DIDACTICA ARTELOR PLASTICE

EXAMEN 2021

1. Concepția didactică a disciplinei

Didactica artelor plastice – disciplină cu un nr. optim de ore, specificat pentru studenții
specialității pedagogice. În cadrul acestui curs studenţii vor studia teoria elementară a
artelor plastice prin însuşirea limbajului propriu acestui gen de artă, a teoriilor de bază
din domeniul respectiv, vor fi familiarizaţi cu metodologia predării unităţilor 
2. Rolul artelor plastice în dezvoltarea personalității copiilor
Educația artistico plastică se prezintă ca fiind educația acelor simțuri pe care se
bazează conștiința artistică, inteligența și gândirea creatoare a copiilor. Educația
artistico-plastică, prin specificul desenului infantil, prezintă evoluția spirituală a
copilului. Astfel prin procesul educațional de înfăptuire a cerințelor se potențează
psihicul copiilor cu noi valori artistice care îmbogățesc viața lor spirituală și le
dezvoltă entuziasmul pentru cultura lor artistică. Totodată orientează întreaga
activitate cognitivă și creativă a copiilor spre autoformarea unui sistem coerent de
noțiuni și a unor modalități proprii de exprimare artistico-plastică prin care copiii
dobândesc și experiențe specifice printr-o muncă conștientizată și productivă. Desenul
exprimă personalitatea copilului, interesele și preferințele lui. Acesta trebuie doar
îndrumat fără a-și înăbuși creația personală, punându-i la îndemână materiale, tehnici,
modalități de exprimare. O condiție esențială a dezvoltării creativității plastice  o
constituie dezvoltarea gândirii artistico-plastice și a posibilităților de a materializa
această gândire prin însușirea acestor tehnici de lucru (monotipia, dactiloscopia,
colajul etc.). Formarea gândirii artistico-plastice, condiție de bază a creativității, se
realizează atât în cadrul activităților de educație plastică cât și în afara lor: cercuri,
vizite la expoziții, muze, excursii.

3. Creativitatea și imaginația în arta plastică. Imaginația creativității

Psihologii susţin, în general, că a fi creativ înseamnă a crea ceva nou, original şi
adecvat realităţii. „Creativ este cel care se caracterizează prin originalitate şi
expresivitate, este imaginativ, generativ, deschizător de drumuri, inventiv,
inovativ.”Popescu-Neveanu consideră astfel: ,,creativitatea presupune o
dispoziţie a personalităţii spre nou, o anumită organizare (stilistică) a
proceselor psihice în sistem de personalitate.” În concluzie, în afară de faptul că
este o capacitate şi aptitudine (dispoziţie) a personalităţii, a intelectului,
creativitatea este în acelaşi timp, un produs şi un proces. Este un produs pentru
că se dobândeşte ca realitate de a realiza ceva nou (idee, teorie, model,
metodă, tehnologie etc.) prin activitate, prin experienţă, necesitând foarte multă
muncă. Desenul nu este doar o modalitate de autocunoaştere şi de
autodezvoltare, ci şi un mijloc de comunicare şi de intrare în relaţie cu alte
persoane, prin utilizarea desenului în grup. Culorile alese, tipul de instrument
 pentru desen, modul în care desenează, suprafaţa ocupată pentru a se
exprima, toate acestea sunt detalii foarte importante pentru cunoaşterea
persoanei. Desenul îi ajută să comunice, să accepte şi să colaboreze. Prin
desen şi pictură copilul îşi exprimă sentimentele, trăirile, nevoile, se exprimă
pe sine, descoperindu-şi astfel identitatea. Pictura, ca şi desenul, este un joc,
un dialog între copil şi adult, este un mijloc de comunicare.

4. Factorii și fazele creativității, Blocajele creativității

Factorii creativității: psihologici, biologici și sociali.
F. psihilogici – intelectuali/nonintelectuali/abisali
Factorii abisali – creaţia însăşi se desfăşoară sub regia inconştientului.
F. biologici – ereditatea/vârsta/genul/sănătatea mentală
F. sociali – un rol stimulativ asupra creaţiei îl au: condiţiile socio-economice medii,
condiții educative (familia, școala); prezenţa libertăţii şi securităţii psihologice,
aceasta fiind exprimată în posibilitatea nesfârşită a individului de a se exprima prin
simboluri; posibilitatea individului de a sesiza „sensul destinului”.
La creativitate contribuie toate procesele psihice, începînd cu senzaţiile şi percepţiile şi
terminînd cu afectivitatea şi voinţa. Este, deci, o proprietate a întregului sistem psihic
uman, care se prezintă ca un laborator ce prelucrează informaţia astfel încît ajunge să
elaboreze noi modele cognitive şi imagistice.

Fazele creativității:

1. Preparaţia
2. Incubaţia
3. Inspiraţia sau iluminarea
4. Verificarea

Blocajele specifice perioadei operaţionale sînt: tendinţa de căutare a modelelor familiare;

de utilizare a unor procedee tradiţionale, ineficiente în situaţia dată; fixitatea metodei;
perseverarea pe o direcţie de lucru greşită; îngustarea exagerată a cîmpului problemei;
autoimpunerea unor restricţii (prea multă sau prea puţină informaţie); acordarea unei
prea mari atenţii cerinţelor logice; frica de eroare; adoptarea pripită a primelor
soluţii; supra sau submotivarea; perfecţionismul sau complacerea în soluţii
mediocre etc.
 5. Principiile educației artei plastice
Principiul accesibilității
Principiul științific
Principiul legării teoriei de practică
Principiul însuşirii temeinice a cunoştinŃelor şi deprinderilor
Principiul sistematizării

6. Conținutul curricular al artei plastice

Competențe (specifice, transdisciplinare,transversale), unități de competență, exemple de
activități și învățare, standarte și indicatori.

7. Competențele specifice artelor plastice în ciclul preșcolar

Competenţele specifice reprezintă sisteme integrate de cunoştinţe, abilităţi, valori
şi atitudini, pe care fiecare domeniu de activitate le creează și le dezvoltă pe
întreaga perioadă a educației timpurii.
1. Recunoașterea elementelor de limbaj plastic în natură, în imagini și
compoziții plastice, manifestând interes și curiozitate în perceperea estetică
a acestora.
2. Explorarea materialelor, instrumentelor și a tehnicilor de artă, în diverse
activități, demonstrând creativitate și originalitate în realizarea imaginilor,
compozițiilor plastice
3. Aprecierea creațiilor personale și ale colegilor, a imaginilor plastice din
opere de artă, dând dovadă de respect față de valorile artei populare.

8. Clasificarea obiectivelor și subcompetențelor în cadru artei plastice.

- Să utilizeze corect instrumentele de lucru (pensula, creioane, lipici,

foarfece)
- Să păstreze ordinea și curățenea la locul de muncă
- Să cunoască responsabilitățile din microgrupul din care face parte
- Să coloreze adecvat respectând conturul
- Să decupeze, să selecteze diferite obiecte pentru a realiza lucrarea
- Să utlizeze diferite lucruri
- Să facă aprecieri asupra lucrării sale și a celorlalți copii
- Să finalizeze lucrarea
9.Cerințe psihopedagogice față de stabilirea obiectivelor din domeniu artei plastice.
 Un obiectiv nu descrie activitatea profesorului, ci schimbarea care se aşteaptă să se
producă în urma instruirii elevului.
 Obiectivul trebuie să fie formulat în termeni comportamentali expliciţi prin
utilizarea unor verbe de acţiune ( să numească, să explice, să creeze, sa compare
etc.).
 Fiecare obiectiv concret trebuie să vizeze o operaţie singulară, pentru a facilita
măsurarea şi aprecierea ei, dar nu o asociaţie de operaţii.
 Un obiectiv va fi elaborat şi exprimat în cît mai puţine cuvinte, pentru a uşura
referirea la conţinutul său specific.
Este vorba de folosirea unor verbe care desemnează comportamente direct
observabile, de tipul:
 - A ideintifica
 - A denumi
 - A enumera
 - A clasifica
 - A descrie
 - A desena
 - A explica
 - A selecta
 -A folosi
 -A aprecia
10.Metologia elaborării obiectivelor operaționale în baza subcompetențelor.
În funcţie de domeniul la care se referă, sunt obiective:
• cognitive (urmăresc transmiterea şi asimilarea cunoştinţelor - taxonomia Bloom);
• afective (vizează formarea convingerilor,atitudinilor, sentimentelor – taxonomia
Krathwol);
• psihomotorii (centrate pe conduite şi acţiuni - taxonomia Simpson.
Subcompetențe- Recunoașterea culorilor primare în mediul înconjurător şi în
lucrările de artă-Activități și jocuri de recunoaștere a culorilor primare ale obiectelor din
mediul înconjurător(roșu, galben, albastru) şi în lucrările de artă-Obiective- să înțeleagă
semnificația mesajului vorbit, să utilizeze diferite modalități de grafism: desene,
semne, forme, să identifice formele geometrice în modelele date și în mediul
înconjurător.
11.Valențe formative o obiectivelor operaționale în diverse grupe.
Grupa mică- să asculte și să înțeleagă semnificația mesajului vorbit, să-și controleze și
dirijeze propriile mișcări prin utilizarea adecvată a
simțurilor, să respecte regulile de securitate personală.
Grupa medie- să se perceapă în mod pozitiv ca persoană unică, cu caracteristici specifice,
Copilul va fi capabil să recunoască şi să exprime adecvat o varietate de emoţii, formare și
dezvolvoltare capacității de cunoașterea și ințelegerea mediu înconjurător.
Grupa mare- Copilul va fi capabil să-și controleze și dirijeze propriile mișcări prin
utilizarea adecvată a simțurilor, Copilul va fi capabil să se perceapă în mod pozitiv ca
persoană, unică cu caracteristici specifice.
13.Tipuri de activități în arta plastică.
 Activități și jocuri de recunoaștere a culorilor primare
 Activități picturale în acuarelă, guașă, utilizând
diferite tehnici de artă (ștampilare, dactilopictură, amprentare, suflare ș.a.), cu şi
fără tematică;
 Activități de colorare pe un contur propus;
 Jocuri de desenare a obiectelor de formă rotundă
(mari şi mici)
 Activități de recunoaștere și obținere a contrastelor: cald/rece, închis/deschis;
14.Structura activităților Artei Plastice.
 Planificarea activității conform ariei curriculare
 Formarea obiectivelor referetor competențelor și particularotăți de vârstă
 Stabilirea conținutul activități și utilizarea strategii didactice
 Utilizarea mijloacelor ca material didactic
 Evaluarea lucrări
15.Proiectarea de lungă durată.
 PLANIFICARE CALENDARISTICĂ ORIENTATIVĂ
 Stabilirea obiectivelor de referință
 Număr de activități didactice/extracurriculare
 Tematici orientative(Plai natal,famalia mea,păsări călătoare,fructe de toamna,cușul
cu vitamine)-Tema globală toamna pe meleaguri noastre.
16.Proiectarea activitățiilor in diverse grupe de vârstă.
Grupa mică-fruct de toamnă-măr
Proiectarea activități conform standartelor de instruire corespuzător particularități de
vârstă.
Stabilirea obiectivelor-formative
Să dezvolte capacitatea de ințelegerea semnificației mesajului
Cognitive
Să utilizeze diferite modalitălități de grafism(semne ,forme)
Psihimotorii
Să utilizeze corect carioci,creioane.
Ca mijloc de invățare jocuri de sortare,examenare,observare.
Grupa medie
Coș cu legume
Fomative
. Formare și dezvolvoltare capacității de cunoașterea și ințelegerea mediu înconjurător.
Cognitive
Să recunoască fenomene din anotimpul
Să identifece culori primare(forma,dimensiune)
Psihomotorii
Să dezvoltă motrica fină
Să manipuleze obiecte pentru dezvoltarea motricității fine
Lucrarea cu utilizarea tehnicei de punctaj,trasarea linii drepte.
Grupa mare
Formative
Să-și controleze și dirijeze propriile mișcări prin utilizarea adecvată a
Simțurilor.
Cognitive
Să identifice formele geometrice în modelele date și în mediul înconjurător.
Să extindă corespodența între forme și obiecte
Psihomotorii
Copilul va fi capabil să manipuleze obiecte pentru dezvoltarea motricității fine.
Lucrarea colectivă sau individuală pe centre de interes de realizația compoziții artistice.
15.Proiectarea didactică al activității de artă plastică pentru diverse subiecte
plastice.
În proiect didactic trebuie indicate data realizării,grupa de vârsta,tema activității(flori de
primăvara),forma de organizare(frontal,individual,grupe mici),dimensiuni(• Limbaj-
comunicare,Științe,Arta),Obiective care trebuie fi ajunse(afective,operționale-
cognitive,psihomotorii),strategii didactice(Explicarea
2. Demonstrarea
3. Eliment de siurpriza
4. Conversația
5. Problematizarea
6. Jocuri etc.(jocuri interactive)
Să folosim softuri educaționali ca forma de cunoașterea.
La activitatea trebuie fi atrase centre de interes (de la 2)de pinde de vârsta.
 Activități de desen grafic în creioane colorate, cerate, carioci, cretă colorată,
pastel, cărbune, marchere, corector, cerneală, tuș, săpun etc
 Activități picturale în acuarelă, guașă, vopsele acrilice, utilizând tehnici de artă
(ștampilare, dactilopictură, amprentare, poantilism, monotipie simetrică,monotipie
cu firul de ață, pictură cu bastonașe igienice, pictură prin stropire, pictură prin
imprimarea structurilor din natură, pictură prin suflare, pictură cu buretele, pictură
pe hârtie șifonată, pictură prin scurgere liberă și dirijată, pictură pe umed, monotip
cromatic, pictură în tehnici mixte etc.
 Activități de amplasare a obiectului în pagină;
 Activități de decupare a hârtiei după linie, oblic, de
formă rotundă şi ovală; metoda rotunjirii colţurilor;
 Activități de decupare a unor figuri identice din
hârtie, strânse în formă de armonică şi a celor simetrice;

1. Strategii didactice aplicate in activitatile plastice ?

 Strategia didactica reprezinta modul de imbinare a metodelor, procedeelor,
mijloacelor, tehnicilor, formelor de organizare a activitatii, ales de cadrul didactic in
functie de conditii si de nevoile celui educat.
 Elementele constitutive ale strategiei sunt : metodele, mijloacele didactice si formele
de organizare.
 Pentru un obiect de invatamant se utilizeaza termenul „didactica speciala” sau
„metodica” (metodica a activitatilor artistico – plastice

2. Sugestii metodologice pentru diferite grupe ?

Pentru toate grupele
 utilizarea unor materiale diverse pentru lucru (creioane colorate, carioca, acuarele,
ştampile, şabloane etc.);
 utilizarea unor materiale cu caracter ajutător (siluete decupate, coli de hârtie de culori
şi dimensiuni diferite, carton, gheme de lână, pânză, tăviţe de carton, sticlă, plastic);
 utilizarea unor tehnici speciale (dactilo-pictură, tehnica ştampilei, tratarea suprafeţelor
cu ceară, tehnica stropirii, a scurgerii, a suflării cu paiul, pictura cu mâinile, pictura
murală.
 interdisciplinaritate, care este nu doar un mod de restructurare a conţinutului, ci şi un
mod de organizare a învăţării, unde copiii pot desena/ decupa/ modela/ elementele
lucrării separat, apoi pot crea un colaj, o aplicație, un pliant, o expoziție/ vernisaj, un
poster.
 Să ducă lucrarea până la capăt ....

3. Metode de predare traditionale și moderne in cadrul activitatii artei plastice ?

 Metodele clasice (conversaţia, demonstraţia, explicaţia, observaţia, )

Conversația se face de obicei la începutul activității , ea este formată din întrebări și
răspunsuri a copiilor bazat pe tema activității , în grupa mică durează 5-7min , grupa
mare 10-12min , întrebările trebuie să fie concrete, lconice , la temă , accesibile .
Explicatia este organizată de educator înainte de a începe lucru practic a copiilor , se
explica metodele de lucru ale copiilor , dacă copii nu au inteles se mai explica si in cadrul
lucrului practic .
Demonstrarea se folosește pe larg în cadru activității plastice cu obiecte naturale ,
imegini, tablouri , vidio , filmulete care nu rebuie sa depaseasca mai mult de 5 min ,
după demonstare facem o conversașie și după trecem la lucru practic .
 Metode activ paticipative
Diagrama Wen se denează 2 cercuri la fel care se intersectează intre ele si acolo scrim
asemanari si deosebiri .
Cubul colorat 5 fațede pe fiecare fatedă are o culoare si pe acea faședă sunt scrise
însărcinări .
Clusteringul este in formă de soare sau paiangen în care se descrie un obiect .
Rai se dă o întrebare și aruncăm mingea spre un copil , copilul rîspunde îi transmite
mingea educatoarei si asa mai departe .
Jocuri logice și de asociere ( sa asocieze culorile , formele cu alte obiecte ) , creative
( desenarea imaginilor asemanatoare cu o figura geometrica )

4. Sugestii tipuri si forme de evaluare ?

Soluţia cea mai potrivită de evaluare a activităților artistico-plastice la copiii
preșcolari este îmbinarea eficientă a diverselor metode. Printre acestea sunt: metode
orale (feedback-ul verbal, tehnica discuţiei), metode practice (pictură, desen,
modelaj),mixte (orale şi practice), metode complementare (observarea
comportamentului copilului în cadrul activităților didactice și a celor independente,
fişa de evaluare individuală, portofoliul), ce vor ajuta educatorul să aibă informaţii
 utile despre copil în scopul cunoașterii și urmărirea progresului acestuia. Finalitatea
oricărei activități de educaţie plastică se încununează cu autoaprecierea personală și
aprecierea lucrărilor plastice ale colegilor, aprecierea rezultatelor prin „premii”,
ecusoane (medalii, steluțe, inimioare) se va promova individualitatea, se va susține
încrederea personală, stimulând exprimarea creativă a copiilor și cu realizarea unor
mici expoziţii individuale/ vernisaje cu lucrări ale copiilor.
5. Evaluarea sistematica a cunostintelor in cadrul activitatilor de arta plastica ?
Evaluarea sistematică nu se cuantifică în note mici nici într-un caz , educatorul duce
observari asupra lucrarii copiilor , ce cunostinte au insusit la tehnicile specifice artelor
plastice . În grupele mici aprecierele se fac pozitiv chiar dacă unii nu s-au isprăvit ,
începând cu grupele medii și mare noi le atentionam unele greseli , evaluarea se face la
fiecare activitate la sfirsit prin prezentarea a fiecărui copil a prezentarii proprii .
6. Forme de evaluare in cadrul artei plastice ?
Prin intermediul evaluarii, educatoarea cunoaste in fiecare etapa a desfasurarii procesului
instructiv-educativ, nivelul atins de copii, identifica punctele forte si lacunele. Formele de
evaluare sunt autoevaluare , evaluarea de către educator orală , evaluarea inițiala,
continuă și finală .
Evaluarea iniţială se realizează la începutul unui program de „instruire” şi stabileşte
nivelul de pregătire a preşcolarilor în momentul iniţierii programului respectiv,
constituind o condiţie hotărâtoare pentru reuşita activităţilor următoare deoarece oferă
educatoarei posibilitatea de a cunoaşte potenţialul fiecărui copil.
Evaluarea continuă, cunoscută şi sub denumirea de evaluare formativă sau de progres,
se aplică pe tot parcursul desfăşurării procesului de învăţământ, realizându-se prin
verificări sistematice.
Evaluarea finală intervine la sfârşitul unei perioade mai lungi de învăţare, la sfârşit de
semestru, an şcolar, ciclu de învăţământ. Se realizează prin verificări parţiale pe parcursul
programului şi o estimare globală a rezultatelor, pe perioade lungi.
7. Autoevaluarea si expozitia ?
Autoevaluarea este atunci cind copilul singur se autoevalueaza descriindusi lucrarea ,
explicarea metodelor care lea folosit ce culori si singur isi spune greselile daca le vede si
se apreciaza daca a facut bine sau nu lucrarea in comparatie cu lucrarea celorlalti copii
sau a educatoarei .
Expozitia se face pe difetite teme unde copii isi expun lucrarile pe holurile gradinitei
sau chiar si in grupă , se organizeaza expozitii tematice consacrate ( toamna , iarna
sarbatori calendaristice ) aici la fel putem face evaluarea lucrarilor prescolarilor , se fac
si concursuri organizate din IET din sector sau oraș sau chiar si din alte orase .
8. Analiza si descrierea operei de arta ca forma de evaluare ?
Descrierea şi analiza operei de artă sunt incluse în cadru metodologic al studiului artelor
plastice. Orice operă de artă conţine elemente care necesită descriere şi analiză teoretică .
Prin opera de atră putem să aflăm cunoștințele copiilor despre culori , forme , marimi ,
dimensiune , figuri geometrice , semnificarea unor culori sau amestec de culori ,
tehnicile care au fost folosite etc .

3.9 Metodele de prevenire a blocajelor creativității in cadrul Artei Plastice.

Critica
Luarea motivatiei
Comparația
Neatragerea atenției copilului .
Observațiile pe baza lucrării .

4.1 Clasificarea mijloacelor didactice necesare pentru realizarea activităților plastice in

ciclul preșcolar .
Mijloacele didactice reprezinta ansamblul instrumentelor materiale, naturale, tehnice etc,
selectate si adaptate pedagogic la nivelul metodelor si al procedeelor de instruire pentru
realizarea eficienta a sarcinilor proiectate la nivelul activitatii de predare-invatare-
evaluare.
•Modelaj (plastilina , aluat sarat, argila de lut, planse pe care sa lucreze, diferite obiecte si
forme.
•Pictura (foi albe , foi colorate,creioane,acuarele , diferite instrumente pentru obținerea
tehnicilor diferite , palate pentru culori)
•Aplicatie (diferite tipuri de hârtie , clei , foarfece , suport pentru pensula de clei)
.2 Elaborarea mijloacelor didactice la arta plastica in diverse grupe.
•In grupa mică mijloacele didactice la arta plastica sunt mai constrânse ei dispunând doar
de creioane colorate , acuarela sau goaș, hârtie , carioci , pensule , plastilina .
•In grupa mijlocie mijloacele didactice sunt putin mai avansate deoarece aici la tot ce am
enumerat mai sus se mai Adaugă si hârtia colorata, lipiciul
•Iar in grupa mare materialele didactice deja sunt mult mai vaste . Aici la copiii li se
piermite sa lucreze și cu foarfecele și cu diferite tipuri de hârtie , aluat sarat,
argila ,diferite obiecte pentru obținerea tehnicilor , creioane colorate ,carioci
Burete,plastilina,
4.3 Etapele creării lucrărilor in tehnica picturii.
1. Explicarea temei lucrării
2. Pregătirea materialelor necesare .
 3. Demonstrarea lucrării și cum se lucrează cu materialele
4. Începerea lucrării in sine .
(acuarelă, guașă, vopsele acrilice, pensulă, paletă, creioane colorate, cerate, cretă
colorată, cărbune, pastel, carioci, marchere, corector, cerneală, tuș, plastilină, cocă din
aluat, lut, săpun, formoplast, slime, zăpadă, material pentru papier-mâché, eboșoare,
roller, hârtie de desen, hârtie colorată, hârtie adezivă, hârtie creponată, hârtie cartonată,
burete, fetru, foarfecă, clei ș.a.);
4.4 Etapele creării lucrărilor in tehnica aplicației.
Pentru a crea o lucrare in tehnica aplicației ținem cont de câteva etape
1 . Pregătirea materialelor (clei , foarfece , hârtie )
2.Cunoștința cu materialele ca sa le poată mânui corect.
3.Demonstrarea lucrării de către educator .
4.Și începerea lucrării in sine .
.5 etapele creării lucrărilor in tehnica modelări .

Modelare – metodă intuitiv-practică, ce vizează reproducerea

schematică a unui corp, fenomen, proces, pentru a facilita studiul acestuia.
Pentru realizarea cu succes a modelărilor educatorii trebuie să respecte anumite cerinţe
metodologice:
1. Să reflecte corect, clar structura obiectului studiat;
2. Să fie simplu la percepţie şi accesbil în ceea ce priveşte confecţionarea şi funcţionarea
lui;
3. Să stimuleze şi să faciliteze procesul cunoaşterii.

4.6 Crearea mediului de învățare și colaborare corespunzător cerințelor ciclului

preșcolar .
Se pune un accent deosebit pe importanţa organizării unui mediu care să stimuleze în
egală măsură toate domeniile dezvoltării şi să permită proiectarea de unităţi tematice
interdisciplinare; sunt prezentate exemple de materiale şi modalităţi şi cerinţe
de utilizare a lor în fiecare centru de activitate.

Pentru a atrage şi motiva copiii mici în activităţi, este bine ca ei să participe la amplasarea
şi dotarea centrelor de activitate. Colaborarea educatoarei cu copiii în organizarea
spaţiului grupei facilitează interacţiunile şi asigură o motivaţie reală în alegerea jocurilor.
Amenajarea centrelor trebuie să ţină seamă de evaluarea iniţială a cerinţelor şi
particularităţilor copiilor.
O altă cerinţă este şi aceea de a planifica activităţile şi în funcţie de resursele pe care
educatoarea le are la dispoziţie.
În centrele de activitate trebuie să existe un material variat, bogat şi interesant. Materialul
de care trebuie să dispună centrele ludice motivează curiozitatea şi încurajează
achiziţionarea de noi cunoştinţe. Modul în care el este distribuit şi amplasat trebuie să
ofere o atmosferă distinsă, securizantă, estetică şi reconfortantă, care să stimuleze
urmărirea propri- ilor interese de cunoaştere şi investigare.
Echipamentele şi materialele utilizate se găsesc la îndemîna copiilor. Ele sunt sortate,
ordonate şi etichetate pentru a păstra ordine şi a oferi exemplul unei organizări eficiente.
Folosirea şi rearanjarea lor rămîne la latitudinea copiilor sub atenţia educatoarei.