trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii;
b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii sau realizarea acestuia;
c) declararea nulităţii societăţii;
d) hotărârea adunării generale a asociaţilor;
e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum
neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii;

10
f) falimentul societăţii;
g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăţii.
Dizolvarea societăţilor comerciale trebuie să fie înscrisă în registrul comerţului şi
publicată în Monitorul Oficial al României, în afară de cazul când aceasta are loc în urma trecerii
timpului stabilit pentru durata societăţii. Înscrierea şi publicarea se vor face conform art. 204,
când dizolvarea are loc în baza unei hotărâri a adunării generale, şi în termen de 15 zile de la data
la care hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă, când dizolvarea a fost pronunţată de
justiţie.
Pe lângă cauzele generale, legea nr.31/1990 reglementează şi anumite cauze de dizolvare
specifice societăţilor de persoane şi societăţii cu răspundere limitată:
a) Diminuarea activului net al societăţii: precupune ca în cazul în care administratorul
constată că în urma unor pierderi, stabilite prin situaţia financiară anuală aprobată conform legii,
activul net al societăţii s-a diminuat la mai puţin de jumătate din valoarea capitalului social
subscris, va convoca de îndată adunarea generală pentru a decide dacă societatea trebuie
dizolvată. Dacă adunarea generală nu hotărăţte dizolvarea societăţii, legeao obligă societatea ca,
cel mai târziu până la încheierea exerciţiului financiar ulterior celui în care au fost constatate
pierderile, societatea să procedeze la reducerea capitalului social cu un cuantum cel puţin egal cu
cel al pierderilor care nu au putut fi acoperite din rezerve.
b)Reducerea numărului de asociaţi la unul singur: societatea cu răspundere limitată se
dizolvă dacă datorită falimentului, incapacităţii, excluderii, retragerii sau decesului unuia dintre
asociaţi, numărul asociaţilor s-a redus la unul singur. Societatea nu se dizolvă în cazul în care în
actul constitutiv se prevede clauza de continuare cu moştenitorii sau câd asociatul rămas
hotărăşte să continue activitatea sub forma societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic.
Dizolvarea trebuie cerută prin internediul Ministerului Finanţelor, în numele statului. Ea
se poate cere de către camera de comerţ şi industrie teritorială sau de către orice persoană
interesată.

11
Lichidarea societăţii cu răspundere limitată

Societăţile cu răspundere limitată se lichidează conform legii nr. 31/1990 şi a

prevederilor actului constitutiv, în măsura în care acestea din urmă nu sunt incimpatibile cu
lichidarea societăţilor comerciale.
Numirea lichidatorilor în societăţile cu răspundere limitată va fi făcută de toţi asociaţii,
dacă în contractul de societate nu se prevede altfel. Dacă nu se va putea întruni unanimitatea
voturilor, numirea lichidatorilor va fi făcută de instanţă, la cererea oricărui asociat ori
administrator, cu ascultarea tuturor asociaţilor şi administratorilor.
Împotriva sentinţei se poate declara numai recurs de către asociaţi sau administratori, în
termen de 15 zile de la pronunţare.
După terminarea lichidării societăţii cu răspundere limitată, lichidatorii trebuie să
întocmească situaţia financiară şi să propună repartizarea activului între asociaţi. Situaţia
financiară semnată de către lichidatori se înaintează spre a fi înregistrată şi publicată pe pagina
de internet a oficiului registrului comerţului.

12
Bibliografie:

1. Anca Păcală, Elemente de drept comercial -Societăţile comerciale-, editura Universităţii

din Oradea, Oradea, 2002;
2. Bratiş Marian, Constituirea societăţii comerciale pe acţiuni, Ed. Hamangiu, Bucureşti,
2008
3. Cărpenaru D. Stanciu, Drept comercial român, Editura All, Bucureşti 2000
4. Cârcei Elena, Drept comercial român, Ed. All Beck, Bucureşti, 2000
5. Motica Radu, Roşu Claudia, Drept comercial român şi drept bancar, Ed. Mirton,
Timişoara, 2001
6. ***Codul civil
7. ***Codul comercial
8. ***Legea 31/1990 – privind societăţile comerciale (Monitorul Oficial nr. 126-127/1990)
9. ***Legea 15/1990 – privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome
şi societăţi comerciale (Monitorul Oficial nr. 98/1990)
10. https://legeaz.net/dictionar-juridic/societate-cu-raspundere-limitata-srl

13