Lecția practică nr.

15

Tema: . Tulburări ereditare în dezvoltarea țesuturilor dentare.Leziuni ale ţesuturilor dentare dure, ce
apar după erupţia dinților (leziuni traumatice, necroza acidă). Semne clinice, diagnosticul pozitiv și
diferenţial. Tratamentul. Elemente profilactice.

Amelogeneza imperfectă.

Constituie o tulburare in dezvoltarea adamantinei, cu manifestari variate ce depind de severitatea

patologiei. Deosebim 4 forme de manifestare:

- Prima forma: cu modificari minime, dintii de forma si dimensuni normale. Smaltul neted, lucios, insa
are putine nuante galbui sau brune.

- A doua forma: eruptia dintilor la termen, si initial acestia au o culoare normala. Peste 1-3 ani
adamantina capata o nuanta opaca, apoi brun-deschisa, devine rugoasa, apoi smaltul se pierde
partial sau definitiv

- A treia forma: dintii erup la termen, smaltul e alb insa comporta fisuri multiple orientate haotic.
Smaltul incepe sa dispara de pe toti dintii, degajand dentina bruna.

- A patra forma – configuratia si dimensiunea dintilor sunt obisnuite, insa in momentul eruptiei
adamantina este cretoasa, fara luciu, pe-alocuri lipseste. La cel mai mic efor mecanic se detaseaza
de pe dinte.

Tratament: remineralizarea sistematica, in caz de modificari brutale – tratament ortopedic.

Dentinogeneza imperfectă.

Tulburare ereditara in dezvoltare dentinei, boala se caracterizeaza prin subdezvoltarea radacinilor, lipsa
lor sau formarea de radacini acuminate. Coroanele dintilor au forma, dimenisune normala. De obicei
pacientii acuza mobilitate a dintilor, caderea lor timpurie.

Exaemnul radiologic releva lungime scurta a radacinilor tuturor dintilor, precum si lipsa cavitatii dintelui
si a canalelor radiculare.

Deseori in radacini se constata modificari precum formatiuni chisoase cu contururi netede. In aparitia
acestor formatiuni nu tine de afectiunea in cauza. Exista pareri ca aceste modificari ar fi o consecinta a
tulb dentinogenezei.

Osteogeneza imperfectă.

Osteogenesis imperfecta sau boala oaselor fragile este una dintre cele mai frecvente displazii scheletice.
Este o boala generalizata a tesutului conjunctiv care se poate manifesta prin unul sau mai multe dintre
urmatoarele elemente: sclere albastre, fata triunghiulara, macrocefalie, surditate, dentitie defectiva,
torace in butoi, scolioza, deformari ale membrelor, fracturi, laxitate articulara si retard al cresterii.

In osteogenezis imperfecta modificarile patologice sunt observate in toate tesuturile in care tipul 1 de
colagen este un component important, cum este osul, ligementele, dentina si sclerele.

Mutatiile in genele care codeaza colagenul tip 1 afecteaza una sau doua gene, numarind peste 80%
dintre cazurile de osteogenesis imperfecta.
Morbiditatea si mortalitatea asociate cu osteogenesis imperfecta variaza larg in functie de genotip.
Variabilitatea depinde si de mutatiile suferite. Corpul prezinta virtual multiple fracturi in toate oasele.
Forma perinatala este fatala la citeva ore dupa nastere, desi unii bebelusi supravietuiesc citeva luni.

Osteogenesis imperfecta are si o forma usoara, in care adultii care nu au suferit inca nici o fractura se
adreseaza medicului datorita fracturilor altor membri ai familiei. Intre cele doua forme de boala exista
un continuu de severitate.

Pina recent corectarea chirurgicala a deformarilor, fizioterapia si sustinerea ortotica erau principalele
optiuni terapeutice pentru osteogenesis imperfecta. Odata cu intelegerea mai profunda a mecanismelor
moleculare ale bolii, a cistigat popularitate si tratamentul medical pentru cresterea masei osoase si a
duritatii osului. Se folosesc bifosfonatii, pamidronatul, care inhiba resorbtia de os mediata de
osteoclaste prin legarea de hidroxiapatita. Imbunatateste semnificativ evolutia bolii tip III, IV prin
scaderea frecventei fracturilor, cresterea densitatii osoase, scaderea durerii osoase si cresterea inaltimii.
Se administreaza hormon de crestere pentru stimularea functiei osteoclastelor, hormon paratiroid
recombinat uman, transplant de maduva.

Sindromul Stainton-Capdepont.

Boala ereditara autozomala, ce afecteaza ata dintii de lapte cat si cei permanenti.

Se caracterizeaza prin faptul ca in sindrom Capdepont majoritatea dintilor sunt lipsiti de adamantina, au
culoare galben – bruna, sunt ruinati de abraziune, se intrevad contururile pulpei, pacientii nu acuza
dureri. Dar uneori senzatia dolora e determinata de erodarea si trauma papilei gingivale.

Radacinile sunt scurte, subtiate, in regiunile apicale deseori se observa focare de rarefiere a tesutului
osos. Pot exista chisturi, canale fistuloase.

Tratament: mai des ortopedic, prezinta mari dificultati.

Boala oaselor de marmură sau osteopetroza.

Boala de marmura, este o osteoscleroza congenitala familiala. Se manifesta prin osteoscleroza difuza in
majoritatea oaselor scheletului.

Se disting forme benigne si maligne:

In forma benigna: leziunea intereseaza mezenchimul scheletic, se vorbeste despre varianta benigna a
afectiunii, care manifesta doar osteoscleroza si ramane oligosimptomatica.

In forma maligna – se afecteaza mezenchimul mielogen, atunci prompt si brusc se deregleaza

hematopoieza, scade acuitatea vizuala, survin osteomielite, ale mandibulei, fracturi osoase, scleorza
oaselor maxilare, anomalii de dentitie.

Smaltul dintilor are o culoare cretoasa, apoi se pietrifica. Dintii se ruineaza curand.

Tratament: ortopedic

Traumatismul dentar.Cauzele. Clasificarea traumatismului acut.

Traumatismul dentar acut: poate genera contuzie, fractura sau luxatia unui dinte sau a unui grup de
dinti.

Contuzia dintelui- In timpul primelor ore apare o senzatie de durere ce se accentueaza in timpul
muscarilor. In urma contuziei uneori se poate rupe facscicolul vascular, care provoaca o hemoragie in
pulpa dintelui.

Luxatia dintelui- deplasarea dintelui in alveola.

Fractura dintelui poate interesa o parte coronara sau intregime, la fel si a radacinii.

Contuzia- o stare aparută în urma loviturii puternice de niște obiecte tari cu afectarea

paradonțiului,mobilitate, dar fară deplasarea dintelui

Tabloul clinic, diagnosticul și tratamentul luxației dintelui.

Luxatia dintelui:este o deplasare a dintelui in alevola cand forta traumatizanta se aplica lateral sau
vertical.

Cand parodontiul este sanatos, luxatia dintelui rezulta in din aplicarea unui mare efort. Insa o data cu
resobrita osoasa, poate aparea si in urma unui efort slab. Poate fi insotita de leziunni gingivale.

Semne: durere la un dinte sau un grup de dinti, mobilitate sporita.

Tratament: depinde de straea tesutului osos periapical. Daca e intact pe o intindere de >1/2 din
radacina, dintele se va conserva;

- Plasarea dintelui in locul lui firesc

- Imobilizarea dintelui

- Cercetarea starii pulpei in dinamica

- Ectruziva: traumatism dentar caracterizat prin deteriorarea totală sau parţială a ligamentelor
periodontale rezultând slăbirea ancorării şi deplasarea axială a dintelui din alveolă.-alveola osoasă
este intactă, iar deplasarea axială generează aspectul de protruzie mai mult sau mai puţin
accentuată a dintelui interesat.

- clinic:-alungirea coronara peste planul normal de ocluzie-sanse de repozitionarea dintelui sunt

maxime daca pacientul se prezinta la 60-90minute de  la producerea accidentului

- Structurile afectate: pachetul vasculo-nervos pulpar este erupt; ligamentele periodontale : o parte
rupe si restul elongate; radacina dentara este expusa pe o anumita suprafata

- Intruziva: reprezintă traumatismul prin care dintele este dislocat axial în osul alveolar. Este însoţită
defractura cominutivă a osului alveolar.-de regulă este un traumatism extensiv implicând mai mulţi
dinţi.-coroana este scurta fara linie de fractura ,-uneori aceasta intruzie poate fi pana la faza in care
dintele nu se mai vede pe arcada ,-pe radiografie se observa patrunderea radacinii mult in alveola
peste nivelul celorlalte radacini daca radacina este cu apexul deschis sanse de revenire a dintelui
sunt mai mari-daca radacina este formata redresarea  dintelui se face cu tractiune ortodontica

- Structuri interesate:•Pachetul vasculo-nervos apical este rupt.•Ruperea ligamentelor

periodontale.•Contuzia ligamentelor periodontale.•Contuzia osului alveolar.• Plagă la nivelul
marginii gingivale
-

- Avulsia (iesirea completa a dintelui din alveola)Examenul clinic:-alveola goala,-trat.in replantare si

imobilizare-sansele reusintei replantarii depinde de timpul scurs de la avulsie,mediul in care a fost
conservat dintele, mediul putand fi ser fiziologic,lapte,propria saliva

- Structuri interesate: Pachetul vasculo-nervos pulpar este rupt.• Ligamentele periodontale sunt
parţial sau total rupte.•Peretele alveolar vestibular sau palatinal este fracturat.•Apexul dintelui
este blocat.•Ligamentele periodontale cervicale sunt comprimate

- Tratament: Evidenta indivituala, dieta curatatoare timp de o saptamina , in caz de inclavare-

repozitionarea, prelurarea medicamentoasa, dintele se fixeaza cu compozit-conect; dintele se
imobilizeaza (cu 2-3 dintii vecini sanatosi de o parte si alta a dintelui cu probleme)-dintele trebuie
repozitionat-depinde de -timpul scurs de la producerea accidentului-4 ore:coagularea sangelui in
ligamentul alveolo-dentaràpozitionare dificila  si foarte riscantaàmai dureroasa ,fortarea
repozitionarii dinteluiàrezorbtii radiculare in timp-se urmareste clinic si prin radiografii(teste de
vitalitate ,de culoare)-daca luxatia este laterala(V-O,M-D)se examineaza dintele cu atentie si se
palpeaza osul,pe Rx se observa largirea spatiului periodontal in directia opusa  deplasarii dintelui

- Traumele acute sunt supuse prepoderent dintilor forntali superiori, drept consecinta poate aparea
fractura dinteleui la diferite niveluri

Tabloul clinic, diagnosticul și tratamentul contuziei dintelui.

Contuzia - leziunea dintelui si a aparatului sau de suport fara deplasarea dintelui din alveola àprin simpla
lovire a dintelui fara existenta semnului de fractura sau lipsa de substanta o stare aparuta in urma
loviturii puternice de niste obiecte tari cu afectarea paradontiului , mobilitate, dar fara deplasarea
dintelui .

-în primele ore apare o senzaţie de durere ce se accentuează în timpul muşcării. În urma contuziei
uneori se poate rupe fascicolul vascular, care provoacă o hemoragie în pulpa dintelui.

Examenul clinic:

-dintele este prezent in alveola ,sensibil la percutie in ax(posibil) in functie de intensitatea loviturii:exista
edeme sangerande la nivelul parodontal,fara ca dintele sa aiba mobilitate

Tratament: Evidenta indivituala, dieta curatatoare timp de o saptamina , in caz de inclavare-

repozitionarea, prelurarea medicamentoasa, dintele se fixeaza cu compozit-conect; -cu atentie:in functie
de joc tratamentul initialàcomplicatii ale spatiului odontal(parodontite apicale acute,cronice)-se
urmareste radiologic in timp(1 saptamana-2-3saptamani-1-6 luni)-consumul alimentelor moi-dintele nu
se imobilizeaza decat daca exista dinti mobili-radiografiile se pastreaza

Traumele acute sunt supuse prepoderent dintilor forntali superiori, drept consecinta poate aparea
fractura dinteleui la diferite niveluri

Tabloul clinic, diagnosticul și tratamentul fracturii dentare.

Fractura dintelui - poate interesa o parte a sau coroana in intregime si radacina . Traumele acute sunt
supuse prepoderent dintilor forntali superiori, drept consecinta poate aparea fractura dinteleui la
diferite niveluri

Fractura orizontala/oblica
F.d. de cor. 1/3 - fara deschiderea camerei pulpare

F.d. de cor. 1/2 - fara sau cu deschiderea pulpei

F.d. de cor. 2/3-cu deschiderea pulpei

F. d. de radacina 1/3

F.d. de radacina1/2

F.d. de radacina 2/3.

Factura verticală a dintelui de coroană

 Diagnosticul: -examinarea menuțioasă a dintelui

Obiectiv: mobilitatea, luxație, edem

Radiologic: marirea sau îngustarea fantei periodontale, prezența liniei de factură

 In caz de fractura, e necesar de stabilit starea pulpei (Intacta, sau cointeresata in fractură ).

Dacă e vorba de o fractură coronară pe 1/3 fara cointeresarea pulpei dupa o remterapie, local se va face
restaurarea coroanei cu compozite. În cazul fracturii coronare pe 1/2, 1/3, când pulpa este trau mată, se
poate incerca metoda biologică (conservativă) sau ampu-tarea vitală cu restaurarea ulterioara a
coroanei.

 Atunci cand fractura coroanei trece la 2/3 de coroană se efectuează depulparea dintelui cu restaurarea
ulterioară(pivot metalic/sintetic). în cazul în care are loc fracturarea radacinii la nivelul pri-mei 1/3 se
recurge la extractia dintelui. Ulterior - înlocuirea dinteluise face cu ,,conect" + compozite.Daca linia
fracturii se află la nivelul 1/2, 2/3, asemenea dinte se pastrează în 2 situații:1.Dintele se fixează, se
supune tacticii dc așteptare. Daca dintele s-a intărit, durerile au dispărut, radiologic procesul apical
lipsește,dintele nu este schimbat la culoare, EOD este in limita 2-10 mkA-dintele este
salvat.Radiologie:linia fracturii se consolidează.

 2. Dintele se fixează, dar se schimbă în culoare, EOD- 90 -120 mkA.

Radiologic:se observă un proces în regiunea apexului sau fracturii. In această situație sc efectuează
tratament endodontic, obturație cu pivot metalic, la necesitate - apecotomie

Necroza acidă.Etiologie.Tablou clinic.Diagnostic, diagnostic diferențial.Tratament.

Necroza - reprezinta un defect structural al tesuturilor dure

Etiologie: apare in rezultatul actiunii acizilor asupra dintilor si poate fi intilnita la persoanele: care
muncesc un timp îndelungat în condiţii neprotejate in procesul de producere a acizilor orgaici si
neorganici; pacienti cu gastrite hiperacide (acidoza); anacide in urma utilizarii HCL-lui. Mai frecvent
provoacă necroză- acidul clorhidric, azotic, sulfuric şi mai rar se observă necroze de la acţiunea acizilor
organici.

 Clasificare: Acumularea vaporilor în aer modifică pH salivar până la 5,8-6,2, iar ca rezultat area loc
decalcinarea smalţului. Luînd în calcul sistematizarea etiologică a necrozei ea poate fi :

-Exogenă(chimică)

-Endogenă
Tabloul clinic:   Subiectiv: Deja în fazele iniţiale a necrozei acide pacienţii au senzaţii de strepezire,
amorţire, apoi hiperestezie pronunţată de la agenţi termici, chimici şi mecanici.

 In toate cazurile sufera in primul rind dintii frontali superiori. Pot apărea şi dureri spontane în dinţi.
Uneori apare o senzaţie de lipire a dinţilor la angrenare. Cu timpul aceste senzaţii dispar în urma
depunerii dentinei terţiare şi distrofiei pulpei sau necroza ei.

Obiectiv: Cu timpul adamantina capătă un aspect opac, mat cu o culoare gri – murdară sau întunecată,
devine rugoasă. Are loc distrucţia ţesuturilor.  Adamantina dispare, apar margini ascuţite a dinţilor care
uşor se fracturează. Mai frecvent sunt lezaţi dinţii frontali pe suprafaţa lor vestibulară. Coroanele
incisivilor şi caninilor se micşorează în înălţime, iar marginea incizală devine ovală, uneori coroanele
capătă o formă de clin. Treptat coroanele dinţilor frontali se ruinează până la gingie, apar  gingivite,
molarii şi premolarii sunt supuşi abraziunii.

  Diagnosticul diferential:

Se stabilește în raport cu eroziunea pentru care este caracteristică prezența suprefeței

lucioase,dure,poleite ,pe cînd în necroza suprefața e rugoasa , moale ( dimeneralizata)

Diagnosticul diferențial trebuie efectuat cu suprafață superficială, medie și carie în stadiul spot,
hipoplazie cu smalț, forme erozive și distructive de fluoroză, leziuni dentare ereditare (sindrom Stanton-
Capdepon etc.), precum și cu eroziune a smalțului.

Tratamentul si Profilaxia:

Tratamentul necrozei acide poate fi împărțită în generală și locală.

Tratamentul general este, în primul rând, încetarea imediată sau reducerea maximă a efectului
agentului chimic. De asemenea, administrarea orală de medicamente care conțin calciu timp de 3-4
săptămâni cu o pauză de 2-3 luni, precum și multivitamine.

Tratament local. În primul rând, trebuie să eliminați hipersensibilitatea. În acest scop, se utilizează
aplicații care conțin calciu și fluor (soluție de gluconat de calciu 10%, soluție de fluorură de sodiu 0,2-
2%). În prezența țesuturilor înmuiate, acestea sunt pregătite și eu umplu cavitățile, cel mai bine este să
folosesc ciment ionomer de sticlă pentru umplere. DIN scop preventiv se recomandă efectuarea unui
curs de terapie remineralizantă de 2-3 ori pe an, precum și tratarea suprafețelor dinților cu preparate cu
fluor.

Oamenii trebuie să fie atenți la riscurile din fabricile cu rate ridicate de necroză acidă. Lucrătorii trebuie
să respecte măsurile de siguranță, să utilizeze echipament de protecție și să fie, de asemenea,
înregistrați la dispensare. În caz de necroză a smalțului în legătură cu numirea acizilor, este necesar să
avertizați pacienții cu privire la necesitatea de a lua medicamentul printr-un tub de sticlă și de a clăti
bine cavitatea bucală după aceea.

- examinarea multilaterala, la prezenta xerostomiei este necesar echilibrul Ph-ului si a cantitatii de

saliva

- tratament remineralizator se aplica diferite remedii ce contin Ca, P, F, microelemente

- utilizarea lacurilor ce contin F, Belec-F, hidroxid de Ca

- acoperirea dintilor cu Admira Protect , fotopolimer , armacer pentru izolarea si protejarea tesuturilor
denare

- igiena cavitatii bucale cu paste

- clatituri ambundente cu solutii bazice ( bicarbonat de sodiu)

- restaurari coronare cu compozie

tratament specific al afectiunilor generale ce pot provoca necroza