Formular de autoevaluare a competențelor ACT

Atributele enunțate mai jos definesc principalele competențe specifice terapeuților

ACT. Vă rugăm să evaluați cât de adevărate credeți că ar fi fiecare dintre aceste enunțuri în cazul
dvs., atunci când ați alege să folosiți ACT (scală de la 1 la 7).

1 2 3 4 5 6 7

Decoc Foarte rar Rareori Uneori Deseori Aproape Întordeauna

adevărat adevărat adevărat adevărat adevărat întodeauna adevărat
adevărat

1 Terapeutul realizează că e în aceeași oală cu clientul și îi vorbește acestuia de la

egal la egal, atutentic, plin de compasiune, asumându-și vulnerabilitatea.

2 Terapetutul modelează disponibilitatea de a avea idei, emoții, amintiri, dificile

sau contradictorii, fără nevoia de a le „rezolva”.

3 Terapeutul adoptă o atitudine plină de compasiune și de umanizare a suferinței

clientului, evită să critice, judece sau să adopte o poziție superioară.

4 Terapeutul revine mereu la ce indică experiențele clientului și nu substituie

experiențele autentice cu propriile opinii.

5 Terapeutul nu încearcă să argumenteze, predice, convingă, constrângă clientul de

nimic (Dacă te surprinzi făcând asta, e un indicator să te oprești - dacă îți propui să
faci ACT).

6 Terapeutul nu explică „semnificația” paradoxului sau metaforelor pentru a

dezvolta „insight” (decât foarte rar).

7 Terapeutul e dispus să autodezvăluie aspecte personale atunci când asta

contribuie în mod adecvat la validarea/ normalizarea experienței clientului.

8 Terapeutul evită livrarea intervențiilor ACT „la conservă” (aruncând cu exerciții,

metafore, proverbe într-o manieră standard - de parcă ar urma un protocol pas cu pas
- în loc să adapteze flexibil răspunsurile în funcție de reacțiile clientului).

9 Terapeutul adaptează intervențiile pentru a potrivi limbajului clientului și

experiențelor imediate ale acestuia.

10 Terapeutul decelează și aplică tehnici ACT ca răspuns la nevoile clientului și e

dispus să modifice cursul intervenției în orice moment pentru a potrivi nevoilor
acestuia.
 11 Este permisă crearea unor noi metafore, exerciții experiențiale și sarcini prin prisma
experiențelor și contextelor specifice ale clientului.

12 Procesele ACT sunt recunoscute în momentul în care apar și sunt în mod direct sprijinite
în contextul relației terapeutice, aunci când acest lucru e adecvat.

Dezvoltarea Acceptării și Disponibilității de a reduce evitarea experiențială

13 Terapeutul comunică faptul că clientul nu e „stricat”/„defect”, ci „blocat”
(folosește strategii ineficiente).

14 Terapeutul îl ajută pe client să își analizeze experiența și să identifice

strategiile de control emoțional (evitare experiențială) care sunt
ineficiente.

15 Terapeutul îl ajută pe client să experimenteze în mod direct efectele paradoxale ale

multor strategii de control emoțional.

16 Terapeutul folosește activ conceptul de „ce funcționează” în interacțiune cu

clientul: ne ajută asta să mergem spre o viață mai plină, bogată, cu mai multă
semnificație?

17 Terapeutul îl încurajează activ pe client să experimenteze încetarea luptei

privind controlul emoțiilor și suferează disponibilitatea de a trăi
emoțiile/acceptarea ca alternativă.

18 Terapeutul utilizeză fluctuațiile clientului dinspre evitare spre acceptare ca ep o

oportunitate de a îl ajuta pe client să compare diferențele în ceea ce privește tonusul
(ex., cât de plin de viață ești acum?).

19 Terapeutul îl ajută pe client să investigheze relații dintre diverse nivele de acceptare și

suferință (ex., metafora întrerupătorului).

20 Terapeutul îl ajută pe client să experimenteze direct costurile lipsei

disponibilității de a accepta suferința - în termeni de viață (in)congruentă cu
valorile.

21 Terapeutul âl ajută pe clinet să trăiască direct (experimenteze) caracteristicile

disponibilității de acțiune ghidate de valori: alegerea de a acționa, făcută asumat
(opusul acțiunii constrânse/ cu inima apăsată/ pline de resentimente).

22 Terapeutul folosește exerciții experimentale și metafore pentru a-l ajuta pe client să

aleagă acțiuni ghidate de valori în prezența unor gânduri și emoții dificile sau
nedorite.

23 Terapeutul structurează exerciții gradate pentru practicarea acțiunii cu angajamnet (în

prezența unor gânduri și emoții dificile sau nedorite).

24 Terapeutul modelează disponibilitatea (spre acceptare și angajament) în cadrul

relației terapeutice (disponibilitatea de a face loc propriilor emoții/ senzații/ gânduri
neplăcute cu scopul de a acționa îna cord cu propriile valori în cadrul ședinței).
 25 Terapeutul detectează „lupta” manifestată în cadrul ședinței și îl ajută pe client să învețe
să facă asta.

Abordarea fuziunii cognitive

26 Terapeutul identifică barierele emoționale, cognitive, fizice manifestate de client
în calea unor acțiuni ghidate de valori și mindfulness.

27 Terapeutul identifică „cârlige” (gânduri în care clientul se prinde cu ușurință) care fac
ca acceptarea și acțiunile ghidate de valori să fie dificil de menținut.

28 Terapeutul compară activ lucrurile despre care „mintea” spune că vor funcționa și
concluziile experiențelor directe cu ce funcționează.

29 Terapeutul folosește instrumente lingvistice, metafore și exerciții experiențiale

pentru a amorsa, modela și întări separarea/ detațarea/ desprinderea de cogniții.

30 Terapeutul folosește intervenții diverse, atât pentru a surprinde șirul

gândurilor, emoțiilor și senzațiilot care se manifestă, cât și faptul că acestea nu
sunt „toxice”.

31 Terapeutul încearcă să îl ajute pe client să experimenteze abilități legate de „a fi

deschis”, „a face loc”, „a permite”, „a lărgi focusul minții în jurul unor” trăiri
dificile, în serviciul valorilor.

32 Terapeutul folosește diverse exerciții, metafore și experimente comportamentale cu

scopul de a ilustra proprietăți „ascunse” ale limbajului.

33 Terapeutul îl ajută pe client să-și descopere „povestea” și să conștientizeze natura

arbitrară a relațiilor cauzale din cadrul „poveștii”.

34 Terapeutul îl ajută pe client să intre în contact cu componentele evaluative și

raționalizările (oferirea de scuze/motive/argumente) din cadrul poveștii acestuia.

35 Terapeutul detectează fuziunea care apare în timpul ședinței și îl ajută și pe client să

facă asta.

Intrarea în contact cu momentul prezent

36 Terapeutul poate să facă difuzie față de conținutul narativului clientului și să
refocalizeze atenția asupra momentului prezent.

37 Terapeutul are capacitatea de a-și exprima emoțiile și gândurile de moment

în cadrul relației terapeutice.

38 Terapeutul folosește exerciții pentru a-l ajuta pe client să lărgească percepția clientului
asupra experienței, ca parte a unui proces continuu.

39 Terapeutul urmărește conținutul la niveluri multiple și pune accent pe prezent atunci

când acest lucru este util.
40 Terapeutul modelează revenirea în prezent.

41 Terapeutul detectează momentele în care clientul este ancorat în trecut-viitor și readuce

focusul asupra prezentului.

42 Terapeutul îl învață pe client să facă aceleași lucruri.

Distingerea sinelui conceptual de sinele contextual

43 Terapeutul îl ajută pe client să diferențieze între evaluările despre sine și sinele
contextual (sinele observator sau partea care observă).

44 Terapeutul folosește exerciții de mindfulness pentru a-l ajuta pe client să intre în

contact cu sinele contextual.

45 Terapeutul folosește metafore pentru a sublinia distincția dintre simpla

conștientizare (sinele care observă) și gîndurile/ emoțiile de care suntem
conștienți.

46 Terapeutul folosește o serie de activități pentru a-l ajuta pe client să practice distincția
dintre trăirile interne (gînduri, senzații, emoții) și partea din el care le observă.

47 Terapeutul îl ajută pe client să înțeleagă diferențe dintre modul în care ne evaluăm

pe noi, „simpla observare” și simpla conștientizare.

Definirea direcțiilor valorizate

49 Terapeutul îl ajută pe client să își clarifice valorile în direcția cărora ar dori să meargă.

50 Terapeutul îl ajută pe client să spună cu voce tare care sunt lucrurile pe care și le
dorește sau pentru care ar dori să investească.

51 Terapeutul exemplifică valori personale relevante pentru terapie și modelează

importanța acestora.

52 Terapeutul îl învață pe client să diferențieze între valori și scopuri.

53 Terapeutul diferențiază între rezultate (atingerea scopului) și proces (acțiuni orientate

către scop).

54 Terapeutul respectă valorile clientului și în cazul în care nu poate să îl sprijine pe

client în direcția acestora recomadnă un alt terapeut sau găsește alternative.
Construirea acțiunile cu angajament.
55 Terapeutul îl ajută pe client să identifice valori ghidate de vlori și să își facă un plan de
acțiune.

56 Terapeutul îl încurajează pe client să facă loc emoțiilor și gândurilor dificile și să își

mențină angajamentul chiar și în prezența acestora.

57 Terapeutul folosește o gamă largă de exerciții pentru a identifica bariere

neclare în calea acțiunilor cu angajament.

58 Terapeutul îl încurajează pe client să facă pași mici și să evalueze calitatea

acțiunilor cu angajament.

59 Terapeutul îl ajută pe client să rămână focalizat pe tipare de acțiune tot mai complexe.

60 Terapeutul integrează „recăderile” în „baza de date” privind experiențele, astfel încât să

le utilizeze pentru ghidarea acțiunilor eficiente viitoare.