Sunteți pe pagina 1din 8

Conf.univ.dr.

Leață Răzvan

Curs 10

Principiile generale de confectionare puntilor dentare

Toate puntile dentare, indiferent de tehnica prin care sunt realizate (dintr-o bucata sau
mai multe elemente), trebuie sa corespunda unor principii general valabile, cunoscute sub
numele de: principiul biofunctional, biomecanic si profilactic.

1.Principiul Biofunctional
Restaurarea integritatii arcadei dentare cu ajutorul puntilor dentare, se realizeaza
in scopul restabilirii functiilor majore ale aparatului dentomaxilar: masticatie, fonatie,
fizionomie.

Functia de masticatie. - Arcadele dentare, restaurate prin punti, pot realiza masticatia
eficienta in limite fizionomice daca sunt asigurate urmatoarele conditii:
 fetele ocluzale ale constructiei protetice sa prezinte dimensiuni identice sau
asemanatoare cu fetele ocluzale ale dintilor naturali pierduti ;
 relieful fetelor ocluzale, cuspidat cu toate elementele bine exprimate in
concordanta cu individualizarea stereotipiilor musculare;
 raportul de contact cu dintii antagonisti sa se obtina functional, cu multiple
contacte, stabile si simultane pentru a favoriza transmiterea presiunilor in axul
dintilor stalpi.

Functia fizionomica - In zona frontala si fronto laterala, corpul de punte si elementele de


agregare restaureaza aceasta funtie prin urmatoarele elemente de morfologie coronara :
 forma fetelor vestibulara a dintilor artificiali identica cu a dintilor retrasi de pe
aceeasi arcada si in coreletie cu a dintilor arcadei antagoniste ;
 dimensiunea fetelor vestibulare egale cu ale dintilor naturali absenti si in armonie
cu a dintilor restati ;
 pozitia fiecarui dinte, atat unul fata de celalalt, cat si pozitia pe o anumita curbura.
Pozitia de usoara suprapunere sau de inghesuire este mai dificila de redat, incat sa
se imite in totalitate unele malpozitii preexistente ;
 culoarea reprezinta elementul principal pentru restaurarea aspectului estetic ; la
punti se obtine cu multa dificultate culoarea naturala. Culoarea fetelor vestibulare,
impreuna cu forma si dimensiunea, reprezinta caracteristicile capabile sa
restaureze armonia dento – dentara si dento – faciala, care exista la fiecare pacient
dentat.

Puntile dentare, dupa modul cum reusesc sau nu sa restaureze functia fizionomica,
sant clasificate in : fizionomice, nefizionomice, partial fizionomice. Puntile fizionomice
sant reprezentate de cele la care atat elementul de agregare,cat si corpul de punte
reproduc, pe toate fetele lor, culoarea naturala a dintilor.

Curs 10 1
Conf.univ.dr.Leață Răzvan

Acestea pot fi realizate numai din rasini acrilice sau mese ceramice, sunt
nemetalice. Dar pot fi alcatuite dintr-o structura de rezistenta metalica, acoperita, in
totalitate, cu material de culoarea dintilor.
Sunt puntile mixte metalo – ceramice si metalo – acrilice.
Puntile partial fizionomice sunt cele care ofera, numai pe fetele vizibile, culoarea
naturala a dintilor, data de o fateta fixata pe structura metalica. Fetele care nu apar
vizibile sant metalice.
Puntile nefizionomice sant in totalitate realizate din aliaje metalice utilizate in
stomatologie, culoarea fiind specifica pentru fiecare grupa de aliaje.

Puntile din aliaje inoxidabile, cum sunt cele din crom – nichel sau crom – cobalt,
au culoare argintie sralucitoare. Puntile din aliaje seminobile de argint – paladiu au
culoare alb – cenusie, cand contin mici cantitati de aur.
Puntile din aliaje nobile din aur au culoare galbena, care variaza de la o culoare
galben inchis pana la galben roscat in functie de procentul de aur, cupru sau argint din
compozitie. Aliajele de aur platinat au ca particularitate nuanta galben – gri, care, in cazul
aliajelor cu procent mare de platina, cum sunt cele pentru metalo – ceramica, culoarea
este aproape gri - galbena.

2.Principiul Biomecanic

Acest principiu urmareste sa asigure lucrarii protetice urmatoarele caracteristici:


 Rezistenta fizica,inseamna ca elementele de agregare, dar in special corpul de
punte, sa nu se fractureze, sa nu se deformeze elastic sau plastic sau sa se
abrazeze in contact cu dintii antagonisti. Corpul de punte, pentru simplificarea
intelegerii, poate fii asemanat cu o bara sprijinita la extremitati, pe suprafata
careia se exercita presiuni.
Rezistenta fizica a barei poate fi asigurata astfel:
 prin alegerea unui anumit aliaj cu caracteristici fizice corespunzatoare, fiind
cunoscut ca aliajele au rezistenta fizica diferita, in functie de structura fizico –
chimica;
 prin marirea dimensiunii barei in sectiune trasversar. Doua bare cu sectiuni
diferite, din acelasi aliaj, au si rezistenta fizica diferita. Bara cu diametru mai
mare in sectiune transversala este mai rezistenta la deformare si la rupere, decat
cea cu diametrul sectiunii mai mici;
 prin alegerea unei forme in sectiune transversala care asigura cea mai mare
rezistenta. Forma de litera T sau unghi drept sant mai rezistente decat formele
rotunde sau patrate;
 prin orientarea formei barei astfel ca diametrul mare in sectiune transversala se fie
indreptata pe directia de actiune.
 fata ocluzala a corpului de punte si a elementelor de agregare sa fie reprezentata
de un aliaj metalic cu un coeficient de rezistenta la abraziune asemanator celui al
tesutului dentar (smalt), pentru a nu se produce disfunctii ocluzale ulterior prin
abraziunea excesiva a antagonistilor sau a corpului de punte.
 Structura metalica de rezistenta a corpului de punte poate sa fie in sectiune
transversara in forma literei L, dreptunghiulara, ovalara, a literei T sau patrata.
3.Principiul Profilactic.

Curs 10 2
Conf.univ.dr.Leață Răzvan

Puntile dentare, conform acestui principiu, sunt concepute si realizate sa nu


produca modificari patologice in troficitatea formatiunilor anatomice cu care au relatii de
contact (dinti stalpi, dinti antagonisti, parodontiu, creasta alveolara si mucoasa).
Acest principiu este cel mai complex dintre toate principiile, deoarece se refera la
urmatoarele elemente:
- Directia corpului de punte. Directia pe care este necesara sa o urmeze corpul de
punte intre elementele de agregare si transmise osului alveolar prin tesuturile dento –
parodontale. Aceasta impune ca toate fortele (presiunile) ocluzale sa actioneze in axul
lung al dintilor stalpi. Numai asa se poate mentine integritatea si starea de sanatate a
parodontiuluidintilor stalpi. Pentru a obtine aceasta rezultanta axiala a presiunilor
masticatorii, corpul de punte este realizat in linie dreapta intre elementele de agregare.
Pentru zonele latarale se poate realiza in linie dreapta, deoarece si forma arcadei
se inscrie pe o linie dreapta.
In concluzie sunt urmarite:
 obtinerea celor mai favorabile conditii biomecanice, pentru repartizarea judicioasa
a presiunilor in axul lung al dintilor stalpi;
 Incadrarea lucrarii protetice in configuratia generala a arcadelor dentare naturale;
 Obtinerea unor contacte interdentare ocluzale functionale cu dintii antagonisti.
 Relieful ocluzal si latimea vestibulo – orala a corpului de punte
 Relieful ocluzal al puntilor dentare asigura: efectuarea functiei de masticatie,
relatia functionala ocluzala functionala cu dintii antagonisti si libertatea miscarilor
reflexe ale mandibulei.
Inaintea conceptiei functionaliste despre ocluzia dentara, corpul de punte este
realizat dupa doua reguli considerate fundamentale si absolute:
 dimensiunea in sens festibulo – oral , mai redusa decat a dintilor naturali,
proportional cu lungimea;
 Fata ocluzala modelata cu relief aplatizat, pantele cuspizilor inclinate intr-un
unghi mai mic de 20 grade.

Cunostintele de fiziologie ocluzala au combatut aceste reguli, demonstrand


urmatoarele:
Ingustarea corpului de punte nu favorizeaza micsorarea presiunilor ocluzale in
masticatie, cand se intrerup alimentele, deoarece acestea au intensitatea cea mai mare
numai in momentul producerii momentului de intercuspidare maxima. Ingustarea
corpului de punte are insa urmatoarele consecinte nefavorabile:
 Scaderea rezistentei fizice ; structura de rezistenta fiind redusa dimensional , nu
mai are suficienta rigiditate, corpul de punte se deformeaza elastic sau plastic,
traumatizeaza parodontiul dintilor stalpi in mod repetat aparand mobilitatea lor.
 Instabilitatea ocluziei. Ingustarea se realizeaza dinspre oral, pentru a nu se aduce
prejudicii aspectului estetic; la maxilar erau redusi partial sau total cuspizii de
sprijin, la mandibula cuspizii linguali, micsorandu-se santurile si fosetele.
In prezent sunt excluse aceste consecinte nefavorabile, corpul de punte se
realizeaza in sens vestibulo – oral egala cu cea a dintilor naturali pe care ii inlocuieste.

Curs 10 3
Conf.univ.dr.Leață Răzvan

Fata ocluzala cu relief aplatizat favorizeaza eliminarea rezultantelor orizontale


aparute din descompunerea vectorului ce intalneste un plan inclinat reprezentat de pantele
cuspidiene.
Planurile inclinate pe care actioneaza fortele reprezentate de relieful ocluzal al
dintilor laterali multicuspidati, prezinta cate doua orientari : vestibular si oral sau mezial
si distal.
Rezultatele orizontale aparute pe aceste planuri se anuleaza reciproc prin anularea
pantelor cuspidiene intr-un unghi cu valoare egala pentru cele orientate vestiubular si oral
sau mezial si distal prin obtinerea unui angrenaj functional cu dintii antagonisti.

Modelajului ocluzal aplatizat -dezavantaje:


 ineficienta masticatorie, alimentele nu pot fi triturate;
 cresterea numarului miscarilor mandibulei, un ciclu masticator prelungit;
 cresterea fortelor de contractie a muschilor ridicatori ai mandibulei;
 aparitia posibila a oboselii musculare;
 supra solicitarea lucrarii protetice;
 suprasolicitarea parodontiului dintilor stalpi.
In prezent modelajul este dictat de conceptia functionalista fiind realizat in scopul
restaurarii aparatului dento maxilar. Relieful ocluzal este in concordanta cu morfologia
dintilor antagonisti si cu stereotipiile contractiilor muschilor mobilizatori a mandibulei
pacientului. Aspectul morfologiei ocluzale este caracterizat de prezenta cuspizilor cu
pante usor convexe, inclinate sub un unghi ce creeaza contacte punctiforme cu relieful
ocluzal al dintilor antagonisti. Corpul de punte , la nivelul fetei ocluzale , poate sa
restabileasca cu dintii antagonisti cele trei tipuri de contacte ocluzale pe care le prezinta
arcadele dentare naturale:
 contactul tripodic;
 contact varf cuspid, planseu foseta;
 contact de suprafata.
Contactul tripodic reprezinta tipul ideal de contact, deoarece asigura: stabilitate in
pozitia de intercuspidare maxima; alunecarea libera a miscarilor mandibulei insotite de
contacte interdentare; eficienta maxima masticatorie;
Dupa cum este cunoscut, contactele sunt prezente numai intre convexitatile
pantelor cuspizilor activi de pe fetele ocluzale ale corpului de punte si micile zone
punctiforme de la nivelul peretilor fosetelor. Este posibil sa se obtina, daca relieful
ocluzal al dintilor antagonisti are cuspizi inalti cu pante abrupte.
Aceste fel de contact este asemanator cu cel care se realizeaza intre suprafetele
mai multor sfere.
Contactul intre varful cuspidului si planseul fosetelor.Acest tip de contact este mai
putin favorabil, deoarece in pozitia de intercuspidare maxima nu asigura stabilitate
mandibulei in plan orizontal. Asigura in dinamica mandibulei miscarile libere si este
posibila efectuarea unei masticatii cu eficienta maxima. Contactul intre varful cuspidului
si planseul fosetelor este posibil sa se produca daca se modeleaza cuspizii inalti, iar
fosetele dintilor antagonisti sant larg deschise. Astfel apare o incongruenta intre cele doua
elemente morfo – functionale.
Contactul in suprafata este reprezentat de un angrenaj foarte strans.

Curs 10 4
Conf.univ.dr.Leață Răzvan

Apare prin realizarea unui corp de punte al carui relief ocluzal prezinta cuspizi inalti ce
patrund in fosetele dintilor antagonisti. Intre pantele cuspizilor si peretii fosetelor se
produc contacte intinse.
Acest tip de contact asigura:
 stabilitatea mandibulei in pozitia de intercuspidare maxima; eficienta in
masticatie;
In dinamica mandibulara, genereaza obstacole insotite de aparitia fortelor de
frecare intre suprafetele de contact, datorita carora lucrarea protetica poate deveni un
factor iatrogen; reprezinta cauza determinata a unei disfunctii ocluzale.
In pozitia de intercuspidare maxima sunt restaurate stopurile ocluzale. Inaintea
conceptiei functionale, corpul de punte in zona frontala a fost realizat fara contact cu
dintii antagonisti. Se va creea un spatiu de in ocluzie in sens sagital si vertical, in scopul
micsorarii solicitarii dintilor stalpi.
Consecinta acestei erori, se manifesta prin disfunctionarea aparatului
dentomaxilar.
Dificultati constante pe model in modelarea fetei ocluzale a corpului de punte
determinate de dintii antagonisti:
 dintii antagonisti naturali intr-o edentatie veche neprotezata, pot sa fie migrati in
sens vertical , corpul de punte sa nu se inscrie armonios in planul de ocluzie al
arcadei pacientului. In aceasta situatie , se incepe slefuirea mai intai a dintilor
antagonisti pentru nivelarea planului de ocluzie si apoi a dintilor stalpi.
 dintii antagonisti pot fi reprezentati de o punte incorecta. Ea va fiindepartata,
refacuta corect, si dupa aceea se confectioneaza puntea care rezolva edentatia de
tratat.
 dintii antagonisti reprezentati de o lucrare mobila sau mobilizabila. Daca lucrarea
este recenta si corecta , puntea se va realiza in functie de aceasta. Daca lucrarea
este incorecta, puntea va fi corect confectionata, dupa care se confectioneaza o
noua proteza mobilizabila. Daca proteza este recenta si incorecta , se va remodela
relieful ocluzal al protezei, dupa care se va confectiona puntea.
In toate aceste situatii se urmareste realizarea unui angrenaj functional cu
antagonistii care sa permita permita o totala libertate a miscarii mandibulei.

4.Raportul corpului de punte cu creasta alveolara


Forma corpului de punte dar, in special, contactul sau cu tesuturile inconjuratoare
trebuie sa favorizeze curatirea si auto curatirea. Fata corpului de punte orientata spre
mucoasa crestei alveolare sa prezinte forme si prelucrari prin lustruire care sa nu
retentioneze alimente in timpul masticatiei. Toate puntile dentare , la nivelul corpului de
punte , retentioneaza mai mult sau mai putin alimente , formanduse un depozit solid,
pietrificat, prin precipitarea sarurilor minerale , luand un aspect asemanator cu al tartrului
dentar.
Acest depozit isi manifesta prezenta in cavitatea bucala creand halena
caracteristica si producand leziuni gingivale. Acest dezavantaj al puntilor dentare cu
implicatii asupra igienei orale reprezinta obiectivul preocuparii pentru obtinerea
intotdeauna a celui mai corespunzator corp de punte.
Au fost imaginate mai multe posibilitati de relatie a corpului de punte cu creasta
alveolara , fiind alese in functie de topografia edentatiei fronto maxilare, lateral maxilare,
frontal mandibulare, lateral mandibular, de inaltimea si forma crestei.

Curs 10 5
Conf.univ.dr.Leață Răzvan

Relatia sau contactul dintre fata sau marginea mucozala a corpului de punte si
mucoasa poate fi:
 in sa;
 in semisa;
 tangential linear la maxilar;
 tangential linear la mandibula;
 tangent punctiform;
 suspendat.

Corpul de punte in sa. Morfologia acestui corp de punte este indentica cu a


dintilor naturali; prezinta forma si volumul coroanelor naturale.Fata mucozala
acopera versantul vestibular si oral al crestei alveolare , fiind in contact intim cu
mucoasa.
Functional, ofera pacientului posibilitatea exercitarii functiei fonetice si
restaurarea fizionomiei.
Rezistenta este asigurata de structura metalica ce poate avea dimensiuni mai mari.
Din punct de vedere igienic, este foarte deficitar, favorizeaza retentia alimentelor si nu
permite curatirea si autocuratirea. Datorita acestui dezavantaj, apar leziuni inflamatorii
ale mucoasei gingivale. Ca indicatie este realizata din stricta necesitate , numai in situatii
clinice particulare. Astfel: in zona frontala la maxilar, impus de cerinta economica : in
zona laterala impus de conditiile morfologice ale campului protetic (creasta alveolara
lata, si inaltimea spatiului edentat foarte redus). Acest corp de punte este cel mai
confortabil pentrui pacient, o scurta perioada de timp.

Corpul de punte in semisa. Prezinta dimensiuni mai mici si forma modificata,


deoarece acopera numai versantul vestibular al crestei pana la mijlocul crestei. Suprafata
mucozala este redusa la jumatat si se intalneste cu cea orala intr-un unghi larg deschis,
rotunjit. Comparativ cu cel in sa retentioneaza mai putine resturi alimentare , fiind
asigurata o igiena corespunzatoare . Indicatiile sunt asemanatoare cu ale corpului de
punte cu contact in sa. Este corpul de punte realizat in zona frontala la maxilar. Prin
forma si dimensiune se creeaza un compromis intre restaurarea funciilor: fizionomica,
fonatie si de igiena a cavitatii bucale.

Corpul de punte in contact tangent linear - Acest corp de punte prezinta o forma
caracteristica , rezultata din reducerea fetei ocluzale. Contactul cu creasta alveolara se
realizeaza pe versantul vestibular al crestei sub forma de lineara, la nevelul liniei ce
marcheaza coletul dintilor, deoarece fata mucozala este desfintata. Exista fata palato
mucozala inclinata intr-un unghi de aproximativ 45 de grade, orientata de sus in jos si
dinspre vestibular pe oral. Inclinatia este variabila, fiind dependenta de distanta dintre
aceasta alveola si planul de ocluzie. Distanta mai mare creeaza posibilitatea modelarii
fetei palato- mucozale cu o inclinare favorabila alunecarii alimentelor. Fata vestibulara
este modelata pentru a se crea imaginea individualizata a dintilor absenti, fara santuri
adanci. Indicat in zona laterala la mxilar, pentru edentatiile limitate de dinti stalpi cu
dimensiuni cervico – ocluzale normale si cu creasta alveolara de latime medie sau
ingustata. Daca inaltimea spatiului este mica si creasta alveolara lata, nu se poate realiza.

Curs 10 6
Conf.univ.dr.Leață Răzvan

Corpul de punte cu raport linear la mandibula. Pentru a nu se crea confuzii,


precizam ca nu este asemanator cu cel indicat pentru maxilar.
Acest corp de punte reprezinta trei suprafete si o muchie mucozala.
Suprafata ocluzala este modelata cu un relief cuspidat, coordonat cu cuspidarea dintilor
antagonisti, in asa fel, incat sa se realizeze un angrenaj echilibrat si functional. Ingustarea
este acceptata numai atunci cand distanta intree planul de ocluzie si creasta alveolara este
foarte mica. Reducerea suprafetei ocluzale se poate realiza spre lingura, deoarece cuspizii
linguali sunt inactivi, pantele lor linguale nu participa la realizarea angrenajului
interarcadic. Suprafata linguala este modelata usor convex in sens cervico – ocluzal,
pentru a favoriza alunecarea fragmentelor alimentare in afara zonelor de retentie si pentru
a nu fii usor de curatat de limba si de mijloacele artificiale. Suprafata linguala in sens
mezio – distal este neteda , fara santuri, intermediarii nu sunt nici macar schitati si se
obtine o suparafata fara depresiuni, usor de curatat, cu o directie usor convergenta spre
muchia crestei alveolare unde se intalneste cu fata vestibulara.
Suprafata vestibulara in 1/3 ocluzala prezinta individualizarea dintilor
intermediari, atat cat este vizibil, prin santuri de descarcare . Aceste santuri au o
adancime redusa si sunt larg deschise, astfel incat sa nu permita retentionarea resturilor
alimentare . Restul suprafetei vestibulare in cele doua treimi cervicale apare fara relief,
este modelata usor convex in sens cervico – ocluzal si convergent spre lingual,
intalnindu-se cu fata linguala pe muchia crestei.
Muchia mucozala rezulta din unirea suprafetei vestibulare cu cea linguala ,
urmareste configuratia mijlocului crestei alveolare, fiind neteda si in contact lejer cu ea.
Zonele proximale, unde corpul de punte este solidarizat de elementele de
agregare, sunt modelate cu unghiuri larg deschise. La puntea din aliaje nobile si
seminobile , corpul de punte se poate realiza sub forma de creasta si fateta de acrilat,
pentru a reduce consumul de acrilat. Fata linguala si ocluzala sunt metalice , formeaza
peretii casetei. Fateta din compozit formeaza fata vestibulara.

Corpul de punte cu contact punctiform. La acest corp de punte fata mucozala a


fiecarui dinte artificial este redusa la un punct ce vine in contact cu mijlocul crestei
edentate.Fetele priximale, vestibulare si orale, sunt convergente spre zona cervicala; din
aceasta cauza, sub punctul de unire cu alt dinte artificial sau cu elemente de agregare ,
dintele are o forma conica.Locul de unire cu dintele alaturat este rotunjit pentru a
retentiona mai putin alimentele.
Acest tip de contact nu asigura o igiena satisfacatoare in situatia unor dinti cu
coroane scurte, asociati cu creste edentate inalte.Spatiile interdentare triunghiulare
reprezinta zone de retentie greu accesibile pentru autocuratire. Individualizare dintilor
intr-o zona putin vizibila nu inbunatateste aspectul fizionomic al lucrarii protetice . Este
realizat in zona latarala mandibulara.

Corpul de punte suspendat. Conceperea unei astfel de relatii intre fata mucozala a
corpului de punte si creasta edentataporneste de la constatareaca raporturile in sa, in
semisa, tangential sau punctiform, nu asigura o igiena suficienta.Daca exista un spatiu
mare de 3-4 mm intre fata mucozala a corpului de punte si creasta, alimentele vor putea
intra si iesi usor din acest spatiu. Acest corp de punte are fata ocluzala modelata
morfologic individualizat, fetele vestibulare orala schitate in proportie de 1\3 ocluzala cu
santurile de descarcare se de separare. Aceste doua fete trec rotunjit spre fata mucozala ,

Curs 10 7
Conf.univ.dr.Leață Răzvan

care este usor convexa, neteda, fara delimitari sau santuri si foarte bine lustruita. Trecerea
spre elemtele de agregare se face rotunjit, astfel incat din profil are aspectul unui pod.
Existenta spatiului de 3-4 mm este obligatorie, un spatiu mai mic nu asigura igiena, iar
unul mai mare devine inconfortabil pentru pacient. Indicat in zona latarala mandibulara
cand dintii stalpi sunt inalti si creasta este atrofiata. In aceste situatii exista o distanta 7-8
mm de la planul de ocluzie la creasta. Distanta este necesara pentru a obtine spatiul
necesar igienic si o grosime a corpului de punte care sa-i asigure rezistenta.
Protectia papilei interdentare - Sunt afectate papilele la extremitatea edentatiei
datorita compresiunii zonei de joctiune a corpului de punte cu elementele de agregare.
Macheta corpului de punte trebuie sa fie modelata la distanta de papila.
De asemenea , lipirea trebuie sa pastreze spatiul respectiv.

...................................................................................................

....................................................................

Curs 10 8

S-ar putea să vă placă și