Adriana Barbuta AMG II

TEMĂ 1 - SEMINAR 10 – Evaluare I

1. Activitate individuală de proiectare concretă a trei obiective de evaluare pentru

competenţe specifice din programa şcolară, raportate la activitatea proiectată (lecție).

Proiectarea didactică poate fi definită drept un demers de anticiparea modului în care se

va desfăşura activitatea instructiv-educativă într-o anumită perioadă de timp.
 
ETAPELE PROIECTĂRII DIDACTICE
 Demersul de anticipare a desfăşurării activităţii instructiv-educative implică următoarele etape:
 stabilirea obiectivelor activităţii instructiv-educative
Obiectivele sunt rezultatele aşteptate la sfârşitul unei activităţi de învăţare şi sunt exprimate în
termeni de achiziţii în plan comportamental;
 alegerea conţinuturilor activităţii instructiv-educative
Conţinuturile sunt selectaţi înfuncţie de obiectivele propuse şi sunt organizate, structurate după
cerinţele didactice şi respectându-se programele şcolare în vigoare;
 precizarea căilor şi mijloacelor de realizare a obiectivelor, ceea ce implică alegerea
metodelor şi mijloacelor de învăţământ, elaborarea suporturilor materiale,
construireasituaţiilor de învăţare ş.a.;
 elaborarea modalităţilor de evaluare, prin stabilirea criteriilor şi tehnicilor de evaluareşi
construire a instrumentelor de evaluare.
 În funcţie de perioada de timp luată în considerare, proiectarea pedagogică poate fi:
 globală sau eşalonată
Evaluarea poate fi realizată prin metode şi tehnici diferite, inclusiv cele alternative.
Se recomandă:
 utilizarea metodelor consacrate de examinare a elevilor (orale, scrise, practice),
plecându-se de la ideea că fiecare tip posedă atât avantaje, cât şi limite, ceea ce
înseamnă că nici o categorie nu trebuie favorizată în detrimentul celorlalte,
deoarece această atitudine ar altera semnificativ modul de desfăşurare a
întregului proces evaluativ;
 Adriana Barbuta AMG II

 promovarea modalităţilor alternative de evaluare (de exemplu: referate, proiecte,

portofolii, investigaţia, autoevaluarea etc.) cu scopul de a face evaluarea mai
agreabilă şi mai adaptată subiecţilor care fac obiectul evaluării, fără eliminarea
evaluărilor de tip tradiţional;
 utilizarea metodelor, tehnicilor şi a instrumentelor TIC, în scopul îmbunătăţirii
modului de predare – învăţare – evaluare şi adaptării curriculumului la actualele
cerinţe ale societăţii informatizate.

TEMĂ 2 - SEMINAR 10 – Evaluare I

2. Analizați structura lecției dvs. !

Acum alegeți metodele și tehnicile de evaluare!
Evaluarea poate fi realizată prin metode şi tehnici diferite, inclusiv cele alternative.
Recomandate sunt:
• utilizarea metodelor, tehnicilor şi a instrumentelor TIC, în scopul îmbunătăţirii modului
de predare – învăţare – evaluare şi adaptării curriculumului la actualele cerinţe ale societăţii
informatizate.
• utilizarea metodelor consacrate de examinare a elevilor (orale, scrise, practice),
plecându-se de la ideea că fiecare tip posedă atât avantaje, cât şi limite, ceea ce înseamnă că nici
o categorie nu trebuie favorizată în detrimentul celorlalte, deoarece această atitudine ar altera
semnificativ modul de desfăşurare a întregului proces evaluativ;
• promovarea modalităţilor alternative de evaluare (de exemplu: referate, proiecte,
portofolii, investigaţia, autoevaluarea etc.) cu scopul de a face evaluarea mai agreabilă şi mai
adaptată subiecţilor care fac obiectul evaluării, fără eliminarea evaluărilor de tip tradiţional;

Metodele și tehnicile de evaluare utilizate pentru disciplina biologie:

Viaţa, prin diversitatea ei, este un fenomen miraculos, iar biologia, cea mai fascinantă
dintre ştiinţe. A descoperi tainele acestei ştiinţe înseamnă a descoperi miracolul vieţii”

Albert Szent-Gyorgyi
 Adriana Barbuta AMG II

Evaluarea reprezintă, conform dicţionarului de pedagogie, totalitatea activităţilor prin

care se colectează, organizează şi interpretează datele obţinute în urma aplicării unor tehnici,
metode şi instrumente de măsurare elaborate în conformitate cu obiectivele şi tipul evaluării, în
funcţie de conţinutul şi grupul de lucru vizat, în scopul emiterii unei judecăţi de valoare pe care
se bazează o anumită decizie în plan educaţional.
Evaluarea poate fi descrisă ca:
- proces, deci o activitate desfăşurată în timp (nu un produs);
- vizează domenii complexe (inclusiv programe de învăţământ şi sistemul în ansamblu);
- implică un şir de măsurări, comparaţii, aprecieri, pe baza cărora se pot adopta
anumite decizii menite să optimizeze activitatea sau domeniile supuse evaluării.
Evaluarea reprezintă un efort pentru evaluator şi o încercare pentru cel evaluat. Dar nu
este trăită în acelaşi fel: acolo unde primul vede o dorinţă de progres, cel de-al doilea vede un
control permanent şi stresant. Evaluarea tradiţională nu îl viza decât pe elev. Evaluarea
modernă îi vizează pe toţi cei care fac parte din sistem, dar nu în acelaşi fel şi nici la acelaşi
nivel.

Dintre numeroasele funcţii atribuite evaluării, amintim:

 Funcția de constatare și control - stabileşte unde se situează rezultatele procesului
de învăţământ în raport cu obiectivele sau competenţele vizate;
 Funcția de diagnosticare - evidenţiază pe baza testării, nivelul performanţelor elevului
la un moment dat, identificând şi cauzele succesului sau insuccesului şcolar;
 Funcţia de prognosticare (predicţie) - prefigurează modul de desfăşurare a
activităţii
 Funcția de prognosticare - prefigurează modul de edsfășurare a activității viitoare dar
permite şi evitarea erorilor de orientare profesională;
 Funcția educativă / educațională / pedagogică
 Funcția deselecție și decizie – asigură clasificarea și ierarhizarea elevilor sub raport
valoric dar şi recompensarea celor cu rezultate de excepţie;
 Funcția de informare – difuzează către cei interesați a informațiilor privind privind
stadiul şi evoluţia pregătirii elevilor;
 Adriana Barbuta AMG II

 Funcția de reglare – asigură ameliorarea și optimizarea activităților de predare-învățare

prin aplicarea corecţiilor necesare de către evaluatori şi evaluaţi.
Pe întreg parcursul procesului didactic sunt utilizate urmatoarele tipuri de evaluări:
1. Evaluarea initiala (predictiva) se efectueaza la începutul unei activitati de instruire (ciclu
scolar, an scolar, semestru).Ea are ca principala functia diagnostica si predictiva.
2. Evaluarea formativa (continua) se desfasoara pe tot parcursul unui itinerar pedagogic,
este frecventa si îi permite elevului sa-si remedieze erorile si lacunele imediat dupa
aparitia lor si înainte de declansarea unui proces cumulativ.
3. Evaluarea sumativa (finala ) consta într-o apreciere de ansamblu a schimbarilor survenite
ca urmare a implicarii individului într-o activitate de formare. Ea urmareste clasarea,
certificarea sau atestarea progreselor elevilor fie comparându-i (interpretarea normativa),
fie comparând rezultatele înregistrate cu cele asteptate (interpretarea criteriala)
• transferul cunoştinţelor la situaţii noi şi în activităţi complexe;
• reuşita acţiunilor frontale de muncă independentă;
• convorbirea orientativă;
• calitatea răspunsurilor date şi de elevii mai slabi sau mediocri;
• spontaneitatea răspunsurilor;
• uşurinţa cu care elevii răspund la întrebări şi la sarcinile de lucru;
• calitatea muncii independente de acasă;
• examinarea individuală şi reciprocă.
Metodologia traditionala (expunerea, prelegerea, dictarea) este izvorâtă din ideea că
elevii sunt ca nişte depozite în care profesorul pune la păstrare cunoştinţele predate, iar la
sfârşitul anului va cere depunerile, plus o dobândă substanţială
1. Evaluările orale reprezintă metoda de evaluare cel mai des utilizată la clasă. Datorită
fidelităţii şi validităţii lor scăzute, aceste probe nu sunt recomandabile în situaţii de examen, ele
fiind caracteristice în principal disciplinelor care presupun demonstrarea capacităţii şi abilităţi
dificil de surprins prin intermediul probelor scrise
2. Evaluările scrise (teze, probe de control, alte lucrări scrise). Sunt practicate, şi chiar uneori
preferate, datorită avantajelor sale imposibil de ignorat, în condiţiile în care se doreşte
eficientizarea procesului de instruire şi creşterea gradului de obiectivitate în apreciere.
 Adriana Barbuta AMG II

3. Evaluările practice sunt utilizate în vederea evaluării capacităţii elevilor de a aplica anumite
cunoştinţe teoretice, precum şi a nivelului de a stăpânire a priceperilor şi deprinderilor de ordin
practic.
METODE MODERNE DE EVALUARE •
1. Observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor aceasta furnizează
informaţii asupra performanţelor elevilor din perspectiva capacităii lor de acţiune şi
relaţionare , a competenţelor şi abilităţilor de care dispun aceştia. Ca avantaje putem
spine că permite dialogul profesor-elev, ceea ce-i dă posibilitatea profesorului să
aprecieze cum gândeşte elevul , iar elevului i se poate cere argumentarea răspunsului
formulat în acest caz profesorul îl poate ajuta pe elev cu întrebări suplimentare pentru a-
şi elabora răspunsul Ca dezavantaje sunt : necesită un timp lung de evaluare, nu pot fi
formulate pentru toţi elevii întrebări cu acelaşi grad de dificultate
2. Investigaţia / experimentul - investigaţia este utilă atunci când se doreşte ca elevul să
descopere şi să exploreze fenomene din mediul înconjurător. Ca modalitate de evaluare
oferă posibilitatea elevului de a aplica în mod creativ cunoştinţele însuşite în situaţii noi
şi variate , pe parcursul unei ore de curs. În cadrul unei investigaţii , obiectivele de
evaluare (ex: definirea şi înţelegerea problemei, identificarea procedeelor de obţinere a
informaţiilor, colectarea şi organizarea datelor etc.) capătă semnificaţii diferite , corelate
cu gradul de complexitate al sarcinilor de lucru şi specificul disciplinei Activitatea
didactică desfăşurată prin intermediul investigaţiei poate fi organizată individual sau pe
grupuri de lucru.
3. Proiectul - este o metodă care stimulează formarea deprinderilor de a căuta informaţii, de
a le sintetiza, de a conduce un proiect de cercetare şi a depista metode de rezolvare a unor
ipoteze în mod creativ. Profesorul stabileşte de la început reguli de realizare, obiectivele
urmărite , criteriile de evaluare, dar modul de realizare şi conducere a activităţii este la
libera alegere. Reprezintă „o metodă complexă de evaluare, individuală sau de grup,
recomandată profesorilor pentru evaluarea sumativă Elaborarea proiectului necesită o
perioadă mai mare de timp (câteva zile sau câteva săptămâni) şi poate fi sarcină de lucru
individuală sau de grup. Este indicat ca profesorul să le recomande elevilor ca în
realizarea proiectului să respecte următoarea structură: Pagina de titlu (include tema
proiectului, numele autorului/autorilor, şcoala, clasa, perioada de realizare); Cuprinsul (se
 Adriana Barbuta AMG II

precizează titlurile capitolelor şi subcapitolelor); Introducerea (se fac referiri la

importanţa temei, cadrul conceptual şi metodologic); Dezvoltarea elementelor de conţinut
prezentate în cuprins; Concluzii; Bibliografie; Anexe.
4. Portofoliul - este o colecţie a lucrărilor elevilor pe o perioadă mai mare de timp şi poate
înregistra progresul făcut. Se realizează o selecţie a celor mai bune produse ale elevilor,
iar pentru a realiza cel mai bun portofoliu , cu lucrări originale, aceştia vor face uz de
creativitatea fiecăruia.Poate fi folosit la toate clasele,în special la clasele a-V-VII-a care
sunt mai receptivi.. Este un instrument complex, integrator care îmbină evaluarea cu
învăţarea continuă şi progresivă, oferind posibilitatea de a emite o judecată de valoare
care reflectă evoluţia elevilor.
5. Autoevaluarea are rol esenţial în întregirea imaginii elevului din perspectiva judecăţii de
valoare pe care o emite profesorul evaluator şi tot odată are multiple implicaţii în plan
motivaţional şi atitudinal datorită necesităţii elevilor de autocunoaştere.
Tehnici folosite sunt: autonotarea controlată- elevul îşi propune nota , notarea reciprocă
sau interevaluarea. Completarea la sfârşitul unei sarcini importante de învăţare a unui
chestionar de forma: • Am învăţat…………..
• Am fost surprins de faptul că………….
• Am descoperit că………………………
• Am folosit metoda ………..deoarece…………….
6. Brainmostorming - este o metodă de stimulare liberă a creativităţii şi imaginaţiei care
se poate aplica cu succes la lecţiile de biologie. Se generează rapid foarte multe idei pe o
anumită temă , indiferent dacă sunt absurde, greşite sau mai puţin originale, fără a fi
criticate. Se desfăşoară în limită de timp, iar creativitatea este stimulată şi prin faptul că
elevii sunt influenţaţi de soluţiile celorlalţi. La sfârşit, profesorul, împreună cu elevii,
elimină ideile care nu corespund planului general al lecţiei şi vor păstra ideile valabile.
7. Metoda cubului - este o metodă prin care sunt stimulate gândirea creativă şi
imaginaţia , prin faptul că o anumită temă poate fi studiată din mai multe perspective, ca
şi cum am privi toate feţele unui cub.
Exemplificare: La lecţia Frunza-organ vegetativ,clasa a VIa , se poate aplica acestă
metodă, utilizând un cub cu diferite cerinţe pe fiecare faţă şi material biologic natural
individual: • Descrie –cum arată frunza?
 Adriana Barbuta AMG II

• Compară-cu ce se aseamănă, dintre lucrurile cunoscute?

• Analizează-care sunt părţile componente?
• Aplică-care pot fi utilizările frunzelor?
• Argumentează pro-contra-este un component util sau nefolositor şi de ce?
• La final , elevii emit propriile concluzii
8. Copacul ideilor - este un organizator grafic în care cuvântul cheie este înscris într-un
dreptunghi situat la baza foii, în partea centrală. De la acest dreptunghi se ramifică spre
partea superioară, asemenea crengilor unui copac, toate cunoştinţele. Copacul ideilor
poate fi completat individual, în perechi, în grupe sau frontal. Exemplu: Realizaţi un
copac al ideilor având următoarea cheie:
- Tipuri de respiratie
- Timp de lucru două minute.
- Activitate individuală.
Se preiau răspunsurile câtorva elevi
9. Metoda S.V.I. Ştiu – Vreau să ştiu – Am învăţat - aplicarea metodei cuprinde trei
paşi: - accesarea a ceea ce ştim,
- determinarea a ceea ce dorim să învăţăm
- reactualizarea a aceea ce am învăţat.
Primii doi se pot realiza oral, pe bază de conversaţie, iar cel de-al treilea se realizează în
scris, fie în timp ce se lecturează textul, fie imediat ce textul a fost parcurs integral.
Aceasta metoda constă în completarea unei fişe de lucru, prin activităţi de grup sau
individual. 10.Predarea în sistem AeL - este poate una dintre cele mai interactive
metode, care face din disciplina biologie o materie mai atractivă. Elevii sunt participanţi
direcţi la procesul de predare-învăţare-evaluare, pot ei înşişi să provoace simulări ale
unor procese şi fenomene biologice greu de reprodus în laborator
11.Diagrama SPIDER MAP ( Pânza de paianjen ) este un organizator grafic care poate
fi utilizat pentru a investiga şi a enumera diferite aspecte ale unui subiect, ajutând elevul
să-şi organizeze şi să-şi sintetizeze ideile. Diagrama seamănă cu o pânză de paianjen,
astfel explicându-se numele dat. Are ca principal dezavantaj dificultatea realizării grafice.
DIAGRAMA VENN. Este o metodă grafică folosită pentru a compara procese,
evenimente, noţiuni istorice, personalităţi.
 Adriana Barbuta AMG II

Diagrama este formată din două cercuri care se suprapun parţial. În zona care se
suprapune se notează asemănările. Elevii pot lucra individual, în pereche sau în echipă
( învaţă prin colaborare).
12.Metoda R.A.I - are la bază stimularea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a
comunica (prin întrebări şi răspunsuri) ceea ce tocmai au învăţat. Denumirea provine de
la iniţialele cuvintelor Răspunde – Aruncă – Interoghează şi se desfăşoară astfel: la
sfârşitul unei lecţii sau a unei secvenţe de lecţie, profesorul împreună cu elevii săi, printr-
un joc de aruncare a unei mingi mici şi uşoare de la un elev la altul. Cel care aruncă
mingea trebuie să pună o întrebare din lecţia predată celui care o prinde. Cel care prinde
mingea răspunde la întrebare şi apoi aruncă mai departe altui coleg, punând o nouă
întrebare. Evident interogatorul trebuie să cunoască şi răspunsul întrebării adresate.
Elevul care nu cunoaşte răspunsul iese din joc, iar răspunsul va veni din partea celui care
a pus întrebarea. Acesta are ocazia de a mai arunca încă o dată mingea, şi, deci, de a mai
pune o întrebare
13.Metoda Explozia stelara- este o metodă de stimulare a creativităţii, o modalitate de
relaxare a copiilor şi se bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme
şi noi descoperiri. Ca si avantaje este uşor de aplicat oricărei vârste ,stimulează
creativitatea în grup şi individuală; este în acelaşi timp o modalitate de relaxare şi o sursă
de noi descoperiri; facilitează crearea a cât mai multor întrebări care duc la cât mai multe
conexiuni între concepte, dezvoltă şi exersează gândirea cauzală, divergentă, deductivă,
inteligenţele multiple, limbajul, atenţia distributivă.
BIBLIOGRAFIE
• Cerghit, I., Metode de învăţământ, Editura Polirom, 2006.
• Cerghit ,I., -Sisteme de instruire alternative şi complemantare, Ed.Aramis,
• Bucureşti,2002; • Lazar V., Caprarin D., Metode didactice utilizate in predarea
biologiei, Ed.Arves,2008;