1

A-i cerceta pe cei bolnavi și a-i vizita pe cei închiși.

În postul crăciunului suntem îndemnați să face fapte de milostenie, fapte ale milei trupești care sunt în nr de 7 preluate din Ev Mt din
cap.25. Sigur în contextul pandemiei cu care ne confruntăm ete mai dificil să împlinim această faptă a milei trupești. Chiar dacă nu putem merge în
spitale totuși să-i încurajăm tot putem face, să-i vizităm pe cei bolnavi la casele lor de asemenea putem să ne rugăm pentru ei. Însuși Domnul Hr ne
așteaptă în persoana celor bolnavi, așa cum vedem dintr-o istorioară a Patericului.
Era un sfânt părinte al unei chinovii, împodobit cu toată fapta bună, dar mai vârtos cu smerita cugetare, cu blândeţe, cu milostivirea către
săraci şi cu dragostea. Acesta se ruga mult lui Dumnezeu, zicând: Doamne, mă ştii pe mine cât sunt de păcătos, dar nădăjduiesc în îndurările Tale,
să mă mântuiesc prin mila Ta. Deci, mă rog bunătăţii Tale, Stăpâne, să nu mă desparţi de obştea mea, ci împreună cu mine şi pe aceia îi
învredniceşte Împărăţiei Tale, pentru nespusa Ta bunătate. Deci, această rugăciune neîncetat făcând-o, l-a încredinţat iubitorul de oameni
Dumnezeu în acest chip: trebuia să se săvârşească pomenire de sfinţi la o altă mânăstire, care nu era departe de dânşii, şi îl chemau părinţii acelei
mânăstiri pe el împreună cu ucenicii lui. Iar el se lepăda. Dar a auzit în vis, zicându-i-se să meargă şi să trimită întâi pe ucenicii săi, apoi să meargă
singur. Deci, ducându-se ucenicii lui, zăcea un înger în chip de sărac bolnav, în mijlocul drumului. Venind ucenicii la locul acela şi văzându-l
văitându-se, l-au întrebat, care e pricina. Iar el a zis: sunt bolnav şi eram călare pe dobitoc, care trântindu-mă a fugit, şi iată nu are cine să-mi
ajute. Iar ei au zis: ce putem să-ţi facem, avvo? Noi suntem pe jos. Şi lăsându-l, s-au dus. Apoi, după puţin timp a venit şi părintele lor şi l-a aflat
zăcând şi suspinând şi înştiinţându-se de pricină i-a zis: nu au venit nişte monahi şi nu te-au aflat aşa? Iar el a zis: ba da, au venit, dar neştiinţându-
se de pricină, au trecut zicând: noi suntem pe jos, ce putem să-ţi facem? Zis-a lui avva: poţi să umbli puţin şi să mergem? Iar el a zis: nu pot! Atunci
avva i-a zis: vino să te iau în spate şi Dumnezeu ne va ajuta şi vom merge. Iar el a zis: cum poţi atâta depărtare să mă duci în spate. Mergi şi te
roagă pentru mine! Iar avva a zis: nu te voi lăsa, ci iată piatra aceea; te voi pune pe dânsa şi mă voi apleca şi te voi lua în spate. Şi aşa a făcut. La
început îl simţea că este greu, ca un om mare, apoi se făcea mai uşor, tot mai uşor, încât se minuna cel ce îl purta pe spate. Şi deodată s-a făcut
nevăzut şi a venit glas către el: pururea te rugai pentru ucenicii tăi să se învrednicească împreună cu tine de Împărăţia cerurilor şi iată că altele
sunt măsurile tale şi altele ale lor. Deci fă-i pe ei să vină la lucrarea ta şi vei dobândi cererea, căci eu sunt Dreptul Judecător, răsplătind fiecăruia
după faptele lui.
Și pt a-i vizita pe cei închiși este destul de dificil este un procedeu special, dar mare lucru este dacă reușim să punem în faptă această faptă
a milei trupești. Ne vom aminti de câteva cuvinte pe care le-a scris Mitropolitul Bartolomeu care a fost închis. După ce a suportat un lung și obositor
interogatoriu. Zice Mitropolitul Bartolomeu că la un moment dat a vrut să-și scoată ochii pt a nu mai vede acestă lume atât de rea și păcătoasă. și iată
ce s-a întâmplat. „Ideea sinuciderii nu m-a încercat niciodată. În schimb m-a încercat un gând mult mai grozav: să renunţ la lumina ochilor să nu mai
văd o omenire care nu mai merită să mai fie văzută. Zile şi zile m-a urmărit acest gând până ce a devenit hotărâre. Trebuia să-mi înțep ochii să li se
scurgă lumina pe perna somnului meu. Îmi trebuia un obiect ascuţit pe care nu-l aveam. Aveam însă în traistă o perie de dinți ruptă dintr-un plastic
foarte tare. Frecată îndelung de piciorul aspru al măsuței de beton de lângă pat coada periuței putea deveni o andrea cu vârful foarte ascuțit. Stând la
capătul de jos al patului cu ochii și urechile ațintite la vizietă am început drăceasca operație de a-mi pregăti instrumentul propriei mele torturi. O
făceam cu luciditate și hotărâre. Colegilor le-am spus că o unghie de la picior îmi creștea în carne și am nevoie de o asemenea unealtă pt a o scobi pe
dedesupt. Truda a durat mai multe zile cu multe întreruperi. Pe măsură ce obiectul se ascuțea mă plimbam prin celulă cu ochii închiși nunărându-mi
pașii. Îmi părea rău că nu sunt cicliop. Ar fi fost mult mai lesne cu un singur ochi. Oare puteam fi sigur că durerea nu îmi va paraliza mâna în drum
spre celălalt ochi. Aici bănuiam că va fi momentul cel mai greu. Şi va mai trebui să am destulă tărie să nu strig. Eram gata faptul trebuia să se petrecă
târziu după miezul nopții când somnul e foarte greu. S-a dat stingerea și m-am rugat să am curaj și putere. Clipele se scurgeau greu, dacă a-și izbuti
la un ochi și nu ajung și la celălat ar înseamna o catastrofă. Pe cât de sublim e să fii orb pe atât de ridicol e să fii chior. Dar cu acest gânduri m-a furat
somnul“. Fapt ce nu îl luasem în calcul. În somn, visam că eram în picioare, pe o plută, pe râul Bistriţa Moldoveneasă, iar alături de mine a apărut
sora mea cea mică, Milica, sora mea care murise oarbă la 16 ani. Nu vorbeam nimic și pluteam amândoi umăr lângă umăr în susul apei fără lopeți și
fără cârmă. La un moment dat, pluta s-a apropiat singură de mal, Eu am coborât, iar Milica mi-a spus: „Şi nu uita, nu uita, n-ai dreptul să-i fii altuia
povară!“. În acel moment m-am trezit mi-am amintit tot visul și parcă m-am trezit nu doar din somn ci și dintr-un fel de buimăceală a sufletului.
Cum de nu mi-am amintit de Milica, cum nu o văzusem împiedicându-e de scaune, cum nu o văzusem pe mama lăcrimând în urma ei și sărindu-i în
ajutor. Şi atunci am renunţat de tot la gândul orbirii, am scos de sub pernă unealta pe care am ascuțit-o cu atâta migală și riscuri am rupt-o și am
aruncat-o. De atunci continui să văd. A fost una din încercările prin care a trecut acolo în temniță, după ce a fost chinuit mitropolitul Bart. Iisus in celula

Azi noapte Iisus mi-a intrat in celula. Cand m-am desteptat din afunda genuna,
O, ce trist si ce-nalt parea Crist ! Miroseau paiele a trandafiri.
Luna venea dupa El, in celula Eram in celula si era luna,
Si-L facea mai inalt si mai trist. Numai Iisus nu era nicairi.

Uimit am sarit de sub patura sura: Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele
- De unde vii, Doamne, din ce veac ? Din luna venea fum de catui.
Iisus a dus lin un deget la gura M-am pipait. si pe mainile mele,
Si mi-a facut semn ca sa tac. Am gasit urmele cuielor Lui.
2

STAREA A DOUA 6.Primeşte-acum STAREA A TREIA

De petrecere cântări,
1. Cade-se acum, 1.Neamurile toate
Fecioară,
Laudă-ngropării
Ca să te mărim, Fecioara Maică a Tot-Împăratului Tale Fecioară, cântă.
Maică Dumnezeu    
Mai cinstită fiind şi mai Şi trimite pace 2.Neamurile toate
mărită mult credincioşilor. Te fericesc Doamnă,
Decât toate cetele cele de Că eşti Lui Hristos Maică.
sus. 7.Monahi mulţi şi sfinţi
3.Neamurile toate
3

     Şi-ale cuvioşilor soboare, Te fericesc, Maică

2.Cade-se acum Cum şi cetele bărbaţilor Cu daruri dăruită.
    
Să te fericim, Fecioara credincioşi,
4.Limbile pe tine
Maică, Din evlavie cu toţii te Te fericesc Sfântă,
Fericită totdeauna măresc. A Lui Dumnezeu Maică.
adevărat,     
Mai mărită decât cei ce au 8.Cete tinereşti, 5.Preasfântă Fecioară,
ochi mulţi. Cu fecioarele drept A Domnului Maică,
Pe cântăreţi mângâie.
credincioase,
   
3.A te ferici De petrecere cântare 6.Sfântă Pruncă, Maică
Se cuvine, pururea strigaţi acum, Roagă pe al tău Fiu
Fecioară, Pentru Maica sfânt-a lui Pentru toţi care-ţi cântă.
Ca născând pe Făcătorul Emanuil.
tău te-ai făcut 7.Robitor ce cântă,
Decât cerurile cu mult mai 9.Pe Stăpânul lor Cere mântuire
De la Hristos Cuvântul.
presus. Îngereştile Puteri văzându-
   
     L 8.Din toată nevoia
4.Ca să te mărim Duhul Maicii sale singur în Scapă, Preacurată,
Se cuvine, Născătoare, mâini luând, Pe ai tai dreptcinstitori.
Doamnă Spăimântatu-s-au şi mult s-
Ca prin ale tale rugi să ne- au bucurat. 9.Din toată ispita,
Scapă, Preacurată,
acoperim
Pe ai tăi dreptmăritori.
Pentru adormirea ta cea     
sfânt-acum.  10.Firea cea de om 10.Dă-ne mântuire,
Întreci, de Dumnezeu Celor ce cu lacrimi
5.Toţi cei credincioşi Născătoare, Icoana ta o cinstim.
Ai curatei Maice şi Fecioare Căci Fecioară ai rămas
Adormirea-ţi cântând, după naştere 11.O Treime Sfântă,
Tatăl, Fiul şi Duh Sfânt
zicem: bucură-te, Şi murind te duci la Fiul
Mântuieşte-ne pe noi.
Solitoarea noastră caldă-a tău Preasfânt.   12. Candela luminii
tuturor; Prea curată Pruncă,
      Urmează: Ectenia mică şi Nu ne lăsa uitării.
ecfonisul:”Că s-a binecuvântat
numeleTău…”
4
5

Starea I  6.Fericimu-te toţi,  11.Cine dar va spune

Maică a Lui Hristos Bucuria multă
1.În mormânt Viaţă Ceea ce-ai pricinuit pe Ce-a cuprins pe Maica
Ai fost pus, Hristoase, Domnului Iisus
noul Adam, Când i s-a vestit mutarea Ei
Şi-a vieţii Maică-acum Şi-adormirea-ţi cu la cer.
intră în mormânt credinţă o cinstim.    
Şi se mută la viaţa cea 12.Suind Prea Curata
de sus. 7.Te mărim, Fecioară Muntele Eleon
     Pururea cinstită Şi în mână de la înger
2.Tu născând Viaţa, Şi icoanei tale ne floare luând
Pe a tot-Dumnezeu închinăm, Către Cel născut din Ea se
Şi viaţa, Prea Curată Ca la oglindirea închina.
schimbând-o sfântului tău chip. 13.Glasul Celui de sus
La viaţa cea de sus te-ai    Fără veste-a grăit
şi mutat. 8.Fericimu-te toţi, De mutarea ta iubitului
Maică a Lui Hristos, ucenic,
3.Te mărim pe tine, Ca pe rugătoarea În Efes fiind cu slujba lui
Maică prea curată, pururea pentru noi Hristos.
Şi-adormirea ta cinstim, Şi ca pe o solitoare
14.“Mergi la Ghetsimani
prăznuind-o pentru toţi. Iute şi prea degrab,
Cu solirea-ţi pururea Căci se mută Maica
fiind păziţi.  9.Drept-măritori preoţi Domnului sus la cer,
    Şi popor credincios Făcând cea de pe pământ
4.Fericimu-te toţi, Cu smerenie cădem la mutarea sa”.
O, prea sfântă Maică, sicriul tău    
Închinându-ne cinstitei Prea curată Maica Lui 15.În mormânt Viaţă
Ai fost pus, Hristoase,
tale mutări, Emanuil. Şi-a vieţii Maică-acum intră
Cea de care îngerii s-au în mormânt
minunat. 10.Mulţimea de Şi se mută la viaţa cea de
pustnici, sus.
5.Te mărim pe tine, Cete de cuvioşi
Maică a Lui Hristos, O, voi tineri şi fecioare, Urmează: Ectenia mică şi
Care fără de sămânţă ai cu cei bătrâni ecfonisul: ”Că s-a
zămislit Cântaţi adormirea prea binecuvântat numele Tău
Şi a a ta mutare toţi o Curatei Maici.
preamărim.    
6
Is 26,19 Cu multă înțelepciune a ascuns D
nr zilelor noastre și clipa în care vom trece
din lumea aceasta pt ca să fim pregătiți
totdeauna ca să ne întâlnim cu D. chiar și
prin moarte. Așadar moartea și judeacata
strigă mai tare decât ce mai priceput
predicator. Chiar dacă IGA ne-ar vorbi nu
s-ar mişca inima noastră, mai mult decât
amintindu-ne că ne îndreptăm spre moarte
cu fiecare clipă a vieții noastre. Ne place
sau nu ne place cel mai sigur lucru din
viața noastră nu este că vom avea o
carieră, nu este că vom avea o familie ci
că într-o zi vom muri. Este singrua nostră
certitudin.
1 Cor. 15,31 Mor în fiecare zi! V-o spun,
fraților, pe lauda pe care o am pentru voi,
în Hristos Iisus, Domnul nostru! ...zilnic
înfrunt moartea! Această exclamație a Ap
ne arată pericolele la care se expunea în
fiecare zi de dragul ucenicilor. Dar mai
mult decât atât aceste cuvinte ne arată
relația pe care creștinul o are cu moartea.
Ap ne învață să murim în fiecare zi față de
păcate, de răutate, să murim față de
lăcomia și poftele cu care lumea aceasta ne
ispitește. Iar dacă murim față de acestea
atunci clipa despărțirii sufletului de trup nu
ni se pare rece, agresivă, finalul existenței
noastre ci dimpotrivă în fața morții suntem
senini. În situații ca aceasta când îl
conducem pe cineva pe care l-am cunoscut
spre cimitir și vedem unde sfârșim cu toții
și cât de mult contează importanta noastră
persoană. Știți unde contează cu adevărat
fiecare presoană? În mâinile lui D. acolo
contează În picturile mănăstirilor din
Bucovina am văzut o imagine foarte
duioasă. La ieșirea din naos este imaginea
unei mâini, iar în ea se află mai chipuri de
prunci înfășați în scutece. Așa cum îl
vedem pe Domnul Hr purtând sufletul
Maicii Sale în incoana AMD. Această
imagine este tâlcuirea unui verset din
Scriptură din cartea Pld.3. Sufletele
drepților sunt în mâna lui D și chinurile nu
se vor atinge de ele. Este o imagine care
ne arată cât de mult dorește D să fie
împreună cu noi în fiecare moment al
existenței noastre mai ales în momentul
morții noastre.
Nu există semntiment mai plin de nădejde
decât acela de a știi că orice ți s-ar
întâmpla ești în mâinile Domnului. Și când
ești bolnav, și-n lipsuri, și-n eșec, și când
te-au părăsit toți oamenii sau nu au
posibilitatea să te viziteze pe patul de
suferință, și-n moarte ești împreună cu Hr.
gândul acesta îți dă o sigurață.
Când au construit podul Golden Gate cu o
lungime de peste 2737 de m la 150 de m
deasupra apei, e prima construcție
suspendată deasupra apei la 150. În
primele săptămâni au murit 23 de
muncitori căzând în apă. Au pus o plasă
de siguranță sub pod deasupra apei și până
la terminarea podului doar 10 oameni au
cazut în acea plasă, dar sporul cu care au
lucrat a crescut cu 25 %. De ce pt că aveau
siguranță. Un om care știe că este în mâna
lui D are această siguranță, are această
speranță. În numele acestei speranțe, am
ventit în această zi pt a o conduce pe
Alexandru pe drumul spre eternitate. Un
om trist și necăjit nu are nevoie de
discursuri. Dacă puteți să vă rugați vă
îndemn să faceți lucrarea aceasta.
Rugăciunea este foarte importantă într-un
moment ca acestea. De aceea suntem aici
ca să spunem: Doamne ai milă de roaba tău
care astăzi se înfățișează înaintea ta.
Vă îndemn să ne aducem aminte de
lucrurile frumoase pe care le-am făcutm
împreună și să încercăm să înmulțim acele
lucruri. Vă îndemn să ne amintim de
vorbele frumoase pe care le-am auzit de la
el și să încercăm să le înmulțim. Iar dacă
au fost vorbe rele să încercăm să le
stingem și să înțelegem suferința din
spatele acestor vorbe. Dacă dăm cu
adevărat iertare celui care a trecut din
lumea aceasta este mai mult chiar și dacă
am fi fost la înmormântare. Zice Părintele
Dumitru Stăniloae cel mai frumos și mai
convingător discurs despre dragoste este
îmbrățișarea! De aceea vă propun ca cei
care l-ați iubit și v-ați rugat pt el, din cei
care l-ați prețuit puneți mâna dreaptă pe
umărul stâng fiecare al dumneavoastă iar
mâna stângă pe umărul dreptă:
În numele lui Iisus Hr, bunule te
îmbrățișăm și te iertăm pt toate.
7
CU GÂNDUL LA VIITORUL BISERICII,
EPISCOPUL ARE O GRIJĂ SPECIALĂ
FAŢĂ DE TINERI, ÎN GENERAL, ŞI FAŢĂ
DE TINERII TEOLOGI, ÎN SPECIAL*
Nu este nevoie de o mare analiză a felului în
care omul vremurilor noastre îşi trăieşte viaţa
pentru a-ţi da seama că acesta este din ce în ce
mai secularizat şi lipsit de înalte preocupări
spirituale. Şi, în special, tineretul „creşte fără
îngrijirea cuvenită, ca şi copacii sălbatici, pe
care nimeni nu-i plantează, nu-i udă, nu-i
altoieşte şi nu-i face să crească drepţi.
Moravurile şi obiceiurile sălbatice şi nestăpânite
cuceresc lumea, oraşele mari şi mici; toate
casele şi pe toţi oamenii ale căror trupuri şi sufl
ete se irosesc într-o totală zăpăceală”. În faţa
acestei situaţii, chiar dacă sunt şi excepţii
pozitive, episcopul este chemat să acţioneze.
Fiind conştient că tinerii aceştia, cuminţi sau
zvăpăiaţi, constituie Biserica de mâine, se va
ocupade ei. „A educa tineretul cu prevedere,
spune Jan Amos Comenius, înseamnă a îngrij i
dinainte ca sufletele lor să fi e ferite de
stricăciunile lumii şi ca seminţele împlântate în
ei să ajungă să încolţească fericit, prin
neîncetate îndemnuri şi exemple, apoi ca minţile
să fi e pătrunse de cunoaşterea adevărată a lui
Dumnezeu şi a feluritelor sale zămisliri şi astfel
să se obişnuiască să vadă lumea prin lumina lui
Dumnezeu, să iubească şi să cinstească pe
Părintele luminilor, mai presus de orice” În
virtutea acestei convingeri, Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel, Sfântul Sinod al Bisericii
Ortodoxe au pus în lucrare proiectele „Hristos
împărtăşit copiilor”, „Alege şcoala” şi multe
alte programe educative. Dacă e să ne gândim la
competiţiile dintre tineri pe diverse teme
religioase, la taberele pentru tineret, la grij a faţă
de „Liga tinerilor ortodocşi”, faţă de „Asociaţia
tinerilor studenţi ortodocşi”, la organizarea orei
de religie în şcolile publice, la şcolile
confesionale, la centrele catehetice şi la multe
altele. Trebuie să recunoaştem însă că o
implicare şi mai mare ar fi necesară. Altfel, un
procent mare de tineri botezaţi, rămân pe
dinafară. Şi rezultatul nu poate fi unul
pozitiv.Dacă la începutul secolului XX Octavian
Goga, cu sufl etul plin de amărăciune, îşi punea
întrebarea: care-i educaţia religioasă a
inteligenţei româneşti ce-i formează pe tineri?
Cu atât mai mult trebuie s-o facem noi acum :
„Şi acum, iartă-mă şi nu te supăra pe mine, dacă
fără a-ţi cere un răspuns stau şi mă întreb, care-i
credinţa dumeatale, mult lăudat intelectual al
naţiei mele? Când ai pornit de acolo, din căsuţa
de la ţară, şi te-ai dus la şcoală mai ziceai
.«Tatăl nostru», seara şi visai cu iele şi pricolici.
Duceai în suflet moştenirea din bătrâni: o
candelă care licărea în taină şi-ţi lumina drumul.
Dar ţi s-a risipit moştenirea asta. S-a spulberat
zi de zi şi s-a fărâmiţat în calea ta. Şi fără să
vreau, îmi vine în minte o problemă atât de
mare şi atât de nebăgată în seamă a vremii
noastre frământată de patimi mici: educaţia
religioasă a cărturimii noastre. Nu găsiţi că ar
trebui făcut ceva pentru a ne salva tineretul,
dându-i dascăli luminaţi, cari în şcolile
secundare să-l înveţe credinţa lui Dumnezeu, şi
preoţi cu guri de aur cari să cuvinteze acolo în
centrele studenţimii noastre universitare?
Fiindcă, aşa cum suntem astăzi, noi nu ştim ce
vrem şi nu ştim unde mergem. Pe tinerii noştri
nu-i putem scoate din lumea postmodernă în
care trăim, ci trebuie să-i învăţăm ca folosindu-
se de toate facilităţile veacului să fi e selectivi.
Aşa-I educa Sfântul Vasile cel Mare pe tineri să
fi e ca albina care culege doar ce-i bun din fl ori:
„Acelea nici nu se duc fără nici o alegere la
toate fl orile, nici nu încearcă să aducă tot ce
găsesc în fl orile peste acre se aşează ci iau cât
le trebuie pentru lucrul lor, iar restul îl lasă cu
plăcere”. Orice generaţie se confi gurează în
jurul unui ideal. Generaţiile trecute au fost
animate de câte un ideal. În vremurile acestea în
care tranziţia parcă nu se mai termină ne punem
întrebarea dacă tinerele generaţii mai au un
ideal? Dacă nu-l pot desluşi,
ci orbecăiesc prin ceaţă cine li-l poate arăta?
Firesc ar fi ca noi. Dar noi îl ştim? Nu mă refer
la idealul ultim, care-i mântuirea, ci la idealul
terestru al tinerelor generaţii; generaţii cărora nu
li se poate oferi loc de muncă şi se risipesc pe
toate meridianele globului. Din fericire şi în
diaspora avem vlădici şi preoţi care să se ocupe
de tineri. Iar în ceea ce priveşte formarea
tinerilor teologi cred că grij a episcopilor trebuie
să fi e mult mai mare. În perioada interbelică
Părintele Toma Chiricuţă îşi îndrepta ruga către
Sfântul Sinod: „Preasfinţiţilor Episcopi,
conducători ai Bisericii! Daţi-ne, cu orice preţ,
preoţii care îi trebuie cazului de faţă! Îndreptaţi-
vă toată luarea aminte spre pepinierele de preoţi:
Seminariile şi Facultăţile de Teologie! Faceţi, cu
orice jertfă, ca acolo să pătrundă un duh nou şi
o orientare nouă! Pentru ca să se nască, din acest
duh şi din această orientare, preoţimea care ne
trebuie: preoţimea cea nouă” Şi cu toată grij a
noastră realismul ne cere să recunoaştem că
mulţi dintre tinerii noii generaţii deşi sunt
creştini „au cugetarea păgână. Simţirea robită de
porniri, care adesea te înspăimântă. Iar
conţinutul acţiunilor, a celor ce se consumă ziua,
şi mai ales a celor de noapte, evoluează spre
păcat. Ce-i de făcut? Cu tot efortul ce se cere să-
i aducem pe tineri la Biserică şi la Dumnezeu.
Să le stârnim interesul pentru o viaţă morală.
Cât putem să contracarăm infl uenţa
distrugătoare ce o au asupra lor site-urile
imorale. Să-i reconectăm la tradiţiile sănătoase
ale trecutului nostru creştin. Să le sădim în sufl
et, ţinând seama de entuziasmul vârstei lor,
dorinţa de a trăi cu eroism idealul creştin. Să-i
facem să-şi însuşească dorinţa de a nu-şi trăda
obârşia. Să-i facem să realizeze faptul că
Dumnezeu le plimbă viaţa printre flăcări iar
„Biserica reazemă drumurile pe troiţe” tocmai
pentru a-i molipsi de viaţa eroică a Celui ce
atârnă pe ele.
8
 9

În aceste clipe își îndreptă gândul prin noi către:

 către copii ei. Acum vă las să vă întăriți să vă mângâiați și să rămâneți tari pt ca din această
stare să se înalțe rugăciune către D și pt mine și pt voi. Mă despart vremelnic de voi dragi copiii să
 10

nu mă uitați niciodată să trăiți în așa fel încât să revedem în Împărția cerurilor. Vă rog iertați-mă
pt durerea aceasta pe care v-am creat-o. Cuvânt de gratitudine își îndreaptă către copiii ei. Acum
vă las să vă întăriți să vă mângâiați și să rămâneți tari. Pt ca din această stare să se înalțe rugăciune
către D și pt mine și pt voi. Mă despart vremelnic de voi dragi copiii folosind 4 cuvinte cheie
multumesc, vă iubesc, vă iert, și mai ales în ceasul acesta iertați-mă și pt durerea aceasta pe care
v-am creat-o.. Să nu uitați niciodată psalmistului care spune ce bine este ca să fie frații împreună.
 Se îndreptă apoi ... spre nepoții... să știți că am știut cuvântul psalmistului care spune ce
bine este ca să fie frații împreună. Și am trăit această frățietate cât s-a putut fiind unul ajutorul
celuilalt. Dacă v-am greșit cu ceva în această viață vă rog să mă iertați ca Bunul D să mă
primească în Împărăția sa.
 Dragii lui soră de la frații lui , am fost ca degetele de la o mână, ne-am ajutat ne-am iubit
ne-am respectat. Iată că D a hotărât să mă alătur celor care sunt în eternitate. Voi duce cu mine
toate amintirile frumoase și vă rog să nu mă dați uitării nici voi, vă mulțumesc pt toată dragostea
voastră și vă rog să nu mă dați uitării. Dacă v-am făcu ceva neplăcut în viața aceasta fiți și voi
iertători și mă iertați pt ca D să mă ierte.
 Cuvânt de rămas bun și de recunoștință își îndreaptă spre
 Își ia cuvânt de iertare de la ...noi nu ne despărțim când pășim în registre de existențe diferite
putem să rămânem împreună prin iubirea noastră.
 Își exprimă gratitudinea pentru vecinii cu care a conviețuit în bune relații
 Către cei din conducerea primărie Borșa cu care a avut o bună colaboare.
 Le muțumește tuturor celor care au putut să vină sau a celor care nu au reușit să fie lângă
catafalcul lui ei și-au dorit acest lucru, ne lasă cu bine și și ne roagă de ieratre. D să-o ierte și să-l
odihnească Vom depune trupul adormitului în Domnului în cimitirul parohiei, unde cei din familie
vă roagă să îi însoțiți precum și la masa care se oferă la căminul din localitate. Vă îndemnăm să
luați și câte un pachet pe care familia îl oferă ca jerfă pt sufletul ei, arătând și prin acesta că viața
merge mai departe. Vom alcătui cortegiu funerar mai întâi crucea adormitei în Domnul Viorica,
praporii, personalul neclerical, sicriul cu trupul neînsuflețit, familie și cei care puteți dintre dvs. D
să ierte în pace. Sigur intrând în Postul Adormirii Maicii Domnului, i i-am rugat să fie meniul de
post. Pt omul de azi postul din păcate înseamnă în primul rând dietă. O procedură exterioară care
are în primul rând legătură cu trupul. Înseamnă să înveți să te abții într-o lume a consumului care
te invită permanent să te înfrupți. După Scriptură,. postul este expresia unui doliu, a unei invazii, a
unei distrugeri inevitabile. Când nu mănâncă omul? Când are o durere extraordinară, când îți
moare cineva drag. Sau când nu mai mănâncă omul? Când are o pasiune care îl consumă, când
are o bucurie interioară atât de mare încât uită să bea și să mai mănâncă. Când ești devorat de o
pasiune pozitivă care te consumă. Noi postim de dragul Mirelui Bis de dragul lui Hr și a
Preacuratei Sale Maici.
 Vom alcătui cortegiu funerar mai întâi crucea adormtei în Domnul, praporii,
părinții slujitori, sicriul cu trupul neînsuflețit, familie și cei care puteți dintre
dvs. D să ierte în pace.
11
diverse cereri Încă ne rugăm pentru tot sufletul cel necăjit și întristat, care are
trebuință de mila și de ajutorul tău Doamne. Pentru toți cei care sunt bolnavi în
spitale, în azile sau la casele lor. Pt. toți cei care sunt fără de lucru, fără de adăpost și
nu au pe nimeni care să-i mângâie. Pt toți cei care sunt lipsiți, orfani, părăsiți,
deznădăjduiți, fără credințiă singuri, triști și închiși. Pt toți cei ce așteptă dreptatea în
procese, pentru toți cei care sunt prigoniți pentru credința lor, pentru credincioșii
noștri … pt. sănătatea și mântuirea lor.
pentu tineri Doamne, Dumnezeu nostru, mântuiește și-I apără pe toți copiii și tinerii
celor care sunt de față la această sfântă și dumnezeiască Liturghie. Păzește-i pe ei
Doamne de dușmanii văzuți și nevăzuți, de primejdii de răutăți și nenorociri, vindecă-
i pe ei Doamne de orice fel de boală. Izbăvește-I de toată necurăția și lumininează-le
viața. ajută-I pe ei ca până la sfârșitul zilelor să simtă prezența Ta pretudindeni.
Sădește în inimile lor dezgustul pentru păcat, pentru ca să fie fără de prihană. Fă să fie
curgerea vieții lor după binecuvântarea Ta, nu-i lipsi pe ei în această viață de pâinea
cea de toate zilele. Fii milostiv cu ei, când păcătuiesc înaintea Ta. Nu privi la păcatele
tinereții și la cele din neștiință. Milostivește-te spre ei și nu-ți întoarece fața Ta de la
ei ca să nu cadă în ispite mai puternice decât ei. Nu-I părăsi Doamne pe robii tăi… și
dă-le lor ceea ce le este de folos pentru mântuire. Ne rugăm ție Doamne auzi-ne și cu
iubire de oameni ne miluiește.
.
de mulțumire Ca nişte tămâie cu bun miros şi ca o ardere de tot grasă, bineprimită să fie,
întru tot Bunule Stăpân e, această mulţumire a noastră înaintea slavei Tale, şi trimite
totdeauna, ca un îndurat, robilor Tăi, mila Ta cea bogată şi îndurările Tale şi izbăveşte
pe robii Tăi de toate meşteşugirile văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi, pe ei, Biserica Ta
cea sfântă, satul acesta şi pe tot poporul Tău, şi dăruieşte tuturor sănătate, lungime de
zile şi sporire întru toate faptele cele bune. Rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi degrab ne
miluieşte.
pentu eleviÎncă ne rugăm Domnului Dumnezeului nostru, ca să caute cu milostivire
asupra şcolarilor acestora şi să le trimită în inimi, în minte şi în grai, duhul
înţelepciunii, al ştiinţei, al evlaviei şi al fricii Sale; să-i lumineze cu lumina
cunoştinţei Sale, şi să le dea putere şi tărie pentru înţelegerea legii Lui celei
dumnezeieşti şi a toată învăţătura cea bună şi folositoare; Doamne, auzi-ne şi ne
miluieşte.
12

Înainte de Otpustul Slujbei (Sfânta Liturghie sau Vecernie sau

Pavecerniță), preotul rostește: Domnului să ne rugăm!
Credincioșii: Doamne, miluiește!
Avem un text la care noi creștinii ne cu Tatăl, Cel ce ai plinit cu prisosinţă toată
raportăm și acestaPreotul citeșteSfintei
este textul această rugăciune,
Scripturi pe solee,
rânduiala cea cu fața spre
pentru răsărit:oamenilor,
mântuirea
sau Cartea Cărților.
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ești bogat în milă și,Care
Acolo chiar la începtut Hristoase, Dumnezeul nostru; ai rupt
cu purtarea
putem citi cum l-a făctu D pe om, bărbat și legăturile cele nedezlegate ale morţii şi
Ta de grijă cea înțeleaptă, ocârmuiești viața noastră, ascultă rugăciunea
femeie i-a făcut. L-a făcut D pe om din țărână și încuietorile iadului, zdrobind mulţimea duhurilor
noastră,
a suflat primește
asupra lui suflare depocăința
viață și omul noastră
a celorpentru
viclene;păcate, oprește
Cel ce Te-ai noua
adus pe Tine boală
pentru
molipsitoare
devenit ființă vie. (noua epidemie),
Darul vieții precumnoiai jertfa
dat omului încetat pedepsirea
nevinovată, poporului
dându-Ţi Tău în
spre junghiere
izvoara astfel din
vremea viața lui
regelui D. Viața
David. Celesteceașadar trupul cel
ești Doctorul preacurat, șineatins
sufletelor şi neîntinat
al trupurilor de nici
noastre,
cel mai mare dar pe care D îl împărtășește un păcat; şi prin această înfricoşătoare şi negrăită
dăruiește însănătoșire celor cuprinși de boală, ridicându-i grabnic din patul
creaturilor. jertfire ne-ai dăruit nouă viaţă de veci; Cel ce Te-
Iardurerii, ca săcreației
după actul Te slăvească
oamenii primescpe Tine,ai pogorât
Mântuitorulîn iad şicel Milostiv,
ai sfărâmat iar pe cele
încuietorile cei
sănătoși
porunca: Creștețiîi șiocrotește
vă înmulțițide șiorice boală.veşnice,
stăpâniți Binecuvintează,
şi celor ce şedeauîntărește și păzește,
în întuneric le-ai
Doamne,
pământul. cu harul
Ce poruncă Tău,
le-a dat D pe toțiprima
pentru cei care, cu ieşire,
arătat iubire iarde oameni
pe şarpele și jertfelnicie,
cel din adânc, îi
dată: îngrijesc
să existe săpetrăiască. Așadarlasensul
cei bolnavi casele vieții începătorul
lor sau în spitale. răutăţii, l-ai vânattoată
Îndepărtează cu înţeleaptă
boala și
pentru primii oameni era viața însăși. Apoi le-a meşteşugire dumnezeiască şi l-ai legat cu
suferinţa din popor și ne învață să prețuim viața și sănătatea ca daruri ale
zis D să pună nume tuturor animalelor. lanţurile întunericului în iad şi l-ai închis cu
Tale. Adică
Exemple.... Dăruiește-ne,
le-a dat rațiune,Dumnezeule,
omul nu doar paceaputereaTa şi nemăsurată
Ta ce umple inimile în focul noastre
cel nestinsdeşi
creștecredință neclintită
și se înmulțește în ocrotirea
ci și stăpânește Ta, deînnădejde
pământul întunericulîn cel
ajutorul
mai din Tău și de
afară; dragoste
Înţelepciunea
și se față
stăpânește
de Tine pe șisinedeînsuși prin ce?Că
aproapele. Prin Tatălui,
al Tău este Cea
a necumiluinumeșimare,
a ne Tu, Cel ce
mântui pe Te-ai
noi,
rațiune. arătat mare Ajutător al celor năpăstuiţi şi ai
Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,
După aceea D a sădit un pom, care se numea luminat pe cei ce şedeau în întuneric şi în umbra
pomulacum și pururea
cunoștinței bineluișiși în vecii vecilor.
a răului, și le-a zis morţii, Tu, Doamne al slavei celei veşnice, Fiule
D să nu mâncațiCredincioșii:
din pomul acela pentru că o să iubit al Părintelui Celui Preaînalt, Lumină
Amin.
muriți. Oare de ce le-a interzis lucrul acesta? veşnică din Lumina veşnică, Soare al dreptăţii,
Oamenii erau înUrmează Otpustul
paradis îl vedeau zilnicSlujbei (Sfântape Liturghie
pe D, auzi-ne noi care ne sau rugămVecernie sau
Ţie: Odihneşte
Pavecerniță).
cunoșteau atunci binele? Evident că da, atunci sufletele robilor Tăi, ale părinţilor şi fraţilor
când ești în legătură cu izvorul binelui. De fapt noştri, care au adormit mai-înainte, şi ale
D le-a interzis să cunoască rău, iar răul este celorlalte rudenii după trup şi ale tuturor celor de
însăși moartea. Moartea este absurdul care ne o credinţă cu noi, pentru care şi face acum
face să nu ne găsim sensul. Moartea este pomenire, că stăpânirea Ta este peste toţi şi în
negarea sensului este negarea rațiunii e negarea mâna Ta ţii toate marginile pământului. Stăpâne
lui D. și este negarea omului. D îi interezice Atotţiitorule, Dumnezeule al părinţilor şi
omului în primul rând moatea. Ai gijă să nu Doamne al milei, Care, ai binevoit a primi
mori. Și omul a căzut, și D mai trimite un set de rugăciuni de mijlocire pentru cei ţinuţi în iad,
zece porunci, în cartea Exodului în cap 20. dându-ne nouă mari nădejdi că vei trimite
Primele porunci ne spun să-L resprectăm pe D uşurare şi mângâiere celor cuprinşi de întristări
și pe părinți noștri să ne respectăm sursa vieții apăsătoare, auzi-ne pe noi, smeriţii robii Tăi,
nostre. Iar în următoarele porunci ne spune D să care ne rugăm Ţie, şi odihneşte sufletele robilor
nu atentăm la viața cuiva inclusiv la propria ta Tăi, celor mai dinainte adormiţi, în loc luminat,
viață. Acestea sunt cele 10 prunci primele 5 în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a
instituie sacralitatea vieții iar următoarele 5 ne fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea;
îndeamnă să respectăm să nu atentăm la viața aşază sufletele lor în locaşurile drepţilor şi fă-i
cuiva. Porunca a 6 ne spune foarte direct să nu vrednici de pace şi de iertare. Căci nu morţii Te
ucizi. Nu ai voie să ucizi ceea ce tu nu ți în vor lăuda pe Tine, Doamne, şi nici cei din iad
viață. Această poruncă se încalcă prin ucidere vor îndrăzni a-Ţi aduce Ţie mărturisire, ci noi,
prin sinucidere și prin avort. În general cei vii, Te binecuvântăm, Te rugăm şi aducem
sinuciderea se produce din deznădejde în D, din Ţie rugăciuni de milostivire pentru sufletele lor.
lipsa unui sens al vieții. Chiar și gândul la Să facem tot posibilul să respectăm viața și a
sinucidere trebuie alungat prin rugăciune și prin noastră dar și a semenilor noștri. Scopul vieții
cerere de iertare de la D. care este sigurul care este viața însăși, nu doar ce rămâne aici ci ceea
ne dă viața și tot El o ridică. În aceste situații ce transcende trecce în veșnicie, adevărata viață
precum vedeți Biserica îngăduie o mică slujbă în Hr. cel care a spus despre Sine în Ev după
de înmormântare, nădăjduid în mila lui D. Este Ioan Eu sunt calea, adevărul și viața. Să
o rugăciune în care cerem mila lui D inclusiv cultivăm viața cea adevărată în Dumnezeu, să ne
pentru siucigași cu această nădejde că mila împărtășim din izvorul vieții spre iertarea
dragostea lui D le va ușura chinul. În ziua de păcatelor noastre și spre viața veșnică ca să
Rusalii la vecernia plecării genunchilor. Izvorul biruim păcatul și moartea. Amin
cel pururea izvorâtor de viaţă şi de lumină,
Putere ziditoare, împreună-veşnică
13
Cinstită familie binecuvântată audunare.
Într-o cântare de la înmormantarea zice
că viaţa noastră este pe pământ ca o
jucărie: ceea ce n-am fost ne facem şi din
ceea ce suntem ne stricăm; vis nestătător
suntem, suflare care nu are putere, zbor de
pasăre călatoare, corabie pe mare care nu
lasă urmă. Vedeţi cât de firav e firul care
ne leagă de lumea aceasta şi noi credem
că e tare că e puternic şi nu se va
destrămă. Azi însă conştientinză că firul
vieţii noastre poate în orice clipă să se
desfacă. Dreptul Iov, intr-un moment de
tristeţe, medita astfel Iov.14,7-10).
Tristetea lui nu este lipsita de nadejde,
pentru ca intr-alt moment exclama cu
multă convingere: Iov 19, 25. Când se
desprinde firul acesta subţire pământul se
întoarce în pământ ca să se înnoiască, iar
sufletul ca un abur ca o mireasmă că de
aceea tămâiem la slujba înmormântării se
înalţă către Dumnezeu. edeţi noi creștinii
vorbim despre taina omului. Cel mai
simplu om este un miracol, dar când
vorbim despre un om care a creat atâtea
care lăsă o dâră de lumină în această lume
și care ne-a lăsat un bun nume. Suntem
îndemnați să medităm mai profund la ce
este omul? Cred că i se potrivesc cuvintele
Ps 8.3-4. D i-a dat lui David un răspuns
arătând și neputința și fragilitatea noastră
dar și valoarea omului înaintea lui D. v.5-
6. În om se oglindește chipul lui D. atunci
când D l-a făcut pe om a ținut sfat între
persoanele Sfintei Treimi și au zis Fac.
1,26. Zicem în slujba înmormântării
Chipul salvei tale celei negrăite sunt
măcar deși măcar port rănile păcatelor.
În cartea Proverbelor înțeleptul Solomon
spune cap. 22,1-2. De aceea când un om
cu nume bun se mută în eternitate este
firesc ca familia să fie îndurerată, iar
întreaga comunitate care l-a cunoscut și l-
a prețuit să simtă golul pe care îl lasă cel
ce părăsește lumea aceasta. Cu toate
acestea Ap Pavel ne spune 1Tes.4,13.
Noi nu credem că omul se mută în
neființă, ci se mută în eternitate, pe un alt
plan de existență, iar numele lui bun
rămâne și-n lumea aceasta dar și-n cealaltă
lume. La un moment dat Ap au venit la
DIH și au făcut un fel de dare de seamă,
bucurându-se că lucrarea lor era rodnică.
Lc.10,20. Un nume bun rămâne și pe
pământ dar trece și în eternitate. Așadar
toată lucrarea noastră cea bună, tot ce a
fost făcut cu jertfă, cu inteligență creatoare
cu dăruire, cu dragoste și cu speranță.
Totul va rămâne spun părinții noștri întru
credință înscris în împărăția lui D. în
ceruri. Învățătura creștină este plină de
optimism pt că noi nu suntem ca și cei care
nu au nădejde. De aceea prohodul nu este
slujba aceea cu multe lacrimi care îți dă
senzația că moartea are ultmul cuvânt. Ea
este plină de optimismul învierii în acord
cu Ev care ne dă această veste bună:
Oricine crede în Mine zice Domnul nu a
murit ci s-a mutat din moarte la viață. În
Scriptură moartea este sinonim cu păcatul.
Când Mânt spune: Lăsați morții să-și
îngroape morții lor. Ne spune lăsați-i pe
păcătoși să-și îngoape păcătoșii lor, tu
vino după Mine așa îi spune Apostolului.
Nădăjduim că așa îi va spune și robului să
Ioan, tu vino și urmează-mi Mie. Mulțimea
de flori care stau ca un drum încoronat pe
care Ioan trebuie să plece din lumea
aceasta așa cum a venit în lume într-o vale
a florilor. Fiecare mutare a noastră de
aici, din cele pământești nu e altceva decât
o desăvârșire a nașterii noastre, din apă și
din duh prin așezarea în brațele părintești
din cer. Așa că mângîiați-vă cu cuvintele
acestea ale Scripturii. Să ne rugăm lui D
să-i dea odihnă veșnică iar pe noi să ne
mângâie și să ne miluiască ca un bun și de
oameni iubitor. E frig nu e cazul să
abuzăm de timp și răbdarea dvs.
Îl rugăm pe bunul Dumnezeu să-i ofere
fericirea cea veșnică iar familiei mângâiere
și pt a putea să treacă peste această
încercare. Odihnă veșnică. Amin
14
Am venit să aducem cuvânt de mângâiere
familiei îndurerate un cuvânt de
îmbărbătare, de folos, dumneavoastră,
tuturor celor care aţi venit să fiţi alături de
familie în acest momente importante.
Înainte de orice noi creştinii spunem o
rugăciune, când aflăm că cineva pe care l-
am cunoscut sau nu l-am cunoscut a
trecut la Domnul: D să-l ierte și să îl
odihnească în pace. Nu spunem nimic
altceva decât aceste cuvinte sunt pline de
sens. Toți avem nevoi de iertarea. Deci
odihna pe care o cerem de la D pt sufletul
ei este condiționată de iertarea păcatelor.
Atunci când noi spunem: D să-l ierte și să-
l odihnească în pace, imediat facem și noi
același lucru adică, și noi iertăm. Doar așa
dăruim odihnă și pace sufletului de lângă
noi iertându-i toate și așa îi odihnim
sufletul. Și noi când cineva ne cere lucrul
acesta să îl iertăm ce spunem: D să te
ierte, vrând să arătăm prin aceasta că nu
noi iertăm ci D iartă, așadar D este izvorul
iertării. Porunca odihnei are cele mai
multe cuvinte dintre cele 10. Știți ce vrea
să ne spună lucrul acesta că D vrea ca noi
să trăim în odihna Lui. Să ne odihnim în
dragostea Lui, să ne odihnim cu
promisiunile, să ne odihnim în purtarea
Lui de grijă, nu mă îngrijorez. Dacă
privim la noi înșine vedem că aproape tot
timpul suntem îngrijorați. o sumedenie de
gânduri ne trec prin minte și în somn
suntem îngrijorați de ce o să se întâmple
cu noi cu sănătatea noastră cu averea
nostră, cu copii noștri. Încât am putea
spune că îngrijoratea este definiția vieții
nostre. În fața aceste îngrijorări auzim
cuvântul lui D Mt 6,25.
Se întrebă copiii: cum vom trăi când tatăl
nostru nu va mai fi, . Zice Domnul: nu vă
îngrijorați, veți învăța la timpul potrivit.
Ps.22, 1-4. Umbra morții este viața
omenescă. Puteți vedea și dvs ce înseamnă
umbra unui copac a unei clădiri. Umbră nu
este clădirea. Înțeleasă astfel moartea nu
ne înspăimăntă. Dacă suntem cu D putem
spune limpede: chiar dacă voi umbla în
mijlocul umbrei morții nu mă voi teme de
rele că Tu cu Mine ești. În mijlocul
umbrei morții de unde nu mai este scăpare
nici în stg nici în dreapt nici sus nici jos
doar în nădejdea pusă în D îți dă curaj de
a merge mai departe.
Prin urmare pt noi creștinii moartea
trupească nu are ultimul cuvânt în viața
noastră, ea este doar o trecere, un paști al
nostru din familia aceasta pământească în
care el a trăit în marea familie care a plecat
înaintea lui. În slujba înmormântării ne
spune: Acum m-am odihnit şi am aflat
uşurare multă, că m-am mutat din
stricăciune şi m-am dus la viaţă; Doamne,
slavă Ţie. Învățați-vă de la Mine zice
Domnul că sunt bland și smerit cu inima și
veți găsi odihnă în sufletele voastre. Nu de
la oameni nu de la îngeri nu de la altcineva
ci de la însuși Domnul. Pe El în rugăm să-i
facă parte de odihnă robului său Traian în
corturile sale, în sânul său, iar pe familia
îndurerată să o întărească, să o mângâie şi
să-i dea puterea de a merge mai departe cu
amintirea şi prezenţa frumoasă a celui care
a fost, părintele şi ruda lor apropiată,
prieten. Dumnezeu să-l ierte, Dumnezeu
să-l odihnească. Odihna veșnică dă-i-o lui
Doamne și lumina cea veșnică să-i
strălucească lui, să se odihnească în pace!
15

Niciun moment nu este trăit cu mai multă intensitate decât moartea, decât plecarea în eternitate. Când se naşte un copil, suntem veseli,
suntem disponibili şi ne bucurăm; când mergem la o cununie atmosfera este asemănătoare; oamenii sunt predispuşi la lucruri frumoase, serioase, însă
când vine vorba despre moartea cuiva şi despre momentele care însoţesc această plecare în eternitate, atmosfera este una sobră. Nimeni nu-şi permite
să ia lucrurile în glumă, în răspăr. Ce dovedește acest lucru? Că moartea este printre cele mai importante momente din viaţa noastră. Scriitorul
Lucian Blaga a şi numit acest moment „Marea Trecere”, o trecere spre eternitate. Noi nu credem că omul se mută în neființă, ci se mută în eternitate,
pe un alt plan de existență, iar numele lui bun rămâne și-n lumea aceasta dar și-n cealaltă lume. La un moment dat Ap au venit la DIH și au făcut un
fel de dare de seamă, bucurându-se că lucrarea lor era rodnică. Lc.10,20. Un nume bun rămâne și pe pământ dar trece și în eternitate . Așadar toată
lucrarea noastră cea bună, tot ce a fost făcut cu jertfă, cu inteligență creatoare cu dăruire, cu dragoste și cu speranță. Totul va rămâne spun părinții
noștri întru credință înscris în împărăția lui D. în ceruri.
Ne încearcă durerea, pentru că cineva drag nouă pleacă şi viaţa nu va mai fi aceeaşi. Pleacă dintre noi şi lasă un gol, pentru că cineva foarte
drag şi-a aflat un loc special în inima celor apropiaţi. În clipa în care pleacă, acel loc pare să fie sub semnul întrebării, mai există sau nu. Prezenţa
fizică, cea care ne lipseşte în aceste momente, aduce cu sine suferinţă indiferent de vârsta la care pleacă cel pe care-l prohodim. Cu atât mai mult
durerea se înteţeşte când vine vorba de un părinte, pentru că părintele prin excelenţă este sinonim cu viaţa. Ceea ce se întâmplă acum este în
contradicţie, avem de-a face cu moartea şi totuşi un părinte care dă viaţă, care dă naştere unor copii şi care face ca neamul să meargă mai departe.
versurilor poeziei „Rugă pentru părinţi” a lui Adrian Păunescu.„Când pleacă în eternitate un părinte şi la o vârstă venerabilă, cu un ochi priveşte spre
zările eternităţii, cu un alt ochi priveşte la ceea ce rămâne în urmă şi asta este firesc. O viaţă trăită cu tihnă exprimă o anumită aşezare, înţelepciune,
pace, dar şi o viziune care-l face să plece împăcat înspre eternitate. Toţi ar trebui să fim conştienţi că vine vremea în care să ne luăm rămas bun de la
cei apropiaţi şi să ne ducem spre Dumnezeul nostru care ne-a creat. Este vremea odihnei pentru cel care pleacă în eternitate acum şi în slujba
înmormântării este o cântare tare frumoasă care exprimă acest moment: „Acum m-am odihnit şi am aflat tihnă multă. Acum m-am odihnit”. Aceste
momente sunt intense şi prin altă natură, pentru că aduc cu sine o capacitate de retrospectivă puternică. Pentru cei foarte apropiaţi – soţie, copii – sunt
convins că în aceste zile de petrecanie, cum se spune în popor, momentele vieţii se succed cu o rapiditate deosebită. Toată viaţa pe care am trăit-o cu
cel care pleacă în eternitate ne vine rapid, ca un film şi ne aducem aminte de toate momentele pe care credeam că le-am uitat. Este şi un moment de
mulţumire în acelaşi timp pentru viaţa pe care Dumnezeu ne-a dat-o alături unii de alţii. Şi pentru ca plecarea în eternitate să exprime acea pace la care
mă refeream, cred că putem să ne folosim de un cuvânt al Sfântului Apostol Pavel adresat lui Timotei în cea de-a doua Scrisoare. Sunt trei momente
importante care se pot constitui într-un fel de sprijin pentru cel care pleacă în eternitate şi pentru noi ca pregătire, pentru că la un moment dat toţi vom
pleca. Primul moment e o stare duhovnicească aşezată. Este foarte important să ne pregătim pentru acest moment. Trăim într-o societate în care
ideea morţii este trimisă foarte departe. Pleacă şi oameni tineri, nu ajung la 80 de ani, aşa că momentul morţii nu este de amânat, ci de pregătit, nu
trebuie să ne fie frică pentru asta, ci ca să preţuim fiecare moment, fiecare clipă pe care o trăim împreună cu ceilalţi. Dimineaţa ne trezim, ne naştem şi
seara ne culcăm, murim. În fiecare zi facem acest exerciţiu al morţii. Viaţa noastră nu este nici mâine, nici ieri, viaţa noastră este astăzi. Astăzi este cea
mai frumoasă zi din viaţa noastră, pentru că Dumnezeu ne dă şansa să o petrecem unii cu alţii, să ne bucurăm unii de alţii. Noi tot amânăm bucuria
noastră pe mâine, pe poimâine, peste nu ştiu câţi ani. Şansa pe care ne-o dă Dumnezeu este să ne bucurăm de viaţă astăzi, astăzi este timpul lui
Dumnezeu. „De acum mă jertfesc, vremea despărţirii mele s-a apropiat”, o primesc, mă pregătesc pentru ea. La fiecare slujbă ne rugăm pentru „sfârşit
creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace”. Al doilea element este un trecut care ne aduce pace, mulţumire. E tare trist să ajungi la o
16

anumită vârstă şi să-ţi dai seama că ai pierdut timpul, că ţi-a trecut viaţa printre degete, că nu ai înţeles ce înseamnă să fii trăit, să te fi bucurat de toate
darurile pe care ţi le-a dat Dumnezeu. „Lupta cea bună m-am luptat, călătorii am săvârşit, credinţa am păzit”. E foarte important ca la o anumită vârstă,
dar chiar de foarte devreme, seara când pui capul pe pernă să spui „Îţi mulţumesc, Doamne. Sunt foarte mulţumit pentru lucrurile pe care le-am realizat
astăzi”. Cel de-al treilea element este aşteptarea bucuriei întâlnirii cu Dumnezeu. Este şi testul pentru noi, credem noi realmente în Înviere. Dacă astăzi
Domnul mi-ar spune mie că peste câteva clipe vreau să te iau la mine, ce i-aş spune Dumnului? Aş fi capabil să-i zic „Da, Doamne, gata este inima
mea”, cum zice psalmistul. Toţi mărturisim „Aştept învierea morţilor, credem noi în Înviere şi nu ca o realitate foarte îndepărtate, ci ca o realitate
prezentă? Robul lui Dumnezeu Vasile pleacă de lângă noi, dar credem noi în învierea lui, că viaţa continuă dincolo de acest moment. Dacă putem
răspunde cu toată inima „Da, Doamne”, atunci suntem credincioşi şi creştini ortodocşi, dacă nu, mai avem de lucrat. Credinţa în înviere este
fundamentul credinţei noastre. „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa noastră”. Hristos a înviat făcându-se începătură celor adormiţi. Ne
întristăm dar nu ca ceilalţi care nu au nădejde. E firesc să ne întristăm când pleacă cineva drag, dar având nădejdea învierii. Noi nu am venit să
sărbătorim moartea, am venit să celebrăm Viaţa, viaţa pe care ne-a promis-o Hristos în ascultare de cuvântul Său. Totul este bine când se termină cu
învierea. Slăvit să fie Dumnezeu pentru că totul se termină cu Învierea. Am venit să-l conducem pe robul lui Dumnezeu Vasile înspre drumul
eternităţii împreună cu Domnul Hristos. Am venit să ne rugăm pentru el. Am venit să aducem cuvânt de mângâiere familiei îndurerate şi greu
încercate şi am venit să aducem cuvânt de îmbărbătare, de folos, dumneavoastră, tuturor celor care aţi venit să fiţi alături de familie în acest moment
important. Îl rugăm pe Domnul Vieţii să-i facă parte de odihnă robului său Aurel în corturile sale, în sânul său, iar pe familia îndurerată să o întărească,
să o mângâie şi să-i dea puterea de a merge mai departe cu amintirea şi prezenţa frumoasă a celui care a fost soţul, părintele şi ruda lor apropiată.
Dumnezeu să-l ierte, Dumnezeu să-l odihnească”
Învierea şi propovăduirea Vieţii sunt crezământul de bază al creştinismului. În astfel de momente, acest lucru ne dă încredere. La slujba înmormântării,
având credinţa creştină, îl unim pe cel care a murit „adormitul întru Domnul”. Pentru creştini, momentul morţii nu înseamnă punct, nu este capătul
existenţei, este o virgulă şi fraza vieţii se continuă în eternitate. Pentru creştini, moartea nu este o tragedie, este întâlnirea cu Cel pe care l-am căutat
întreaga noastră viaţă. Numim acest moment „fericita întristare” pentru creştinul adevărat. Ne întristăm pentru că ne lipsim de prezenţa fizică a celui
drag nouă, dar în acelaşi timp este un moment de bucurie. Dacă în viaţa noastră l-am căutat pe Hristos, îl vom găsi cu siguranţă”
„Adormitul întru domnul Vasile Maximinian, născut la... Dumnezeu i-a binecuvântat cu trei copii care s-au realizat foarte bine, fiind mândria
părinţilor: Ioan – poliţist, Ana – administrator de firmă şi Menuţ – directorul ziarului „Răsunetul”, poet şi publicist” a spus preotul.
Adormitul întru Domnul Vasile şi-a luat rămas bun de la soţia Irina, de la copiii Menuţ, Ioan şi soţia Lucreţia, Ana şi soţul Alexandru şi de la nepoţii
Paul cu prietena Raluca, Darius cu prietena Andreea, Ionela cu soţul Teodor şi strănepoţii Ianis şi Tudor, spunând, prin glasul părintelui: „ Dacă vreţi
să-mi păstraţi memoria vie, călcaţi pe calea credinţei şi-n felul acesta mă veţi cinsti şi pe mine şi vă veţi cinsti şi sufletele voastre”.Ne-a impresionat ce
a spus părintele paroh: „A fost apropiat de biserică şi de Rusalii a fost prezent, primul din sat, şi-n prima zi şi a doua zi. Vedeam la dumnealui un gest
pe care l-am simţit cu o sinceritate adevărată, să sărute mâna preotului. Am văzut în gestul acesta o trăire profundă a credinţei, lucru care m-a
impresionat”. Şi semnele credinţei nu au încetat să apară. Cu o seară înainte a fost o furtună mare. În Duminica Tuturor Sfinţilor, la Slujba Prohodului,
deşi era cod de furtuni, pe cer a fost soare, iar după ce tata Vasile a fost condus la locul de veci a apărut un curcubeu mare peste sat. Credem că e
semnul ce l-a dat sufletul celui plecat în eternitate. Drum bun spre stele !
1 Cor. 15,31 Mor în fiecare zi! V-o spun, fraților, pe lauda pe care o am pentru voi, în Hristos
Iisus, Domnul nostru! ...zilnic înfrunt moartea! Această exclamație a Ap ne arată pericolele la care se
expunea în fiecare zi de dragul ucenicilor. Dar mai mult decât atât aceste cuvinte ne arată relația pe care
creștinul o are cu moartea. Sigur Ap ne învață să murim în fiecare zi față de păcate, de răutate, să murim
față de lăcomia și poftele cu care lumea aceasta ne ispitește. Iar dacă murim față de acestea atunci clipa
despărțirii sufletului de trup nu ni se pare rece, agresivă, finalul existenței noastre ci dimpotrivă în fața
morții suntem senini, avem o pace lăuntrică și o anumită relaxare. Poate mulți dintre noi am asistat de-a
lungul vieții la plecarea unui om dintre noi. Uneori aceasta e foarte lină, alterori este zbuciumată mai
tulburătoare, însă întotdeauna în funcție de trecutul acelei persoane care se mută în veșnicie. Dacă omul
a învățat să iubească, dacă a fost plin de bunătate plecare este lină și aduce pace celor prezenți, dacă nu
această mare trecere este mai zbuciumată. Filosoful Platon spunea: Adevărații înțelepți nu fac nimic
altceva în toată viața lor decât să se pregătească de moartea. Ce vor să spună aceste cuvinte? Oamenii
inteligenți iau în calcul această pregătire pentru întâlnirea cu Dumnezeu prin moate. Părinții bis ne
învață că noi ne pregătim de moarte învățând să iubim. În clipa în care iubim nu ne mai temem de
moarte și simțim că suntem ființe eterne. Iar când nu putem iubi suntem măcinați de frustrări, de
neîmpliniri de frică. Când iubim devenim plini de speranță de încredere în milostivirea lui D iar moartea
nu ne înspăimântă. Noi nu am venit să sărbătorim moartea, am venit să celebrăm Viaţa, viaţa pe care ne-
a promis-o Hristos care zice: Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri va trăi. și oricine crede în Mine
nu va muri în veac! Slăvit să fie Dumnezeu pentru că totul se termină cu învierea
Urmează un creștinesc și binecuvântat rămas bun adresat către toți cei ce o însoțim cu rugăciunea în
drumul ei spre veșnicie. În primul rând își ia rămas bun de la cei care rămân cei mai singuri.

Soțui ei Gheorghe, nu te las singur, uită-te câtă lume este în jurul tău, am nădejde că împreună cu copiii
noștri, rude, vecinii te vor ajuta să treci peste momentul acesta. Să nu mă dai uitării, să te rogi pt mine și să zici
17

din tot sufletul D să mă ierte. Poate ți-am greșit cu ceva cu voie sau fără de voie acum la capăt de drum pământesc
te rog să mă ierți pt ca D să mă ierte.
Își îndreaptă apoi cuvântul de iertare către copii. Dragii mei mă despart de voi folosind 4 cuvinte cheie
multumesc, vă iubesc, vă iert, și mai ales în ceasul acesta iertați-mă și pt durerea aceasta pe care v-am creat-o.
Dacă v-am greșit cu ceva în această viață vă rog să mă iertați ca Bunul D să mă primească în Împărăția sa. Să nu
mă dai uitării și să vă rogați pt mine. Să nu mă uitați niciodată pentru că uitarea este un păcat, iar aducerea
aminte este comuniune, rămânem împreună în taina învierii lui Iisus Hr.
Cuvânt de rămas bun și de recunoștință își îndreaptă către nepoți, să știți că am știut cuvântul
psalmistului care spune ce bine este ca să fie frații împreună. Și am trăit această frățietate cât s-a putut
fiind unul ajutorul celuilalt. Dacă v-am greșit cu ceva în această viață vă rog să mă iertați ca Bunul D să mă
primească în Împărăția sa.
Își exprimă gratitudinea către .... Noi nu ne despărțim când pășim în registre de existențe diferite
putem să rămânem împreună prin rug în special prin dumnezeiasc Liturghie, prin împlinirea binelui. Iar dacă v-
am greșit cu ceva în această viață vă rog să mă iertați ca Bunul D să mă primească în Împărăția sa.
Le muțumește tuturor celor care au putut să vină sau a celor care nu au reușit să fie lângă catafalcul lui
ei și-au dorit acest lucru, ne lasă cu bine și și ne roagă de ieratre. D să-o ierte și să-l odihnească Vom
depune trupul Este vremea odihnei pentru cel care pleacă adormitului în
în eternitate acum şi în slujba
Domnului în Niciun moment nu este trăit cu mai multă cimitirul
decât moartea, decât plecarea înmormântării este o cântare tare frumoasă
parohiei, unde intensitate
în eternitate. Când se naşte un copil, care exprimă acest moment: „Acum m-am
cei din familie
vă roagă să îi suntem veseli, suntem disponibili şi ne odihnit şi am aflat tihnă multă Aceste însoțiți.
bucurăm; când mergem la o cununie momente sunt intense şi prin altă natură, a
Vom alcătui oamenii sunt predispuşi la lucruri amintirilor. cortegiu funerar
mai întâi frumoase, serioase, însă când vine vorba Pentru cei foarte apropiaţi momentele crucea adormtei
în Domnul, despre moartea cuiva şi despre momentele vieţii se succed cu o rapiditate deosebită.
praporii,
care însoţesc această plecare în eternitate, Toată viaţa pe care am trăit-o cu cel care
părinții atmosfera este una sobră. Nimeni nu-şi pleacă în eternitate ne vine rapid, ca un
slujitori, sicriul
cu trupul permite să ia lucrurile în glumă, în răspăr. film şi ne aducem aminte de toate neînsuflețit,
familie și cei Ce dovedește acest lucru? Că moartea momentele pe care credeam că le-am uitat.
care puteți
este printre cele mai importante momente Așteptarea revederii cu cei dragii,
dintre dvs. D din viaţa noastră. Scriitorul Lucian Blaga presimțirea morții.. să ierte în pace.
a şi numit acest moment „Marea Trecere”, Pentru adevărații creștini acest moment al
o trecere spre eternitate. Noi nu credem morții este văzut ca o întâlnire cu
că omul se mută în neființă, ci se mută Dumnezeu. Psalmistul David în ps.39,1-4
în eternitate, pe un alt plan de existență. vorbeşte despre o aşteptare pt o întâlnire
Ne încearcă durerea, pentru că cineva drag de sărbătoare fără de sfârşit. Această
nouă pleacă şi viaţa nu va mai fi aceeaşi. cântare nouă în gura celui care se
Pleacă dintre noi şi lasă un gol. În clipa în întâlneşte cu D devine prilej de sărbătoare.
care pleacă, acel loc pare să fie sub Aceasta este dorinţa lui D în lume ca noi
semnul întrebării, mai există sau nu. să ne dorim să ne întâlnim cu El. Moartea
Prezenţa fizică, cea care ne lipseşte în aşadar este o întâlnire cu D aşa cum nu o
aceste momente, aduce cu sine suferinţă avem noi cei ce auzim cuvintele acestea.
indiferent de vârsta la care pleacă cel pe In.14,23 iată sărbătoarea dragii mei a
care-l prohodim. Cu atât mai mult durerea întâlnirii noastre cu D. în propria noastră
este mai mare când vine vorba despre fiinţă.
mamă. Pentru că mama prin excelenţă este Am venit să-o conducem pe roba lui
sinonim cu viaţa. Ceea ce se întâmplă Dumnezeu .... înspre drumul eternităţii
acum este în contradicţie, avem de-a face împreună cu Domnul Hristos. Am venit să
cu moartea şi totuşi un părinte care dă ne rugăm pentru ea. Am venit să aducem
viaţă, care dă naştere unor copii şi care cuvânt de mângâiere familiei îndurerate şi
face ca neamul să meargă mai departe. greu încercate şi am venit să aducem
Învățătura creștină este plină de optimism cuvânt de îmbărbătare, de folos,
pt că noi nu suntem ca și cei care nu au dumneavoastră, tuturor celor care aţi venit
nădejde. Prohodul nu este slujba aceea cu să fiţi alături de familie în acest moment
multe lacrimi care îți dă senzația că important. Îl rugăm pe Domnul Vieţii să-i
moartea are ultmul cuvânt. Ea este plină facă parte de odihnă, iar pe familia
de optimismul învierii în acord cu Ev îndurerată să o întărească, să o mângâie şi
care ne dă această veste bună: Oricine să-i dea puterea de a merge mai departe cu
crede în Mine zice Domnul nu a murit ci amintirea şi prezenţa frumoasă a celui care
s-a mutat din moarte la viață. Noi nu am a fost soţul, părintele şi ruda lor apropiată.
venit să sărbătorim moartea, am venit să Dumnezeu să-l ierte, Dumnezeu să-l
celebrăm Viaţa, viaţa pe care ne-a promis- odihnească.
o Hristos în ascultare de cuvântul Său.
Totul este bine când se termină cu
învierea. Slăvit să fie Dumnezeu pentru că
totul se termină cu Învierea
18
Niciun moment nu este trăit cu mai multă intensitate
decât moartea, decât plecarea în eternitate. Când se
naşte un copil, suntem veseli, suntem disponibili şi ne
bucurăm; când mergem la o cununie oamenii sunt
predispuşi la lucruri frumoase, serioase, însă când
vine vorba despre moartea cuiva şi despre momentele
care însoţesc această plecare în eternitate, atmosfera
este una sobră. Nimeni nu-şi permite să ia lucrurile în
glumă, în răspăr. Ce dovedește acest lucru? Că
moartea este printre cele mai importante momente
din viaţa noastră. Scriitorul Lucian Blaga a şi numit
acest moment „Marea Trecere”, o trecere spre
eternitate. Noi nu credem că omul se mută în
neființă, ci se mută în eternitate, pe un alt plan de
existență, iar numele lui bun sau mai puțin bun
rămâne și-n lumea aceasta dar și-n cealaltă lume. La
un moment dat Ap au venit la DIH și au făcut un fel
de dare de seamă, bucurându-se că lucrarea lor era
rodnică. Lc.10,20. Un nume bun rămâne și pe pământ
dar trece și în eternitate. Așadar toată lucrarea noastră
cea bună, tot ce a fost făcut cu jertfă, cu dăruire, cu
dragoste și cu speranță. Totul va rămâne înscris în
împărăția lui D. în ceruri.
Ne încearcă durerea, pentru că cineva drag nouă
pleacă şi viaţa nu va mai fi aceeaşi. Pleacă dintre noi
şi lasă un gol. În clipa în care pleacă, acel loc pare să
fie sub semnul întrebării, mai există sau nu. Prezenţa
fizică, cea care ne lipseşte în aceste momente, aduce
cu sine suferinţă indiferent de vârsta la care pleacă cel
pe care-l prohodim. Cu atât mai mult durerea este mai
mare când vine vorba de un părinte. Pentru că
părintele prin excelenţă este sinonim cu viaţa. Ceea ce
se întâmplă acum este în contradicţie, avem de-a face
cu moartea şi totuşi un părinte care dă viaţă, care dă
naştere unor copii şi care face ca neamul să meargă
mai departe. Învățătura creștină este plină de
optimism pt că noi nu suntem ca și cei care nu au
nădejde. Prohodul nu este slujba aceea cu multe
lacrimi care îți dă senzația că moartea are ultmul
cuvânt. Ea este plină de optimismul învierii în acord
cu Ev care ne dă această veste bună: Oricine crede în
Mine zice Domnul nu a murit ci s-a mutat din moarte
la viață. Este şi testul pentru noi, credem noi
realmente în Înviere. Dacă astăzi Domnul mi-ar spune
mie că peste câteva clipe vreau să te iau la mine, ce i-
aş spune Dumnului? Aş fi capabil să-i zic „Da,
Doamne, gata este inima mea”, cum zice psalmistul.
Toţi mărturisim „Aştept învierea morţilor, credem noi
în Înviere şi nu ca o realitate foarte îndepărtate, ci ca o
realitate prezentă?
Robul lui Dumnezeu Aurel pleacă de lângă noi, dar
credem noi în învierea lui, că viaţa continuă dincolo
de acest moment. Dacă putem răspunde cu toată inima
„Da, Doamne”, atunci suntem credincioşi şi creştini
ortodocşi, dacă nu, mai avem de lucrat. Credinţa în
înviere este fundamentul credinţei noastre. Dacă
Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa noastră.
Noi nu am venit să sărbătorim moartea, am venit să
celebrăm Viaţa, viaţa pe care ne-a promis-o Hristos în
ascultare de cuvântul Său. Totul este bine când se
termină cu învierea. Slăvit să fie Dumnezeu pentru că
totul se termină cu Învierea
Este vremea odihnei pentru cel care pleacă în eternitate
acum şi în slujba înmormântării este o cântare tare
frumoasă care exprimă acest moment: „Acum m-am
odihnit şi am aflat tihnă multă Aceste momente sunt
intense şi prin altă natură, a amintirilor. Pentru cei
foarte apropiaţi – soţie, copii, momentele vieţii se
succed cu o rapiditate deosebită. Toată viaţa pe care am
trăit-o cu cel care pleacă în eternitate ne vine rapid, ca
un film şi ne aducem aminte de toate momentele pe
care credeam că le-am uitat. Este şi un moment de
mulţumire în acelaşi timp pentru viaţa pe care
Dumnezeu ne-a dat-o alături unii de alţii. E tare trist să
ajungi la o anumită vârstă şi să-ţi dai seama că ai
pierdut timpul, că ţi-a trecut viaţa printre degete, că nu
ai înţeles ce înseamnă să fii trăit, să te fi bucurat de
toate darurile pe care ţi le-a dat Dumnezeu. Dimineaţa
ne trezim, ne naştem şi seara ne culcăm, murim. În
fiecare zi facem acest exerciţiu al morţii. Viaţa noastră
nu este nici mâine, nici ieri, viaţa noastră este astăzi.
Astăzi este cea mai frumoasă zi din viaţa noastră,
pentru că Dumnezeu ne dă şansa să o petrecem unii cu
alţii, să ne bucurăm unii de alţii. Noi tot amânăm
bucuria noastră pe mâine, pe poimâine, peste nu ştiu
câţi ani. Şansa pe care ne-o dă Dumnezeu este să ne
bucurăm de viaţă astăzi, astăzi este timpul lui
Dumnezeu. E foarte important ca seara când pui capul
pe pernă să spui „Îţi mulţumesc, Doamne. Sunt foarte
mulţumit pentru lucrurile pe care le-am realizat astăzi”.
Pentru adevărații creștini acest moment al morții este
văzut ca o întâlnire cu Dumnezeu. Psalmistul David în
ps.39,1-4 vorbeşte despre o aşteptare pt o întâlnire de
sărbătoare fără de sfârşit. Această cântare nouă în gura
celui care se întâlneşte cu D devine prilej de sărbătoare.
Aceasta este dorinţa lui D în lume ca noi să ne dorim să
ne întâlnim cu El. Moartea aşadar este o întâlnire cu D
aşa cum nu o avem noi cei ce auzim cuvintele acestea.
In.14,23 iată sărbătoarea dragii mei a întâlnirii noastre
cu D. în propria noastră fiinţă. Am venit să-l
conducem pe robul lui Dumnezeu Aurel înspre drumul
eternităţii împreună cu Domnul Hristos. Am venit să ne
rugăm pentru el. Am venit să aducem cuvânt de
mângâiere familiei îndurerate şi greu încercate şi am
venit să aducem cuvânt de îmbărbătare, de folos,
dumneavoastră, tuturor celor care aţi venit să fiţi alături
de familie în acest moment important. Îl rugăm pe
Domnul Vieţii să-i facă parte de odihnă robului său
Aurel în corturile sale, în sânul său, iar pe familia
îndurerată să o întărească, să o mângâie şi să-i dea
puterea de a merge mai departe cu amintirea şi
prezenţa frumoasă a celui care a fost soţul, părintele şi
ruda lor apropiată. Dumnezeu să-l ierte, Dumnezeu să-l
odihnească.
19
CUNUNIE
Dragi miri, cinstiți nași și stimați
nuntași. Ce ași putea să spun acum
când văd două inimii, doi oameni
frumoși Cristian și Eugenia pe cel mai
înalt podium al vieții lor. Am admirat
decizia voastră curajoasă de a veni
înaintea sf altar și de a pune capăt
unei relații care era suferindă. Acum
este deplină este teafără și sfințită.
Mirii prin excelență aduc la altar în
momentul maxim al vieții lor un
singur element: iubirea lor. Iubirea
voastră s-a sfințit prin Taina
Cununiei, ea va aduce bucurii și
daruri despre care ne spune Sf Ap
Pavel 1 Cor 2,9, adică mai presus de
cuvinte.
Iubirea în Taina Cununiei rodește
fini, rodește nași și prunci. Iubirea nu
este sterilă ci ea generează alte iubiri.
Trăiți astăzi dragi miri nu o iubirea de
roman ci o iubirea sfințită. Atunci
când oamenii se iubesc totul în jurul
lor strălucește, totul în jurul lor se
transformă. Acest lucru ar trebui să vă
motiveze să vă ajutați unul pe altul în
duhul iubirii, să vă dați întâietate unul
celuilalt ca și cum ați fi acum la
Sfânta Taină a Cununiei. Chiar dacă
ne epuzăm rezervele omenști de
iubire D le reînprospătează de fiecare
dată. În taina cununiei există această
mărturisire a iubirii eterne pe care și-i
fac mirii. Această iubire a voastră să
dureze până în veșnicie.
Am văzut într-o mănăstire rusească
doi oameni ținându-se de mână și
dormind lin de 800 de ani. Un soți și o
soție Petru și Fevronia care sunt
socotiți ocrotitorii familiei creștine.
Doi soți care ne arată că iubirea trece
și dincolo de mormânt. (au murit în
aceeași zi și au fost înmormântați în
același sicriu de piatră pe care ei și
l-au comandat. ținându-se de mână).
Vreau să știți că acest moment este
irepetabil în viața unui om. Vreau să
fiți cu luare aminte pt că el este plin de
sacralitate, de sfințenie pt că Taina
Cununiei revarsă peste miri darul Sf
Duh, harul lui D care din doi face una.
Sf Ap Pavel ne învață că cei 2 devin
un singur trup care se numește familie.
El este un trup bicefal, are 2 capete,
este un trup cu 2 inimi, 2 voințe are 2
tipuri de perspective dar toate și
capetele și inimile și voințele se
armonizează perfect. Acest trup mistic
al familiei voastre s-a născut astăzi
prin taina cununiei. Vă felicităm din
tot sufletul, ne rugăm pt dvs. Sunteți
minunați pt că acum trăiți cea mai
frumoasă clipă a vieții voastre.
20

Scrisoarea pastorală a Părintelui Episcop Ignatie către preoţii şi credincioşii din Episcopia Huşilor, în vreme de
epidemie, care se va citi, la Sfânta Liturghie, în Duminica a III-a din Postul Mare, a Sfintei Cruci, 22 martie
2020.

„Trupul nostru n-a avut nicio odihnă, necăjiţi fiind în tot felul: din afară lupte, dinlăuntru temeri (...). Cu tot
necazul nostru, sunt covârşit de bucurie” (II Corinteni 7, 4-5)

„E vădit că furtuna din sufletul tău e mult mai puternică. Dar cu cât furtuna este mai puternică, apoi cu atât şi
răsplata e mai mare, dacă înduri furtuna cu mulţumită şi cu bărbăţia cuvenită, precum şi o înduri. Un căpitan de
corabie răstoarnă corabia dacă ridică peste măsură pânzele când bate vânt puternic, dar dacă le întinde cu măsură
şi cum se cuvine, călătoreşte în deplină siguranţă”[1]

Preacucernice Părinte, Dragii noştri credincioşi,

Din păcate, suntem contemporanii unei epidemii care ne descoperă, cu vârf şi îndesat, cât de fragilă este firea
umană, cât de neputincioase sunt resursele de cunoaştere ştiinţifică acumulate până acum de umanitate şi cât de
nepregătiţi suntem pentru a gestiona o asemenea situaţie de criză.Poate mai mult ca niciodată, ne lăsăm purtaţi în
21

caruselul ameţitor al unei avalanşe de informaţii sau ştiri false sau adevărate, mesaje de încurajare sau de
sarcasm, transmise pe toate reţelele de socializare, despre virusul care ne dă frisoane, ne provoacă îngrijorări
serioase şi ne adânceşte în gânduri nenumărate, mai mult pesimiste decît optimiste. Parcă simţim o nevoie
naturală să primim cuvinte, care să ne întărească duhovniceşte, cuvinte care să ne încredinţeze că răul este de
scurtă durată, cuvinte care să ne protejeze de orice fel de pericol sufletesc sau trupesc, cuvinte care să risipească
pâcla de informaţii contaminate de virusul deznădejdii şi al neclarităţii, cu care suntem bombardaţi în orice clipă.

De unde răzbate această nevoie de cuvinte, care să conţină claritate spirituală şi bucuria unei nădejdi de mai
bine? Omul, când se află în stare de prăbuşire psihică sau morală, are nevoie acută de cuvinte care să-l
revigoreze spiritual şi să-l energizeze restaurator. Parcă acum, mai mult ca niciodată, realizăm puterea care se
ascunde în taina fiecărui cuvânt. În acest context, vă îndemn cu toată dragostea şi înţelegerea pentru situaţia în
care ne găsim, să încercaţi să vă desprindeţi cât mai mult de toate informaţiile şi veştile care seamănă neghina
panicii şi a fricii. Cerneţi orice cuvânt care vi se pune înainte. Ţineţi cont doar de ceea ce vă îndeamnă Biserica,
prin slujitorii ei. Ţineţi cont doar de ceea ce vă este comunicat oficial de către autorităţile abilitate în gestionarea
crizei, în care ne aflăm, şi de ceea ce spun specialiştii în domeniu. Restul este doar materie toxică, care întreţine
inutil angoasa şi dezordinea gândurilor, pentru a ne arunca în deruta manipulărilor grosolane şi a şocurilor
existenţiale.

Ca păstor ştiu şi trăiesc până în măduva oaselor tristeţea preoţilor, dar şi a credincioşilor, că am fost nevoiţi, din
raţiuni de solidaritate umană, să ne părăsim altarele noastre pentru a-L sluji pe Dumnezeu în afara zidurilor
bisericii. Nu ştiu dacă este rău sau bine. Însă am o încredinţare că Domnul ne dă răgaz să înfrumuseţăm şi mai
mult şi consistent bisericile din inimile noastre, prin rugăciune intensă, prin lectura cuvântului dumnezeiesc din
Scriptură şi mai ales prin cuminecarea cu Trupul şi Sângele Domnului, care este „leac al nemuririi, antidot
pentru a nu muri, ci a fi vii în Dumnezeu prin Iisus Hristos, tratament curăţitor”[2], aşa cum ne spune Sfântul
Ignatie Teoforul.

Ştim, de peste două mii de ani, că Liturghia nu a făcut rău nimănui. La fel şi toate celelalte slujbe ale Bisericii.

Asta nu înseamnă că biserica din zid îşi pierde din valoarea ei spirituală. Nu trebuie să uităm niciodată că
biserica din inima omului este hrănită şi luminată spiritual de biserica din ziduri, pentru că aceasta din urmă este
locul de formare al Bisericii lui Hristos ca Trup tainic al Său. Nouă ne revine datoria de a medita cât din credinţa
noastră este asumare personală şi cât este emoţie religioasă la limita superstiţiei.

De asemenea, ne facem martorii unei realităţi, pe care poate nu am gândit-o niciodată, deşi ea a fost adânc
teologhisită de Părinţii Bisericii noastre: cosmosul ca Biserica cea mare a lui Dumnezeu. Prin slujirea slujbelor în
afara lăcaşelor de cult, pământul României a devenit ca o biserică. Altarul este cerul, naosul este pământul, iar
icoanele sunt sufletele credincioşilor. Ieşind din interiorul bisericilor de zid şi intrând în biserica din mediul
înconjurător, a venit vremea să sfinţim pământul pângărit de poluarea excesivă, provocată de om şi tehnologie,
pângărit de păcatul defrişărilor ilegale de păduri, pângărit de păcatele noastre şi de toate celelalte acţiuni egoiste
şi iresponsabile generate de lăcomia omului. Suntem trişti că nu mai avem impulsul firesc, atunci când ne
întâlnim unii cu alţii, de a ne strânge mâna, de a ne îmbrăţişa, de a ne simţi fizic că suntem aproape. Şi aici cred
că Domnul ne descoperă ceva profund: să simţim cât de răvăşitoare poate fi neobrăzarea de a-i întoarce spatele
cuiva; să simţim cât de răvăşitor este ca cineva, pe care îl urâm, pentru că suntem defectaţi spiritual, să nu se
poată bucura de iertarea noastră, care este cea mai minunată îmbrăţişare a unui suflet însetat de a redeveni
casnicul inimii noastre; să simţim cât de răvăşitor este să nu poţi sesiza bucuria gesturilor mărunte, care au
puterea de a învia suflete lipsite de sensul vieţii şi atinse de urâtul morţii.Şi încă ceva: probabil că eram prea
superficiali în relaţiile dintre noi. Mult prea formali între noi. Acum a sosit ceasul ca să ne asumăm unii pe alţii
22

în adâncul universului nostru lăuntric, pentru a nu simţi durerea acestui post de a sta la distanţă unii de alţii. Mă
gândesc şi la membrii familiilor, care, din motive de izolare sau carantină, sunt nevoite să nu se mai întâlnească.
În asemenea situaţii dramatice, am convingerea că inima unei mame, a unui frate, a unui tată, a unui prieten sau a
unei rude adânceşte în sine chipul celui drag şi suma tuturor lucrurilor frumoase şi generatoare de lumină
sufletească. Astfel, învăţăm să ne comportăm frumos şi elegant unul faţă de celălalt, iar „când ne învăţăm să
trăim cu celălalt, ne învăţăm să trăim cu milioane de oameni asemenea lui”[3].Suntem trişti că, din motive
extrem de întemeiate şi pentru binele nostru şi al celor din jurul nostru, ni se cere să stăm acasă. Asta pentru că
virusul nu umblă de unul singur, ci este „transportat” de oamenii contaminaţi. Cred că şi în această recomandare
Dumnezeu ne dă un semnal că este benefic să ne smulgem din zgomotul lumii, din alergătura epuizantă a
sărmanei fiinţe omeneşti, care nu mai are resursele necesare de a se interioriza, pentru că este împrăştiată în cele
trecătoare şi în cele fără de niciun sens pentru lumina sufletului nostru. A venit vremea să trăim pe pielea noastră
cuvântul Domnului care ne spune: „intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns,
şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie” (Matei 6, 6). În felul acesta, avem şansa de a ne bucura de
adevărul constatării Sfântului Teolipt al Filadelfiei că „depărtarea de lume aduce adăpostirea lângă Hristos”[4].În
mod paradoxal, „distanţarea socială” sau spaţială de oameni coincide cu o apropiere mai profundă de Hristos şi,
implicit, o apropiere sufletească mai intensă între noi. Suntem trişti, gândindu-ne că, probabil, pandemia
medicală va atrage după sine şi o pandemie a necredinţei. Trag nădejde că Domnul ne va păzi de aşa ceva. Cert
este că pentru mulţi dintre noi se va cristaliza credinţa în raport cu frica. Vom descoperi în adâncul conştiinţei
noastre cât putem duce pe umerii credinţei noastre şi cât de mult ne poate paraliza frica. Sau în ce măsură putem
trăi cuvântul psalmistului David, care ne spune: „Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în
care am văzut rele” (Psalmul 89, 17).Să nu ne tulburăm. Însuşi Hristos a trăit, ca om, frica de moarte în grădina
Ghetsimani. El Însuşi „a purtat frica lumii pentru a da în loc ce-i al Său: bucuria Sa şi pacea Sa”[5]. De aceea, să
nu îi judecăm pe cei care sunt mai slabi în credinţă, dar nici să nu ne lăsăm amăgiţi că ei sunt norma modului de
a vieţui în Hristos prin Tainele Bisericii. Atunci când ni se clatină credinţa, este indicat să medităm la cuvintele
Sfântului Apostol Pavel, tocmai pentru a şti mai cu adevărat că însăşi puterea credinţei este un dar al lui
Dumnezeu, nu al omului. Domnul îi grăieşte Sfântului Apostol Pavel aşa: „Puterea mea se desăvârşeşte în
slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui
Hristos. De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci,
când sunt slab, atunci sunt tare” (II Corinteni 12, 10). Prin urmare, puterea credinţei nu stă în triumfalismul ei, ci
în smerenia ei. Este contraindicat, duhovniceşte vorbind, să pleci urechea sugestiei diavolului, care îţi poate şopti
să te urci pe aripa templului „credinţei de granit”, conform propriei tale evaluări, şi să te arunci în hăul prăpastiei
distructive atât pentru tine, cât şi pentru semenii tăi. Credinţa puternică se validează prin smerenia pe care trebuie
să o conţină. Doar credinţa smerită face minuni. Credinţa mândră face doar gălăgie de cuvinte. Nu ajută la nimic
şi încurcă mult lucrurile. De aceea, să cerem întotdeauna de la Domnul să avem credinţă smerită şi de cea
mândră să ne ferească, pentru că aduce doar tulburare şi confuzie.Vă rog, în egală măsură, să aveţi grijă de
familiile dumneavoastră, de copiii dumneavoastră, de părinţii dumneavoastră, de bunicii dumneavoastră,
înmulţind rugăciunea, gândurile bune, faptele de milostenie şi protejându-i de orice pericol care le poate
zdruncina sănătatea. Nu îi judecaţi şi nu îi trataţi cu ură şi respingere pe cei care sunt infectaţi de coronavirus.
Acum ei au nevoie cel mai mult de dragoste şi înţelegere din partea noastră. Nu devin peste noapte monştri.
Rămân tot bunicii noştri, părinţii noştri, copiii noştri, fraţii noştri, vecinii noştri, prietenii noştri şi colegii noştri.
Este păcat să contribuim, prin nepăsare şi osândire, la amplificarea deznădejdii şi neliniştii din sufletele lor. O
rugăciune pentru ei face mai mult bine decât un cuvânt dispreţuitor la adresa lor. Nu vă revoltaţi nicio secundă pe
românii din diaspora, pentru că ei nu poartă nicio vină în toată criza cu care ne confruntăm. Să ne gândim că îşi
trăiesc discret, dar frumos, identitatea de credinţă şi de neam. Că aceşti oameni minunaţi au contribuit şi
contribuie la economia ţării noastre prin toţi banii şi investiţiile demarate. Atitudinea noastră să fie una de
solidaritate şi compasiune, că sunt atâţia cărora le este greu, nu mai au mâncare, nu mai au un loc de muncă, nu
mai au bani şi resurse din care să trăiască, sunt izolaţi de membrii familiilor lor, sunt blocaţi în vămi, se simt
marginalizaţi şi părăsiţi, au gânduri de deznădejde că nu vor mai putea să se întoarcă curând acasă, la cei dragi, şi
că totul pare nesigur pentru ei.Să îi avem în dragostea inimii noastre pe medicii, rezidenţii, asistenţii medicali,
care lucrează în condiţii de presiune, surmenaj, oboseală psihică şi mai ales cu resurse materiale specifice
23

(aparatură medicală, ustensile medicale, echipament, medicamente) sensibil diminuate. Efortul lor, fără nicio
rezervă, merită, cu asupra de măsură, rugăciunea, recunoştinţa şi mulţumirea noastră. Ei săvârşesc, prin
priceperea, experienţa şi dăruirea lor, cea mai autentică liturghie pe altarul suferinţelor, ezitărilor, bolii şi
nesiguranţei aproapelui nostru. Le mulţumesc, în mod special, tuturor preoţilor din parohiile şi mănăstirile
Episcopiei noastre, care au înţeles dificultatea acestor vremuri de încercare şi s-au adaptat condiţiilor neobişnuite
de slujire, ţinând cont de toate recomandările autorităţilor statului în privinţa măsurilor de prevenire a
contaminării cu coronavirus. Le rămân profund îndatorat pentru faptul că sunt alături de cei aflaţi în nevoi.

Doamne, ai grijă de cei bolnavi, de cei sănătoşi, de bătrâni, de tineri, de copii şi de îngerii sănătăţii noastre, care
sunt medicii şi asistenţii medicali.Păzeşte, Dumnezeule, Biserica Ta de molima necredinţei, de cei care, din ură
şi neştiinţă, se năpustesc asupra ei, crezând că o vor distruge şi îi vor închide definitiv porţile.Miluieşte-i pe toţi
cei care se îndoiesc de credinţa în Tine, Doamne, pe toţi cei care îşi trăiesc smerit şi plini de dragoste bucuriile
credinţei, pe toţi slujitorii Tăi, episcopi şi preoţi, care sunt îngerii pământeşti ai sufletelor noastre.În încheiere,
îngăduiţi-mi, dragi Părinţi şi iubiţi credincioşi, să vă aduc în atenţie câteva rânduri ale Sfântului Ioan Gură de
Aur, care se potrivesc de minune cu contextul dificil pe care îl trăim: „Dar cu toate că văd acestea nu-mi pierd
bunele nădejdi, pentru că mă gândesc la Cel ce cârmuieşte acest univers. Acesta n-are nevoie de arta cârmaciului,
ca să biruie furtuna; El cu un semn potoleşte tulburarea. Dar nu potoleşte răul de la început, nici îndată ce s-a ivit
– aşa e obiceiul Lui –, ci când a crescut, când a ajuns la sfârşit, când deznădejdea a cuprins pe cei mai mulţi;
atunci face minunea, arătându-Şi şi propria-I putere şi deprinzând cu răbdare pe cei ce au îndurat răul. (...) De se
năpustesc asupră-ţi mii de tulburări şi mii de necazuri, de vin în faţa ta furtuni, nimic să nu te tulbure. Dumnezeu
iese în întâmpinarea noastră chiar când totul ne duce la pieire. Dumnezeu poate să scoale şi pe cei căzuţi, poate
să întoarcă şi pe cei rătăciţi, poate să îndrepte pe cei ce se poticnesc, poate să scape de păcate pe cei ce sunt plini
de mii şi de mii de păcate, poate să facă drepţi, poate să dea viaţă celor morţi, poate să facă mai strălucitoare pe
cele dărâmate, poate să înnoiască pe cele învechite”[6].
Al vostru frate şi părinte întru Hristos Domnul, Nădejdea, Pacea şi Bucuria noastră,

Părintele Episcop Ignatie

24

IERTĂCIUNI

Cinstită fam binecuvântată adunare

Am participat la celebrarea marii trecerei a unui bun credincios al parohiei noastre spre Împărăția lui D. Cunvânt
de nădeje pt că noi aici nu celebrăm moartea ci prăznuim viața pe care ne-a dat-o Hr. care zice: Cel ce crede în Mine, chiar
dacă va muri va trăi. și oricine crede în Mine nu va muri în veac. Ați auzit ce ne îndemnă Sf Ap Pavel să nu ne întristăm ca
ceilalți care nu au nădejde, cu o tristețe păgânească. Chiar dacă suntem triști, chiar dacă ne doare, chiar dacă plângem,chiar
dăcă postim, toate acestea sunt însoțite de nădejdea în Domnul Hr, care prini în vierea Sa a transfomat mormântul în ușă
spre eternitate. De aceea suntem îndreptățiți să cântăm chiar și în asemenea împrejurări Hr a înviat, pt că știm că sfârșitul
nu-i aici. Avem credința că sufletul este nemuritor, de aceea înaintea noastră se află un trup care și-a epuizat resursele. În
fața noastră în sicriu este doar partea simbolică a prezențeii ceea ce a apaținut adormitei (ului) în Domnul ........
Noi preoții în situații ca aceatea suntem chemați să vorbim despre viață și despre moarte. Despre viață este mai ușor să
spui câte ceva, despre moarte este mai greu. Atunci când îi petrecem pe cei dragi ai noștri în lumea de dincolo de zare
folosim cuvinte din cele mai alese: adevără, iubire, dreptate, libertate. Aceste cuvinte exprimă ceva din negrăita taină a
omului și din ceea ce înseamnează vocația lui ultimă a omului de la cel mai însemnat dintre semenii noștri până la cel mai
celebru. Viața unui om așa cum a fost el.

Urmează un creștinesc și binecuvântat rămas bun adresat către toți cei ce o însoțim cu rugăciunea în drumul ei spre
veșnicie. În primul rând își ia rămas bun de la cei care rămân cei mai singuri.
Își îndreaptă apoi cuvântul de iertare către copii. Dragii mei mă despart de voi folosind 4 cuvinte cheie
multumesc, vă iubesc, vă iert, și mai ales în ceasul acesta iertați-mă și pt durerea aceasta pe care v-am creat-o. Dacă v-
25

am greșit cu ceva în această viață vă rog să mă iertați ca Bunul D să mă primească în Împărăția sa. Ce mai putem noi face
aici pe pământ pt cei plecați în eternitate. Sigur că ne rugăm pt părinții noștri dar la soroacele sfinte aprindem câte un pai de
lumânare la mormântul lor. Zice poetul Vasile Militaru Când şi când, în miezul verii sau de Paşti, să vadă satul \
Cum îmi vine ca-n toţi anii, la căsuţa mea băiatul. \ Şi-având tihnă şi odihnă, la venire sau plecare, \ S-aprinzi şi
la groapa maichii câte-un pai de lumânare!…” Să nu mă dai uitării și să vă rogați pt mine. Să nu mă uitați niciodată
pentru că uitarea este un păcat, iar aducerea aminte este comuniune, rămânem împreună în taina învierii lui Iisus Hr.
Cuvânt de rămas bun și de recunoștință își îndreaptă către nepoți, să știți că am știut cuvântul psalmistului care
spune ce bine este ca să fie frații împreună. Și am trăit această frățietate cât s-a putut fiind unul ajutorul celuilalt.
Dacă v-am greșit cu ceva în această viață vă rog să mă iertați ca Bunul D să mă primească în Împărăția sa.
Își exprimă gratitudinea către......... Noi nu ne despărțim când pășim în registre de existențe diferite putem
să rămânem împreună prin rug în special prin dumnezeiasc Liturghie, prin împlinirea binelui. Iar dacă v-am greșit cu ceva
în această viață vă rog să mă iertați ca Bunul D să mă primească în Împărăția sa.
Le muțumește tuturor celor care au putut să vină sau a celor care nu au reușit să fie lângă catafalcul lui ei și-au
dorit acest lucru, ne lasă cu bine și și ne roagă de ieratre. D să-o ierte și să-l odihnească Vom depune trupul
adormitului în Domnului în cimitirul parohiei, unde cei din familie vă roagă să îi însoțiți precum și la masa
care se oferă la căminul din localitate.
Vom alcătui cortegiu funerar mai întâi crucea adormiului în Domnul Aurel, praporii, părinții slujitori, sicriul cu
trupul neînsuflețit, familie și cei care puteți dintre dvs. D să ierte în pace.

De la soția ei Raveca. Nu te las singur! Uită-te în jurul tău și vezi, am nădejde că cei dragi ai noștri te vor ajuta să
treci peste momentul acesta. Poate ți-am greșit în această viață cu voie sau fără de voie, de aceea acum la capăt de drum
pământesc te rog să mă ierți pa ca și D să mă ierte.
26

Cinstită familie binecuvântată adunare.

 27

Am participat la celebrarea marii trecerei a unui mame bune, credincioase a parohiei noastre spre
Împărăția lui D. Ce am putea spune noi acum în această situaţie. Înainte de orice noi creştinii spunem o rugăciune,
când aflăm că cineva pe care l-am cunoscut sau nu l-am cunoscut a trecut la Domnul: D să-l ierte și să îl odihnească
în pace. Nu spunem nimic altceva decât aceste cuvinte sunt pline de sens. Toți avem nevoi de iertarea. Deci odihna
pe care o cerem de la D pt sufletul ei este condiționată de iertarea păcatelor. Atunci când noi spunem: D să-l ierte și
să-l odihnească în pace, imediat facem și noi același lucru adică, și noi iertăm. Doar așa dăruim odihnă și pace
sufletului de lângă noi iertându-i toate și așa îi odihnim sufletul. Și noi când cineva ne cere lucrul acesta să îl iertăm
ce spunem: D să te ierte, vrând să arătăm prin aceasta că nu noi iertăm ci D iartă, așadar D este izvorul iertării.
Unul din Părinții Bis. ucenic al părintelui Sofronie de la Esex, spune că omul este egoist din frica de moate. Îi este
frică că moare și în starea aceea de frică uită să mai fie om, uită să dăruiască uită să ierte. Doar pe patul morții,
când moartea e lângă noi și nu ne mai e frică de ea, că ne împăcăm cu prezența ei, parcă devenim mai buni. Lucrul
acesta în învățăm mai ales acuma la începutul Postului Mare: să ne cerem iertare unii altora. Într-un fel sau altul nu
ai cum să nu deranjezi pe cineva, fără voie darămite atunci când și dorești, îți iese. Mt.6,14. De veți ierta
oamenilor greșelile lor, ierta-va și vouă Tatăl vostru cel ceresc. Nu există dușmănie, nu există tulburare, envervare
care să nu aibă o rezolvare. Toate soacrele merită iubite, așa cum toți vecinii evervanți merită iertați. Nu există
situație și om care să nu poată găsi din partea noastră o înțelegere. Pt sufletul noastru e necesar ca periodic măcar
să-i iertăm pt toți cei care credeam până atunci că nu avem cum să-i iertăm. Atunci când iertăm ne topim puțin din
mândria noastră din egoismul nostru. Când ne cerem iertare sufletul nostru se umilește se smerește și primește har
peste har de la D.
Mt.6,21 unde este comoara ta acolo este și inima ta. Comorile noastre autentice sunt de natură spirituală.
Vedem mai cu seamă acum ce luăm cu noi din lumea materială. Și nu doar că nu le luăm cu noi dar nici nu sunt
sigure. O moștenire se poate risipi, o casă se poate vinde se va strica, orice am făcut în viață inclusiv un bun
renume se poate ruina. Dacă vrem o achiziție sigură aceasta este sufletească, care tocmai pt că este sufletească cade
sub incidența veșniciei. Cunvânt de nădeje pt că noi aici nu celebrăm moartea ci prăznuim viața pe care ne-a dat-o
Hr.care zice: Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri va trăi. și oricine crede în Mine nu va muri în veac.
28
 29

IERTĂ CIUNI
Ps.30,5 Cinstită fam binecuvântată adunare
Atunci când îi petrecem pe cei dragi ai noștri în lumea de dincolo de zare folosim cuvinte din cele mai
alese: adevăr, iubire, irtare, dreptate, curaj, libertate. Aceste cuvinte exprimă ceva din negrăita taină a omului și din
ceea ce înseamnează vocația lui ultimă.

Am participat la celebrarea marii trecerei a unui semne de-al nostru spre Împărăția lui D. Ce am putea
spune noi acum în acea

stă situaţie. Înainte de orice noi creştinii spunem o rugăciune, când aflăm că cineva pe care l-am cunoscut
sau nu l-am cunoscut a trecut la Domnul: D să-l ierte și să îl odihnească în pace. Nu spunem nimic altceva decât
aceste cuvinte sunt pline de sens. Ele ne spun că fiecare om poartă asupra lui încă de la naștere un certificat de
deces, a cărui dată numai D o știe, dar al cărui conținut noi îl umplem cu faptele și cu viața noastră. Ele ne spune că
noi oamenii oricine am fi și orice am fi toți suntem păcătoși. Ele ne spun că Hr care s-a întrupat și a devenit om ca
și noi, cel care s-a răstignit pt noi, a gustat moartea ca om ca să ne dea în dar iertarea păcatelor. Lc.23, 34. Toți
avem nevoi de iertarea păcatelor și eu și părintele și dvs avem nevoie de iertarea păcatelor. Deci odihna pe care o
cerem de la D pt sufletul lui este condiționată de iertarea păcatelor. Atunci când noi spunem: D să-l ierte și să-l
odihnească în pace, imediat facem și noi același lucru adică, și noi iertăm din inimă. Doar așa dăruim odihnă și
pace sufletului de lângă noi iertându-i toate și așa îi odihnim sufletul. Zicem toți în rugăciunea Tatăl nostru: Și ne
iartă nouă precum și noi iertăm. Iertarea păcatelor este primul rod al Crucii lui Hr, mielul lui D care s-a înălțat pe
cruce ca să ridice păcatul lumii. Hr pe cruce! Era batjocorit disprețuit vorbe atât de urâte priviri răutăcioase și ce
spune Lc.23,34. Nu capitulează Hr. nu se dă jos, nu ne spune nu meritați să mor pt niciunu dintre voi. D nu ne lasă
pe niciunu dintre noi oricât de păcătoși am fi.

 Sigur fiind vineri i-am rugat să fie meniul de post. Pt omul de azi postul din păcate înseamnă în primul rând
dietă. O procedură exterioară care are în primul rând legătură cu trupul. Înseamnă să înveți să te abții într-o lume
a consumului care te invită permanent să te înfrupți. După Scriptură,. postul este expresia unui doliu, a unei
invazii, a unei distrugeri inevitabile. Când nu mănâncă omul? Când are o durere extraordinară, când îți moare
cineva drag. Sau când nu mai mănâncă omul? Când are o pasiune care îl consumă, când are o bucurie interioară
atât de mare încât uită să bea și să mai mănâncă. Când ești devorat de o pasiune pozitivă care te consum. Noi
 30

postim de dragul Mirelui Bis de dragul lui Hr care într-o zi de vineri și-a vărsat sângele pe lemnul crucii din
iubirea pt noi. Ștefan cel Mare postește aspru 4 zile și 4 nopți după ce câștigă cea mai importantă bătălie de la
Vaslui de la Podul Înalt împotriva otomanilor. Iisus ne spune că postul este și doliu dar și expresia unei bucuri
foartea mare. Unge capul tău și fața


prin rug în special prin dumnezeiasc Liturghie, prin împlinirea binelui.

Cinstită fam binecuvântată adunare

Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutat de pe pământ. A
fost răpit, ca răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înșelăciune să nu-i amăgească sufletul. Înț. 4,10-11
Atunci când îi petrecem pe cei dragi ai noștri în lumea de dincolo de zare folosim cuvinte din cele mai
alese: adevăr, iubire, irtare, dreptate, curaj, libertate. Aceste cuvinte exprimă ceva din negrăita taină a omului și din
ceea ce înseamnează vocația lui ultimă. Am participat la celebrarea marii trecerei a unui semne de-al nostru spre
Împărăția lui D. Ce am putea spune noi acum în această situaţie. Înainte de orice noi creştinii spunem o rugăciune,
când aflăm că cineva pe care l-am cunoscut sau nu l-am cunoscut a trecut la Domnul: D să-l ierte și să îl odihnească
în pace. Nu spunem nimic altceva decât aceste cuvinte sunt pline de sens. Ele ne spun că fiecare om poartă asupra
lui încă de la naștere un certificat de deces, a cărui dată numai D o știe, dar al cărui conținut noi îl umplem cu
faptele și cu viața noastră. Ele ne spune că noi oamenii oricine am fi și orice am fi toți suntem păcătoși. Ele ne spun
că Hr care s-a întrupat și a devenit om ca și noi, cel care s-a răstignit pt noi, a gustat moartea ca om ca să ne dea în
dar iertarea păcatelor. Lc.23, 34. Toți avem nevoi de iertarea păcatelor și eu și părintele și dvs avem nevoie de
iertarea păcatelor. Deci odihna pe care o cerem de la D pt sufletul lui este condiționată de iertarea păcatelor. Atunci
când noi spunem: D să-l ierte și să-l odihnească în pace, imediat facem și noi același lucru adică, și noi iertăm din
inimă. Doar așa dăruim odihnă și pace sufletului de lângă noi iertându-i toate și așa îi odihnim sufletul. Zicem toți
în rugăciunea Tatăl nostru: Și ne iartă nouă precum și noi iertăm. Iertarea păcatelor este primul rod al Crucii lui Hr,
mielul lui D care s-a înălțat pe cruce ca să ridice păcatul lumii. Hr pe cruce! Era batjocorit disprețuit vorbe atât de
urâte priviri răutăcioase și ce spune Lc.23,34. Nu capitulează Hr. nu se dă jos, nu ne spune nu meritați să mor pt
niciunu dintre voi. D nu ne lasă pe niciunu dintre noi oricât de păcătoși am fi.
Poezie f sensibilă scrisă de Virgil Carianopol / Grigore Vieru

Tare necăjita ai fost, mamă

Iarna, vara, orice timp trecând Nu am, nu am, moarte, cu tine nimic,
Cât era de frig sau de caldură, Eu nici măcar nu te urăsc,
Tot desculță te-am văzut umblând. Cum te blestemă unii, vreau să zic.
La fel cum lumina pârăsc.
N-ai purtat o haina mai ca lumea,
O scurteica veche doar aveai. Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
Dar și pe aceea totdeauna, De-ai avea mamă şi-ar muri?!
Doar de sărbători o îmbracai! Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!
Ochii tăi ardeau ca două stele,
Le mai văd luminile și azi, Nu am, moarte, cu tine nimic.
Boabe mari de lacrime ca roua Eu nici măcar nu te urăsc.
Le ștergeai cu mâna pe obraz. Vei fi mare tu, eu voi fi mic.
 31

Dar numai prin propria-mi viaţă trăiesc.

Ce păcat că n-ai trăit măicuță
C-ai plecat fără de timp în lut. Nu frică. nu teamă-
Ce pantofi ți-aș fi adus acuma, Milă de tine mi-i.
Și ce haină azi ai mai fi avut! Că n-ai avut niciodată mamă.
Că n-ai avut niciodată copii
Mamă, ești mai frumoasă
Ca o duminică fără sfârșit,
Când se aude plânsul ierbii
Sunând sub câmpul înverzit!

Spune Domnul Lc 6,21: Fericiți cei ce pângeți acum, cei ce sunteți în doliu, că veți râde. Adică veți avea
această bucurie de a fi cu Domnul. Pt creștini nu există nicio întristare în lumea aceasta care să nu fie unită că
bucuria. Puțin și nu Mă veți mai vedea, și iarăși puțin și Mă veți vedea. Cred că fiecare dintre dvs ați putea scrie
multe pagini despre viață și le-am putea compila pt a face un contur de viața cât mai complet. Dar pt că el a trăit în
expresia simplității i s-a făcut un portret rezumat care spune în cuvinte puține foarte multe. Viața unui om așa cum a
fost le Tămăș Viorica s-a născut la..................

IERTĂ CIUNI

În aceste clipe își îndreptă gândul prin noi către:

 Soțui ei a, nu te las singur, uită-te câtă lume este în jurul tău, am nădejde că împreună cu copiii noștri, rude,
vecinii te vor ajuta să treci peste momentul acesta. Să nu mă dai uitării, să te rogi pt mine și să zici din tot sufletul
D să mă ierte. Poate ți-am greșit cu ceva cu voie sau fără de voie acum la capăt de drum pământesc te rog să mă
ierți pt ca D să mă ierte.
 Cuvânt de gratitudine își îndreaptă către copiii ei. Acum vă las să vă întăriți să vă mângâiați și să rămâneți tari.
Pt ca din această stare să se înalțe rugăciune către D și pt mine și pt voi. Mă despart vremelnic de voi dragi copiii
folosind 4 cuvinte cheie multumesc, vă iubesc, vă iert, și mai ales în ceasul acesta iertați-mă și pt durerea aceasta
pe care v-am creat-o. Mama mea nu a murit./ Mama nu poate să moară./ Ea rămâne nesfârșit. Așteptată de
nenumit. De cu zori și până seară. Așteptată de seară-n zori. Mama doarme printre flori. Nu aude cum îl plânge./
Clopotul din turnu nalt. Mama-i soare ce răsare. /Pe tărâmul celălalt. Să nu uitați niciodată psalmistului care
spune ce bine este ca să fie frații împreună.
 Dragele ei surori de la frații lui , am fost ca degetele de la o mână, ne-am ajutat ne-am iubit ne-am respectat.
Iată că D a hotărât să mă alătur celor care sunt în eternitate. Voi duce cu mine toate amintirile frumoase și vă rog să
nu mă dați uitării nici voi, vă mulțumesc pt toată dragostea voastră și vă rog să nu mă dați uitării. Dacă v-am făcu
ceva neplăcut în viața aceasta fiți și voi iertători și mă iertați pt ca D să mă ierte.
 Cuvânt de rămas bun și de recunoștință își îndreaptă spre
 Își ia cuvânt de iertare de la ...noi nu ne despărțim când pășim în registre de existențe diferite putem să rămânem
împreună prin iubirea noastră.
 Își exprimă gratitudinea pentru vecinii cu care a conviețuit în bune relații
 Către cei din conducerea primărie Borșa cu care a avut o bună colaboare.
 32

 Le muțumește tuturor celor care au putut să vină sau a celor care nu au reușit să fie lângă catafalcul lui ei și-au
dorit acest lucru, ne lasă cu bine și și ne roagă de ieratre. D să-o ierte și să-l odihnească Vom depune trupul
adormitului în Domnului în cimitirul parohiei, unde cei din familie vă roagă să îi însoțiți precum și la masa care se
oferă la căminul din localitate.
Vă îndemnăm să luați și câte un pachet pe care familia îl oferă ca jerfă pt sufletul ei, arătând și prin acesta că
viața merge mai departe. Vom alcătui cortegiu funerar mai întâi crucea adormitei în Domnul Viorica, praporii,
personalul neclerical, sicriul cu trupul neînsuflețit, familie și cei care puteți dintre dvs. D să ierte în pace.

Ps.20,6 Încărcatu-l-ai cu binecuvântări pe totdeauna și cu zâmbetul feței Tale l-ai umplut de bucurie.
Traducerea patriarhului Nicodim.

În dreptul vieții acestui om atât de frumos care a adormit zâmbind, s-ar putea scrie foarte multe. Spunea
cineva foarte insipirat la înmormântare, că D vine către noi cu zâmbetul feței Sale și noi mergem către El cu
zâmbetul nostru. D ne zâmbește El însuși prin oameni, avem așadar onoarea de a ne simți în sfera zâmbetului lui D.
Spun cei care cercetează Sfintele Scripturi că Domnul Hr nu a râs niciodată în timpul vieții Sale pământești. Ba
dimpotrivă vedem că a plâns de mai mlute ori. A plâns pt soarta Ierusalimului, a lăcrimat pt prietenul său Lazăr cel
 33

mort de 4 zile, a plâns de asemenea în Grădina Ghetzimani, Evr 5,7 El în zilele trupului Său a adus cu strigăt și cu
lacrimi cereri și rugăciuni către Cel ce putea să-L mântuiască din moarte. Chiar dacă Domnul nu ar fi râs cu
siguranță că a zâmbit de mai multe ori. Am auzit Duminică că Domnul Iisus S-a minunat și a admirat credința
sutașului dându-o ca exemplu tuturor: la nimeni în Israel, nu am găsit atâta credință. Nu se poate să nu se fi bucurat
și să nu fi zâmbit. Mai mult decât atât în Lc 6,21 spune Domnul: Fericiți cei ce pângeți acum, cei ce sunteți în doliu,
că veți râde. Adică veți avea această bucurie de a fi cu Domnul. Pt creștini nu există nicio întristare în lumea aceasta
care să nu fie unită că bucuria. Puțin și nu Mă veți mai vedea, și iarăși puțin și Mă veți vedea.
Cred că fiecare dintre dvs ați putea scrie multe pagini despre viață și le-am putea compila pt a face un
contur de viața cât mai complet. Dar pt că el a trăit în expresia simplității i s-a făcut un portret rezumat care spune în
cuvinte puține foarte multe. Viața unui om așa cum a fost le Alexandru Iokob s-a născut la 1 ianuarie 1934 în
comuna Borșadin părinții Ștefan și Maria unde a trăit până la frumoasa vârstă de 85 de ani.
S-a născut într-o familie frumoasă pe care D a binecuvântat-o cu cu 7 copii, 5 băieți și 2 fete, el fiind al 4
lea copil. Viața în familie este și frumoască este și grea. Însă frumusețea familiei trebuie să depășească greutatea ei.
O viață frumoasă nu ți-o dă bogățiile materiale, viața frumoasă ți-o dă pacea în familie, când știi tu ca bărbăt că te
așteaptă cineva acasă, și tu femeie fericită ești câd știi că ai un bărbat care muncește pt tine pt copii tăi și pt viitorul
vostru al tuturor. A urmat cursurile Școlii din Borșa 4 ani la secția maghiară și ulterior încă 4 clase la secția română.
Viața lui se împlinește prin căsătoria cu Petrar Maria din 9 aprilie 1964 Timp de 55 de ani și-a împărțit
viața cu soția sa Petrar Maria alături de care a trăit multe bucurii și împliniri. Omul frumos este cel care știe să și
împartă, eu nu zic că nu trebuie să și adunăm, trăim într-o cultură extrem de cumulativă, ori a te însoți cu cineva
însemnă a ști să și împarți cu generozitate. Așa a fost și adormitul în Domnul, ajuta pe oricine, nimeni nu ieșea de la
dânsul cu mâna goală.

Acest om împreună cu soția lui a ales să fie părinte. Când alegi alegi să fii părinte, e o mare binecuvântare
pt că alegi să fi alături de D în actul creator al vieții. Dar în toată binecuvântarea asta te poate încerca și durerea
Golgotei. D a ales să fie Părintele nostru al fiecăruia, unii dintre noi în dăm slavă, alții uităm de el, nu îl căutăm
niciodată, nici când a suferit pt noi, nici când a murit pt noi în vinerea mare nici când a înviat, alții în acuză pe
Domnul. Fiecare va da socoteală. Nici cel pe care îl conducem pe ultimul drum pământesc nu a fost ocolit de durerea
Golgotei, pe care a dus-o până la capăt cu demnitate și generozitate. A avut parte de durerea Golgotei și în martie
1983 când a suferit un grav accident de mașină fiind în comă pentu 2 săptămâni, dar și de înviere când ca prin
minune și-a revenit întorcându-se acasă lângă soție și copiii lui. A intrat de asemenea în incapacitate de muncă fiind
pensionat pe caz de boală.
În data de 20 martie 2019 a început să se simtă oarecum slăbit, a fost internat la UPU Cluj pt investigații
medicale fiind transferat la Medicală 2 și ulterior la Pneumatologie. Este externat în 12 aprilie anul curent în stare
relativ stabilă. În 17 iunie boala i-a recidivat, starea sa de sănătate trupească agravându-se a fost internat la Spitalul
Clujana timp de 2 săptămâni de unde a fost externat în stare ameliorată, dar nu prea bună. Sâmbătă 13 iulie 2019 a
fost chemat la Domnul la ora 20.
Sfânta Scriptură când vorbește despre momentul acesta al plecării spune: s-a adăugat la neamul său. Scade
ceva aici și se adaugă în Împărăția lui D. Sf Macarie ne spune că din momentul în care ne naștem și înaintăm în
vârstă pierdem din viața pământeasă și se dezvoltă în noi viața veșnică. Așadar viața veșnică este contemporană este
simultană cu viața pământească. Pe măsură ce înaintăm în vârsta viața pământească se reduce și se conturează tot mai
mult viața cerească, viața eternă. Iată de ce trebuie să creștem și dpdv spiritual prin practicare credinței noastre.

 Către cei din conducerea primărie Borșa cu care a avut o bună colaboare. De la domnul Pastor și de la mine.
 34

am fost ca degetele de la o mână, ne-am ajutat ne-am iubit ne-am respectat

În aceste clipe își îndreptă gândul prin noi către:

 Soție Felicia ,nu te las singură, uită-te câtă lume este în jurul tău, am nădejde că copii, nepoții, vecinii te vor ajuta
să treci peste momentul acesta. Să nu mă dai uitării, să te rogi pt mine și să zici din tot sufletul D să mă ierte.
Poate ți-am greșit cu ceva cu voie sau fără de voie acum la capăt de drum pământesc te rog să mă ierți pt ca D să
mă ierte.
 Cuvânt de gratitudine își îndreaptă către copiii lui. Acum vă las să vă întăriți să vă mângâiați și să rămâneți tari. Pt
ca din această stare să se înalțe rugăciune către D și pt mine și pt voi. Mă despart vremelnic de voi dragi copiii
folosind 4 cuvinte cheie multumesc, vă iubesc, vă iert, și mai ales în ceasul acesta iertați-mă și pt durerea
aceasta pe care v-am creat-o. Tatăl mea nu a murit./ Tata nu poate să moară./ El rămâne nesfârșit. Așteptat de
nenumit. De cu zori și până seară. Așteptat de seară-n zori. Tata doarme printre flori. Nu aude cum îl plânge./
Clopotul din turnu nalt. Tata-i soare ce răsare. /Pe tărâmul celălalt

 Se îndreptă apoi ... spre Părinți și socrii.. să știți că am știut cuvântul psalmistului care spune ce bine este ca să
fie frații împreună. Și am trăit această frățietate cât s-a putut fiind unul ajutorul celuilalt. Dacă v-am greșit cu ceva în
această viață vă rog să mă iertați ca Bunul D să mă primească în Împărăția sa.
 fratele lui ,. Iată că D a hotărât să mă alătur celor care sunt în eternitate.voi duce cu mine toate amintirile
frumoase și vă rog să nu mă dați uitării nici voi, te rog să nu mă dai uitării. Dacă v-am făcu ceva neplăcut în viața
aceasta fiți și voi iertători și mă iertați pt ca D să mă ierte.
 Cuvânt de rămas bun și de recunoștință își îndreaptă spre
 Își ia cuvânt de iertare de la ...noi nu ne despărțim când pășim în registre de existențe diferite putem să rămânem
împreună prin iubirea noastră.
 Își exprimă gratitudinea pentru vecinii cu care a conviețuit în bune relații
 Le muțumește tuturor celor care au putut să vină sau a celor care nu au reușit să fie lângă catafalcul lui dar și-au
dorit acest lucru, ne lasă cu bine și și ne roagă de ieratre. D să-l ierte și să-l odihnească Vom depune trupul
adormitului în Domnului în cimitirul parohiei, unde cei din familie vă roagă să îi însoțiți precum și la masa care se
dă la restaurant din localitate.
 Vom alcătui cortegiu funerar mai întâi crucea adormitei în Domnul Raveca, praporii, părinții slujitori, sicriul cu
trupul neînsuflețit, familie și cei care puteți dintre dvs.
 35

În final vom evoca cuvântul îndătinat de rămas bun cu care suntem atât de obișnuit nu înainte de a spicui câteva
dintre aspectele mai importante din viața unui om așa cum a fost Iokob Maria.

Timp de 55 de ani și-a împărțit viața cu soțul sa Iokob Alexandru alături de care a trăit multe bucurii și
împliniri. Omul frumos este cel care știe să și împartă, ori a te însoți cu cineva însemnă a ști să și împarți cu
generozitate. Așa a fost și adormita în Domnul, ajuta pe oricine, nimeni nu ieșea de la dânsul cu mâna goală.

Închei cu o rug. pe care i-o cerem noi lui D. ca să ne ierte de toate neputințele și de tot păcatul: Miluitește-ne pe
noi, binecuvintează-ne laolată pe noi cei care ne prăbușim în cale, pe preoți și pe episcopii care trec nepăsători, pe
cei care blestemă și pe cei blestemați pe cei care Ți se împotrivesc și pe cei care se închină în fața iubirii Tale.
Adună-ne pe toți Doamne într-u tine Părinte Drept și Sfânt. Amin

În aceste clipe își îndreptă gândul prin noi către:

 către copii lui. Acum vă las să vă întăriți să vă mângâiați și să rămâneți tari pt ca din această stare să se înalțe
rugăciune către D și pt mine și pt voi. Mă despart vremelnic de voi dragi copiii să nu mă uitați niciodată să trăiți
în așa fel încât să revedem în Împărția cerurilor. Vă pun la inimă îndemnul din poezie: Când și când în miezul
verii/ sau la Paști să vadă satul/ cum îmi vine ca-n toți anii la căsuța mea băiatul/ Și având tihna și odihna la
venire sau plecare/ să aprinzi și la groapa maichi câte-un pai de lumânare. Vă rog iertați-mă pt durerea aceasta
pe care v-am creat-o.
 Se îndreptă apoi ... spre nepoții... să știți că am știut cuvântul psalmistului care spune ce bine este ca să fie frații
împreună. Și am trăit această frățietate cât s-a putut fiind unul ajutorul celuilalt. Dacă v-am greșit cu ceva în această
viață vă rog să mă iertați ca Bunul D să mă primească în Împărăția sa.
 Dragii lui soră de la frații lui , am fost ca degetele de la o mână, ne-am ajutat ne-am iubit ne-am respectat. Iată că
D a hotărât să mă alătur celor care sunt în eternitate.voi duce cu mine toate amintirile frumoase și vă rog să nu mă
dați uitării nici voi, vă mulțumesc pt toată dragostea voastră și vă rog să nu mă dați uitării. Dacă v-am făcu ceva
neplăcut în viața aceasta fiți și voi iertători și mă iertați pt ca D să mă ierte.
 Cuvânt de rămas bun și de recunoștință își îndreaptă spre
 Își ia cuvânt de iertare de la ...noi nu ne despărțim când pășim în registre de existențe diferite putem să rămânem
împreună prin iubirea noastră.
 Își exprimă gratitudinea pentru vecinii cu care a conviețuit în bune relații
 Către cei din conducerea primărie Borșa cu care a avut o bună colaboare. De la domnul Pastor, pr gr cat și de la
mine.
 Milak Mihai cu care a avut o relație specială.
 Le muțumește tuturor celor care au putut să vină sau a celor care nu au reușit să fie lângă catafalcul lui ei și-au
dorit acest lucru, ne lasă cu bine și și ne roagă de ieratre. D să-l ierte și să-l odihnească Vom depune trupul
adormitului în Domnului în cimitirul parohiei, unde cei din familie vă roagă să îi însoțiți precum și la masa care se
dă la căminul din localitate.Îi dorim ca bunul și înduratul D. cel care întrupează adevărul și demnitatea bunătatea și
lumina să-i răspltătească pt faptele ei cele bune și dăruirea de sine. Odihna veșnică dă-i-o ei Doamne și lumina cea
fără de sfârșit să-i strălucească ei. D să o ierte și să o odihnească în pace.
36
Am sărbătorit Înălțarea DIH cu trupul la
cer. O mare sărbătoare care ne arată nouă
creștinilor că omul nu este făcut doar
pentru pământul acesta ci el este făcut să
se înalțe și el la cer. Prin înălțarea DIH cu
trupul la cer, noi oamenii aflăm cine
suntem noi cu adevărat. Niciodată omul
nu se descoperă pe sine mai autentic decât
atunci când stă față în față cu D. Domnul
Hr se înalță la ceruri și ne înalță și pe noi.
Oricât am trăi în această lume constatăm
că este un timp al durerii și al suferinței.
Și era nevoie ca D să îi arate omului că
suferința și durerea nu este ultimul lucru,
nu este punctul final al vieții lor și că
moartea nu nu sfârșește existența lor, ci că
după moarte existența se continuă în
Împărăția lui D. El Domnul Hr s-a înălțat
la ceruri cu firea noastră umană spre
mirarea îngerilor. Când noi vrem să aflăm
cine este omul, ne uităm la Domnul Hr.,
El este omul adevărat, El este omul
deplin. El este omul așa cum l-a gândit
Dumnezeu în Rai. Numai că păcatul l-a
afectat foarte tare și i-a adus patimi dureri
i-a adus suferințe și în cele din urmă
moartea.
Ori Hr a venit să ne vindece de toate
acestea și să ne facă cale spre Împărăția
Lui. Oricât de fericiți ne-am dori să fim
în această lume, identitatea noastră trece
dincolo în Împărăția lui D. În momente ca
acestea noi arătăm dacă suntem creștini
adevărați. Dacă învățăm nu doar să trăim
ci să învățăm și să murim, pentru că știm
că moartea ne va duce la D. să învățăm
nu doar cum să trăim ci și cum să murim
și că moartea pentru noi nu este ultimul
lucru. Hr se înalță cu trupul la cer în
văzul ucenicilor Săi ne dă ultimele sfaturi
care au valoare de testament și îi
încredințează că El merge acolo în
Împărăție ca să le pregătească loc acolo
unde nu mai este nici durere nici suferință
nici suspin ci doar viață fără de sfârșit.
Cum să privim moartea care naște atâta
durere atâta suferință care naște atâta
întrebări parcă fără răspuns ca pe o
întâlnire ca pe o slendoare ca pe o
eliberare. ....... ani cât a avut adormita în
Domnul nu ar fi deajuns să sature pofta de
viață a omului, nu ar fi deajuns nici 80
nici 90 și nici măcar 100 pentru că nu l-a
creat Dumnezeu pe om să moară
Ce ar trebui să facem noi oamenii ca să
înțelegem moartea ca pe o splendoare pt că
din calea ei nu vom putea scăpa? Ar trebui
să facem 3 lucruri:
În primul rând să ne gândim la ea Sir 6,26.
Chiar dacă nu ne face plăcere suntem
îndemnați de Sf Scriptură să cugetăm la
sfârșitul nostru pământeasc. Dacă ne
gândim la moarte e absolut necesar să ne
gândim la D. De ce? Pt ca moartea să nu
ne deznădăjduiască. Pt că atunci când D l-a
făcut pe om i-a dat un dar nemuritor și
acela este sufletul omului. atunci când
murim ne spune cuvântul lui D trupul se
întoarce în pământul din care a fost luat
iar sufletul la D care l-a dat. Ecc 12,1.
Iar al treilea lucru pt a percepe moartea ca
pe o splendoare, este înțelegerea faptului
că moartea nu este pasul ultim al vieții
noastre. Cât de multe a făcut D pt a pricepe
lucrul acesta. L-a trimis în lume pe Fiul
său, și-a asumat toate păcatele noastre le-a
răstignit pe cruce și a înviat din morți
făcându-se garanție a învierii noastre.
37

Un mare părinte al Bisericii IPS făcându-se garanție a învierii noastre. Zice

Bartolomeu spunea referindu-se la Sf Pavel 1Cor 15, 13-14 zadarnică ar fi și
moarte: da știm că vom muri, aceasta este prezența noastră aici. și zice în v 20 sau
o certitudine, dar câtă splendoare. ar fi într-o traducere arhaică pârgă învierii
această întrebare: Cum să privim moartea noastre făcându-se. Știți ce este pârga este
care naște atâta durere atâta suferință care primul fruct care se coace într-un pom.
naște atâta întrebări parcă fără răspuns ca Este garanția că toate celelalte fructe se
o splendoare. ....... ani cât a avut adormita vor coace. Așa și Hr este numit pârga sau
în Domnul nu ar fi deajuns să sature pofta garanția învierii noastre. Învierea lui Hr ne
de viață a omului, nu ar fi deajuns nici 80 obligă pe noi cei care credem în ea să fim
nici 90 și nici măcar 100 pentru că nu l-a optimiști. Învierea DIH este cel mai mare
creat Dumnezeu pe om să moară. Moartea și cel mai durabil și optimist eveniment din
iubiții mei nu este altceva decât o punte o toate câte au fost în lumea aceasta. Hr
trecere dintr-un mod de existență efemer Domnul din multa Sa iubire fața de noi a
trecător în altul veșnic fără sfârșit. gustat moartea pt a ne scoate pe noi din
Ce ar trebui să facem noi oamenii ca să moara morții alimentată de păcatele
înțelegem moartea ca pe o splendoare pt noastre.
că din calea ei nu vom putea scăpa? Ar
trebui să facem 3 lucruri: În primul rând Ucenicii se aflau în spatele ușilor încuiate.
să ne gândim la ea Sir 6,26. Chiar dacă nu și noi stăm în spatele ușilor închise.
ne face plăcere suntem îndemnați de Sf stăteau de frică. Probabil nu este un alt
Scriptură să cugetăm la sfârșitul nostru sentiment mai alimentat astăzi de mass
pământeasc. Dacă ne gândim la moarte e media decât frica.
absolut necesar să ne gândim la D. De ce?
Pt ca moartea să nu ne deznădăjduiască.
Pt că atunci când D l-a făcut pe om i-a dat
un dar nemuritor și acela este sufletul
omului. atunci când murim ne spune
cuvântul lui D trupul se întoarce în
pământul din care a fost luat iar sufletul
la D care l-a dat. Ecc 12,1.
Iar al treilea lucru pt a percepe moartea ca
pe o splendoare, este înțelegerea faptului
că moartea nu este pasul ultim al vieții
noastre. Cât de multe a făcut D pt a
pricepe lucrul acesta. L-a trimis în lume
pe Fiul său, și-a asumat toate păcatele
noastre le-a răstignit pe cruce și a înviat
din morți
38
De multe ori spunem pe parcursul
biografic al vieții noastre e grea viața! E
greu să trăiești! E greu să trăiești, dar este
și mai greu să mori! Ne spunea un părinte
care a trecut prin moment foarte dificile
aproape de moarte, e tare greu să mori,
trebuie să fi foarte curajos să mori. Și l-
am crezut pe cuvânt pt că în spatele
acestor cuvinte era o experiență.
Un exercițiu spiritual benefic ar fi acesta
de ne pune noi în locul celui adormit.
Cum ar fi să fiu eu acolo și Octavian să fie
în locul meu. E greu să-ți imaginezi, pt că
atunci când ești sănătos și mai ai și o
vârstă care să te încurajeze în acest sens,
nu prea te predispune să te gândești la
moarte, sau oricum dacă te gândești la
moarte o percepi ca pe o realitate care este
foarte departe care nu este acum în fața ta.
Noi preoții în situații ca aceatea suntem
chemați să vorbim despre viață și despre
moarte. Despre viață este mai ușor să spui
câte ceva, despre moarte este mai greu.
Astăzi este ultima zi din viața mea! Cum
am trăi noi această viață dacă am avea
această conțiință. Și nu zic acesta în sens
pessimist, ci dimpotrivă pt a trăi intens
fiecare clipă. Fiecare zi este sintezea vieții
noastre, mântuirea se dobândește de
dimineața până seara. Ne gândim la
moarte nu pt ca să ne înfricoșăm ci pt a ne
lăsa în brațele lui D. cum vrea Domnul,
voia lui să fie și peste mine. Este tare
greu să mori! De aceea D. pe parcursul
vieții noastre îngăduie anumite moment
prin care noi facem exercițiu acesta al
morții. Nu murim pur și simpul dintr-o
dată. De multe ori D îngăuie suferințele
bolile care uneori nu au soluție și
tămăduire tocmai pt ca noi să ne obișnuim
cu ceea ce vine. Nu ca să trecem peste. De
multe ori când ne confruntăm cu o durere
noi ne gândim cum să trecem peste cum
va fi după boala acesta. Ori Domnul ne
arată că lucurile sunt un pic diverse ne
arată că și durerea și suferința trebuie
trăite până la capăt. Vedem în asemenea
situații că nu suntem făcuți doar pentru
lumea aceasta și că ne așteaptă o altă
lume. Iar moartea este de fapt o trecere
către o altă realitate. Și în fața mândriei
noastre omenești care pune moartea ca pe
o realitate foarte îndepărtată, D trimite
aceste
semene, ca să înțelegem cum să trăiești și
ca să învățăm sau cum să murim. Nu
credeam să învăț a muri vreodată zicea la
un momet dat Eminescu. E mare taină,
mare lucru. Când nu ai perspectiva vieții
veșnice sigur că te înfricoșezi de realitățile
acestea omenești. Pt tine moartea este
sfârșitul. Când îți pui nădejdea în D și ai
această conștiință că nu totul se sfârșește
aici atunci celelate aproape că sunt mai
puțin importante. Ieri 9 martie i-am evocat
pe cei care au suferit în închisorile
comuniste. Cei care au avut darul
condeiului, au descris suferința lor ca pe o
fereastră către cealaltă realitate.
Pt că atunci când suferi înțelegi că nu ești
veșnic pe pământ și că D te cheamă la
altceva. N Steinhardt, monahul de la
Rohia își intitulează memoriile Jurnalul
fericii. În mod paradoxal desreie viața lui
din închisoare, acolo de unde aveai toate
șansele să nu mai ieși niciodată. Această
perioadă o numește Jurnalul Fericirii
pentru că acolo îl întâlnește pe D.
Experiența lui D îți dă curajul de a trăi dar
îți dă curajul și de a muri. Suferința ne
deprinde să depindem de D. 2 Cor.1, 8-9
atât am fost de apăsați peste măsură
spune Pavel. Dvs nici nu știți cât puteți
duce. Suferința pe care o îngăduie D în
viața noastră este pt a ne umple de har. D
ne dă puterea de a merge mai departe. Tot
Pavel spune în 2 Cor. 12, 7-9 că avea un
ghimpe în trup, o neputință fizică, nu
precizează unde este pt ca noi să punem
acel ghimpe în orice situație. Poate fi un
ghimpe de boală, de neînțelegere la locul
de muncă. Harul izbăvitor este cu tine în
special în probleme și-n suferințe care ne
unește cu jertfa DIH. El este Mirele Bis,
care a suferit pt mireasa Sa. pt ca mireasa
să fie compatibilă este nevoie ca să trecă și
ea prin suferințe. A suferit trădarea
respingerea pătimirea pe cruce. D vrea prin
suferințele îngăduite să ne unească cu
jertfa Sa.
39

PREAMILOSTIVĂ MAICĂ COPILUL LA DURERE

A MILEI SFÂNT IZVOR SĂRMAN ŞI NECĂJIT
NADEJDEA MÂNTUITII DE INIMA DE MAMA
SCĂPAREA TUTUROR SE SIMTE OCROTIT
LA TINE VIN CU LACRIMI CĂCI MAMA E NADEJDEA
CAND SUNT INDURERAT IZVOR DE MANGAIERI
LA MILA TA MĂICUȚĂ ŞI CÂND ÎI SPUI DUREREA
CU GREA DURERE CAD RECAPETI NOI PUTERI
CĂ CINE PLANGE OARE EU SUNT LIPSIT DE FAPTE
ÎN JALE ŞI-N NEVOI
DE TOT CE ESTE BUN
ȘI SUFERĂ DUREREA
ALATUREA DE NOI ŞI NUMAI RUGĂCIUNE
DOAR INIMA DE MAMĂ ŞI LACRIMI AM AVUT
CU SUFLETUL CURAT ÎNDURĂ-TE DE MINE
PENTRU COPIL INDURĂ TE ROG STĂPÂNA MEA
DUREREA NENCETAT CĂCI NUMAI RUGĂCIUNE
FECIOARA CEA MAI SFÂNTĂ ADUC ÎN FAŢA TA
ŞI MAMA LUI IISUS
MĂICUŢA TUTURORA TU ROAGĂ-L PE STĂPÂNUL
A NOASTRA-N CERURI SUS PE BUNUL FIUL TĂU
TU SUFERI PENTRU LUME SĂ SCAPE DE OSÂNDĂ
CU NOI ESTI IN NEVOI SĂRMAN SUFLETUL MEU
TU EȘTI ÎN SUFERINŢĂ
O INIMĂ DE MAMĂ
ALĂTUREA DE NOI
40
Se cuvine să-i mulțumim în primul
rând lui D cel în Treime lăudat pt
această bucurie de a fi împreună pe
calea postului Nașterii Mânt nostru
Iisus Hr.
Mulțumesc Părintelui nostru Mitr
Andrei că s-a gântit la parohia
noastră trimițându-ne o grupă
misionară continuând astfel
programul înaintașului său
. vrednicul de pomenire Mitr.
Bartolomeu de a trimite elevi
seminariși sau studenți însoțiți de
un profesor prin parohiile din
mediu rural în marile posture de
peste an. Îmi revin și acum în
minte cuvintele adresate elevilor și
studenților: nu știți voi câtă
bucurie este în sufletul creștinilor
din satele mitropolie noastre atunci
când participați la dumnezeiasca
Lit. Le mulțumim din inimă celor
care au contribuit la realizearea
comuniunii noastre în această duminică
frumoasă.
AUZI DUREA MEA
EU SUNT SĂRAC ȘI SINGUR / TE ROG NU MĂ LĂSA
Îi mulțumesc Părintelui Lector Univ. dr.
Răzvan Perșă pentru împreuna slujire și
pt cuvântul de învățătură. Dânsul
predă disciplina numită drept bisericesc
Le mulțumesc enoriașilor din parohia
noastră pt răbadrea și dragostea pe care
ne-o arătați de atâtea ori.
Săptămâna aceasta voi merge la
mărturisirea credincioșilor blonavi.
după masă la orele 16 vă așteptăm la
slujba vecerenie urmată de catezeză.
Vom vorbi despre al 5 lea patriarh
Teoctist.
Luni 16 dec. ulița Julii și a Crestăii
Marți 17 dec. Centru și Birt.
Înmormântare Felecan Gheorghe
cuscru doamnei Sâia.
Miercuri avem Sf. Lit. și voi
mărturisi în bis.
Joi voi merge în Tonei și pe Vie.
Vineri de asemenea voi spovedi la
bis.
Sâmbătă la cei care mă solicită iar
la 16 slujba vecerniei.
41
Sărbătoare Schimbării la Față este amintită în
documentele istorice de prin anii 540, așadar
este destul de veche. Încă de atunci pe muntele
Taborului este atestată prezența mai multor
călugări care se rugau acolo unde Hr s-a
schimbat la Față. Ea se referă la evenimentele
din viața lui Iisus din imediata apropiere a
răstignirii Sale. Înainte de fixarea acestei
sărbători pe 6 aug exista praznicul Înălțării Sf
Cruci de pe 14 sept. Iar potrivit tradiției între
Schimbare la Față și răstignirea lui Hr au trecut
40 de zile. De aceea creștinii din primele
veacuri au încercat să refacă acest interval de
timp. Prin urmare Schimbarea la Față a
Domnului este legată de patimă de cruce și
suferința sa de bunăvoie pt noi. În limbaj
culinar această legătură între Schimbarea la Față
și răstignirea Sa pe cruce era această
recomadare să consume un pahar de vin roșu,
chiar dacă este postul Sf Mări, ca să-și
amintească de pătimirile lui Hr. Cu 40 de zile
înainte de patima Sa, Mânt.a început să zică
sfinţilor Săi ucenici:Mc.10,33-34. Spunând
astfel, ucenicii Săi au început a se întrista foarte
şi voiau să-l oprească. De aceea, Mânt. voind să
întărească credinţa ucenicilor Săi le-a spus
aceste cuvinte: Sunt unii, dintre cei ce stau aici,
care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea
slava Sa, cât este cu putinţă omului să o vadă.
Spunând acestea i-a luat, pe cei mai de frunte
ucenici ai Săi: pe Petru, pe Ioan şi pe Iacob şi,
mergând în Galileea, s-a suit pe muntele
Taborului. Acolo, Hristos pe când se ruga, S-a
schimbat la faţă înaintea lor şi S-a făcut chipul
feţei Sale luminos ca soarele şi hainele Sale albe
ca lumina. Fer Augustin interpretând sărbătoare
de astăzi se referă la hanele lui Iisus care erau
de un alb stărucitor foarte puternic erau
luminoase. Și spune el că hainele lui Iisus
suntem noi creștinii din Bis care în ciuda
păcatelor noastre datorită prezenței lui Hr în
Bis. răspândim fața luminoasă a lui D. Este
uimitor spune el, faptuc că Bis, noi creștinii,
este simbolizată de veșmintele albe strălucitor,
de vreme ce îl auzim pe profetul Isaia 1,18.
Închipuiți-vă că aceste cuvinte ne sunt adresate
nouă tuturor, noi suntem chemați să fim ca
aceste haine care strălucesc datorită prezenței
lui Hr.
Sigur când ne uităm la un creștin pe care îl
cunoaștem, primele gânduri sunt cele negative.
Poate este divorțat, poate este alcoolic, poate
trăiești cu altcineva înșelându-și soțul sau soția.
Dar în ciuda acestor păcate mari, publice Fer
Augustin ne asigură că toți răspândim în lume
strălucirea lui D pt că suntem parte din haina lui
Hr. de pe Muntele Tabor, El ne dă nouă lumina
și slava lui D. zicem adevărul acesta la slujba
înmormântării într-o cântare. Chipul slavei Tale
sunt deși port rănile păcateler. Cum arătăm
concret această identitate a noastră de purtători
de slavă a DIH? Urmând 2 îndemnuri sau 2
verbe din Ev sărbătorii. Mai întâi, cei 3 ucenici
înpreună cu Hr au urcat pe munte ca să se roage.
Au urcat, au depus un efort s-au rugat. Există
o ispită în viața noastră a creștinilor de a urca pe
munte, de a venii la bis, așa cum ați venit dvs
acuma și de a rămâne doar aici. Așa cum s-a
întâmplat cu Petru Mt.17, 4. Mulți creștini vin
la bis și își termină vorbirea lor cu D aici, atât. v
5. D Tată le-a spus ucenicilor să îl asculte pe
Iisus Hr și să pună în practică cuvântul său în
fiecare zi.
Al 2 lea verb este acela că ei coboară de pe
munte. Coboară în viața obișnuită unde li se
cere să împărtășească și altora ce au trăit acolo,
nu doar prin cuvinte ci concret prin fapte de
iubire. Evident după pătimirea Domnului.
Urcăm pe munte, sau venim la bis dar nu
rămânem doar acolo, ne întoarcem acasă și
împărtășim și altora experineța noastră cu D. așa
trebuie înțeles și îndemnul de la sfârșitul Sf Lit.
cu pace să ieșim pt a răspândi această pace în
jurul nostru. Schimbarea la Față este considerată
un antidot împotriva urâțenie materiale și
spirtuale. Există oameni urâți, adică pe fețele
lor citești invidie, ranchiună, gelozie, egoism,
lăcomie. Amintiți-vă de Schimbarea la Față și
fiți zâmbitori pt că aveți în dvs această slavă a
lui D pe care să o lăsați să strălucească. Ne
spune Sf. Ptr. care a fost martor ocular pe Tabor
cum să facem lucrul acesta.2 Ptr 1, 5-6; 16.
42
Suntem în prima duminică din această ultimă
lună a anului Domnului. În această lună august
k ne întâlnim cu DIH în 3 mari praznice și 4
duminici. Primul mare Praznic este cel al
Schimnării la Față care va fi anul acesta marți,
avem sărbătoare din 15 aug. iar la sfâștit
praznicul înaintemergătorului. De 7 ori suntem
chemați să ne hrănim mințile inimile și
trupurile noastre cu Hr Domnul, care nu este
singur ci tot timpul împreună cu Preasfânta lui
Maică și cu toți sfinții. Ev din duminica de
astăzi a Sf Ap și Ev Matei ne arată vinedecarea
a doi orbi și a unui mut din Capernaum. Cei 2
strigau pe drum miluiește-ne Fiul lui David.
Când au intrat în casă pt a fi vindecați, Domnul
i-a întrebat Mt. 9,28-29. Atunci Domnul și-a
pus mâinile pe ochii lor și prin cuvânt le-a zis.
v.29 Cuvântul are o putere imensă. În cartea
Fac.1,3/ In.1,1/. In 6,66-68./ Și tot Sf Ap Petru
spune 1 Ptr. 4,11. Când vorbim noi, nu
vorbește numai gura ci vorbește întreaga ființă
a noastră. Limba noastră este în legătură cu
mintea și inima noastră. De aceea uneori un om
poate să ne spună ceva dar ceea ce simțim noi
este altceva. Degeaba eu îți spun ție: ce mă
bucur că ai venit la mine dacă în mintea mea
sau înainte cu altcineva am zis of iară a venit
omul ăsta pe capul meu. Cu toate că îi spui ce
mă bucur că ai venit el nu simte asta. Era un
prof de religie care se plângea de elevii lui.
când merg la ore parcă intru în junglă într-o
grădină zoo. Și la- întrebat un părinte: spune ce
gândești când mergi cu catalogul de la
cancelarie la clasă. Și a mărturisit: of iară mă
duc la animalele astea. Păi ei se comportau așa
cum gândea el. Vedeți cât de mare este puterea
cuvântului chiar și a gândului. De aceea a zis
Domnul că din inima omului ies gâdurile și
cuvintele cele bune nu de pe buzele lui. Spune
cuviosul Pimen că este om care de dimineața
până seara vorbește și care în inima sa tace. Pt
că nu judecă pe nimeni pt că cuvintele lui sunt
cuvinte curate care hrănesc care zidesc. Și tot el
zice că sunt oameni care tac cu limba dar în
inima lor pururea cârtesc și îi osândesc pe alții
și sunt nemulțumiți. Unul ca acesta pururea
grăiește. Să încercăm în postul acesta să
postim și de cuvinte inutile de bârfe și
judecarea aproapelui. A posti de cuvinte nu
presupune doar să tăcem din gură, deși chiar și
lucrarea aceasta ne este de folos. Pt că din
vorba multă noi ne risipim, ne împrăștiem.
Una din țintele postirii nostre este și liniștirea în
tăcere. Părinții Bis nu s-au îndepărtat de hrană
sau de zgomotul lumii decât pt a se linișit și pt
ca apoi să se înduhovnicească. Zice părintele
Sofronie Saharov un mare părinte al Bis.: Din
orice discuție care durează mai mult de 20 de
minute este imposibil să lipsească cleveteala și
bârfa. Ne spunea un prof că atunci când îi lăsa
să vb pe studenți liber despre ce vor, chiar și
atunci când porneau de la un subiect
duhovnicesc în foarte scurt timp ajungeau la
sport și politică. Să încercăm măcar în postul Sf
Mări să fim mai atenți la cuvintele pe care le
spunem dacă e de prisos să nu le spunem, de ce
să le spunem doar ca să te afli întreabă. În toată
viaţa ei, Maica Domnului a dat dovadă de foarte
multă tăcere. Ea a vorbit foarte puţin, însă a
făcut foarte mult. Noi, astăzi, vorbim foarte
mult, dar facem prea puţin. Există o inflaţie a
cuvântului. Omul care vorbeşte foarte mult, se
risipeşte, nu are puterea lăuntrică de a se
interioriza şi a-şi vedea propriile păcate. Noi,
din păcate, când ar trebui să vorbim tăcem, iar
când ar trebui să tăcem, noi vorbim. Fără postul
de cuvinte fără liniștirea de informații de fluxul
știrilor noi nu reșușim să ne concentrăm la ceea
ce este cu adevărat important la rug noastră
particulară de acasă sau publică a Lit în
Liturghie noi cântăm foarte mult, când cântăm
noi vrem să spunem că suntem încântați de ceea
ce spunem. Când ajunge un om să cânte? Când a
izbândit, când iubește. De aceea cântăm în bis pt
că pt a arăta bucuria noastră. Să învățăm în
postul acesta să ne cultivăm atenția la Cuvânt
dar și la cuvintele noastre. Cea mai bună formă
de a ne sfinți cuvintele noastre este rugăciunea
și citirea Cuvântului lui D. Când ne rugăm, când
cintim Scripturile nu folosim cuvintele noastre
ci cuvinte inspirate de Duhul Sf. și atunci se
sfințește cuvântul și gândul nostru. Să ne dea
Domnul atenție la ce vorbim., să ne dăruiască
dragoste față de rugăciune și față de cuvântul
său.
43

Suntem astăzi chemați să fim alături de un

creștin adevărat. Știm cu toții că venirea
noastră în lume să petrece atunci când
rânduiește D. Ne spune Sf Ap Pavel să ne
purtăm sarcinile unii altora și doar așa vom
împlini legea lui Hr. Și ne-am întreba de
multe ori oare cum vom putea îndeplini acest
îndemn? Oare vom putea noi să suferim în
locul celuilalt? Astăzi în fața noastră ni se
înfățișează răspunsul unui astfel de îndemn.
44
Mt. 14, 15-16. Ev din duminica a 8 a după
Rusalii ne arată semnul minunat pe care l-
a făcut DIH a înmulțirii pâinilor. Este un
episod pe care îi întâlnim la toți ev.
Aceasta arată însemnătatea lui pentru
înțelegerea tainei Mântuitorului.
Evenimentul s-a petrecut în Galileea. Hr
înmulțește 5 pânișoare de orz săturând 5
mii de bărbați și din care au rămas 12
coșuri de firimituri. Aceste cifre se pot
interpreta și ca simbol. Nr 5 cinci cărți din
Torah scrisă de Moise. Iar nr 12 coșuri ne
aduc aminte de cele 12 seminții ale lui
Israel. Hr nu e doar un simplu învățător
care dă doar cuvinte oamenilor iată că El
și mâncare fizică oamenilor. El este și
hrănitorul nostru al tuturor. Spunea
Părintele Cleopa despre minunea aceasta
înmulțirii pâinilor că se repetă de la
începutul lumii până în ziua de astăzi ca o
liturghie continuă. Oare nu hrănește D și
astăzi 7 miliarde de oameni. în fața acestui
dar minunat a lui D către noi oamenii, nu
poți să răspunzi decât cu mulțumirii să
trăimi cu duhul mulțumirii pt tot ce ne dă
D în dar fiecăruia dintre noi. Vedeți noi
când venim la dunezeiasca Lit. suntem
invitați să ne împărtășim cu preacuratele
Taine. Împărtășaniei sau cuminecării i se
mai spune și Euharistie. Ori în grecește
Efharisto se traduce prin mulțumesc.
Aceasta este legătura dintre taina
cuminecării și a muțumirii. Atunci când
primim Sf cuminecătură noi îi mulțumim
lui D că ni se oferă sub această formă de
împărtășanie, de pâine și vin care prin
invocarea Duhului Sf se transformă în
trupul și sângele Domnului. Chiar înainte
de a facea aceată minune DIH spune
despre sine că este pânea vieții care se
coboară din cer. In. 6, 35. Iar în
contintunare In 6. 54-55. Iar pt ca să nu
ne șocheze aceste versete, Iisus ni se oferă
sub formă de pâine și vin. Pt cine sunt
spuse aceste cuvinte? Pt îngeri? Nu! Ei
nu au nevoie de hrana aceasta materială pt
că nu au trupuri fizice. Cuvintele aceastea
sunt scrise pt noi. Încă de la începutul
creștinismului nimeni nu primea trupul și
sângele Domnului dacă nu era botezat.
Deci dacă suntem botezați, dacă
participăm la Liturghie avem obligația să
ne împărtășim cu Domnul. Sigur că ne
împărtășim în mai multe moduri dar cel
mai tare și mai intim mod de a te împărtăși
de Hr este Sf Cuminecătură sau Euharistie.
Acesta este mesajul minunii înmulțirii
pâinilor că adevăratele potire în care vrea
Hr să se odihnească nu sunt cele de aur,
argint sau lemn ci suntem noi înșine.Oare
ne îngrijim noi de hrana sufletului nostru?
Una din greșelile noastre ale creștinilor
ortodocși este trăirea credinței prin
delegație. Ia tu preotului se diaconule
trupul și sângele lui Hr, roagă-te doar tu pt
mine că eu nu am timp sau am altceva de
lucru. Gândiți-vă că la fel cum nu poți să-i
spui cuiva: respiră tu în locul meu, că
plămânii mei nu mai pot, sau mănâncă tu
în locul meu, bea tu pt mine. Așa cum pt a
trăi suntem obligați să respirăm să ne
hrănim să bem apă tot așa pt a ne mântui e
necesar să ne împărtășim cu trupul și
sângele Domnului. Depinde cu ce ne
hrănim. Omul este ceea ce mănâncă. Ne
hrănim doar cu hrana care provine din
pământ ne întoarcem în pământ. Ne
hrănim cu pâinea care s-a coborât din cer
cu Sf Cuminecătura suntem deja în cer.
La fiecare Lit avem aceste opțiuni: să
alegem între viața noastră trupească
pământească și viața lui Iisus care ne vine
sub forma trupului și sângelui Să date nouă
în Bis. ce este mai important pt noi? Viața
viața pământească care este mai mult o
supraviețuire sau viața Sfintei Treimi, viața
euharistică.
Închei cu o rugăciune din canonul
dinaintea împărtășiri: Foc și lumină să-mi
fie mie Preacuratele Tale Taine
Mântuitorului arzând neghina păcatelor și
luminându-mă peste tot spre cuvântarea de
D cea adevărată ... și ca tâlharul
mărtursindu-mă, strig către Tine:
Pomenește-mă Doamne, când vei veni
întru împărăția Ta.
Paraclisul M.D. ora 19 luni și marți.
Miercuri dimineața Lit. 19 slujba
prohodului MD. cu înconjurarea bis cu
epitaful punerii în mormânt a Preacuratei.
Joi sărbătoare Adormirii Maicii Domnului.
Maslu de la 18. Sâmbăta viitoare vecernia
o facem de la 18.
45
Ce fulger de lumină luminează ziua
aceasta? Ce îngeri păzitori străluminează
adormirea Maicii celei începătoare de
viață. Ce cuvântări de D grăitoare
fericesc îngroparea trupului primit de
către D. Sf Ioan Damaschin. Prăznuim
Adorimirea Maicii Domnului. Există o
icoană veche din vremea lui Brâncoveanu
în care unu din Ap stă lângă trupul
neînsuflețit al MD și se uită îndelulg.
Privirea lui nu arată nici tristețe nici
disperare ci doar uimire. Privirea lui pare
a spune cum este cu putință să se
descompună această pe care trebuie să o
îngropăm. știm că MD a fost îngropată de
Sf Ap în afară de unul care a lipsit Toma
zis Geamănul. A venit cu 3 zile mai târziu
dar a vrut și el să o mai vadă. A cerut să i
se deschidă mormântul, au dat lespedea la
o parte și au constatat cu uimire că
mormântul era gol. Că Fiul său a ridicat-o
la cer. Maica Domnului a avut așadar o
crăție atât pe pământ cât și dincolo.
Maica Domnului a avut o credină plină de
iubire. La picioarele Crucii se uita la Fiul
ei cu sufletul sfâșiat de durere dar și plin
de iubire. MD precum a plâns pt Fiul ei
atunci când l-a văzut răstignit pe cruce
plânge pt fiecare dintre noi, care suntem
pe crucea vieții și îi urmăm lui Hr. Dar
plânge și pt cei care nu-L urmează pe Hr.
și ne întrebăm cum este să fii Maica
Domnului să porți durerile tuturor pt că ai
purtat durerea fiului tău. Cum este oare să
porți în tine pe Fiul lui D însuși? Dacă
MD l-a purtat în sine pe Fiul său, noi oare
cum îl purtăm? Îl purtăm atunci când îl
primim în Sf împărtășanie, atunci când ne
lepădăm de păcatele noastre prin
spovedanie și renunțăm la ele punându-ne
nădejdea de mântuire în DIH. Îl purtăm
atunci când acasă ne punem în genunchi și
ne rugăm seara și dimineața. O femeie
care nu știa să citească ajunge la un
părinte duhovnic, părintele Paisie de la
mănăstirea Sihla. Și îl întreabă pe părinte:
oare o să mă mântuiesc cu rugăciunea pe
care o zic pt că nu știu să citesc? Dar cum
te rogi întreabă părintele. Așa mă rog
trebăluind toată ziua. Când mătur casa zic:
Doamne curăță-mă și pe mine de păcate
cum curăț și eu praful și murdăria.
Când spăl rufele zic: Spală-mă și pe mine
de păcat precum spăl și eu hainele
acestea .albește-mi haina sufletului meu
precum albesc rufele acetea. Și îi spune
părintele Paisie: Câte zile ai așa să te rogi.
Adică să facem din fiecare lucrare a
noastră o rugăciune. Iată cum Hr poate să
locuiască în inima și-n sufletul noastru. Sf
Maxim Mărturisitorul spune că și noi îl
naștem pe Hr în inima noastră precum MD
L-a născut însă duhovnicește. Atunci când
îl primim în Sf Împărtășanie îl avem pe Hr
deplin în noi așa cum l-a avut MD.
MD adormind se înalță de-a drepta Fiului
său și mijlocește pururea pt noi, ea ne dă
putere și ne întărește prin rugăciunile ei.
MD niciodată nu se gândește la ea însăși ci
mijlocește pt noi. Cum ar arăta viața
noastră dacă și noi ne-am gândi zilnic la
binele celuilalt? Cum ar arăta lumea
aceasta? Să fim și noi ca și această femeie
neștiutoare de carte care și-a transformat
viața întreagă în rugăciune. Fec Maria nu
cere Nimic pt sine și primește totul, nu
urmărește nimic și are totul. În chipul
Maicii Domnului așa cum îl vedem în
icoanele noastre aflăm ceea ce a pierdul
lumea noastră contemporană mândră și
agresivă. Aflăm compasiune, blândețe,
purtare de grijă și smerenie. Noi o numim
Doamna noastră și Împărăteasa Cerului
însă ea se numește pe sine roaba
Domnului.
Noi știm că suntem păcătoși și slabi dar
știm dragostea lui D pt noi care ne-a
dăruit-o pe Maica Sa, ca mamă a noastră.
Să facem din viața noastră o rugăciune de
zi cu zi. Credința Maicii Sfinte a fost
manifestată prin rugăciune. Ea nu a vorbit
f mult, ea s-a rugat. Am văzut în Ev că
Maria merge la verișoara sa Elisabeta și
acolo se roagă și dă slavă lui D. Mărește
sufete al meu pe Domnul. Așa fac oamenii
credincioși. Să ne ajute D să ne trăim
credința luând aminte la MD care să ne
ajute întru toate. Să petreceți acest al 2 lea
Paște al anului cu pace sănătate și bucurie
prin rugăciunile și mijlocirile Născătoarei
de D.
46

Suntem împreună la ultimul praznic împărătesc imaginea morții fiecăruia dintre noi. Cu un Hr
din acest an bisericesc. Suntem împreună pt a mare în viața mea moartea nu mă mai sperie
cinsti marea taină a AMD. Este un praznic așa de tare și ea devine adormire.
împărătesc și noi creștinii avem un singur Sigur în aceste vremuri în care ne luptăm cu
împărat Fiul Fecioarei cel răstrignit și înviat. pandemia, în care primim pe toate canalele
Sărbătoare de azi este atât al Sfintei Fecioare avertizări pt sănătatea noastre, statistici de
Maria care adoarme trupește cât și al Fiului ei. contaminări, toți trăim cu o oarecare frică. Chiar
La Adormirea sa Fecioara și-a încredințat și muți din cei care neagă ce se întâmplă în
sufletul ei neprihănit lui D Ziditorului ei. Și-a zilele noastre, o fac tot din frică. Care este frica
pus sufletul în mâinile Fiului ne spun cântările aceasta? Este frica de moarte! Moarte ne
de la strană. De aceea astăzi este praznicul înfricoșează, pt că suntem slabi. Ori în ziua
Împăratului care își poartă în brațe propria lui aceasta a AMD noi nu prăznuim moartea ci
mamă. Ne uităm la icoana de pe iconostas o viața. Mutatute-ai la viață fiind Maica Vieții.
vedem pe Maria purtându-l pe Iisus în brațele Pt că în pântelcele ei s-a sălășlui izvorul vieții
ei. Ne uităm la icoana Adormirii, o vedem pe DIH. zice o condacul Praznicului: Pe
Maria așezată pregătită de Ap să fie pusă în Născătoarea de D, cea întru rugăciuni și ajutor
mormânt, iar în spate îl vedem pe Iisus neadormită, nădejdea cea neschimbată,
împreună cu îngerii care poartă în mâinile Sale mormântul și moartea nu o au ținut-o, căci ca pe
Maica Vieții a mutat-o la viață Cel ce S-a sălășluit
sufletul Fec. care e ca un prunc îmbărcat în
în pântecele ei cel pururea fecioresc. Nu poate
haină albă. Se schimbă rolul. Dacă Fec Maria l-
cel care își pune nădejdea în D să credă că
a purtat în trup pe Fiul și Împăratul Slavei, iată
moartea are ultimul cuvânt. Pentru creștini
că acum la sfârșitul vieții pământești Fiul vine
moarte a devenit adormire. Pt cine moartea
și ia sufletul Mariei pe care îl ridică în taina
devine adormire? Pt cel care iubește. Cine îl
iubiri Sf Treimi. La praznicul de astăzi vedem
iubește pt D și pe semenii săi mai mult decât pe
cu se schimbă rostul morții. Moartea Fec nu
el însuși acela trece prin moarte dincolo de
mai este pedeapsă pt păcat, moartea ei este
moarte. 1Cor 13,1-3 ne spune că nici viața, nici
adormire. Pt un evreu care era înainte de Hr a
moartea, nici Împărăția lui D nu se pot înțelege
sărbători moartea cuiva este un lucru de
fără dragoste. Dragosea este singurul criteriu
neimaginat. Moartea plata păcatului. Ori prin
după care se face judecata fiecăruia dintre noi.
crucea lui Hr și prin iubirea Fec Maria s-au
MD iubește cu bucurie pe cei care trăiesc
schimbat toate se schimbă rostul morții în
frumos, dar iubește și cu cruce cu durere pe cei
adormire. Vedeți noi flolosim cuvântul cimitir,
care trăiesc neglijent și egoist. Iubirea ei
asta e un cuvânt grecesc. Cuvântul cimitir
îmbrățișează întreaga lume. Am auzit în Ev
înseamnă loc de adormire. Iar sărbătoarea
sărbătorii de astăzi care ne spune cum o femeie
aceasta pe care o prăznuim noi în grecește se
evreică din popor spune: Lc11,27 Dacă tu ești
numește kimisis tou Theotokou, nu se traduce
așa e clar că mama ta este cineva. E clar că orice
cimitirul Născătoare de D ci Adormirea Maicii
om este educația părinților lui. dacă Iisus a ajuns
Domnului. Cimitirul este locul unde înaintașii
ce a ajuns e limpede că mama lui este o ființă
noștri dorm în așteptarea învierii. De aceea
specială. Domnul apropbă faptul acesta: Da așa
Taina Fec Maria ar trebui să fie și taina
este dar fericiți sunt toți cei care ascultă
noastră. În situațiile în care îi conducem pe
cuvântul lui D. mai sunt din păcate creștin care
cei dragi spre cimitir cât de mult contează
nu o cinstesc pe MD. îl cinstesc numai pe Fiul.
importantisima noastră persoană. Știți unde
Cum poți să faci lucrul acesta? Ți-a arătat
contează cu adevărat fiecare presoană? În
evreica din Ev de astăzi. Dacă tu faci lucrurile
mâinile lui D. Acolo contează ! Așa cum îl
acestea v. 27. Iată că o evreică oarecare din
vedem pe Domnul Hr prutând sufletul Maicii
popor a înțeles mai bine lucrurile fără să o
Sale în incoana AMD. În fiecare bis pictura din
cunoască pe Maica Domnului. Fără ea nu se
partea superioară urmează un anumit traseu.
poate să fim împreună cu Fiul ei în bis cea
Deasupra Sf Altar o vedem pe MD Platytera
adevărată. Fec Maria este un model pt noi toți.
ton ouranon, cea mai încăpătoare decât
Știm din scrierile părinților bis că taina AMD s-
cerurile. Maica Domnului tronând și ținând pe
a petrecut la 33 de ani după învierea și înălțarea
brațe ca pe un tron pe purncul. Uitându-ne
Domnului Hr. Exempul de rugăciune de
dispre altar spre ieșire vedem cum acest prunc
milostenie și de dragoste desăvârșită este Fec
se naște, crește, face minuni, propovăduiește,
Maria. De aceea a stat în bis timp de 33 de ani
se răstignește și înviază, urmând ca în ultima
ca să arate că bis fără dragoste fără rugă și fără
imagine care apare undeva acolo în spate să
milă nu se poate.
vedem oarecum inverasat față de cum sunt în Sf
Să petreceți acest al 2 lea Paște al anului cu pace
Altar. Maica Domnului adormită, Hr este mare
sănătate și bucurie prin rugăciunile și mijlocirile
în ținută imperială ținând în mâini acele
Născătoarei de D. La mulți ani spre rai tutror
pruncuț de care vă spuneam și care este chipul
celor care purtați numele Preacuratei Maria.
Maicii Sfinte. Acesta este de fapt sensul vieții
noastre. El Hr trebuie să crească și eu să mă
micșorez. Icoană AMD ar trebuie să fie
47

Duminica a IX a după Rusalii. de mari sunt valurile a început să ia apă și să se

Călătorim împreună cu DIH spre Împărăției lui scufunde. Iisus vine la Petru pune mâna pe el îl
D. Fiecare duminică se înscrie într-un parcurs, ridică și împreună se urcă în corabie care ajunge
ne arpopiem de încheierea anului bis care se în liniște la țărm. Iisus îi întinde mâna, aceeași
sfârșete pe 31 august. Lucrul acesta ni-l arată și mână pe care o întinde în iad strămoșilor noștri
sărbătorile pe care le avem în această lună. Am Adam și Eva.
avut AMD și de asemenea 29 sărbătorim În mâina lui D. acolo contează fiecare ditre noi.
Sf Ioan Iacob
sfârșitul de la Neamţ
pământesc prin moarte martirică a ÎnLcpicturile
2,41 subiectul
mănăstirilor estedinPELERINAJUL.
Bucovina am văzut Este
Iubiţi credincioşi
prorocului Ioan. să primească
Aceleași D aceste
personaje careceasuri
sunt expresia
o imagine ceafoarte
mai puternică
duioasă. aLa credinței.
ieșirea Dedinaceea
naos
de rug care pt
hotărâtoare numântuirea
s-a făcut noastră,
numai defără către elenoi
Hr cei
nu am
esteînceput
imaginea cu acest verset în
unei mâini, iarcare ni se spune
în ea află mai că
care suntem
ar fi venit în bis.fără
în lume, Înainte
să fie de noi şi cu
o persoană atâtmai
de părinții
chipuri DIH în fiecare
de prunci an seînduceau
înfășați în pelerinaj
scutece. Această
multă
curată putere
care să-l decât
nască a noastră
și fără ca au să-I
fost pregătească
alţii care l- la Ierusalim.
imagine și nu eraunui
este tâlcuirea aproape
versetcâteva zile de
din Scriptură
au cinstit
cineva şi îl cinstesc
venirea sa în lume. acumE ope lună SfaIoan Iacob.
sfârșitului, mers pe jos.
din cartea Pld.3.PsSufletele
41,1-2 drepților
psalmistul suntDavid
în mâna dă
D
iareste cel dintâi
sfârșitul tuturor care-şi
se este cinsteşte
moartea, sfinţii
o lună şi care expresie a doruluinu
lui D și chinurile desea vor
se întâlni
atinge cude D.ele.PsEste
83,1- o
se
ne arată taina minunat întrucusfinţii
morții săi. Îngerii
D. Există moarte de și 2. Pelerinajul
imagine care neeste exprimarea
arată cât de mult dorului
doreștenostru
D să
asemenea
moarte la sunt fel ceicumcare se bucură
există învierevăzând vieții că și după D. Această
fie împreună cu formă
noi îna credinței a fost pusă
fiecare moment al
fături
învierea din osândirii.
pământ și După din suflareminunea dumnezeiască
înmulțirii în practică înnoastre
existenței mod excepționalmai ales de Sf Ioan Iacob.
în timpul
au ajunsIisus
pâinilor la un așa grad
îi obligă de sfințenie
pe ucenicii săi săîncât
se urce se Născut lângă și
încercărilor Botoșani încă de micmai
a necazurilor a avutalesdorul
în
aseamănă
în corabie șicusă treacă ei. Apoi când unparte
de ceealaltă sfânt este
a Mării, după
momentulD. Amorții
rămasnoastre.
orfan laDar 6 luni de de
înainte mamă, de
asta l-a
prăznuit
după carer în Elziuase în care asingur
retrage fost rânduită
pe muntedecaBis să tată
și la 4 ani aPuțin
mustrat. fost crescut de bunica
credinciosule pt ce sa te-ai
care
toți ceilalțiIisus
se roage. sfințiși seApbucură
se separăîmpreună. E un fel
de mulțimi în pleacă
îndoit. la Domnul pe când avea 10 ani. Într-o zi
de
tainaaniversare
singurătății. în Necer spune
pt sfântul sărbătorit.Ioan
Evanghelistul Sf de
EstePaști
un după
semn ce i-a arată
care murit cine
și bunica pe care
este DIH, esteo
Ioan
faptulIacob se bucură în
că mulțimiea voiaaceastă
să-Lzifacă de pomenire
rege pe iubea
Dumnezeu din însuși
cale afară,
care are plecat pe să
puterea mormântul
oprescă
împreună
Domnul. Un cu Sfastfelproroc de Ilierege al cărui
ne trebuienume l-a un bunicii
furtuna plângea,
să meargă iar uitându-se
pe valuri spre Bis l-a
și dacă vreavăzut
dă
purtat
furnizor dindebotez,
pânieptdecăvindecare
s-a născutdeînmircol. jurul datei
Așa pe Domnul
această Hr care-i
putere zâmbea lui.
și ucenicilor și careDar i-a această
zis: nu
de
era sărbătorire
și mentalitatea a sf proroc romanilorIlie. Se celbucură
care sf îi mai
putereplânge.
nu este Termină
a voastră liceul, se călugărește
ea există, o aveți în la
proroc
stăpânea Ilie și într-un
trebuia să lefel îl cinstește
asigure pâine el și pe sf Ioan
circ. mănăstirea
măsura în care Neamț.stați Aici a fost bibliotecar.
în legătură cu Mine. Dacă Cu
Iacob,
Mt 14,27. deși Eu au sunt!
trăit în Esteepoci
numelediferite,
pe caretimpul
D și în l- binecuv
sunteți înviitorului patriarh de
această legătură Nicodim
dragoste.Munteanu
Dacă
care
a datasieșiviețuit sf proroc
în urmă cu 1500Ilie șidetimpul în careluia
ani înaintea pleacă
suntemlaîmpreună
locurile sfinte.
putemS-a nevoitșilape
merge Sf valurile
Sava, a
trăit
Moise. Sf Eu Ioansunt Iacob.
cel ce Într-o
sunt, ne peșteră
aduceaamintefost Iliecă fost superiorul
greutăților și peschitului
valurileSf Ioan Botezătorul
nenorocirilor și dea
cercetat
DIH nu dee Dunși simpul sf Ioan făcător
Iacob totdeîntr-o minunipeșterăun la Iordan şi dorind
necazurilor. Dar pt ocănevoinţă
oameniişi nu maiauaspră s-a
această
nu departe
simplu de Carmel
proroc. sau un asimpu fost cercetat
rege. Edemai D. mult Se retras la mănăstirea
credință, atunci ce face Sf D?Gheorghe
Îi pune Hozevitul,
pe ucenici la și
bucură
decât unastăzi nou David cu Sf sau Ioan decât
Iacobunsfnou voievodIlie. pârul
se urcă Cherit
și elsau într-o
Horaz.barcă.
A fost Care
un marear fiascet un
barca
Ștefan ctitorul
Este același caremănăstirii
a vorbit cu Neamț,
Moisemănăstire
în muntele în mare iubitor
aceasta? Estedebis.D șiDacă
un marevremromân.
să fimDorul după
împreună
care
Horeb. s-aPetru
nevoitvăzândși Sf Ioan Iacob.
pe Iisus careSeîibucură azi și
încurajează D
cu l-a
DIHdus șipe săsf Ioan
nu ne Iacob la locurileîmsfinte,
scufundăm marea și
Sf
să nuAna, pt frică
le fie că îndepeștera
furtunăînîl care s-a rugat
ispitește pe Iisus:ea întreaga
necazurilor sa șiviața ca și a noastră
a ispitelor. Cum sea cântă fost un la
acolo
Doamne s-adacă
rugatești și Sftu Ioan de la Neamț.
dă poruncă să ublu Și Sf
și eu pelerinaj
înmormântare care marea
nu e fvieții
lungvăzându-o
și care seînălțându-
termină
Ioan Botezătorul
cu tine. Este o umbră pt că de a fost 5 ani egumen
îndoială la un
și de ispitire destul de repede.
se de viforul ZiceSăSf
ispitelor. fimPavel
în barcaEvr.13.
în care14.se
schit ocrotit
a lui Iisus. Petrude încă
Înaintemergătorul
se îndoiește Doamne Domnului. dacă Important
află Iisus Hr esteadică
ca pelerinajul
în barca bis.noastruAltfel dacăprin
Iată
tu eșticeacelamare carebinecuvântare că nu am fost
zici că ești fă demonstrația. Dă această
încercămviață să se termine
să umbăm de uniicu bine. pe valurile
singuri
singuri
poruncă în aceastăsăseară
valurilor mă țină de șirugpe și nu să
mine vom vin fii
și schibătoare și pe vânturile năpraznice ale acestei
singuri
eu împreună nici cu mâinetine. laAp dumezeiasca
numai că nu Lit. piereauCi vieți nu rezistăm mult timp. Iisus ne îndeamnă
suntem
aproape împreună
că îi înghite părtașiapa cu sfinții
și el cinstindu-i
nu spune: să stăm în barcă adică în biserică și El se face
pe sfinți. săȘiscăpăm
Doamne dacă lasăînceputul
ajungemslujbei la țărm.a Dar fost elo salvarea noastră și mâncarea noastră. Lecția pe
oarecare
nu Doamne osteneală
să venim dinpe pricina
valuri. Deșicăldurii,
Petrudar îl care o învățăm acum este că Domnul este
atâția
ispiteșteaniDomnul
Sf Ioan este Iacob, de cât s-a nevoit
acord, vino șipustiul
tu pe împreună cu noi dar să nu sărim afară din barcă,
Hozevei
valuri. Petru ce temperaturi
ar fi ajunsmari la aIisus
trebuit
dacă să se
îndure.
uita să rămânem în corabia aceasta care este bis și
Și dacă
țintă la El.noiPtam că stat
putereaîn picioare
nu era lacâteva
Petru ceasuri,
puterea care ne trece nu doar peste valurile acestei vieți
dar
era laSf DIH.
Ioan Iacob
Când și-a câte luat
nopții nu de
ochii a priveghiat,
la Iisus a ci ne trece și dincolo de moarte în împărăția
cât
văzutnucât a stat în genunchi.
de tare bate vântul Oare
cât nu se cuvine să slavei lui D.
facem și noi puțină nevoință. Primească așadar
D osteneala dvs și la puținătatea ostenelii
noastre să adauge bunătatea și mila lui. Astfel
ca să mergem la casele noastre convinși că
nimic din tot ce facem pt sf nu va rămâne
nerăsplătit. Să ne ajute D și în această seară să
rămânem cu gândul la Sf Ioan Iacob și mâine la
dumnezeiasca Lit.
48
D a 4 din PM /fiul lunatec /predica de pe munte
Am trecut de jumătatea Sf şi Marelui Post,
miercuri am avut înjumătăţirea acestei perioade
atât de minunate. Am avut toată săptămâna
trecută în mijlocul bis acel semn sfânt al
cinstitei şi de viaţă făcătoare cruci. Ne-am
întâlnit la începutul postului cu pomul vieţii, la
mijlocul lui cu duminica a 3 a şi ne mai
întâlnim şi-n vierea mare. Crucea lui Hr rezumă
această minunată periodă de 40 de zile care ne
sunt date săre răstignirea patimilor şi-a poftelor
cum spunem în rugăciunea de la sfârşitul Lit
Darurilor înainte sfinţite. În duminica de azi şi
în duminica viitoare avem ca modele doi sfinţi
un bărbat şi o femeie. Am văzut la începutul
Potului tot un bărbat şi-o femeie care au fost
izgoniţi din rai iar acum după ce am trecut de
semnul sfintei Cruci avem un bărbat şi o femeie
care au ştiu să-şi ia crucea şi să-l urmeze pe
Domnul. Este vorba de Sf Ioan Scărarul sau
Sinaitul şi de Maria Egipteanca. Ioan Sinaitul
sau Scărarul de la marea sa lucrare
duhovnicească numită Scara raiului, în care ni
se arată ce trebuie să facă creştinul adevărat ca
să câştige raiul. Și dezvoltă aceste virtuți în 30
de capitole încheindu- cu credința nădejdea și
la final dragostea. Zice de pildă: nădejdea este
o comoară sigură pe care și-o câștigă sufletul
în viața de aici, mai înainte de a dobândi
comoara nepieritoare din ceruri. Aceasta
este odihnitoare a ostenelilor icoana
bunurilor care nu sunt de față. Mânia
rispește nădejdea. Pe când însă nădejdea nu
ne rușinează, omul mânios își schimonosește
fața prierzându-și seninătatea.
Această carte a fost adusă în Ro de părintele
Arsenie Boca de la Muntele Athos şi tradusă în
limba română de Pr Dumitru Stăniloae. Ioan
Scărarul fost un creştin desăvârşit, a intrat în
monahism şi-a dus crucea vieţii până la capăt.
A trăit la sfârșitul sec 6 începutul sec 7, a fost
starețul mănăstirii Sf Ecaterina din Sinai.
Zicea părintele Arsenie să nu lipsească de pe
chipul omului seninătatea, adică nădăjduind în
ceva mai presus de veacul acesta. Noi creştinii
nu nădăjduim în cele văzute care sunt
trecătoare ci în cele nevăzute care nu sunt
trecătoare. Nu zice Mânt în predica de pe
munte Mt 6, 16-18. adică o luminare dincolo
de orice tulburare a veacului acesta. Aşa cum
Sf Pave zice 1 Tesalonicenilor 4,13 . câţiva
părinţi greci de la mănăstirea Grigoriu din
Athos au plecat să propovăduiască în Africa.
Foarte mulţi negrii s-au botezat în credinţa
ortodoxă. Mai târziu au venit tot felul de comisii
ale Bisericii Greciei să vadă ce se întâmplă pe
acolo. Şi povesteşte cineva din acele comisii că
au ajuns într-un sat din Zair şi au fost primiţi ca
nişte prieteni apropiaţi, cu toată dragoste i-au
pus pe masă tot ce aveau ei mai bun, le-au dat
cele mai bune aşternuturi pe care le aveau în
amărâta lor de izbă. Şi au zis extraordinar câtă
dragoste poate să aibă femeia aceasta faţă de
noi, câtă atenţie. Şi după puţin timp au aflat că
cu câteva zile înainte să vină ei. Femeii i-a murit
fiica cea mare care era mâna ei dreaptă. Dar nu
s-a văzut asta, tot timpul cât au stat ei acolo. Şi
nu înţelegeau cum e posibil aşa ceva. La noi
cred că dacă s-ar fi întâmplat aşa ceva poate un
an de zile nici măcar nu deschideam uşa la
cineva. Dar să-l cinsteşti, să-l preţuieşte şi să nu-
l încarci cu greutatea ta. Cum s-a putut întâmpla
asta au întrebat-o pe femeie. Noi avem nădejde
în DIH, dacă El așa a voit știe El mai bine de ce
a îngăduit. Această nădejde i-a depășit cu totul.
De aceea prin acești oameni simplii D făcea
minuni zi de zi. La noi poate cinva deosebit om
duhovnicesc să nu se simtă e dupâă vreo 2 zile
că i-a murit cineva drag. Iată un exemplu că am
pierdut seninătatea credinței în Hr. Noi pt
lucrurile cele mai simple ridicăm cuvânt
împotriva lui D. Un părinte Filotei din Grecia
înainte de războiul din 1820 cu turcii s-a dus la
armata grecilor și aceștia înjurau de D, drăcuiau.
Și a zis vai vai s-a dus la rege și i-a cerut
poruncește să nu se mai înjure căci cum o să ne
ajute D facă soldații vb așa. Iar regele a zis nu
pot se mai descarcă și ei. A mers și la trupele
turcilor pt că era respectat și de turci și aceștia
așa cum erau ei nu scoteau un cuvânt rău
împotriva lui Alah. Și a zis părintele. D va
îngădui să ne bată turcii pt că hula pe care i-o
aducem. Acest lucru ne spune și părintele
Arsenie Boca cum vorbea el: Mă aveți grijă să
nu scoateți pe gură tot ce vă trăznește dracul
prin minte. Pt că cuvintele care vă ies pe gură
sunt ființe vi care vor merge cu voi până la a
doua venire. Și acolo la trecerea prin vămi sunt
diavoli vicleni de care nu veți trece.
49
Mc.9,23-24. În duminica a 4 a Sf și Marelui
Post Bis ne pune sub reflexie duhovnicească o
minune săvârşită de DIH, vindecarea unui copil
bolnav, un copil lunatic ne spun Sf
Evanghelişti. Hr coboară de pe muntele
Taborului unde s-a descoperit Ap în lumina
care îi este proprie. El este lumină şi această
lumină ne-o împărtăşeşte şi nouă celor care ne
apropiem de el în rugăciune şi curăţire
sufletească. Tatăl acestu copilaş se dovedeşte a
fi un om foarte sincer. Se apropie de Hr şi îi
spune: Doamne dacă tu crezi că poți să-l
vindeci pe fiul meu te rog să faci lucrul acesta.
Hr nu a fost niciodată abordat de felul acesta.
Oarecum a pus puterea lui Hr de a face minuni
sub semnul ipotezei. Dacă poți te rog videcă pe
fiul meu. Hr nu l-a admolestat, nu a încercat să-
l corecteze și să-i spună: Cum vrei tu să-ți
vindec copilul bolnav atâta timp cât tu te
îndoiești în inima ta și nu crezi că eu pot să fac
lucrul acesta. Nu Hr nu se comportă ca noi
oamenii. De ce pt că nu suntem smeriți. și când
vedem că nu ne sunt recunoscute abilitățile pe
care le deținem, atunci încercăm să-i facem pe
cei din jurul nostru să-și dea seama. Hr se
comportă atât de frumos și firesc. Și îl întreabă
pe acest sărman părinte: dacă crede cineva toate
poat să fie cu putință. Tatăl acestu copilaș
bolnav răspunde cu o rugăciune extraodinară.
Cum am putea să ne asumăm noi
comportamentul tatălui din Ev. nu putem face
decât într-un sigur fel și anume să fim sinceri
înaintea lui D. Tatăl din Ev nu a încercat să
pară altfel decât ce este, pt că undeva avea o
intuiție că cel căuia îi cere ajutorul este D. Iar
pe D nu-l poți minți. Noi încercăm să părem
ceea ce de fapt nu suntem chiar și dpdv
spiritual. A fi un om credincios
înseamnă ...este o istorioară foarte frumoasă:
un călugăr îi povestește ucenicului său. Ce
înseamnă să ai credință? Hr în Ev ne cere în Ev
să avem credință în așa măsură că dacă vom
spune mutelui aceluia să se mute el se va muta.
Călugărul a spus numai lucrul acesta și muntele
din față deja începea să se miște. și călugărul
spune nu nu oprește-te că nu ție ți-am spus ci
ucenicului pe care vreau să-l învăț ce înseamnă
să ai credința cea adevărată. Ai un dram de
credință atât să recunoști înaintea lui D.
După aceea mărturisește: Doamne am ceva
credință ajută necredinței mele. În această
duminică a 4 a din PM D ne cere să fim oameni
foarte sinceri, să nu ne punem măști și să părem
ceea ce nu suntem. Un om impostor este un om
pe care oricând îl vei dibui că nu are nimic din
ceea ce ar vrea să aibă. Nu putem să ne rugăm îi
spunem lui D. doamne îmi este atât de greu să
mă rog nu reușesc nici măcra 15 sau 10 minute.
Te rog mult de tot să primești și clipa mea de
rugăciune pe care ți-o spun acuma. și faptul că
mărturisești că nu poți să te rogi lui D este deja
o formă de rug. Pt că tu ești sincer și orice
sinceritate este ca o formă de rug pe care tu i-o
spui lui D. nu poți să iubești. Să-i spui lui D
Doamne nu pot să iubesc nu pot să primesc în
inima mea pe cutare și cutare. Când vedem locul
unde suntem D ne dă această putere să creștem
în lucrurile pe care noi recunoaștem că nu le
putem face. Dar nu numai să-l luăm pe nu în
brațe și să spui nu pot...nu pot. Când îi spui lui
D înseamnă că ai și o deschidere a inimii ca să
poți să faci ceva pt viața ta. Nu doar constați că
nu poți și cu asta ai rezolvat problema. E tot o
minciună. Când vezi că nu poți încerci să faci
ceva ca să poți. Puținul acela și D te va ajuta
apoi să mergi înainte. Să nu ne mințim cât
suntem noi de credincioși. Veniți la noi și aveți
bilet de intrare în rai. Credința presupune
dorința de a te întâlni cu D. nu cu vecinu sau cu
cei din cătun. După ce te întâlnești cu D vei tânji
să te întâlnești și cu semenul tău. asta înseamnă
credința cea adevărată. Căutarea lui D la care te
duci așa cum ești, cu sufletul așa cum îl ai tu și
sigur D ne primește cum l-a primit pe acest tată
din Ev. nu i-a reproșat nimic. Să ne ajute
Domnul să avem această sinceritate și să ne
sporească credinnța așa cum au cerut Ap.
Săptămâna a 5 a ora 18 miecruri seara denia
Sf Andrei Criteanul, vineri deina Imnului
Acatist al Buneivestiri tot de la 18.
50
Duminica a 10 a după Rusalii
Mc 9,23-24 întotdeauna când se citește această
Ev mă gândesc la cât de inactuală este. În
. general când predicăm ne rugăm lui D să ne
inspire ca să putem transmite actualitatea
cuvântului lui D. Ori această Ev este extrem de
inacctuală, în sensul că foarte greu găsim un
corespondent al acestei pericope, a mesajului ei
în lumea în care trăim. În general noi avem
convingeri foarte multe în ceea ce credem.
Aproape ași putea spune este o credință
incasabilă. Nu suferă nicio intermitență totul
curge fluid fără să fie și o sinusoidă în drumul
acesta al credinței, avem certitudinile noastre
cu alte cuvinte nu ne punem întrebări în materie
de credință. Ori tatăl din această Ev ne învață
altceva. Acest tată din Ev este foarte sincer în a
mărturisi că are o credință fluctuantă. O
credință oxidată. Tatăl din Ev duminicii de
astăzi ne învață un lucru elementar că în lumea
credinței pot surveni și interogațiile. Toți
actanții Ev de astăzi exceptându-L pe Hr suferă
de un deficit de credință. Tatăl din Ev marge
înaintea lui Hr cade în genunchi și cere milă pt
fiul său cuprins de un duh necurat, boală care se
manifesta în funcție de fazele lunii. Tatăl
acestui copilaș nu era un sedentar în materie de
credință dimpotrivă avea un dinamism dat de
sinceritatea lui. Mc 9.23. Tatăl din Ev este pus
în fața unei probe. Și el răspunde foarte sincer
este ceva acolo în mine Doamne, nici eu nu
sunt foarte singur de credința aceasta însă Tu
poți să ajuți la credința aceasta care este în
mine. Desigur poate părea un paradox cum pe
de-o parte spui că ai credință iar pe de alta
mărturiseși că nu ai credință. Omul este foarte
sincer. Avea această convingere că în fața lui
Hr nu putem să ne mascăm să ne fardăm, să
mimăm credința și să pozăm în oameni
credincioși. IGA ne spune: atât de mare este
puterea mea zice Hr. încât pot să dau și altora
această putere de a face minuni. Deci dacă crezi
cum trebuie și tu poți vindeca pe fiul tău și pe
mulți alții. Deci primul dintre cei care se
mărturisește foarte sincer cu toate că știa că este
în joc izbăvirea fiului său este tată. Ar fi putut
să joace teatru să spună: Da Doamne am o
credință minunată sunt vrednic să-l vindeci pe
fiul meu. Nu. Acest tată este foarte sincer v 24.
de aceea spuneam că mesajul Ev de astăzi este
extrem de inactuală. Câți dintre noi avem
curajul să ne mătrurisim propria noastră
necredință, propriile noastre îndoieli. Și ucenici
lui Hr suferă de un deficit al credinței. Ucenicii
se retra de-o parte într-un spațiu privat și îl
întreabă pe Hr. Doamne oare de ce noi nu am
putut să alugăm pe acest demon. Mt. 17,19-20.
și Ap au trăit acest deficit al credinței. IGA
tâlcuiește f frumos. Ap s-au temut ca nu cumva
să fi pierdut harul pe care l-au primit de la
Domnul. Doar le-a spus că le dă puterea de a
călca peste lei și peste scorioni, să vindece să
scoată demoni. Și dintr-o dată au fost puși în
această situație de a nu putea scoate duhul
necurat din acel copilaș. Chiar și Ap merg la Hr
și se mărturisesc. Oare nu am pierdun noi harul
acesta. După care spune să avem credință cât un
găunte de muștar. Hr în Ev ne spune: chiar și
credința foarte puțină a unui om poate să facă
enorm de multe lucruri. De ce am numit
credința tatălui oxidată. Vedeți dacă luați un măr
și îl tăiați în timp el își schimbă culoarea, în
contact cu aerul și cu lumina se oxidează. Un
fel de oxidare negativă. Dacă ne gândim la cafea
sau la plantele de ceai, oxidarea este benefică, se
uscă își schimbă culoarea și devin bune pt a fi
consumate. Deci acest adjectiv oxidat poate să
aibă o dublă valență, un negativă și alta
pozitivă. Să știți că credința este la fel. Dacă noi
suntem sinceri și ne mărturisim momentele de
îndoială. Doamne eu nu sunt atât de credincios
pe cât mă cred unii și alții. Postesc vin la bis
încerc să fiu milostiv. Dar nu sunt f credincios
pt că dacă ași avea credință cât un bob de muștar
ași face f multe pt viața mea în primul rând.
Dacă noi reușim să fim sinceri cu D să știți că
el ne va izbăvi. Sf Grigorie Palama ne spune că
este o diferență între a crede în D și a crede lui
D. Mc 11,22 într-o traducere fidelă aveți
credința lui D. credința ta să o percepti ca pe o
întâlnire vie cu D. nu un simplu set de
convingeri la care să aderi intelectual pe care l-
au avut și bunicii tăi. Nu cred înseamnă
întâlnirea cu D. de unde ne dăm seamnă că nu
suntem foarte sinceri în materie de credință. Din
modul în care îi stigmatizăm pe cei care nu cred.
Povestirea Mitropolitului Antonie Bloom de
Suroj cu acel tânăr care și-a pierdut credința.
Căluțul de lemn. Minunat este altceva că D
crede în tine. Gândește-te la momentul în care tu
ți-ai pierdut credința. Când a refuzat să-i de
copeica sărmanului de la poarta bis. acest
copilaș se repliază. Fratele mai mare ajunge la
facultate și îi spune: nicio problemă pt că D nu
există. Închei cu gândul că este foarte important
să mărturisim sincer că avem îndoieli că nu
avem credință. Moartea înseamnă divorț de D.
în acel cuvânt acea dramă concentrată:
Dumnezeului pt ce m-ai părăsit.
Cu D nu trebuie să fim eleganți cu El trebuie să
fim deschiși și să-i spunem ca în familie ce ne
doare.
51
Este una dintre ultimele vindecări pe care
la face Hr. a unui copil mut surd și chinuit
de demon. Tatăl din Ev îi spune lui Iisus
că l-a adus pe copilul său la Ap și aceștia
nu au putut să facă nimic, ei acum să te
văd pe tine. Aceasta era întrebarea. O
oarecare aroganță în întrebarea lui. Iisus
este iritat, de ce? Pt că oamenii vin la El
numai ca să le rezolve problemele. Numai
atunci te duci la El când ești în necaz când
ai o boală. Veniți la Mine numai cu
problemele voastre și pe deasupra și cu
tupeu. Când l-a văzut pe Iisus nervos tatăl
a dat înapoi, a înțeles că a făcut o mare
gafă.
La poalele muntelui Taborului se întâmplă
un episod asemănător petrecut cu 1400 de
ani când Moise a coborât de pe muntele
Sinai, unde a vorbit cu D., coborând s-a
întâlnit cu apostazia cu necredința
generației de atunci. Iisus coboară de pe
Munte și îl vedem indignat adresând
cuvintele generație necredincioasă cât
timp vă voi răbda pe voi cât să vă mai
suport pe voi. Acea generație nu înțelegea
cine este Hr. Acel copil prins de toate
duhurile necurate este vindecat de Hr. se
apleacă spre el îl ia de mână și îl ridică.
Ce face DIH aici? Face o mică înviere cu
acest copilaș, pe care îl smulge din brațele
demonilor care ies din acel copilaș dar
care așteaptă momentul propice să se
întoarcă. Se va întoarce asurpa lui Hr la
Ierusalim când va mobiliza mulțimile și
liderii religioși împotriva lui Iisus. Făcând
această vindecare Hr știe că va trebui să
plătească El însuși prețul. Această ieșire îi
provoacă convusii, se zvârcolește cade la
pământ încât mulți au crezut că a murit. Lumea
a spus că a murit copilul și atunci Iisus îi
întinde mâna, îl prinde și îi scoală în picioare.
Ce face acum Iisus? O înviere. Așa este și
icoana de la închinare din ziua de duminică.
Iisus în adâncurile iadului, apucă de mâna pe
Adam și pe Eva și-i ridică din puterea iadului în
Împărăția dragostei Lui. Iisus asta face și acum.
Iisus spune acum pt ce au venit.
Lupta cu demonul nu s-a încheiat. El mă
așteaptă.
Darurile lui D sunt o binecuvântare sunt lumină
sunt viață veșnică dacă le primim dacă nu le
primim ele se transformă în blestem . Pt că dacă
refuzi darul îl refuzi de fapt pe D. D este viața
dacă refuzi viața tu de fapt ai și murit chiar dacă
trăim fizic.
Ap nu pot să facă această minune pt puțina
lor credință. Nu minunile fac credința ci
credința este cea care face minuni, ele
minunile vin la capătul credinței.
Credință înseamnă să îi devi prietenul lui
Iisus până la capăt, să îi fi fidel. Cam ceea
ce trebuie să arate soții între ei. Acest copil
este o imagine a noastră a omului fără D.
pt că omul fără D naște copii fără D. Iisus
îi ordonă diavolului să iasă din copil.
Un exerciţiu de imaginaţie. Dacă ar veni Hr aici
în Bis şi ne-ar spune: vă ascult pe toți și vă
rezolv toate problemele, dar cu o singură
condiție. În funcție de credința pe care o aveți
voi. Oare câți dintre noi am fi sinceri ca acest
tată din Ev și să spunem: Doamne credința mea
este puțin te rog totuși să mă ajuți. poate
majoritatea dintre noi am încerca să-l fentăm pe
D. Pt că știm că e o șansă unică. Hr e aici și o
singură dată ne dă această posibilitate de a ne
rezolva problemele pe care le avem. Câți dintre
noi am avea curajul să spunem Doamne eu nu
am deloc credință, dar cu toate acestea te rog să-
mi rezolvi problema. Cu cât vedeți un om
vorbind mult despre credința lui să vă puneți un
semn de întrebare. E posibil să nu fie o credință
profundă. Lucrurile care sunt profunde sunt cele
care vorbesc de la sine. Dacă spui că iubești pe
cineva nu e nevoie să faci cine știe ce declarații
sofisticate. Trebuie să se vadă această dragoste.
Când vrei să acoperi lipsa ta de dragoste atunci
tu ce faci? O compensezi prin vorbăria ta. În
această duminică D ne cere să fim foarte sinceri
când este vorba de credința noastră. D este cel
care ne poate evalua cel mai bine. Credința
înseamnă să-ți dorești să te întâlnești cu D.
doamne sporește-ne credința.
52

29 august In 3,29-30 Sunt cuvinte profetice care îl descriau pe

Ne spune Ev despre Ioan Bot că a fost prietenul Mesia prin fapte lui. Dupa plecarea celor 2
Ioan BotMirelui
înfiera Hr.pe față L-apăcatul
iubit regelui
pe Domnul,
Irod. pavat l-a cuucenici,
bune intenții.
Iisus a inceput În numele
sa vorbeasca păcii multimilor
a
Nu-ți estepropovăduit
îngăduit săcutrăiești foartecu multfemeia
curajfratelui
și dragoste.dreptății
În despre
a fericirii,
Ioan zicand:”
a devărului Ce ati ajungem
iesit sasăvedeti in
tău Filipmoartea
care este luiîncă
Sf Ioanîn viață.
a trăitEste pe propria
un lucrupielefacem ceea să pustie,
facem cele o trestie
mai mariclatinata
grozăvii.de Așavant,cum dar ce ati
nevrednic ce într-un
el însuși
popor care propovăduia.
se pretinde La a fi amarginile
a făcut șiiesitIrod.sa Păi
vedetis-a , jurat
un om de imbracat
ziua lui, in cum haine moi,
lui D. popor
Iordanului
ales. undePt a-lIoan faceboteza
să tacă cândIrodîl l-a
vede pepoate
Hr eliata să cei le ceceară
poartaoamenilor
astfel de haine să-și suntținăin casele
închis încare
temniță,
nu îșidar începuse
asta nuactivitatea
înseamnă că publică
îl ura a strigat:
jurăminteleregilor,
pe steag atunci
pe arme
ce-atidacăiesitelsaregele
vedetinuun le prooroc.
neaparat.In Se 1,29.
spune Într-o
în Ev oarecare
după Mc măsură
că de sf multeIoan Botține.în NuSi am acuma cumpartea
să dau ceea
înapoi.
ce ne Înintereseaza,
numele partea
ori îl asculta
moarteași lui cădea
trăiește
adeseori
moartea pe luigânduri.
Hr. Sf binelui
Ioan pt ceapopor
mai iumportanta
în numele dreptății
a acestei care marturii să pe care
Adică recunoștea
moare din că pricina
ceea faptului
ce spune că ael descoperit
este rămână un în Mantuitorul
inimile oamenilor
o da despre în inaintemargatorul
numele unui sau.
adevărat,mare conștiința
păcat. lui Moartea
îi spunea sf sărbătorit
acest lucru. astăzimodel
este dinPepartea
cand acesta
regeluisenuafla potinchis
da înapoi,
in fatasuntmortii sale.
Chiar și cauzată
după cede l-acurajul
ucis conștiința
său extraordinar
lui neîncetat de a-i spune
legat de mâini
Si ziceși astfel
de picioare.
Mantuitorul
Exact așa :” da ne face
si mai mult
îl judecaluișiIrodnu-iAgripa:
dădea tu pace
trăiești
îl mustra.
în păcat. Încât Hr a diavolul
murit decatsă cădem un prooroc
și pe noi. ca Înel numele
este acela binelui
despore care
atuci cândde auzea
asemenea de minunile
pt păcatelepe carenoastre,
le făcea Sf poți Ioanajunge
s-asăscrisfaci iata
lucruri eugrozave.
trimit inaintea
N Steinhardt fetei tale pe
Hr. credeaBotezătorul
că este Ioan moareBotdinînviat cauzadinpăcatului
morți. acestui
spune deingerul
un caz meu din lumea
care va protestantă
gati inainte în care
ta calea ta ,
Chiar dacăregeîl desfrânat.
arestase îl cinstea
Ne spune pe Ioan,
Sf Evmergea că însușicineva
Irod credea
adevaratcăvaindiferent
zic voua : Nu de s-aceearidicat
ce se din femeie
și-a asculta
Agripa acolocâtîndeînchisoare
păcătos eraeraavea atent undeva
la ce în inima
întâmplă vreunul
să ții legea.mai mareUn pastor
decâtera Ioan convins
Botezatorul.
că Iata
spunea șiluieraun convins
respect față că spune
de Sf adevărul.
Ioan Bot. Și Cum îl considera
în viața lui
in nu aceasta
va minți.marturie
prin această
a DIH promisiune
avem foarte bine
a ajuns drept
acest șiom sfântsă șiîl îiucidă
plăcea totuși
să-l peasculte.
Ioan?De l-a aceeafăcut precizate
să facă cele locul
mailui mariIoangrozăvii.
Botezatorul..
Vedeți Imediat
Cum ajungem
cumpănea și atunci
noi decând multe a fost
ori pus
să facem
în fața faptului
ce înseamnădupaliteramoartea
fără duh.profetului,
Litera ucide,
după jertfaduhulaceasta a
păcatul ptde căa seîn mod
ține de normal
promisiune
îl urâm.deDea-imici da pe face
tipsieviu.saȘi Domul
când aa fost inmultit
închisceleptcinci
cine paini
știe ce si doi pesti
dacă auzimcapul căSfântului.
cineva a ucis pe cineva spunem: fapte de către in pustiecomuniști.
S-a petrecut
L-au anchetat
in acestșimomenta spus in acest
DoamneCe euînvățăm
să ucid noi pe cineva
de la Sfniciodată
Ioan Bot?nuAvoi fost un
tot.omIar ptcontext.
asta zeci Asadarși zeci
acelei
de multimi
oameni Domnulau fost I-a spus
face lucrul
foarte acesta.
sincer De și corect
mici dacă în relația
auzim sa cu că DIH.
arestați,
Ar bătuți
i-a indicatchinuiți
sa seînașeze
beciurile
pe iarba,
securității
in modptgrupat pe
cineva fiși-a pututpărăsit
să profite familia
de neștiința
și nu-lmulțimilormai căcare el a trebuit
prieteniile să lor,
spună pe adevărul
vecinatatile dacă lor,așapea familiile
interesează
veneaude copii,
la malul zicem Iordanului
Eu niciodată și care nunu voiștiaupromis.
cine lor, Vedeți
pe cunostintele
ce înseamnă lor. Să se legeapună fărăca la o masa
face așa este
ceva.el,Înconfundându-l
mod fires noi cu urâmMesia.
păcatul Ioan și Botînțelegerea
este de praznic.
duhului. ȘiOa înmulțit
astfel de Domnul
râvnăpâinile
prost și peștii
conștiințafoarte
ne smerit
spune șilucrulspune:acesta.
Nu! NuCu sunttoate
eu Hristosul.
înțeleasă cua care avut s-au și săturat
Irod. Înmulțimile
numele și unei s-au săturat.
acestea cum
Eu sunt reușim celsă care
facemam acestevenitpăcate.
în lume și capromisiuni
să Incât nenorocite
au adunat l-a 12
uciscoșuri
pe Ioan de firimituri.
Bot. pe Parcă
aici intervine
pregătescînșelăciunea
calea celui diavolului
care era mai care înainte
cel demai mare
vedemomaici născut
în afară
din femei,
că înmulțirea
de un rege pâinilor a
mimândmine. bunătatea,
Aceluia sensibilitatea,
nu-i sunt vrednic frumuseațea
să-i dezlegoarecare
nici prefigurat
un nimeni. Sf. În acest
Euharistiei.
duh să Parcă înțelegem sesizăm și
ne face sămăcar
cădem cureaua
în păcate încălțămintelor.
mari. Așa a fost Eușivăîn botezMt.cu7. 22-23
aspectudeal ladoile judecata
a acestui noastră.
eveniment.
Tu în Oamenii
cazul morții
apă, darprorocului
cel care vine Ioan.dupăNumine a vă venitbotează
numele
cu binelui
stau josșișiamănâncă
lui D poțicasă-i la unterorizezi
praznic pt un praznic
IordiadaDuhcu o falcă
Sf. Vedeți
în cer șicât unadeîn pământ
smerit este și să- Sf toți
Ioan.din casa
de pomenire.
ta, prin faptul
De aceea, că îifiejudeci
la Biserica
că îi cand se
i spună:Smerenia
ucide-l odată este arta că dem-ama fii săturat
la loculdetău.el Nicisocotești
mai face păcătoși.
pomenirea În numele
de obstes-au a mortilor,
făcut cand
până în sus,gât,darnu nicivreau maidecât
jos. să trăim fericiți cruciadele, oamenii în numele
dupa slujba frumosului
stau si mananca și al toti se
împreună Uniaraltel lucru
este împotriva
pe care îlnoastră.învățăm Cinedinștiesărbătoarea
adevărului.impartasesc
Iată o învățătură
din bucatele pe care
lor , să fie ne-o
cand se face
ce puteadesă-iastăzizică. este
Nu l-ar putearea
fi convins și curajul
pe rege sf însușim
de a în astfel
aceastăde prazinc
zi litera laucide,casa duhulfamiliei facecare face
asta. Ce descoperii
l-a convis totuși.păcatul Ceea
și trezi
ce păreaconștiința
frumossemenilorviu. Literaparastasul
l-a ucis care chiarii șipomeneste
pe DIH,peadică mortii sai .
și plăcutsăi.de Taredorit: bine
dansul ar fiicei
fii dacă Irodiadeipropria și noastă
înțelegereaDupaîn literă
inmormantare
a legii i-a sau
făcutlape 40evrei
de zilesă-L sau sau la
distrația conștiință
și bucuria s-ar sufletească
asemăna pecu caresf au
Ioansimțit-
Bot să omoare.
poată A 6 luni
s-a făcut
sau pe la unsinean.
D, aIatazis cacă ladărâmă
un praznic de
o toți scoate
atunci din cândadâncula văzut-o
ei toate rădăcinile
dansând păcatului.
pe templu, apomană. nu a ținutDomnulsâmbătaHristos
să fie omorât.
a înmulțit pâinile ca să
melodiile Și lorDIHevreești.
a dat oȘimarturie frumuseațea cu totul ei șideosebită,
Dumnezeu îi sature
să ne ajute
pe oameni
și să nea dat
întărească
u n praznicpe toți. de pomana
mișcărilearătând
Salomeea loculcare pe în caresineIoan nu Bot
erauîlrele.are in viata pentru Ioan Bot. Și este foarte frumoasă aceasta
Nu poatebisericii
fi rău îninsine viatafrumostul
crestina.sau Pedansul.
când era Ca inchis în învecinare a inmultirii pâinilor cu jertfa lui Ioan
și în povestea
temnitaaceea Ioan să-țitrimite
bațiun fratele
grupsă-ți
dintre ucizi
ucenicii sai Botezatorul.
mama sau la M. să cabeisa-lcâteva
intrebe pahare
:”Tu esti de alcool
cel careîntrebuia sa
plus. vina in lume, tu esti mesia sau sa asteptram pe
Orice păcat
altul pe ? Șicareatunci
îl facem
Mantuitorul
are o Slomeea
pentru a-I da un
înaintemergătoare.
raspuns lui Ioan În numele
se adresează bineluiucenicilor
și al acestuia
frumoslui.: MT Se11,2
și zice că drumul spre iad e
53
PAHOMIE DE LA GLEDIN
Iac. 4, 13-14. Despre taină timpului care
trece şi ne petrece împreună cu el pe
fiecare dintre a-și vrea să vă vorbesc
acum.Ne apropiem de încheierea anului
bis care se sfârșește pe astăzi pe 31
august. Lucrul acesta l-am văzut și în
sărbătorile din această lună. Am avut
AMD 15 aug. și de asemenea 29 august
am sărbătorit sfârșitul pământesc prin
moarte martirică a prorocului Ioan.
Psalmistul David în ps.39,1-4 vorbeşte
despre o aşteptare pt o întâlnire de
sărbătoare fără de sfârşit. Această cântare
nouă în gura celui care se întâlneşte cu D
devine prilej de sărbătoare. Aceasta este
dorinţa lui D în lume ca noi să ne dorim să
ne întâlnim cu El. Moartea aşadar este o
întâlnire cu D aşa cum nu o avem noi cei
ce auzim cuvintele acestea. In.14,23 iată
sărbătoarea dragii mei a întâlnirii noastre
cu D. în propria noastră fiinţă.
E o lună a sfârșitului, iar sfârșitul tuturor
se este moartea, o lună care ne arată taina
morții cu D. care nici nu se mai numește
moarte ci înviere. Există moarte și moarte
la fel cum există înviere vieții și învierea
osândirii. Cu multă înțelepciune a ascuns
D nr zilelor noastre și clipa în care vom
trece din lumea aceasta pt ca să fim
pregătiți totdeauna ca să ne întâlnim cu D.
Moartea și judeacata strigă mai tare decât
ce mai priceput predicator. Chiar dacă
IGA ne-ar vorbi nu s-ar sensibiliza inima
noastră mai mult decât amintindu-ne că
ne îndreptăm spre moarte cu fiecare clipă
a vieții noastre. Fiecare zi a vieții noastre
este unică dar poate să fie pt noi și ultima.
S-ar putea ca pt mine sau pt tine mâine să
nu mai fie. Pt fiecare clipă pt fiecare
moment să-i mulțumim lui D pt că nu se
mai întoarce. Fiecarei zi pt noi este un dar
din partea lui D să-i mulțumim
Dăruitorului pt toatea darurile Sale.
Timpul nostru este numai timpul prezent.
Degeaba ne uităm înapoi și degeaba privim
înainte timpul nostru este doar cel de azi,
aici trebuie să fie toată concentrarea
noastră. Din păcate într-o lume ca a
noastră ne uităm în trecut și cu regret
spunem ce bine a fost atunci, da-ți pace o
trecut e bun trecut. O fost bine o fost rău
nu va mai fi în veci. Dacă nu a fost
suficient de bine în trecut ne uităm în viitor
cu speranța că da de a fi mai bine pe viitor.
Dar astăzi acum cum este pt ziua de astăzi
ce putem face. Noi vorbim despre trecut și
ai noștri ne promit lucruri viitoare. Ne dau
de toate dar anul viitor peste doi ani. Dar
noi acuma avem probleme, acuma suntem
necăjiți, nouă acuma ne lipsește. Ar trebui
să ne pese mai mult la unii de alții. Robul
lui D Gheorghe a plecat din timpul acesta
în veșnicie, dar totuși mai este împreună cu
noi, în mijlocul nostru. Timpul acesta al
nostru tace și trece și vine o vreme în care
nu mai este nici astăzi nici ieri și nici
mâine ci este doar veșnicia. Timpul care e
umplut de numele DIH este o
experimentare a veşniciei pe care o putem
gusta încă din viaţa aceasta. Şi de aceasta
suntem împreună și ne rugăm pt odihna
adormitului în Domnul Gheorghe.
Indiferent cât de lungă sau cât de scurtă
este viața noatră suntem îndemnați de D
să ne îngrijim și de sufletele noastere.
Fil.2,12. FA20, 31 I I Lc16. Unul Ap
Pavel a folosit vremea pe care D i-a dat-o
iar altul a pierdut-o. Bogatul s-a bazat pe
ziua de mâine iar Pavel pe ziua de azi. Și
este vreme pt orice lucru sub soare Ecc.3,1
E vreme să arunci pietre și vreme să le
strângi/ E vreme ca să urli și vreme e să
plângi/E vreme să iubești da și să te
desparți/E vreme pt pace și vreme să te
bați/E vreme să vorbești și vreme să
asculți/E vreme să fi jertfă și vreme e să
lupți/E vreme pentru toate și nu te
întrista/Tu hotărăști acuma ce faci cu
viața ta.
54
Dragi miri, cinstiți nași și stimați
nuntași. Am admirat decizia voastră
de a veni înaintea sf altar al bis din
Borșa și de a sfinți relația voastră.
Acum este deplină este teafără și
sfințită. Mirii prin excelență aduc la
altar un singur element: iubirea lor.
Iubirea voastră s-a sfințit prin Taina
Cununiei, ea va aduce bucurii și
daruri despre care ne spune Sf Ap
Pavel 1 Cor 2,9, adică mai presus de
cuvinte.
Două chemări vă pune la inimă Sf
Bis:
Prima este aceea de a deveni soți și
soție uniți pt toată viață. Este
chemarea la fidelitate și iubire
statornică.
Iar a 2 a chemare este deschiderea
spre viață, de a accepta viața ca dar a
lui D.
Prima chemare a fidelității poate să
fie activă sau pasivă. Fidelitatea
pasivă ar fi dacă Daniel ar spune: păi
nu a jurat înaintea lui D să fi fidel
corectă și la bine și la rău și în caz de
sănătatea și-n caz de boală, soția mea?
Ia să-și respecte ea jurământul acesta.
Asta ar însemna să practici o fidelitate
pasivă. O fidelitate activă înseamnă
în fiecare zi să inventezi ceva și să te
faci plăcut soțului sau soției
indiferent ceea ce se va întâmpla cu
el. Asta înseamnă să-i suporți
greșelile să ai multă răbdare cu
celălalt. Să ai această convingere că
dăruind vei dobândi. Ceea ce dai
soțului tău vei primi înapoi însutit.
.
Ca să vă dau o imagine despre cum
se practică această fidelitate activă,
gândiți-vă la o bicicletă pt 2 persoane,
unul stă mai în față și altul mai în
spate. Sigur că acea bicicletă care se
numește tandem merge și cu o
persoană. Dar dacă pedalează amândoi
este mult mai ușor și pt un și pt celălat
Fidelitatea trebuie să fie un fel de
bicletă în 2 în tandem, dar ambii să
pedaleze în aceeași direcție.
Spunea cineva căsătoria nu trebuie să
fie un contract, semnat la primărie.
Căsătoria este un dans care presupune
pericole și riscuri. Dacă este asumată
așa în forma aceasta căsătoria devine o
aventură a iubirii care va crea un
climat specific și pt cei care se vor
naște. Iubirea în Taina Cununiei
rodește fini, rodește nași și prunci.
Iubirea nu este sterilă ci ea generează
alte iubiri.
Fiecare copil care se naşte, indiferent
câți sunt într-o familie vine cu o pâine
sub braţ. Adică vine cu o energie care
îi mobilizează pe toți cei din jur și îl
ajută și pe el să crească să se
maturizeze și să se împlinească. Iată
de ce a avea copii este un semn de
credință pe de-o parte iar pe de altă
parte semn de generozitate umană.
Vă felicităm din tot sufletul, ne
rugăm pt dvs. Sunteți minunați. Mirii
nașii dimpreună cu toți nuntașii să
trăiască întru mulți și fericiți ani !
55
Duminica a 11 a după Rusalii. Mt.18,21-
22
Ev de azi e numită în calendar Ev datornicului
nemilostiv. Omul care atunci când Stăpânul
Său i-a cerut datoria a ştiut să-i ceară
îngăduinţă. Şi după ce a primit binecuvântare
de la Stăpânul Său nu a ştiut să răspândească
această binecuvântare în jurul său, şi celor care
îi erau lui datornici. Hr spune această pildă pt
a-l lămuri pe Sf Ap Petru. Spune Domnul milă
am venit să aduc şi nu jertfă. În Ev de astăzi
vedem că iertarea este legată de milostenie.
Hr ne arată în mai multe rânduri că atunci
când ești sensibil la necazul celui de lângă tine
ești împlinitor al cuvântului lui D. Atunci când
ești milostiv, când nu ești nepăsător cu
suferința celui de lângă tine te asemeni cu Fiul
lui D. Stăpânul l-a iertat de datorie pe acest
om. Aștepta D ca binecuvântarea Lui să dea rod
în sufletul acestui om și el la rândul lui să fie
milostiv. D ne împărtășește din dragostea lui
care ar trebui să fie contagioasă. Ar trebui să
ne împărtășim de această dragoste și să
răspândimi în jurul nostru dragoste. Ev de
astăzi este concentrată în jurul acestui mesaj:
Dacă aveți conștiința că D va iertat multe,
fiți și voi la rândul vostru iertători. Încercați
pt dragostea lui D să nu fiți judecători prea
asprii, să fim îngăduitori cu neputința
oamenilor. Să fim capabili ca să răspândim
binecuvântare. Cum se face acest lucru? Se
face din toată inima. Împlinirea iertării a
milosteniei pe care o facem și a faptelor bune
trebuie să fie făcută din toată inima. La sfârșitul
Este diferența dintre iertarea pur și simplu de
formă și iertarea din inimă. Noi credem că
greșala și iertarea sunt lucrui matematice
lucruri concrete. Nu e chiar așa. Greșala este
rodul unei vieți în nerânduială. Când un om
greșește în mod repetat și nu e în stare să se
îndrepte din greșala lui, înseamnă că în spatele
acestei greșeli e o întreagă neputință aceasta
este iertarea din suflet atunci când iert și fac tot
ce-mi stă în putința mea ca să nu se mai ajungă
la o astfel de situație. E mult mai ușor să cred
că cerându-mi iertare am rezolvat problema.
Datoriile pe care le avem față de alții să știți că
nu sunt doar materiale. Cele duhovnicești sunt
mai importante. Toți cei de aici suntem datori
cuiva. Suntem datori părinților care au ales să
ne naștem și nu să ne avorteze. Suntem datori
lui D pt lumina ochilor, pt mintea și inteligența
noastră, pt aer, apă și sănătatea pe care o avem.
Am dotorie față de copilul meu să-l împac să-i
caut o școală. E o datorie materială, dar am
datoria față de copil să-i pun în suflet
binecuvântarea pe care D mi-a dat-o.
D este singura persoană care nu așteaptă să i Se
întoarcă lui datoria. Ci așteaptă ca datoria care i
Se cuvine lui să se întoarcă celor din jurul
noastru. În pilda de astăzi Stăpânul nu se supără
că nu i-a adus banii, se supără că nu la iertat la
rândul său pe cel care îi era îndatorat. Ev de azi
ne arată că D ne-a iertat și ne iubește f mult. Ne
cere Hr Domnul să arătăm creștinismul nostru în
nimicurile de zi cu zi pe care să ni le iertăm unii
altora. Atunci când ierți însuși D iartă prin tine.
Tu îi faci loc lui D în sufletul tău să ierte prin
tine. Iertarea este pt creștini o poruncă Ef 4,30-
32 pt că neiertarea ne torturează. Fără D nici pe
noi înșine nu ne putem ierta. Doar împreună cu
Hr putem să iertăm pt că suntem ființe
mărginite. Iertarea este fiica mai mare a iubirii.
Cine nu poate să ierte acela nu poate să
iubească. Cine nu poate iubi pe oameni nu poate
să-L iubească pe D. Iar pt a-L iubi pe D trebuie
să fim împăcați cu semenii noștri. Un frate
oarecare era certat cu altu. Iar acel frate vroind
să-și ceară iertare s-a dus ca să se împace cu el.
A bătut la ușa dar acela nu a vrut nicicum să-l
primească. Întorcându-se spre casă s-a întâlnit
cu un bătrân căruia i-a spus ce a pățit. Că a vrut
să se împace cu fratele său dar nici măcar ușa nu
i-a deschis-o. Bătrânul i-a spus: poate nu ți-a
deschis ușa pt că tu ai un gând ascuns în inima
ta, cum că nu ai nicio vină. Și așa pe tine te
îndreptățești iar pe el îl învinovățești. Pt aceea
nu-i dă lui D putere ca să-ți deschidă și să te
primească. Pt că tu nu mergi la el cu sinceritate
văzând partea ta de vină, mergi la el cu
fățărnicie. Du-te iară și pune în inima ta cum că
nu doar el a greștit ci și tu ești vinovat iar pe
dânsul dacă se poate să nu-l învinovățești. Și așa
D îi va da lui umilință și se va împăca cu tine.
Așa a făcut bătând la ușa, acela a deschis și
înainte să-i ceară iertare acela s-a închinat
zicând: Iartă-mă frate că te-am supărat. Și așa s-
a făcut mare bucurie între ei.
Lecția iertării este o lecție de viață pt noi. Să
știm să iertăm din toată inima nu doar de pe
vârful buzelor, să știm să ietăm și cu judecățile
și cu gândurile. Este și ceea ce ne îndeamnă Sf
Pavel, Col 3,12-13.
56
Dumica a XI după Rusalii. Ap împreună cu
Iisus se îndreptau spre Ierusalim iar pe cale se
gândeau cine este mai mare în Împărăția lui D.
Atunci Iisus a luat un copilaș, l-a pus în mijloc
și le-a spus asta e cel mai mare. Pt ca daca nu
veti ierta ca si copii nu veti intra in Imparatia
Cerurilor. Mt.18,21-22 Hr spune această pildă
pt a-l lămuri pe Sf Ap Petru. Spune Domnul
milă am venit să aduc şi nu jertfă. În Ev de
astăzi vedem că iertarea este legată de
milostenie. În textul parabolei se vorbește mai
mult decât o simplă iertare. O traducere exactă
ar fi să lăsați gerșelile celorlalți. La fel și în rug
Tatăl nostru și ne lasă nouă datoriile nostre pt
că și noi le lăsăm datornicilor noștri. Iar Iisus
explică lucrurile acestea cu o frumoasă pildă.
Era un împărat care avea mai mulți slujitori. Iar
unul dintre ei avea o datorie înfricoșătoare în
datora Stăpânului 10 mii de talanți. Un talant
era 34 de kg de argint. Stăpânul i-a solicitat
datoria iar slujitorul nu a avut de unde să i-o
dea. În vremea aceea dacă nu puteai să-ți
restitui datoria te aștepta un an sau doi după
care erai băgat la închisoarea datornicilor. Și tu
și familia ta și copiii tăi o perioadă de timp
după care te vindea la piața de sclavi ca măcar
atâta să-și recupereze din preț. Datornicul știa
ce-l așteaptă și atunci îi roagă pe Stăpân te rog
mai îngăuie și îți voi plăti. Văzându-l Stăpânul
face un lucru uimitor, îi lasă toată datoria. Du-
te pleacă ți-am șters toată datoria față de mine.
Nu este vorba de iertarea datoriei, i-a șters
toată datoria. Iar acest om căruia i s-a iertat
toată datoria când îl întâlnește pe un altul care
era tot slujitor al Stăpânului și-a adus aminte că
îi este dator cu 100 de dinari. Era salariu pe 100
de zile pe un sfert de an. L-a luat ge gât și i-a cerut
datoria, te rog fii înăduitor fii mărinimos și lasă-mă o
vreme după care îți voi plăti. Nimic l-a aruncat în
închisoare datornicilor. Lui celui care i s-a iertat de
milioane de ori mai mult. Câțiva slujitori au
văzut lucrul acesta și s-au dus la Împărat: Uite
ce face omul acesta i-ai iertat 10 mii de talanți
și el nu iartă 100 de talanți. Stăpânul l-a
chemat de urgență la el și l-a băgat la
închisoarea datornicilor ca să simptă pe propria
piele ce înseamnă lipsa de iertare. DIH ne
aduce aminte fiecăruia dintre noi că nu poți să
fii copil a lui D dacă nu ești frate cu semenii
tăi. și nu poți fi fratele semenilor tăi dacă nu ști
să iubești , să ierți și să rabzi.
Stăpânul este DIH care pe cruce va ierta
păcatele, nu doar pe ale mele nu doar ale tale,
nici măcar ale unui popor ales ci ale întregii
lumi. Iisus a plătit El datoria noastră în locul
nostru prin sângele său și așteaptă ca și noi să
răspundem la fel sigur la măsura noastră. Dacă
nu știm să iertăm, să iubim și să ne rugăm nu
suntem copii ai lui D. și nu avem cum să
moștenim Împărăția Lui. Hr ne arată că atunci
când ești sensibil la necazul celui de lângă tine
ești împlinitor al cuvântului lui D. atunci când
ești milostiv, când nu ești nepăsător cu suferința
celui de lângă tine te asemeni cu Fiul lui D. Ev
de astăzi este concentrată în jurul acestui mesaj:
Dacă aveți conștiința că D va iertat multe, fiți
și voi la rândul vostru iertători. Încercați pt
dragostea lui D să nu fiți judecători prea asprii,
să fim îngăduitori cu neputința oamenilor. Să
fim capabili ca să răspândim binecuvântare.
Cum se face acest lucru? Se face din toată
inima. Împlinirea iertării a milosteniei pe care o
facem și a faptelor bune trebuie să fie făcută din
toată inima.
Este diferența dintre iertarea pur și simplu de
formă și iertarea din inimă. Noi credem că
greșala și iertarea sunt lucrui matematice lucruri
concrete. Nu e chiar așa. Greșala este rodul unei
vieți în nerânduială. Când un om greșește în
mod repetat și nu e în stare să se îndrepte din
greșala lui, înseamnă că în spatele acestei greșeli
e o întreagă neputință aceasta este iertarea din
suflet atunci când iert și fac tot ce-mi stă în
putința mea ca să nu se mai ajungă la o astfel de
situație. E mult mai ușor să cred că cerându-mi
iertare am rezolvat problema.
Să știm să iertăm din toată inima nu doar de pe
vârful buzelor. Este și ceea ce ne îndeamnă Sf
Pavel, Col 3,12-13.
57
Duminica de astăzi poartă titlul de
pescuirea minunată, dar pe lângă minunea
în sine este chemarea la apostolie a Sf Ap
Petru, a fratelui său Andrei, a lui Ioan și
Iacob. Lc. 5,9-10. De ce s-au temut Ap.,
de unde le-a venit frica? V 8. Când și-au
văzut păcatele lor, când au văzut
sfințenitia lui Hr Dumnezeu sentimentul a
fost unul de frică față de D. Începutul
înțelepciunii este frica de D. ne spune Sf
Scriptură. Adică nu poți să ajungi să fi om
înțelept duhovnicește dacă nu ai frică de
D. Ps. 33,11. și îi fericește pe cei care se
tem de Domnulu Ps. 127,1. De ce este
așadar fericit omul care are frică de D?
Pt că aceasta îl face pe om să păzească
poruncile lui D. Era o vorbă azi mai puțin
folosită din păcate despre omul cum
secade se zice că are frică de D și rușine
de oameni. despre judecătorul nedrept din
pilda văduvei insistene se zice că: de D
nu se temea iar de oameni nu se rușina.
Cum este această frică de D.? Este ca un
copil care se teme de tatăl lui că îl bate cu
bățul? Nu, să nu fie. Cum s-ar simți un
tată și o mamă care ar știi că ai lui copii
nu-i iubesc ci îi ascultă doar pt că se teme
de băț. Era un om care și-a pus în camera
unde locuia un tablou care înfățișa
judecata de apoi și chinurile iadului. și
spunea acea persoană, eu când mă uit la
acest tablou mă înfricoșez și nu mai fac
păcatul niciodată. Și știți ce s-a întâmplat?
Aceată metodă de a evita păcatul a
funcționa ani buni dar la un momentdat nu
a mai fost eficientă. A devenit atât de
insensibil încât putea să vădă orice că tot
nu îl oprea de la păcat. De ce? Pt că D l-a
chemat să iasă din starea aceasta de a face
din frica de chinurile iadului poruncile și
să facă din dragoste toate.
D nu are nevoi de o mână de oameni
fricoși care îi fac voia pt că se tem de El.
Noi L-am făcut pe D după chipul nostru.
Scriptura ne spune că D l-a făcut pe om
după chipul Său și noi îl facem pe D după
chipul nostru. Cum poți să spui atunci că
te temi de cineva care te iubește? Sf
Maxim Mărturisitorul ne tâlcuiește ne
explică lucrul acesta. Spune dânsul că sunt
2 feluri de frică. O frică de început și o
frică de sfârșit. Frica aceasta de început pe
care a experimentat-o și pescarul Simon
care sleiește puterea omului este frica de a
nu păcătui. Unde este păcat este și frica
aceasta înspăimântătoare.
După ce omul sporește în dragoste față de
D frica aceasta se transformă și se
manifestă în a nu-l pierde pe D. Petru la
începutul chemării sale a spus v8 ar fi
trebuit să spunem rămâi cu mine Doamne,
rămâi în familia mea Doamne, că fără de
Tine rămânem în păcatele noastre, fără de
Tine nu putem face nimic bun. Ultima lui
dorință aceasta a fost: Răstigniţi-mă cu
capul în jos ca să privesc către ceruri,
acolo unde mă voi duce, pt a rămâne cu
Domnul.
Această frică de a nu-l pierde pe D au
experimentat-o sfinții bis noastre. Marți
spătămâna aceasta îl pomenim pe Sf Siluan
Atonitul. Despre el știm că a experimentat
a gustat ce înseamnă harul lui D prezent în
ființa lui. după care toată nevoința în tot ce
făcea avea frica aceasta de a nu pierde
harul lui D care este foarte sensibil. Noi nu
prea știm ce este această frică de a nu-l
pierde pe D. Orice ne îndepărtează de D
orice gând orice simțire a inimii este
păcat. Zice Sf Silulan că în dragostea lui D
sunt mai multe etape. Prima este atunci
când omul se teme să nu întristeze pe D pt
un păcat oarecare. Când cineva are mintea
curată de gânduri este a 2 a. A 3 a etapă
este atunci când cineva are în chip simțit
harul în suflet. Iar când cineva are harul
Duhului Sfânt și în suflet și în trup, aceasta
este iubirea desăvârșită. Sunt 2 extreme pe
care să le evităm atunci când vb de D. A
unui D fioros totalitar, tiran care are un
popor de fricoși. ceealaltă extremă este a
unui D iubitor, care pe toți îi duce în rai,
nu poate să nu-i mântuiască pe toți inclusiv
pe diavoli. Siluan ne spune: Domnul nu e
ca noi, Domnul este blând și milostiv și
atunci când sufletul în cunoaște el se
minunează fără de sfârșit și zice: Ah ce
Dumnezeu avem!
duminica viitoare suntem invitați cu toții
sfințirea bis din Răscruci.
58

Troparul Nașterii MD: Nașterea ta, de D Nașterea MD s-a surpat Ef.2, 14-15. MD prin
Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată viața sa aleasă a făcut ca acest blestem al
lumea, 1că din tine a răsărit Soarele Dreptății, neascultării să fie înlocuit cu binecuântarea
Hr Dumnezeul nostru. 2Și dezlegând blestemul ascultării.
a dat binecuvâtare și 3 stricând moartea, ne-a Stricând moartea... veșnică. Prin nașterea MD
dăruit nouă viață veșnică. Această sărbătoare a s-a stricat moartea necunoaștereii lui D și putem
Nașterii MD aduce multă bucurie în toată avea viața veșnică.
lumea. Atunci când într-o fam se naște un
copilaș este o bucurie deosebită. Cu atât mai Ev sărbătorii de astăzi vedem 2 motive pt care
mult Nașterea MD a produs în lume o mare oamenii au fost fericiți, pt care au fost bucuroși.
bucurie. Tema bucurie apare f des în sărbătorile Zice DIH Lc.10,42. Fericită era Maria pt că
MD. Lucru pe care îl vedem din cântările care asculta cuvântul Domnului. Așadar prima taină
se cântă în acele zile. Iata de pildă la Învierea a bucuriei și a fericirii omului este ascultarea
Domnului, cântăm la dumnezeiaca Lit. Îmgeru cuvântului lui D și împlinirea a ceea ce ascultă.
strigă către MD .... curată fec bucură-te și Iar al 2 lea pt ca omul să fie împlinit este
iarăși zic bucură-te că Fiul tău a înviat a 3 a zi. nașterea de prunci și creșterea lor în fică de D și
Luminează-te... Aceeași temă a bucuriei o iubire de neam Lc.11,27. Mulți dintre dvs ați
întâlnim și la sărbătoarea Duhui Sf. Bucură-te putea da diferite def fericirii. Să fi împlinit prin
împărăteasă Maică lauda fecioarelor că toată ceea ce ești, prin cel de lângă tine. Împlinirea
gura cea limpede grăitoare vorbind nu te poate creștinilor este cuprinsă în puținele cuvinte ale
cânta după cuviință. Nu izbutește nicio minte să MD cea care se naște astăzi. In.2,5 se mai
priceapă Nașterea ta, pt aceasta cu un glas pe numesc și Ev MD. Această Ev este scurtă dar de
tine te mărim. Bucuria este o virtute esențială a împlinirea ei ține bucuria noastră sau a
creștinismului. Această virtute a optimismului urmașilor noștri. MD se duce la fiul ei fără să fie
a bucuriei și seninătății a adus-o în lume rugată iar minunea se petrece numai după ce
Nașterea MD. În cuvintele acestui tropar nuntașii împlinesc cuvântul Fecioarei.
vedem ce înseamnă optimismul creștin. Să le
luăm pe rând. Din tine a răsărit...Dreptății.
Ce este pt noi soarele? În vedem răsărind în
fiecare dimineață. Este un motiv de bucurie. Pt
că ne-a ajutat D să petrecem noaptea în pace să
fim sănătoși. Dacă răsăritul soarelui fizic
produce atâta bucurie, cu atât mai mult răsăritul
soarelui celui neapus Hr. El este cel care aduce
bucurie și dă sens vieții noastre. Ori MD este
cea care a făcut posibil ca Hr să fie un răsărit
neapus. Din Preacurata Fec M a luat Hr turp ca
al nostru pe care l-a desăvârșit. și ne-a deschis
și nouă posibilitatea ca să gustăm din Împărăția
lui D plină de bucurie.
Și dezlegând...binecuvântare. În cartea
Facerii după ce protopărinții noștri Adam și
Eva a păcătuit D a spus Fac. 3,15. Această
dușmănie a dispărut. Acest perete al vrajbei
prin
.
59
Evr.1,1-2 Chiar dacă în acest verset nu
întâlnim numele MD cu siguranță face referire
și la ea. Pt că Sărbătorim aștăzi nașterea Fec
Maria care în limbaj popular poartă numele de
spre deosebire de Adormirea MD care se mai
numește Sf Măria Mare. Este o sărbătoare a
bucuriei duhovnicești este începutul mântuirii
noastre. Această sărbătoare provine din Bis din
Ierusalim încă din sec al V-lea, când s-a sfințit
o biserică construită pe locul unde era casa
Mariei, locul unde s-a născut Preacurata Fec
Maria. Aceasta bis poate fi vizitată în vechea
cetate a Ierusalimului lângă scăldătoarea oilor.
În timpul împăratului Justinian această
sărbătoare locală se generalizează ajungând și
la Constantinopol. În protoevanghelia lui Iacob
se vorbește despre părinții Mariei Ioachim și
Ana care nu aveau copii, iar în vremea aceea a
nu avea copii era considerat un semn rău. De
aceea ei s-au rugat cu ardoare. A fost o naștere
târzie, ca rod al rugăciunilor curate ale depților
săi părinți Ioachim și Ana.
Ev sărbătorii de astăzi vedem 2 motive pt care
oamenii au fost fericiți, pt care au fost bucuroși.
Zice DIH Lc.10,42. Fericită era Maria pt că
asculta cuvântul Domnului. Așadar prima taină
a bucuriei și a fericirii omului este ascultarea
cuvântului lui D și împlinirea a ceea ce ascultă.
Iar al 2 lea pt ca omul să fie împlinit este
nașterea de prunci și creșterea lor în fică de D și
iubire de neam Lc.11,27. Mulți dintre dvs ați
putea da diferite def fericirii. Să fi împlinit prin
ceea ce ești, pirin cel de lângă tine. Împlinirea
creștinilor este cuprinsă în puținele cuvinte ale
MD cea care se naște astăzi. In.2,5 se mai
numesc și Ev MD. Această Ev este scurtă dar
de împlinirea ei ține bucuria noastră sau a
urmașilor noștri. MD se duce la fiul ei fără să
fie rugată iar minunea se petrece numai după ce
nuntașii împlinesc cuvântul Fecioarei. Se spune
că era într-o zi frumoasă de toamnă și Ionel se
plimba cu mama lui prin livadă. Ionel care avea
vreo 5 anișori a întrebat. Mamă cine a pus
merele în copac? Și mama i-a răspuns. Merii
aceștia au 2 părți o parte văzută și una
nevăzută. Partea pe care o vedem este trunchiul
frunzele și merele. Dar toate acestea pot crește
datorită unei părți nevăzute care stă îngropată în
pământ și care este rădăcina. De acolo își trage
seva hrana întregul pom. Fără ea nu poate exista
nici pomul și nici merele. De multe ori cele
nevăzute sunt mei importante decât cele
văzute. IPS Bartolomeu o compara pe Maica
Domnului cu un vârf de aiceberg. O bucată
mare de gheață care plutește pe ape, cea mai
mare parte blocului de gheață se află sub ape și
doar o mică parte se vede la suprafață.
Monahul de la Rohia Nicolae Steindhard
spunea: Mi-o imaginez pe Maica Domnului
stând la porțile raiului pe dinafară și așteptându-
i pe toți cu un pahar de apă cu o chesea de
dulceață și cu un ștergar ca să le șteargă
sudoarea vieții celei grele pe care au avut-o pe
acest pământ. Cei care nu o cinstesc pe Maica
Domnului nu pot să fie altceva decât niște
nefericiți pt că nu se folosesc de un așa mare
ajutor pe care ea ni-l poate da.
Cine este ea cea care se naște? Este Maica
Bisericii care stă lângă femeia nevinovată bătută
de soțul ei alcoolic, lângă femeia rănită, este
maica Bisericii care stă lângă copilul fugit de
acasă pribeag pe drumuri, este Maica Bis care
stă aproape de cel schilodit pe stradă de
derbedei care nu mai au niciun pic de omenie,
este lângă cel paralizat pe care nimeni nu-l mai
îngrijește. De aceea pe MD o simțim foarte
aproape. Toți cei ce ați venit aici o simțiți
aproape.
60

MD rămâne o taină a noastră a oamenilor. Și nu Ea rămâne veșnic pt cei care cred în ea pt că și

vom înțelege ce este ea pt că ea l-a unit pe D cu noi suntem chemați la asumare și în noi Hr vrea
oamenii! Fiindcă iubiții mei ea ca om s-a să se nască duhvonicește bineînțeles. Și pe noi
identificat cu o chemare a lui D. D căuta un om ne cheamă Hr zi de zi și minut de minut în
din care să se nască Fiul Lui. A durat mii de a încercarea de a încerca și noi să unim cerul cu
ni de la promisiunea făcută lui Adam. Fac.3,15. pământul. Căci fiecare om face aceasta, suntem
Nu s-a găsit o femeie până la ea care să-L suflet și trup și prin aceste două D lucrează în
aducă pe D aproape de oameni. MD s-a lume pt ca modelul MD să nu rămână singular.
identificat cu chemarea lui D care a chemat-o. Al ei rămâne unic dar nu e singular. și noi
Ea de fapt nu a făcut altceva decât au făcut suntem chemați să acceptăm chemarea lui D și
părinții ei Ioachim și Ana. Și-a asumat tot ce i-a să ne-o asumăm fiecare după puterile noastre.
dat D. I și Ana exact asta au făcut. Și-au asumat Iubiții mei în rugă în meditație să o cinstim pe
în liniște dar și-n zbucium sigur o tinerețe în MD cea care devine duhovnicește și Maica
care nu au avut copii. Și-au asumat și noastră. Să-i urmăm modelul de asumare nu
rugăciunea stăruitoare către D în speranța că doar al bucuriilor ci și al greutăților, să-i urmăm
vor avea copii. și-au asumat și bucuria de a o modelul de a nu refuza chemarea lui D. Ei să-i
avea pe Maria dar și-au asumat și renunțarea la aducem cinstire mai ales în aceste zile și-n veci
ea prin ducerea ei foarte de tânără în templu. Ce să o avem ca un model prin care D lucrează în
înseamnă să-ți asumi ceva. Înseamnă să crezi lume așa cum vrea să lucreze și prin noi acum
cu tărie că tot ce este acel eveniment bucuros dar mai ales în veșnicia iubirii Lui. Amin.
sau trist îți este dat ție și nu le asumi până ce Slavă Tatălui și F și Sf Duh .
nu te identifici cu ele. Trecem toți oamenii
prin boală prin necaz prin suferință cât timp ne
întrebăm: Doamne de ce? Nu ni le-am asumat.
Ni le asumăm doar în momentul în care credem
că voia lui D este peste voia noastră și voia
noastră se identifică cu a Lui. Hr și-a asumat
crucea din Ghetzimani doar atunci când cu
toate că s-a rugat: Doamne treacă de la Mine
paharul acesta. A înțeles că paharul nu va trece.
MD și-a asumat chemarea lui D. a trimis D pe
arhanghelul Gavriil să o invite ca din ea să se
nască Fiul Lui. și după nedumerirea ei, și-a
asumat chemarea Tatălui ceresc răspunzându-i
FIE. și-a asumat creșterea unui copil despre
care știa în inima ei că va fi nu doar bucurie ci
și durere, și-a asumat fuga în Egipt, smerenia
de a se retrage din fața celebrității Fiului, și l-a
asumat pe Hr întreg.
Iubiții mei! O taină este MD fiincă nimeni ca
ea nu și L-a asumat pe D însuși. Ea este cea
care da îl unește pe D cu noi. și de aceea
rămâne un model unic și de neînțeles.
Înțelegem ceva din clipele trăite de ea, dar nu
le trăim noi. Și de aceea chipul ei este unic și de
aceea are o aură pe care mereu o vom admira.
I-am cântat în ziua aceasta nașterea. Este o
sărbătoare a bucuriei și întradevăr nimeni în
lume nu va uni Cerul cu pământul ca om.
61
D aceasta este numită cea dinaintea Înălțării Sf
Cruci. În general în Bis când avem praznice
importante prăznuirea este anunțată cu o
duminică înainte și cu o duminică după. Unul
din aceste cazuri este și cel al Înălțării Sf Cruci
pe care o vom serba vineri în săptămâna care
tocmai începe. Atunci când a fost descoperită
Crucea DIH și pusă la închinare poporului, a
fost încă o încredințare despre realitatea
patimilor, morții și învierii Domnului. Este
nevoie ca omul să ajungă să înțeleagă tainele
dumnezeiești. Acceptă D să se smerească și să
ne dea semne văzute pt a ne întării în credință.
Împărăteasa Elena cere fiului ei Constantin să
facă săpături pe colina Golgotei pt a găsi
semnele pătimirii Domnului. Bucuria pe care a
avut-o Elena când a aflat Sf Cruce a marcat
întreaga lume. Pt că prin Crucea văzută a
Domnului prin minunile pe care mulți le-au
văzut mulți au crezut în DIH. De atunci această
bucurie a marcat viața creștină. Noi în rug pe
care o facem pt mirii care se căsătoresc cerem
de la D să le dea bucuria pe care a simțit-o
împărăteasa Elena când a aflat sfințita cruce?
Ce bucurie a simțit atunci împărăteasa Elena.
Bucuria încredințării. A simțit că cele
nădăjduite nu sunt zadarnice. Este bucuria
omului care simte lucrarea lui D în viața sa.
Aceeași bucurie o chemăm și noi în ziua de azi
în praznicul de azi.
Ev de astăzi ne spune In,3,14. Am putea să ne
cutremurăm când ascultăm aceste cuvine. Cum
să asemănăm noi pe Hr cu șarpele? Nu firea
dumnezeiască a fost răstignită pe cruce. Iisus
Hr urcându-se pe cruce a răstignit păcatul și
moartea necunoașterii lui Dumnezeu. De acea
când ne închinăm cu semnul Sf Cruci noi
mărturisim cu mintea cu inima și cu lucrul
mâinilor noastre credința în Sf Treime. Dar în
același timp ne aducem aminte că în fața crucii
lui Hr fiecare dintre noi trebuie să răstignim
păcatul. Răstignind păcatul ajungem să-l
transformăm în înviere. Ce înseamnă să
răstignim păcatul? Înseamnă să-l punem pe
cruce și să nu-l mai ascundem în sufletul
nostru. Pt un creștin păcatele săvârșite și lăsate
în urmă nu mai sunt tainice. La începutul
creștinismului credincioșii își mărturiseau
public păcatele. Din mărturisirea păcatelor
izvorăște libertatea noastră.
De aceea Ev de astăzi ne aduce aminte de acel
episod din istoria poporului ales pe când
rătăceau prin pustie. Erau mușcați de șerpi
veninoși încât mureau pe capete. Moise înalță
un șarpe de aramă pe stâlp iar cei care priveau
cu credință la acesta se vindecau. Nm.21,8-9.
Nu întâmplător părinții înduhovniciți se roagă
cu o rugăciune care pe unii se poate să-i tulbure.
Spune ei: Doamne dă-mi să văd pururea înaintea
mea păcatele mele. Doamne lasă-mă să văd așa
cum au văzut șarpele înălțat pe stâlp să privesc
spre păcatele mele pt ca de acolo să-mi vină
izbăvire. Sau cel care-și vede propriile păcate
este mai mare decât cel care învie morții. Atunci
când noi privim spre păcatele noastre, când
reușim să le vedem în toată greutatea lor, nu mai
vedem păcatul în cel de lângă noi. Când noi nu
ne vedem păcatele noastre parcă ies din pământ
păcatele celor din jurul nostru. Și ajungem să
judecăm. Cel mai sigur mod de a ne câștiga
mântuirea este să nu-i judeci pe ceilalți. De
aceea a privi spre păcatul răstignit înseamnă a
primi eliberarea de judecată și odată cu aceasta
și învierea. La această lucrare ne cheamă D. Să
răstignim păcatul prin spovedanie prin părere de
rău. și odată iertați fiind să privim spre trecutul
și viitorul nostru cu nădejde. Evr. 6,18-19.
Iertarea păcatelor este primul rod al Sf Cruci.
Lc.23,34 Hr este mielul lui D cel ce ridică
păcatele lumii, dar și al celor care se recunosc
neputincioși și își văd păcatele lor.
D să ne binecuvinteze.
Vestiri
62
Duminica de astăzi are o denumire
specială și anume duminica dinaintea
înălțării Sfintei Cruci. 2 sunt marile
sărbători ale aceste lui Nașterea MD și
Înălțarea Sf Cruci. Această sărbătoare a
crucii începe de astăzi cu ziua de
duminică, culminează în 14 septembrie în
zi de vineri și se încheie la odovanie în 21
septembrie. Iată în câte zile suntem
invitați de Bis să ne adâncim în taina
Crucii lui Hr. Ev din duminica de astăzi
este f scurtă de doar 5 versete și ne spune
un fragment din convorbirea Domnului Hr
cu Nicodim un fruntaș al iudeilor, unul
din puținii farisei smeriți și înțelepți. Iisus
ne descoperă în dialogul său cu Nicodim
ce înseamnă crucea, pe care trebuie să o
asumăm pt a-L urma folosind un simbol
din V.T. In.3.14-16. Așadar crucea
înseamnă iubire, dăruire, asumare, este
semnul Fiului Omului și prin ea a venit
bucuria la toată lumea. Ori de câte ori
privim crucea cunoaștem dragostea și
dăruirea lui Hr și ne identificăm oarecum
cu Mântuitorul nostru. Am auzit în Ev că
Moise a înălțat șarpele în pustie Nm.21,8-
9. Putem privi înălțarea șarpelui în pustie
de către Moise ca un simbol al înălțării
DIH pe cruce ca o preînchipuire a jertfei
Lui care aduce biruința asupra morții.
Șarpele pe stâlp este și simbolul medicinii.
Crucea aduce biruință asupra șarpelui,
care a făcut să apară în lume moartea. De
aceea cei care priveau la șarpele de aramă
se eliberau de moarte văzând moartea
învinsă. Înălțarea șarpelui în pustie este o
prefigurare a ceea ce aduce jertfa
Mântuitorului pe cruce: biruința asupra
morții. De aceea cei care cred în Cuvântul
Lui Hr și-L împlinesc au viața veșnică.
In17,3 Iisus Hr urcându-se pe cruce a
răstignit păcatul și moartea necunoașterii
lui Dumnezeu. De acea când ne închinăm
cu semnul Sf Cruci noi mărturisim cu
mintea cu inima și cu lucrul mâinilor
noastre credința în Sf Treime.
Dar în același timp ne aducem aminte că
în fața crucii lui Hr fiecare dintre noi
trebuie să răstignim păcatul. Răstignind
păcatul ajungem să-l transformăm în
înviere. Ce înseamnă să răstignim păcatul?
Înseamnă să-l punem pe cruce să-l vădim
înaintea lui Hr și să nu-l mai ascundem în
sufletul nostru. La începutul creștinismului
credincioșii își mărturiseau public
păcatele. Din mărturisirea păcatelor
izvorăște libertatea noastră.
Nu întâmplător părinții înduhovniciți se
roagă cu o rugăciune care pe unii se poate
să-i tulbure. Spune ei: Doamne dă-mi să
văd pururea înaintea mea păcatele mele.
Doamne lasă-mă să văd așa cum au văzut
șarpele înălțat pe stâlp să privesc spre
păcatele mele pt ca de acolo să-mi vină
izbăvire. Sau cel care-și vede propriile
păcate este mai mare decât cel care învie
morții. Atunci când noi privim spre
păcatele noastre, când reușim să le vedem
în toată greutatea lor, nu mai vedem
păcatul în cel de lângă noi. Când noi nu ne
vedem păcatele noastre parcă ies din
pământ păcatele celor din jurul nostru. Și
ajungem să judecăm. Cel mai sigur mod de
a ne câștiga mântuirea este să nu-i judeci
pe ceilalți. De aceea a privi spre păcatul
răstignit înseamnă a primi eliberarea de
judecată și odată cu aceasta și învierea. La
această lucrare ne cheamă D. Să răstignim
păcatul prin spovedanie prin părere de rău.
și odată iertați fiind să privim spre trecutul
și viitorul nostru cu nădejde. Evr. 6,18-
19. Iertarea păcatelor este primul rod al Sf
Cruci. Lc.23,34 Hr este mielul lui D cel ce
ridică păcatele lumii, dar și al celor care se
recunosc neputincioși și își văd păcatele
lor. Pr cruce au izorât Tainele Biserici. Ne
spune Ev că unul dintre soldați cu sulița
coasta Domnului a împun și îndată a iești
sânge și apă. adică apa botezului și sângele
sfintei cuminecături.
Vestiri
63
Patriarhul Iacov a avut un vis în care se vedea o
scară care avea un capăt pe pământ iar celălalt
captă ajungea până la D. De ce o scară? Scara
este făcut cu cele mai multe ori cu scopul de a
urca îți faci o scară ca să urci. Dintotdeauna
omul a dorit să urce. E nemulțumit cu ceea ce
este el, vrea mai mult. Întotdeauna după ce urci
pe o scară ai o altă perspectivă. Întotdeauna
după ce urci pe scară vezi altfel ceea ce este
jos. Dorința noastră de a urca cât mai sus
dorința noastră după înălțime nu arată altceva
decât dorința nostră după infinit. Niciodată nu
îl vom atinge deplin. Sfinții Părinți au văzut
duhovnicește în această scară pe Maica
Domnului. Iată de pildă în Acatistul
BuneiVestiri spunem așa: Bucură-te, scara pe
care S-a coborât Domnul. Bucură-te, biserică
nefăcută de mână a împăratului tururor
veacurilor.
Maica Domnului este scară fiindcă prin ceea ce
este ea, prin înfrumusețarea sufletului ei, noi
înșine putem urca putem urca spre cer. Noi
înșine îl putem vedea la capătul scării pe
Dumnezeu însuși. Care ce face? Ne așteaptă. Pe
scara aceasta văzută de Iacob îngerii nu doar
urcau ci și coborau. Și nu este doar atât. Pe
scara care este Maica Domnului Dumnezeu
coboară. Coboară de dragul noastru al
oamenilor. MD este scara prin care D coboară
fiindcă prin ea a luat ființă umană Dumnezeu
însuși, s-a coborât la noi, nu a rămas în lumea
Lui. În toate religiile D indiferent cum este
conceput sau închipuit, rămâne în lumea lui
departe de om. Doar în creștinism D coboară.
Ev Ioan vorbind despre Hr ca lumină spune și
iată lumina a venit în lume și întunericul nu a
cuprins-o și s-a sălășluit întru noi. Nu între noi
întru noi în fiecare dintre noi. Cum a venit? Pe
scară, prin MD datorită ei, datorită faptului că
ea a avut curajul să-i spună arhanghelului
Gavriil: Fie! mie după cuvântul tău. Iar în acel
moment D coboară ca lumină în ea, coboară pe
scara cea de flori ca lumină și vine întru noi.
Mai întâi a venit întru ea, dar vine și întru noi.
De aceea MD este o scară. De aceea Iacob după
ce a avut această viziune s-a trezit spunând aici
este casa Domnului. Fac.8,17. Ori ce este
Maica Domnului decât casa Domnului. Se
citește acest fragment din VT la fiecare
sărbătoare a MD pt a ne încredința ca fiecare
dintre noi putem deveni o scară. Noi înșinie! Ce
face scara din visul lui Iacob? Unește 2 lumi
diferite, lumea noastră și lumea lui D. Aceasta
face scara unește 2 lumi care aparent nu au
nimic de-a face una cu alta. Oricare suflet
omenesc care după putința lui îl face prezent în
lumea pe Domnul, oricare asemenea suflet e o
scară și se aseamănă MD. Într-o împrejurare
Mânt vorbea mulțimilor și au venit ucenicii la
dâsul și i-au spus. Mc 3,31-35. Adică oricare
aseamenea om este o scară aseamenea MD pe
care urcă urcă nevoința noastră, osteneala nostră
spre cer și coboară D.
Să ne lăsăm luminați de lumina aceste scări. Să
nu ducem cu noi doar întunericul faptelor
noastre. Să luăm cu noi faptele noastre bune,
virtuțile noastre așa cum a făcut MD pe acestea
să le luăm și să urcăm spre cer. Spune una dintre
pricesnele închinate Nașterii M.D.: Scară dacă
nu era, Domnul nu se cobora/ Tu ești scara cea
de flori cu un capăt peste nori/ Tu ești raiul
preafrumos care ai tras pe Domnul jos. Lucrul
acesta mi-l propune MD prin exempul ei. O
scară pe care noi urcăm și pe care D coboară. O
scară care să fim noi înșine și pe care să-L lăsăm
pe Hr să pătrundă în noi ca lumină. Cine este ea
cea care se naște? Este Maica Bisericii care stă
lângă femeia nevinovată bătută de soțul ei
alcoolic, lângă femeia rănită, este maica
Bisericii care stă lângă copilul fugit de acasă
pribeag pe drumuri, este Maica Bis care stă
aproape de cel schilodit pe stradă de derbedei
care nu mai au niciun pic de omenie, este lângă
cel paralizat pe care nimeni nu-l mai îngrijește.
De aceea pe MD o simțim foarte aproape.
Iubiții mei! O taină este MD fiincă nimeni ca ea
nu și L-a asumat pe D însuși. Ea este cea care da
îl unește pe D cu noi. și de aceea rămâne un
model unic și de neînțeles. Înțelegem ceva din
clipele trăite de ea, dar nu le trăim noi. Și de
aceea chipul ei este unic și de aceea are o aură
pe care mereu o vom admira. I-am cântat în ziua
aceasta nașterea. Este o sărbătoare a bucuriei și
întradevăr nimeni în lume nu va uni Cerul cu
pământul ca om.
Vestiri
14 sâmbătă sărbătoare.
64
Praznicul împărătesc al înălțării Sf cruci își are
originile în anul 335 când s-a găsit lemul crucii
pe care s-a răstignit DIH. După ce împăratul C-
tin cel mare a dat edictul de la Milano în 313
prin care a dat libertate creștinismului, mama sa
Elena a făcut cercetări arheologice în țara
sfântă. Pe Golgota a descoperit sub ruine
lemnul sf cruci. Acolo a construit o biserică
numită a Învierii unde au așezat ca o relicvă
Cinstita Cruce a Domnului și pe care au sfințit-
o în 13 septembrie 335. Fiindcă s-au adunat
mult popor la sfințire a 2 a zi după sfințire
patriarhul Macarie al Ierusalimului înconjurat
de soborul său a înălțat în văzul tuturor Crucea
Domnului pt ca toată lumea prezentă să o poată
vedea și să se poată închina. De atunci se
păstrează în bis drept slăvitoare această
rânduială pe care o săvârșimi în fiecare an de a
scoate crucea în mijlocul bis. Într-o invazie a
perșilor Crucea Domnului a fost răpită iar în
anul 660 Crucea a fost recuperată și Patriarhul
Zaharia de atunci a făcut din nou înălțarea ei tot
în data de 14 sep. De la o sărbătoare locală
această sărbătoare s-a generalizat în întreaga bis
creștină. Dincolo de originea istorică ziua de
astăzi are o semnicație duhovnicească
profundă. Această profunzime ne-o descoperă
Sf Ap Pavel în 1 Cor. 1,18. Sf Părinți spun f
furmos Crucea este trofeul lui Hr, ne însemnăm
cu semnul Crucii noi ne însemnă cu semnul
iubirii lui Hr. Roadele crucii le putem vedea în
cuvintele pe care Domnul le rostește și care au
valoare de testament. .................
Întreg creştinismul poate fii rezumat într-un
singur semn acela al crucii. Crucea nu-i un
lucru uşor din ea iasă binecuvântarea lui D
țâșnește înviere dar la capătul suferinţei. Fără
cruce nu suntem ai lui Iisus Hr. Ca să-L putem
înţelege pe Domnul trebuie să renunţăm la noi
înşine, să ne lepădăm de dorinţele noastre cine
ştie să dăruiască acela dobândeşte, cum spune
părintele Nicolaie de la Rohia într-o carte
faimoasă de predici.
Într-o familie mama care avea meseria de jurist
era necredicioasă însă fiica cam de 16 ani ei era
evlavioasă. Într-o zi mama primește o veste
cutremurătoare. Fiica ei avea cancer osos. A
început tratamentul, a urmat operația f dificilă.
Mama venea zilnic la spital pt a-i fi alături și nu
știa ce să faca. După operație au adus-o în salon
și după ce și-a revenit din anestezie pt ca avea
mari dureri, mama a vrut să-i facă pe plac ca să-
i aline durerea. și a întrebat-o ce ai dori să-ți fac
să-ți cumpăr ceva să-ți cânt ceva, să-ți pun
muzică. Iar fata i-a spus mamei știi ce, citește-
mi patimile Domnului Hr. Mama a rămas
încurcată pt că nu știa de unde să citească. S-a
dus la pr spitalui și i-a spus lucrul pe care vrea
să-l facă să citească patimile Domnului. Și pr i-
a dat o Biblie și i-a arătat de unde poate citi. A
venit în grabă la căpătâiul fetei și a început să
citească încetișor dar hotărât pătimirile. În timp
ce citea fiica ei a adormit senină, iar mama
continua să citeasă. Iar când a terminat s-a
convertit. Momentul morții fiicei a fost
momentul nașterii mamei. Iată cu crucea și
astăzi mai face minuni. De aceea coloana
vertebrală a ortodoxiei este Crucea lui Hr. El nu
stă pe cruce umilit, stă ca un D care ştie că o să
învie pentru ca să ne fie începătură învierii
noastre.
65
Dragi miri, cinstiți nași și stimați nuntași
Explicându-le copiilor ce este crucea
spuneam că este asemenea inelului de
logodnă de căsătorie a mamei și al
tatălui. Este dragostea vizibilă ce se
arată fiilor. Nunta lui D cu noi
oamenii se face prin cruce. O
promisiune veșnică o dragoste fără de
sfârșit.
Sf Maxim Mărturisitorul spune că
după Învierea Domnului pe care o
serbăm în fiecare duminică, așadar
după înviere totul se cere după cruce.
Și nunta e făcută după cruce, ați auzit
că am cântat sfinților mucenici care
bine v-ați nevoit. Mai multe lecții
învățăm de cruce DIH. Mai întâi
vedem o linie verticală, este o
chemare la verticalitate, să fiți
corecți și drepți să fiți oameni cu
coloană vertebrală cu toate că nu este
un lucru ușor. Este singurul mod de a
învige greutățile vieții voastre. O altă
învățătură pe care ne-o oferă crucea
este realismul. Crucea este înfiptă în
pământ, ea nu este dusă după cum
bate vântul. Să fiți realiști în fața
tuturor situațiilor pe care viața ni le
pregătește. Să nu vim visători în toate
tentațiile care ne duc spre păcat spre o
viață lipsită de Hr. să nu viți visători
în fața ispitelor. O altă lecție pe care
să ne-o însușim este echilibrul. Vedeți
linia orizontală a crucii. 1 Cor. 6, 12.
Toate îmi sunt îngăduite dar nu toate
îmi sunt de folos. Echilibrul și
discernământul capacitatea de a
distinge între bine și rău între alb și
negru, să nu vă părăsească niciodată.
Sunt absolut necesare pentru trăirea
voastră printre tentațiile și
provocările acestei lumi.
Un părinte al bisericii contemporan
contemplând crucea l-a văzut pe Hr
dezlipit de cruce. Vedem o persoană
în această ipostază care se aseamănă
cu un dansator care sfârșește actul
final al misiunii sale, o persană care
așteaptă aplauzele și aprecierile
publicului.
Căsătoria nu trebuie să fie doar un
contract, semnat la primărie. Căsătoria
este un dans care presupune pericole și
riscuri. Dacă este asumată așa în
forma aceasta căsătoria devine o
aventură a iubirii care va crea un
climat specific și pt cei care se vor
naște. Nu îndemnurile verbale sunt
cele care fundamentează viața de
căsătorie ci gesturile nonverbale.
Purtându-ne cu demnitate crucea
noastră asemenea lui Hr și nouă ne
sunt pregăți laurii în ceruri.
De multe ori noi privim purtarea
Crucii ca pe ceva dureros, trist, o
purtăm pt că așa trebuie, ca pe o
povară care ne produce durere. Ori nu
este așa, nu asta este imaginea crucii.
Pt adevărații creștini Crucea și
purtarea ei înseamnă bucurie. Ce
înseamnă pt creștini purtarea Crucii?
Să-ți trăiești viața ta așa cum e ea, cu
copii pe care îi ai așa cum sunte ei, să
nu te rușinezi de părinții pe care îi ai
de vecinii pe care îi ai, cu zona în care
te-ai născut,cu posibilitățile
intelectuale, materiale pe care le ai,
să fii mulțumit cu ce ți-a dat D.
Vasile scrie o frumoasă poezie care.
Se numește Crucea mireasă-
Răstignirea din care vă recit o strofă.
"Vin' din Liban"... cânta odinioară
Miresei sacre, marele-ntelept...
și ea-nalțata dintr-un cedru drept
în brate prinse pe Iisus, la piept
și osândiții miri se-mbrățișară,
soptindu-și unul altuia "de când te-
aștept" !
Mirii nașii dimpreună cu toți nuntașii
să trăiască întru mulți și fericiți ani !
66
67
Lc 7,14 Duminica a 20 a după Rusalii este zi
de bucurie, este zi de înviere. Duminca trecută
l-am văzut pe DIH coborând din munte și
ținând o cuvântare specială în care ne învăța să-
i iubim pe toți semenii noștri inclusiv pe
vrășmași. Ev de astăzi ne pune înaintea ochilor
noștri sufletești realități crude. În primul rând
este vorba despre moartea ca mister ca taină
iar în al doilea rând de omul doborât de durera
morții celor dragi și în al trei le rând de
solidaritatea celor din cetate pentru sărmana
văduvă căreia îi murise unicul ei fiu. Poate că
cei mai mulți a venit fie din milă sau din
curiozitatea sau poate din solidaritate. În lumea
antică văduvele erau lipsite de orice sprijin.
Dacă aveai nefericirea să-ți moară și copii erai
a nimănui. Această femeie a trăit drama morții
soțului ei iar acum din nou o vedem la moartea
fiul ei. Întrebarea pe care ne-o putem pune
este: câți dintre cei care au fost prezenți la
această prohodire sau înmormântate a fiului
văduvei din Nain l-au căutat și în timpul vieții?
Ne putem da seama din experienta noastră de
zi cu zi. De câte ori îi căutăm pe cei care pleacă
în lumea de dincolo? Atunci când cineva moare
ne dăm seama că parcă nu l-am iubit îndeajuns,
parcă nu l-am căutat destul, parcă nu am fost
extrem de atent cu el. Locuitorii cetății Nain
l-au căutat pe tânăr doar după moarte. Poate nu
au făcut acest lucru în timpul vieții sale
pământeși. Cei care au fost prezenți la slujba
înmormântării l-au căutat pe acel tânăr în
moartea biologică. Cred că nici unul dintre ei
nu l-au căutat pe acest tânăr atunci când el în
rătăcirile vieții a trăit acea clipă amară a morții
spirituale. Pentru că da acesta este adevăratul
chip al morții cel al indiferenței tale față de D.
al unei supraviețuiri care nu are nicio legătură
cu Creatorul tău. Cunoaștem din Ev că DIH
învie trei pesoane tinere fapt care ne duce cu
gândul la o realitate pe care de multe ori nu o
vedem. Și anume realitatea aceasta a tinereții.
Chiar spunea cineva pe la 14 ani că abia
așteaptă să ajungă la 20 de ani să poată face și
el ce vrea să nu-l mai bată la cap maică-sa. Cu
cât înaintăm în vârstră ne dorim să fim tineri și
când suntem tineri ne dorim să devenim mai
învârstă. Probabil fiecare vârstă are avantajele
și dezavantajele ei. Iar unul din dezavantajele
tinereții este și acesta că se apropie de foarte
multe ori de o moarte sufletească.
Și nu e o metaforă aceasta, nu sunt cuvinte
frumoase care să vă emoționeze. Ci să ne
determine să facem ceva în primul rând în
familia nostră. Vorbiți-le despre Iisus Hr. despre
sfinții Lui, vorbiți-le despre cât bine v-a făcut
vouă D pt că e motivul pentru care venim la bis.
În modul acesta putem să înviem din moartea
noastră spirituală. Să lăsăm rumoarea patimilor
și să-i cerem Domnului: Doamne dă-mi atâta
liniște pe câta zarvă, gălăgie este în mine.
Oamenii morți spiritul sunt la fel ca morții
biologic. Poți să le spui despre D ei nu aud. Sf
Pavel ne îndeamnă ca noi creștinii să fim morți
față de păcat. Rm 6, 2 Mai simți tu atracție față
de păcat? Dacă da înseamnă că nu am murit
față de păcat. Ev de astăzi ne îndeamnă la a
muri păcatului și a trăi pt D. Rm 14, 8
Tinerii sunt oamenii care fie vorba unei bătrâne
vor trebui să ne țină parastasele dacă mai cred în
ele. Este chiar și o rugăciune pe care ați auzit-o
în care spunem că păcatele tinereții și ale
neștiinței noastre să nu le pomenești Doamne.
Hr în momentul în care intră în cetatea Nain
vede această puzderie de oameni vede atâta
tristețe atâta supărare se apropie de femeie și-i
spune: Nu mai plânge! Dar nu se mulțumește
să-i spună doar acest cuvânt consolator care pt
acel moment nu înseamna mare lucru. Hr mai
face ceva. Pune mâna pe sicriul acestui mort și-
i spune: Tinere ție îți zic soală-te. Iisus se
atinge de targa tânărului și prin atingere ia
moartea asupra Lui și dă viața Sa celui mort.
Domnul ia asupra Sa cele ale noastre ca să ne
dea viața Lui se petrece un schimb. Cred că
acest cuvânt adresat sufletului tânărului din
Nain ne sună și nouă. Oare de ce a fost nevoi să-
i spună ție îți zic, de ce nu a spus doar soală-te.
Pt a ne arăta că Hr se adresează sufletului nostru
personal. Pt că Domnul știe că noi sunteam
oameni nepăsători și credem chiar și atunci când
auzim cuvintele Domnului că ele se adresează
altcuiva. De aceea spue Hr ție îți zic nu te uita
în dr și-n stg la altul. Să ne dea Domnul putere
și ajutor în toate zilele vieții nostre spre
lucrarea aceasta
68
Lc 7, 14 Duminica a 20 a după Rusalii
este zi de bucurie, este zi de înviere.
Duminca trecută l-am văzut pe DIH
coborând din munte și ținând o cuvântare
specială în care ne învăța să-i iubim pe
toți semenii noștri inclusiv pe vrășmași,
inclusiv pe pătimași.
Dacă ne uităm în jurul noastru vedem cum
din păcate, iubirea este folosită pt a arăta
tot felul de pofte, tot felul de păcate. Dar
așa cum iubirea de alcool nu se numește
iubre ci dependență și chiar boală, așa
cum iubirea față de trup străin se numește
desfrânare, așa cum dragostea față de
multa mâncare se numește lăcomie, tot așa
și iubirea noastră pe care o avem trebuie
verificată. Iar criteriul de verificare este al
credinței iubiților. Ce spune D că este
iubirea aceea e iubirea adevărată, dacă nu
este minciună, dacă nu este păcat este
anormalitate și nefiresc. Noi avem un D la
care este începutul și sfârșitul și care știe
mai bine ca și noi ce este bine și ce este
rău. Spunea un gânditor creștin încă din
secolul trecut faptul că problema noastră
cea mai mare este că vorbim prea mult de
drepturile omului și nu mai vb despre
drepturile lui D. Sunt drepturile celui care
ne-a creat și dacă El ne-a creat El știe cel
mai bine cum funcționăm. A întrebat
cineva: de ce D ne dă atâtea legi și
învățături prin bis. Și i s-a răspuns de un
părinte. Dacă cumperi un tel mobil nu
primești și instrucțiuni de folosire. Iar
dacă tu nu le respecți dacă spargi nuci cu
el atunci el nu va mai funcționa cum
trebuie. La fel este și cu omul Fac 1,27,
la asta se referă drepturile lui D. Ori din
păcate de drepturile lui D de cele mai
multe ori noi uităm și alegem doar
drepturile noastre greșit de multe ori. De
la Adam și Eva alegerile oamenilor au fost
greșite. Eram așezați în grădina aceea
minunată și nu am putut avea încredere în
porunca lui D de a nu gusta din pomul
cunoștinței binelui și a răului. Sau când
minunată și nu am putut avea încredere în
porunca lui D de a nu gusta din pomul
cunoștinței binelui și a răului. Sau când
Fiul lui D. Hr a fost pus înaintea oamenilor
împreună cu un răufăcător cu Baraba,
mulțimile sigur manipulate au strigat
înaintea lui Pilat atunci când i-a întrebat.
Pe cine vreți să îl elibereaz? Pe Baraba iar
pe Iisus răstignește-L. Oare îl vom mai
răstigni iar pe Iisus prin păcatele și
indiferența noastră. Vă rog dați mărturie
despre drepturile lui D cu viața voastră
trăită după Cuvântul Scripturii. Și dacă
asta înseamnă să ai o discuție cu cineva.
Fă-o mărturisește-ți credința fără rezerve.
Dacă asta presupune să mergi la un vot.
Fă-o mărturisește. Nu ași vrea să fim
înaintea lui D și să fim întrebați: dar tu de
ce te-ai ascuns, de ce te-ai lepădat, de ce
nu ai avut curajul să mărturisești. Vă
îndemn cu foarte multă dragoste să vă
implicați și să votați da pt susținerea
explicitării art 48 alineatul 1 din
Constituție care se referă la căsătoria dintre
soți un bărbat și o femeie. Familia este așa
cum a lăsat-o D. tot despre o familie greu
încercată ne spune și Ev de astăzi. Mai întâi
au trăit drama morții soțului a tatălui din acea
familie și acum vedem înmormântarea fiului
sărmanei mame din Nain. Îl vedem pe Hr că
vine și se atinge de sicriul acestui mort și îi
sune: Tinere ție îți zic: scoală-te. Iisus se atinge
de targa tânărului și prin atingere ia moartea
asupra Lui și dă viața Sa celui mort. Cred că
acest cuvânt adresat sufletului tânărului din
Nain ne sună și nouă. Oare de ce a fost nevoi să-
i spună ție îți zic, de ce nu a spus doar soală-te.
Pt a ne arăta că Hr se adresează sufletului nostru
personal. Pt că Domnul știe că noi sunteam
oameni nepăsători și credem chiar și atunci când
auzim cuvintele Domnului că ele se adresează
altcuiva. De aceea spue Hr ție îți zic nu te uita
în dr și-n stg la altul. Pe tine te cheamă Domnul
fie că ești tânăr fie că ești mai puțin tânăr.
Important este să-i răspundem aceste chemări.
Amin
VESTIRI CUNUNIE
69
D 21 d R Is.55.10-11 Suntem în zi de duminică
zi de înviere, zi de bucurie. Cea de-a 4
duminică în care suntem însoțiți de Ev după Lc.
Suntem în cap al 8 al Ev după Lc și nu-l
pomenesc degeaba săptămâna viitoare mirecuri
este ziua lui de pomenire. Este numită
duminica de astăzi și a Sf Părinți de la sin 7 Ec.
din 787 de la Niceea, care au arătat învățătura
de credință a cinstirii icoanelor porinind de la
Sf Scr. Col 1,15. De atunci părinții bis au
hotărât că nu ne putem apropia de altar fără să
avem de-a dr și de-a stg față DIH și chipul
Maicii Sfinte. Pt ca să-ți dai seama că atunci
când se citește Ev, când se dă pace tuturor sau
când ne împărătășim în spatele tuturor este
DIH. În Ev duminici de astăzi Hr vorbește
despre Împărăția Cerurilor. Și pt că oamenii nu
pricepeau f bine a spus mai multe pilde pornid
de la exemple concrete din viața de zi cu zi.
Era toamnă, timp în care se ară și se fac
semănăturile de grâu. Iar Hr pornind de la
această activitate a ajuns la o realitate spirituală
sau duhovnicească. Spune Pilda
semănătorului pe care tot El o și explică pt a
nu crede că este o lecție agricolă. Este vorba de
un Semănător, care (nu) este D cel ce ne
transmite Cuvântul Său simbolizat în pildă prin
sămânță 1 Ptr.1,23. Ne spune pilda că a
semănat din belșug peste tot. și pe drum și pe
loc pietros și între spini și în pământul cel bun.
Cele 4 categorii de pământ sunt 4 categorii de
oameni, 4 categorii de inimi. Sămânța este
aceeași și este Cuvântul lui D doar
pământurile sunt diferite. Unii oameni au
inima superficială. asemănându-se cu
semințele căzute lângă drum. Sunt oamenii cu
inima ușuratică care s-au obișnuit să se
preocupe cu lucruri de nimic. Aceștia nu iau
nimic în serios nici măcar pe cele mai sfinte.
V12. Păsările cerului care zboară pe deasupra
arată trufia aroganța. Suntem prea deștepți, prea
cultivați ca să mai ascutăm Ev. DIH. Vin
păsările cerului adică diavolii și ne iau cuvântul
lui D din inimă. De ce? Pt că el știe mai bine
decât noi că prin cuvântul lui D împlinit ne
putem mântui. Pasărea trufiei, a neascultării ,
a indiferenței. Iac. 1,21.
Sămânța căzută în loc pietros îi închipuie pe cei
cu inimă împietrită. Aceștia primesc cuvântul
lui D cu bucurie dar la vreme de încercare de
presecuție de frică se leapădă. Ei nu au
motivația credinței lor. Dacă nu ai motivația
credinței tale poate să vină cineva la tine și să
semene îndoiala. De ce crezi în D?
L-ai văzut vreodată. De ce te închini la ic? Ori a
crede în D care se poate reprezenta vizibil în
Iisus Hr a crede în sfinți sunt armele credinței
tale. Vedeți diferența dintre piatră și pământ
mănos nu este f mare. Un pământ roditor poate
să devină pietros dacă este uitat acolo vreme
îndelungată. Iar un teren stâncos dacă este
fărâmițat poate deveni pământ roditor. D vrea să
spargă împietrirea inimilor noastre. Cealaltă
categorie a seminței căzută între spini îi arată
pe oamenii cu o inimă împărțită, oameni duali.
Jumătate cu D, jumătate cu grijile și averile
noastre. Ne spune Domnul ce sunt spinii
plăcerile distracțiile acestei lumi. Sunt oameni
care spun ași merge la bis duminca, dar cum să-
mi închid magazinul? A-și vrea să mă rog dar
am atâtea pe cap că mintea nu-mi mai stă la
rugăciune nicidecum. Bogăția grijile lumești și
poftele acestei lumi sunt 3 cat de spini care
înăbușă sămânța cea bună. Ți cont de ce spui
ceilalți f mult. Într-o povestioară se spune că a
fost un concurs între broscuțe care urcă mai
repede într-un turn. și pe margine erau altele
care le făceau galerie. Le spunea nu se poate
nicio broască nu a reușit să urce până sus. și
după primul etaj jumătate din ele au renunțat.
Cele de pe margine râdeau de cele care se
chinuiau nu aveți nicio șansă. și din toate câte au
dorit să urce doar una singură a reușit. și
aceasta era surdă. Sămânța căzută în pământul
cel bun sunt cei care au o inimă dedicată. Ce
este pământul cel bun? Inima frumoasă și bună
în care sămânța rodește din belșug. Nu este
omul nici a trufiei minții, nici a fricii de
suferințe de dureri și încercări nici a goanei
după plăcere. Cine are urechi de auzit să audă.
Adică atenție cum ascultați. Este o diferență
majoră între a auzi și a asculta. Poți să auzi un
lucru printr-o ureche și-ți iese pe cealaltă. A
asculta înseamnă că auzi cuvântul, l-ai primit în
sufletul tău și îl și aplici. Hr în Ev de astăzi ne
spune că vrea din partea noastră ascultare. Sf
Părinți ne spun f frumos cea mai lungă dinstanță
din lumea este cea de la ureche la inimă. Unii
reușescă sa ducă cuvântul de la ureche la minte
și să-i priceapă sensul, dar cel mai greu este ca
el să coboare din minte în inimă. Numai dacă
ajunge în inimă cuvântul rodește și nu devine o
simplă informație. Roadele au venit ne spune
Ev prin răbdare și stăruință. Închei cu îndemnul
prorocului Os 10,12.
70
D 21 d R Is.55.10-11 Suntem în duminica 21 d
R, este numită duminica de astăzi și a Sf Părinți
de la sin 7 Ec. din 787 de la Niceea, care au
arătat învățătura de credință a cinstirii
icoanelor. De atunci părinții bis au hotărât că
nu ne putem apropia de altar fără să avem de-a
dr și de-a stg față DIH și chipul Maicii Sfinte.
Pt ca să-ți dai seama că atunci când se citește
Ev, când se dă pace tuturor sau când ne
împărătășim în spatele tuturor este DIH. În Ev
duminici de astăzi Hr vorbește despre Împărăția
Cerurilor. Și pt că oamenii nu pricepeau f bine
a spus mai multe pilde pornid de la exemple
concrete din viața de zi cu zi. Era toamnă, timp
în care se ară și se fac semănăturile de grâu. Iar
Hr pornind de la această activitate a ajuns la o
realitate spirituală sau duhovnicească. Spune
Pilda semănătorului pe care tot El o și explică
pt a nu crede că este o lecție agricolă.
Ap îi cer lui Iisus să le explice pilda aceasta.
Păi ce nu era clar îi ea. O parte din semnițe au
căzut lângă drum, e firesc ca să vină păsările
cerului să o mănânce, o parte a căzut pe loc
pietros, e firesc să se ofiliească și cea din
pământ bun să rodească. Ce nu era de înțeles?
Cred că ei s-ar fi gândit la un semănător bun
care nu ar fi făcut ceea ce a făcut semănătorul
din pildă. S-ar fi gândit dacă tot ne vorbește de
un semănător, păi ce fel de semănător este acela
care nu este atent la sămânța lui și o aruncă pe
drum. Păi e firesc să fie călcată în picioare de
oameni și să o mănânce păsările. Ce semănător
este acela care aruncă sămânța în loc pietros
sau între spini. Cine e semănătorul acela?
Adeseori explicându-se această pildă poate
uneori ați și auzit că semănătorul este D. Nu,
nicăieri în Ev nu ni se spune că semănătorul
este D. doar în Ev Lc ne spune ce este sămânța
Lc.8,11. Așadar semănătorul nu este D.
semănătorul în închipuie pe cei pe care D i-a
trimis în lume să vestească Cuvântul lui. În VT
prorocii și oamenenii aleși ai lui D, în NT Ap și
urmașii acestora. Iisus a vrut să transmită prin
această pildă realitate că sămânța lui D ajunge
în sufletele noastre care adesea sunt împietrite
adeseori contaminate de spinii patimilor
adeseori sunt asemenea drumurilor. Așa cum pe
drum merg tot felul de oameni și buni și răi la
fel și în suflet pătrund tot felul de gânduri.
Ev Lc pe care îl pomenim în 18 oct. ne spune că
sămânța este cuvântul lui D. iar atunci când
tâlcuiește spune că sămânța căzută pe drum sunt
cei ce v.12. Sămânța care cade în locuri diperite
ne închipuie pe noi, creștinii. și noi suntem cei
ce facem ca acest cuvânt să fie purtat în lume.
Ne uităm în lumea în care trăim constatăm că ne
păgânizăm. Sămânța lui D care este pusă în
inimile noastre a celor din Bis., trebuie să
rodească. Dacă noi cei care auzim cuvântul lui
D în fiecare duminică nu îl facem să rodeasă,
Hr va fi judecat prin atitudinea noastră a celor
din bis.
Cine are urechi de auzit să audă. Adică atenție
cum ascultați. Este o diferență majoră între a
auzi și a asculta. Poți să auzi un lucru printr-o
ureche și-ți iese pe cealaltă. A asculta înseamnă
că auzi cuvântul, l-ai primit în sufletul tău și îl și
aplici. Hr în Ev de astăzi ne spune că vrea din
partea noastră ascultare. Sf Părinți ne spun f
frumos cea mai lungă dinstanță din lumea este
cea de la ureche la inimă. Unii reușescă sa ducă
cuvântul de la ureche la minte și să-i priceapă
sensul, dar cel mai greu este ca el să coboare din
minte în inimă. Numai dacă ajunge în inimă
cuvântul rodește și nu devine o simplă
informație. Roadele au venit ne spune Ev prin
răbdare și stăruință. Închei cu îndemnul
prorocului Os 10,12.
14 oct parastas pt eroi.
Biserică monument istoric din Săliștea veche
comuna Baciu, datată din sec al 18. Acolo sunt
rădăcinile noastre, bunicii noștri o comunitate
mică. Acoperișul este distrus în totalitate, turla
este într-o parte. Cornii nu se mai pot folosi
doar câteva lotbe câteva picturi cu tema pomului
vieții, Cina cea de taina de pe tâmpla
iconostasului și masa de piatră se mai pot folosi
din actuala bis. Sigur neputința și indiferența
noastră birocrația a creștinilor a dus la ruinarea
acesteia deși se află pe lista monumentelor
istorice.
Concert caritabil folcloric Vasile Soporan..., joi
24 oct ora 19 la casa de cultură a studenților.
Intrarea se face pe bază de invitații, o invitație
costă 35 de lei. Se pot face donții pt a salva
această bisericuță în anul omagial al satului
românesc.
colectă.
71
Sfânta Cuvioasă Parascheva. Cine vrea să se
întâlnească cu D să se tăgăduiască pe sine. Sf
Simeon Noul Teolog. O prăznuim astăzi pe
cuvioasa noastă maică Parascheva mult
folositoarea. Din viața sfintei cunoaștem cu
toți episodul în care copilă fiind aude cuvintele
lui Hr. Mc.8,34 și le-a asumă cu o
responsabilitatea matură. Poate vă veți întreba:
cum poate un copil să înțeleagă atât de bine
cuvintele lui Hr. Când noi cei maturi nu reușim
să metabolizăm tot ce bis ne pune la îndemână.
Cum o fetiță de 10 a reușit să pună în propria
ei viață cuvintele Domnului? Împlinirea
cuvântului lui D a dus-o pe cuvioasa
Parascheva pe culmile sfințeniei, pe culmile
împlinirii sale ca om. Pt că asta înseamnă un
om sfânt: a te împlini a-ți activa toate
potențialitățile pe care D ți le-a dăruit. Asta
înseamnă sfințenia, a fi om după chipul și după
asemănarea lui D. A înțeles cuvioasa că în acest
cuvânt al lui Hr este toată iubirea Lui. Și
întotdeauna măsura sfințeniei unui om care îl
urmează pe D se măsoară în intensitatea care o
are. D nu se uită nici la pozițiile noastre sociale,
nici la frumusețea noastă, nici la inteligența
noastră ci se uită D la intensitatea cu care noi
reușim să-l iubim. Se uită D la capacitatea
noastră de a ne dărui Lui. Vedeți la copii
capacitatea de a se dărui integral celorlalți.
Copii nu-ți oferă dragostea în rate pe bucăți, ei
când îți supun că te iubesc sau când te
îmbrățișează sau când îți spun un cuvânt
frumos simți că aceste cuvinte sau gesturi vin
din toată ființa lor și te învăluie pe tine care ai
nevoie de această dragoste. Harul lui D a ajutat-
o pe sf Parascheva să-și asume această
intensitate a iubirii față de El, urmându-l și
lepădându-se de sine, renunțând la egoism.
Sfinții sunt oameni ca noi care renunță la sinele
propriu se golesc de sine pt a se umple de
dragostea lui D. Asta înseamnă să fii sfânt să te
lepezi de orice formă de afirmare de sine, de a
te pune pe tine în primplanul vieții tale. Lumea
în care trăim ne invită să ne afirmăm pe noi
înșine. Să facem caz de toate calitățile pe care
le avem și dacă se poate toți ceilalți să se
învârtă în jurul nostru. Învățăm din viața Sf
Parascheva că ascultarea de D nu trebuie
amânată, este pt astăzi. Evr 3,15. Nu pt că D
nu ar putea vb și a 2 a zi. Dar s-ar putea să nu
mai aibă la cine vb a 2 a zi.
Sf Parascheva ne învață pe noi cei de astăzi că D
se uită întotdeauna la Intensitatea iubirii pe care
noi i-o dăruim. Și El așteaptă de la noi iubire
totală fără pauze. Cel mai mare pelerinaj din
țară se face la Iași cu prilejul sărbătoriri
cuvioasei Parascheva. Să fie viața noastră ca un
pelerinaj, ca o așteptare înspre Împărăția lui
Dumnezeu. Nu dați crezare niciunui gând
ideologic care ne spune că pelerinajul ține de
lumea veche, că suntem pupători de moaște. Nu
țineți cont de lucrurile acestea. Oriunde în lumea
aceasta este un respect pt viața privată și pt
credința fiecărui om iar lucrul acesta ține de
modernitate: ca să respecți credința celuilalt
chiar dacă tu nu o împărătășești.
Să ne ajute D cel minunat întru sfinți. Sf Cuv
Parascheva ca noi să trăim iubirea lui D cât mai
intens în viața noastră. Acolo unde e iubirea lui
D și în casă este pace și binecuvântare. Acolo
unde este iubirea lui D și copii sunt cuminți și
înțelepți. A întrebat cineva de departe pe un
părinte. Părinte noi suntem din B, acum de hram
e multă lume la Iași. Oare n-ar fi bine să
mergem altă dată. Dacă e ziua ta și cineva îți
urează la mulți ani mâine sau poimâine sau
peste 3 zile, te simți la fel de bucuros ca și cum
ți-ar spune de ziua ta. Bucură-te Sf Parascheva
mult folositoare, pe toți primitoare ocrotitoarea
pelerinilor și aducătoare de sfinți, anul acesta
este la Iași și moaștele sf Tecla împreună cu Ap.
72
Cuvioasa Parascheva s-a născut în prima și au făcut primele cuceriri se schimă și locul de
jumătate a sec XI lea, într-o localitate pe nume destinație al moaștelor ajungând după
Epivat, undeva pe țărmul mării Marmara nu întemeierea statului română bulgar din 1186 de
departe de Constantinopol. S-a născut într-o cei doi frați Petru și Ioniță Asan și stabilesc
familie înstărită de buni creștini. Se spune capitala la Târnovo aduc moaștele cuvioasei
despre ea că la vârsta de 10 când a început să acolo. Turcii ajung în scurt timp să-și extindă
priceapă, a auzit la bis din satul ei cuvintele lui expansiunea imperiului iar urmașii celor 2 frați
Iisus care au răsunat puternic în sufletul ei de de la cârma acelui stat româno-bulgar de la S de
copil, Oricine voiește să vină după Mine să se Dunăre, duc moaștele cuvioase la Belgrad în
lepede de sine să-și ia crucea și să-mi urmeze. Serbia de astăzi. În 1521 turcii ataca Belgradul
Și imediat a început să pună în practică urmarea și transformă Serbia în pașalâc turces moaștele
lui Iisus. Și anume își împarte hainele frumoase cuvioase Parascheva ajung din nou la
pe care le avea copiilor săraci și nu o singură Constantinopol. Sultanul este rugat de Patriarh
dată ci de mai multe ori venea acasă îmbrăcată care permite acest lucru. În 1641 domnul
cu hainele copiilor săraci și așa venea acasă Moldovei Vasile Lupu aduce moștele la el în
fiind adeserori cerată de părinții ei. După țară și sunt așezate la bis Sfinții Trei Ierarhi
moartea părinților ei partea de avere care i s-a ctitoria lui. Multe minuni s-au făcut și aici în
cuvenit ei pentru că mai avea un frate, a Moldova. Trupul ei era așezat într-o raclă de
împărțit-o celor nevoiași care erau îndreptățiți lemn iar într-o seară a doua zi de Crăciun este
la ajutorul celor din jur și apoi s-a retras mai uitată o lumânare și într-un foc mocnit toată
întâi în Constantinopolului iar mai apoi într-o noaptea racla ei de lemn se transformă în scrum
mănăstire de maici Ieracleea, unde a stat o iar a doua zi trupul ei ar rămas intact neatins de
perioadă de timp. Merge în Ierusalim pe urmele foc. Și prefectul Iașului de atunci Leon Negruții
Mântuitorului după care se stabilește la o cu procurorul principal al orașului au consemnat
mănăstire în pustia Iordanului. Are aici o acest lucru. După care moaștele ei s-a depus în
revelație un înger îi spune să se întoarcă în catedrala Mitropolitană din Iași unde se găsesc
locul ei natal. Ea ascutlă de această poruncă până astăzi. Aceasta este foarte pe scurt viața
venită pe calea duhului și se întoarce în Epivat. Cuvioase Parascheva care a apărut pentru prima
Postul și nevoința sa au schimbat-o așa de mult dată îl limba română în Cazania sau Cartea
încât nimeni nu a mai recunoscut-o. Se mută la românească de învățătură Mitropolitului
D 5 d R. la Am
Domnul 30 văzut duminică
și ceva de cumani coborând
și este învață îndin
Varlaam Biserică I Tim 3,6.Parascheva
1643. Cuvioasa Legătura aceasta
a ales
de pe muntele ca
înmormântată fericirilor vindecă
orice străină. Dupăun mai lepros
mulțiși dintre mândrie
să-l urmeze cădere
pe Iisus și moartea
în toată nedar
viața ei apare atât
folosul
pe
anislujitorul
mormântul sutașului,
ei a fostordonanța
uitat deunui centurion
localnici se de
nu cutremurător
a fost doar celînpersonal
Ev de azi. Mândria
ci până începe
astăzi ca
noi toți
păgân,
întâmplădupă care în
ca marea să Capernaum
aducă la țărm o vindecă
trupul unui pe libertate
creștinii absolută
beneficiem dar desfârșește
viața eica autentic
robie absolută.
trăită.
soacra
marinarluiînecatPetru. Apoinaufragiu
într-un îmresurat de mulțime
și localnicii se Ea te face cuvântului
Împlinirea să-i disprețuiești
lui D apedus-o
ceilalți. Dacă eu
pe cuvioasa
merge
gândescîn teritoriul
să-l îngroape păgân dinsă Gadara
nu-l lase unde să îi sunt în centru
Parascheva pe universului? Ceilalți au
culmile sfințeniei, pe preț sau
culmile
vindecă pe cei
putrezească 2 demonizați.
acolo Călătorim
pe țărmul mării. Numai așadar
că nu? Atuncisale
împlinirii înseamnă
ca om. Pt că-i
că disprețuiesc.
asta înseamnădacă un om eu
împreună
groapa aceluicu DIH marinar
pe cărăriles-a mântuirii
făcut și lângă
acum sunt
sfânt:bucricul
a te împliniuniversului
a-ți activa în toate
cine potențialitățile
am încredere?
vedem
mormântulcum acestei
acestea cuprind
cuvioaseatât uscatul câtIar
Parascheva. și În
pe mine
care Dși țiapare lepădarea de D.
le-a dăruit.
apele.
noapteaPe celmarecare se stârnește
a săpat ogroapafurtunăpeviolentă
nume Mândria se grefează
Ceea ce înseamnă că ope niște
viață calitățideale
autentică tale
creștin
pe care Domnul
Gheorghe primește o liniștește
poruncă îndoar vis cu cuvântul,
să scoată de exagerate.
nu are efectMândria îți dă ta
doar asupra mincinoasa
personal ci convingere
și asupra
descoperindu-se
acolo trupul nealterat înaintea ucenicilor
al cuvioase Paraschevasăi ca și că ai tot timpul
urmașilor tăi șidreptate.
nu numai Apare dorințaistoriei
ci asupra de a-i
Stăpân al stihiilor înnaturii.
să-l înmormânteze Ajunge
altă parte. în ținutul
În același timp învăța
neamului pe tău.
alții,Acestea
de a-i nu stăpâni, ca episcop
sunt povești este cao
Gherghesenilor
o credincioasă care din satera pepăgân.
numeAici ne spune
Eftimia are politician
realitate pecacare părinte,
o trăim dorința
și la de
carea-mi impune
ar trebui să
Ev Lc Hr vis.
același liniștește sufeltul unui
Localnicii om tulburat
dezgroapă de
trupul voia mea asupra
reflectăm mai mult.celuilalt
Viațacaredeeste o manifestae
creștin autentic
duhul celcare
cuvioasei rău.răspândea
Așa cum Domnul plăcută
o mireasmă a liniștitși clară
trăită a nu
mândriei.
presupune Sf Siluan.
neaparatTu spui că viața în
să mergem ta
valurile
îl așeazăașa în va potolisatului
biserica și patimile
cu hramul noastre
Sf este
pustietare
nuamară, că ai necazuri.
înseamnează Dar Domnul
să ne părăsim familia.îți
omenești.
Apostoli unde Lc. stă
8,27-28.
200 de ani.Lucru curios este
Făcându-se că
multe spune smerește-te
Dar o viața trăită înși duhul
vei vedea că nenorocirile
credinței nu rămâne
dacă
minuni oamenii
în viețilese celor
îndoiaucarecăse Iisus
rugaudin lui DNazaret
lângă tale se vor preface
nerăsplătită de D. atâtîn tihnă. Domnul
la nivel iubește
personal cât peși
este
racla Fiul lui D.moaștele
cuvioasei demoniisale dinauacest sărman
fost duse în oameni
familial,dar îngăduie
colectiv. Acestaîntristări ca oamenii
este mesajul să-și
sărbătorii
posedat îl mărturisesc
Constantinopol. ca fiind
Când turcii F luiîn D
au ajuns celui
Europa cunoască
de astăzi. neputința și să se smerească. Iar pt
Preaînalt. Ori Iisus le interzice această semerenia lor să-L primească pe Duhul Sf cu
mărturisire, această laudă. El nu se bucură că care toate sunt bune. Războiul spiritual este
demonii îl recunosc ca Fiu al lui D. Noi ca crâncen pt cei mândrii iar pt cei smeriți este
oameni dacă am fi lăudați de vrășmașii noștri ușor. Din păcate noi nu vrem să ne smerim,
ne-am bucura. Dacă acesta care mă urăște mă vrem doar să ni se împlinească voința noastră.
apreciază înseamnă că este ceva adevărat. Hr le Omul mândru refuză orice critică nu suportă să i
interzice demonilor să-l vestească pt că ei nu se poruncească nici măcar să i se spună ceva. E
făceau aceasta cu gând bun. O făceau ca să-i agresiv, ironic. De multe ori face pe prostul sau
zădărnicească planul de mântuire. De aici pe mutul, nu mai are liniște lăuntrică, tot timpul
învățăm un lucru: pe Hr nu-l propovăduim este bănuitor. Când bănuim tot timpul că ala
oricând oricum oriunde. Pt că s-ar putea să este așa celălalt așa este din mândrie.
facem mai mult rău decât bine. Trebuie să Catalogează imediat, nu are încredere în
cerem de la D înțelepciune pt a vedea când este oameni, ți-e frică ca să nu-ți facă nimeni vreo
momentul și care este măsura pe care omul o pagubă. Cel mândru nu-și poate cere iertare
poate primi. Hr le permite demonilor să intre public nu uită jignirile chiar dacă aparent le-am
în turma de porci care se arună în mare. au iertat. Cel mândru este permanent într-o
venit locuitorii cetății Lc 8.35-37. Paguba a împrăștire a gândurilor. Risipit-a pe cei mândrii
întunecat mintea oamenilor acelui ținut, în cugetul inimii lor. Diavolul așadar nu poate
câștigul lor material însemna mai mult decât un lupta împotriva smereniei pt că smerenia este
om câștigat pt familia lui. Ev de astăzi ne haina lui D. Sf Antonie cel Mare s-a rugat lui D
dezvăluie două realități teribile. Cea a unui om ca să-l ierte chiar și pe demon. și îngerul lui D a
cu duh necurat și cea mister al morții, legată de venit la Sf Antonie și i-a spus: D îi iartă chiar și
faptul că își făcea locuință din mormite. pe diavol dacă se smerește și își cere iertare de
Înțeleasă adânc moartea este despărțirea la D. Dar el nu vrea să facă lucrul acesta din
spirituală de D. prima despărțire de D a făcut-o caza mândrie de a fii una cu D.
demonul așa cum ne învață profetul Isaia 14,2;
13-14. vedem aici pricina căderii care este
orgoliu sau mândria de a fi asemenea celui
Preaînalt. Sf Ap Pavel
73
D 23 d R După ce Hr spune pilda
semănătorului pe care am auzit-o duminica
trecută, s-a urcat în corabie și a traversat lacul
Galileii. Călătorim așadar împreună cu DIH pe
cărările mântuirii și acum vedem cum acestea
cuprind atât uscatul cât și apele. Pe mare se
stârnește o furtună violentă pe care Domnul o
liniștește doar cu cuvântul, descoperindu-se
înaintea ucenicilor săi ca Stăpân al stihiilor
naturii. Ajunge în ținutul Gherghesenilor care
era păgân. Aici ne spune Ev Lc Hr liniștește
sufeltul unui om tulburat de duhul cel rău. Așa
cum Domnul a liniștit valurile așa va potoli și
patimile noastre omenești. Lc. 8,27-28. Lucru
curios este că dacă oamenii se îndoiau că Iisus
din Nazaret este Fiul lui D. demonii din acest
sărman posedat îl mărturisesc ca fiind F lui D
celui Preaînalt. Ori Iisus le interzice această
mărturisire, această laudă. El nu se bucură că
demonii îl recunosc ca Fiu al lui D. Noi ca
oameni dacă am fi lăudați de vrășmașii noștri
ne-am bucura. Dacă acesta care mă urăște mă
apreciază înseamnă că este ceva adevărat. Hr le
interzice demonilor să-l vestească pt că ei nu
făceau aceasta cu gând bun. O făceau ca să-i
zădărnicească planul de mântuire. De aici
învățăm un lucru: pe Hr nu-l propovăduim
oricând oricum oriunde. Pt că s-ar putea să
facem mai mult rău decât bine. Trebuie să
cerem de la D înțelepciune pt a vedea când este
momentul și care este măsura pe care omul o
poate primi. Hr le permite demonilor să intre
în turma de porci care se arună în mare. au
venit locuitorii cetății Lc 8.35-37. Paguba a
întunecat mintea oamenilor acelui ținut,
câștigul lor material însemna mai mult decât un
om câștigat pt familia lui. Ev de astăzi ne
dezvăluie două realități teribile. Cea a unui om
cu duh necurat și cea mister al morții, legată de
faptul că își făcea locuință din mormite.
Înțeleasă adânc moartea este despărțirea
spirituală de D. prima despărțire de D a făcut-o
demonul așa cum ne învață profetul Isaia 14,2;
13-14. vedem aici pricina căderii care este
orgoliu sau mândria de a fi asemenea celui
Preaînalt. Sf Ap Pavel învață în Biserică I Tim
3,6. Legătura aceasta dintre mândrie cădere și
moartea ne apare atât de cutremurător în Ev de
azi. Mândria începe ca libertate absolută dar
sfârșește ca robie absolută. Ea te face să-i
disprețuiești pe ceilalți. Dacă eu sunt în centru
universului? Ceilalți au preț sau nu? Atunci
înseamnă că-i disprețuiesc. dacă eu sunt
bucricul universului în cine am încredere? În
mine și apare lepădarea de D.
Mândria se grefează pe niște calități ale tale
exagerate. Mândria îți dă mincinoasa convingere
că ai tot timpul dreptate. Apare dorința de a-i
învăța pe alții, de a-i stăpâni, ca episcop ca
politician ca părinte, dorința de a-mi impune
voia mea asupra celuilalt care este o manifestae
clară a mândriei. Sf Siluan. Tu spui că viața ta
este tare amară, că ai necazuri. Dar Domnul îți
spune smerește-te și vei vedea că nenorocirile
tale se vor preface în tihnă. Domnul iubește pe
oameni dar îngăduie întristări ca oamenii să-și
cunoască neputința și să se smerească. Iar pt
semerenia lor să-L primească pe Duhul Sf cu
care toate sunt bune. Războiul spiritual este
crâncen pt cei mândrii iar pt cei smeriți este
ușor. Din păcate noi nu vrem să ne smerim,
vrem doar să ni se împlinească voința noastră.
Omul mândru refuză orice critică nu suportă să i
se poruncească nici măcar să i se spună ceva. E
agresiv, ironic. De multe ori face pe prostul sau
pe mutul, nu mai are liniște lăuntrică, tot timpul
este bănuitor. Când bănuim tot timpul că ala
este așa celălalt așa este din mândrie.
Catalogează imediat, nu are încredere în
oameni, ți-e frică ca să nu-ți facă nimeni vreo
pagubă. Cel mândru nu-și poate cere iertare
public nu uită jignirile chiar dacă aparent le-am
iertat. Cel mândru este permanent într-o
împrăștire a gândurilor. Risipit-a pe cei mândrii
în cugetul inimii lor. Diavolul așadar nu poate
lupta împotriva smereniei pt că smerenia este
haina lui D. Sf Antonie cel Mare s-a rugat lui D
ca să-l ierte chiar și pe demon. și îngerul lui D a
venit la Sf Antonie și i-a spus: D îi iartă chiar și
pe diavol dacă se smerește și își cere iertare de
la D. Dar el nu vrea să facă lucrul acesta din
caza mândrie de a fii una cu D.
74
D 23 d R După ce Hr spune pilda
semănătorului pe care am auzit-o
duminica trecută, s-a urcat în corabie și a
traversat lacul Galileii. Călătorim așadar
împreună cu DIH pe cărările mântuirii și
acum vedem cum acestea cuprind atât
uscatul cât și apele. Pe mare se stârnește o
furtună violentă pe care Domnul o
liniștește doar cu cuvântul, descoperindu-
se înaintea ucenicilor săi ca Stăpân al
stihiilor naturii. Ajunge în ținutul
Gherghesenilor care era păgân. Aici ne
spune Ev Lc Hr liniștește sufeltul unui om
tulburat de duhul cel rău. Așa cum
Domnul a liniștit valurile așa va potoli și
patimile noastre omenești. Lc. 8,27-28.
Lucru curios este că dacă oamenii se
îndoiau că Iisus din Nazaret este Fiul lui
D. demonii din acest sărman posedat îl
mărturisesc ca fiind F lui D celui
Preaînalt. Ori Iisus le interzice această
mărturisire, această laudă. El nu se bucură
că demonii îl recunosc ca Fiu al lui D. Noi
ca oameni dacă am fi lăudați de vrășmașii
noștri ne-am bucura. Dacă acesta care mă
urăște mă apreciază înseamnă că este ceva
adevărat. Hr le interzice demonilor să-l
vestească pt că ei nu făceau aceasta cu
gând bun. O făceau ca să-i zădărnicească
planul de mântuire. Ev de astăzi ne
dezvăluie două realități teribile. Cea a
unui om cu duh necurat și cea mister al
morții, legată de faptul că își făcea
locuință din mormite. Înțeleasă adânc
moartea este despărțirea spirituală de D.
prima despărțire de D a făcut-o demonul
așa cum ne învață profetul Isaia 14,2; 13-
14. Vedem aici pricina căderii care este
orgoliu sau mândria de a fi asemenea celui
Preaînalt. Sf Ap Pavel învață în Biserică I
Tim 3,6. Legătura aceasta dintre mândrie
cădere și moartea ne apare atât de
cutremurător în Ev de azi.
De multe ori Mânt când îi vindeca pe cei
demonizați nu vorbea cu demonii îi facea chiar
să tacă. Să nu vorbim cu gândurile. Părinții Bis
ne învață să nu vorbim să nu stăruim asupra
gândurilor rele. Greșala noastră este că ne
confundăm cu gândurile noastre bune sau rele
spune sunt gândurile mele. Dar părinții ne învață
că dacă roadele unui gând sunt rele adică
învârtoșarea, frica, trulburarea spaima, nu este
de la noi nu este de la D. este de la cel rău. Ori
noi suntem atât de încrezători în noi înșine încât
credem că sunt gândurile noastre. Dacă un gând
aduce roade bune de pace de bucurie de
deschidere este de la D. În lupta cu aceste
gânduri este continuu. În lupta cu gândurile nu
se discută. Să nu iei în seamă gândurile cele
rele. Greșala cea mai mare este să ni le asumăm
să ne speriem mai ales gândurile murdare de
hulă împotriva lui D. Exact cum ai trece printr-
un loc și din spatele tău mai mulți bețivi ar
începe să te strige să te cheme înapoi să te
înjure. Tu știi că dacă te întorci și vorbești cu ei
mai rău o să fie. Mai bine îți continui drumul ca
și cu m nu i-ai auzi. Cam așa ar tebui să ne
comportăm cu gândurile rele nu te interesează.
Părinții ne spun că dacă vrei să eviți cu totul
întâlnirea cu demonul pt că dacă el vede că
apleci minte spre cele rele atunci el vine cu
gânduri aparent bune. Iar părinții ne spună că tu
să nu primești niciun gând nici pe cele rele dar
nici pe cele bune. Pe cele bune primește-le 2 -3
s. Îți aduci aminte de pădurea din jurul satului
tău,un gând bun. Ajunge 2-3 secunde pt că
foarte ușor ajungi la gânduri de răutate. În
pădure trăiesc și porci mistreți. Porci are și
Vasile un intrat în gredina mea mi-a făcut
pagubă. În câteva secunde anungi la gânduri de
răutate. și dacă e gândul cel mai bun nu îl lăsa
mai multe de câteva secunde. În toate să trăiești
în prezent să trăiești clipa. Atenția la trecut sau
la viitor distruge totul. Părintele Arsenie Boca
spune eu trec prin lume sa și cum ai trece printre
copaci pădurii. Îi admiri îi vezi frumoși dar nu
te oprești și vezi alții și alții. Sf Ap Pavel ne
spune: pt toate uitându-le spre cele dinainte să
tindem adică spre D. toate sunt frumoase toate
sunt interesante dar ținata noastră este pre D
spre Împărăția Sa. Aceasta este calea pe care ne-
o arată părinții. D să ne ajute și să ne întărească
pt toți.
75
Lc 12, 8-9 În fiecare dacă ne uităm în
calendarele noastre este pomenit unul sau
mai mulți sfinți. Azi îi sărbătorim pe
Sfinții Cuvioși Mărturisitori Ardeleni:
Visarion și Sofronie, Nicolae Oprea,
preoții Ioan din Galeș și Moise Măcinic
din Sibiel. Ei s-au străduit prin viața lor
să lumineze în jurul lor lumină din
Lumina lui Hr. Ei au pus în practică în
viața aceasta pământească poruncile sfinte
și descoperirea Mântuitorului nostru Iisus
Hr. Ei sunt sfinții care acum 2 veacuri și
jumătate L-au mărturisit pe DIH, ei sunt
sfinți făcuți din preoții monahi și
credincioși simplii și ciobanii acestui
popor din Transilvania. Românii din
Transilvania vreme de sute de ani au fost
robi în propria lor țară. Au trăit într-o altă
stăpânire, într-un regat care se numea pe
el Apostolic într-un regat maghiar care a
venit aici cu sabie și cu foc și care i-au
stăpânit pe românii noștri vreme de
aproape o mie de ani. Vreme de 9 veacuri
românii și-au pierdut pămâturile și-au
pierdut averile și au devenit robi, un popor
întreg să stea îngenunchiat. A stat
îngenunchiat însă numai cu trupul numai
pentru viața pământească. Ei au știut un
lucru. Stăpânul poate să-ți robească trupul
poate să-i ia averile poate să-ți ia și viața
dar asupra sufletului nu are nicio putere.
Sufletul este a lui D iar acest lucru
strămoșii noștri l-au știut, de multe vecuri
nu doar de 1000 de ani de când ungurii s-
au făcut aici stăpâni. De 2 mii de ani
strămoșii noștri îl cunoșteau pe DIH din
predica Sf Ap Andrei și de la Sfinții
Părinți. Stăpânitorii acestui pământ au
încercat cel puțin în 2 rânduri să-i treacă
pe strămoșii noștri ortodocși la credința
lor. Prin veacul al 15 lea când maghiarii
îmbrățișa-se crednița protestantă
reformată. Au încercat să-i atragă și pe
români la ei la calvinism. Iar apoi pe la
1700 s-a schimbat săpânirea Transilvaniei,
au venit habsburgii austriecii și au ocupat
Ardealul. Ei erau catolici ei au venit pe la
1700, ce și-au pus în gând să-i treacă pe
românii din Ardeal la catolicism.(au
eparhii până astăzi numai în Transilvania)
Și nu au făcut lucrul acesta nu de dragul
mântuirii românilor, pt că îl cunoșteau românii
pe Hr și nu aveau neovoi să-i învețe nici Calvin
nici urmașii papei. Ei voiau ca trecându-ne la
Calvinism sau la catolicism să rupă legătura și
unitatea sufletească care ne unitatea cu românii
din Țara Româneasă și cu cei din Moldova. Și
dacă nu au reușit să facă lucrul acesta să ne rupă
de unitatea de credință cu români din Moldova
și ȚR. acest lucru s-a datorat sinților
Mătrurisitori Ardeleni. Dacă un episcope și mai
mulți protopopi au trădat ortodoxia nu au trădat-
o țăranii, preoții de rând din satele apropiate de
munții Carpați. Călugărul Visarion a venit
dinspre Banat în 1744 aducându-le aminte
românilor să nu-și lase credința strămoșească.
Exemplul lui a fost urmat de alți preoți de
credincioși care au făcu memorii, s-au dus la
Viena la împărăteasă. Așa a spus un mărturisitor
iar cuvintele lui s-au păstrat. Acest cojoc care e
pe mine acum este al meu dar dacă vrea crăiasa
să mi-l ia i-l dau. Cu aceste mâini și picioare cu
care am lucrat zi de zi ca să plătesc dările, ele
sunt ale crăiesei și dacă vrea să mi le ia nu am
ce face. Dar n-am decât un suflet pe care îl
păstrez pt D din cer și nicio putere omenească
nu-l poate îndoi. Nilolae Oprea om simplu un
oier din Săliște împreună cu Pr Moise Măcinic
din Sibiel au pleca la Viena cu jalba prin care
cereau liberatea de credință ortodoxă. Iar
Împărăteasa drept mulțumire i-a trimis în
temnița de la Kufstein unde au și murit după 30
și ceva de ani de închisoare. Se păstrează o
scrisoare trimisă de soția lui Stana din Săliște cu
data anului 1784. Se ruga atunci de fiul
împărătesei care era Iosf al 2 lea. Mărite
împărate dacă se poate, au trecut 30 de ani de
când nu mi-am văzut bărbatul poate și-o fi
ispășit pedeapsa poate te înduri și te
milostivești să-l eliberezi. O scrisoare
înduioșătoare.
Au fost vremuri grele și până la urmă
împărătateasa Maria Teraza a tolerat un
episcope orthodox în Transilvania de origine
sârbă, la Rășinari într-o modesta căsuță
țărănească, reședință a episcopilor de origine
sârbă Ghedeon Nichitici și Gherasim
Adamovici, se mai păstrează și acum, iar mai
apoi la Sibiu.
Ce sunt sfinții decât nicște stele care strălucesc
pe cerul bis.Sfinții Ardeleni sunt luceferii care
străluces pe un fond de întuneric al istoriei pt
noi cei din Transilvaniei.
76
în această zi de 21 oct ne amintim în mod
special de 5 făclii de 5 mărturisitori ai BOR.
Sigur că în conștiința noastră a celor care trăim
în aceste zile această sărbătoare nu este adânc
înrădăcinată. În episcopia noastră de câțiva ani
este trecut cu roșu. Acest lucru nu scade cu
nimic importanța sărăbătoririi mărturisitorilor
și mucenici, Moise Măcinic Ioan de Galeș
Nicolae Oprea care au reprezenat interesele
românilor din Transilvania. Iubiți credincioși,
condcul preoților Moise și Ioan spune așa: Să
prăznuim astăzi pe urmașii lui Hr preoții Moise
și Ioan care s-au arătat pe pământul
Transilvaniei ca niște făcli aprinse ale dreptei
credințe, pt care au primit cununa muceniciei.
Și cu dragoste să străigăm: Bucurați-vă
mărturisitori ai lui Hr și apărători ai credineței
noastre strămoșești. Iubiți cred 2 lucruri a-și
vrea să subliniez în această meditație. Pe de-o
parte să vedem ce au înțeles acești sfinți pe care
îi sărbătorim, cum i-a Luminat D prin
pogorârea harului DS peste ei. Iar pe de altă
parte cum putem să exprimăm în durere
bucuria. tot ce trăim astăzi este legat de
mijlocul sec al XVIII lea când în Transilvania
sufletul românilor sângera puternic: pe de-o
parte pt că nu aveau drepturi cetățenești ca
ceilalți locuitori ai Transilvaniei iar pe de altă
parte de mai bine de 4 decenii li se luase
dreptul de a se putea ruga în credința lor
stămoșească. Între 1698-1701 cei care
conduceau fâiele imperiului habsburgic au reuși
să îl convingă pe episcopul de atunci Atanasie
să îmbărțișeze credința catolică. El a făcut o
înțelegere cu conducătorii de atunci pt că
socotea că doar așa va obține anumite drepturi
pt românii oropsiți și că aceia i-au promis că nu
vor schimba nimic din legea strămoșească doar
atât că vor trebui să fie pomenit ca întâistătoror
al Bis Papa de la Roma. Nu i s-a părut mare
lucru episcopului de atunci și a trecut cu o
seamă dintre protopopi. Poporul de rând nu a
simțit această trecere. și vreau să înțelegem că
pe atunci informația nu circula așa de repede
cum circulă astăzi. Poate după 5 sau 10 ani se
auzea câte o informație care astăzi se propagă
cu viteza internetului. Iubiți cred dacă a făcut
bine episcopul ortodox că a trecut la catolicism
putem cântări și socoti și astăzi. Dacă ar fi să ne
raportăm la tensiunile care au fost și mai sunt
nu atât de intense prezente între comunitățile
ortodocșilor și celor uniți cu Roma. Ori lucrul
acesta se întâmplă pt că nu înțelegem nici până
astăzi că adevărul este deplin și nu poate să
lase compromisul să își facă loc. În cartea a
2Mac. 6 despre ce înseamnă să ți de dreapta
credință și să fii vizionar, adică să înțelegi că a
te lepăda de cele sfinte chiar dacă ai da bine și
ți-ai salva viața pt un moment și chiar dacă i-ai
convinge pe cei din jurul tău că ai rezolvat
problema cel puțin pt o scurtă perioadă de timp,
totuși pe tremen lung este perdantă. 2Mac.
6,20-31 unde se vorbește despre un înțelept
bătân Eleazar pe numele său. Pe atunci evreii
erau sub stăpânire greacă și se încerca din
răsputeri să se impună cutul păgân. Una din
probe era
aceasta a gustării cărnii de porc. Dacă ar fi
gustat din carnea de porc s-a fi lepădat de
credința mozaică. și bătrânul Eleazar om
binevăzut cu trecere și cu mulți prieteni a trecut
și el prin acest flitru prin această încercare. A
refuzat a fost amânat procesul, urma să îl
condamne la moarte. Au venit câțiva prieteni la
el și i-au spus: pregătește orice fel de carne vrei
tu să nu fie de porc și o guști în fața oamenilor
că nu au ei de unde să știe ce fel de carne
consumi. Noi doar vom spune că este carne de
porc. și auziți ce spune v. 24-29: nu se cuvine
vârstei noastre a fățărnici, ca mulți din cei tineri
să socotească că Eleazar cel de 90 de ani a trecut
la obiceiurile celor de alt neam. Prin această
fățărnicie să nu creadă cineva că și cei drepți
care au obținut drept cuvântul se pleacă adică
fac compromisuri. Aceasta a fost viziunea
acestui om înțelept. Atenție că suntem modele pt
copii noștri și din pricina prefăcătoriei mele ei
să se amăgească și ocară bătrânețelor mele să-
mi agonisesc. Voi reveni aspura texului din 2
Mac la sfârșitul cuvântului meu când vom găsi
un răspuns la întrebarea: cum se poate ca în
durere să simți bucurie. Iubiți cred spuneam că
acești sfinți pe care îi săbătorim au ținut credința
strămoșească și au luptat pt drepturile neamului
lor și au făcut-o cu devotement fără să țină cont
că pot să își piardă viața. Ei reprezintă Bis așa
cum o cunoaște clerici monahi și oameni de
rând. Toți și-au întins mâinile și și-au uni
puterea credinței să mai salveze ce mai puteau
salva. Pr Ioan din Galeși și Moise au murit în
cumplita temniță de la Kufstin din Munții
Tirolului. În 1776 scria o cronică despre pr Ioan
din Galeș că vorbind cu niște negustori care l-au
căutat a zis: pt nimic în lume chiar dacă îmi voi
pierde viața de credința strămoșească nu mă voi
lepăda. Acești oameni au simțit și au trăit
adevărul pe care îl incmbă credința
strămoșească biblică, hristică, patristică. Ce au
înțeles ei? Au înțeles sensul adevărat al vieții.
Au în că pt puțin aici pe pământ nu merită să
pierzi multul de acolo. Au înțeles ce nu a înțeles
episcopul ce s-a unit cu Roma. Au înțeles că nu
poți să fi model pt generațiile vitoare dacă eși
slab. Au înțeles că nu se poate și așa și așa. nu
poți să fi mărturisitor spunând că este bine și așa
și altfel. În sensul acesta este edificator un text
din Sf Maxim Mărturisitorul din Filocalia a 2 a.
Umbra morții este viața omenescă. Puteți
vedea și dvs ce înseamnă umbra unui copac a
unei clădiri. Umbră nu este clădirea. Înțeleasă
această moarte ca poartă spre cele veșnice. Prin
urmare dacă cineva este cu D acela poate spune
limpede: chiar dacă voi umbla în mijlocul
umbrei morții nu mă voi teme de rele că Tu cu
Mine ești. Aceasta au înțeles și au trăit sfinții
mărturisitori. În mijlocul umbrei morții de unde
nu mai este scăpare nici în stg nici în dreapt nici
sus nici jos doar în nădejdea pusă în D îți dă
curaj este un adevăr absolut. Dacă ei și-au
pierdut viața cum să se bucure așa cum noi
spunem în Acatisitul Sfinților. Răspunsul îl
găsim la Eleazar Mac. 6,20-31. Aceștia au fost
și sfinții mărturisitori și-ai dat cu bucurie viața
pt credință și neam. Amin.
77
Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir. In 15,17
Cuvântul pe care doresc să vi-l pun la suflet l-
am intitulat așa: Iubirea adevărată este mai
tare decât moartea. Hr ne poruncește să ne
iubim unii pe alții, precum El ne-a iubit. Ori
constatăm faptul că în general iubirea noastră
este slabă este anemică. Ori porunca aceasta a
iubirii au împlinit-o sfinții. Adevărul că iubirea
este mai puternică decât moartea, s-a arătat cel
mai bine în sfinții mucenici, în sf Mucenic
Dimitrie Izvorâtorul de Mir. Sigur viața lui este
rezumată în troparul pe care l-am auzit de mai
multe ori. Mare apărător te-a aflat întru
primejdii lumea, Purtătorule de chinuri, pe tine
cel ce ai biruit pe păgâni. Deci, precum
mândria lui Lie ai surpat şi la luptă îndrăzneţ
ai făcut pe Nestor, aşa Sfinte Dimitrie, pe
Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască
nouă mare milă. A trăit pe vremea împăraților
Maximian și Dioclețian. Era în timpul celei de-
a 10 persecuție împotriva creștinilor. Împăratul
roman venea biruitor dintr-o luptă cu sciții. A
trecut prin orașul Tesalonic unde Dimitrie era
guvernator. Constatând împăratul că Dimitrie
nu participă la manifestările victoriei unde
trebuiau să aducă jertfe zeilor care i-au ajutat,
să se închine împăratului ca unui zeu, să asiste
la luptele gladiatorilor, l-a interogat și acesta a
recunoscut că este creștin. La închis în temniță.
Îîmpăratul Maximilian ordonat să fie arestat și
aruncat în subsolul unei băi publice. Acolo se
făcea focul pt a încălzi marile bazine. A stat
închis o perioadă de timp în subsolul acela. Au
vrut să-l ascundă de creștini și mărăturia lui să
o reducă la tăcere, dar nu au putut. Aici în
temniță pe Dimitrie l-a vizitat un tânăr creștin
pe nume Nestor care trebuia a 2 zi să se lupte în
arenă cu temutul gladiator Lie. Sf Dimitrie l-a
încurajat pe Nestor zicându-i printre altele. Și
pe Lie îl vei birui și pe Domnul îl vei mărturisi.
și întradevăr chiar dacă Nestor era mai
neexperimentat în comparație cu Lie l-a biruit.
Împăratul supărat că luptătorul lui preferat a
pierit, i-a martirizat pe Dimitrie și pe Nestor în
26 octombrie 296.
2Mac. 6,20-31 unde se vorbește despre un
înțelept bătân Eleazar pe numele său. Pe atunci
evreii erau sub stăpânire greacă și se încerca
din răsputeri să se impună cutul păgân. Una din
probe era aceasta a gustării cărnii de porc. Dacă
ar fi gustat din carnea de porc s-a fi lepădat de
credința mozaică. și bătrânul Eleazar om
binevăzut cu trecere și cu mulți prieteni a trecut
și el prin acest flitru prin această încercare. A
refuzat a fost amânat procesul, urma să îl
condamne la moarte. Au venit câțiva prieteni la
el și i-au spus: pregătește orice fel de carne vrei
tu să nu fie de porc și o guști în fața oamenilor
că nu au ei de unde să știe ce fel de carne
consumi. Noi doar vom spune că este carne de
porc. și auziți ce spune v. 24-31.
Sf sărbătorit astăzi îl urmează pe Hr până la
capăt chiar și-n moartea fiind străpuns cu sulița.
Atunci când a fost ucis a ridicat mâna dreapă ca
să-l străpungă ca pe Hr. În fața morții omul este
cel mai sincer. În trecut se adunau părinții și
văzând cum moare vreun frate știau cum a fost
viața lui. Ultimul gest pe care l-a făcut Sf
Dimitrie amintea de Dumnezeu. Acest lucru
arată că mintea lui neîncetat era îndreptată spre
D și iubea fiecare gest al lui Hr. Dimitrie a fost
străpuns cu lăncii în adâncurile acelei băi unde a
și murit. Moartea unui sfânt ascunde în ea
sămânța învierii.
Martirii sunt coloanele Bis. în jurul marelui
stâlp de foc care este în potirul din care ne
împărtășim. Pătimirea Sfântului este pătimirea
lui Hr.Aasta-i taina iubirii. Iubirea un cuvânt
atât de demonetizat astăzi, ori înțelesul ultim al
iubirii îl găsim la Hr și la sfinții Lui. Iubirea
unește persoanele care se iubesc. Cine iubește
devine una cu persona pe care o iubește. Sf
Dimitrie a murit ca HR, uitat, disprețuit dar în
slava dragostei lui D. . Sf Dimitrie izvorâtorul
de Mir este exemplu de iubire absolută față de
D. și față de semenii săi. Nu a răbdat
nedreptatea, s-a rugat pt Nestor iar rugăciunea i-
a fost ascultată. Rugăciunea sa a fost una
puternică pt că el a făcut multe de dragul lui Hr.
Așa de multă putere are rug noastră cât facem
noi pt Hr de dragul Lui. Sf mucenici au
îndrăzneală către D. știm lucrul acesta din Sf
Scriptură. Ap.6, 9
Să-I mulțumim Domnului pt darul Sf Dimitrie și
să ne povățuiască în toate zilele vieții noastre.
Amin.
78
S-a lăsat cucerit de Iisus Hr și mărturia lui în
Tesalonic a fost atât de puternică încât
Putere mărturiei lui Dimitrie o putem ști din
binecuvântarea pe care o dă unui creștin pe
nume Nestor.
Sângele sfinților este sămânța creștinismului
spune Tertulian.
Pe locul acelei băi publice s-a ridicat o bis. cea
mai veche din Grecia iar Sf. Dimitrie a devenit
ocrotitorul orașului Tesalonic. Este pentru noi
creștinii un far al credinței, care a stat demn
împotriva urgiei lui Galeriu a fost sacrificiul
unui demnitar care a obținut o victorie prin
înfrângere prin răbdare și dragoste până la
moarte.
ne spune că Sf Ioan Ev l-a văzut pe DIH având
în mână o cartea mare care avea 7 peceți.
În cartea respectivă era cuprinsă toată istoria
omenirii. Nimeni nu a putut deschide pecețile
decât Hr. Iar când a deschis pecetea a 5 a v.9.
mulți au fost omorâți ca și ei. Sf Dimitrie,
Nestor și chiar și-n zilele noastre în Siria, în
Africa Cred că acest cuvânt adresat sufletului
tânărului din Nain ne sună și nouă. Oare de ce a
fost nevoie să-i spună ție îți zic, de ce nu a spus
doar soală-te. Pt a ne arăta că Hr se adresează
sufletului nostru personal. Pt că Domnul știe că
noi sunteam oameni nepăsători și credem chiar
și atunci când auzim cuvintele Domnului că ele
se adresează altcuiva. De aceea spue Hr ție îți
zic nu te uita în dr și-n stg la altul. Pe tine te
cheamă Domnul fie că ești tână fie că eși mai
puțin tânăr.
79

Duminica a 24 dupa Rusalii Iair Evr. 11, 6

Zi de duminică, zi de înviere. Cuvântul pe care
a-și dori să vi-l pun la suflet l-am intitulat așa:
Apropierea de Dumnezeu se face prin
credință. Am văzut că azi Evanghelistul Luca
de două ori vorbește despre credință. Mai întâi
spune despre credință ca forță, iar apoi despre
credință ca formă de cunoștere.
Femeia cu scurgere de sânge vine la Hr să ia o
putere magică iar Hr Domnul îi dă o lecție și
prin ea și nouă: că ne vrea pe noi înșine într-o
relație personală cu El. Din această minune noi
vedem modul cum lucrează Dumnezeu cu noi
oamenii. Cine se apropie de El cu credință este
înfiat. O numește fiică. Îndrăznește fiică . Lc.
8, 48. ce mai putea să îndrăznească biata femeie
după 12 ani de neputință trupească și necurăție
spirituală? Înrăznește să crezi că e posibil, că D
poate să facă cu tine minuni dacă te apropii de
El, așa cum ești tu, dar cu sinceritate. Nu
așteaptă D de la noi decât să îndrăznim să ne
apropiem de El prin credință. Oricât de
nevrednici ne-am socoti să venim înaintea Lui
personal. Femeia se apopie de Hr cu credință și
simte cum din Domnul iese o putere care
împletită cu credința ei face minunea. Nu
întâmplător Domnul o vindecă acum pe această
femeie. Ea are o scop foarte bine precizat,
pentru a-i întări credința lui Iair și cu aceasta
ne arăta o altă față a credinței ca și formă
adevărată de cunoaștere. Ne arată că
repreznetanții legii vechi trebuie să înțeleagă că
Mesia a venit și că nu mai trebuie să aștepte pe
altcineva. Că toate textele mesianice pe care ei
le tâlcuiau la sinagogă s-au împlinit în persoana
lui Iisus.
80
În această Duminica a 24 dupa Rusalii am
ascutat un pasaj din Ev după Lc care îl continuă
pe cel din duminica trecută. Dacă vom merge
acasă și vom citi tot cap 8 al Ev după Lc vom
vedea o cascadă de minuni: potolirea furtunii
pe mare, vindecarea demonizatului din ținutul
Gherghesenilor, învierea fiicei lui Iair și
vindecarea femeii bolnave de 12 ani. Ziua
Domnului care este duminica trebuie să o
petreci cu DIH care este ascuns în cuvântul
Său. Această pericopă cum se spune în limbaj
grecesc. Pericopé înseamnă a decupa, a tăia pe
margine. Ori ca să înțelegem un fragment
trebuie să știm măcar ce a fost înainte și ceea ce
urmează. Hr se afla în cetatea Capernaum, era
îmbulzit de mulțimea dornică să-l asculte și
dintr-o dată apare un personaj căruia I se dă
numele Iair- cel luminat. El nu era neaprat
preot, era cel care întreținea casa de rugăciune a
evreilor din Capernau. Lc.8,41-42. Pe drum
Iisus se întâlnește cu a altă femeie mai învârstă
care era bolnavă de 12 ani. Pt noi cei de astăzi
femeia aceasta avea o problemă medicală. Să
fii într-o continuă hemoragie, să simți cum
viața ți se scurge secundă cu secundă este o
prboblemă de sănătate. Pt evei orice scurgere
de sânge care se face împotriva firii îți aduce o
stare de impuritate de necurăție care cere apoi
ritualuri special de purificare. Această femeie
era condamnată la singurătate, nu avea voie să
se atingă de nimeni devenind o ființa
marginalizată. Așa înțelegem mai bine gesturile
pe care le face ea: se apropie de Iisus, probabil
a auzit că este un vinedecător special, vine prin
spate pt a nu știi nimeni ce vrea să facă, și se
atinge de tivul hainei lui Hr. odată ce s-a atins
Iisus reacționează: S-a atins cineva de Mine?
Femeia vine, cade la picioarele Mânt și îi spune
tot. Hr îi spune: fiică, credința ta te-a mântuit,
megi în pace. Femeia cu scurgere de sânge
vine la Hr să ia o putere magică iar Hr Domnul
îi dă o lecție și prin ea și nouă: că ne vrea pe
noi înșine într-o relație personală cu El. Din
această minune noi vedem modul cum lucrează
Dumnezeu cu noi oamenii. Cine se apropie de
El cu credință este înfiat. O numește fiică.
Îndrăznește fiică . Lc. 8, 48. ce mai putea să
îndrăznească biata femeie după 12 ani de
neputință trupească și necurăție spirituală?
Înrăznește să crezi că e posibil, că D poate să
facă cu tine minuni dacă te apropii de El, așa
cum ești tu, dar cu sinceritate. Nu așteaptă D de
la noi decât să îndrăznim să ne apropiem de
El prin credință. Oricât de nevrednici ne-am
socoti să venim înaintea Lui personal. Femeia
se apopie de Hr cu credință și simte cum din
Domnul iese o putere care împletită cu credința
ei face minunea. Nu întâmplător Domnul o
vindecă acum pe această femeie. Ea are o scop
foarte bine precizat, pentru a-i întări credința
lui Iair. Tocmai în timpul în care Hr vorbea
cu femeia v. 49-50. În sufletul lui Iair se dădea
o luptă crâncenă. O luptă între credință și
tăgadă, această luptă este dată în sufletul
oricărui om. În această luptă Iair are de trecut
mai multe obstacole în credința lui. Mai întâi
vin slujitorii săi și îi spun: fata ta a murit nu-L
mai deranja pe Învățătorul. Adică din moment
ce fata ta a murit Învățătorul acesta nu mai are
ce să facă. Vedeți îndoiala și tăgada credinței lui
Iair. Hr îl întărește pe Iair în credință spunându-i
nu te teme, nu te lăsa intimidat crede numai. Nu
lăsa îndoiala să biruiască credința din sufletul
tău.
Ajung în casă cei care îl văd pe Domnul că îl
îmbărbătează pe Iair fata nu a murit ci doarme
râd de El. Îi scoate pe toți afară și face gesturile
acestea pe care le vedem pe icoana Învierii pe
care o avem în mijlocul nostru, o prinde de
mână energic pe copilă care era jos și îi spune:
Copilă scoală-te, deșteaptă-te. Felul Mânt de a fi
nu era unul molâu și fără energie. Să ne amintim
că a umblat pe mare în furtună, că îl ridică pe
Petru cu putere din valrurile învolburate. Lc.
8,55. Este f important iubiți credincioși ca în
această luptă dintre credință și tăgadă să trăim
într-o stare de har. E important să nu ne pierdem
reperele credinței noastre care sunt sfinții,
slujbele bis. Așa cum Domnul i-a dat lui Iair
reper pe cale vindecându-o pe femeia cu
scurgere de sânge.
Acesta este profundul mesaj pe care Hr l-a
transmis prin minunile săvârșite din Evanghelia
de astăzi. Să cultivăm credința, să-o mărturisim
prin viața noastră. Mt.10,32, prin rugăciune,
prin virtuți și mai ales prin faptele noastre. Iac.
2,17. pentru că minunile în viața noastră apar
prin apropierea de Dumnezeu pe care omul o
face prin credința Evr 11, 6.
Să-l rugăm pe Domnul să ne dea mai multă
credință așa cum au făcut Ap în Lc. 17, 5.
pentru a fii mai aproape de Domnul și de
semneni. Din păcate atmosfera în care tărim
noi nu este una favorabilă credinței. Se spune
că era un om care venea cu regularitate la bis și
de cum venea se punea în genunchi și prin
diferite gesturi arăta cât e el de credincios. După
ce ieșea din bis era cel mai rău om. Și oamenii
curioși l-au întrebat pe pr: ce ziceți de el se va
mântui sau nu. Iar pr a zis depinde unde îl
prinde moartea. Dacă îl prinde în bis pocăindu-
se de faptele sale cele rele se va mântui dacă nu
Dumnezeu știe. Soluția nu este să stăm toată
ziua în bis. Soluția e să mutăm bis și în casele
noastre. Evr.12,1-3 lupta dintre credință și
necredință.
Vecernia de 16
Luminația 1 noi vineri de la 17
81
Acesta este rolul Bis e locul unde te
linişteşti. Este cel mai bun tratament pt
psihicul tău dar mai ales pt sufletul tău.
Este locul în care te umplii de pace. Bis
este Ierusalimul întâlnirii cu D şi
întâlnindu-te cu D te întâlneşti şi cu
oamenii. Omul care se întâlneşte cu D
depăşeşte orice teamă orice angoasă.
Ierusalimul şi Ierihonul sunt 2 perspective
pe care D ţi le pune în faţă. În Ierihon poţi
să alegi dar îţi face o publicitate atât de
agresivă a ceea ce înseamnă marea Moartă
plăcerea aceasta încât aproape
unidirecţional mergi spre acest sens. Exact
ce ne spune societatea de astăzi faceţi ce
vreţi totul este la liber faceţi ce vreţi. Toul
ţine de noi, care trebuie să fim oamenii
cerului oamneni care să ne bucurăm de
Ierusalimul nostru cel de fiecare zi. Să ne
creem în viaţa noastră câte un Ierusalim în
fiecare zi. Şi să ne putem retrage de
fiecare dată când sunt vâltori când vin
tâlharii când ne împing spre Ieihon să ne
retragem în Ierusalimul tăcerii noastre.
Acolo unde ştim că este El care ne
aşteapta. Pt că ne-a spus-o stau la uşa şi
bat. Fă din viaţa ta un Ierusalim al
prezenţei lui D.
emil jurcan
Evreii aveau o concepție foarte strictă
despre fluidele care sunt în organismul
omului. Orice fluid care iese din ritmul său
natural și în primul rând sângele, îl face pe
cel care îl pierde necurat spiritual. Orice
sânge și al celor răniți în accidente sau în
lupte și sângele femeii. Pt evrei sângele
care se scurge din om este semnul morții,
când ți se scurge sângele începi să mori.
La evrei moartea era semnul stăpânirii
celui rău asupra oamenilor. Aveau
impuritate religioasă, rituală. Iar pt asta
trebuiau să facă curățiri speciale, prin
îmbăieri. Orice everu care se atinge de
sânge primește această stare de impuritate
spirituală. Când a trecut preotul și levitul
pe lângă cel bătut și rănit. Nu neaparat din
lipsă de milă, nu s-au atins de el pt a nu
deveni necurați. și trebuiau să facă 3 zile
de îmbăieri și ritualuri de curățire.
82

Lc.8,52 E toamnă târzie, ne aflăm pe vii sau pentru noi în mod personal.
1 noiembrie, dată la care toate Pentru noi înșine de multe ori nu știm ce
confesiunile creștine îi pomenesc pe ce cerem sau cerem și nu primim pentru că
plecați în eternitate. Este un moment în cerem rău. Dar pentru cei adormiți,
care ne arătăm iubirea și recunoștința când ne rugăm pentru ei întotdeauna
noastră fața de toți cei din veac cerem bine. De aceea avem în popor
adormiți întru nădejdea învierii și a cuvântul acesta: despre morți numai de
vieții veșnice. În seara de luminație bine. Nu îți este îngăduit să-i vorbești
suntem între lacrimi şi flori! Când se de rău pe cei adormiți pentru că ei nu
aprind lumânările, și ne năpădesc se pot apăra, nu-ți pot da replica.
amintirile. De fiecare dată când se Rămâne o legătură existențială a
aprind lumânările pe morminte, noastră cu cei dragi ai noștri. Nădejdea
cărările dorului devin tot mai noastră a creștinilor este aceea că prin
bătătorite. Câte amintiri nu se deapănă rugăciunile Bis, prin dumnezeiasca Lit.
din caierul vremurilor trecute. ne întâlnim cu înaintașii noștrii. A te
Ne-a ajutat D să ne adunăm la ceas ruga pt cineva care a părăsit această
vesperal de seară în amintirea celor viață nu este o simplă datorie
dragi ai noștri mutați din această lume creștinească ci este o continua declarație
în veșniciei. Slujba Parastasului aduce de iubire. În taina Învierii lui Iisus Hr
ușurare atât rudeniilor noastre (părinți, suntem
Am 8,11 Rog toți
nu lasaîmpreună.
Doamne să Ca mi seși întâmple
creștini ceva
frați,Suntem
surori,
în anași,
22 a adormite
duminică după în Domnul,
Rusalii însoțiți avem grav o ca sădatorie
te pot iubi. sfântă față insistă
A 3 oară bogatul de v
cât și
denouă, celor Domnului
de cuvintele care facem din pomenirea
Ev după Lc. Am mormintele
30. Pocăința celor
este ce s-au mutat
întoarcerea cu lacrimiînși cu
lor. auzit
Cuvântul
o Ev care parastas
rezumă f înseamnă
bine întreaga a sta
istorie veșnicie.
a părere E de orăudatorie
de la păcat creștină să șinede la
la virtute
persoanei
alături de cei umane. Episodul
dragi, a te descris astăzi nu
înfățișa diavolul
aducem aminte la de D. ceinudinaintea
înseamnănoastrăschimbare
este doar
înaintea o simplă
cuiva fie pildă
că rostită
este de în Domnul
viața Hr.și săconfesiunii.
le aranjămPocăința este stare
mormintele. Pt care îl face pe
aceasta
aceasta fie că s-a mutat în eternitate. avem nevoie de credință puternică, de sau
Ests mai mult decât o pildă pt că știm f bine de om să evite starea de iad. Fărăă căință
obicei pildele nu conțin nume de persoane. Ori spovedanie și schimbarea vieții chiar dacă va
Mulți dintre cei plecați dintre noi nu au multă speranță și iubire curată, care se
în Ev de astăzi apare numele lui Lazăr care învia cineva din morți tot în iad vom ajunge.
avutînseamnă
un „sfârșit
ceva.creștinesc”,
D este ajutorulau murit
meu șideapare nascștimdincare
rugăciune și seLazăr
a fost urmarea arată în fapte
a înviat din morți
moarte
numelenăprasnică,
patriarhului fărăAvraam. de Pe vesteevreiiîn carebune.și ptNumai
aceastaastfel
oameniivom cinsti
căutau să-lcum
ucidăseși pe
accidente, războaie,
auzeau aceste cuvinte în închisori
ale Mânt. acestefărăpersoane cuvine
Iisusmemoria
care l-a eroilor
înviat șicare pe s-au
Lazăr.jertfit
In.12.10.
lumânare alții auînsă
erau cunoscute adormit
ceea ceneîmpăcați
nu știau ei este și ceeași aBogăția
înaintașilor noștri.
în sine nu este Ne rugăm
rea. Bogăția care îi ajută
ce s-a cu
neiertați întâmplat
noi, ba dupăuniiînmormântare,
chiar ne-au ce s-a și pe semeniiHr
Mântuitorului săiCel
construiește
Răstignitraiul. Cu ce a
și Înviat
întâmplat
blestemat saudupă
aumoartea bogatului șiToate
fost blestemați. a săracului grești bogatul?
din morți să reverse Nu harul
ni se spune că a toți
Său peste furat, că
Lazăr.seUnul din mesajele Ev deSfintei
astăzi este avea odihnesc
bogăția obținută
acestea dezleagă prin Jertfa cei care aici șipepretutindeni,
căi necinstite. să Care a
îndemnul la pocăință la schimbarea vieții după fost totuși greșala lui? Este vorba de indiferență.
Liturghii şi rugăciunile de slujba le dăruiască odihnă sfintă întru
cuvântul lui D. cele 2 persoane din Ev Lazăr și Era indiferent față de un om care nu cerea mare
Parastasului.
bogatul suntÎnopuseacestea,
atât înpreotul roagă unulnădejdea
viața aceasta Învierii,
lucru. Bucățile iar de
acelea nouăpâinecelor
dacă ce ne-
tot le arunci
pe Dumnezeu
bogat – sărac,săcâtdezlege
și în viațasufletele
viitoare. celor
Lazăr tace am la adunat
câini măcarladămi-le această
mie. A slujbă
fi indiferent a față
răposați,
în timp de orice vorbește
ce bogatul blestem sau cuparastasului
în continu de soarta semenilor să tăine înseamnă dăruiască
a te izola în
afurisanie
Avraam.şi v24.
de totBogatul
păcatulnusufletesc
reușește și să-și binecuvântarea
egoism care te Sa. duceNe rugăm
spre iad. Părintelui
depășească
trupesc. egoismul
Este foarte nici după
folositor ce părăsește
să știm că ceresc Nu caau fost
celorindierenți
din veacfață de biserică ....
adormiți să le
odatălumeaceaceasta și-l vede
morţii pe Lazăr
noştri tot ca pe facă
primesc o Crăpatul
parte lemnelor.
de odihnă în împărăția Sa.
slugă care
dezlegare și trebuie
ușurare,să-l slujeacă.
primimAvraam și noi însă îl Ieri de lasă
Dumnezeu presiunea
îi iertedinși instalație o țeavă a cedat
să îi odihnească
refuză între noi și voi v26. Din fericire pt noi și toată apa s-a scurs în pământ.
iertare şi dezlegare de păcatele și în pace iar pe dvs să vă mângâie și să vă
această prăpasite a fost umplută de dragostea
blestemele
lui Hr – care
care a se transmit
sărăcit pt noidin pt neam
ca să ne dăruiască binecuvântarea Sa cea
în neam. Avem
îmbogățească. această nădejde
În comparație cu sărăciacă lui Hrcerească totdeauna acum și pururea și
rugăciunile pe care
pt noi, fiecare din leceifacem
prezențipentru
în bis cei suntem în vecii vecilor . și zicem împreună:
adormiți
bogați.sunt
Hr pemult
crucemai ascultate
era fără mâncare, defărăD Ap,Tată nostru. Liturghia pentru cei
decâtfără o haină
cele pe care pe El. A sărăcit
le facem complet
pentru ceipt ca peadormiți vineri 8 oiembrie 2019
noi să ne îmbogățească. Așadar câtă vreme ai
un acoperiș deasupra capului, o haină pe tine,
un pahar de apă și un pahar cu apă poți să te
consideri un om bogat. În al 2 lea rând bogatul
în chinuri fiind își amintește de cei 5 frați ai săi
de pe pământ v 28. Însă și de data asta este
refuzat. Părintele Avraam îi reamintește de
proroci v29. Ce spun prorocii Am 8,11. Sunt
oameni care așteaptă să le moară cineva drag ca
să audă cuvântul Scripturii. Sau să le iasă o
analiză greșită ca să se pocăiască și să-și
schimbe viața. De aceea ne învață Ev de astăzi
să nu așteptăm să avem necazuri în viață pt a ne
aduce aminte de Domnul. Folosește cât mai
bine aceste căi ale mântuirii sufletului calea
Scripturii și a pocăinței. Cere-ți lui D : te rog
83
Samarineanul milostiv Rm.12, 15
DIH s-a coborât pe pământ ca un
samrinean milostiv pt ca să ne înţeleagă
durerile şi problemele. Nu ştiu câţi dintre
dvs a-ţi auzit ce înseamnă empatia. A
empatiza înseamnă a te transpune în
pielea celuilalt. Iar DIH s-a transpus în
pielea noastră ca să simtă ca şi noi, ca să
sufere ca şi noi. Pr şi levitul au putut să
treacă pe lângă cel căzut între tâlhari pt că
n-au fost în stare să se pună în pielea lui.
De aceea am şi plecat de la acest verset pe
care l-a scris Sf Pavel. El şi motivează în
1 Cor 12,26 care ar trebui să fie motivele
pt care ar trebui să avem empatie faţă de
toţi oamenii din lume. Este mare virtutea
aceasta a empatiei care ne determină ca
atunci când semenii noştri sunt în
suferinţă să suferim împreună cu ei să-i
ajutăm pe cât ne stă în putinţă. Rm12,15.
Ne spun părinţii că atunci când un om este
în suferinţă şi ai empatie faţă de el
suferinţa lui se înjumătăţeşte iar atunci
când te bucuri cu cel ce se bucură această
stare de fericire se dublează. Cum să te
pui în pielea celui care suferă, a celui care
are nevoie de ajutorul tău. DIH ca să nu
mai fim nepăsători faţă de cei din jurul
nostru s-a întrupat, a luat toate ale noastre
înafară de păcat arătând empatie absolută
faţă de noi oamenii. Victor Hugo spunea:
cine vrea să facă ceva găseşte mijloacele
cine nu vrea să facă găseşte motive. Când
noi vrem să ne mântuim sufletele noastre
găsim mijloacele găsim biserica,
Spovedania Scriptura. Daca nu vrem stăm
departe nepăsători. Să ştiţi că opusul
iubirii nu este ura ci indiferenţa. Uitaţi-vă
cum samarineanul s-a pus în pielea celui
rănit. S-a dat jos de pe asinul său l-a
pansat l-a dezinfectat cu undelemn şi vin
şi l-a pus pe asinul său. Cine mergea pe
asin înainte? Samarineanul, iar acum el
trebuie să meargă pe jos şi este pus
bolnavul pe asin. Cine mergea călare in
vremea aceea stapânul iar slujitorul?
mergea pe jos. samarinteanul nu a facu
altceva decât să-l recunoască ca stăpân pe
cel bolnav iar el să-i slujească. Să ne
amintim de părintele credinţei de Avraam
despre care ne spune Biblia că stătea în uşa
cortului şi privea, dacă nu vine vreun străin
să-l slujească. Fac.18, 1-2 iar când vin
persoanele Sfintei Treimi ce zice v3.
Avraam cel care era bogat zice că el e
robul. Ce să facem pt a moşteni viaţa
veşnică? În primul rând să ne punem în
pielea celuilalat, oare cum ne-am simţi
când ar trece pe lângă noi cineva
nepăsător. Hr n-a trecut nepăsător pe lângă
noi el vine şi ne cheamă pe fiecare vrea să
ne aline rănile vrea să ne spele, să ne aducă
la spitalul duhovnicesc care este Bis. Omul
nu trebuie decât să-şi deschidă inima şi să
zică, da Doamne şi eu sunt căzut. Oare
tâlharii patimilor şi ai păcatelor nu te-au
rănit şi pe tine? Empatia care izvorăşte din
dragoste are o putere extraordinară. Şi ni
se spune în Ev judecătii universale MT.25
celor buni le va zice v.34 ori de câte ori a-
ţi văzut vreun om că este în situaţia aceasta
şi a-ţi avut empatie faţă de el faţa de mine
a-ţi avut. L-aţi slujit pe el şi de fapt M-aţi
slujit pe mine. D. nu te va întreba niciodată
cât ai postit cât ai fost de deştept ci cât ai
iubit. Povestea un anestzist că era la
operaţie de rinichi iar medicul prof. l-a
adus pe un stagiar să vadă şi el. Dacă n-ar
fi el nu a-şi fi nici eu nici tu nici el. Cea
mai importantă persoană din Ev de azi este
cel căzut între tâlhari. Cel care are nevoie
de empatia noastră, e văduva e necăjitul.
Toată acţiunea se desfăşoară în jurul lui.
Un pr care mergea la o conferinţă vede un
beţiv căzând la semafor şi se gândeşte că e
cu taxi, că e în oraş străin, că întâzie la
conferinţă, că nu ştie unde e spitalul, că nu
ştie acorda primul ajutor. Şi că de ce a băut
ca un nesimţit. În timp ce se gândea au
venit 2 şi l-au ridicat. Când vedem o
suferinţă să nu filosofăm să nu
generalizăm ci să facem ceva concret._
84
Parabola Samarineanului milostiv este una
din cele mai frumoase şi cele mai
complexe şi care se înţelege f uşor. Este
vorba despre relaţia dintre noi în faţa lui
D. Nu exprimă doar un comportament
social ci este modul noi între noi ne
ajutăm sau ne luptăm în prezenţa lui D. Hr
rosteşte această pildă pt a le arăta iudeilor
că lumea lui D este mare, că ea nu se
rezumă doar la poporul ales care nu are
niciun drept să se creadă superior pt că pe
toţi i-a creat D. Iar noi trebuie să arătăm
dragoste pt orice om şi orice lucrare a lui
D. Şi ia Mânt două repere Ierusalimul şi
Ierihonul. Ierusalimul este oraşul sfânt
prin excelenţă este locul căpăţânii dar şi
axa lumii. Pt că în tradiţia creştină dar şi
evreiască lumea lui D are ca punct central
Ierusalimul. Aşa cum musulmanii trăiesc
aceeaşi experienţă că aici Alah a
binecuvântat iar Mahomed s-a urcat la cer
pe acel cal mitologic şi a văzut raiul.
Aşadar 3 religii care venerează un singur
loc. Este locul în care rugăciunea nu se
termină niciodată pt că atunci când într-o
bis se încheie rug începe în alta. Iar când
într-o credinţă se termină rug începe în
alta. Ierusalimul cetatea păcii ar trebui să
fie locul în care pacea rug şi credinţa să
fie la ele acasă. Îngăduie D ca în această
cetate a păcii să fie încă tensiune. Îi lasă
pe oameni să creadă că ei pot să pună
rânduială. În Ier ar fi nevoie de un singur
strigăt către cer către D. Ierusalimul ar
trebui să fie locul în care oamenii uită care
ce credinţă au, în care oamenii ar trebui
să-şi zâmbească să-şi dea mâna şi să-i
mulţumească lui D fiecare pe limba lui.
Din această cetate ne spune pilda pleacă
un om coboară spre Ierihon. Cetate care
nu e departe de Marea Moartă. Este
aproape şi de Iordan dar şi de M Moartă. e
Locul duplicitar, în care poţi să primeşti şi
viaţă dar şi moarte. Nu mai e locul
rugăciunii. Cea mai mare povară este
atunci când eşti pus să alegi între
plăcere şi asceză. Pt că cei mai mulţi din
păcate alegem plăcerea. E mult mai uşor
să stai să dormi să lâncezăşti să a i bani să
trăieşti cu prietenii. Dar nu înseamnă că
dacă este mai uşor este şi mai liniştit. Pt că
toate acestea lasă un gust atât de amar şi-ţi
dai seama că dincolo de asta tu propriuzis
eşti un om sărac. Pt că niciodată nu ai
sufletul plin niciodată nu eşti mulţumit.
Omul sărac de multe ori e mai bogat decât
bogatul. Pt că prima condiţie a bogăţiei e
să fii mulţumit. Omul când coboară din
rugăciune spre dualitate, de cele mai multe
ori coboară spre distrugere. Nu este om
care să se roage şi să nu aibă o stare de
linişte. Omul acela în momentele sale de
rug este cel mai bogat om pt că este
împlinit. Toţi am simţit fie şi un moment
în care D ţi-a umplut viaţa şi nu mai vrei
nimic altceva. Eşti prea bucuros pt a avea
ceva în plus. Iar în dualitate când poţi să te
rogi sau să-ţi prierzi timpul în plăcere, în
plăcere te-ai simţit obosit. Ai simţit că
muzica aceea masa aceea te oboseşte mai
mult decât o zi de muncă la câmp. Între o
noapte de rug care te linişteşte şi o noapte
care te epuizează, n-ar fi mai bine să alegi
Ierusalimul rugăciunii. Omul care pleacă
din Ier spre Ierih de fapt abandonează
liniştea. De aceea este limpede de ce
duşmanii îl atacă şi-l lasă aproape viu. Aşa
încât cei 2 care au trecut pe lângă el au
crezut că este un mort şi au trecut repede
pe lângă el şi pr şi levitul. Şi abia mila lui
D care este samarineanul îl vede îi
bandajează rănile şi-l duce la casa de
oaspeţi care este Bis. În readuce la
Ierusalim, nu-l mai coboară spre Ierihon.
85
Pilda samarineanul milostiv este una dintre cele
mai cunoscute. Cei care participați la Taina
Sfântului Maslu este prima din cel 7 Ev. Această
pildă a fost spusă de Domnul Hr pt a explica ceva
și anume: cine este aproapele nostru? Lc 10, 27
Acest rabin ne arată că era un cunoscător al Legii
citând din .Dt.6 și din Lev.19. Dar vrând să facă
pe deșteptul să-l ispitească pe Domnul pune
întrebarea cine este aproapele meu? Iar Domnul
îi răspunde cu faimoasa pildă a samarineanuli
milostiv. În Scripturile cele vechi în loc de
cuvântul aproapele era cuvântul vecin. Să iubești
pe vecinul tău ca pe tine însuți. În original este
cuvântul plision care se traduce cu vecin. Porunca
iubirii îi implică în primul rând pe cei aproape de
tine soț, soție copii, părinți, frați. Cum spunea un
părinte nu mă poate crede nimeni că-i iubesc pe
negrii, pe unguri sau pieile roșii dacă nu-i iubesc
și nu-i ajut pe cei din familia mea pe vecinii mei,
din imediata mea apropiere. Să-i dai unui evreu
exempul de urmat un samarinean era un lucru
scandalos. Cine a fost aproapele? Învățătorul
nici măcar nu vrea să-i pronunțe naționalitate.
Imită-l pe ăla care face cu adevărat faptele
dragostei și ale milei. Astăzi este foarte la modă
cuvantul acesta “iubire” sau “dragoste”, încât
credem că știm mai toate despre iubire. Vine însă
Sf.Sc să ne corecteze înțelegerea noastră
deformată despre dragoste. Vine Cuvantul lui
Dumnezeu si ne spune: Ce inseamna dragostea
față de aproapele? Înseamnă să-l iubesti așa cum
te iubesti pe tine însuți. Dar oare știm noi să ne
iubim pe noi înșine? Ce intelegi prin a te iubi
pe tine? A-ți fi bine? A fi sănătos? A-ți indeplini
toate dorințele? A fi fericit? Cam asta inteleg
oamenii prin “a se iubi pe ei înșiși”. Cuvantul
Scripturii ne spune că s-ar putea să trăim în
înșelare în ceea ce privește iubirea de noi înșine.
De ce? Zice Evanghelistul Ioan: 1 In.5, 2-3. Deci
cunoaștem că iubim pe aproapele nostru ca pe noi
înșine, dacă iubim pe Dumnezeu și împlinim
poruncile Lui. Atunci când mă, iubesc pe mine
însumi, dar calc o poruncă a lui Dumnezeu
această iubire de sine nu e binecuvantata de
Dumnezeu. Este acea iubire de sine de care
dumneavoastra tot auziti prin îndreptarele de
spovedanie că este rădăcina a tot pacatul. Așadar,
este iubire de sine care este binecuvantata de
Dumnezeu si dupa dupa chipul careia Hristos
Domnul ne cheamă să ne iubim aproapele. Și este
iubire de sine patimașă, care încalcă poruncile lui
Dumnezeu. Este iubire de aproapele nostru să-i
cultivam și să-i menținem patimile pe care el le
are pentru ca și eu le am? Noi înșine suntem
primii dușmani ai noștri. Noi cu mainile
noastre ne facem cel mai mare rău prin
împlinirea patimilor noastre. Nici vrajmasul
nu ne face atat de mult rau, ca noi înșine,
pentru că el nu are putere direct asupra
noastra.Vă aduceți aminte de întâmplarea din
Pateric, când un părinte, în Postul Mare își
făcea un ou la lumânare, într-o lingură. Și a
venit mai-marele lui, părintele stareț, și a zis:
Ce faci aici? Și el, disculpându-se – stiti: Păi,
diavolul m-a îndemnat. Și atunci se aude
glasul diavolului: Nici eu n-am știut aceasta!”
Nici mie nu mi-a trecut prin cap.
Dacă ne împlinim plăcerile și ne facem toate
mofturile nu ne iubim pe noi înșișine. Ce
aduce beția dacă nu certuri hepatită și apoi
ciroză. Ce aduce țiagara dacă nu insuficiență
respiratorie și sufocare. Vedeti fratilor ca
traim in minciuna? Vedeți că ni se pare că noi
ne vrem binele, dar de fapt ne facem rău. Și
dacă nu știu dacă lucru pe care vreau să-l fac
îmi face bine sau rău, cum imi dau seama?
În1905, când Stareţul Siluan şi-a petrecut câteva
luni în Rusia, mergea adesea pe la mănăstiri. Într-o
astfel de călătorie cu trenul şedea în faţa unui
negustor. Acesta, prietenos şi-a deschis tabachera de
argint, oferindu-i o ţigară. Părintele Siluan i-a
mulţumit, dar nu a luat ţigara. Atunci negustorul a
început să-i zică: «Nu cumva, Părinte, o refuzi
pentru că o socoteşti un păcat? Dar fumatul adesea
ajută viaţa activă; e bine să întrerupi încordarea
muncii şi să te odihneşti câteva minute. El înlesneşte
o convorbire despre negustorie, sau cu prietenii şi, în
general, în viaţă...». Şi continuă să vorbească despre
folosul fumatului, încercând să-l înduplece pe
Părintele Siluan să ia o ţigară. Atunci Părintele
Siluan s-a hotărât totuşi să-i spună: «Domnule,
înainte de a fuma o ţigară rugaţi-vă, ziceţi un Tatăl
Nostru». La care negustorul a răspuns: «Să te rogi
înainte de a fuma parcă nu prea merge». Drept
răspuns, Siluan îi zice: «Deci tot lucrul înaintea
căruia nu merge o rugăciune nesilită, mai bine nu-l
faci.Cel mai bine e să nu faci nimic din cele ce nu
pot fi precedate de o rugăciune. A spus Sf. Ev
Ioan: prin împlinirea poruncilor. Este ceea ce
vreau să fac eu după voia lui Dumnezeu. Sunt
în ceea ce D dorește? Dacă da, înseamnă că
este bine. Dacă nu, nu mă iubesc pe mine
însumi, pentru ca nimeni nu ne iubeste mai
mult decat Dumnezeu. Nici mama noastra,
nici noi nu ne iubim pe noi insine asa cum ne
iubeste Dumnezeu. Să învățăm din modelul
lui Hr cum să-l iubim pe aproapele nostru.
86
 Parabola Samarineanului milostiv este una Iată prin cuvântul aproapele folosit de
din cele mai frumoase şi cele mai Mântuitorul înțelegem pe cel care este foarte
87 complexe şi care se înţelege f uşor. Este apropae fizic de tine pe care îl vezi zi de zi și pe
care îl iubești de multe ori și pe care de foarte
vorba despre relaţia dintre noi în faţa lui
multe ori îl invidiezi și îl urășit. Sf Vasile ce
D. Nu exprimă doar un comportament Mare spune la un moment dat că invidia este o
social ci este modul noi între noi ne boală a prieteniei. Nu poți să îl invidiezi pe
ajutăm sau ne luptăm în prezenţa lui D. cineva care este departe sau pe care nu-l cunoști
Cei 72 de ucenici ai Mânt s-au întors din ci îl ividiezi pe aproapele tău de foarte multe ori.
misiune foarte bucuroși. Zicând Doamne și Și pr și levitul de frică nu s-au apropiat de cel
diavolii ni se pleacă nouă în numele tău. Iar rănit de frică. Pt că voiau să-și scape viața lor.
Domnul Hr le-a spus Lc.10,20. Auzind aceste Spune Scriptură: Mt.16, 25. Cu alte cuvinte
cuvine un învățător de Lege a vrut să-L Domnul Hr ne cere jertfă de sine. Așa cum a
ispitească să-l prindă în cuvânt pe Hr. Lc.10, făcut samarineanul. Când l-a văzut pe om bătut,
25-27 după care rostește pilda samarineanului s-a oprit i-a îngrijit rănile. A stat acolo pe loc,
milostiv. Atât Ierusalimul cât și Ierihonul erau și-a riscat viața, nu l-a pus repede pe asinul său
centre comerciale foarte dezvoltate. Iar și a fugit cu el. A stat lângă el i-a bandajat rănile
negustorii călătoreau în grupuri între aceste a turnat undelem și vin, apoi l-a dus la o casă de
orașe pentru a se apăra de tâlharii care îi jefuiau oaspeți și a dat bani pt îngrijirea rănitului
foarte des. necunoscut. Acest samarinean s-a jertfit, de
Omul acesta căzut între tâlhari călătorea aceea el îl închipuie pe DIH. Pentru a beneficia
singur. El simbolizează întreaga umanitate care de jertfa mântuitoare a lui Iisus Hr trebuie ca și
s-a însingurat rupând comuniunea cu D. noi să fim într-o stare de jertfă.
Tâlharii din pildă sunt demonii care vor ca Samarineanul este Hr dar și noi suntem
omul să nu aibă viață care vor ca omul să nu îndemnați să fim buni samarineni pt cei de lângă
aibă numele scris în cer. Tâlharii l-a dezbrăcat noi, dar câteodată suntem și pr și leviții care nu
de haină l-au bătut. Omul îndepărtânsu-se de D se uită la cei care sunt în nevoi. Deci să nu ne
s-a dezbrăcat de haina pe care Domnul i-a dat- mândrim atunci când putem să ajutăm pe
o.Care este haina de care omul a fost cineva. Pt că sunt multe momente în viața
dezbrăcat? Este o cântare foarte frumoasă. noastră când trecem pe lângă celălalt și ne
Cămara Ta Mântuitorului o văd împodobită și facem că nu-l vedem. Samarineanul a jertfit din
îmbrăcăminte nu am ca să intru în-trânsa. timpul său, era pe cale avea o destinație, cu
Luminează-mi haina sufletului meu Dătătorule toate acestea a zăbovit poate o jumătate de zi. A
de viață și mă mântuiește. Această haină jertfit din confortul său. S-a dat jos de pe asin
luminoasă cu care l-a îmbrăcat D pe om nu este și în locul lui l-a pus pe cel căzut între tâlhari. A
alta decât harul Duhul Său. De fiecare dată jertfit din banii său, din undelemnul și vinul lui.
Aceasta
cândpildă
cădemo găsim
pradăîn ispitelor.
Ev după Lc Deunfiecare
ultima dată Putem fi și noi buni samarineni cu un sfat bun,
partecând
a capcel16.rău Înaintea de a și
ne ispitește rosti pilda datorită
cădem Hr cu o rugăciune pt cine nu poate nu știe sau nu
vorbește adevărul noastre.
slăbiciunilor că El nudiavolul
a venit să strice cu
lucrează vrea să se roage, cu o îngăduință față de cineva
Legea ci a venitclientului.
materialul să o împlinească.
Dacă noi Nicinuo amcirtăavea care are nevoie de asta, cu un timp jertfit, cu
sau opornirile
iotă nu ca cădea de Lege,
păcătoase, dacă însă
fireaElnoastră
a venit cea confortul noastru jertfit pt familie în primul rând
să necăzută
aratenuadevăratul
ar face maiînțeles
repedeal răul
Legii.
decâtși dă
binele. și atunci D va aduce pace și binecuvântare.
exemplu
Sf Apunei
Pavelporunci Lc.16,18.
se plângea de aceastăDupă care
Rm.7,19-20. Ce trebuie să facem pt ca numele noastre să fie
imediat începe dată
De fiecare să rostească
când cădemaceastă
pradăpildă. Ne noi
ispitelor înscrise în ceruri, ca să moștenim Împărăția
putemne întreba
despuiem ce noi
legătură
pierdem poate
harul.să Afiecăzut
întreomul Cerurilor? Păi exact ceea cea spus învățătorul de
această
întreporuncă a VT
tâlhari și despre care spune
din întâmplarea a trecutcăpenuacolo lege. Împărăția lui D nu este a celor fricoși nu
va cădea nu vadin
un preot, fi anacronică
nou singur, și această pildă a
dar văzându-l este a celor nedemni ci ea este a celor
care trecut
vrea săpeexplice
alături.această poruncă.
De ce oare? Înțelesul
În primul rând de îndrăzneți. Îndrăzniți Eu am biruit lumea.
acestei pilde
frică. Ce este
s-o fimult maiel?adânc
gândit decât ni
Mă opresc se ajut
să în Împărăția lui D se ia cu asalt.
pare pe
nouă la o acesta,
omul primă lectură.
dacă e o capcană!?! Dacă
tâlharii stau la pândă așteptând să mai jefuiască
pe cineva. La fel și levitul. Cu toate că ei
cunoșteau foarte bine Legea. Cu toate că
amândoi știau ce trebuie să facă pentru a
moșteni Împărăția Cerurilor, cu toate că știau că
trebuie să se aplece asupra celui rănit ca să-l
ajute pentru că era aproapele lor.
88
89
Sfintii Arhangheli Lc.10, 19 şi Hr. Le-a spus un lucru de mare importanţă:
Astazi îi prăznuim pe Sf. Îngeri. Este o Lc.10,17-20. cea mai mare bucurie ar fi aceasta
sărbătoarea a nevăzutului. În orice praznic ceea ca numele noastre să fie înscrise în ceruri. Iar
ce se vede e mai important decât ceea ce se pentru aceasta noi apelăm la îngerul nostru
vede. În spatele oricărei sărbători invizibilul e păzitor, la arhanghelii care păzesc biserica
mai important. În Col. 1,16 Sf. Pavel ne arată noastră şi satul. Iar modalitatea noastră cea mai
cu D le-a facut pe toate inclusiv pe cele înaltă cu putinţă de a fii împreună cu îngerii este
nevăzte. De la Înalţarea Domnului până la participarea la Sf. şi dumnezeiasca Liturghie.
Rusalii sunt 10 zile. În care Hr trece în fiecare Aici ei sunt prezenţi încă de la început în mod
zi prin cele 9 cete îngereşti. Sf. Dionisie nevăzut, dar şi văzut atât prin icoanele lor cât şi
Areopagitul ne si numeşte cele 9 cete îngereşti prin particica pe care pr. o scoate din a 3
îngerilor,arhanghelilor,începătoriilor,domniilor prescură şi o pune pe Disc. Când pr dă
stăpâniilor a puterilor heruvimilor serafimilor şi binecuvântarea mare B este împărăția să știm că
ale tronurilor. Îngerii sunt semne ale dragostei în momentul în care noi numim persoanele
lui D sunt gânduri de foc. Iisus ca om se ridică Sfintei Treimi toți îngerii sunt acolo. Iar noi nu
peste îngeri. Aşa ne rugăm noi Iisuse ce înviat facem altceva decât să ne alăturăm acestora.
şi înălţat mirarea oamenilor şi uimirea îngerilor. Liturghia e o sămânță de Împărăție care este și a
În a 9 zi umenitatea lui Hr ajunge în faţa lui D îngerilor și a noastră. La vohodul mic ieșirea cu
Tatăl care îi spune Ps. 2,7. În jurul tronului Sf Sf Ev când la strană se cântă fericirile pr spune
Treimi se află cei 4 arhangheli chiar dacă noi îi o rugăciune. La cântare trisaghinului Is.6, 2 La
pomenim doar pe 2 dintre ei Mihail şi Gavriil, Heruvic. Sfânt Sfânt Sfânt Domnul savaot,
mai sunt încă 2 Rafaiil pe care îl găsim în înseamnă Dumnezeu oștirilor pe care le-a creat
cartea lui Tobit din Vt. Îl tămăduieşte pe Tobie înaintea celor văzute. Iov.38,7
pe Sarra si pe credincioşii care îi cer ajutorul şi Cum putem spune că vrem ajutorul lor fară să
Uriil care înseamnă lumina lui Dumnezeu. participăm la Sf. Lit. unde sunt toţi îngerii. Doar
Tob.3,16-17. Ştim că o parte dintre îngeri au participând activ la sf slujbe suntem la şcoala lui
căzut din demnitatea lor datorita răsvrătirii lor. Iisus Hr. şi la şcl îngerilor. Dacă vrei să ştii ce
Iar Sf.Părinţi .ne spun ca noi oamenii suntem sunt îngerii fă ce fac şi ei.Slăveşte-L pe D, nu-l
datori sa umplem locul acesta lasat liber din judeca pe semenul tău, păstrează-ţi haina
Împărăţia Cerurilor prin căderea îngerilor răi. sufletului curată, posteşte.
Iată cum lumeaCunoaște
îngereascăcăse sfinții îngeri
află într-o ne îndeamnă
strănsă la lui
Îi mulţumim Tradiția ebraică
D că ne-a și a şansă
dat aceasta bis creștină ne
legătură cu noi rugăciune și stau sărbătorii
oamenii. Troparul împreună minunată
cu noide a pomenește
fii împreună numele
cu sfinţiia săi
7 îngeri
dintre arhangheli.
este cel care bucurându-se
se repeta de maișimulte rugându-se
ori în înpt noi. Toate
dumnezeiasca numele
Lit acum arhanghelilor
şi pururea şi-n veciise termină cu
aceasta zi ne arată lucrarea
Evagrie aceasta minunată
Ponticul. Aceastăpe sărbătoare
vecilor. Amin
a il care în ebraică veche il, el Elohim
care o fac Sf.sfinților
Îngeri ptîngeri
noi păcătoşii.
este unMaiprovideanțială
MIHAIL CINEînseamnă
ESTE CAseDUMNEZEU
referă la Dumnezeu. Arabii au
marilor voievozi ai oştirilor cereşti, rugămu-vă GAVRIIL DUMNEZEU ESTE PUTERNIC
aceasta pt că din nefericire am pierdut tereminația al tot de la il de acolo și
pe voi noi nevrednicii, cu rugăciunile voastre să RAFAIL DUMNEZEU ESTE VINDECĂTOR
ne acoperiţi peaceastă
noi, cu credință că fiecare
acoperământul slavei dintre
URIIL noi numeleESTE
DUMNEZEU de LUMINĂ
Alah. De aceea tot ce se
suntem ocrotiți
voastre celei netrupeşti, păzindu-nede pe către
noi un
cei înger bun șiRUGĂCIUNEA
SELAFIIL sfârșește cu LUI
il el DUMNEZEU
al are legătură cu D.
păzitor. Așa
ce cădem cu dinadinsul cum cerem
şi strigăm: la fiecare
izbăviţi-ne dintre BINECUVÂNTAREA
VARAHIL Mihaiil Cine esteLUI ca DD. este înfățișat în
din nevoi ca slujbele
nişte mai bismari
noastre.
peste pe măsură
cetele ce noi SLĂVIREA
IEHUDIIL icoane cu sabie
LUI în mână pt a ne arăta că
DUMNEZEU
puterilor celor devenim mai preocupați
de sus. Apelăm la ajutorul lorde şicele materiale este puterea lui D care ne vine în ajutor.
la protecţia lor.pierdem
Am văzutși din Ev. simț
acest de azi care
cum ne ajută să Gavriil puterea lui D. curajul lui D.
D.I.H a ales pe lângă cei
simțim 12 Ap.nevăzută
prezența Încă 72 dea îngerilor în încredere în D. Rafaiil povățuitorul
ucenici pe care i-a trimis să facă misiune.
viața noastră. În general această credință, despre D. D este vindecător. Varahiil
Aceştia s-au întors plini de bucurie văzând că
Domnul lucrează că prin
viața
ei.noastră este străjuită de un înger îndreptătorul îndrumătorul. Evgudiil este
este destinată doar copiilor. Este și vârsta îngerul pocăinței. Că este cale de
la care învățăm rugăciunea înger îngerașul întoarcere către D. Că în orice cădere ai fi
meu. Însă pe măsură ce creștem nu mai D te va primi doar ca să te întorci. Selafiil
avem această intuiție, această intimitate cu este îngerul slujirii, mijlocitorul către D.
îngerul păzitor pe care fiecare l-am primit Uriil este îngerul luminii. Dintr-o pocăință
la în taina Sf Botez. care să se exprime și prin fapte se
Pasiunea îngerilor, a celor care îl slăvesc dobândește luminarea minții noastre. Trei
pe D este luminia, este bucuria. Pasiunea îngeri - Ion Pillat
îngerilor răi a demonilor este întunericul Trei îngeri zboară-n asfinţit./Doi tac şi
mândria și urâtul. Lucifer cel care era cel unul a grăit:?\- "E liniştea atât de mare...\
mai frumos dintre îngeri el pe sine însuși a Aud cum se deschide-o floare."/
ajuns să se idolatrizeze. și a avut gândul Trei îngeri zboară-n asfinţit.
acesta ce ar fi să îl uzurp pe D.? șî în Doi tac şi unul a şoptit: \- "E liniştea atât
momentul acela a căzut din lumină în de sfântă...\Aud cum stelele îşi cântă."
întuneric. Petru că mândria, gândul de a fi Trei îngeri zboară-n asfinţit.\Toţi tac şi
superior celui de lângă tine, de a-l unul s-a gândit:\"Ce zgomote înfricoşate...\
domina este un gând drăcesc. și te urâțește Aud o inimă cum bate."
te schimonosește pe tine. Îngerul Vorbește despre D. F.A. 10, 1-3
întotdeauna stă discret în prejma ta te trezește-te mijlocește la D. FA.12,5-8a
ocrotește de cele rele te protejează. Ce fiți cu voie bună FA 27, 21-26
bine ar fi ca toți dintre noi să fim niște Să fiți conștienți că în viața voastră sunt
mici îngeri pt cei din jurul nostru. Să-i îngeri. Evr. 1,14.
ajutăm pe cei din jur, să-i ocrotim și Rugați-vă pentru prezența îngerilor în
întotdeauna pasiunea nostră de suflet să viața voastră. Doamne Iisuse Hr te rog
fie lumina, bucuria împărtășită celor din trimite-mi îngerul tău să mă păzească când
jurul nostru. sunt în călătorie. Te rog păzește-mi copii
cu îngerii tăi când se duc la școală.
Doamne te rog să fi cu mine cu îngerii tăi.
90
91
Sărbătoarea de astăzi este o înainte prăznuire a
bucuriei Naşterii DIH. Cântările pe care le-am
auzit ne spun că astăzi este arătarea bunăvoinţei
iconomiei lui D începutul mântuirii oamenilor.
O cinstim astăzi pe cea plină de har, pe
Preacurata Fec Maria care intră în Bis.
Este cea mai mare sărbătoare a lunii
noiembrie.
Astăzi sărbătorim Intrarea MD în Biserică, dar
mai cu adevărat sărbătorim persevereanța,
stăruința constanța, înțelepciunea și
fermitatea a doi părinți drepții Ioachim și Ana.
Aceștia aveau o grădină în Getzimani nu
departe de Tempul dacă este 1 km. În grădina
aceea erau măslini, dar tot acolo arau și
semănau de multe ori grâu sau orz. După toată
osteneala cei 2 bătrâni mergeau la templu și îl
rugau pe D să-i binecuvinteze cu un prunc pt că
orice purnc ar primi îl vor închina Domnului.
Astăzi sărbătorim ziua înțelepciuni și a
credincioșiei lor. Dumnezeu i-a auzit în
întristarea sufletului lor pe cei doi bătrâni, dar
și ei au știut să-I răspundă după aceea. Au
luat-o pe pruncă și la vremea cuvenită au dus-o
să crească în curțile casei Domnului. Cât de
minunate sunt curțile acestea. Ați auzit troparul
care s-a cântat, și dacă rețineți ultima idee
astăzi prin plinirea credincioșiei celor doi se
împlinește planul de mântuire a lumii cât și
înălțarea Ziditorului. Sărbătoarea de astăzi este
un eveniment mântuitor pe care Însuși D l-a
pregătit și pe care l-a așteptat. Vedem astăzi
cum o copilă la 3 ani începe o frumoasă
educaţie, este adusă la templu ca să devină
templu. Fără asta D nu s-ar fi întrupat nu ar fi
avut de unde să ia carne şi sânge, decât dintr-o
fiinţă care s-a făcut templu sfânt a lui D.
Oare de ce se împlinește planul de mântuire a
lumii? Pt că cea care a fost cunoscută de D intră
în templu pt a se pregăti ca potir al Fiului lui D.
Ați auzit la Apostolul care s-a citit din Epistola
către Evrei. Acolo ni se spunea că în Sfânta
Sfintelor erau pe lângă tablele legii și un vas cu
mană. Astăzi fecioara intră în templu pt a se
găti ca un vas ales pentru pâinea care s-a
pogorât din ceruri. și noi iubiților atunci când
ne împărtăși cu pâinea care s-a pogorât din cer
suntem alături de Fecioara care intră în Bis.
Aceasta este înțelepciunea sărbătorii că MD
vrea să intre și astăzi în bis. și nu neaparat
în biserica aceasta de zid cât în biserica
sufetelor noastre, la altarul inimii noastre
își dorește Fecioara să se odihnească. D
vine în Bisericile noastre sau în templele
trupurilor noastre doar dacă găseşte lucruri care
să-L bucure. Dacă găseşte curăţie, fără curăţie
nimeni nu va vedea pe D dacă găseşte blândeţe,
rug, spriritul de jertfă peste care se pogoară
harul Duhului Sf. Lumina şi dragostea lui D. nu
vine în mocirla noastră. De aceea viaţa noastră
trebuie să fie o Biserică, curată, e spălată e
sfinţită. Azi dumnezeieștii părinți Ioachim și
Ana o închină pe prunca Maria lui D în templu
din Ierusalim, la fel cum dedemult în vechiul
Legămant o altă Ana îl închina Domnului pe fiu
ei Samuel. A primit-o pr Zaharia și a petrecut în
templu 12 ani pregătindu-se pt marea taină a
pogorârii lui Dumnezeu pe pământ. Și de aceea
femeia din popor o fericește pe Maica
Domnului. Vedeți MD intră în templu pt a se
pregăti pentru Nașterea DIH, noi am intrat în
postul Crăciunului tot pt a ne pregăti de primirea
lui Hr. Prin ce ne pregătim? Prin rugăciune și
post, prin citirea Sf Scripturi, prin fapte de
milostenie, printr-o bună spovedanie prin care
ne curățim sufletele. Ne spune Sf Maxim
Mărturisitorul că însuși îngerul Domnului s-a
mirat de curăția gândurilor Fecioarei când a
venit să-i propună nașterea Mântuitorului. În
viața petrecută în Templ MD s-a adâncit în taina
rug și a curăției trupești și sufletești uimindu-i
chiar și pe îngeri. Zice Domnul Hr în Ev Mt
15,19. De aceea în Postul Crăciunului ne
pregătim, ne curățim că Hr să fie și-n inima
noastră. Pt ca și despre noi să se poată spune
fericit este cel ce te-a primit pe tine Doamne. De
aceea e f bine ca să ne spovedim mai des să ne
împărtășim mai des pt ca Domnul Hr să vină
efectiv în noi. La lucrarea acesta ne îndeamnă și
profeții pe care îi evocăm în colind cum au spus
proroci dar din păcate nu îi citim, nu-i
cunoaștem. Iată de pildă Is spune cap 1,18 sau
profetul Ioil 2,14-15
Sărbătoarea de azi concentrează în sine toată
esenţa spirituală a credinţei şi a Ev. Să devenim
temple a Dumnezeului celui viu.
92
Duminica a 30 după Rusalii ne pune înainte
episodul întâlnirii dintre Hr și tânărul bogat.
Un dregător, un demnitar care ar putea fi și pt
zilele noastre un model de succes. Este și bogat
și tânăr și cuminte pt că vedem faptul că se
străduia să împlinească poruncile și plin de
evlavie și respectuos, nu se mulțumea cu starea
în care se afla dorind mai mult și în viața
spirituală. Hr îi spune acestui tânăr: una
singură îți mai lipsește. Mt.19,21. Vedem cum
în fața acestei chemări clare a Mânt. acest tânăr
s-a întristat adânc, s-a schimbat la față și s-a
retras. El căuta viața cea veșnică și Domnul
vrea să-i arate aceasta viață care îl putea
împlini. La început îl întrebă pe Iisus:
Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc
viața veșnică. Concepția lui despre viața
veșnică era că aceasta este asemenea unei vieți
pământești pline de belșug, de abundență
materială. Avem această imagine a Împărăției
lui D în broșurile în revistele pe care le primim
de la protestanți sau la martorii lui Iehova. Și
vedem acolo această imagine a vieții veșnice. O
imagine materială unde spicul de grâu rodește
îmniit, unde toți zâmbesc și boabele de struguri
sunt ca bostanii. Dar viața veșnică este altceva.
Și acest adevăr îl arată Mântuitorul Hr acestui
dregător, că viața veșnică nu este ceva ci este
Cineva. Cu alte cuvinte vino după Mine că
viața veșnică pe care o cauți sunt Eu. Și unde îl
cheamă să-l urmeze. Citim în Ev că Domnul Hr
mergea spre Ierusalim pe ultimul său drum spre
jertfa sa pe cruce. Așadar în viața veșnică se
intră prin jertfă prin cruce. Sf Ap Pavel spune
cei ce sunt ai lui Hr și-au răstignit trupul
împreună cu patimile și cu poftele. Putem
avea statut social, putem avea bunuri materiale
putem avea corectitudine morală, dar dacă nu-L
avem pe Hr suntem neîmpliniți suntem
nefericiți. Unul dintre Sfinții Părinți Arsenie
cel Mare spune că averea de care omul se poate
debarasa cel mai greu este propria ta voință.
De ce? Pt că averea materială este exterioară
ție, dar voința îți este lăuntrică. Ori ați tăia voia
înseamnă ați tăia egoismul a te răstigni pe
cruce. Perioada de post în care ne aflăm ne
îndeamnă spre aceasta să ne educăm propia
noastră voință să autocontrolul. Să rezistăm
tentațiilor de peste zi presupune un efort care
alungă confortul. Ori societatea de astăzi ne
propune foarte multe tentații, divertisment
ierzistibil, ne confortează tot mai mult și ne
pierdem dispoziția pentru efot.
Pentru realizarea unui om este foarte importantă
cultivarea voinței. Este o carte foarte interesantă
care arată cât de important este voința titlul ei
este Testul bezelei. Este un experiment mai
mulți copii de grădiniță au fost puși în fața unei
bezele. Au primit câte o bezea pe o farfurie și li
s-a spus dacă 15 minute nu mâncați bezeaua
peste 15 minute mâncați două. Numai să
rezistați. dacă o mâncați rămâneți cu una alta nu
mai primiți. cercetătorul a plecat din sală și
copii au crezut că sunt singuri însă pe un geam
în supraveghea să vadă cum rezistă tentație.
Unii copii puneau mâinile la ochii, alții se
întorceau cu spatele și spuneau cu voce tare nu
este aici nicio bezea, unii o miroseau după care
se uitau în altă parte. Unii nu au rezistat au
mâncat-o, alții nu au recunoscut că au mâncat-o,
nu știu unde este iar unii nu au mâncat-o.
experimentul s-a încheiat. Dar după 30 de ani
cineva a avut ideea să vadă ce s-a întâmplat cu
acești copii. A căutat căutat copii, să vadă cine
sunt? cu ce se ocupă? Surpirza a fost că cei care
au reușit să nu mănânce bezeau au termiat
școala chiar studii superioare fără problem,
aveau familii, nu aveau problem majore de
sănătate, nu erau dependenți, nu aveau probleme
penale, împumuturi la bancă mai mari decât să
le poată duce nu aveau probleme cu fiscu.
Dimpotrivă cei care au mâncat-o aveau diverse
probleme. Unii aveau probleme de greutate, alții
credite prea mari, alți instabilitate familial, școli
neterminate ect. De aici vedem cât de important
este voința.
Mânt. Hr prin cuvântul Său în această duminică
ne lansează și nouă același test pe care l-a dat
dregătorului. Să ne punem fiecare din noi
întrebarea: Eu ce doresc cu adevărat? Viața și
confortul pământesc material sau viața veșnică
împreună cu Hr. iar pentru a răspunde la această
întrebare ar trebui să vedem ce ne ține ce ne
robește pentru a nu cu Domnul Hr. La aceasta
să ne gândim astăzi. Pe calea spre Betleem a
postului Nașterii Domnului să ne îmbogățim
spiritual prin aceste virtuți ale voinței noastre
bune a autocontrolului.
Sâmbătă 30 noiembrie Sf Ap Andrei cel întâi
chemat ocrotitorul României și mitropolitul
Transilvaniei Andrei Șaguna.
Duminică ziua națională liturghie obișnuită de
la ora 8 și slujba de tedeum
Îndemn la vot.
93
Episodul întâlnirii dintre Hr și tânărul bogat
este relatat de 3 dintre evang. Un dregător, un
demnitar care ar putea fi și pt zilele noastre un
model de succes. Este și bogat și tânăr și
cuminte pt că vedem faptul că se străduia să
împlinească poruncile și plin de evlavie și
respectuos, nu se mulțumea cu starea în care se
afla dorind mai mult și în viața spirituală. Ce l-
a împiedicat pe acest tânăr să-L urmeze pe
Domnul. Am putea răspunde că bogățiile
materiale. Lc 18,22-23.
Hr de multe orine arată că averea și bogăția nu
este un semn al binecuvântării lui D și sărăcia,
lipsurile și necazurile nu sunt un semn al
părăsirii omului de D. Ev Luca prezintă în
cărțile sale multe exemple de săraci, bolnavi,
copii, femei într-o descriere pozitivă. De ce? Pt
că Luca scrie pt păgâni pt neevrei. Ne arată
Evanghelia că ceea ce în fața oamenilor este
slab, vulnerabil, în fața lui D nu este așa. Hr îi
spune acestui tânăr: una singură îți mai lipsește.
Mt.19,21. Vedem cum în fața acestei chemări
clare a Mânt. acest tânăr s-a întristat adânc, s-a
schimbat la față și s-a retras.
Mt 7,13-14. Oare cât de strâmtă este calea care
duce la viața veșnică. Ca să poți trece cu ce?
Doar cu sufletul doar. Asta înseamnă că nu poți
lua nimic material. Când te desparți de
pământul acesta te desparți de toate lucrurile
materiale pe care le lași aici, te desparți chiar și
de trupul tău pe care îl lași în pământ.de aceea
ne și zice Ev Lc 18,25. Cuvântul acesta l-a spus
Mânt pt că exista în cetatea Ierusalimului de
atunci o poartă numită urechile acului. Era atât
de strâmtă încât cămila nu putea să treacă decât
dacă îngenunchia și mergea târâș cumva pe
burtă, adică dacă se smerea f tare. Aceasta este
imaginea sufletului nostru care trebuie să se
smerească, să se concentreze la ceea ce poate
duce dincolo iar acestea sunt cele duhovnicești.
Prin întâlnirea Mânt cu tânărul bogat ne arată
nouă faptul că trebuie să ne cercetăm sufletul și
să vedem unde este împovărat cu ce nu poate
duce dincolo. De aceea îi spune Hr tânărului să
vândă averea sa pt a o converti. Când mergi
într-o țară străină ce faci cu banii din țara ta. Te
duci și îi schimbi în valuta respectivă. Vrei să
mergi din împărăția aceasta lumească în
Împărăția Cerurilor, convertește bunurile tale în
ceea ce poate fi valoros acolo. De aceea suntem
îndemnați și noi să facem milostenie. La
aceasta ne îndeamnă și Ap pe care l-ați auzit
la strană. Zice Ap Pavel creștinilor din Colose
cap 3, 13-14. Cuvinte f profunde. Nu spune Hr
iubiți-vă unii pe alții precum îl iubiți pe D, ci
spune îngăduiți-vă unii pe alții în legătura
dragostei. Îngăduința este începutul urcușului
duhovnicesc. Ca să înțeleg că cel de lângă mine,
soțul meu, copilul vecinul sau colegul meu de
muncă sunt îngăduiți de D în viața mea pt ca eu
să mă mântuiesc în contextul acesta. Am eu o
atitudine de îngăduință față de tot ceea ce este în
jurul meu? Să știți că ne mântuim în lumea în
care noi trăim, cu familia pe care o avem în
contextul în care trăim. Tot ceea ce noi trăim
este îngăduit de D pt ca noi să ne mântui. Soțul
sau soția nu se mântuiesc decât împreună cu cel
pe care D a îngăduit să ți-l iei. Să le purtăm pe
toate dând slavă lui D și să înțelegem că nu
întâmplător se petrec acestea în viața noastră.
Cheia mântuirii noastre se găsește în Ap de
astăzi în cuvântul îngăduință, însoțit de celelalte
dragoste, răbdare, pace. Să ne ajute D să
înțelegem aceste lucrui să ne îngăduim unii pe
alții așa cum Hr ne îngăduie pe fiecare dintre
noi. Pe calea spre Betleem a postului Nașterii
Domnului să ne îmbogățim spiritual prin aceste
virtuți. Hr nu poate veni în casa sufletului nostru
ca într-o casă pustie. Să învățăm să-l primim.
Joi 30 noiembrie Sf Ap Andrei cel întâi chemat
ocrotitorul României și mitropolitul
Transilvaniei Andrei Șaguna.
Vineri ziua națională liturghie obișnuită de la
ora 8 și slujba de tedeum
94
Sfântul Apostol Andrei ocrotitorul Ro
Uitându-ne în Ev sărbătorii de astăzi a de la
In.1,35-51.Vedem în aceste versete că se
insistă f mult pe actul vederii. Sf Andrei este
îndemnat de Ion Bot să meargă după Hr. pe
care îl vedeau trecând v.36-39. Nu le dă adresa
la care să-L caute, veniţi să vedeţi f importantă
este vederea. Andrei îl cheamă pe fratele său
Simon care se va numi Petru. De aceea am citit
la vecernie 1Ptr. Este chemat apoi Filip, cel
care a vestit Ev în Sciţia Mică alături de Ap
Andrei, iar Filip îl aduce pe Natanael v.46. Se
insistă iar pe vedere. Vedem de aici cum între
noi oamenii cea mai directă formă de
cunoaştere este vederea. Sf Pavel zice în
scrisorile sale am multe a vă zice când ne vom
vedea faţă către faţă. În NT că noi îl vom vedea
pe D precum este. Ca noi să putem ajunge la D
avem nevoie să vedem cum lucrează D în viaţa
cuiva. Exită un lanţ de vederi până ajungem la
Ap care L-au văzut pe Hr. Acest lucru îl vedem
tot în cap 1 al Ev după In,18. De aceea drepţii
şi proroci din VT au văzut doar spatele lui D.
Nu puteau să vadă slava dumnezeirii.Iş.33,
20-23 Grigorie de Nazianz spune că atunci
când D a fost rugat de către Moise să se arate a
spus nu se poate să vadă cineva faţa Mea fără
să moară. Tu vei vedea doar spatele meu. Acest
spate este însuşi DIH despre care noi
mărturisim în ps 90 cu spatele tău te va umbri
şi întru învierea Lui vei nădăjdui. Fiul lui D îl
face cunoscut pe D Tatăl. Mântuitorul este
fântâna luminii, este izvorul vederii noastre, nu
doar a unei vederi fizice ci este izvorul unei
vederi sufleteşti. Mama când îşi ia pruncul la
piept, nu-l priveşte doar cu ochii fizici ci-l vede
cu sufletul ei. Această vedere interioară ni-l
arată nouă Ev de astăzi. D ne priveşte cu ochii
iubitori de Părinte către noi din clipa în care ne
zămislim în pântecele maicii noastre şi până în
veşnicie noi ne desfăşurăm viaţa sub vederea
lui D. din păcate nu există între noi şi D un
dialog al vederii. Câţi dintre noi am stat în
genunchi lângă brazdă şi-am luat pământ şi-am
mirosit mireasma veşniciei şi am zis: Doamne
acolo voi fii şi eu. Dar tare-i frumos pământul
ţării mele, sau câţi am stat prinvind cerul înstelat
şi-am zis ca şi voltaire: universul mă încântă ....
Aşa a spus-o el dar noi o spunem altfle cât de
frumoasă este bolta înstelată care este aşternutul
picioarelor lui D. sau câţi am privit ochi în ochi
pe un om şi-am spus în ochii tăi îl văd pe D. noi
nici măcar nu ne mai privim în ochi.
Marii părinţi ai Bis vb despre vederea lui D unii
au avut-o, alţii au scris despre ea ucenicii lor.
Un părinte bătrân orb din naştere de la muntele
Athos, deosebeşte 2 icoane pictate f afumate Sf
Ecaterina şi sf Varvara. Una este slava Sf Ec şi
alta al sf Varvara. Grigorie de Nissa, Ioan
Scărarul sau Simion Noul Teolog. Un fizicean
francez Andre Frossard a scris o carte D există
eu l-am întâlnit. Fiind ateu, plimbându-se prin
Paris a intrat seara într-o biserică mică şi acolo
la lumina candelei cât un sâmbure de mac l-a
zărit pe Mânt. şi-n clipa aceea inima lui s-a
umplut de Hr.
Printre aceştia care l-au cunoscut pe Mânt în
toată creaţia se numără şi Sf ierarh Andrei
Şaguna mitropolitul Transilvaniei, care a înviat
ortodoxia în această parte a ţării. S-a născut în
ajunul Crăciunului primind numele de
Anastasiu, care înseamnă înviere. Parcă a ştiut
că acest prunc avea să fie învierea
creştinismului în Ardeal. După ce a făcut fac de
drept, putea să rămână avocat şi politician în
capitala Ungariei. Le lasă pe toate acestea pt a
studia teologia la Vârşeţ, şi se face monah
primind numele de Andrei. A fost un om al
învierii al curajului şi al bărbăţiei a fost un
vizionar în materie de credinţă. Iată cum prin
Ierarhul Andrei lumina lui Hr a luminat din nou
şi-n această parte de lume a Ardealului. A fost
întruparea virtuţilor Ap şi a Sf Părinţi pe
meleagurile noastre. În întunericul istoriei D ne-
a trimis acest fulger de lumină care a fost Ap
Andrei şi ierarhul demn Andrei Şaguna cel mare
şi sfânt.
95
In 1,40-41
Orice sfânt este darul lui D pentru poporul
drept credincios. Astăzi este o zi în care ne
întoarcem la rădăcinile credinței noastre. În
cinstim pe Sf Ap Andrei cel ce este socotit
ocrotitorul României. Este cel care l-a găsit pe
Mesia în persoana Domnului Hr care l-a și
chemat să-L urmeze. Această urmare a lui Hr
presupune o întâlnire interioară. Începutul
creștinisumului stă oarecum în această
recunoaștere minunată a Domnului Hr. Andrei
recunoscându-L pe Domnul, a venit la fratele
său Simon care era pescar zicându-i: L-am găsit
pe Mesia Fiul lui D Mântuitorul nostru. Fără
această aflare a lui D de către oameni n-ar fi
început creștinismul, nu ar fi fost Biserica ca
instituție divino-umană. Sf Andrei s-a născut în
Betsaida o cetate pe malul lacului
Ghenizaretului și a fost martirizat în Patras un
oraș grecesc de pe lângă Corint.
Uitându-ne în Ev sărbătorii de astăzi a de la
In.1,35-51.Vedem în aceste versete că se
insistă f mult pe actul vederii. Sf Andrei este
îndemnat de Ion Bot să meargă după Hr. pe
care îl vedeau trecând v.36-39. Nu le dă adresa
la care să-L caute, veniţi să vedeţi f importantă
este vederea. Andrei îl cheamă pe fratele său
Simon care se va numi Petru. De aceea am citit
la vecernie 1Ptr. Este chemat apoi Filip, cel
care a vestit Ev în Sciţia Mică alături de Ap
Andrei, iar Filip îl aduce pe Natanael v.46. Se
insistă iar pe vedere. Vedem de aici cum între
noi oamenii cea mai directă formă de
cunoaştere este vederea. Mântuitorul este
izvorul vederii noastre, nu doar a unei vederi
fizice ci este izvorul unei vederi sufleteşti.
Mama când îşi ia pruncul la piept, nu-l priveşte
doar cu ochii fizici ci-l vede cu sufletul ei.
Această vedere interioară ni-l arată nouă Ev
de astăzi. D ne priveşte cu ochii iubitori de
Părinte către noi din clipa în care ne zămislim
în pântecele maicii noastre şi până în veşnicie
noi ne desfăşurăm viaţa sub vederea lui D. ne
spune Ev de astăzi: veți vedea cerurile deschise
și îngerii lui D coborând și urcând peste Fiul
Omului. Această vedere a cerurilor deschise a
dezvoltat în Bis Ortodoxă iconografia. Icoana
la fel ca și cuvântul ne descoperă slava D.
Sf Ap Andrei a mai avut un fiu duhovnicesc:
Mitropolitul reîntemeietor al ortodoxiei aici în
Ardeal. Sf ierarh Andrei Şaguna mitropolitul
Transilvaniei, este cel care a înviat ortodoxia în
această parte a ţării. S-a născut în ajunul
Crăciunului primind numele de Anastasiu, care
înseamnă înviere. Parcă a ştiut că acest prunc
avea să fie învierea creştinismului în Ardeal.
După ce a făcut fac de drept, putea să rămână
avocat şi politician în capitala Ungariei. Le lasă
pe toate acestea pt a studia teologia la Vârşeţ, şi
se face monah primind numele de Andrei. A
fost un om al învierii al curajului şi al bărbăţiei a
fost un vizionar în materie de credinţă.Iată cum
prin Ierarhul Andrei lumina lui Hr a luminat din
nou şi-n această parte de lume a Ardealului. A
fost întruparea virtuţilor Ap şi a Sf Părinţi pe
meleagurile noastre. În întunericul istoriei D ne-
a trimis acest fulger de lumină care a fost Ap
Andri şi ierarhul demn Andrie Şaguna cel mare
şi sfânt. Fermitatea și demnitatea mitropolitului
Andrei Șaguna ar trebui să o imităm și noi.
Să fim mulțumitori lui D pt că am avut șansa de
a-l primi pe treitoriul țării noastre pe Sf Apostol
Andrei și a primi creștinismul de la cel întâi
chemat la slujirea de Apostol. A fii Apostol
înseamnă în primul rând a fi martor al Învierii
Domnului Hr. Această veste a fost adusă în
Dobrogea de sfântul prăznuit astăzi că Hristos
ca Dumnezeu în trup a murit pentru mine și pt
tine, dar a și înviat. Celor care poartă aceste
frumoase nume derivate din Andrei sau Andreia
le dorim ani mulți cu sănătate credință puternică
și fapte bune. Întru mulți și fericiți ani.
96
Evangheliile din duminicile trecute s-au referit la persoane bogate și asupra problemelor cu care aceștia se confruntă, din pricina atașamentului dezordonat față de
bunurile pământești. Hr promovează prin Ev bunul simț, nimic mai mult și bogățiile spirituale care sunt veșnice. Câștigul nu e o obțiune, e o obligație.
Mântuirea e gratuită, nu se poate cumpăra, harul e gratuit dar nu e ieftin. . Fiecare dintre noi trebuie să profităm de toate oportunitățile care ne vin în viață pentru a
câștiga bucuria Domnului nostru din cer.
Mergem spre taina Nașterii DIH, spre Betleem,
spre casa pâinii unde se născuse cu o mie de
ani înainte împăratul David, păstorul devenit
regele lui Israel. Mergem spre nașterea unui
Împărat nu doar a lui Israel ci al întregii lumi.
Parabola talanților a fost spusă de DIH în
spătămâna mare în noaptea de marți spre
miercuri, se afla pe muntele Măslinilor și face o
judecată asupra Ierusalimului. Așadar această
pildă este o imagine a judecății din urmă.
Atunci fiecare dintre noi ne vom înfățișa
înaintea lui Hr cu viața noastră și ne va întreba:
Ce am făcut cu viața ta? Cum ai lucrat darurile
primite, talanții în propria ta viață. Pt că fiecare
dintre noi cei prezenți avem cel puțin un talant.
și acesta este viața noastră însăși. Fiecare om
Fac 1,26 este creat după chipul lui D. Și adaugă
cartea Facerii și aseamănarea lui D. Chipul lui
D în om este dat încă de la naștere iar la
asemănare ajungem prin conlucrarea noastră cu
D. Dacă ar fi să vorbim despre anumite calități
pe care le avem încă de mici pe care le avem:
am putea să ne gândim la memorie. Dacă
înmulțim această calitate și vrem să persevărăm
în ea vom ajunge să ținem minte foarte multe
lucrui. Experimentul cu un student mediu care
ajunge să țină minte de la 6 cifre aleatorii
spuse în ritm de un pe secundă după 2 ani de
exercițiu la 80 de cifre. Ce forță are
preseverența. dacă eu spun că nu pot să mă rog
să fiu calm să fiu mai ordonat să-mi înmulțesc
talanții. Întrebarea pe care ar trebui să ne-o
punem: Cât ne-am străduit în sensul acesta.
Avem în pildă un Stăpân care împarte 8
talanți. 1 talant valora în zilele noastre ar fi
echivalentul cu 4 sute de mii de $. 8 talanți ar
valora 3,2 mil $. Ar fi putut fi împărțită în mod
egal celor 3 slujitori cam 1 milion și ceva pt
fiecare. Însă nu se întâplă lucrul acesta.
unul primește 5 talanți altul 2 iar celălalt unu.
Primii 2 slujitori fideli au făcut ceea ce li s-a
poruncit. Așa și noi zice Hr. când veți face
cele poruncite vouă să ziceți suntem slugi
netrebnice, am făcut ceea ce trebuia să
facem. Al 3 lea nu a investit nimic și nu a
câștigat nimic. Din nimic nu poate ieși decât
nimic. Doar D a făcut lumea din nimic.
Stăpânul care este D investește în noi și prin
noi. Vai ție dacă nu înmulțești ceea ce ți s-a
încredințat, ceea ce D a investit în tine. D
investește în tine însă nu ia decizii în locul
nostru. Fiecare slujitor primește după propriile
capacități. S-a înșelat Stăpânul când i-a dat
slugii viclene un talant? Nu, i-a dat și ei o șansă.
Dacă sluga această vicleană nu ar fi avut
capacitatea să-l fructifice, atunci nu ar fi primit
nimic. Iar de unde nu e nici D nu cere. În
Împărăția lui D nu există egalitarism există
meritocrație.
Viața noastră creștină presupune investiție,
muncă, talent risc profit și câștig. 2Tes.3 oricât
de puține ar fi calitățile noastre un talant tot
primim, depinde de noi dacă alegem să îl
înmulțim sau să-l îngropăm. Curajul, hărnicia,
spiritul de inițiativă, riscul asumat, abnegația
sau perseverența sunt daruri ale lui D care ne
ajută să înmulțim talanții pe care D ni dă în
viață. Lenea trândăvia răutatea, viclenia și
indolența sunt ucigașii vieții spirituale
Suntem îndemnați în duminica această să
înmulțim talantul primit să devenim bogați nu în
cele văzute neapărat ci în cele nevăzute și
aparent neluate în seamă de nimeni. Cea dintâi
groapă în care îngropăm darurile pe care D ni
le-a dat suntem noi înșine, noi suntem o gropă
în care îngropăm darurile pentru că nu le
înmulțim dăruindu-le celorlalți. Omul este
mormântul însuși, trupul și sufletul lui devin
mormânt pentru darul lui D. În darurile lui
primite noi trebuie să-l vedem pe Dăruitorul
acestora pe D. Un dar a lui D este pentru noi
românii și Marea Unire de la 1918. Iar pentru
aceasta se cuvine să-I mulțumim lui D care a
lucrat minunat în sânul acestui neam născut
creștin. Ziua de 1 decembrie este o zi sfânt
pentru acest popor care împliniește 101 ani de
Românie Mare. Cât este ea de mare rămâne de
văzut. Oricum ea este mare dacă noi vom fi
mari, nu va fi mare dacă noi vom fi mici. 1 dec
1918 a fost o zi de duminică. Poporul roman și
România Mare s-a născut în zi de duminică. Să
nu uităm niciodată lucrul acesta. Pentru că
înaintașii noștri au înmulțit darul unității noastre
D a privit spre noi cu drag.
Cateheză Justinian. Vineri avem sărbătoare Sf
Nicolae. 15 dec grupă misionară studenți de la
Fac de Teologie participă la D liturghie însoțiți
de un profesor. O săptămână binecuvântată.
La mulți și fericți ani tuturor românilor.
97
Sfântul Ierarh Nicolae Mt.11, 29
Se naşte în Patara din S Asiei Mici în anul 270
dintr-o familie de creştini bogaţi care au murit
devreme într-o epidemie. Fiul lor Nicolae
chelutieşte averea moştenită pt ajutorarea
sărmanilor şi îşi dedică viaţa lui D de tânăr
intrând în obşte mănăstirii din localitatea
natală. Este ales pt viaţa sa deosebită episcop în
Mira Lichiei, calitate în care participă la Sin I
Ec. A fost întemniţat cu mulţi credincioşi în
timpul împăratului Diocleţian, iar după edictul
de la Milan dat de Constantin cel Mare a fost
eliberat. S-a mutat la Domnul în 6 dec 342,
fiind îngropat cu evlavie. Creştinii au observat
că din mormântul lui izvorăşte o mireasmă
dându-şi seama ca acest om a fost întradevăr un
vas ales a lui D. mormântul lui a devenit loc de
pelerinaj. Iar pe la 1060 nişte marinari italieni
au dus moaştele sf în S Italiei la Bari, desupra
căruia au construit o basilică care este până
astăzi. În 1950 s-a făcut reparaţii la criptă s-a
desfăcut sarcofagul. Oamenii de ştiinţă le-au
analizat şi i-au făcut reconstituirea chipului. Era
un om de 1,67 m, iar faţa lui seamănă cu cea
din icoanele noastre. Ceea ce înseamnă că
icoanele bis nu sunt tablori imaginate. Viaţa lui
este rezumată de această cântare pe care o
numim tropar, ce revine iară şi iară, şi care este
o icoană a sfântului în cuvânt. Ne spune
troparul că era ferm în credinţă şi f milostiv.
Îndreptător ca credinţei, canon al credinţei.
Credinţa lui a fost atât de curată încât a devenit
regulă. Şi chip, o icoană a blândeţelor şi un
dascăl al înfrânării. Ne arată că cele de sus au
fost câştigate cu cele de jos adică cu smerenie
cu umilinţă, cu sărăcia le-a câştigat pe cele
bogate. Pt aceasta îl rugăm părinte Nicolae
roagă-te lui D pt noi. Este nevoie de fermitate
în credinţa noastră. Auzim astăzi că fiecare se
mântuieşte cu credinţa lui. Iată ce zice în
epistola sa sfântul Iuda 1,3. Sf. Nicolae atunci
când au apărut învăţături greşite de credinţe a
avut fermitate fiind împotriva relativismului.
Acolo l-a corectat pe Arie care spunea cu DIH
nu este Dumnezeu adevărat ci doar om. Iată-L
pe sf Nicolae ca şi canon îndreptător al
credinţei.
Un părinte al pustiului egiptean Avva Pimen a
dat o definiţie f. pragmatică credinţei atunci
când a fost întrebat de ucenicul său. A petrece
cu smerenie şi a face milostenie. Omul
credincios trebuie să se manifeste ca atare.
Omul credincios nu poate fi plin de sine ci este
modest. Un om care pune în practică îndemnul
de la început Mt 11, 29. Este cunoscută tradiţia
de a face daruri în această zi în special
copilaşilor pt ca la această virtute sf Nicolae a
excelat. Este un chip al lui D cel care ne
dăruieşte toate bunătăţile. El a devenit asemenea
lui Hr care ne îndeamnă Mt 11,29 faţa lui a
devenit ca a lui Hr. mâna lui a devenit ca a lui
Hr. Inima lui devine asemnenea inimii lui Hr. Şi
de aceea face minuni Dumnezeu Tatăl pt că sf
se roagă lui D Tatăl ca Fiul. Nu vom evoca nicio
minune pt că cea mai mare minune este sfântul
prin el însuşi. În slujba de dimineaţă s-au
pomenit multe dintre virtuţile Sf Nicolae. Iată vă
amintesc un imn care rezuma f bine viaţa Sf.
Să trâmbiţăm cu trâmbiţe de cântări să
sărbătorim bucurându-ne de prăznuirea cea de
fiecare an a purtătorului de D părinte Nicoale.
Conducătorii să-l laude pe cel ce prin arătarea
înfricoşătoare în vis a înduplecat pe împăratul
Constantin să-i elibereze pe cei trei voievozi
care erau închişi fără de vină. Păstorii
adunându-ne să-l lăudăm pe păstorul cel
întocmai râvnitor bunului păstor. Cei din boli
să-l lăudăm pe doctorul cei din primejdii pe
izbăvitorul, păcătoşii pe ocrotitorul, săracii
vistieria, cei întristaţi pe mângâietorul, cei ce
sunt pe mare pe cârmuitorul. Şi toţi pe marele
ierarh lăudându-l, pe cel ce totdeauna întâmpină
cu căldură pe credincioşi zicân aşa: sfinte
Nicolaie întâmpină-ne şi pe noi şi izbăveşte
turma ta cu rugăciunile tale.
98
Sfântul Nicolae este cel mai iubit sfânt din
toate timpurile de către toți creștinii. Aproape
nu este alt sfânt care să fie mai cinstit de către
toți creștinii din toate vecurile atât în Răsărit
cât și în Apus ca Sfântul Ierarh Nicolae. În
Belgia erau acum o mie de ani 300 de bis care
îl aveau ca ocrotitor, în Anglia 400, în Rusia
peste o mie. S-a mutat la Domnul în 6
decembrie 343, acum aproape 1700 de ani.
Despre un om să se vorbeasă 1700 de ani, acel
om trebuie să fi fost o lumină în tot ceea ce a
făcut. Un om care a fost cucerit de DIH și care
a devenit păstor al sufletelor credincioșilor. În
acest post binecuvântat foarte mulți dintre
sfinții prăznuiți sunt păstori ai Bis. deloc
întâmplător lucrul acesta. Iisus Hr care vine să
se nască în Betleem va fi întâmpinat de păstori,
Cel care Se naște este mielul lui D cel ce ridică
păcatele lumii dar și marele Păstor. În postul
acesta calendarul nostru este plin de sfinți
păstori de suflete, adică de creștini adevărați
care au devenit păstori ai Bis și care au întrupat
în vița lor chipul marelui Păstor care este DIH.
o spune chiar Domnul: Eu sunt păstorul cel
Bun. Astăzi Ev care s-a citit este a fericirilor, pt
că Sf Nicolae a avut o lucrare minunată mai cu
seamă cu săracii cu flămânzii cu cei ce
însetează de dreptate cu cei care erau
persecutați. Ce face un păstor? Se îngrijește să
de mâncare și de băut oilor. Gândiți-vă că în
Israel a fi păstor nu e același lucru ca și la noi.
Acolo în semideșet să găseși hrnă și mai ales
apă nu e foarte ușor. Dacă nu ști pe unde să
mergi, mori cu oile pe drum. și ce mai face
păstorul cel bun? Își pune viața pt oile sale,
apărându-le de lupi și lei și urși și ce fiare mai
erau pe atunci. Pe plan spiritual un păstor
exemplar a fost și Sfântul Ierarh Nicolae. Se
naște în una din cele mai grele perioade ale Bis.
în 270 după Hr iar în anul 303 începe una din
cele mai cumplită aspre persecuții împotriva
creștinilor până la Stalin din sec 20. În zece ani
din 303 până în 313 împărații romani și-au pus
în gând să-i stârpească cu totul pe creștini. Deja
erau destui de mulți, templele păgâne erau
abandonate și ei au crezut că zeii îi pedepsec cu
toate nenorocirile cu epidemii, calamități, pt că
ei părăsesc credința înaintașilor lor politeistă.
Timp de zece ani i-au căutat pe creștini și i-au
persecutat într-un mod înfricoșător. Noroc că
după zece ani a venit pe tron Constantin cel
Mare, dacă mai dura persecuția până la 70 de
ani cum a durat în Rusia Sovietică, nu știu dacă
mai erau creștini. Primii care erau vizați de
persecuție erau păstorii, episcopii și preoții. Pt
că ei știau că dacă vrei să risipeșit turma omori
păstorii. Sfântul Nicolae s-a născut într-o
familie de părinți relativ bogați, dar care au
murit într-o epidemie foarte repede. Și așa a
rămas fiul lor cu o avere destul de mare. A
primit o educație creștină de la părinții lor. După
câțiva ani a venit o mare foamete în orașul lor,
iar Nicolae și-a vândut toată averea
împărțindu-o celor înfometați de pe străzile
orașului. Iar atunci când episcopul bătrân al
cetății a murit. Toți au zis: Nicolae să ne fie
episcop, pt că îi știau viața, cu toate că Nicolae
în acel moment nici măcar nu era preot era un
smplu credincios. Dar toată lumea știa dragostea
lui față de săraci față de cei aflați în dificultate,
de aceea toată bis a spus că acest Nicolae să ne
fie episcop. Lucrarea principală a episcopului
Nicolae erau săracii și năpăstuiții poporului
creștin și necreștin deopotrivă. De aceea ne-a
rămas până astăzi acest obicei de a face daruri în
această zi copiilor. E important să știm că în
lumea de atunci sărăcia era atât de mare încât
foarte muți erau sclavi pt că nu își puteau plăti
datoriile. Tatăl celor 3 fete a vrut să le vândă ca
sclave carne vie. Asta este dragoste adevărată,
când dai unor oameni care dacă nu au banul
acela cad în robie în sclavia patimilor și a
viciilor. Nu să dai cadouri celor îmbuibați, să
dai copiilor daruri, dar să fie simple pt că
suntem în post. Până nu demult se dădeau mere
nuci poate o prăjitură de post atât de Sf Nicolae
cât și de Crăciun colindătorilor și erau bucuroși.
Nu obiecte, nu lucruri inutile. Și ce trebuie să
învețe copii care primesc daruri de Sf Nicolae?
Să se învețe și ei la rândul lor să împartă daruri
celor care se află în lipsă. Și mai trebuia să-i
mulțumească sf. Nicolae. Ai primit darurile?
Da! Mulțumește-i Sf Nicolae cum îi mulțumești
ia să te auD? Și trebuia să știe troparul.
99

Suntem în perioada binecuvântată a Postului Învățător înfrânării este forma creștinească a

Nașterii Domnului. Iar astăzi în 6 dec îl iubirii de sine. Creștinul dacă se iubește pe sine
sărbătorim pe unul dintre cei mai importanți și se înfrânează de la pofte și instincte rele. Iată
îndrăgiți sfinți. Pe Sfântul Ierarh sau episcop cum Sf Nicolae este un om care împlinește
Nicolae. E bine să ne amintim că pomenirea Sf porunca iubirii. Mt.22,37-39. Așadar cine nu are
Nicolae nu se face doar în această zi de 6 dec. credință, cine nu are blândețe și nu se înfrânează
este pomenit pe 9 mai când s-au descoperit de la fapte rele, acela nu știe ce e creștinisumul.
relicvele sale la Bari în S Italiei, pe la 1060 Este cunoscută tradiţia de a face daruri în
nişte marinari italieni au dus moaştele sf în S această zi în special copilaşilor pt ca la această
Italiei la Bari, desupra căruia au construit o virtute sf Nicolae a excelat. Este un chip al lui D
basilică care este până astăzi. În 1950 s-a făcut cel care ne dăruieşte toate bunătăţile. El a
reparaţii la criptă s-a desfăcut sarcofagul. devenit asemenea lui Hr care ne îndeamnă Mt
Oamenii de ştiinţă le-au analizat şi i-au făcut 11,29 faţa lui a devenit ca a lui Hr. mâna lui a
reconstituirea chipului. Era un om de 1,67 m, devenit ca a lui Hr. Inima lui devine asemnenea
iar faţa lui seamănă cu cea din icoanele noastre. inimii lui Hr. Şi de aceea face minuni
Ceea ce înseamnă că icoanele bis nu sunt Dumnezeu Tatăl pt că sf se roagă lui D Tatăl ca
tablori imaginate. Și mai este pomenit în Fiul. Nu vom evoca nicio minune pt că cea mai
fiecare zi de joi de peste săptămână, atunci mare minune este sfântul prin el însuşi.
când nu cade vreo sărbătoare. Care ar fi rosutul
acestei sărbători din postul Crăciunului. Noi îl
așteptăm să întâmpinăm în sufletele noastre pe
cel ce se naște ca să fie Păstorul cel bun. Pentru
a înțelege taina celui care se naște ca păstorul
sufletelor ne-a pus înainte această icoană a sf
Nicolae care a fost păstor de suflete. Alături de
icoana aceasta a chipului Sf Nicolae, noi mai
avem o descrie a sa în cuvântul Ev și în
cântările slujbei de astăzi în spcecial cântarea
aceasta a troparului. O icoană în vers.
Îndreptător al credinței. Sf Nicolae prin viața
lui prin mărtruia lui a devenit regulă a credinței.
A apărat credința cea adevărată la sinodul de la
Niceea. Credința noastră în D este cea mai
înaltă formă de a-l iubi pe D. Nu poți să-L
iubești pe D dacă nu crezi în El. Și nu putem
spune că îl iubim pe D dacă nu te rogi.
Pe lângă credință Sf Nicolae este un chip al
blândeței. Un părinte al pustiului egiptean Avva
Pimen a dat o definiţie f. pragmatică credinţei
atunci când a fost întrebat de ucenicul său. A
petrece cu smerenie şi a face milostenie. Pe
lângă iubirea față de D e necesar să avem și
iubire față de aproapele nostru manifestată prin
blândețe și milostenie. Este elocvent episodul
spus de părintel Nicoale de la Rohia. Sf Nicolae
și Sf Casian care aveau întâlnire cu D.
100
Bunul păstor sau păstorul plin de zel poate
să fie oricare dintre noi. Și o mama și un
tată și nu profesor și o bunică și un
muncitor și un patron și un pr și un
episcop poate să fie un bun păstor dacă
pune munca aceea în serviciul celorlalți
adică și din iubire. Pictorul Van Goh
spunea că până să-și găsească meseria ce
să facă el în viață, nu își găsea sensul
existenței sale, nu avea niciun rost nu își
găsea sensul existenței sale. Din
momentul în care și-a descoperit vocația
de a fi pictor tot ceeea ce făcea o făcea cu
mare pasiune și acolo era toată ființa sa.
Indiferent de munca pe care trebuie să o
împlinim că trebuie să facem curățenie pe
coridoarele unei instituții, munca nu se
diferențiază în funcție de obiectul ei ci de
modul în care te raportezi. Să o faci ca pt
D din tot sufletul. Atunci ea devine loc de
mântuire pt tine.
Sigur în zilele noastre să vb despre
păstori și oi poate părea anacronic. Fiecare
dintre noi se crede o personalitatea și nu
se vrea să fie înregistrat într-o turmă
undeva. Și totuși prin mijloacele de
comunicare în masă devenim și noi turmă
devenim și noi masă. De aici și mass
media. Adică mijloacele care masifică
care uniformizează în modul nostru de a
trăi de a vobi de a ne îmbrăca, de a mânca.
Aproape ni s-a dus cu totul
discernământul nu mai avem reacție la așa
ceva. Mâncăm ceea ce se promovează la
TV sau pe panourile publicitare. Nu ar fi
aici lucrul cel mai grav, mai grav este că
începem să gândim așa cum gândesc toți
și spunem păi așa face toată lumea. Când
avem o astfel de mentalitate că așa fac toți
deja suntem masificați. Suntem păstori și
ai ființei noastre nu doar ai celora care
sunt dați grijii noastre.
Heidegger spunea că omul este păstorul
proprie sale ființe, să-și dezvolte acest
discernământ prin care să vadă ce este bine
și ceea ce este rău. Fiecare dintre noi
primește astăzi un fel de sugestie
recomandare pt a-l imita pe Bunul Păstror,
prin participarea la misiunea lui Iisus din
iubire oferind munca sa și spre binele
celorlalți. Păstorul este cel care privește
departe unde e locul potrivit pt a păsuna cu
oile sale. E un fel de obișnuință o a doua
natură prin care să vadă că acolo este
păsunea bună.
Trăim vremuri sub presiunea unor mode și
ideologi. După o săptămână de muncă
plecăm în weekend care a devenit un
laitmotiv. De luni ne anunță la radio că
vine weekend. Cu tot felul de ideei unde să
mergi la mute mare city break în
străinătate. Dar nu ai auzit pe unul să vb
despre Bis. Despre datoria noastră de a ne
întâlni cu Hr în Euharistie în paștele
săptămânal. În sec V patriarhul Chiril de
Alexandria le spune credincioșilor. Când
călătoriți în alte cetăți aveți grijă să
întrebați unde este bis și să mergeți acolo
unde este Hr întreg. Pe atunci erau multe
erezi care minimalizau persoana lui Hr la
un om deosebit.
Vă încredințez exercițiul discernământul.
Să ne unim cu Iisus Hr cel înviat prin
euharistie și vom vedea cum celelalte se
vor adăuga nouă.
101
Duminica a 27 după Rusalii
Suntem la al 3 lea popas din calea miniunată a
Posului Naşterii Domnului şi suntem însoţiţi de
Ev Luca. Este un episod pe care îl găsim numai
la acest Ev medic pictor. Iisus era într-o
singogă în zi de sabat, şi acolo vede o femeie,
care de 18·ani de zile nu se mai putea îndrepta
de spate fiind permanent cu capul la pământ. Nr
18 apare în Sf Script tot în cap 13 după Luca
amintindu-ne de căderea unui turn în Ierusalim
care a cauzat moartea a 18 persoane. Sf Părinţi
ne spun că în nr 18 trebuie să vedem 10+8. 10
erau poruncile primite pe Sinai, iar 8 erau zilele
la care se făcea tăierea împrejur. Cu această
femei se produce o mică învierea iar învierea
este taina zilei a 8 a.
Vedem din minunea aceasta că nu femeia cere
vindecare, pt că nici măcar nu putea să-l vadă.
Iisus se duce la ea o ştie, o cheamă, nu aşteaptă
să fie rugat. O cheamă cu cuvântul, o atinge cu
mâna. Ne arată prin această că Iisus nu este
numai cuvântul lui D ci este cuvânt făcut trup.
Iisus este Dumnezeu care ne oferă din proprie
iniţiativă mântuirea, ne dă ce vrea El şi cum
vrea El, nu ceea ce vrem noi. Au fost şi oameni
care nu s-au bucurat de acest semn minunat.
Mai marele sinagogii s-a înfuriat, şi i-a certat
pe cei prezenţi: voi aceştia care a-ţi venit după
Iisus nu vă ajung 6 zile, vreţi vindecări şi-n zi
de sabat. Şi atunci Mânt le răspunde
ipocriţilor. Cea mai mare formă de gârbovie
este starea de făţărnicie despre care spune
Domnul v.15-16. Pe aceasta sf. Luca al Crimeei
o descrie: făţarnicul este cel ce poartă masca
evlaviei, el poartă masca dragostei, fidelităţii şi
a curăţiei dar dincolo de această mască nu se
află decât starea de ură şi de trădare. Pt această
stare de gârbovire prin care păcatul se revarsă
asupra noastră Sf. Ap Pavel ne dă soluţia. În Ap
citit la Sf Liturghie ne spune Ef, 6, 13c-17.
Pe care satana a legat-o şi a încovoiat-o, prin
păcate care sunt hrana demonilor. Încovoierea
ei trupească este încovoierea Legii celei vechi.
Luând legea după mintea lor învăţau că
sâmbăta nu se cade să lucrezi nimic nici măcar
binele.
Este problema celor care iau cuvântul
Scripturii adliteram. Nu degeaba 2Cor.3,6.
Spre lauda ei, chiar dacă era încovoiată, n-a
rămas acasă în zi de sărbătoare, ci a venit la
sinagogă unde L-a întâlnit pe DIH, care a
dezlegat-o de neputinţa ei. Femeia aceasta
gârbovă s-a întors la casa ei dreaptă, demnă. De
ce? Pentru că s-a întâlnit cu Hr. Aşa suntem şi
noi ne apropiem de D aplecaţi de păcate, de
propria noastră conştiinţă, şi ne întoarcem
verticali, bucuroşi şi senini. Priveşti altfel
oamenii după ce l-ai privit pe D. Ce frumos
zâmbeşte D, prin fiecare fir de iarbă, prin
soarele care străbate printre nori, prin tot ceeea
ce ne-a dat ca dar. Şi ne cere acelaşi lucru să
Zâmbim şi noi, să privim totul ca pe un dar şi să
dăruim. Mai ales că suntem în apropierea
sărbătorii darurilor. D ne aduce cel mai mare
dar, se aduce pe Sine. Şi noi suntem datori să-L
dăruim lumii pe D prin ochii noşti. Vă
mulţumim pt dărnicia pe care a-ţi arătat-o de la
începutul postului atât pt colectă 610 lei cât şi
pt lucrările de la Sf. Bis. Să fiţi conştienţi că de
fiecare dată când sunteţi alături de cei ce sunt în
suferinţă vă pasă de Hr. Fiecare dintre noi poate
să fie ajutor pt cei din jur unii cu puţin alţii cu
mai mult.
Mesajul minunii din Ev de astăzi este că în faţa
lui D trebuie să stăm drepţi. Drepţi este o
comandă militară, zicem şi noi la sf slujbe
înţelepciune drepţi. Sf Pavel le spunea
creştinilor din Corint unde fiecare se ruga în
legea lui şi era o larmă ca şi la casa de nebuni. 1
Cor.15,23. pentru că nimeni nu conduce actul
liturgic, care este asemănător cu un act
militar. Acest lucru se vede încă de la începutul
slujbei când zicem Binecuvânată este
împărăţia. Daca e împărăţie să ştim că Hr este
împărat, iar regele este comandant. Ap Pavel îi
aseamănă pe creştini decât cu sportivii şi cu
militarii. Să ne trăim credinţa cu seriozitate cu
demnitate şi cu respect faţă de Împăratul
cerurilor. Amin
102
Ne găsim la jumătatea postului. Că am fost
conştienţi de această perioadă mai mult sau mai
puţin toţi suntem în această călătorie
duhovnicească, că ne-am silit să postim sau nu
viaţa merge mai departe. Iar întrebarea pe care
trebuie să ne-o punem în viaţă este nu cât ci
cum trebuie să fac eu ceea ce fac. Duminica de
astăzi a 27 după Rusalii ne prezintă o
întâlnire. Orice întâlnire dintre om şi D este de
altă natură, este specială. Pentru că noi oamenii
nu putem să înţelegem cine suntem privind la
cel de lângă noi ci doar privind la cel care ne-a
făcut pe noi. Doar privind la D. putem să ne
înţelegem ca oameni pt că care ar fi demnitatea
cea mai înaltă pt un om decât a se apropia de D.
Oricât am crede noi în mintea noastră aceasta
este limitată. Pt că cercetările descoperite astăzi
sunt în parte adevărate şi relative. În Ev de azi
este redat un episod din sinagogă. În VT ziua
sâmbetei era ziua de odihnă totală în care
nimeni nu avea voie să facă nicio activitate,
nici în gospodăria lui nici la serviciu ci era o zi
în care trebuia să te întâlneşti cu D. veneau la
sinagogă ca să asculte cuvântul lui D. Cine
ascultă cuvântul poate primi multe răspunsuri
la întrebările sufleteşti pe care le are. Cine era
în sinagogă cu siguranţă o cunoştea pe aceea
femeie bolnavă de 18 ani. Dacă ne gândim că
vârsta pe care o trăiau oamenii în acea perioadă
era de 50 de ani, putem să ne dăm seama că
acea femeie jumătate din viaţă şi-a petrecut-o
bolnavă. O parte din viaţa ei nu şi-a trăit-o, ca
şi ceilalţi oameni. Această suferinţă fizică
atrage după sine şi o suferinţă psihică, cea a
sufletului. Când un om este bolnav între noi
primul instinct este să-l ajutăm, dar când boala
înaintează şi se extinde la ani de zile, nu cred că
nu apare gândul: Doamne bine ar fi să nu mai
sufere. Acea femeie a trecut prin această stare.
Dacă avea soţ se întreba cum de mai stă soţul
cu mine, dacă avea copii poate aceştia ziceau că
mama este o povară. Dacă avea nepoţi cu
siguranţă când dorea să-i îmbrăţişeze aceştia
fugeau de ea. Când mergea mâinile îi atingeau
pământul, şi asta nu o zi sau două sau o lună ci
18 ani. Dacă nu s-ar fi dus la sinagogă în acea
sâmbătă cu siguranţă nimeni n-ar fi condamnat-
o. Poate chiar i-au spus mulţi de ce nu stai
acasă, de ce să mergi să te osteneşti. Dar ea nu
Până în ziua când se întâlneşte cu D care o
vede şi o cheamă la El. A chemat-o la El pt că
ea mai înainte l-a căutat. Cel care îl caută pe D
cu toată tăria sufletului nu se poate să nu-L
întâlnească. Ca noi să-L căutăm pe D nu avem
nevoie de internet, nici să străbatem mii de km, nu
trebuie să ne schimbăm rostul nostru ci viaţa nostră
să o schimbă pe calea care ne apropie de El. De
acum înainte putea iarăşi să vadă feţele, putea iarăşi
să-şi vadă familia, putea să-i vadă pe cei dragi ai ei
pe care îi purta doar în suflet, pt că trupul nu-i mai
permitea să vadă. Această fiică a lui Avraam a fost
legată de satana, înseamnă că starea ei s-a datorat
unui păcat pe care l-a făcut cândva. Prin păcatul pe
care tu îl săvârşeşti întinzi tu mâna diavolului să te
lege. Şi el atât aşteaptă să te lege printr-o boală ca
tu să-ţi pierzi nădejdea în D. Iar pierzându-ţi
nădejdea să disperi. Iar în această stare de disperare
nu mai ai puterea să-ţi trăieşti propria ta viaţă. Şi
atunci viaţa ta se face un chin, pe lângă boala
trupului vine şi boala sufletului, care te chinuie şi
mai mult. Ea a fost legată de cel rău dar se cuvine
să-o dezlegăm. Nu există niciun necaz în lumea
aceasta pe care D să nu-l poată îndrepta, nu există
niciun rău pe care D să nu poată să-l ierte daca
mergem pe calea spre El. Indiferent pe unde
mergem dacă drumul nostru este cu D vom găsi
răspuns la viaţa noastră. Acest răspuns de multe ori
nu este după cum vreau eu. Dacă răspunde după
cum vreau eu să ştiţi că nu este de la D . Se spune că
o femeie era f îngrijorată pt viaţa ei. Avea multe probleme
în familie cu soţui cu copii şi ajunge să-şi piardă orice
nădejde. Ca stare materială nu avea probleme dar a ajuns ca
în sufletul ei să fie tulburare, încât a ajuns la concluzia că
cea mai bună idee este să-şi ia viaţa. Şi-a cumpărat o
maşină nouă pt că îşi permitea iar gândul ei a fost să se
arunce cu maşina într-o prăpastie. Dar aşa a lucrat D că în
momentul în care voia să iasă din oraş maşina i s-a oprit în
faţa unei biserici, nu mai pornea şi nu ştia de ce pt că era
nouă. Şi-a ridicat ochii de la volan şi a văzut biserica. Şi a
zis femeia oare ce mă costă pe mine să mă duc să-mi aprin
propia mea lumânare. Intră în bis, ia o lumânare o aprinde
şi nu a ştiut unde să o pună la vii sau la adormiţi. A rămas
cu ea în mână într-o mare nelinişte până ce i-a dispărut
acel gând. Pr. ieşind din Bis. a văzut-o şi i-a spus să faci
cea ce vrei să faci numai în momentul în care vei ştii unde
să pui lumânare. A rămas cu lum. în mână şi a pus-o la vii.
A ieşit afara maşina i-a pornit şi nu s-a mai aruncat în
prăpastie. A început să participe la bis pt a căuta răspunsul,
cum de i-a dispărut gândul cel rău. Iar încet încet echilibrul
s-a instaurat în familia ei. Dar pe când toate au fost bune a
început să nu mai vină la bis. Nu s-a mai dus o duminica, 2
şi mai multe. După o perioadă se întâlneşte cu pr care a
întrebat-o ce mai face, dacă s-a hotărât ce să facă cu
lumânarea. Nici nu mai vreau să-mi aduc aminte de ce s-a
întâmplat. Aceasta este tragedia ca după ce te-ai întâlnit cu
D să-l părăseşti pt dragoste de lume. Povestioara se încheie
aici, nu-i ştim sfârşitul pt că viaţa este fără sfârşit. Cartea
vieţii noastre nu s-a încheiat, dar avem şansa să scriem un
nou capitol aşa cum îi este plăcut lui D. mai avem 20 de
post cine nu a reuşit să scrie prin acest efort să încerce
măcar. Cu cât te străduieşti mai mult la un moment dat va
veni D în propria ta viaţă cu acea bucurie pe care numai El
este în stare să o aducă. Iar în aceasta te vei regăsi pe tine
ca om şi-ţi vei regăsi rostul pt care ai venit în lume.
103
Ne găsim la jumătatea postului. Că am fost
conştienţi de această perioadă mai mult sau mai
puţin toţi suntem în această călătorie
duhovnicească, că ne-am silit să postim sau nu
viaţa merge mai departe. Iar întrebarea pe care
trebuie să ne-o punem în viaţă este nu cât ci
cum trebuie să fac eu ceea ce fac. Duminica de
astăzi a 27 după Rusalii ne prezintă o
întâlnire. Orice întâlnire dintre om şi D este de
altă natură, este special. Această femeie ținând
cont de speranața de viață de atunci era
condamnată pe viață să ducă povara neputinței
sale. Se putea gândi că nu mai are nicio șansă.
Femeia aceasta încă mai continua să credă în
propria ei vindecare cu toate că majoritatea
celor din jurul ei o descurajau. Ea insita, stăruia
în nădejea ei. Dacă nu insista nu ar fi avut
întâlnirea cu Mânt. Cât de puțin ne asemănăm
în această privință cu femeia din Ev. Noi spre
deosebire de ea abandonăm foarte repede. De
multe ori începem ne entuziazmăm și la prima
piedică abandonăm. Femeia gârbovă este
tenace are un plan al el dincolo de boală. Vrea
într-un fel să trăiască, să nu mai fie gârbovită,
vrea să nu vadă numai pământul vrea ca într-o
bună zi să vadă cerul. Fragmentul din Ev se
continuă în cap 13 după Lc. cu pilda grăuntelui
de muștar pe care o spune chiar acolo în
sinagogă pt că are o strânsă legătură cu
vindecarea femeii. Lc 13, 18-19. Vrea să ne
spună că în fața lui D nu este ca în fața
oamenilor. Cei nedreptățiți cei bolanvi și
nebăgați în seamă de oameni nu sunt trecuți cu
vederea de D. dipotrivă s-a putea ca cei ignorați
de semenii lor să fie mari înintea lui D. Așa
cum sămânța cea mai mică cea de muștar, cum
era și femeia aceea cea mai nebăgată în seamă,
cea mai din urmă din comunitatea iudaică,
acea sămânță crește mai mare decât toate încât
în ramurile ei se odihnesc păsările cerului, care
sunt simbolul Duhului Sf. De fapt vorbea
despre această femeie și despre toți oamenii
care spun nedreptățiți care sunt ironizați de
ceilalți. Is. 55, 8-9. Virtutea acestei femei este
aceea că nu uită de D. Cu toate că avea toate
motivele să nu vină în sâmbăta aceea la
sinagogă ea nu se lasă. Nu doar pt că era
bolnavă dar și pt că era disprețuită de ceilalți.
orice boală, dacă nu aveai copii, orice
infirmitate fizică. Erau socotite boli demonice.
Dacă era cineva sărac, murdar, deformat cu
dizabilități se credea despre ei că sunt vrăjitori
că sunt unelte ale răului. Nouă cei de astăzi
ni se pare un lucru foarte urât. Dar e suficint să
mergem într-o școlă să vedem cum se manifestă
copii față de un coleg de-a lor cu nevoi speciale.
Cum râd sau îl lovesc. Sau la sate nu e nevoie
dcât să stea cineva la marginea satului, să nu fie
la fel de vorbăreț ca ceilalți, dacă este femeie cu
atât mai mult, dacă are și o boală vizibilă
imediat este bănuită că e vrăjitoare, că-i
ghicitoare că ia laptele. Poate și femeia din Ev
de astăzi purta pecerea aceasta. v.16. Așadar
această femeie ca să vină la sinagogă trebuia să
depășească pe lângă neputințele fizice și
oprobiul public, bârfele și șușotelile oamenilor.
Femei gârbovă ne în vață să insistăm să nu ne
pierdem nădejdea și mai cu semă să nu plecăm
urechea la corul de bocitoare care ne prevestesc
sfârșitul. Când toți cei din jur ziceau hai lasă că
nu ai nicio șansă ea insista, avea curaj. Intuia că
într-o zi cineva cumva va putea să o elibereze.
Această stare sufletească o cunoștea Mânt. Care
știe ca nimeni altul ce este în sufletul omului. A
văzut-o, o compătimește pentru suferința
acumulată și în văzul lumii, a celor care nu-i
mai dădeau nicio șansă o vindecă. Cu această
femei se produce o mică învierea iar învierea
este taina zilei a 8 a. Vindecarea acestei femei
gârbove devine scandaloasă pt că a avut loc
când nu trebuie. Pt a evita scandalul ar fi putut
Domnul să îi spună: Doamnă ai așteptat 18 ani,
mai stai o zi și ne vedem mâine uite la 10. Nu pt
biata femei care suferea de atâția ani orice clipă
de amânare era de fapt o umilință. Acum ori
niciodată. Cei de pe margini în loc să
recunoască minunea în loc să se închine Celui
care o face bagă de vină.
Că nu respect Legea care spune că în sabat nu
trebuie să lucreze. Hr le răsunde print-o
comparație care ar fi trebuit să-i umilească
profund. Nu se referă la oameni se referă la
animale. Oare voi nu vă adăpați animalele. Oare
dacă în sabat aveți grijă de un animal cum
puteți fi nepăsători față de coroana creației care
este omul? Răspunsul la această întrebare nu
poate fi decât numai unul singur. Ești departe de
grijile omului atunci când ești departe de
Dumnezeu. Când nu-L mai iubești pe D nu ai
cum să-l mai iubești pe om.
grupă misionară
parastas Verde.
104

Cinstită familie binecuvântată adunare. spune că Iisus Hr a venit pe pământ să

Credința noastră creștină pe baza Sfintei resolve 2 probleme importante ale omului:
Scripturi ne îndeamnă să avem o atitudine răul și moartea. Iar solulția lui Hr a fost
optimist în fața marii treceri din lumea aceasta de a le lua aspupra Lui. Și-a
aceasta. Sf Ap Pavel II Cor.5, 1-3, era asumat răul adică păcatele noastre și de
optimist știa că atunci când părăsim lumea asemenea morțile noastre ale tuturor. Ceea
aceasta avem de la D casă nefăcută de ce nu spune însă Albert Camus este că
mână veșnică în ceruri. Avea o atitudine Iisus a înviat iar învierea lui Hr ne obligă
pozitivă în fața marii treceri. pe noi cei care credem în ea, să fim
Un mare părinte al Bisericii IPS optimiști. Ea, învierea DIH este cel mai
Bartolomeu spunea referindu-se la mare și cel mai durabil și optimist
moarte: da știm că vom muri, aceasta este eveniment din toate câte au fost în lumea
o certitudine, dar câtă splendoare. Ar fi aceasta. Hr Domnul din multa Sa iubire
această întrebare: Cum să privim moartea fața de noi a gustat moartea pt a ne scoate
care naște atâta durere atâta suferință care pe noi din moara morții alimentată de
naște atâta întrebări parcă fără răspuns ca păcatele noastre. Așadar moartea nu este o
o splendoare. 71 de ani cât a avut trecere în neființă ci o trecere din modul
adormitul în Domnul nu ar fi deajuns să acesta imperfect la modul veșnic al
sature pofta de viață a omului. Cu toate că Împărăției lui D. Pt că Domnul a înviat El
zice Scriptura Ps.89, 9-12. Parcă nu sunt poate să fie prezent în toate durerile, în
deajuns, nici 80 nici 90 și nici măcar 100 toate bolile și chiar în moartea noastră. O
pentru că nu l-a creat Dumnezeu pe om să cântăreață de muzică county s-a înbolnăvit
moară. Moartea iubiții mei nu este altceva de cancer a murti în 2016 la 40 de ani.
decât o punte o trecere dintr-un mod de
existență efemer trecător în altul veșnic
fără sfârșit.
Ce ar trebui să facem noi oamenii ca să
înțelegem moartea ca pe o splendoare pt
că din calea ei nu vom putea scăpa? Ar
trebui să facem 3 lucruri: În primul rând
să ne gândim la ea Sir 6,26. Chiar dacă nu
ne face plăcere suntem îndemnați de
Cuvântul lui D. să cugetăm la sfârșitul
nostru pământeasc. Dacă ne gândim la
moarte e absolut necesar să ne gândim la
D. De ce? Pt ca moartea să nu ne
deznădăjduiască. Acesta este al 2 lea lucru
pe care trebuie să-l facem. Iar al treilea
lucru, este înțelegerea faptului că
moartea nu este pasul ultim al vieții
noastre. Cât de multe a făcut D pt a
pricepe lucrul acesta. L-a trimis în lume
pe Fiul său, și-a asumat toate păcatele
noastre le-a răstignit pe cruce și a înviat
din morți făcându-se garanție a învierii
noastre. Albert Camus deși era
necredincios în romanul său Omul revoltat
105
Predică Soborul Maicii Domnului 26 dec.. O
prăznuim astăzi în mod deosebit pe Maica
Domnului pe care Sf Ap Pavel o numeşte maica
vieţii, pt că ea a adus pe lume viaţa cea
adevărată pe Iisus Hr. Fiul lui D care ne redă
ceea ce noi am pierdut prin căderea celor doi
Adam şi Eva. Iată că după 40 de zile de
pregătire de post și așteptare ne întâlnim cu
Iisus cel născut în ieslea din Betleem. Dacă
păstorii i-au adus miei, dacă magii de la răsărit
i-au adus aur smirnă și tămâine. Aur ca unui
împărat, tămâie ca unui D și smirnă ca unui
preot. Oare noi ce-i aducem? Nu îi putem
aduce altceva mai bun lui Iisus decât pe noi
înșine. Darul cel mai mare pe care noi îl putem
face este să-l primim. Să nu-L punem undeva
pe al doilea plan în viața noastră de zi cu zi. Să
nu-l punem la marginea intereselor noastre. ...
Și noi tresăltăm de aceeași bucurie ca și
Elisabeta mama Sf Ioan Bot. Și noi exclamăm
astăzi văzându-l pe Hr născut în iesle: De unde
nouă cinstea aceasta pt noi să vedem astăzi
cerul pt pământ și pământul în cer. De unde
cinstea aceasta pt noi ca să vină la noi Cel vestit
de proroci unul din Preasfânta Treime. De unde
cinstea aceasta să vedem venind raiul către noi.
De Crăciun Domnul Hr ne dăruiește darul mai
presus de orice dar, adică se dăruiește pe sine.
Și noi nu putem să-l primim altfel decât prin Sf.
Împărtășanie. Cu ce altfel putem să-L primim
pe Hr? Cu firgiderele pline, cu masa plină bine
spălați și parfumați prin faptul că ne aprindem
luminițele acasă peste tot, sau că am dat
cadouri copiilor? Hr vrea să se nască în noi
înșine. Lasă că mă împărtășesc la începutul
Postului că nu pot ține 40 de zile de post. Că nu
pot că sunt prea slab. Și apoi îngăduie D
slăbiciuni în viața noastră, ca să vedem cu
adevărat ce înseamnă ce înseamnă să fim slabi.
Pt că atunci când suntem sănătoși nu ne
străduim să postim să face binele. Unii spun
lasă că mă apropii de Hr mai târziu după ce ies
la pensie că acuma nu am timp de El. Și când
ajung acolo nu mai au zile multe și inima e atât
de împietrită încât nu mai știu în ce cred.
Fiecare duminică este ziua lui D. Aceea e a lui
să nu facem altceva cu ea așa este de la
începutul omenirii. Iar noi ne găsim altceva de
lucuru, zicem că trebuie să-mi asigur viața
aceasta. Și când ne-am asigurat-o ne ducem
dincolo. Și ce luăm cu noi? Nimic din lumea
aceasta. Ne pun în picioare niște pantofi de
carton. Bine ar fi să plecăm dincolo plini de Hr.
dacă nu plecăm dincolo plini de Hr. El nu se
recunoaște în noi. Ne va întreba cine ești nu te
cunoasc. Doamne dar eu am fost la toate
sărbătorile. Nu te cunosc, nu mă recunosc în
tine. Noi nu avem altă oglină pt viața noastră
spirituală.
Când îi colindați întrebați-i: cum a fost
sărbătoare ta? a fost bine? Te-ai întâlnit cu
Sărbătoritul cu Hr.? și apoi să lăsați să lucreze
întrebarea aceasta în inima omului. Cum îl
primim pe Hr împărtășindu-ne cu El. Orice casă
colindată este o casă binecuvântată, pt că îl
aducem acolo pe Hr prin colind. Luați-I pe copii
de mână și mergeți la colindat. Prin colind noi
mergem și spunem tuturo că Hr s-a născut.
Aceasta este sărbătoare noastră a creștinilor. Pt
că dacă nu veți face lucrul acesta Halloween-ul
va înlocui Crăciunul. Cel rău care se folosește
de naivitatea nostră. E numai o joacă, fă-te frate
cu cel rău și lasă că nu e mare lucru. Și apoi
joacă rămâne o viață întreagă.
Dacă ne împărtășim mai des nu avem cum să
ocolim marea întrebare: dar eu totuși cum sunt?
În ce hal e sufletul meu. Chiar și această
întrebare ne face foarte mult bine. Hr vine spre
noi ne ia cum suntem cu țăcănelelie cu fixurile
și tabieturile noastre. El știe ceea ce a pus în
sufeltul noastru, el știe de cât suntem în stare că
avem un potențial.
În toată lumea de la Răsărit până la Apus şi la
polul N daca ne ducem găsim un brad găsim un
semn al sărbătorii Naşterii Domnului. Oriunde
ne ducem în lumea asta în ţări care nu au primit
botezul niciodata, o să auzim de Iisus Hristos.
Lucrul acesta însemnă că Hr cu Fecioara Maria
şi cu dreptul Iosif străbat şi azi lumea ca să bata
la uşile noastre şi le spune fiecăruia dintre noi
creştine primiţi-mă că vreau să mă nasc în voi.
Căci aceasta este sărbătoarea iubiţilor să dorim
să ne împărtăşim cu Hr. Mai ales în zilele aceste
când stăm în jurul staulului pt că aceasta este
altarul, staulul peştera, iar Sfânta Masă este
ieslea în care se naşte Hr. dar în acelaşi timp şi
mormântul din care învie.
 106
Naşterea Domnului Iisus Hristos
Nici nu putem să numărăm toate darurile pe
care D ni le-a dăruit prin naşterea Fiului Său în
lume. Aceste daruri se văd în lume încă de când
magii de la răsărit au pornit după stea. Încă de
atunci Irod a început să se tulbure neputând să
accepte că poate să fie un împărat mai mare
decât el şi împreună cu el s-a tulburat tot
poporul. O prăznuim astăzi în mod deosebit pe
Maica Domnului pe care Sf Ap Pavel o
numeşte maica vieţii, pt că ea a adus pe lume
viaţa cea adevărată pe Iisus Hr. Fiul lui D care
ne redă ceea ce noi am pierdut prin căderea
celor doi Adam şi Eva. Darurile acestea se arată
şi prin tulburarea unora şi a altora începând cu
Irod, dar pe care o vedem şi la noi. Ce găsim în
această tulburare care ne cuprinde pe mulţi
dintre noi chiar şi în aceste preacinstite zile?
Mândria. Cum se poate să fie cineva mai mare
ca mine cum se poate să mă mântuiască pe
mine altcineva, cum se poate să mă smeresc eu
să mă pun în genunchi înaintea Împăratului
vieţii eu care am o funcţie importantă în
societate. Şi mulţi dintre noi astăzi sărbătorim
naşterea Domnului dar nu-l sărbătorim pe cel
care ne prilejluieşte sărbătoarea. Şi atunci
sărbătoare Naşterii Domnului sau Crăciunul.
Dacă zicem doar Crăciun vezi doar mâncare şi
băutură, iar adevăratul conţinut al sărbătorii
este primirea lui Hristos în peştera sufletului
nostru în inima noastră. Ar fi înţelept pt noi
care ne luăm credinţa în serios să ne măsurăm
de la un Crăciun la altul, să vedem cât am
progresat. Şi oare cum se măsoară progresul
nostru sufletesc. Eu vă spun dvs faceţi cum
doriţi pt că sunteţi liberi. Oare de anul trecut
până anul aceste am înţeles ce este Naşterea
Domnului pt mine personal şi ce trebuie să fac
în această sărbătoare. Eu cum îl primesc pe Hr.
îi spun sincer Doamne eu n-am loc în inima ta
pt Tine pt că sunt ocupat cu altele uite am şi
funcţia aceasta de anul trecut şi trebuie să mă
impun în faţa colegilor mei. Trebuie să mămânc
bine să beau bine să mă ocup de treburile lumii
acesteia. Nu pot să mă pregătesc spălându-mi
lăcaşul lăuntric prin spovedanie, prin post, prin
rugăciune.
Nu pot să te primesc de Crăciun la mine pt că
totul este ocupat cu griji, cu masa de Crăciun cu
Moşul cel roşu, n-am timp de Tine. Noi spunem
despre cei din Betleem: vai cum au fost oamenii
aceea? N-au putut să primească o femeie care
era însărcinată în casa lor? Îi trânteau uşa în nas,
cum să faci aşa ceva. Dar acelaşi Hr care a venit
în Betleem vine în ziua de Crăciun să-l primim
noi să ne împărtăşim cu El.
Că asta e casa care-I lipseşte Lui, casa pe care
vrea să-o lumineze pe care vrea să o sfinţească.
Nu o peşteră nu un grajd nu animalele ci pe noi.
Sigur că ne pregătim îl primim noi oare în
mintea noastră rugăndu-ne, auzind colinde,
făcând milostenie dar nu-l primim înlăuntrul
nostru pt că aceasta ne angajează să fim altfel de
oameni. Când vine Hr în inima noastră trebuie
să fim alţii să ne schimbăm pe noi înşine. Ne
multe ori îl primim pe Hr teoretic şi spunem
vom face la anu o să fiu altfel. Să nu-i judecăm
pe cei de atunci nici pe locuitorii din Betleem,
nici pe Irod nici pe cei ce s-au tulburat împreună
cu el. Să ne judecăm doar pe noi înşine. Dacă
mergem azi în Betleem vedem că tot oraşul este
musulman nu este creştin. Nu l-au primit pe Hr
până astăzi, deşi este locul în care s-a născut.
Iată în toată lumea de la Răsărit până la Apus şi
la polul N daca ne ducem găsim un brad găsim
un semn al sărbătorii Naşterii Domnului.
Oriunde ne ducem în lumea asta în ţări care nu
au primit botezul niciodata, o să auzim de Iisus
Hristos. Lucrul acesta însemnă că Hr cu
Fecioara Maria şi cu dreptul Iosif străbat şi azi
lumea ca să bata la uşile noastre şi le spune
fiecăruia dintre noi creştine primiţi-mă că vreau
să mă nasc în voi. Căci aceasta este sărbătoarea
iubiţilor să dorim să ne împărtăşim cu Hr. Mai
ales în zilele aceste când stăm în jurul staulului
pt că aceasta este altarul, staulul peştera, iar
Sfânta Masă este ieslea în care se naşte Hr. dar
în acelaşi timp şi mormântul din care învie.
Acesta este rostul şi sensul sărbătorii să-l
primim pe Hr şi lui să-i spunem neputinţele
noastre ce nevoi avem, acolo recunoaştem că nu
putem să facem nimic bun fără El. Pt ca ne
credem sănătoşi puternici, sau înţelepţi dar fără
El totul este o derivă. Înainte de toate Hr ne cere
să fim plini de El. Astăzi de El prunc de cel care
se naşte, deşi nu putem să-L împărţim pe Hr
trebuie să-L primim cu toate ale Lui cu naşterea
crucea şi învierea Sa.
107
 108
Ef4.8
Nici nu putem să numărăm toate darurile pe
care D ni le-a dăruit prin Naşterea Fiului Său în
lume. Aceste daruri se văd în lume încă de când
magii de la răsărit au pornit după stea. Oare ce
daruri aduce Nașterea Domnului în lumea
aceasta? Într-o lumea plină de griji și de
probleme ND ne aduce o veste bună. Acest
lucru înseamnă Ev veste bună și anume faptul
că Iisus Hr este Mântuitorul Salvatorul
nostru. Hr ne dă mânuire într-o noapte a
pierzării. Al doilea dar este cel al comuniunii
al companiei cu D într-o noapte a
singurătății. Putea să meargă doar dreptul Iosif
la recensământ. Oare de ce a luat-o și pe Maria
care era însărcinată în luna a 9 să meargă pe
măgăruș așa mare distanță. Azi nu te lasă nici
cu avionu în luna a 9? Pt că dacă o lăsa acasă
risca să fie ucisă cu pietre pt desfrânare. Cine
putea crede că a luat în pântece de la Duhul Sf.
f greu de crezut. Ajung în Betleem și ne spune
textul că în casa de oaspeți nu mai era loc pt ei.
Nu ne spune că erau toate camerele rezervate că
erau pline. Nu voia nimeni să cazeze 2
persoane îmbrăcate sărăcăcios și pe deasupra și
o femeie însărcinată. Noi spunem despre cei din
Betleem: vai cum au fost oamenii aceea? N-au
putut să primească o femeie care era însărcinată
în casa lor? Îi trânteau uşa în nas, cum să faci
aşa ceva. Dar acelaşi Hr care a venit în Betleem
vine în ziua de Crăciun să-l primim noi să ne
împărtăşim cu El. Că asta e casa care-I lipseşte
Lui, casa pe care vrea să-o lumineze pe care
vrea să o sfinţească. Nu o peşteră nu un grajd
nu animalele ci pe noi. Sigur că ne pregătim îl
primim noi oare în mintea noastră rugându-ne,
auzind colinde, făcând milostenie dar nu-l
primim înlăuntrul nostru pt că aceasta ne
angajează să fim altfel de oameni. Când vine
Hr în inima noastră trebuie să fim alţii să ne
schimbăm pe noi înşine. De multe ori îl primim
pe Hr teoretic şi spunem vom face la anu o să
fiu altfel. Să nu-i judecăm pe cei de atunci nici
pe locuitorii din Betleem, nici pe Irod nici pe
cei ce s-au tulburat împreună cu el. Să ne
judecăm doar pe noi înşine. Se naște Domnul
într-o peșteră și dintr-o dată peștera s-a umput
de lume, au venit păstorii, au venit femei care
Să fie moașe, mai apoi au venit magii de la
Răsărit, așa cum vedem în icoana sărbătorii una
dintre cele mai complexe icoane de praznic f
multe persoane. Toate acestea pt a ne arăta darul
acesta minunat al comuniunii al companiei cu D
în noaptea singurătății. Zice DIH dacă nu aveți
pe nimeni, mă aveți pe Mine. Mt.12,50. El este
Imanuel adică este cu noi oriunde și oricând. În
toată lumea de la Răsărit până la Apus şi la
polul N daca ne ducem găsim un brad găsim un
semn al sărbătorii Naşterii Domnului. Oriunde
ne ducem în lumea asta în ţări care nu au primit
botezul niciodata, o să auzim de Iisus Hristos.
Lucrul acesta însemnă că Hr cu Fecioara Maria
şi cu dreptul Iosif străbata şi azi lumea ca să
bata la uşile noastre şi le spune fiecăruia dintre
noi creştine primiţi-mă că vreau să mă nasc în
voi. Căci aceasta este sărbătoarea iubiţilor să
dorim să ne împărtăşim cu Hr. Mai ales în zilele
aceste când stăm în jurul staulului pt că aceasta
este altarul, staulul peştera, iar Sfânta Masă este
ieslea în care se naşte Hr. dar în acelaşi timp şi
mormântul din care învie. Acesta este rostul şi
sensul sărbătorii să-l primim pe Hr şi lui să-i
spunem neputinţele noastre ce nevoi avem,
acolo recunoaştem că nu putem să facem nimic
bun fără El. Astăzi de El prunc de cel care se
naşte, deşi nu putem să-L împărţim pe Hr
trebuie să-L primim cu toate ale Lui cu naşterea
crucea şi învierea Sa.
Iar al 3 lea dar al Crăciunului este cel al înfierii.
Dacă îl primim pe Hr în sufletele noastre
sărbătoarea Nașterii nu este un eveniment al
trecutului ci este un veșnic prezent.
Aurul este simbolul cunoașterii lumii materiale,
pt forța pe care o deprinde omul din cunoașterea
materialității lumii. Pt că aurul este considerat în
materia telurică material prețios. Ce ar fi
tămâia? Ar fi cultura, literatura ar fi poezia arta,
sculptură pictura. Pt că e frumos mirositoare, e
ceva care îmi îmbată simțurile și mă ridică la o
anumită stare. Lucru acesta îl face cutura care
este expresia frumuseții sufletului omenesc.
Tămâia simbolizează achiziția culturii omenești
care vine în slujba adevărului. Iar smirna ar fi
nevoința umanității pt spiritualitate. Acești magi
i-au adus pruncului tot ce a achiziționat
umanitatea în știință în cultură și în expreința
religioasă, pt că El este cel care împlinește toate
căutările omenești
109
Duminica după Nașterea Domnului.
Sfinții Părinți care au structurat slujbele din
această perioadă au avut o mare înțelepciune. În
prima zi de Crăciun cu toată bucuria, cu toată
exuberanța ne-am bucurat și am strigat Slavă
întru cei de sus lui D... primul colind pe care l-
au rostit îngerii. Sau am zis cu toată puterea
inimii noastre: Hr se naște slăviți-l, Hr din
ceruri întâmpinați-L. pt că într-adevăr nu era
doar o comemorare a ceva ce s-a întâmplat
istoric acum 2 mii de ani Nașterea Mânt Hr. ci
era o retrăire a ceva ce se întâmplă în sufletele
noastre an de an.
Dumnezeu se coboară la noi, se naște în noi. A
doua zi ne-am gândit la cea care l-a născut, la
cea prin care s-a realizat minunea, la Maica
Domnului. Adică nu puteam să o lăsăm pe ea și
să nu ne amintim de ea așa cum fac unii care
spun că nu a avut decât un rol secundar. Că a
fost o femeie ca oricare alta. Nimic mai lipsit
recunoștință față de D. D își alege cea mai
frumoasă femeie, cea mai curată ființă
omenească și vine la noi prin ea. Ființa cea mai
curată și în același timp cea mai tăcută. În
Maica Domnului s-au împetit misterul și
bucuria.
Pentru fiecare dintre noi ținta vieții spirituale e
să devenim asemean MD. Ea este chipul
fiecărui creștin, care trebuie să îl arate pe Hr
lumii acesteia, care trebuie să-l poarte pe Hr în
sufletul său și să-L dăruiască pe Hr lumii prin
viața și faptele noastre. Cum se naște Domnul
Hr în noi?
Sigur aceasta este o lucrare tainică, imposibil
de pătruns cu mintea, o bunătate fără margini
care presupune și osteneala noastră. Prin Taina
Împărtășaniei noi îl mâncăm pe Hr viu, întreg
care devine intim nouă. Când ne împărtășim ar
trebui să rămânem muți de uimire cel puțin
câteva ore. Hr care ni se oferă este de
neimaginat. Din păcate noi deși ne împărtășim
cu Hr nu ne facem peștera în care El se naște.
Deși ne împărtășim ființa noastră nu arată ca o
casă a lui D. uneori poate un pelerinaj ne
întipărește în minte o întâlnire cu Hr mai
îndelungată decât atunci când ne împărtăși. de
ce? Pt că în măsura eforturilor noastre Taina
devine lucrătoare în noi. Este nevoie de un
surplus de efort pt ca Hr să se nască în noi, să-l
fixăm pe Hr în noi ca prezență.
Cine vrea ca Domnul să se nască în el ar trebui
să se uite cu luare aminte ce fac sfinții. De aceea
a treia zi pe 27 dec. l-am sărbătorit pe Întâiul
mucenic, Arhid. Ștefan. Ce ne învață sfinții: că
nu e suficient doar să nu fac răul ci e necesar să-
mi exersez virtuțile sau faptele bune.: a
rugăciunii, a citirii Scripturii, a slujirii celuilalt,
a meditării la propria mea nevredncie, la
bunătatea lui D. ne învață ca în fiecare zi să ne
străduim să fim mai buni, să-i judecăm mai
puțin pe ceilalți, să ironizăm mai puțin să ne
păzim simțurile privirea. Sfinților le place să se
pună în aceste exerciții spirituale.
Așadar D ni se dă deplin în Sfintele Taine, dar
noi trebuie să ni-L însușim prin efortul nostru.
Viața creștină preuspune efort și antrenament,
nu doar câteva reguli pe care să le bifez. 1 Cor,
9, 24-27. Ar trebui să mă muster conștiința că
un sportiv pe teren transpiră mult mai mult pt o
medalie decât transpire eu pt virtuți pt viața
veșnică. Că un sportive își pune mai multă
rânduială în viață ca să câștige un concurs decât
îmi pun eu ca și creștin pt ca să fiu mai bun cu
copii mei. Virtuțile nu sunt doar darul lui D, ele
sunt și rodul ostenelilor noastre. Zice Sf Ioan
Damaschin: Dacă nu se va strădui cinva: toată
viața lui, cu toată puterea și cu osteneală
încordată nu va dobândi virtuțile. Vedeți nu
zice: e de ajuns să te rogi să te spovedești să te
împărtășești și vei fi un om bun. Cum să se
nască Hr în noi dacă nu ne gândim la El peste zi
și cum să ne gândim la El dacă nu citim despre
dânsul.
Din păcate la dimensiunea spirituală profundă a
Nașterii D am adăugat: comerț, gastronomie,
shopping, mall, plăcere, muzică, târguri știri
de la spitale cu oameni accidentați.
sărbători pline de lumină în continuare și un an
în care D să nu lipsească din casa noastră. Vă
doresc un an binecuvântat. Doamne ajută!.
110
Predica Bobotează Mc.1,11
Botezul Domnului se mai numeşte şi
sărbătoarea Epifaniei sau a Teofaniei. O
numim teofanie adică arătarea lui
Domnezeu cel în Treime lăudat. Este o
arătare desăvârşită. D se arată pe Sine ca
fiind în trei persoane. Tatăl cel care spune
Mc.1,11, Fiul care era în apele Iordanului
şi Duhul Sfânt care se pogoară în chip de
porumel, ceea ce nu înseamnă că este un
porumbel. Ceea ce s-a întâmplat la
Betleem probabil s-a uitat. Păstorii erau
acum bătrâni, iar cei care mai povesteau
de această minune erau probabli luaţi în
râs. Au trecut 30 de ani şi era necesar un
moment în care Mesia să fie cunoscut, să
arate lumii cine este El. Mânt a venit la
Iordan ca să fie botezat de către Ioan. Nu
pt că ar fi avut nevoie de botezul lui Ioan,
ci pt pt strigătul plin de uimire al
prorocului In 1, 32-36. Şi pentru această
descoperire din cer a Tatăului. Mc.1,11.
În aceşti termeni D Tatăl ni-L descoperă
nouă pe Fiul Său, ca fiind cel iubit. Îl
descoperă D pe Fiul care azi se botează în
dragoste în iubire. Iar apoi Fiul ni se
descoperă ca fiind cel care ne iubeşte.
Precum T iubeşte pe F aşa şi F ne-a iubit
pe noi şi ne-a spus: In.15,12-14. Iată că
dragostea trece de la Părintele Ceresc la
fiul său cel veşnic, care s-a făcut om, iar
de la Fiul cel întrupat la noi. Putem spune
că sărbătoarea de astăzi a teofaniei este şi
arătarea iubirii lui D faţă de noi oamenii.
Dragostea părintelui ceresc care se
odihneşte în Fiul se poate sălăşlui şi în
noi. Noi toţi suntem nimic fără dragostea
pe care Hr a pus-o în noi prin botez.
Boboteaza ne arată iubirea omului faţă de
D şi faţă de semeni care izvorăşte din
iubirea cu care Hr s-a jertfit pt. noi. Să nu
uităm acest lucru că astăzi Hr. cel pogorât
în Iordan ne sfinţeşte ca să putem iubi. Ca
să ne putem dărui şi noi Lui precum El s-a
dăruit nouă.
Vedeţi când preotul zice cu pace să ieşim,
ne ajunge doar să ieşim din Bis şi să
mărturisim Botezul Domnului. După
această sărbătoare să ieşim în lume ca
mărturisitori ai iubirii lui Hr. De la cel mai
mic la cel mai mare şi de la cel din urmă la
cel dintâi, noi suntem chemaţi să
mărturisim această iubire. Acesta este şi
sensul sfinţirii cele mari a apei. De ce se
sfinţeşte apa? Pt că prin apa a fost făcută
lumea Duhul lui D se purta pe deasupra
apelor. Prin apă a fost salvat poporul evreu
din robia egiptenilor, trecând prin marea
Roşie. Şi tot prin apă Hr ne mântuieşte pe
noi. Primele 2 sunt doar preînchipuiri
simboluri a ceea ce avea să vină.
Mântuirea noastră prin botez este posibilă
fiindcă D ne iubeşte. Fără iubirea lui D
orice simbol, orice gest am face noi
rămâne fără conţinut. Conţintul tuturor şi
sensul vieţii noastre nu este altul decât
această dragoste mărturisită astăzi de D
faţă de Fiul Său, şi primită de noi toţi prin
botez. Tot ce facem noi, tot ce mărturisim
n-are sens dacă nu este umplut de
dragostea lui Hr. pe care o primim
oridecâteori ne rugăm, de câte ori ne
sfinţim cu această apă plină de har,
oridecâteori ne spovedim sau ne
împărtăşim. Toate acestea fac să crească în
noi iubirea noastră care este Fiul lui
Dumnezeu cel întrupat. Hr cel care S-a
botezat luând asupra Sa păcatele noastre şi
ne-a dăruit darurile Sale din belşug sa ne
ajute şi să ne binecuvinteze. Vă mulţumesc
tuturor celor care atunci când am venit ca
să sfinţim casele dvs a-ţi deschis uşa. Apa
sfinţită aruncată în casa noastră înseamnă
sfinţire creaţiei din jurul nostru. Într-o casă
într-un an de zile se acumulează mult rău,
multă energie negativă. Prin aghiasma
mare facem o ventilere sufletească a
locuinţeli noastre şi o chemare a harului
dumnezeiesc. 2 Cor. 13,13.
111
In3,15. Sărbătoarea de astăzi se numește
vedem în calendar Bobotează sau
Dumnezeiasca Arătare sau într-un termen
mai pretențios Epifania. În trecut purta
denumirea de sărbătoarea Luminitor,
amintind de făcliile sau lumânările pe care
le purtau cei care primeau Taina Botezului
în această zi, dar și adevărul că această
mare taină nu se rezumă doar la cristelniță
acel vas în care facem noi azi botezul.
Afundarea în Duhul Sfânt să fie toată
viața creștinului.
Sfinții Părinți ne învață că sunt mai multe
feluri de botez. Gigorie de Nazinaz sau
teologul amintește de botezul lui Moise,
curățirea din Legea Veche, botezul
Înaintemergătorlui Ioan al pocăinței sau al
mărturisirii păcatelor, curățirea de păcate,
Botezul lui Iisus Hr prin apă și prin Duh,
botezul sângelui sau al muceniciei,
botezul lacrimilor. Tot el ne mai spune că
sunt 3 nașteri pt un creștin: una biologică,
una baptismală care se realizează în Taina
botezului și una eshatologică la venirea
Fiului Omului când vom fi înviați fie că
vreu fie că nu vreau. Mt, 16, 26.
Ne punem întrebarea: dacă botezul lui
Ioan de la Ioardan era botez al pocăinței,
ce ce s-a botezat Mânt. Avea El nevoie de
botez? Fiind Dumnezeu desăvârșit și om
desăvârșit nu avea nevoie de botez, nu
avea niciun păcat deci nu avea nevoie de
curățiri rituale. Sf Ioan Damaschin spune
că Hr s-a botezat pt a lua asupra Sa
curățirea noastră, și-a asumat curățirea
noastră de păcate pt ca să se facă
începător tuturor în toate.
Un al doilea motiv a fost acela de a se
face cunoscut oamenilor. Ceea ce s-a
întâmplat la Betleem probabil s-a uitat.
Păstorii erau acum bătrâni, iar cei care
mai povesteau de această minune erau
probabli luaţi în râs. Au trecut 30 de ani şi
era necesar un moment în care Mesia să
fie cunoscut, să arate lumii cine este El.
Mânt a venit la Iordan ca să fie botezat de
către Ioan. Nu pt că ar fi avut nevoie de
botezul lui Ioan, ci pt pt strigătul plin de
uimire al prorocului In 1, 32-36. Şi pentru
această descoperire din cer a Tatăului.
Mc.1,11. În aceşti termeni D Tatăl ni-L
descoperă nouă pe Fiul Său, ca fiind cel
iubit. Boboteaza ne arată iubirea omului
faţă de D şi faţă de semeni care izvorăşte
din iubirea cu care Hr s-a jertfit pt. noi. Să
nu uităm acest lucru că astăzi Hr. cel
pogorât în Iordan ne sfinţeşte ca să putem
iubi.
Un al treilea motiv îl mărturisește chiar
Mât în Ev. Se cuvine să împlinim toată
dreptatea, adică dreptatea Legii Vechiului
Testament.
Al 4 lea motiv îl vedem în slujba de astăzi
care de mai multe ori ne spune că astăzi
firea apelor se sfințește. Așadar prin
pogorârea Sa în Iordan apele s-au sfințit și
au devenit un vehicol purtător de har. De
aceea am săvârștit slujba sfinții apelor pt a
restaura natura întregă.
Vă mulţumesc tuturor celor care atunci
când am venit ca să sfinţim casele dvs a-ţi
deschis uşa. Apa sfinţită aruncată în casa
noastră înseamnă sfinţire creaţiei din jurul
nostru. Într-o casă într-un an de zile se
acumulează mult rău, multă energie
negativă. Prin aghiasma mare facem o
ventilere sufletească a locuinţelor noastre
şi o chemare a harului dumnezeiesc. 2
Cor. 13,13.
112
7 ianuarie Astăzi îl sărbătorim pe martorul
Arătării Domnului pe Ioan Bot. El este
ultimul profet care are bucuria să vadă că tot
ce au prorocit înaintașii lui s-a împlinit.
Bucuria mea s-a împlinit. De obicei profetul
trăiește în speranță în plans și în durere pt că
nu e înțeles de contempoanii săi. Ioan boteza
în râul Iordan dincolo de ținuturile Iudeei,
cum am zice noi pe teritoriul Iordaniei de
astăzi. Evreii care se botezau trebuia să
treacă dincolo de Iordan ca în vremea lui
Moise să se curețe pt ca apoi să apoi curățiți
să intre în patria lor așa cum au făcut-o în
timpul lui Iosua. Iosua înseamnă același
lucru cu Iisus. Reintră în Canaan ca un popor
nou împreună cu D. Ceea ce face Ioan era
considerat de farisei și cărturari ca umilitor.
Pt ei iertarea păcatelor se obținea la templu,
ceea ce făcea el era un ritual pt păgânii care
doreau să se asocieze poporului ales. Ori
prin gestul său Ioan le spunea adevărul că
poporul a ajuns atât de întinat s-a îndepărtat
atât de mult de D încât trebuie să se
curățească ca și păgânii. Nu spuneți că
sunteți tăiați împreujur, nu spuneți că sunteți
fii lui Avraam dacă nu faceți roade vrednice
de pocăință praful se alege de voi.
Sf Ioan Bot ne îndeamnă la pocăinţă, care
presupune transformarea reală a vieţii
noastre. Atât Sf. Ioan cât şi Mânt şi-au
început activitatea publică prin cuvintele.
Pocăiți-vă că s-a aproiat Împărăția Cerurilor
Spun sfinţii părinţi că pocăinţa este
pâinea cea de toate zilele a oamenilor
duhovniceşti. Să rupi legătura ta cu păcatul
şi să pui început de viaţă nouă.
Ioan este comarat cu un înger un trimis a
lui D. el este misionarul omenirii. El spune
tuturora pocăiţi-vă întoarceţi-vă spre D.
Sunteţi ca nişte copaci cu securea la rădăcină
faceţi ce puteţi ca să nu fiţi tăiaţi. Fiţi ca
nişte copaci roditori că dacă nu veţi fii tăiaţi
şi aruncaţi în foc. Lucrul acesta ne învaţă
sf Ioan, să ne cercetăm viaţa noastră şi să
vedem dacă sunt roade sau este uscăciune.
Ioan îi conştientiza pe cei ce veneau la el de
păcat. Pocăinţa nu înseamnă a merge cu o
Biblie sub braț și a ascuta cântecele
emoționante adesea pline de orgoliu că tu
eşti în barca lui D.
Pocăinţa este conştientizarea că eşti alt ceva
că vrei altceva. Pocăinţa o faci în fiecare
duminică când urci şi zici Doamne vreau
altceva vreau să trăiesc săptămâna asta altfel
decât am trăit-o pe cealaltă. Pocăinţa
înseamnă spovedania ta să-i spuni lui D asta
sunt şi-mi pare rău. Îmi doresc să nu le mai
fac, nu ştiu dacă oi reuşi, dar ştiu că-ţi spun
de fiecare dată ajută-mă să nu le mai fac.
Aceasta este pocăinţa noastră nu pe cântecele
nu pe muzicuţă.
R Noica numește pocăința cenușăreasă, așa
cum este perceptută de mentalitatea noastră,
pt că ne sperie, este înțeleasă confesional.
Această înțelegere greșită a pocăinței
pornește de la imaginea greșită pe care o
avem despre D. pe care îl vede autoritar,
pedepsește se răzbună, care se schimbă în
funcție de comportamentul nostru: dacă
suntem mai buni ar trebui să ne fie vaforabil
dacă suntem mai răi ar trebui să ne
pedepsească. Ori un astfel de D nu este
Evanghelic și nu este atractiv pt noi.
Ori D este părintele nostrum, el ne iubște ca
un părinte care chiar dacă îi ceartă pe copii
spre îndreptarea atunci când dorm îi sărută.
De când a căzut omul D îl strigă Adame,
unde ești? Vreau să te vindec vreau să-ți dau
iertarea! și omul fuge în alte păriți. Păr
Rafael spune că D însuși prin Iisus Hr face
pocăință în locul omului ia pătele noastre
asupra sa. Păcatul un este o încălcare a unei
legi în sens juridic ci este o ratare a țintei a
căii a direcției. În lb greacă amartia aceasta
înseamnă. Sf Ioan Botezătorul ne învață
pe noi cei de astăzi să pregătim calea
Domnului, aşa cum a făcut el. Creştinul
trebuie să meargă pe o calea care duce spre
Hr, de pe care trebuie să dăm la o parte tot ce
îl împiedică pe Domnul să pătrundă în
sufletelor noastre. Şi după ce am făcut cale
celui sublim, şi L-am primit în noi asemenea
Sf. Ioan trebuie să ne îndreptăm spre alţii.
Așadar Ioan ne spune adevărul că pocăința
este călătoria mea cu D. pe care să o face în
toate zilele vieții noastre. Amin.
113
Sfântul Ioan Botezătorul
Pomenirea dreptului cu laude iară ţie
destul îţi este mărturia Domnului Înainte
mergătorului Ioane.
Ce ne învaţă Sf Ioan Botezătorul pe noi
cei de astăzi. În primul rând să pregătim
calea Domnului, aşa cum a făcut el.
Creştinismul este o cale către Hr cel care s-
a definit pe sine In. 14,3. Creştinul trebuie
să meargă pe o calea care duce spre Hr, de
pe care trebuie să dăm la o parte tot ce îl
împiedică pe Domnul să pătrundă în
intimitatea sufletelor noastre. Şi după ce
am făcut cale celui sublim, şi L-am primit
în noi asemenea Sf. Ioan trebuie să ne
îndreptăm spre alţii. Spune Sf. Ap Iac.
Sf Ioan Bot ne îndeamnă la pocăinţă,
care presupune transformarea reală a vieţii
noastre. Atât Sf. Ioan cât şi Mânt şi-au
început activitatea publică prin cuvintele.
Spun sfinţii părinţi că pocăinţa este
pâinea cea de toate zilele a oamenilor
duhovniceşti. Să rupi legătura ta cu păcatul
şi să pui început de viaţă nouă.
Ce ne mai îndeamnă să-L punem pe Hr
în centrul vieţii şi activităţii noastre. O
viaţă spirituală care nu-L are pe Hr în
centru este o ipocrizie, o făţărnicie.
Sf Ioan a strigat atunci când l-a văzut
pe Mesia, acesta Iisus se cade să crească şi
eu să mă micşorez. El care se bucura de o
popularitate formidabilă şi care a reuşit să
facă o adevărată revoluţie socială s-a
smerit pe sine, punându-l pe Hr în centru
iar pe sine la margine. Şi după ce l-am pus
pe Hr în centrul vieţii noastre şi L-am lăsat
pe el să ne călăuzească paşii gândurile
emoţiile şi acţiunile noastre suntem să ne
îndreptăm spre alţii care să-l primească pe
Hr. Iar nu în ultimul rând Sf Ioan Bot ne
îndeamnă pe toţi să-i preţuim pe mesagerii
lui D, pe sfinţii plăcuţi Domnului.
Sf Ioan a fost un justiţiar un iubitor al
adevărului, chiar dacă aceasta l-a costat
viaţa. Barbu Ştefănescu delaVrancea cel
care a scris apus de soare a fost un bun
avocat. În 1900 a avut un proces în care a
trebuit să apere un tânăr cu 2 crime.
Tânărul s-a dus în faţa judecătorului şi a
zis îmi recunosc cele 2 crime pe care le-am
făcut, nu cer nimic nici milă nici avocat
din oficiu. Barbu s-a ridicat şi a spus:
însărcinarea mea este uşoară pt că al meu
client îşi recunoaşte vina, nu prea am ce
apăra. E clar. Ceea ce mă derajează pe
mine cumplit aicia este că pe pupitrul
domnului judecător este o cruce mare. De
ce clientrul meu de 18 ani vede pt prima
dată crucea aici, la judecat.? O să vă spun
eu pt că a-ţi luat-o din şcoli, pt că a-ţi
luat-o de pe biserici. Pentru că nu îl lăsaţi
pe Hr decât în sălile de tribunal şi-n
puşcării. Pt dvs vă acuz domnilor
judecători care sunteţi aici, voi sunteţi
vinovaţi. El e vinovat pt cele 2 crime, noi
suntem vinovaţi de o crimă mai mare l-am
scos pe Dumnezeu din sufletele noastre,din
ţara noastră. L-am lăsat numai în puşcării
şi-n săli de judecată.
Iată ce putem învăţa de la sf Ioan Bot. Am
învăţat să pregătim căile Domnului dând la
o parte zgura şi pietrişul pasiunilor
înrobitoare ale sufletului noastru. Apoi să
ne împăcăm cu Dumenzeul cel viu câtă
vreme sufletul e în trup şi soarele e pe cer.
D nu poate locui decât într-o inimă curată.
Să-L punem pe Hr în centrul vieţii noastre
pt a putea spune şi noi cuvintele Sf
Grigorie teologul pt tine Doamne vorbesc
trăiesc şi cânt.
Vă felicităm cu prilejul zilei onomastice şi
vă doresc multă sănătate, bucurie. Vă
mulţumesc tuturor că a-ţi participat la
sărbătoarea de astăzi
114
Este a doua zi după Botezul Domnului şi-
l prăznuim pe cel prin care s-a realizat
botezul de la Iordan pe Sf Ioan Bot. Multe
ştim despre Sf Ioan şi f multe nu le ştim.
Pe multe le cunoaştem şi pe foarte multe
nu le cunoaştem. Ioan rămâne acel bărbat
de referinţă pe care în icoane îl vedem
lângă tronul slavei DIH alături de MD. El
rămâne aşa cum spune Mânt între cei
născuţi nimeni nu este ca Ioan. Între cei
care şi-au împlinit misiunea lor pe pământ
Ioan este emblema tututror. MD
reprezintă imaginea femeii şi a omului
ascultării de D şi a tainei sfinte. MD este
cea care spune iată roaba Domnului, fie
mie după cuvântul tău. Ioan reprezintă
ceealaltă latură, cea care spune iată mielul
lui D. MD este cea care reprezintă
ascultarea omenirii Ioan este misionarul
omenirii. El este cel care spunte tuturora
pocăiţi-vă întoarceţi-vă spre D. Sunteţi ca
nişte copaci cu securea la rădăcină faceţi
ce puteţi ca să nu fiţi tăiaţi. Fiţi ca nişte
copaci roditori că dacă nu veţi fii tăiaţi şi
aruncaţi în foc. Acesta este Ioan care a
fost primit în sânul familiei sale cu multă
rugăciune ca MD. Apar ca o promisiune
a lui D. de aceea îi vedem pe amândoi.
Prin MD D a venit în mijlocul nostru iar
prin Ioan D a fost arătat tuturor. Sunt 2
chipuri extraordinare de aceea îi regăsim
lângă El. Sunt două chipuri prin care
vedem egalitatea sexelor, în credinţa
creştină. Iată că în Hr se împlineşte şi
masculinitatea şi feminitatea, lângă D
care este suprasexual. Ioan Bot reprezintă
copilul cerut cu multă rugăciune, aşa cum
stă bine unor părinţi. Primit cu mulţumire
ca venind din partea lui D. aşa stă bine
unor părinţi să mulţumească pt copiilor.
Ce ne învaţă sf Ioan astăzi, să ne cercetăm
viaţa noastră şi să vedem dacă sunt roade
sau este uscăciune. Ioan îi conştientiza pe
cei ce veneau la el de păcat. Şi noi cei de
azi nu conştientizăm păcatul nu vrem să
înţelegem că vrem să schimbăm ceva în noi.
Aceasta le spune Ioan pocăiţi-vă. Pocăinţa nu
înseamnă a merge cu o Biblie sub braţ şi
asculta cântecele şi de a fii plin de orgoliu că
tu eşti în barca lui D. pocăinţa este
conştientizarea că eşti alt ceva că vrei altceva.
Pocăinţa o faci în fiecare duminică când urci
şi zici Doamne vreau altceva vreau să trăiesc
săptămâna asta altfel decât am trăit-o pe
cealaltă. Pocăinţa înseamnă spovedania ta să-i
spuni lui D asta sunt şi-mi pare rău. Îmi
doresc să nu le mai fac, nu ştiu dacă oi reuşi,
dar ştiu că-ţi spun de fiecare dată ajută-mă să
nu le mai fac. Aceasta este pocăinţa noastră
nu pe cântecele nu pe muzicuţă. Întoarceţi-vă
mai îndreptaţi de la fiecare Liturghie. Să
învăţaţi noutatea din fiecare Litughie chiar
dacă o ştiţi pe de rost. Liturghia este
întâlnirea ta cu D. În Lit te uimeşti, te
entuziasmezi, te miri cât de frumos este D.
Acest lucru îl transmite Sf Ioan Bot tuturor să
nu ai impresia că dacă ţi-ai făcut 3
îmbârligături pe piept tu te-ai întâlnit cu D.
Nici tu nu ştii ce-ai făcut nici D nu te-a văzut.
Până nu apare uimirea în tine, până nu apare
gândul acesta frumos: E atât de bine aici
Doamne ca pe Tabor, parcă nu ne mai vine să
mergem acasă. Nu ne mai doare nimic
Doamne, am uitat de toate durerile noastre, de
toate oasele de toate organele noastre. Nu mai
simţim nimic te simţim doar pe Tine. Acesta
este modelul pe care îl promovează Ioan să te
întâlneşti cu D în uimire. Să-ţi pui întrebarea
nu cumva sunt uscat? Nu cumva sunt fără
rod, nu cumva am crezut că sunt grozav de
roditor, dar defapt am numai frunzele
mândriei. Ioan ne spune să ne pocăim, ne
trage de umeri, mă scutură şi-mi spune
pocăieşte-te. Nu este om pe care D să nu-l
iubească oricât de rău ar fii el. Te iubeşte D în
cel mai jos păcat al tău şi te aşteaptă. Gândul
acesta să-l duceţi acasă. Schimbaţi pt D ceea
ce nu a fost bun în viaţa voastă.
115
Duminica după Botezul Domnului
Duminica de azi poartă titlul de începutul
propovăduirii Domnului sau ieșirea la
vestirea Ev. Misiunea de propovăduire a
lui Iisus începe cu cuvintele: pocăiți-vă
că s-a apropiat Împărăția Cerurilor.
Vedem că Domnul își începe predica la fel
ca și Ioan Botezătorul. Ar trebui să trăim
fiecare zi a vieții noastre cu acest
sentiment că Împărăția Cerurilor este mai
aproape de noi. Și cum este ea mai
aproape de noi? Cu fiecare Sf Taină la
care participăm în Bis, cu fiecare faptă
bună pe care o facem. Bis ne spun
Părinții este o tindă sau o garanție a
împărăției Cerurilor, care începe din
lumea aceasta, pt că de aici ne decidem
mântuirea sau osândirea noastră.
Avruna sau mărturia vizibilă a Împărăției
Cerurilor sunt sfinții. Iar între sfinți la loc de
cinste este înaintemergătorul și botezătorul D
Ioan. Ce ne învaţă sf Ioan astăzi? Spunea el
Mt.3,8;10 Să ne cercetăm viaţa noastră şi să
vedem dacă sunt roade sau este uscăciune. Ioan
îi conştientiza pe cei ce veneau la el de păcatele
lor. Şi noi cei de azi nu conştientizăm păcatul
nu vrem să schimbăm ceva în noi. Aceasta le
spune Ioan Mt3,2. Pocăinţa nu înseamnă a
merge cu o Biblie sub braţ şi asculta cântecele
şi de a fii plin de orgoliu că tu eşti în barca lui
D. Pocăinţa o faci în fiecare duminică când urci
şi zici Doamne vreau altceva vreau să trăiesc
săptămâna asta altfel decât am trăit-o pe
cealaltă. Pocăinţa înseamnă spovedania ta să-i
spui lui D ăsta sunt şi-mi pare rău. Îmi doresc
să nu le mai fac, nu ştiu dacă oi reuşi, dar ştiu
că-Ți spun de fiecare dată ajută-mă să nu le mai
În Ev de astăzi vedem cum Iisus nu face din pietre pâini când e vorba de foamea Lui, dar când e vorba de alții înmulțește pânile, nu se aruncă de pe aripa templului dar a
umblat pe ape, refuză împărățiile lumii dar spune Mt. 28, 19
fac. Aceasta este pocăinţa noastră nu pe
cântecele nu pe muzicuţă. Întoarceţi-vă mai
îndreptaţi de la fiecare Liturghie.
La Ioan Bot care boteza în râul Iordan veneau
foarte multă lume pt că era vestit pt cuvântul lui
neiertător cu păcatul dar iertător cu păcătosul.
Le zicea mulțimilor: întoarceți-vă de la rău, cel
care se întoarce la D cu adevărat se întoarce de
la fapta cea rea. Întoarceți-vă spre D și faceți
fapte de pocăință. Și l-au întrebat care fapte? L-
au întrebat soldații ce să facem? și le-a răspuns:
nu luați mai mult decât vi se cuvine, nu faceți
nedreptăți, nu abuzați de statutul vostru. Atunci
putearea era în mâna armatei care putea să facă
orice ca în vreme de război. Tuturor le-a spus
faceți ceea ce trebuie să facă acolo unde sunteți,
nimic mai mult. Faceți fapte vrednice de
pocăință. Care este fapta vrednică de pocăință?
Dacă am furat de la unii sau de la alții trebuie să
dăm înapoi. Trebuie să dăm noi celor care nu
au. Dacă am mințit, să spunem adevărul și să
recunoaștem că am mințit. Dacă am înșelat să
recunoaștem că am înșelat. Dacă am nedreptățit
pe cineva să îndreptățim să facem dreptate.
Fiecăruia dintre noi ne-ar spune Ioan același
lucru. Ne-ar spune lucruri din viața de zi cu zi,
nu ne-ar spune lucruri impresionante. I-ar spune
unui medic să nu facă avorturi, să nu omoare
viața. I-ar spune unui profesor să nu întunece
sufletul și mintea unui copil. Dacă el nu crede în
D., de ce trebuie să-i impună elevului să nu
creadă. I-ar spune constructorului. Vedeți ce
clădiri faceți să nu se dărâme. I-ar spune omului
de la țară nu mai pune în pământ atâta chimic,
nu mai otrăvi pământul din dorința de a te
îmbogăți. Sau celui care vinde nu fura la cântar
din dorința de a te îmbogăți. Vedeți lucrurile
acestea simple le-a spus Ioan celor care vedeau
la el. Pt că este legată credința noastră de
gesturile simple pe care le facem.
Vă felicităm cu prilejul zilei onomastice şi vă
doresc multă sănătate, bucurie. Dar nu uitați
cine este cel al cărui nume îl purtați. În primul
rând este cel care a trăit în pustie, post și-n
rugăciune continuă. Deci dacă noi purtăm
numele sf Ioan și sărbătorim numai cu băutură și
mâncare peste măsură. Oare îl mai cinstim pe Sf
Ioan Botezătorul cel care a trăit în pustiu?
La mulți ani și D să vă binecuvinteze.
116
Duminica după Botezul Domnului. O mare
sărbătoare nu se prăznuiește doar o singură zi.
Toate marile sărbători încep cu câteva zile
înainte. Dacă nu uităm atent în calendar vedem
că avem înainte prăznuirea Nașterii Domnului
în 20 dec, înainte prăznuirea Botezului
Domnului în 2 ian. Și apoi nu se încheie un
praznic dintr-o dată ci se îndepărtează încet
încet de la noi timp de câteva zile până la așa
numita odovanie sau încheiere. În săptămâna
care urmează Evangheliile care se citesc în bis
ne arată ce s-a întâmplat după Botezul
Domnului. Imediat după Botezul Domnului are
loc un moment capital care face parte tot din
Arătarea Mântuitorului. Botezul nu se termină
cu ieșirea lui Iisus din apele Iordanului, nici cu
mărturisirea lui Ioan.
Astăzi în Ev am văzut că imediat după Botezul
Său în Iordan DIH merge într-un loc pusitu
unde timp de 40 de zile petrece în post și-n
rugăciune. În această perioadă vedem că Iisus
ca oricare om, a flămânzit a însetat ca orice
om, ba mai mult a fost ispitit de către diavol.
Aceste 40 de zile pe care Domnul le petrece în
pustie ne duc cu mintea la cei 40 de ani pe care
poporul lui Israel i-a petrecut în pustiu pt că au
cârtit împotriva lui D. pt că și-au făcut idoli cu
tote că au primit cele 10 poruci scrise pe piatră.
Ori Iisus în aceste zile arată că El este
adevăratul Israel, adevăratul Adam care nu se
vinde celui rău nici pt pâinie nici pt miracol
nici pt bogățiile acestei lumi.
Dacă acum câteva zile Iisus a fost mărturisit de
Tatăl Ceresc și de Ioan Bot, acum prin
respingerea ispitelor El dovedește cu adevărat
că cine este El Fiului lui D.
Mai întâi Iisus ca orice om este ispitit cu
lăcomia pântecelui Mt.4,3. Această ispită era
logică pt că Iisus putea să facă din pietre pâini,
mai mult era și nevoie de ea pt că era flămând.
Cu toate acestea Domnul nu intră în această
logică ci o respinge cu ajutorul Cuvântului lui
D. DT. 8,3. Vedem de aici și smerenia adâncă a
Domnului care îl citează pe Moise ca autoritate.
Chiar și demonului îi era greu să credă că D
este atât de smerit încât să se întrupeze, poate
să trăiască ca un om obișinuit într-un oarecare
sat, poate să trăiască 30 de ani nebăgat în
seamă. Așa ne spun păinții că demonii aproape
orice pot să deducă la noi mai puțin smerenia și
dragostea. Așa cum un hoț crede că toată lumea
fură, faptul că cineva face fapte caritabile fără
niciun interes, nu poate să înțeleagă. Lasă că are
el vreo șmecherie face el asta pt ceva.
Mt.4,5 vedem cu dinavolul îl ispitește pornid de
la un cuvânt al Scripturii din Ps. 90, 11-12, pe
care îl interpretează greșit. Acolo se vb despre
ajutorul lui D dat celor care se încred în El în
necazurile lor. Este o ispită a miracolului, vrea
să spună demonul fă minuni cu oameni și nu
mai e nevoie să te cobori să te întâlnești
personal cu ei. Adică dă-le oamenilor hrană dă-
le ceva senzațional și nu vor mai avea nevoie de
D. Pâine și circ cum spunea romanii, mall, net.
O astfel de minune cer și evreii: Dă-ne nouă un
semn din cer. Neam păcătos și desfârnat poporul
cere semn din cer dar nu I se va da decât semnul
lui Ioan prorocul. Mt. 16, 39-41 Răspunsul lui
Iisus Mt4,7.
Iar apoi vedem a 3 a ispită de putere. Să
stăpânești peste ceilalți, să mi te închini doar și
ți-i dau în mână. Știu eu cu să-I conving am eu
tehnici cum să-i manipulez și ai Tăi sunt. Nu are
rost să-I convingi să le arăți dragostea Ta și ei
apoi să te primească. Lucrul acesta îl vedem
până astăzi, manipulările din massmedia,
suntem puși unii împotriva altuia dezbinați între
noi. Aceasta este o lucrare absolut demonică.
Și acum Domnul este categoric: Piei sau dispari
Mt.4,10. Sf Antonie cel Mare îl întreba pe D
cum sunt ispitele pe care le aduce demonul. Ieși
afară. A văzut lumea ca pe un platou imens plin
de curse și încercări pe care niciun om nu putea
să le ocolească. și a întrebat cine poate să se
mântuiască. A primit răspuns. Numai smerenia
Antnie. Smerenia de a-L asculta pe D. de a te
ține de Hr. de cuvântul Lui.
Aceste forme de ispitire asupra Mânt din pustiul
Carantaniei continuă până la sfâșitul lumii aspra
Bis. asupra creștinilor care compun Bis. Sigur
sub dinferite forme dar pe aleași direcții.
Suntem îndemnați să respingem ispitele din
viața noastră cu ajutorul lui Hr și al cuvintelor
Sale din Scripturii.
117
Cei 10 leproşi
Luca cap 17 ne prezintă cuvântarea lui Hr
către ucenicii săi, minunea vindecării
celor 10 leproşi şi se închiei cu o
cuvântare profetică. Tema clasică a
minunii este cea a recunoştinţei şi a
mulţumirii. De 3 ori întreabă Domnul:
oare nu 10 s-au vindecat? Doar unul s-a
găsit şi acesta este de alt neam. Se
întoarce un eretic, un schismatic dpdv al
iudaismului, iar iudeii nu se întorc. Din
cei 10 se întoarce doar unul singur să-I
mulţumească, şi care prin atitudinea sa
mulţumitoare îşi arată şi credinţa.
Credinţa fără recunoştinţă nu-i una
autentică. Sunt 9 iudei care nu se întorc şi
iată că se întoarce un samarinean. Li se
spunea iudei pentru că se considerau
urmaşii lui Iuda cel de-al 4 lea fiu al
patriarhului Iacob. Când s-a născut mama
sa Lia a spus: Slăvit să fie Domnul că mi-
a dat acest prunc care se va numi Iuda.
Iuda înseamnă cel slăvit, lăudatul - Cel
care îl laudă pe D. iată ce trist. Se întoarce
şi-l laudă samarineanul, şi iudeii al cărui
nume înseamnă lăudat să fie Domnul,nu-i
mulţumesc. Să fii iudeau înseamnă în
primul rând să şti să-i mulţumeşti lui D,
dar vedem că cei din Ev de astăzi nu ştiu
să facă lucrul acesta.
Primul lucru pe care îl învăţăm din Ev de
astăzi este să-L căutăm pe D. Al doilea
este rugăciunea, s-au adresat DIH să fie
vindecaţi. Ne adresăm noi în rugăciunile
noastre lui Hr. Zice prorocul Ieremia
29,12-13. Atunci îţi răspunde Hr
rugăciunilor tale când îl cauţi din toată
inima. Să avem o atitudine mulţumitoare
ca şi samarineanul lepros care îl slăvea pe
D cu glas înalt. Mulţi dintre noi parcă nu
auzim cuvântul acesta. Eu îi mulţumesc
dar în gând părinte. Imaginea unui cocos
la cutremur. Ef.5,20 Muţumiţi pt toate
adică şi pt cele rele. Pt lucrul acesta
trebuie să fii întradevăr un om
duhovnicesc. A mulţumi pt un bine pe
care ţi-l face cineva face parte din cei 7
ani de acasă
Ev. de astăzi ne duce cu gândul la starea noastră
de boală. Lepra seamnă f bine cu păcatul. Nu
simţi nimic nu simţi când păcatul te pătrunde,
când păcatul intră în inima ta aşa cum nu simţi
nici lepra. Nu te doare nimic nu te deranjează
nimic. Nervii periferici se tocesc încât nu mai
simţi durere şi din cauza asta poţi să te răneşti f
grav. Câtă vreme mai simţi durere înseamnă că
mai ai o şansă. Cum începe boala păcatului în
viaţa noastră. Primul semn este cel al
neascultării. De mic copilul se hotărăşte să nu-şi
asculte părinţii. Al 2 lea este minciuna, urmează
apoi ascunderea, nu recunoşti ce ai făcut. Hai să
fugim de la ora asta, mâine zic hai să nu
mergem la şcoală. Apoi hai să zicem că am fost
şi aşa înaintăm în viaţă cu această minciună. Pe
măsură ce omul creşte apar impulsurile trupeşti
mai întâi în minte, în închipuirile noastre în
imaginile de pe net care te îndeamnă să cazi în
păcate trupeşti. Nimeni nu se gândeşte că este
un păcat un lucru care îţi place. Şi întotdeauna
păcatul apare în viaţă ca fiind un lucru care îţi
place. După ce ajunge matur omul se uită în stg
se uită în dr. şi începe să adune să-şi umple casa
de foarte multe lucruri încât îi vine o idee. Ce
casa mică am, să-mi fac una mai mare măcar
mai mare decât a vecinului. Şi începe o cursă
interioară ca tu să faci mai mult decât vecinul,
prietenul sau fratele tău. Apoi uitându-se la
realizările sale îşi zice: uite câte am făcut
în viaţa înseamnă că sunt mai bun decât
alţii şi aşa apare mândria care îi bârfeşte pe
ceilalţi îi judecă cu uşurinţă toate acestea
apar în sufletul care se îmbolnăveşte prin
lepra păcatului. De ce este pusa Ev aceasta
îndată după sărbătoarea Bobotezei? În VT
se ştie despre o singură vindecare de lepră,
a lui Neeman sirianul cel care este pus să
se scalde în Iordan, şi ieşind din apă rănile
leprei s-au curăţit. Ni se atrage atenţia şi
nouă că Iordanul cel nou sfinţit de prezenţa
lui Hr ne poate vindeca de lepra suflească.
Iubiţilor astăzi s-a făcut vindecarea
oamenilor acelora prin îndemnul de a se
arăta preoţilor. Să mergem fiecare dintre
noi, să ne arătăm preoţilor şi văzând
Domnul căinţa şi smerenia noastră, ne va
spune şi nouă ca şi samarineanului întors
să dea slavă lui Dumnezeu: Scoală-te şi
du-te credinţa ta te-a mântuit.
118
Ev din D a 29 după Rusalii ne pune
înainte minunea vindecării celor 10
leproși. Această Duminică e imediat după
sărbătoarea Bobotezei? În VT se ştie
despre o singură vindecare de lepră, a lui
Neeman sirianul cel care este pus să se
scalde în Iordan, şi ieşind din apă rănile
leprei s-au curăţit. 4 Rg 5,11-12; 15 Ni se
atrage atenţia şi nouă că Iordanul cel nou
sfinţit de prezenţa lui Hr ne poate vindeca
de lepra suflească. În Ev de astăzi îl
vedem pe Hr călătorind din Galileea în
Iudeea. Pe cale este întâmpinat de 10
leproși care strigau de departe Lc.17,13
În vacarmul de mulțime care se
împingeau care voiau să-L asculte, în acel
moment toți cei care erau lângă El au fugit
să nu se infecteze, pt că lepra este
contagioasă. Este în același timp și lipsa
de credință. Pe de-o parte veneau să se
atingă de Iisus să se vindece, pe de altă
parte când au venit acei bolnavi au fugit.
Este o lipsă de credință. Pe de-o parte cred
în D dar în același timp nu mă încred în
El. Vin cei 10 și Domnul îi întreabă ce
vor. știa Hr că sunt bolnavi. și cu toate
acestea îi întreabă. Când venim la D și-I
spunem ce vrem ne descoperim taina
sufletului nostru. Prin această cerință tu îți
spovedești intenția ta cu D. vrem să ne
curățim au spus bolnavii. Duceți-vă și vă
arătați preoților. Ei erau cei care constatau
dacă cineva e bolnav sau nu. S-au dus
bucuroși și pe drum și-au dat seama că nu
mai au bubele. Mâinile le erau întregi,
fețele erau curate. A început o bucurie
frenetică între ei și au fugit fiecare către
casa lui. Sigur pe de-o parte justificabil.
Unul singur s-a oprit și a zis STOP mă
duc la D. Lasă că am timp te toate
celelalte mă duc mai întâi la cel care m-a
făcut sănătos. Procentul acesta de 10 %
este f real. El se întâlnește și astăzi în bis.
Cam 10 % din cei care spun că sunt
creștini au întâlnirea reală cu D. Primul
lucru pe care îl învăţăm din Ev de astăzi
este să-L căutăm pe D. când ești în necaz
caută-l pe D
Al doilea este rugăciunea, s-au adresat
DIH să fie vindecaţi. Deși acestea sunt
lucruri simple, atunci când suntem în
necaz ele capătă o altă dimensiune. Ne
adresăm noi în rugăciunile noastre lui Hr.
Cu sinceritate Doamne ai milă de mine.
Zice prorocul Ieremia 29,12-13. Atunci îţi
răspunde Hr rugăciunilor tale când îl cauţi
din toată inima. Atunci când ești în necaz
încrede-te în D și fă fără nicio rezervă
chiar dacă ți se pare fără logică.
Să avem o atitudine mulţumitoare ca şi
samarineanul lepros care îl slăvea pe D cu
glas înalt. Mulţi dintre noi parcă nu auzim
cuvântul acesta. Eu îi mulţumesc dar în
gând părinte. Imaginea unui cocos la
cutremur. Ef.5,20 Muţumiţi pt toate adică
şi pt cele rele. Pt lucrul acesta trebuie să fii
întradevăr un om duhovnicesc. A mulţumi
pt un bine pe care ţi-l face cineva face
parte din cei 7 ani de acasă.
Mesajul pe care Ev de azi ni-l transmite
este faptul că recunoştinţa este o practică
pe care noi o avem sau nu o avem. În
această zi sau măcar pe drumul până acasă
să vă gândiţi la 6, 7 lucruri pt care trebuie
să fiţi recunoscători lui D. şi dacă o să
faceţi acest exerciţiu cât mai des o să
vedeţi că viaţa voastră este un exerciţiu de
binecuvântări. Şi că recunoştinţa este cel
mai important remediu împotriva cârtirii,
împotriva nemulţumirii. Să fim
recunoscători să zicem: Doamne îţi
mulţumesc. Facem şi noi o închinăciune
mulţumindu-I lui D.
Este ziua în care să ne aducem aminte că
nu doar suntem noi şi atât ci este o întreagă
reţea, de oameni binevoitori în jurul nostru
care ne ajută să creştem să stăm pe
picioare şi să ne fie bine.
119 Hrisostom Rădăşanu Recunoştinţa este
cel mai eficient remediu
În această duminică am fost făcuţi părtaşi
unui eveniment destul de rar în viaţa DIH,
un eveniment în care Hr pare că ţine lecţii.
De obicei Hr nu prea reproşează
oamenilor lucruri şi când o face ajunge
cum spune noi cuţitul la os. Daca citim
cap 24 şi 25 după Mt vedem o mare
diatriba o cuvântare adresată fariseilor,
aici vedem un Hr supărat mânhnit şi care
ţine lecţii, reproşează. Hr astăzi se
întâlneşte cu 10 leproşi care doresc să fie
vindecaţi. Aceştia primesc sfatul de a
merge să se arate preoţilor. VT indica
această procedură, existau leprozerii prin
care aceştia erau izolaţi. Pe drum se
întâmplă minunea, şi ciudat unul singur,
un samarinean care nu prea ştia el Legea
dintr-un soi de entuziasm binecuvântat se
întoarce şi căzând înaintea lui Iisus îi
mulţămeşte. Sesizăm o urmă de regret în
cuvintele DIH. Ne arată modul în care D
lucrează cu noi oamenii. Am fii tentaţi să
credem că D lucrează cu noi prin
intermediul ritualului. EV de astăzi ne
arată că dacă acest ritual nu ar fi urmat de
acest entuziasm recunoscător, atunci nu
rămâne decât un simplu ritual. Aşa spunea
legea lui Moise să mearcă să se arate pr.
Nu se poate spune că cei 10 nu erau
ascultători, sau nu aveau credinţă. Hr îi
spune credinţa ta te-a mântuit mergi în
pace, păi şi pe ceilalţi i-a vindecat. Nu se
spune că s-au vindecat şi pt că au fost
nerecunoscători le-a revenit lepra.
Suntem recunoscători faţa de părinţii
noştri. Pt că ne-au dat viaţă. Ţinem la
profesorii noştri. Pt că ne-au dat
învăţătura. La superiorii noştri pt că ne-au
dat legi. Recunoştinţa nu este neaparat o
virtute creştină, este o experinţă de bază
fundamentală o experinţă care construieşte
relaţii. Ori iată că Hr pe lângă această
experinţă de bază mai adaugă ceva, şi
anume recunoştinţa faţă de D. Pt că
trebuie să recunoaştem chiar şi lucrurile
pe care le avem de la mama sau de la tata,
de la educatori într-o forma adâncă tot de
la D le avem. Tatăl nostru cel ceresc ne-a
dat viaţa prin tata şi prin mama. Dacă
primim educaţie de la învăţătorii noştri
mintea D ne-a dat-o ca să putem primi
învăţătura.
Întreaga noastră experinţă este îndatorată
lui D. O scriitoare de sec. 20 Simon dei? În
mod fundamental pt însăşi existenţa
noastră sunte datori lui D nu pt că D ne-ar
fi făcut pe noi ci pt că în primul rând pt că
D s-a dat la o parte pt ca noi să existăm.
Înainte de a fii noi oamenii înainte de a fii
universul acesta era numai D. ori pt ca
întreaga lume să existe D s-a dat cumva la
o parte, s-a lăsat pe sine ne-a dat nouă
spaţiu de exercitare a libertăţii noastre a
răutăţii noastre. Acelaşi lucru l-a făcut şi F
lui D venind pe pământ s-a dat pe sine în
tot ceea ce a făcut, inclusiv atunci când au
vrut moartea Lui. Ne-a lăsat pe noi
oamenii să existăm în toată răutatea, în
toată maliţia noastră în toate trădările
noastre. Ne-a lăsat şi ne-a arătat cât de
urâte sunt. Le-a lăsat pe toate acestea pt ca
a 3 a zi să învieze pt a ne arăta că ura,
trădarea, răutatea nu au ultimul cuvânt de
spus în lumea pe care El o conduce spre
Împărăţia sa cea veşnică.
Mesajul pe care Ev de azi ni-l transmite
este faptul că recunoştinţa este o practică
pe care noi o avem sau nu o avem. În
această zi sau măcar pe drumul până acasă
să vă gândiţi la 6, 7 lucruri pt care trebuie
să fiţi recunoscători lui D. şi dacă o să
faceţi acest exerciţiu cât mai des o să
vedeţi că viaţa voastră este un exerciţiu de
binecuvântări. Şi că recunoştinţa este cel
mai important remediu împotriva cârtirii,
împotriva nemulţumirii. Să fim
recunoscători să zicem: Doamne îţi
mulţumesc. Facem şi noi o închinăciune
mulţumindu-I lui D.
Este ziua în care să ne aducem aminte că
nu doar suntem noi şi atât ci este o întreagă
reţea, de oameni binevoitori în jurul nostru
care ne ajută să creştem să stăm pe
picioare şi să ne fie bine.
120
Am văztut duminica trecută ce a făcut DIH
imediat după Botezul Său. S-a dus în pustiu
trăind 40 de zile în post aspru și î n
rugăciune profundă. Să ne gândim la aceste
zile din 7 ian până în 15 februarie la Domnul
care respinge ca om toate ispitele celui rău
pentru noi oamenii pt a ne arăta ce înseamnă
adevărata libertate. Să ne gândim și la sfinții
pe care îi avem în calendar în această
perioadă, majoritatea sunt sfinți ai pustiei
care au fost solidari cu Iisus Hr. Începând cu
Ioan Bot, vinerea trecută Antonie cel Mare,
astăzi îl pomenim pe Macarie cel Mare s-a
nevoit în Egipt. Macarie în lb greacă
înseamnă fericit. De la el avem cuvintele
acestea pe care le-a și pus în practică, pe
lângă cele 9 fericiri spunea Sf. Macarie:
Fericiți sunt cei ce nu s-au îndrăgostit de
nicio frumusețe trecătoare ci doar de
Ziditorul lor, a cărui putere nu slăbește și
a cărui frumusețe nu piere. Mâine îl
pomenim pe Eftimie cel Mare care s-a nevoit
în semideșertul Palestinei. Îi pomenim pe
Efrem și Isaac Sirul. Iată pustnicii și oamenii
lui D s-au dus în deșert și au făcut din deșert
gărdini muncind efectiv atât fizic cât și
spiritual.
Iisus îi spune femeii samarinence că
mântuirea vine din iudei, adică din seminția
lui Iuda. Pt noi Iuda este un nume care a
ajuns de ocară. Pt că unul dintre ucenicii
Domnului Iuda Iscarioteanul l-a vândut pt 30
de arg. Dar numele de Iuda este unul dintre
cele mai frumoase, numele de Iuda
înseamnă în evrește cel care mulțumește
cel care laudă. Iehuda înseamnă cel care
mulțumește. Deci iudeii prin numele lor
trebuiau să fie cei care îi mulțumesc și îl
laudă pe D. În taina mulțumirii e taina
mântuirii noastre.
vedeți noi în fiecare zi de sărbătoare
săvârșitm Sf Taina a Euharistiei sau a
mulțumirii. Noi mergem la Bis pt taina
Sfinei Mulțumiri. De multe ori un simplu
mulțumesc spus într-o stare de tensiune de
ceartă poate să aducă liniștea. Un simplu
mulțumesc schimbă relațiile din oameni.
Să avem o atitudine mulţumitoare ca şi
samarineanul lepros care îl slăvea pe D.
Mulţumiţi pt toate adică şi pt cele bune
și pt cele rele. Sigur e ușor să-I mulțumim
lui D pt cele bune. 1Tes. 5,16. Mulțumiți
lui D pt toate, adică și pt cele care ni se
par nouă rele. Un creștin chiar dacă are
parte de necazuri și greutăți se ruga așa.
Doamne îți mulțumim pt că nu e
întotdeauna așa. Să-I muțumim lui D pt
ceea ce suntem nu pt ceea ce avem.
Suntem fii ai lui D. și de aceea îl numim
Tată.
Iisus Hr în noapte trădării cu Iuda
lângă El a luat o pâine mulțumind lui D a
frânt-o și a dat-o Apostolilor asemenea și
paharul care după binecuvântare a devenit
sângele Său. În această zi sau măcar pe
drumul până acasă să vă gândiţi la câteva
lucruri pt care trebuie să fim recunoscători
lui D. Cum ar vea D să ne arătăm
mulțumirea față de El? Prin cuvânt, printr-
un pomelnic dat la altar, print-o donație?
Toate sunt bune, dar oare e suficient?
Gândiți-vă ca sunteți părinți mulți dintre
dvs. Ce ar bucura inima voastră din partea
unui copil pe care l-ați crescut. Oare numai
un telefon, un mulțumesc și o vizită.
Cum se cuvine să-I arătăm recunoștință
lui D? Răspunsul îl vedem în cuvântul
DIH: Acela care mă iubește pe mine
împlinește poruncile Mele. Acesta este
semnul recunoștinței noastre în fața lui D.
Dacă vrei să-Mi mulțumești zice Domnul
fii așa cum te vreau Eu.
Nu are nevoie D de mulțumirea noastră nu-I
crește slava dacă îi mulțumim și nici nu-I
scade dumenzeirea dacă suntem
nerecunoscători. Noi avem nevoie. Fac-Ți
bucurie lui D. împlinindu-I voia lui și
schimbându-ne obiceiurile cele rele.
 121
Sutem în duminica a 32 după Rusalii a lui
Zaheu, se mai numeşte şi duminica dorinţei.
De la vameşul Zaheu putem învăţa f multe
lucruri dar mai ales dorinţa a vedea CINE este
Hr. Chiar dacă a fost un om f păcătos a avut
această dorinţă de a-l vedea pe Hr. Auzind că
Domnul trece prin Ierihon şi-a dorit să-l
întâlnească. Fiind f multă lume i-a fost greu să-i
iasă în cale şi de aceea s-a urcat într-un sicomor
ca măcar să-l vadă. Urcarea în copac înseamnă
ridicarea de pe pământ. S-a urcat în pom pt că
avea o neliniște sufletească. Și noi pt ca să
putem cunoaște CINE este Iisus trebuie să ne
înălțăm. Nimeni nu poate să-L cunoască pe
DIH dacă duce o viață doar materială lumească.
1Cor 2,14-16. Această urcare duhovnicească
nu este deloc ușoară. Zaheu când s-a urcat în
copac a devenit un pic ridicol pt semenii lui. La
fel și noi când vrem să ne ridicăm din păcatele
și patimile noastre. Îmi zicea cineva că s-a lăsat
de băutură pt o periodă iar ceilalți îl ironizau Ce
mă te-ai pocăit. Pt a-și împlini dorința de a
vedea cine este Iisus a găsit o soluție foarte
simplă. Se urcă în copac asemnea unui copil.
Doar copii găsesc soluții simple, noi oamenii
maturi le complicăm f mult. Hr vede această
nevoință a lui Zaheu de a face gesturi chiar și
ridicole, numai de dragul de a-l întâlni. Mânt
nu trece insensibil pe lângă Zaheu, nu se face
că nu-l vede, ci se oprește și odată cu el întregul
convoi se uită în sus și îi spune Lc.19,5. Dacă
mulțime de oameni căutau să-L vadă PE Iisus,
mânați din curiozitate, din dorința de
senzațional sau atrași de notorietatea publică a
lui Iisus, Zaheu ne spune textul Ev căuta să
vadă CINE este Iisus. V3. Cu alte cuvinte
Zaheu căuta întâlnirea personală cu Iisus,
întâlnirea cu D. Dorința aceasta l-a scos din
casa sa din spațiul său de confort să vină să se
înghesuie alături de vecinii săi pe care îi
domina prin averea sa și prin statutul social pe
care-l avea. Se vb și-n zilele noastre de zona de
confort. Ce este aceasta? Este tendința de a te
simți în siguranță cu ceea ce ai dobândit
material intelectual sau chiar cele spirituale și
să stai relaxat și să le consumi. Psihologii
aseamănă zona de confort cu modul în care sunt
prinse maimuțele. Într-o sticlă cu gâtul îngust
este băgată o bomboană.
Maimuța vede bomboană o apucă în mânuța ei
dar când vrea să o scoată afară nu mai poate.
Nu-i dă drumul pt că nu vrea să-o piardă, nu
poate să-și scoată mâna pt că este prea mare.
Simte că are ceva în mână este a ei și nu poate
să scape și este captivă. Omul vine o prinde
sparge sticla și ia și bomboana. Așa poate
ajunge și omul. Sunt mulțumit, am ce-mi
trebuie de acuma stau liniștit. Zaheu nu a căzut
în această capcană care ți-o dă zona de confort,
cum a căzut de pildă bogatul care i-a rodit
țarina. Lc.12,19. Este f important să reținem
această dorință de a-L întâlni pe HR. Această
curiozitate care l-a scos din starea sa de confort
casă în drum în mulțime. Tradiția ne spune că
Zaheu l-a însoțit pe Sf Ap Petru în câteva
misiuni și a fost așezat Episcop de Cezareea.
Este pomenit în 20 aprilie. L-au întrebat apoi ce
ai văzut în ochii lui Iisus atunci când erai în
sicomor? Și a răspuns: L-am văzut pe Zaheu
așa cum trebuia să fie.
A-ţi auzit cuvântul Sf Ap Pavel către
Timotei care s-a citit. D este Mântuitorul
tuturor oamenilor dar mai ales a celor
credincioşi. Sigur că D se bucură de cei
credincioşi, dar iată că îi iubeşte şi-i
aşteaptă şi pe cei păcătoşi şi-i aşteaptă D
vrea pe toţi oamenii la cunoştinţa
adevărului să vină. Să-i facem lui D
această bucurie cum i-a făcut vameșul
din Ev de azi. Se apropie periada
bucuriei postul cel Mare să ne dorim
mai mult să vedem cine este Iisus.
 122

Zaheu Teofil Roman 2017 Nici pe singurul său fiu. Şi pt această dragoste A-ţi auzit cuvântul Sf Ap Pavel
Preacuvioşi şi preacucernici părinţi, iubiţi smerită a devenit o binecuvânare pt întrega lume. către Timotei care s-a citit. D este
credincioşi. Ev pe care tocmai am ascultat-o Aşa şi noi suntem chemaţi să devenim o mântuitorul tuturor oamenilor dar
cred că este un răspuns f potrivit la o întrebare binecuvântare prin rugăciunea noastră prin
mai ales a celor credincioşi. Sigur
care frământa f multă lume. De ce îi rabdă D pe dragostea noastră prin credinţa noastră. Aşa cum
cei păcătoşi? De ce nu-i pedepseşte de ce nu îi nădăjduim pt noi că D ne va milui aşa trebuie să că D se bucură de cei credincioşi,
distruge? Iată de ce îi mai rabdă D pe cei nădăjduim pt fiecare om pe care-l cunoaştem în dar iată că îi iubeşte şi-i aşteaptă şi
păcătoşi pt că D poate să vadă îi ei altceva, această viaţă. Dacă D rabdă pe cinva îndelung cu pe cei păcătoşi şi-i aşteaptă D vrea
poate să vadă D şi în cel mai mare păcătos siguranţă că acesta are asupra lui binecuvântarea pe toţi oamenii la cunoştinţa
partea cea bună pe care noi din nefericire nu lui Hr. Prin care se binecuvintează toţi oamenii adevărului să vină. Să-i facem lui
reuşim să o mai vedem. Poate să vadă lupta, din toate timpurile. Se spune în slujba cununiei că D această bucurie. Se apropie
frământarea şi dorinţa omului de îndreptare. Pe rugăciunile părinţilor întăresc temeliile caselor periada bucuriei postul cel Mare.
toate acestea D le preţuieşte şi-l aşteaptă pe om copiilor. Iată care este menirea şi chemarea
Iată de unde începe adevărata
până la ultima răsuflare dar noi nu avem această noastră să fim o binecuvântare pt aproapele
răbdare şi această răsuflare. nostru. Nu trebuie să judecăm şi să dispreţuim pe pocăiţă. Toţi lucrul mâinilor tale şi
Mulţimea a văzut în Zaheu numai un mare nimeni dar nu trebuie nici măcare să ne numele tău chemăm, cum zicem în
Duminica
păcătos un om a 32 după
lacom deRusalii
avere aservit stăpâniriiNudispreţuim
este uşor să nicirecunoşti
măcar pecă noi. ai greşit
Trebuie şi să ne troparele de umilinţă. Este un
romane
Sutem în un duminica
om de carea se 32fereau
după şiRusalii
s-au smintit
a aceastarecunoaştem păcatele
datorită şi să necare
mândriei osândim ne pe noi cuvânt din cartea prorocului Isaia.
că Hr
lui a intrat
Zaheu, se înmai
casa lui. L-auşijudecat
numeşte duminicapt DIHstăpâneşte.
înşine. Dar în acelaşi
E foste important timpsă noibiruimtrebuie să De aici trebuie să înceapă
aşa cum au făcut-o şi-n alte împrejurări cum de recunoaştem în noi chipul lui D. şi D ne preţuieşte adevărata pocăinţă. Astăzi suntem
dorinţei. De la vameşul Zaheu putem această mândrie. Oricât ar fi de greu
stă să mănânce cu vameşii şi cu desfrânatele. pt aceasta în chip deosebit. Dacă nu ne la Sf Lit şi Mânt va pătrunde în
învăţa
Dar Mânt f a-ţi
multevăzutlucruri
nu s-a dar maipt ales
smintit că El atrebuie să ai puterea
recunoaştem să recunoşti
şi nu ne preţuim ca şi chip că al lui D
dorinţa de a-l vedea pe Hr. Chiar dacă ai greşit. Hr este păstorul cel bun care casa sufletului nostru prin taina Sf
văzut mai mult în Zaheu. A văzut dorinţa de a- nu avem suficientă motivaţie ca să ne pocăim şi să
al vedea
fost un omcunoaşte
de a-l f păcătos a avut
şi de aceeaaceastă
i-a ieşit îniesene în întâmpiarea
schimbăm viaţa. Deoii aceea
celeif pierdute
mulţi oameni zic Euharisti. Să-l primim cu bucurie
dorinţă de a-l Şivedea
întâmpinare. i-a pespusHr. peAuzind
nume.că Cutrebuienu maica merit
şi noisăsătrăiesc
ne dorimD nu acest
mă mai lucru
poate ierta. asemenea lui Zaheu, să-i arătăm
siguranţă trece
Domnul prin Ierihon
că Zaheu şi-a dorit
a fost foarte să-l şişi să
surprins Ba neda cerem iertare.
uite D poate Să-i pt
să ierte spunem că şi te
că te iubeşte Domnului dorinţa noastră de a ne
mulţimea de asemenea.
întâlnească. Fiind f multă Zaheu a simţit
lume nevoiaampreţuieşte
i-a fost greşit dar El cu
nu te judecă
toate ci te rabdă
acestea nu vremşi te aşteaptă îndrepta, de a pune început bun
să-şi
greu schimbe
să-i iasăviaţa. Dragostea
în cale şi deluiaceea
Hr i-as-a
redatsă îndelung.
ne despărţimVedeţide DIH el.vbCea
despre
maiosânda
mare de sine vieţii noastre păcătoase. Şi atunci
adevăratul lui chip adevărata lui înfăţişare. noi trebuie să ne urâm însăşi viaţa noastră. Dar în vom auzi şi noi acel cuvânt tainic
urcat într-un dud ca măcar să-l vadă. dificultate o întâmpinăm atunci când
Înţelegem că doar dragostea îl vindecă pe om acelaşi timp trebuie să ne iubim pe noi înşine. Să-l pe care l-a auzit Zaheu. Astăzi s-a
Dar
Legeal-a văzut şipe Mânt
îl învinge om dar cel nu-lcare
convingecu petrebuie
iubeştisăpe mergem
aproapele să ne pemărturisim
tău ca tine însuşi. Iată ce
ruşine a Acest
pătimit Hrlui şi făcut mântuirea casei acesteia, pt
dinlăuntru. chip al Hr ardin partea
trebui să vie şipăcatele.
înseamnăSunt să teoameni
iubeşti care
pe tine o însuţi.
viaţă Să te
oamenilor.
chipul nostruPt alcă fiecăuria.
ştim cumAceastăerau priviţi
dragosteîntreagă ascund
recunoşti ca şiunele
chip alpăcate
lui D.ptcacă nu cântare
acea au din că şi tu eşti fiul meu. A DIH să-i
vameşii
înţelegătoareînar trebui
vremea să fieaceea erau
trăsătura de bazăf acurajul să le mărturisească.
binecuvântările Se tem,
morţilor chipul că n-
slavei Tale celei fie slava dimpreună cu Tatăl şi cu
dispreţuiţi.
fiecărui creştin dreptslăvitor. Este un mare păcatar fii înţeleşi
negrăite că ar
sunt... fi judecaţi
oricât a-şi fi decăpăcătos
preotuloricât de Duhul Sf. Acum şi pururea şi-n
să-l dispreţuim pe cel păcătos oricine ar fi el nus-armulte şi de
sminti. Şi grele
ani dear zile
fi păcatele
poartă mele
acesteeu totuşi vecii vecilor. Amin
este propriu unui om credincios care poartăpoveri rămânpână
chipulcând
lui D harul
şi pt aceasta
lui D eu trebuie
le dă să rabd
chipul lui D să judece şi să dispreţuiască. Dacă trebuie să mă pocăiesc o viaţă întreagă şi să mă
această putere să-şi mărturisească
cineva păcătuieşte o face pt că nu a cunoscut rog miluieşte zidirea Ta stăpâne. Adică eu sunt
dragostea lui Hr. Ce putem noi să facem să nepăcatul. zidireaŞiTa.
se simt apoi atât de uşori aşa
rugăm stăruitor să ne rugăm fierbinte ca acel omde eliberaţi încât ar putea să zboare.
care păcătuieşte să cunoască dragostea lui. Şi săFoarte greu îi este omului păcatos să-i
ne rugăm şi pt noi pt că devreme ce judecăm şispună pe nume. În loc să zică omul că
dispreţuim nici noi n-am cunoscut dragostea luiam furat preferă să zică am luat ce nu-i
Hr. Pt că dacă am fi cunoscut-o am fi dispuşi săal meu. Foarte mare ruşine întâmpină
răbdăm pe nedrept de la oricine. Dragostea toateoamenii să mărturisească păcatele
le suferă toate le rabdă... noi trebuie să fim pt cei
trupeşti legate de desfrânare. Dacă
apropiaţi pt neamul nostru o binecuvântare şi nu
un blestem. Aţi văzut ce rol are binecuvântareaînfrângem această ruşine ea ne va face
lui Avraam acest credincios a devenit opărtaşi la harul mângâietor al DIH. Pt că
binecuvâtare pt tot neamul omenesc. Ptşi El a pătimit ruşine pt mântuirea
dragostea lui fierbinte faţă de D nu l-a curţat noastră. Desigur ruşine trebuie să
întâmpinăm atunci când vrem să ne
schimbăm viaţa şi să ne întoarcem de la
păcat la virtute şi din partea oamenilor.
Familia noastră colegii noştri prietenii
ne vor ironiza. Acuma faci pe sfântul
lasa că te ştim noi cine ai fost, ce ai
făcut. La fel ca şi mulţimea care cârtea
judecându-l pe Iisus ai intrat în casa
unui păcătos. Sau când Iisus a fost în
casa fariseului Simon şi o femeie
păcătoasă a venit şi-îşi plângea păcatele
la picioarele Domnului iar fariseul
gazda, în sinea lui îl condamna şi pe
Iisus şi pe aceea femeie. Ori Domului pt
aceasta a venit pt cei păcătoşi. Însă Hr
Domnul ne spune fericiţi veţi fi când vă
vor ocărî pe voi..
123
În Ev de astăzi în vedem pe Iisus mergând
spre Ierusalim. Două mari taine ale lui Iisus
le sărbătorim noi creștinii în cursul unui an
bis. și de aceea sunt 2 mari sărbători pentru
creștini. Prima este taina Betleemului taina
nașterii și a întrupării. Și a 2 este taina crucii
și a învierii.
Iisus se află în Ierihon, unul dintre cele mai
vechi orașe din lume 11 mii de ani, unde are
mai multe întâlnirii. Mai întâi la Iisus vin
mai mulți copii aduși de părinții lor pt a fi
binecuvântați de El. Știm reacția Ap care le
atrag atenția părinților să înceteze lucrul
acesta să nu-l mai plictisească pe Învățătorul.
La care Iisus spune Nu! Lăsați-ți pe aceștia
să vină, pt că cine nu primește Împărăția lui
D ca unul dintre copilașii aceștia nu va avea
parte de ea. Dacă nu te faci copilul lui D nu
poți să ajungi în Împărăția Tatălui și a Fiului
și a Sfântului Duh. Nimeni nu poate să îl
aibă pe D ca Tată dacă nu se face copil!
Dacă nu îl primește pe Iisus Fiul ca frate al
nostrum.
În Ev de astăzi îl vedem pe Zaheu, mai
marele vameșilor că vrea și el să-L vadă pe
Iisus. Neputând de mulțime, acesta se
comportă ca un copil. O ia înainte pe niște
străzi lăturalnice, a văzut un pom, nu foarte
înalt dar care are o coroană foarte bogată
foarte largă, cu frunze foarte mari. Și a zis
mă urc în sicomorul acesta și de acolo o să-
L văd pe Învățător și nu o să mă vadă lumea.
Și așa a crezut că scapă, că îl vede pe Iisus
de după frunze. Zaheu se coportă ca un
copil arătând că în sufletul dorea inocența
copilăriei. Gândiți-vă când l-au văzut
oamenii ce reacție au avut. Mă s-a urcat
vameșul acolo sus, ia uite o nebunit vameșul
asta care ne jecmănește, cred că au râs de el
în hohote și l-au batjocorit în fel și chip.
Nu cred că a fost un lucru de mare cinste să
fie văzut Zaheu într-un dud. Dar a trecut şi
peste această ruşine. Şi iată această ruşine a
lui a fost mântuitoare. Ne amintim de
protopărintele nostru Adam care după ce a
căzut în păcat a fost cuprins de un sentiment
puternic de ruşine. Atât de puternic încât a
crezut că se poate ascunde de D în spatele
unui tufiş. Dar şi acolo Domnul a ieşit în
întâmpinarea lui cu toate că Adam nu avea
dorinţa de a se întâlnii cu D. Şi i-a zis
Domnul Adame unde eşti? Păi am auzit
glasul tău şi m-am ascuns că sunt gol. Nu
cumva ai mâncat din pomul din care ţi-am
poruncit să nu mănânci? Şi ar fi trebuit să
răspundă ba da Doamne te rog să mă ierţi.
Dar nu are curajul să recunoască că a greşit.
Şi începe să dea vina pe femeia sa Eva. Şi de
atunci această stare de ruşine şi de înstrăinare
ne cuprinde pe toţi. Unii ca şi Adam se
înstrăinează mereu de D şi nu au curajul să
recunoască că au greşit şi nici puterea să
spună iartă-mă. Alţii asemenea lui Zaheu, cu
ajutorul lui D de bunăseamă pt că fără
ajutorul Lui nu am putea să facem nimic bun,
îşi doreşte să se întâlnească cu D aşa cum
este el, cu păcatele sale.
Iisus îi scandalizeză pe toți locuitorii
Ierihonului atunci când spune Zaheu, dă-te
jos că astăzi vreau să rămân în casa ta. Ei ar
fi vrut să-l certe. Probabil să-I zică: Măi
vameșule ce spune legea câte porunci ai
încălcat știi că ești un păcătos. Pt că nu i-a
spus cum au gândit ei au început toți să
murmure, să protesteze împotriva lui Iisus.
Chiar la ăsta vrei să mergi, dar noi nu suntem
buni? Zaheu îl primește cu mare bucurie și îi
promite că o să-și schimbe viața. Lc.19,8.
Cu ce o mai fi rămas Zaheu după aceea? Cu
Iisus și înțelege lucrul acesta că Iisus este
adevărata bogăție. v 9. Bogăția dacă știi să
o dai și altora te face cetățean al Împărăției
lui D. și copii ai lui D. Iar dăcă o ții numai pt
tine și nedată altora ne dezumanizează, te
duce în fundul iadului. Cum spune și
înțelepciunea popular: Strange omul ca
furnica și la sfârșit nu ia nimica. Zaheu ne
arată cum bogații pot să se mântuiască: nu
luând ci dând. Aceasta este legea iubirii.
știe mama că trebuie să dea viață, știu
părinții că trebuie să dea totul pt copii lor.
Iubirea se conjugă cu verbul a da, a dărui.
Lucrul acesta ni-l spune Ev atât de
furmos. Să-l primim cu bucurie asemenea lui
Zaheu, să-i arătăm Domnului dorinţa noastră
de a ne îndrepta, de a pune început bun vieţii
noastre păcătoase. Şi atunci vom auzi şi noi
acel cuvânt tainic pe care l-a auzit Zaheu.
Astăzi s-a făcut mântuirea casei acesteia,
pt că şi tu eşti fiul meu. A DIH să-i fie slava
dimpreună cu Tatăl şi cu Duhul Sf. Acum şi
pururea şi-n vecii vecilor. Amin
124
Ef 4,3
Sărbătoarea de astăzi este una cu totul aleasă,
ea cuprinzând ca într-un buchet 3 mari sfinți
părinți ai Bis noastre. 3 mari dascăli ai lumii și
ierarhi așa cum am auzit cântându-se la strană.
Bis prin imnele ei vede în cei trei treimea
pământească care laudă și care ne învață despre
Treimea cerească. Au trăit în vecul al 4 lea,
perioadă care este numită veacul de aur al
creştinătăţii, veacul cu cei mai mari sfinţi pe
care i-a dat Biserica. Primele 3 veacuri au fost
de suferinţă de prigoană a creştinilor, în care
mii de creştini au primit cununa martiriului.
Oare de ce după 3 veacuri de suferinţă s-a
întâmplat să vină secolul de aur al credinţei? În
istorie de multe ori se vede lucrul acesta după
perioade de mari prigoane şi greutăţi urmează o
revenire spre credinţă spre D. Vremurile de
atunci se cam repetă și-n zilele noastre. Biserica
cunoaște libertatea practicării credinței prin
Edictul de la Milano din 313 dat de împăratul
Constantin cel Mare. Însă cade victimă
propriului ei succes. Bis a început să primească
privilegii să primească clădiri, terenuri și
laudele acestei lumi. Însă creștinii tocmai în
această perioadă de înflorire și de succes au
început să-și piardă credința în DIH. S-au
botezat păgânii la creștinism în masă însă îl
consideraul pe DIH ca Fiul al lui D așa cum își
închipuiau ei zeii lor, Zeus sau Jupiter. Mulți
creștini în sec al IV credeau că pot să vină la
Bis duminica câteva ore iar în restul săptămânii
să trăiască după poftele lor ca și înainte de
botez. Sfinții sărbătoriți astăzi au luat foarte în
serios credința lor, au făcut cele mai înalte școli
din vremea lor în capitala imperială a
Constantinopolului după care s-au retras în
pustie o periodă după care o fost așezați
episcopi sau ierarhi în Cezareea Capadociei
Vasile cel Mare, în Nazianz Grigorie de
Dumnezeu Cuvântătorul și în Constantinopol
Ioan Hrisostom. Toți au adâncit Evanghelia
Domnului în conștiințele creștinilor, au
formulat învățătura creștină despre Persoanele
Sfinei Treimi, au insituit primele forme de
asistență socială. Acești 3 bărbați sunt darul
lui D pentru Biserică care în sec al IV se
clătina din toate părțile și risca să alunece din
dreapta credință.
Sigur noi știm că pe sfinții îi cinstim în ziua
mutării lor la ceruri. În această lună i-am
pomenit separat pe cei 3. Pe 1 ian pe 25 și 27
ianuarie. Dar îi pomenim pe toți trei în mod
solemn pe 30. Acum 900 de ani în cetatea
Bizanțului creștinii se certau între ei neștiind
care sfânt este mai mare. O ceartă greu de
înțeles de noi cei de azi care ne certăm pt bani pt
averi pt putere pt renume, pt echipa preferată.
Unii spuneau că VcM este cel dintâi și cel Mare
încă din timpul vieții, a fost un bun organizator
al vieții monahale, el este cel dintâi dintre toți.
Alții spuneau că dimpotrivă este Grigorie. Pt că
Bis l-a numit teologul sau cuvântătorul de D, pt
că a vorbit și scris ca nimeni altul despre Sfânta
Treime, a fost poet peste 20 de mii de versuri
este literatul care a știut să facă literatură
creștină la fel de sofisticată și complexă ca
filosofia vremii. Alții spuneau că IGA
neîntrecutul predicator din Constantinopol
iubitorul săracilor și mare liturghisitor. În aceea
vreme episcopul Ioan al Evhaitelor are un vis în
care i se arată cei 3 ierarhi și-i spune: Fil 2,3 du-
te și spune credincioșilor să nu se mai certe pt că
noi una suntem înaintea lui D. suntem uniți în
dragoste în credință și în iubire față de Bis. Așa
s-a hotărât sărbătoare de astăzi.
Ce vrea să ne spună biserica cu această
sărbătoare? Că ea are nevoi de toate darurile cu
care ne-a înzestrat D. toți trebuie să ne punem în
lucrare darurile pe care le avem pt ca să creștem
împreună. Pt că Bis ne adună și ne unește pe
fiecare dintre noi într-o lume atât de dezbinată
ca cea de astăzi. În lb grecă la bis i se spune
eclezia. și înseamnă adunare comunitate celor
adunați în numele DIH. De aceea am început cu
acel verset cu care și închei Ef 4,3. Să cultivă
așadar unitatea duhului în legătura păcii
amin.
125
Ef 4,3. Bis îi săbătorește astăzi pe Sf trei
Ierarhi VcM, GdN Teologul, IGA. Acești 3
bărbați sunt darul lui D. pentru Biserică care
în sec al IV se clătina din toate părțile și risca
să alunece din dreapta credință. Ce vrea să ne
spună biserica cu această sărbătoare? Că ea are
nevoi de toate darurile cu care ne-a înzestrat D.
Toți trebuie să ne punem în lucrare darurile pe
care le avem pt ca să creștem împreună. Pt că
Bis ne adună și ne unește pe fiecare dintre noi
într-o lume atât de dezbinată ca cea de astăzi. În
lb grecă la bis i se spune eclezia. și înseamnă
adunare, comunitate celor adunați în numele
DIH. De aceea am început cu acel verset Ef
4,3. Să cultivă unitatea duhului în legătura
păcii. Sf 3 Ierarhi, au avut un scop comun,
acela dea a ajunge în această viață la
asemănarea cu D. Aceasta este vocația ultimă
a omului de a sta față către față cu D cel care l-
a creat. Asemănarea cu D. este lucrarea noastră
a creștinilor, pe care a admirabil au realizat-o
sinții 3 Ierarhi. Din toate timpurile omul a
căutat să găsească pentru acestă viață
pământească un sens mai înalt. Scriitorul rus
Dostoievschi se întreba de ce are nevoie omul
contemporan? Și tot el răspundea că omul are
o nevoie nestăvilită de dragoste și de sens.
Acest adevăr l-au spus și cei 3 ierarhi, că ținta
vieții creștinului în acestă viață este realizarea
asemănării cu D. Cum facem această lucrare?
Prin lepădarea de sine, Mc.8,34. Prin deșertarea
de sinele noastru egoist, prin cultivarea
virtuților, prin asumarea crucii se dobândește
asemănarea noastră cu D.
Aceastea se văd în cele mai banale situații. Să
nu cârtim în necazuri, să nu te răzbuni pe
cineva care îți dorește răul să ai răbdare în
necazuri și în boli.
Încercând să realizăm aseamănarea cu D. omul
ajunge să îl cunoască pe D să îl iubească și
astfel iese din închisoarea egoismului.
După sfinții 3 Ierarhi cunoașterea lui D nu este
doar una intelecutală, doar cunoștințe teoretice.
Grigorie din Nazianz în a doua sa cuvântare
teologică ne spune că a-L cunoaște pe D.
presupune a intra într-o relație personală, de
iubire cu El, care se realizează prin curățirea de
patimi. Și însuși D seeste cel care se descoperă
omului curat.
De aceea pentru omul mândru, care vrea să-l
cunoască pe D dintr-o curiozitate intelecutală D
nu este. În fața omului mândru D păstrează o
tăcere profundă, care îl face să credă cu nu este.
Cum ar putea omul de astăzi care are o familie,
merge la serviciu sau la școală, muncește
pământul, are problem să ajungă la asemănarea
cu D.? Sf 3 Ierarhi ne răspund într-un mod
foarte practic: Nimic nu-l face pe om mai
asemănător cu D decât iubirea față de apropele.
IGA era numit ambasadorul săracilor. De al el
avem cuvântul: Cel ce pe sărac ajută pe D
împrumută.
VcM de asemnea îndemna întrebuințează bine
bogăția ta, vezi pe cel din nevoi și ai milă față
de el ca astfel D să-ți dăruiască bogăția
nepieritoare.
GdN nimic nu ne desparte de D decât păcatul și
patima.
Sigur asemănarea cu D. poate să ni se pară o
țintă foarte înaltă de neatins pentru noi. De la
primii 2 ierarhi avem câte o Sf și dumnezeiască
Liturghie. Dacă suntem cu luare aminte la
rugăciunile de al Sf Lit., vom obs. că se vorbește
despre slava lui D. despre bunătateal Lui
nemărginită, despre iubirea Lui, iar pe de altă
parte se vb despre om care este netrebnic,
nevrednic chiar dacă este slujitor al Lit., care
este păcătos. Dar cu toate aceste D a rânduit ca
noi așa cum suntem să aducem Jertfa cea fără de
sânge. Cu cât discripanța dintre slava lui D și
nevrednicia omului este mai mare, cu atât și
lucrarea lui D este mai mare. Lucrul acesta îl
spune și Sf Scrp în Rm. 5: unde s-a înmulțit
păcatul a prisosist harul. Adică să nu
deznădăjduiți. Cu toate că suntem netrebnici,
insensibili, păcătoși și răi, folosiți această stare a
nevredniciei pe a naște lucrare pocăinței, care
aduce harul lui D. Dacă D vrea să lucreze
asemănara sa și cu oameni slabi îndoielnici ca
noio să nu ne punem noi împotrivă. Așa este
teologia Sf 3 Ierarhi, una optimistă în care
păcatul nostru poate deveni sursă de pocăință,
de a-I striga lui D: Doamne fără Tine nu știu
încotro să-o apuc, am nevoie de Tine.
Să-I cinstim pe cei 3 Ierarhi urmându-le
îndemnurile și virtuțile ca astfel să ne asemănăm
cu D cel minunat întru sfinții săi. Amin.
126
Duminica a 17 după Rusalii. Această duminică
ne pregăteşte apropierea noastră de Postul cel
Mare. Este ultima duminică din perioada
Octoihului iar de duminica viitoare începe
perioada Triodului care are 10 săptămâni.
Avem înaintea noastră pilda femeii
cananeence.
Canaanul era un ţinut în afara graniţelor Ţării
Sfinte, locuit de oameni care s-au îndepărtat de
credinţa cea adevărată în unul D. Aici erau 2
porturi Tir şi Sidon, centre comerciale
înfloritoare. Oamenii de aici erau într-o
continuă goană după materie, după comerţ.
Cananeenii erau dispreţuiţi de evrei, îi socoteau
câini pt că nu făceau deosebire între alimentele
curate şi necurate. După legea VT evreii nu
trebuiau să stea de vorbă cu cei din Canaan.
Aici Hr întâlneşte o femeie care striga spre
dânsul: Doamne miluişte-mă. Aceasta îi
deranja pe Ap care care-I spun v 23. Hr. se
face că nu o aude, dar ea mai tare striga. Era un
strigăt profund, din adâncul sufletului, nu doar
din gură. Striga din tot sufletul ei încât şi faţa
şi ochii şi trupul ei devenise un strigăt, o
speranţă. Era strigătul unei mame îndurerate,
care striga către Domnul. Şi Iisus intră în
logica evreilor răspunzând Ap V.24. Credem
că acest răspuns a fost pe placul Ap.
Alimentându-le orgoliul. De ce face acest
lucru. Cu câteva versete mai înainte când Hr a
intrat în Ierusalim fariseii şi cărturarii l-au
întâmpinat certându-l că ucenicii nu mai ţin
datina v. 1-3. Înainte de pasajul pe care l-am
citit la dumnezeiasca Lit vedem această
tensiune dintre Hr şi învăţătorii de lege. Le
spune Domnul acestora v.7-8. Legea nu este
dată pt a fi ţinută cu buzele ci pt a fi ţinută cu
sufletul şi cu fapta. Când femeia striga în urma
lui Iisus, acesta îi lasă pe Ap să înţeleagă ce
înseamnă să împlineşti legea în litera ei. Pt a le
arăta care este diferenţa dintre litera legii şi
duhul legii. II Cor.3,6 Hr se face că nu o
aude, respectând adliteram îndemnul ca un
evreu să nu vorbească cu unul de alt neam şi
altă credinţă. Apoi vedem cum Hr o supune la
un test de smerenie. V.26. Iar răspunsul
acesteia l-a uimit pe Domnul v.28. văzându-i
credinţa Hr îi împlineşte toate dorinţele. În
dialogul cu femeia cananeeancaă vedem cum
procedează D. Ca un pedagog care îşi încearcă
elevul, să vadă cât iubeşte cartea şi cât îl
iubeşte pe învăţătorul său. Acest mod de a
acţiona a lui D. ne urmăreşte mereu. Hr o
refuză de câteva ori pt a-i învăţa pe Ap.că la D
nu există popor ales sau oameni aleşi
dinainte, că şi la alte neamuri există credinţă,
nevoie de D, durere. Adeseori D nu ne ascultă
rugăciunea pe că urmăreşte altceva decât ceea
ce vedem noi. Ar trebui să ne întrebăm atunci
când nu ne sunt împlinite rugăciunile noastre.
Oare cui răspunde D atunci când pe mine mă
refuză. Apoi este nevoie de stăruinţă în
rugăciunile noastre. De ce e nevoie de
insistenţă în rug.? Oare D e surd şi e nevoie să
zic de 100 de ori ca El să priceapă. Chiar
Domnul a zis în predica de pe munte Mt.6,7.
Asta înseamnă frecvenţă, stăruinţă, să mergi de
mai multe ori, nu ca şi la loterie. Joci un bilet şi
gata. Alţii joacă de 100 de 1000 de ori şi îşi zic:
până la urmp tot iese. Asta înseamnă
perseverenţă sau stăruinţa pe care ne-o cere D.
stăruinţa în rug a femeii L-a făcut pe Hr milostiv
izbănidu-i fiica chinuită. Aceste două expresii
Doamne miluieşte-mă şi D ajută-mă rostite cu
stăruinţă au făcut dintr-un om necredincios,
dintr-un om străin de poporul lui Israel, un om
mai presus decât cei din popoul ales. La puţini
evrei le-a spus Domnul mare este credinţa ta ca
şi acestei femei. Pt că nu o pune Domnul la
examene de teologie, nu-i cere să-i spună cum
înţelege întruparea Fiului lui D, sau poruncile
date de Moise. Credinţa acestei femei se vede
din stăruinţa cu care ea credea în bunătatea lui
D. Mare este credinţa ta femeie pt că ştii cât este
de important ca pruncii tăi să fie izbăviţi de
lucrarea celui potrivnic. Femeii îi ardea inima de
durere pt fiica ei, aşa cum îi arde oricărui părinte
adevărat. Învăţăm de la această femei faptul că
creşterea copiilor în frica de D e cea mai
importantă îndatorie a noastră. Şi mai învăţăm
să fim smeriţi. Un doctor când mergea la şcl să-i
consulte pe copii ducea cu el un lighean mare cu
bomboane. Şi zicea fiecare să se servească.
Doar un copil nu se servea. Şi i-a zis medicul:
Tu de ce nu te serveşti. Copilul daţi-mi dvs. Pt
ca aveţi mâna mult mai mare. Aşa suntem şi noi
cu D. de multe ori cerem una sau alta şi nu-l
lăsăm pe D să ne dea cum vrea El. Să ne dea D
credinţa femeii convertite în veci Amin
127

Întâmpinarea Domnului practică. Este un model al omului credincios

Sărbătoarea de astăzi la 40 de zile după care primeşte Legea şi o împlineşte. Aceasta era
Naşterea Domnului încheie prăznuirea acestei în ceea ce priveşte mama. În ceea ce priveşte
mari taine a pogorârii lui D pe pământ între noi pruncul, dacă era întâiul născut de parte
oamenii. Cealaltă mare taină pentru care ne bărtătească era socotit al Domnului. Dacă vroiai
pregătim începând de duminică este cea a suirii să fie al familie trebuia răscumpărat, cu o sumă
Domnui cu noi la ceruri, taina Paştelui. Aceste modică de 5 sicli. Vedem Iisus nu este
mari taine ale credinţei nu se prăznuiesc o zi răscumpărat, încă de atunci pruncul Iisus a fost
nici 3 nici 10. 40 de zile de post ne pregătim pt închinat Domnului şi a rămas închinat
taina Naşterii Domnului începând din 14 Domnului încă de la naştere. La acest moment
noiembrie şi tot 40 de zile trebuie să trăim în vin ca martori dreptul Simion şi prorociţa Ana
această mare taina, în care Dumnezeul cerului despre care ne spune că era nelipsită de la
şi al pământui ia trup şi trăieşte în mijlocul templu zi de zi postind şi cintind Sfintele
noastru. Încheiem astăzi acestă minunată taina Scripturi. Aceştia inspiraţi de Duhul sfânt văd în
iar de duminică se deschide perioada Triodului acest prunc de 40 de zile pe Mesia cel aşteptat,
a pregătiri pentru taina Paştilor. pe cel care este chemat să fie lumină spre
Sărbătoarea de astăzi are în miezul ei cântarea descoperirea neamurilor păgâne şi în acelaşi
dreptului Simion care ne însoţeşte la toate timp slavă poporului Israel. Dacă citim cu
rugăciunile bisericii şi ale noaste personale. atenţie această Ev vedem de câte ori se spune
Domnulul vine pe pământ dar El mai trebuie şi despre Duhul Sfânt. Lc. 2,25-27 dreptul Simion
întâmpinat aşa cum se cuvine. Despre ce s-a era un om duhovnicesc. Trebuie să-l ai pe Duhul
întâmplat la 40 de zile după naştere aflăm de la Sfânt ca să poţi să recunoşti într-un prunc de 40
sf Ev Luca, doar el ne transmite acest episod de zile pe Domnul. Cum îi spune bătrânul
minunat. Ev după Lc. începe cu templu şi se Simionde astăzi
Sărbătoarea pruncului StăpâneD laslobozeşte-mă
Întâmpinarea 40 de În centru Ev de astăzi este o femeie. Nu e doar
încheie cu templu. La început în vedem zile pe dezleagă-mă,
după Naşterea eliberează-mă
Domnuluide povara încheie acestei
povestea unei simple femei aflate în dificultate
preotul Zaharia care tămâia în templu undeprăznuirea
îl vieţi.acestei
Iar prorociţa Anaaplină
mari taine de Duh
pogorârii luiSfDplinăfără
de ieșire și care la sfârșitul întâlnirii cu DIH
vede pe arhanghelul Gavriil. Iar la sfârşit pene pământ
curaj le spunea
între noi tuturor
oamenii. despre prunc.mare aude un cuvânt pe care nu îl spune niciunui
Cealaltă
spune că după ce Iisus s-a înălţat la cere Aptaină
s- pentru
Trebuiecare să ştim
ne să-l întâmpinăm
pregătim pe Mânt,
începând de şi evreu.
să-l O femeie, mare este credința ta. Vedem
au întors cu bucurie şi toată ziua erau la templu
duminicăprimim
este în ceavieţile noastre,
a suirii Domnui la fiecare
cu noi Liturghie.
la cum femeia aceasta îl roagă pe Iisus: Doamne ai
stăruind în rugăciune aşteptând venirea Duhului
ceruri, Mai
tainaştim noi să-L
Paştelui. întâmpinăm
Încheiem astăzipeacestă
DIH. Avem milă de mine! Dovadă că era la capătul
Sf. În templu se întâmplă şi eveimentul minunatănoi taina
pe Duhul iar deîn noi ca cei doi
duminică se bătrâni
deschide de astăzi
puterilor, nu mai pot.
sărtătorit astăzi. El se leagă de un obiceiperioada
al careTriodului
L-au văzuta într-un boţ pentru
pregătiri de canetainaşi de sânge
Iisus se afla în Canaan, departe de țara lui în
Legii celei vechi. Hr se naşte în Betleemul pe D. La fel şi noi avem nevoie de inspiraţia
Paştilor. părțile Siriei și ale Feniciei. în refugiu. De ce
Iudeii, mântuirea vine din iudei ne spune şi Sărbătoarea
Ev Duhului Sf ca are
de astăzi în potir sub ei
în miezul chipul pâinii pleacă
cântarea şi a un om din țara lui? Pt că este negustor
Ioan. Ne amintim că a 8 a zi a fost tăiat vinului
dreptului Simionsă recunoaştem prezenţalafizică
care ne însoţeşte toatea luiareDde câștigat sau merge ca să muncească, ca să
împrejur, i S-a pus numele vestit de înger, între noi.
rugăciunile Am putea
bisericii şi alezice fără săpersonale.
noaste greşim că ziunaaibă un trai mai bun. Sau pleci din țara ta pt că
numele cel mai presus de nume, Iisus care dreptulde astăziera
Simion ar un
putea
om fii ziua bătrânilor
duhovnicesc, trebuiecreştini,
ți- e greu în țara sa, sau ești în pericol în propria
înseamnă Dumnezeu este mântuitor. Tot Legea să-l ai care ar trebui
pe Duhul să secauite
Sfânt să cu
poţimultă luare aminite
să recunoşti la Iisus părăsește Galileea și merge în părțile
țară.
Veche în Lv.12 mai cerea anumite rântuieliîntr-un
de icoana
prunc de bătrânului
40 de zileSimeon şi a prorociţei
pe Domnul. DIH eraAna.TiruluiEi și ale Sidonului porturi care se găsesc
curăţire a mamei. Dacă năştea băiat mama un pruncne mic
aratăcare
că nimeni nu poate
poate doar gâgurea,să sece apropie
putea de D astăzi în Liban. De ce este acolo? Dacă
până
trebuia la 40 de zile să meargă la un preot care fără credinţă
să le spună celorfără2 rugăciune
oameni care şi fără Duhul
trăiau în Sf.citim capitolul anterior vedem că vorbește de
să aducă pt ea jertfă de curăţire, un miel desfințenie
un Când şim care
și peste că D.odihnea
Sf este în tine?…….
harul lui D. nouă moartea lui Ioan Bot. Iisus simte că viața sa
an sau o pereche de turturele. Pt Iisus au adus
ce ne poate spune un prunc? Mai mult decât pământească este în pericol, ca și soarta vărul
ca jertfă o pereche pe păsări mici de unde Iată șicâte
candoarea taine minunate
nevinovăția ne pune
zâmbetului lui Bis
mai înainte
său Ioan. Iisus părăsește Israelul pt că este
putem vedea că era o familie săracă, nu-şi nimic. acum
Cum îicând spuneîncheiem
bătrânul această
Simion acoladă a călătoriei
pruncului urmărit și persecutat. Îi spun fariseii al un
permiteau un miel. Maica Domnului cu toateStăpâne
că începutăslobozeşte-mă
din 14 noiembrie. dezleagă-mă, moment dat: Vezi că te caută Irod ca să te
ştia cum l-a născut pe Iisus vine la templu săeliberează-mă
se de povara acestei vieţi. Iar omoare. Iar Iisus le spune: Mergeți și spuneți-I
curăţească, primeşte Legea şi o pune în prorociţa Ana plină de Duh Sf plină de curaj le că nu mi-e frică de moarte, am să mor în
spunea tuturor despre prunc. Simeon îl primește Ierusalim nu în Galileea dar încă nu a sosit
în brațe pe DIH ca pe un dar pe care îl ține cu ceasul Meu, știm că va merge la Ierusalim de
atâta cinste cu atâta înflăcărare a omului care a Paști pt ca să fie el adevăratul miel care ne
întinerit datorită credinței lui. Să avem și noi eliberează de puterea celui rău.
această atitudine a celor doi de a-L primi pe D Aici Iisus se întâlnește cu o femeie păgână, o
ca pe un dar. Vedeți când primim un dar de întâlnire care sparge toate regulile pe care le
mare preț cu câtă sfială ne uităm la el. De la aveau evreii de atunci.
cine l-am primit? Contează nu doar cel ce Iisus mai întâi nu îi spune nimic, tace și nu-i
dăruiește ci și cel care primește. Oare avem noi răspunde. Femeia isistă și intervin Ap. Dă-I
această capacitate să-L primim pe D în brațele drumul, las-o expediază-o de aici. Iisus le spune
noaste și să-l păstrăm cu sfiala cu care s-a Ap ca să audă și femeia: sunt păstorul poporului
raportat și dreptul Simeon Israel. Femeia se apropie de Iisus și I se închina
Și ne spune și nouă că cel pe care îl ține în brațe strigând: Ajută-mă Doamne, nu mai pot. și îl
nu e un singur prunc. El este lumină, este vedem pe bunul Hr zicând: v. 26.
mântuire Iisus înseamnă mântuire și mai mult Ce face Iisus aici de fapt? Pune la încercare
decât atât cel care este în brațele lui va fi un credința femii, să vadă câtă răbdare are, câtă
semn spre contradicție pt toate nemurile. Este încredere are. Femeia dă un răspuns care este
tot un semn de smerenie că El își asumă admirat de Iisus. Și în clipa aceea copila ei care
împotrivirile tuturor oamenilor încă din era în sat departe s-a vindecat de boala sa.
pruncie. Vedem aici că este o îmbinare Dumnezeu nu este numai al evreiilor, El are un
minunată a teologiei slavei lui D a luminii plan cu toate popoarele lumii, El se îngrijește și
nezidite Hr este lumină pt toate popoarele și de bolnavi și de săraci și de toate popoarele
apoi pt Israel. și după aceea teologia crucii pe lumii.Învățăm din Ev de astăzi că D nu ne
care o descoperă MD. Nu poți ajunge la slavă abandonează niciodată, chiar dacă aparent
decât prin cruce. Dovadă că Hr este lumină suntem complet părăsiți la D. există întotdeauna
pentru toate națiunile pământului este Ev de speranță, chiar și atunci când ne cuprinde
asăzi a 17 a după Rusalii. disperarea.
128
Ziditorul cerului și al pământului este ținut în
brațe de Simeon bătrânul care zice: de acum
sunt slobod că am văzut pe Mânt meu. Stihiră
din slujba sărbătorii de astăzi Întâmpinarea
Domnului. Ne găsim în inima unei mari
sărbători pe care o înțelegem într-un registru
superficial. În sensul în care ne gândim că
sărbătoarea de astăzie este încă o bifare în
calendarul bisericesc. Textele slujbei a
sărbătorii de astăzi ne învață un alt lucru și
anume: această sărbătoare este atât de profundă
în semnificația ei încât nu ar trebui să ne oprim
la atitudinea dreptului Simeon și ale prorociței
Ana. Ferestrele uriașe prin care putem pătrunde
în adâncul evenimentului de astăzi sunt cei doi
oameni sfinți. Din atitudinea lor învățăm că
omul sfânt descoperă întotdeauna taina
Domnului. În general noi suntem obișuniți
dpdv duhovnicesc că D ni se descoperă
oamenilor așa cum este El. Sărbătoare de astăzi
ne învață altceva: CUM OMUL ÎL
DESCOPERĂ PE D. și din această atitudine a
celor 2 noi extragem cum poate un om sfânt să
priceapă taina Domnului. DIH era un prunc mic
care poate doar gâgurea, ce putea să le spună
celor 2 oameni care trăiau în sfințenie și peste
care odihnea harul lui D. nouă ce ne poate
spune un prunc? Mai mult decât candoarea și
nevinovăția zâmbetului lui mai nimic. Cei 2
sunt cei care prin atitudinea lor prin modul lor
de viețuire ne arată că episodul de astăzi de la
templu concentrează în sine mult mai multe
sărbători. Ne spune Ev de azi că Dreptul
Simeon a primit vestire de la Duhul Sf. am
putea spune că Simeon ne binevestește nouă ce
înseamnă să-l aștepți pe D. imaginea aceasta a
îmboldirii Duhului Sfânt a dreptului Simeon ne
îndreptățește să spune de o mică Cincizecime,
care a știut să vadă dincolo de un prunc care
gângurea, care a venit cu părinții săi să
împlinească prescripțiile Legii. Au putut cei doi
să vadă că pruncul acelela este un STĂPÂN.
De aceea Dreptul Simeon în cântarea lui care a
pătruns în slujbele bis noastre. Vedeți cum
acest bătrân era drept adică împlinea voia lui D,
era temător de D era evlavios și aștepta venirea
lui D. Mângâiere paraclisis ne trimite la
cincizecime. Ceea ce face DS este nervul
sărbătorii de astăzi. Cei 2 părinți cu pruncul ca
să-l afierosească să-L dăuriască lui D. ei
trebuiau să aducă jertfă un mile sau dacă nu își
permiteau 2 turturele sau 2 pui de prumbel. Nu
au avut posibilitate să aducă un miel ceea ce
privit mai profund este că adevăratul miel era
pruncul acela micuț care gângurea. De aceea
Simion îl vede pe prunc ca adevăratul miel care
ridică păcatul lumii. Mama trebuia să stea acasă
40 după naștere după care trebuia să meargă la
templu pt a aduce jertfă putea să-l răscumpere
cu 5 sicli. MD nu îl răscumpără pe Iisus
dimpotrivă îl dăruiește pt că el însuși este cel
care trebuie să împlinească voia lui D Tatăl prin
răstignirea pe cruce. Simeon îl primește în brațe
pe DIH ca pe un dar pe care îl ține cu atâta
cinste cu atâta înflăcărare a omului care a
întinerit datorită credinței lui. Și ne spune și
nouă că cel pe care îl ține în brațe nu e un singur
prunc. El este lumină, este mântuire Iisus
înseamnă mântuire și mai mult decât atât cel
care este în brațele lui va fi un semn spre
contradicție pt toate nemurile. Este tot un semn
de smerenie că El își asumă împotrivirile tuturor
oamenilor încă din pruncie. Vedem aici că este
o îmbinare minunată a teologiei slavei lui D a
luminii nezidite Hr este lumină pt toate
popoarele și apoi pt Israel. și după aceea
teologia crucii pe care o descoperă MD. Nu poți
ajunge la slavă decât prin cruce. Apoi vedem
cum Simeon îl binecuvintează pe Domnul. Noi
în general spunem că D ne binecuvintează pe
noi. Ca în ps 103. DS știe că pruncul acela va
recrea lumea care să fie transfigurată prin
învierea celui care s-a răstignit pt fiecare dintre
noi. Dreptul S și prorocița Ana ne pot dezvălui
taina lui D, nu doar D este cel care se descopră
pe Sine putem și noi dacă ajungem oameni
sfinți. Sfințenia asta înseamnă împlinirea
desăvârșită a tot ceea ce înseamnă omenesc din
noi. înseamnă înfrumusețarea firii noastre
luminarea ei. Omul sfințit poate să-l descopere
să-l dezvăluie să-L înțelegă pe D. așa cum este
El. Să avem și noi această atitudine a celor doi
de a-L primi pe D ca pe un dar. Vedeți când
primim un dar de mare preț cu câtă sfială ne
uităm la el. De la cine l-am primit? Contează nu
doar cel ce dăruiește ci și cel care primește.
Oare avem noi această capacitate să-L primim
pe D în brațele noaste și să-l păstrăm cu sfiala
cu care s-a raportat și dreptul Simeon. Să ne
învrednicească D. să tărim drept ce ne învață
această sărbătoare de astăzi. Să fim niște
Simeoni care a ascultat, asta înseamnă numele
Simeon. niște Ane care prin viața noastră să
putem să-L ținem pe D în viața noastră. Să
pricepem că D este mântuirea și slava fiecăruia
dintre noi
129
Duminica a 33 după Rusalii Lc. 18, 13
Începând cu duminica de astăzi am intrat în
cele mai profunde perioade ale anului bis.
Perioada Triodului care este un de pregătire pt a
putea primi bucuria şi harul slăvitului praznic al
învierii DIH. Se numeşte aşa pt că la strană se
foloseşte o monumentală carte structurată pe 3
cântări ode. Este ca un tomograf duhovnicesc,
pt că prin toate slujbele care se găsesc în ea, pe
care le facem înainte de Paşti ne ajută să ne
redescoperim starea păcătoasă pe care o avem
înaintea lui Hr. De aceea perioada triodului este
un timp în care să ne analizăm fiecare dintre
noi, ne facem o revizie tehnică dacă vreţi.
Vedem ce-ar mai trebui ca noi să mai
îndreptăm la viaţa noastră. Şi câte păcate nu
sunt în sufletul nostru, câte neputinţe nu purtăm
zi de zi, şi neputinţele noastre îi pot răni pe cei
din preajma noastră. De aceea perioada
Triodului ne invită să ne întoarcem spre noi
înşine, ne întoarcem în sufletul nostru şi vedem
toate petele negre de pe haina sufletului nostru.
Pete care sunt acolo din cauza nepăsării noastre
faţă de suflet. Aceastră perioadă a Triodului
începe printr-o Ev f frumoastă care este o pildă.
Ne prezintă o parabolă vameşului şi a
fariseului. Fariseii erau cei care împlineau
Legea dată prin Moise. Pe de altă parte vameşii
nu se bucurau de multă simpatie în popor, pt că
ei adunau impozitele de la oameni pt stăpânirea
romană. Erau văzuţi ca trădători ai neamului
evreiesc dar şi necinstiţi şi f corupţi. Aceşti doi
oameni se urcă la templu ca să se roage iar mai
plăcut lui D este vameşul. De ce este vameşul
mai plăcut decât fariseul ? Ce face fariseul? Se
duce la biserică şi se roagă v.11-12. N-a minţit
nimic din ceea ce-i spune lui D. postea de 2 ori
pe săptămână, dădea milostenie, nu era nici
desfrânat. Unde-i păcatul acestui fariseu? Că el
a făcut o expoziţie de virtuţi de fapte bune pe
care le făcea. I-a spus lui D. Doamne eu fac
asta şi cealaltă. Şi era sincer în ceea ce spunea.
Însă D nu are nevoie ca noi să-i spunem:
Doamne eu sunt un om deosebit, am răbdare,
nu ridic tonu atuci când cineva mă supără, nu
înjur, uite ce om de treabă sunt eu. D nu are
nevoie de această înşirare de virtuţi. Ni le ştie
El. Mai este un punct în rugăciunea sa în care
păcătuia f tare. Ştiţi care este punctul în care el
păcătuia f tare. Dacă ar fi făcut doar aceasă
expoziţie de virtuţi, în faţa lui D, el singur cu
Dsă zicem că nu era aşa de grav. Dar în
momentul în care îl disconsideră îl dispreţuieşte
şi se pune într-un plan superior faţă de vameşul
care îşi plângea păcatele este un om mândru un
om păcătos. Vedeţi noi în general spune că nu
suntem farisei pt că prin fariseism înţelegem
ipocrizie, un om cu 2 feţe. Una spui alta faci. De
faţă cu omul îl lauzi, îi vorbeşti f frumos iar în
spatele lui îl bârfeşti. Ev de astăzi ne spune că a
fi fariseu este şi ceea ce afăcut fariseul de astăzi.
Să te crezi că eşti superior, faţă de cel pe care-l
vezi că bea că-i desfrânat, că-i curvar. Tu să te
crezi că eşti cineva în faţa lui D. Şi pt asta să te
umflii de mândrie, că nu eşti atât de nemernic ca
ce de acolo care uite ce viaţă murdar duce. Nu
facem şi noi lucrul acesta? De câte ori un
judecăm noi şi ne credem superiori semenilor
noştri care poate sunt şi ei neputincioşi. Ce ar fi
trebuit să facă fariseul pt a se întoarce îndreptat
la casa sa. Ceea ce şi noi ar trebui să facem
când cineva are o neputinţă, un păcat cu care se
luptă f mult. Şi câte păcate nu sunt în noi cu care
ne luptăm f multe. Cine poate să spună că nu are
păcate, cine poate să spună că nu invidează, că
nu bârfeşte, că nu minte că nu se comportă cu
aroganţă faţă de cei din jur. Cine ne poate spune
că-şi iubeşte semenul aşa cum D ne-o cere ca pe
noi înşine. Cine? Nimeni. Şi atunci cum trebuie
noi să procedăm când ceilalţi au neputinţe? Să
ne rugăm pt ei. Asta ne cere D, să ne rugăm pt ei
ca să poată să treacă momentul acela de
încercare. Asta trebuie să facem noi nu să
judecăm, pt că e f simplu să judeci. D nu ne-a
pus pe noi să fim magazioneri. adică să punem
etichete pe oameni. Nu pt aceasta ne-a creat D.
Fariseul din Ev asta a făcut a pus etichete fără să
ştie inima celui care se ruga atât de frumos în
faţa lui D. Câţi dintre noi ştim inimile celor pe
care-i judecăm. Poate un om înjură poate un om
îi rău, dar poate undeva acolo în camera lui îi
spune lui D. Doamne n-am reuşit nici astăzi să
fiu mai bun, dă-mi putere ca să pot birui patima
aceasta care este în mine, patimă pe care a văzu-
o aproapele meu care sigur m-a judecat. Câţi nu
se luptă cu beţia, sau cu duhul desfrânării? Când
poţi să te rogi pt neputinţa celuilalt? Ştiţi când
când îţi dai seama că şi tu eşti neputincios. Să
presupunem că datorită unei răceli nici măcar nu
putem respira. Credeţi că atunci când auzim pe
altcineva că se sufocă, că are asm, credeţi că noi
nu-l vom înţelege? Ba da îi vom zice uite şi eu
ştiu ce înseamnă să te sufoci. Şi nu-l judeci, nu
spui nimic de rău de omul acela. Să ştiţi că şi pe
plan spiritual cam la fel stau lucrurile. Vameşul
din Ev de astăzi ne învaţă cum ne biruim
patimile. Văzânduni-le nu altfel. Sf Isaac Sirul ne
spune că nu este minune mai mare în lumea aceasta
ca omul să-şi vadă propriile lui pcăcate. Chiar dacă
ar învia pe cei morţi dacă nu poate să-şi vadă
propriile păcate nimic nu este înainte lui D.
130

Vedeţi că noi vrem să facem minuni şi să-i

vindecăm pe alţii. Dar plăcut înaintea lui D este
cel care-şi vede propriile lui păcate, şi-şi dă
seama că are atât de mult de făcut. Iar când
descoperi în tine câte păcate ai nu mai ai vreme
de păcatele celuilalt. Nu mai ai vreme pt că ştii
că-s pre multe ale tale şi te ocupi de tine de
sufletul tău. Te spovedeşti, îi spui lui D lupta ta
interioară şi îi ceri harul Lui ca să te îndrepţi
aşa cum spune Ev de astăzi. Ar trebui să ne
întrebăm în această zi. Plec eu mai îndreptat la
casa mea decât am venit de dimineaţă? Poate
am venit nervos, poate am venit tulburat de
acasă, poate nu am avut răbdare. După două ore
de liturghie plec mai bun, am o stare de linişte.
Simt că sufletul meu e mai frumos? De aceea
venim la biserică. Vin ca să mă rog pt păcatele
mele, vin să mă întâlnesc cu Hr. Domnul să ne
ajute să luăm aminte şi la fariseu care a fost un
om cinsti care făcea ceea ce D i-a cerut. Dar tot
degeaba pt că el judeca, se credea superior celui
din spatele lui. Dar şi la vameş care îşi vedea
sufletul lui plin de rănile păcatelor cu conştiinţa
trează, vie că l-a supărat pe D prin ceea ce a
făcut.
131
Începând cu duminica de astăzi am intrat în
cele mai profunde perioade ale anului bis.
Perioada Triodului Aceasta începe printr-o
pildă scurtă a vameşului şi a fariseului, 4 fraze
și 2 persoane și o concluzie. O putem numi și
Duminica smereniei. Smerenia este destul de
greu de înțeles este arta de a fi la locul tău sau
virtutea prin care ne vedem așa cum suntem.
Primul era un om obișnuit cu bis, făcea parte
din tagma fariseilor, o elită religioasă apărută
cu 200 de ani înainte de Hr. Fariseu însemna
deosebit, separat de alții. Această mentalitate o
vedem și-n rugăciunea sa. Se considera un om
drept care cunoște Legea lui D, o respecta dar
mai mult din exterior. Însuși Hr îi compară cu
mormintele văruite albe pe dinafară dar
înăuntru sunt pline de putreziciune. Mt 23, 27-
33 Ce este putreziciunea? Sunt gândurile
noastre urâte de hulă, sunt stările noastre de
ură, mânie de gelozie toate acestea sunt
putreziciunea omului. Vedeți când venim la bis
ne smerim, stăm în genunchi, ne închinăm. Dar
să ne întrebăm fiecare dintre noi: Oare și-n
sufletul meu sunt așa cum arăt în afara mea?
Care sunt gândurile noastre față de membrii
familiei noastre copii gineri, față de vecinii
noștri, ne considermă mai buni decât ei? Care
sunt gândurile noastre față de ceilalți oameni
înaintea lui D? Fariseul respecta legea lui D
dată prin Moise, postea, mergea la bis și iată
un singur gând dărâmă tot ceea ce a clădit în
atâția ani prin atenție prin efort și citirea
Scripturilor. Unde greșește fariseul în
rugăciunea sa? Mai întâi era obișnuit cu bis ca
și cu orice rutină nu era pătruns de fiorul
prezenței lui D. era egoist se punea pe sine
mereu în centru, crede că își merită mântuirea
și se compară cu vameșul din spate ascuns
printre coloanele templului. În loc să se
compare cu vameșul ar fi putut spune: Doamne
și pe vameșul acesta care a venit la Tine,
primește-l, iartă-l, dă-i putere și har să se
întoarcă spre Tine cu toată inima și să te
cunoască. Ce ar fi trebuit să facă fariseul pt a
se întoarce îndreptat la casa sa? Ceea ce şi noi
ar trebui să facem când cineva are o neputinţă,
un păcat cu care se luptă f mult. Să ne rugăm
pt ei. Asta ne cere D, să ne rugăm pt ei ca să
poată să treacă momentul acela de încercare.
Asta trebuie să facem noi nu să judecăm, pt că
e f simplu să judeci. D nu ne-a pus pe noi să
fim magazioneri. adică să punem etichete pe
oameni. Nu pt aceasta ne-a creat D Fariseul din
Ev asta a făcut a pus etichete fără să ştie inima
celui care se ruga atât de frumos în faţa lui D.
Câţi dintre noi ştim inimile celor pe care-i
judecăm.
Poate un om înjură poate un om îi rău, dar poate
undeva acolo în camera lui îi spune lui D.
Doamne n-am reuşit nici astăzi să fiu mai bun,
dă-mi putere ca să pot birui patima aceasta care
este în mine, patimă pe care a văzu-o aproapele
meu care sigur m-a judecat. Câţi nu se luptă cu
beţia, sau cu duhul desfrânării? Când poţi să te
rogi pt neputinţa celuilalt? Ştiţi când când îţi dai
seama că şi tu eşti neputincios. Să presupunem
că datorită unei răceli nici măcar nu putem
respira. Credeţi că atunci când auzim pe
altcineva că se sufocă, că are asm, credeţi că
noi nu-l vom înţelege? Ba da îi vom zice uite şi
eu ştiu ce înseamnă să te sufoci. Şi nu-l judeci,
nu spui nimic de rău de omul acela. Să ştiţi că şi
pe plan spiritual cam la fel stau lucrurile.
Vameşul din Ev de astăzi ne învaţă cum ne
biruim patimile. Văzânduni-le nu altfel. Sf Isaac
Sirul pe care îl sărbătorim azi ne spune că nu este
minune mai mare în lumea aceasta ca omul să-şi
vadă propriile lui pcăcate. Chiar dacă ar învia pe
cei morţi dacă nu poate să-şi vadă propriile păcate
nimic nu este înainte lui D.
Rug vameșului este primită pt că el lasă de-o
parte comparațiile cu oamenii și se compară cu
D. Noi de multe ori când ne comparăm cu alții
ne dăm seama cât de buni suntem și cât de răi
sunt ceilalți. Rug vameșului avea 3 calități. Era
smerită Lc 18,13. Era făcută cu credință, sf
Iacov ne spune 1,5-6. și rug vameșului era
făcută cu pace sufletească. Atunci când ai
dușmănie cu cineva nu ai pace în suflet și rug nu
se împlinește. Pacea aceaste a sufletului este
esențială pt rugăcine. De aceea noi începem
Liturghia cu pace Domnului să ne rugăm, să
ascultăm Sf Ev pace tuturor, mila păcii jertfa
laudei se cântă la strană. Vameșul din Ev a
venit la bis cu dorința de pace și împăcare cu D
și cu semenii și cu sine însuși. De aceea s-a
întors mai îndreptat mai împăcat mai liniștit la
casa sa.
Ar trebui să ne întrebăm în această zi. Plec eu
mai îndreptat la casa mea decât am venit de
dimineaţă? Poate am venit nervos, poate am
venit tulburat de acasă, poate nu am avut
răbdare. După două ore de liturghie plec mai
bun, am o stare de linişte. Simt că sufletul meu e
mai frumos? De aceea venim la biserică. Vin ca
să mă rog pt păcatele mele, vin să mă întâlnesc
cu Hr. Domnul să ne ajute să luăm aminte şi la
fariseu care a fost un om cinstit care făcea ceea
ce D i-a cerut. Dar tot degeaba pt că el judeca,
se credea superior celui din spatele lui. Dar şi la
vameş care îşi vedea sufletul lui plin de rănile
păcatelor cu conştiinţa trează, vie că l-a supărat
pe D prin ceea ce a făcut.
132

Cu duminica vameşului şi a fariseului toţi Bis ci în clipa în care ne trezim duminică

sutem puşi în faţa acestei stări de căutare a dimineaţă şi ne pregătim să mergem la bis.
unei îndreptări duhovniceşti. E momentul Duminica prin ea însăşi este o zi a învierii, dar
ziua de duminică începe cu pregătirea din ajun.
în care fiecare ar trebui să ne întrebăm ce
Când ne trezim duminică dimineaţă începem să
mesaj ne dă Hr prin această învăţătură urcăm în pregătierea noastră pt cele sfinte. Dar
pusă înaintea noastră în legătură cu 2 pregătirea noastră de întâlnire cu D începe de cu
oameni care merg la templu. Dacă suntem seară. E o vorbă româneasă care se zice celui
atenţi la cuvântul Ev distingem în el care este nervos sau tulburat peste măsură
câteva elemente fundamentale pt viaţa
noastră de creştini. Dacă privim textul
superficial imediat situăm în acest context
pe vameş şi pe fariseu, judecăm atitudinea
lor şi tragem concluzii legate de acei 2
oaemeni. Să ştiţi că Ev de astăzi îi pune
înaintea noastră pe cei 2 într-un context de
pregătire pt efortul nostru pe care-l vom
face în Postul Mare. De fapt Ev ne vb
despre un parcurs duhovnicesc pe care noi
îl facem atunci când ne apropiem de
Înviere. Templul în VT era imaginea
prezenţei lui D în lumea aceasta. Templu
e locul în care omul şi-a reprezentat
modul în care el poate să fie în legătură cu
D. chiar dacă bis nu ar fi pe un deal, chiar
dacă ar fi într-un loc şes sau într-o
prăpastie. Mersul la bis este tot un urcuş.
Când mergem spre casa Domnului urcăm
spre D. legat de aceste prime cuvinte cred
că ar fi vremea să medităm f serios de
ceea ce înseamnă mergerea la bis. Noi
credem că intrăm în bis şi stăm câteva
minute sau câte ore şi credem că prin
acest ritual dobândim o binecuvântare.
Deja dacă simţim această binecuvântare
când intrăm în bis e important nu-i lucru
puţin. Dar a te sui la templu e mai mult
decât atât. În primul rând bis este un loc în
care D se pogoară. Toată arhitectura şi
pictura biserici ne arată că cerul se
pogoară pe pământ. Aici este un loc în
care lumea primeşte împărăţia lui D. într-
un loc zidit de mână omenească. Urcarea
noastră spre bis începe nu atunci când
tecem de gardul
133

În Duminica de astăzi Bis ne aduce aminte că pe care îi punea în cădelniță lua o lumânare în
suntem la începutul unei călătorii. O călătorie cealaltă mână și astfel intra în templu în prima
de 10 săptămâni spre taina crucii și a învierii încăpere care se numea Sfânta unde tămâia și se
DIH. a cărei foaie de parcurs cuprinde 3 ruga. Aici sătea un sfert de oră iar în timpul
săptămâni pregătitoare, Postul Păresimilor acela poporul se ruga în curte. După care pr
Sfântul și Marele Post de 40 de zile și 40 de ieșea de temple și le spunea că jertfa de
nopți de suflet folositoare, după care urmează ispășire a fost primită de D sunteți curați de
Săptămâna Pătimirilor Mânt. Suntem împreună toate păcatele neștiute. Vameșul și fariseul din
cu Iisus care este în post și în rug. Vă aduceți pilă erau la un astfel de moment, participau la
aminte că după Botezul Său este în pustie 40 de jertfa de ispășire a mielului. Ori mielul acesta
zile din 7 ian până în 16 feb, acolo este ispitit de jertfă în simbolizează pe Iisus. El este în
după care diavolul l-a lăsat până la o vreme, centru parabolei de astăzi cel care ISPĂȘEȘTE,
adică până în Săptămâna Ptimilor. Vedem de care ia asupra Lui păcatele noastre. Ispășirea
aici că omul este ispitit de 2 lucruri. De plăceri este atunci când ai făcut o greșală mai mare sau
de plăcerea pâini, de putere și ispita controlului. mai mică îți ispășești o vină. În acest moment
și de dureri de frica de chin și durere. Zice Sf. fariseul se roagă mulțumindu-I lui D pt ceea ce
Maxim Mătrurisitorul în Fil III legătura între este. Își face un fel de recomandare personală.
Privește-mă Doamne pt că vezi ce drept sunt,
cele două este evidentă: Căutând plăcerea,
nu sunt ca escrocul asta din spatele meu, îți
omul va avea în mod sigur, după gustarea ei,
amintesc că postesc de 2 ori pe săptămână, dau
durerea. Iar fugind de durere, caută scăpare în
zeciuială din toate câte câștig. Iar vameștul
braţele plăcerii, ca să dea dincolo de ea de o
sătea la dinstanță, știa că este păcătos, nici ochii
durere şi mai mare. Cine caută plăcerea dă de
nu și-I ridica spre cer ci își lovea pieptul său.
durere, cine fuge de durere dă, prin plăcere, tot
Un bărbat nu făcea gesturile aceste niciodată,
de durere.
femeile le făceau atunci când erau în doliu când
În duminica de astăzi am auzit o pildă, simplă
murea cineva. Iar rug vameșului Dumnezeule
la prima vedere. Pt că Iisus îi vede pe farisei că
ispășire fă-te mie păcătosului. A cere milă este
se fac drepți pe ei înșiși, că se dau mari și îi
una. Și a cere ca El să fie ispășire pentru
disprețuiau pe ceilalți oameni Iisus le spus pilda
păcatele noastre este altceva. Dumnezeule
aceasta. Doi oameni doi evrei s-au urcat la
ispășire fi mie păcătosului. Cum să le ispășească
templul ca să se roage. Unul era fariseu, era un
decât luându-le asupra Lui. Cheia parabolei în
specialist în evlavie, nu era preot dar era
acest cuvânt este de Ispășire. Acest vameș
obișnuit cu slujba de la templu, împlinea legea
intuiește că dreptatea ultimă stă în ispășirea pe
lui Moise cu mare râvnă adesea făceau mai
care o face Mielul de jertfă pentru care au venit
mult decât cerea Legea. Iar celălat era vameș,
toți la templu. Ispășirea și curățirea ne vine prin
era la limita legii , făcea afaceri cu statul roman
Mielul care se jertfește, nu prin faptele noastre
în folosul lor, erau urâți pentru aceasta de toți.
bune sau rele, iar mielul este DIH. putem să
Dar mai este o ființă în pilă care nu se vede.
pierdem mântuirea noastră sand pe o grămadă
Dacă am fi fost evrei am fi știut de ea. Evreii
de calități. O pierdem prin mândrie. Zicem în
mergeau la templu de două ori pe zi, dimineața
limbaj popular ca și vaca aceea bună de lapte
când răsărea soarele și seara la apusul lui. În
care dă cu piciorul și la sfârșit îl varsă pe tot.
fiecare dimineață și seară era adus ca jertfă și
cam așa este și omul care face fapte bune după
sacrificiu un miel pentru păcatele neștiute ale
care se mândrește și se crede mai bun ca toți
poporului din timpul nopții aduceau jertfa de
ceilalți.
dimineață iar pt păcatele neștiute din timpul
Spre acest miel care ridică păcatele lumii
zilei jertfa de seară. Înaintea templului era un
începem să călătorim noi cu 10 spătămâni
mare altar, aici era adus mielul de jertfă, pr îi
înainte de jertfa și învierea DIH.
tăia artera de la gât iar sângele mielului se
scrurgea la baza altarului amestecat cu
untdelemn și vin. Animalul era pus pe altar și
era ars complet. Preotu lua cărbunii încă aprinși
134
Lc15, 29-30. Psajul ev pe care l-am auzit
cuprinde cea mai frumoasă pildă pe care
Domnul Hr a rostit-o în fața contemporanilor
Săi și desigur ne-a lăsat-o moștenire și nouă.
Parabola se referă la întoarcerea fiului risipitor
după o perioadă de rătăcire, în care el s-a
dezmățat, a trăit o viață departe de căldura
căminului familial. A-și vrea să mă refer la fiul
cel mare. Atitudinea lui de a se raporat la tatăl
său la fiul rătăcit o găsim destul de des
răspândită printre noi. Atitudinea lui este de
încăpățânare, nu a avut capacitatea de a se
bucura de întoarcerea fratelui său. Pt el n-a
prevalat, n-a cântărit faptul că cineva, în cazul
de față fratele cel mai mic și-a renegat tatăl, a
cerut cu obrăznicie partea sa de avere, nici nu a
cerut să-I dea moștenirea. Tratându-l pe tatăl
său ca pe un patron care împarte bogăți. nu a
știut fratele lui mai mare să se bucure de
întoarcerea sa. Tatăl din Ev. Este cel care îl
primește cu atâta dragoste. Nu îi reproșează
absolute nimic. Pe noi ne depășește această
logică, noii avem o altă deprindere. Când
cineva ne greșește și vine apoi să ne ceară
iertare, cum ne adresăm? Îi aducem aminte de
agravitatea greșelii! Ca noi să ne punem într-o
ipostază a celui care îi face un favor iertându-l
pe cel care ne-a greșit. Este prima noastră
atitudine. Mai întâi îi aducem aminte cât de
cumplit s-a comportat față de noi și în final așa
ca să pară cireașa de pe tort haide că te și iert.
Atitudinea tatălui din Ev sfidează modul nostru
de a gândi, sfindează logica noastră. Îl primește
pe fiul cel rătăcit, care el însuși a renunțat la
dragostea tătălui său pe care l-a tratat ca pe un
patron. Mai mult decât atât, l-a omorât dpdv
social. Când este momentul de a împărți
moștenirea între copii? Atunci când părinții nu
mai sunt în viața aceasta. fiul cel tânăr se
comport ca și cum tătăl său nu ar mai fi. De
aceea îi cere partea de avere. Sigur că în
mentalitatea de atunci, fiul cel mai mare
primește o parte în plus din avere. În cazul de
față, 2 părți din avere o lua fiul cel mai mare și
o parte i se cuvenea fiului mai mic. Tatăl îl
primește fără să-I reproșeze nimic, îi face o
primire plină de dragoste. Când iubești
niciodată nu te pui pe tine în evidență, nu arăți
cât sacrificiu ai făcut, lucrurile merg de la sine.
fiul ce mare nu are capacitatea de a se bucura
de întoarcerea fratelui său. Mai mult decât atât,
intră în conflict cu tatăl său, și caută să-i
demonstreze că iubirea sa este un eșec. Atunci
când începi să gândești fără să iubești deja
păcătuiești. Fiul cel mare a făcut acest lucru, nu
a fost în stare să descopere dragostea
copleșitoare a tatălui său, dimpotrivă îl ia la rost.
Eu am stat acasă ți-am împlinit toate regulile, pe
când fiul tău a plecat, a risipit și acum se
întoarce și tu dai cel mai mare ospăț pt el. Tu îl
gratulezi, îl feliciți pe fratele meu pt că și-a luat
lumea în cap. Și mie niciodată nu mi-ai dat
nimic, nici măcar un ied. Iedul ca și capra este
un simbol al încăpățânării. Caprele
înăcăpățânate se încred în părerile lor în ideile
lor. Mai mult decât atât ni se spune că el venea
de la țarină, muncea. Dpdv biblic șarpele e un
simbol al vicleniei și al invidiei. Cain și el
muncea la camp, s-a lăsat sedus de invidia
șarpelui, care l-a determinat să-l ucidă pe Abel
fratele său. Câți oare dintre noi nu ne
identificăm cu fiul cel mare. Suntem răutăcioși,
urâcioși, invidioși nu ne bucurăm de binele
celui de lângă noi. Foarte puțini știu să se
bucure de întoarcerea unui om, de faptul că un
om învie din mocirlă, dintr-un hău. Este
groaznic ca cineva să devină rob al regulilor, să
credă că totul se reduce numai la ele. Fiul cel
mare avea mentalitate de sclav, el muncea dar
și-a pierdut libertatea interioară, nu mai știa să
se bucure. Gândea doar în logica sa pe care o
absolutiza, voia să-I demonstreze tatălui său că
dragostea pe care a împărtășit-o cu fiul săm mai
mic este un eșec. Atitudinea fiului mai mare este
mai gravă decât a primului. Primul a risipit dar
și-a venit în sine în firea sa. Fiul cel mai mare
se întoarce și el la casa tatălui său de la muncă,
dar aceasta nu îl eliberează dimpotrivă îl
blochează dpdv spiritual transformându-și viața
într-un chin. Să știți că așa se chinuie cei care
cred că părerile lor sunt cele mai grozave.
să fim atenți că ne putem identifica nu doar cu
fiul risipitor, cei mai mulți dintre noi ne
identificăm cu tipologia fiului mai mare. Păcatul
fiului mai mare stă în faptul că el ar fi vrut să fie
stăpân și pe dragostea tatălui său. Să pună
stăpânire pe această dragoste și să o dea el cum
vrea în dozată cu pipeta. E groaznic. Și noi așa
facem când îți este ciudă că cineva este iubit că
înviază. Toți ne bucurăm să fim înțeleși să fim
iertați. dar noi nu răspundem cu aceeași
atitudine celui de lângă noi. Să luăm aminte la
această pildă să nu cădem în păcatul celui mai
mare: a ajuns să gândească fără să iubească.
135
Bucuria pe care o ai atunci când faci
un bine este una cu totul special. Cum
poate fi atunci când lași în urma ta o
tradițe a bucuriei.
Duminică, 16 februarie 2020, marele
filantrop Emanoil Gojdu va fi pomenit,
după Sfânta Liturghie, în toate
bisericile din Arhiepiscopia Vadului,
Feleacului și Clujului, la împlinirea a
150 de ani de la trecerea la Domnul.  În 1952 regimul comunist națioanalizează
Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul
Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului,
Feleacului și Clujului și Mitropolitul
Clujului, Maramureșului și Sălajului, a
transmis o scrisoare pastorală tuturor
protopopiatelor din cadrul eparhiei.  ani de la plecarea lui Emanoil Gojdu în
Anul acesta a fost declarat de către Sfântul
Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca an
comemorativ al filantropilor ortodocși,
pentru a-i pomeni pe toți aceia care au
simțit în adâncul ființei lor că doar binele
pe care îl pot face și credința în
Dumnezeu le pot da nădejdea mântuirii.   filantrop ortodox.
Printre acești oameni, care au știut să facă
binele în mod discret și fără niciun fel de
câștig, ci doar din dorința de a-și ajuta
semenii și de a schimba în bine soarta
poporului român, se numără și marele
filantrop și mecenat ortodox Emanoil
Gojdu (1802-1870).
El a lăsat Bisericii Ortodoxe din Ardeal o
imensă avere, a cărei principală destinație
este acordarea de burse tinerilor români
ortodocși din Transilvania și Ungaria,
distinși la învățătură și lipsiți de mijloace
materiale suficiente.
Este de ajuns să amintim faptul că între
1871 și 1918 au beneficiat de aceste burse
nu mai puțin de 4.455 de tineri, printre
care Victor Babeș, Octavian Goga, Siviu
Dragomir, Petru Groza, Ioan Lupaș,
Traian Vuia, Dumitru Stăniloae. Studeți
care au învățat la Cluj Sibiu, Viena,
Bratislava.
A cerut prin Testamentul său ca întreaga sa
avere să fie gestionată cu înțelepciune,
într-o fundație care să îi poarte numele
astfel încât banii să ajungă pentru burse
până în 2071. Din conducerea fundației să
facă parte mitropolitul Ardealului și
episcopii ortodocși din Transilvania și
Ungaria. În 1920 guvernul maghiar
blochează activiatea fundației.
bunurile acesteia. Proprietățile au fost
vândute mai multor firme, în 2004 unei
firme israeliană.
Având în vedere că în acest an, în ziua de
3/15 februarie 2020, se împlinesc 150 de
eternitate și ținând cont că o dorință din
testamentul lui era să i se facă pomenirea
în fiecare an, duminică, 16 februarie
2020, după încheierea Sfintei Liturghii,
în toate bisericile din Arhiepiscopia
noastră, preoții vor săvârși slujba
parastasului pentru pomenirea marelui
 
  Pentru noi credincioșii din Transilvania
este o datorie sfântă de a ne aminti de acest
mare binefăcător și datorită faptului că
astăzi, averea lăsată de el nu a putut fi
restituită Fundației „Emanoil Gojdu”, pe
care a înființat-o și pe care o administrează
ierarhii din cele trei Mitropolii din Ardeal
și Banat, în folosul tinerilor noștri
ortodocși iubitori de învățătură. 
Dumnezeu să îi binecuvinteze memoria! 
Vă îmbrățișăm părintește și vă
binecuvântăm,
† ANDREI
136
Is 26,19 Cu multă înțelepciune a ascuns D nr
zilelor noastre și clipa în care vom trece din
lumea aceasta pt ca să fim pregătiți totdeauna
ca să ne întâlnim cu D. așadar moartea și
judeacata strigă mai tare decât ce mai priceput
predicator. Chiar dacă IGA ne-ar vorbi nu s-a
înspăimânta inima noastră mai mult decât
amintindu-ne că ne îndreptăm spre moarte cu
fiecare clipă a vieții noastre. În general moartea
provoacă panică și suferință pt om. Dar dacă
este privită din prespectiva credinței noastre ea
poate fi văzută și ca o șansă pt. noi. O șansă de
a fi acolo unde nu este durere nici întristare nici
suspin. Cât îi privește pe cei adormiți dragi ai
noștri avem această grijă această teamă poate
că nu vor fi reușit atât cât au trăit să rezolve
toate umbrele din viața lor și atunci venim cum
putem noi în ajutorul lor pomenindu-i în rug,
făcâd milostenie pt odihna sufletelor lor.
Duminica aceasta se mai numește și a lăsatului
de carne. Duminica aceasta ne arată că intrăm
într-o perioadă de așteptare. Asta este firea
postului de a ne introduce într-o stare de
tensiune care ne dă speranță într-o călătorie de
primăvară către învierei. Postul Paștilor se mai
numește și postul mare nu pt că este f lung ci pt
că îți deschide cerul și te duce până la
Înviere.Ev de azi ne vb despre sfârșitul
fiecăruia dintre noi.
Sfârșitul vieții noastre dă măsura întregii
noastre vieți, iar acest sfârșit este însoțit de o
judecată. Bis ne amintește că toate lucrurile vor
avea un sfârșit iar noi vom da socoteală pt tot
ceea ce am făcut, este firesc lucrul acesta. Am
auzit în Ev de astăzi după Mt descrierea
judecății universale. De ce este nevoie de o
judecată universală? De ce este nevoie ca D să
încheie creația Lui și să trecem în eternitate
printr-o judecată. Această Ev pe unii îi
înspăimântă, le produce neliniști și este
înfricoșătoare iar pe alții dimpotrivă îi mângâie.
Această judecată nu ne permite să facem
orice aici pe pământ. De aceea pe unii îi sperie
această judecată pt că vor fi nevoiți să dea
socoteală de faptele lor, ar vrea probabil unii ca
păcatele lor să fie veșnice și să nu răspundă
niciodată de faptele lor. Pe alții îi mângâie
știind că va veni o zi în care D va face dreptate.
IGA a răspuns la întebarea de ce este necesară
o judecată universală: D va face judecată pt a-
Și face Lui dreptate și pt a face dreptate
aleșilor Săi. Cum să-și facă D lui dreptate?
Toți știm că aici pe pământ mulți îl neagă, îl
bleastemă îl înjură pe D. De aceea D o să își
facă într-o zi dreptate arătând tuturor
că El există. În Ps.73,23. Cu alte cuvinte spune
ps David nu se poate ca lumea să se încheie așa.
Ne va arăta D într-o zi că El a existat, exisă și va
exista. Aceea va fi ziua înfricoșătoarei judecăți.
Iar al 2 lea motiv este de a face dreptate aleșilor
săi. Ce înseamnă lucrul acestă. Vedem cum aici
pe pământ grâul este amestecat cu neghina,
păcatul cu virtutea, adevărul cu minciuna. Ar fi
corect să se încheie lumea asta așa, în care cel
care a mințit cel care a purtat o mască o viață
întreagă și poate nimeni nu a reușit să-l
depisteze. Ar fi corect să nu dea niciodată seama
de faptele lui. Spre această zi ne îndreptăm cu
toții fie că ne place sau nu. Atenție la faptele
noastre și la urmările faptelor nostre în urmași.
Vedem cine este adevăratul Judecător. Ne este
frică să fim judecaţi dar ne place să judecăm
noi pe ceilalţi după capul nostru. În acest
sens, părintele Savatie Baștovoi Aproapele este
un fel de oglindă duhovnicească pentru noi, ceea
ce vedem noi în aproapele nu este altceva decât
noi înșine, vedem în aproapele doar neajunsurile
și patimile noastre. De exemplu, coboară un
preot dintr-o mașină foarte luxoasă, însoțit de o
femeie frumoasă, iar în urma lor un tânăr le
duce bagajul. Dacă cineva e iubitor de avere, va
zice: Ce mașină are popa. Cel desfrânat va zice:
O, ce femeie are popa. Cel îngâmfat va zice:O,
are slugi popa, nu poate să-și care singur
bagajele. Dacă însă cineva trăiește în feciorie,
poate să creadă că femeia este sora preotului, și
chiar poate să-i pară că seamănă cu el. Dacă n-
are patimă pentru avere, poate crede că mașina e
împrumutată sau nici să nu o bage în seamă.
Dacă este smerit, va zice: Ce fericit este fratele
că s-a învrednicit să ducă valiza unui slujitor al
lui Hristos, probabil în ea sunt veșmintele
preoțești și alte lucruri sfinte. Fiecare, deci, se
vede în celălalt pe sine. Aproapele este cel mai
bun barometru al vieții noastre duhovnicești.
Arhim. Sofronie Saharov spunea chiar mai mult,
el zicea că aproapele este viața noastră. Dacă pt
un gânditor ateist infernul sunt ceilalți pt un
creștin ceilalți sunt partea noastră de cer sunt
șansa noastră de a moșteni Împărăția cerurilor .
Zilele de miercuri și vineri din săptămâna
aceasta ne vestesc acest lucru, sunt zile
aliturgice nu se face Sfânta și dumnezeiască
Liturghie este dezlegare la lapte brânză ouă dar
nu dimineața spre seară doar. Din miercurea
săptămânii acesteia la sfârșitul slujbelor de
dimineața și de seară se spune rugăciunea Sf
Efrem Sirul, care este un rezumat al Sf și
Marelui Post.
137
Mai avem o săptămână de pregătire pt Sf și
Marele Post. Am avut la începutul perioadei
Triodului pilda vameșului și a fariseului care
ne-a arătat importanța smereniei iar duminica
trecută pilda fiului risipitor care ne-a arătat
umilința sau pocăința. iată cum primele 2
duminici ne spun pt ca postul nostru să fie cu
adevărat creștinesc trebuie să aibă aceste 2
virtuți al smereniei și a căinței. Însă pt ca să nu
ne închipuim cumva că D este numai milă și
bunătate așa cum l-am văzut în pilda fiului
risipitor că tată a fugit în întâmpinarea fiului
risipitor și a căzut El pe grumajii lui și a plans
și la sărutat. Spune Sf Grigorie Palama în
omilia sa. Dumnezeu este și bunătate dar este și
dreptate pt aceasta s-a pus Ev de astăzi numită
a înfricoșătoarei judecăți. Din Ev de astăzi
vedem că modul în care ne trăim viața ne
hotărăște veșnicia, iar la Judecata faptele
noastre bune vor fi răsplătite. De aceea una din
cântările de la înmormântarea pr zice: De ai
miluit omule pe vreun om și tu acolo vei fi
miluit, de te-ai îndurat de vreun orfan și tua
colo vei afla îndurare, de ai adăpostit pe vreun
gol în viață și pe tine te va adăposti acolo
cântarea: Aliluia. Așadar criteriile judecății de
apoi vor fi faptele milei sufletești și trupești.
Este o Ev despre sfârșitul fiecăruia dintre noi pt
că sfârșitul dă măsura tuturor lucrurilor.
Sfârșitul vieții noastre dă măsura întregii
noastre vieți, iar acest sfârșit este însoțit de o
judecată. Creștinismul ne vestește despre
adevărul că toate lucrurile vor avea un sfâșit iar
noi vom da socoteală pt tot ceea ce am făcut,
este firesc lucrul acesta. Până și unui păgân
care nu a auzit niciodată de Hr sufletul lui îi
spune fieresc să facă aceste lucruri. Glasul
conștiinței din noi ne spune fieresc că trebuie să
facem toate aceste lucruri. Deci D cere firescul
omului la înfricoșătoarea judecată și nu mai
mult. Pt că judecata aceasta este un teribil
examen ni se dă și bibliografia minimă pt a
putea obține notă de trecere în Împărăția lui D.
această bibliografie înepe de la v 35-40. Să nu
te gândești numai la tine să te gândești și la
ceilalți. Asta e subiecutul de 5. De aceea
postim, ne abținem de la alimentele de dulce pt
a simți în trupul nostru ce înseamnă să fii
flămând, să fi sărac și lipsit. Și dacă vezi pe
propria piele aceste stări înveți să nu mai fi
insensibili față de cei care sunt în nevoie.
Spune Sf IGA:Hristos spune: "Eu sunt Părintele
tău, Eu sunt Fratele tău, Eu sunt Mirele
sufletului tău, Eu
sunt Scăparea ta, Eu sunt Hrana Ta, Eu sunt
Îmbrăcămintea ta, Eu sunt Sprijinul tău, Eu sunt
tot ce-ţi doreşti tu. Pentru tine, Eu M-am făcut
sărac şi pribeag, pentru tine am ridicat crucea şi
am coborât în mormânt, am venit pe pământ
pentru tine, iar în cer Mă rog pentru tine Tatălui.
Tu eşti totul pentru Mine, şi frate şi împreună-
moştenitor şi prieten şi mădular al Trupului
Meu." Ce vrei mai mult decât atât? De ce alergi
în zadar? Toate au sfârșitul lor. Toate sunt
deșertăciune. Să mergem la morminte? Unde
este cel care purta haine împletite cu aur? Cel ce
avea putere peste viață și peste moarte? Eu nu
văd nimic alta decât oase şi viermi. Toate acele
sunt pulberi şi vis şi umbră, un chip sec, ba nici
măcar un chip. Si dea Dumnezeu ca la sfârşit
numai acesta să fie răul. Cinstea, traiul cel bun
şi bogăţia sunt, negreşit, aici numai o umbră, dar
cele ce au fost legate cu ele, cele ce au urmat din
ele: zgârcenia, desfrânarea, acestea nu sunt
umbre, ci sunt scrise în cer, fie cuvinte, fie
fapte. Cu ce ochi vom privi noi la Hristos în
Ziua Judecăţii? Lucrul acesta ne învață
duminica de astăzi.
Dacă la prima Sa venire Hr a fost judecat de
oameni, la a doua sa venire El îi va judeca pt
toți. și toți vor fi siliți să-l recunoască ca Împărat
al lor chiar fără să vrea, chiar dacă au fost atei
sau potrivnici lui D. Nu ne cere D să facem
lucruri înalte pe cei mai mici ca voi pt cei mai
săraci ca voi şi făcându-le să intraţi în împărăţia
lui D. Ne cere D doar bunăvoinţă de a ne
deschide către celălalt. Se cere f puţin de aceea
este înfricoşătoare judecata. Vedem că noi nu
vrem să facem nici măcar acest lucru.
Duminica aceasta se mai numește și a lăsatului
de carne. Duminica aceasta ne arată că intrăm
într-o perioadă de așteptare. Asta este firea
postului de a ne introduce într-o stare de
tensiune care ne dă speranță într-o călătorie de
primăvară către învierei. Postul Paștilor se mai
numește și postul mare nu pt că este f lung ci pt
că îți deschide cerul și te duce până la Înviere.
Zilele de miercuri și vineri din săptămâna
aceasta ne vestesc acest lucru, sunt zile
aliturgice nu se face Sfânta și dumnezeiască
Liturghie este dezlegare la lapte brânză ouă dar
nu dimineața spre seară doar. Din miercurea
săptămânii acesteia la sfârșitul slujbelor de
dimineața și de seară se spune rugăciunea Sf
Efrem Sirul, care este un rezumat al Sf și
Marelui Post.
138
139
Duminca Înfricoşătoarea Judecăţi
Este teribilă această duminică a înfricoşătoarei
judecăţi. Este momentul despre care DIH
spune că este final, este momentul judecăţii pe
care nu-l vom putea rata niciunul dintre noi.
Fiecare vom fii în faţa dreptului Judecător şi
vom fii de-o parte sau de cealaltă. Vedeţi că
sunt multe isterii cu privire sfârşitul lumii, la
semnele care însoţesc sfârşitul lumii. Dar nu
Î aceasta este preocuparea principală a
creştinului, când şi cum va fii ci cum ne
pregătim noi de acest sfârşit. Suntem noi gata
să dăm seama de faptele noastre înaintea
dreputului Judecător. Suntem noi gata să
arătăm viaţa noastră cea ascunsă, pt că ce s-a
şoptit la ureche se va striga de pe casă. Toate
câte s-au scris în cartea vieţii noastre vor fi
scoase la lumină. Dacă am azit cu atenţie Sf Ev
am putea să avem trei nedumeriri. Prima din
ele este aceea că imaginea înfricoşătoarei
judecăţi nu se potriveşte cu imaginea unui D
iubitor. Cel care primeşte iubirea lui D trăieşte
raiul. Cel care refuză această iubire cel care
refuză această iubire trăieşte iadul, iubirea este
ca un foc mistuitor.
Mai întâi că D judecă, El decide iar noi nu
avem niciun rol suntem daţi de-o parte sau de
alta. Oare aşa să fie. Cum începe Ev Mt25
v.32. Nu desparte unele oi de alte oi. Zice oile
de capre. Sunt animale diferite şi ca înfăţişare
şi ca comportament. Noi avem o anumită
înfăţişare şi o anumită manifestare în
momentul acela. Deja am ales să fim oi sau
capre. Oile sunt animale care rămân lângă
păstorul lor, în turmă. Caprele dimpotrivă nu
obişnuiesc să stea unele lângă altele. Fiecare
are altă direcţie, nu ascultă de păstor şi e f greu
să le ţii aproape. Care se urcă peste tot fac
pagube. Iată când dreputul Judecător separă
oile de capre este sunt deja diferite, noi deja am
ales. IGA spune că noi singuri am ales în care
parte vrem să fim El nu face decât să constate
şi să ne separe pt ca amestecarea aceasta să nu
fie aşa cum sunt acum şi oameni buni şi răi.
Vedem cine este adevăratul Judecător. Ne este
frică să fim judecaţi dar ne place să judecăm
noi pe ceilalţi după capul nostru. Aproape de
un bătrân trăia un frate care era puţin mai
trândav în nevoinţă. când trăgea să moară,
văzând bătrânul că se duce din trup vesel şi cu
bucurie, vrând să-i zidească pe fraţii care şedeau
aproape, i-a zis: noi toţi ştim că nu erai prea erai
aşa cum trebuie. Şi i-a răspuns fratele: crede,
părinte, de când m-am făcut monah, nu ştiu să fi
judecat om, sau să fi ţinut pomenire de rău asupra
cuiva, ci de s-a întâmplat cândva vreo prigonire
cu cineva, în acel ceas m-am împăcat cu el.
Deci voi să zic lui Dumnezeu: Stăpâne, Tu ai zis:
Lc 6,37! Deci i-a zis bătrânul: pace ţie, fiule, că şi
fără osteneală te-ai mântuit!
Un al 2 lea lucru care ne poate nedumeri este
faputl că criterile judecăţii nu par a ţine de
credinţa pe care o mărturisim. Am putea zice
iată nu spune acolo că trebuie să fii neaparat
creştin ci doar dacă ai făcut faptele milosteniei.
Că ni se cer doar fapte şi nu mărturisire de
credinţă. Cine ne spune Ev v.31 Ne înfăţisăm
înainte lui Hr toţi creştini şi necreştini cei care
l-am ales şi cei care nu l-am ales. Toţi ne vom
raporta la El fie prin legea creştinească fie prin
conştiinţa noastră prin legea noastră moral
naturală. De aceea e f important să ne întâlnim
cu El acum pt a putea da răspuns potrivit a fi cu
el şi dincolo în veşnicie.
Iar al 3 lea lucru ar fi acest aparent schimb cu
D. Pare că noi nu primim raiul dacă nu facem şi
noi ceva ca să-l primim. D le zice celor din stg
că nu au făcut animite lucruri. Este un soi de
ecou al legi talionului, ai făcut ceva pt mine fac
şi eu pt tine n-ai făcut nici eu nu fac. Când zice
că nu ai dat de mâncare sau apă celui însetat,
sau haină celui gol. Dar de unde aveai tu
mâncare, apă sau haine? Nu de la D. măcar de
m-ai fi cercetat cât am fost bolnav sau când am
fost în temniţă. Ne cere Ev să facem bine celor
mai mici nu celor mai înalţi. Ce este mai uşor
să te apleci sau să te întinzi? E clar să te apleci.
Nu ne cere D să facem lucruri înalte pe cei mai
mici ca voi pt cei mai săraci ca voi şi făcându-le
să intraţi în împărăţia lui D.
Ne cere D doar bunăvoinţă de a ne deschide
către celălalt. Se cere f puţin de aceea este
înfricoşătoare judecata. Vedem că noi nu vrem
să facem nici măcar acest lucru.
D se smereşte şi devine accesibil tuturor sub
forma aceasta văzută a pânii şi vinului care sunt
trupul şi sângele Lui. D se smereşte vine şi pe
acest Sf. Altar. Răspundem noi iubirii lui. Când
auzim chemare cu frică de D cu credinţă şi cu
dragoste apropiaţi-vă care va fi răspunsul nostru
? al oilor sau al caprelor. Ne vom strânge în
jurul potirului precum oile în jurul păstorului
sau rămâne fiecare în ale noastre. Să ne
deschidem inimam cu bunăvoinţă spre semeni
noştri pt a primi iubirea Lui D cel în Treime
slăvit, T şi F şi Sf Duh.
Săptămâna care urmează este una specială. Azi
este duminica lăsatului sec de carne iar în
timpul săptămânii se mănâncă ouă lactate de
aici şi numele de săp brânzei sau albă.
Miercuri şi vineri zile aliturgice, adică nu se
face Liturghie.
140
Mai avem o săptămână de pregătire pt Sf și
Marele Post. Am avut i pilda vameșului și a
fariseului care ne-a arătat importanța smereniei,
duminica trecută pilda fiului risipitor care ne-a
arătat pocăința. Însă pt ca să nu ne închipuim
cumva că D este numai milă și bunătate așa
cum l-am văzut în pilda fiului risipitor că tată a
fugit în întâmpinarea fiului risipitor și a căzut
El pe grumajii lui și a plans și la sărutat.
Atunci când începi să gândești fără să iubești
deja păcătuiești. Fiul cel mare a făcut acest
lucru, nu a fost în stare să descopere dragostea
copleșitoare a tatălui său, dimpotrivă îl ia la
rost. Și mie niciodată nu mi-ai dat nimic, nici
măcar un ied. Iedul ca și capra este un simbol al
încăpățânării. Caprele înăcăpățânate se încred
în părerile lor în ideile lor.Dumnezeu este și
bunătate dar este și dreptate pt aceasta s-a pus
Ev de astăzi numită a înfricoșătoarei judecăți.
D se poartă cu noi ca un părinte care dorește
binele copiilor. Așa cum pe copii îi încurajăm îi
lăudăm când este momentul însă cu măsură,
alteori îi atenționăm când este nevoie. Prin Ev
de azi ne ferește de 2 pericole: de pericolul
trândăviei și de pericolul deznădejdii. Deși
poartă acest titlu, Înfricoșătoare Judecată,
deși cântările de la strană ne duc cu mintea că
vom sta înaintea Judecătorului nemitarnic, deși
iconografia care înfățișează evenimentul are
reprezentata râul cel de foc. Cel care primeşte
iubirea lui D trăieşte raiul. Cel care refuză
această iubire cel care refuză această iubire
trăieşte iadul, iubirea este ca un foc mistuitor.
Cu toate acestea Ev care s-a citit astăzi este
dătătoare de nădejde. De ce? Pt că vedem că
D nu ne cere ceea ce nu putem. Nu zice nici de
posturi lungi, nici de rugăciuni. Ce cercetează
D? Care este criteriul ultim al judecății? Mila
care izvorăște dintr-o inimă iubitoare de D și de
semeni. Ne spune Ev că 6 vor fi faptele milei
pe care D le va cerecetea. Flămând/ însetat/
străin/gol/ boldnav/temniță. Și vor spune
oamenii care au făcut lucrurile acestea, dar care
nu și le-au inventariat, nu le-au considerat ca
fiind fapte cu totul deosebite, vor întreba
aceștia când Doamne te-am văzut în aceste
situații. De aceea zice IGA că Ev de astăzi este
una dătătoare de nădejde pt că D nu ne cere să
facem minuni, nu ne cere să-i ajutăm pe toți
săracii din lumea aceasta că nu avem cum, ci
să-l ajutăm pe cel de lângă noi. D nu ne cere să
facem minuni pt a-l face sănătos pe cel bolnav.
Dar ce ne va cere? Să ne ducem să-l vedem. Pt
că așa este de f multe ori. Este mai dureroasă
singurătatea în boală decât boala în sine.
Vedeți dvs noi suntem vreo 6,7 miliarde de
oameni, dintre aceștia aprope 1 mild. trăiesc la
limita subzistenței. În fiecare oră mor pe glob
300 de copii de subnutriție. Cum să nu te doară
sufletul când tone de alimente sunt aruncate în
zonele civilizate, și uneori alimente bune ca să
le scadă prețul iar în așa zisă lume a 3 se moare
de foame. E ușor să-i judecăm că sunt leneși că
sunt pătimași. așa suntem de foarte multe ori: ne
este frică să fim judecați, dar ne place să
judecăm noi, după capul nostrum. Dar D nu ne
cere aceasta să-I judecăm noi, ne cerem să-i
ajutăm după puterile noastre. De ce oare D
numai aceasta va cerceta la înfricoșătoare
judecată? Unul dintre răspunsuri este acesta. În
timpul vieții am venit înaintea Domnului și i-a
cerut milă și îndurare. Și D nu s-a arătat ca
Judecător, ci ne-a iertat. Ne-a trecut cu vederea
viața noastră care nu era conform cu poruncile
lui și s-a purtat ca un părinte iertător. Și de
aceea D va judeca la sfârșit. Cum ai răspuns tu
la mila și lucrarea lui D.? Cu ce ochi vom privi
noi la Hristos în Ziua Judecăţii?
Asta va cerceta D la înfricoșătoarea judecată. Tu
cum ai răspuns la mila lui D.? cu milă sau cu
indiferență. Cum țe-ai îngrijit de haina sufletului
tău? Ai păstrat-o curată așa cum ai primit-o
la sfântul botez? Cum e inima noastră în fața
lui D., sau cum este inima noastră față de
semenii noștri? În această duminică învățăm să
nu fim indiferenți ci mai responsabili față de
viața noastră gândindu-ne că va veni o zi, când
D va cerceta toate ale nostre și pe cele bune și
pe cele mai puțin bune, dar și consecințele
faptelor noastre.
Dar cu toate acestea din Ev de astăzi să știm că
D va fi îngăduitor cu noi dacă vom fi milostivi
față de semenii noștri. De aceea ne rugăm astăzi
din toată inima ca petrecându-ne viața așa cum
D vrea să ne-o petrecem să fim de partea cea de-
a dreapta și să auzim și noi cuvintele acestea:
veniți binecuvântații Tatălui meu și moșteniți
Împărăția pregătită vouă. Miercuri rug Sf Efrem
Sirul și Vineri sunt zile aliturgice, lactate.
Sâmbătă începem pomenirele celor adormiți,
adormiți, din Postul Mare. Un tânăr călugăr îl
întrebă pe un bătrân: cum pot învăța care este
sensul vieții? Bătrânul îi oferă acestuia un sac.
Uită-te prin curtea mănăstirii prin chilia ta prin bis
și umple acest sac. Văzând cât e de mare, tânărul
frate l-a umplut cu hârti, cu frunze, diverse obiecte.
L-a umplut fiind totuși atent să nu-l rupă. Bătrânul
călugăr i-a spus: vezi dragul meu umplând astfel
acest sac l-ai transformat într-un sac menajer de
gunoi. Dacă punea-i în el un singur obiect prețios îl
transformai înt-o cutie de bijuterii. Sensul vieții
tale îl dă sufletul tău. Așa este și sufletul nostrum,
depinde de ce punem în el.
141
Un tânăr călugăr îl întrebă pe un bătrân: cum
pot învăța care este sensul vieții? Bătrânul îi
oferă acestuia un sac. Uită-te prin curtea
mănăstirii prin chilia ta prin bis și umple acest
sac. Văzând cât e de mare, tânărul frate l-a
umplut cu hârti, cu frunze, diverse obiecte. L-a
umplut fiind totuși atent să nu-l rupă. Bătrânul
călugăr i-a spus: vezi dragul meu umplând
astfel acest sac l-ai transformat într-un sac
menajer de gunoi. Dacă punea-i în el un singur
obiect prețios îl transformai înt-o cutie de
bijuterii. Sensul vieții tale îl dă sufletul tău.
Așa este și sufletul nostrum, depinde de ce
punem în el.
Zilele de miercuri și vineri din săptămâna
aceasta ne vestesc acest lucru, sunt zile
aliturgice nu se face Sfânta și dumnezeiască
Liturghie este dezlegare la lapte brânză ouă dar
nu dimineața spre seară doar. Din miercurea
săptămânii acesteia la sfârșitul slujbelor de
dimineața și de seară se spune rugăciunea Sf
Efrem Sirul, care este un rezumat al Sf și
Marelui Post.
142
Suntem în duminca izgonirii lui Adam din
rai. Oare de ce a numit-o Bis în felul
acesta? Bineștiind că D îl trimite pe Fiul
Său în lume nu ca să ne izgonească din rai
ci ca să ne deschidă porțile raiului. Singur
omul se izgonește sau se privează de rai
prin faptele lui prin alegerea lui liberă. De
aceea când auzim de titlul duminicii de
aztăzi să nu ne gândim la un D care
pedepsește care alungă rece și distant pe
om. A venit însuși D la Adam și Eva în rai
ca să-i întrebe unde sunt.
Ne apropiem de Postul Mare. Startul în
această cursă duhovnicească extraordinar
de bogată începe peste câteva ore.
Cea dintâi cheie de întâlnirea a omului cu
D ne-o dă iertarea. Zice Mânt. Dacă veți
ierta oamenilor greșelile lor… ne amintim
că Duminica de astăzi se mai numește și
duminica iertării.
Al doilea lucru este postul însuși, pt că tot
Hr zice nu putem alunga pe cel rău din
viața noastră decât cu post și cu
rugăciune. Spune Hr că aceste duhuri nu
pot fi alungate decât cu post și cu rug.
altfel spus nu ne putem îndepărta de ele
fără post și fără rug. iată Hr ne dăruiește
postul acesta care ne stă înainte și pe care
El l-a făcut mai întâi și pe care El îl ține
pt noi. Putem să ținem noi postul pe care
Mânt l-a ținut. Iată că de fiecare dată când
postim nu facem nimic altceva decât să
intrăm în postul Mânt. În ceea ce El face
pt noi, și nu postim pt El ci postim pt noi.
Postul nu este o dietă este o întâlnire cu
Cel care postește pt noi. Ne spune Ev de
azi când postiți nu fiți ca fățarnicii care își
smolesc fețele lor. Să nu avem o față de
oameni supărați să arătăm că noi nu mai
putem să muncim pt că știți că eu postesc
de fapt și din pricina aceasta nu mai pot să
fac nimic. Mânt ne spune de fapt invers.
Când postești unge capul tău și fața ta o
spală. Adică fii vesel și bucuros. Dar de
ce
să fim bucuroși? Iată nepostul lui Adam și
al Evei ne-a îndepărtat de D iar postul
nostru ne apropie de D. și întâlnirea cu D
ar trebui să ne genereze o bucurie. Iată
deci posul este a doua cheie înspre
împărăție.
Și a treia este milostenia. Zice Ev nu vă
adunați comori pe pământ. Noi repede ne
gândim la o grămadă mare de aur, de parcă
numai aceea este comoara. Nu e adevărat
poate să fie și o grămadă mică care să ne
consume toată energia noastră. Mânt ne
spune: nu vă adunați comori nu spune cât
de mari sau cât de mici pt că le mănâncă
rugina. Această ușa mare a raiului se
deschide cu aceste 3 chei: iertarea, postul
și milostenia. Hr nu ne-ar fi cerut aceste
lucruri dacă El însuși nu le-ar fi practicat.
Mai întâi El ne-a iertat pe noi, El mai întâi
a postit 40 de zile în pustiu și El mai întâi a
fost milostiv lăsând bogăția cea cerească
starea lui de-a dreapta Tatălui și a venit
către noi. Ca să nu cumva să zicem: Da tu
ești D undeva acolo departe, dar cât e de
greu să trăiești ca om pe acest pământ. și
întradevăr nu este lucru ușor. 2 frați care
nu vorbeau unul cu altul zid pod.
Canonul ora 16 de luni până joi.
Miercuri și vineri liturghia darurilor ora 8.
Sâmbătă lit cu parastasul de obște.
Duminica lit Sf Vasile cel Mare.
143
Mt.6,21 Iubiți cred ne găsim în această
duminică dinaintea Postului Mare. Duminica
este înainte de toate ziua Domnului sau ziua
învierii, dar în același timp această duminică se
mai numește duminica iertării și a izgonirii lui
Adam din rai. Vedem oarecum o contradicție pt
că noi știm că duminica este ziua care ne
deschide raiul și în același timp vorbim despre
duminica izgonirii lui Adam din rai a celui
dintâi om. Ori lucrul acesta nu este de mirare pt
că noi trăim raiul și iadul în același timp. Într-o
zi suntem în rai în alta suntem în iad. De fiecare
dată când venim și ne spovedim, ne lepădăm de
relele pe care le-am făcut. De ce facem lucrul
acesta? Tocmai pt a recâștiga starea de rai. pt că
lucrul acesta presupune smerenie, presupune
primirea iertării din partea lui D. dar în același
timp înseamnă și judecată. Spovedania este
judecata noastră înainte de judecata lui D. Pt că
la spovedanie ne judecăm noi pe noi. Venim și
îi spunem lui D iată cine sunt. Nu trebuie să ne
spună D cine suntem noi. Sf Maxim
Mărturisitor numea spovedania: judecata
dinaintea judecății lui D. de ce le-am amintit
pe cele trei? Smerenia, venirea în sine, iertarea
și judecata. Pt că au fost titlurile duminicilor
trecute care au avut ca scop pregătirea noastră
pt Postul cel Mare. Toate acestea smerenia
iertarea și judecata lui D le regăsim în
Spovedanie. Dacă nu suntem smeriți nu putem
să mergem la spovedanie și să recunoaștem
sunt un păcătos, sunt neputincios iată care sunt
păcatele mele și te judeci pe tine însuți. De ce
ne scapă această judecată a noastră proprie? Ne
scapă de izgonirea din rai. Vedeți Adam nu și-a
recunoscut păcatul lui în rai ci s-a ascuns. Dacă
ar fi să ne referim la noi exact așa facem. Când
avem păcate mai mari lăsăm orgoliul să câștige,
să crească în noi și ascundem sub orgoliu
păcatele noastre. și spunem: de ce să mă duc eu
să-mi spun păcatele la un preot care e la fel de
păcătos ca mine, ba mai păcătos ca mine pt că
știu eu cine e el și ce face el. Și orgoliu acoperă
păcatele noastre și ne împiedică să fim ca
vameșul să ne judecăm pt ca să nu fim osândiți
la judecata lui D. Iată cum scăpăm din
izgonirea din rai. Ev de stăzi este un fragment
din Predica de pe munte a Domnului și ne
pune înaite tot 3 lucruri. Mai întâi este vorba
despre iertare Mt 6,14. Este un lucru aparent
ușor dar pt aceasta D însuși a trebuit să se
pogoare pe pământ să se
răstignească și să se roage pe lemnul crucii:
Părinte iartă-i că nu știu ce fac. Apoi este
postul v 17. Prin mâncare prin nepostire Adam
a fost izgonit din rai, iar tot prin mâncare Hr ne
întoarce în rai. Postim ne înfrânăm de la
alimente de dulce, de la păcate pt a pune în
viața noastră voia lui D. postim de la voința
noastră omenească pt a primi voia lui D.
Iar în al treilea rând ne îndeamnă să fim
milostivi. În milostenie este iertarea. Această
ușa mare a raiului se deschide cu aceste 3 chei:
iertarea, postul și milostenia. Hr nu ne-ar fi
cerut aceste lucruri dacă El însuși nu le-ar fi
practicat. Mai întâi El ne-a iertat pe noi, El mai
întâi a postit 40 de zile în pustiu și El mai întâi
a fost milostiv lăsând bogăția cea cerească
starea lui de-a dreapta Tatălui și a venit către
noi. Ca să nu cumva să zicem: Da tu ești D
undeva acolo departe, dar cât e de greu să
trăiești ca om pe acest pământ. și întradevăr nu
este lucru ușor. Când începem postul vin cele
mai mari ispite asupra noastră. Dar să nu ne
lăsăm. Este o istorioară din sec al 7 lea.
Monahii sau călugării când începea Postul
mare ieșteau în pustiu și tăriau ca pustnicii. Iar
pustnici precum îngerii. Creștinii sunt
îndemnați să trăiacă ca și călugării sau monahii
din mănăstire iar monahii ca și pustnicii.
Sfinții Părinți spun că aceste 40 de zile este
zeciuiala noastră pe care trebuie să i-o dăm
Domnului într-un an, a 10 parte din nopțile și
zilele unui an. Renunțăm în post la carne. Dar
carne nu înseamnă numai carnea animalelor. Și
noi suntem făcuți din carne. Sfinții Părinți ne
spun că în post trebuie să renunțăm nu doar la
cele ale pântecelui ci și la cele de sub pântece.
Un părinte din Palestina iese în pustiu și-și
găsește o peșteră. și dintr-o dată toată peștera se
umple de viermi. și-a dat seama că este o ispită
de la cel rău. Dacă ies cum voi suporta arșița
zilei dacă stau aici mă mănâncă viermii. Dar pt
Hr voi sta aici. 3 săptămâni a conviețuit cu
viermii și s-a rugat neîncetat. Iar după 3
săptămâni o invazie de furnici au prins viermii
și i-au scos afară. Și părintele și-a dat seama cât
de mare este darul lui D. Iată că trebuie să ne
pregătim de ispite atunci când începem postul
însă să nu ne descurajăm. Pt că fără post fără
milostenie și fără iertare poata raiului rămâne
închisă. Să ne ajute Hr Domnul pe fiecare
dintre noi.
144

Iubiți cred ne găsim în această duminică Ev de astăzi spune că iertarea celorlalți este un
dinaintea Postului Mare. Duminica este înainte post, atunci când iertăm ne topim puțin din
de toate ziua Domnului sau ziua învierii, dar în mândria noastră din egoismul nostru. A ierta
același timp această duminică se mai numește presupune a uita de tine însuți, a posti de
duminica iertării, d izgonirii lui Adam din rai, d mofturile și pretențiile tale. Nu întâmplător Hr
lăsatului sec de brânză. Mt.6,18 Nu vă arătați înainte de a ne spune despre cum să postim ne
oamenilor că postiți. Asta nu înseamnă că dacă vorbește despre iertare. Când ne cerem iertare
mergem undeva trebuie să ne ascundem că sufletul nostru se umilește se smerește și
postim, în sensul că servim din toate, chiar dacă primește har peste har de la D. Și noi când
nu sunt de post. Înseamnă să nu ne lăudăm să cineva ne cere lucrul acesta să îl iertăm ce
nu trâmbițăm postul nostru. Până la urmă spunem: D să te ierte, vrând să arătăm prin
postul nu este ceva ieșit din comun, pt un aceasta că nu noi iertăm ci D iartă. Întruparea
creștin postul este ceva obișnuit. A posti în DIH e semnul ierării pe care D Tatăl e dispus să
Is 26,19
perioada aceasta pânăCu multă nu
la Înviere, înțelepciune a ascuns
este un o acorde D nr Raiul
nouă oamenilor. spuneam
cel închisși care
azi iareste chipul Fecioarei. Acesta este de
zilelor cu
lucru de bravadă noastre
care să șiieșim
clipaîn în care vom
evidență, s-a trece
deschis. dinAșadar
lumea D estefapt sensul
izvorul vieții
iertării. Fărănoastre. El Hr trebuie să crească și eu
aceastanuptavem
așa este rânduiala ca asăne fim
lăudapregătiți
cu nimic. totdeauna
D nu iertăm, ca sădacăneiertămsă mă micșorez.
în nume propriu Icoană Adormirii Maicii Domnului ar
Deseară se vor schimba acoperămintele din Sf împlinim vorba aceea te iert dar nu te uit. Ori D
întâlnim cu D. Așadar moartea și judeacata strigă trebuie să fie imaginea morții fiecăruia dintre noi. Cu
bis. ceea ce înseamnă că intrăm într-o perioadă iartă uitând păcatele noastre atunci când îi
de adunare maiîn taresine, decât ce mai sigur
de sobrietate, priceput predicator.
în cerem lucrul Chiar
acesta în un Hr mare
Taina în viața mea moartea nu mă mai sperie așa
Spovedaniei.
dacă IGA
periada Postului nu nene-ar
permitemvorbi nu dar
orice, s-arsămişca inimadenoastră,
Duminica astăzi ne cerede să
tare.
fim noiDacă trăiești cu Iisus Hr în aceasta viață El nu
înșine.
fie cu seninătate.
nu s-ar Etrezi adevărat
din chiar
indolența
fiziologicsa, Cemaieste unmultom care
decât nu iartă?
te va
Este
părăsi
un egoist,
niciun în moarte și nici după moarte. Nu există
atunci când nu îi dăm trupului ceea ce vrea rapace. Unul din Părinții Bis. spune că omul este
amintindu-ne că ne îndreptăm spre moarte cu semntiment
întru totul el se răzvrătește. Astfel devenim mai egoist din frica de moate. Îi este frică de moarte
mai plin de nădejde decât acela de a știi că
fiecare clipă a vieții noastre. Ne place sau nu ne
irascibili, mai nerăbdători. Asta e lupta, o și în starea aceea uită să mai fie om, uită să orice ți s-ar întâmpla ești în mâinile Domnului. Și când
vedem neplace cel mai
cercetăm și nusigur
dăm lucru din viața
curs acestei noastră
dăruiască uitănusă este
ierte. ești
Doar bolnav,
pe patul și-n morțiilipsuri, și-n eșec, și când te-au părăsit
irascibilități.
că Cu vom ocazia
aveaaceasta vedem și
o carieră, nunoiesteparcă
că devenim
vom avea mai buni.
o toți Ori oamenii,
noi creștiniiaboandonându-te
știm și-n moarte ești împreună
cine suntem. La mănăstiri în special la slujba că Hr a înviat, tot ce trăim în postul mare trăim
familie ci că vom muri.
vecerniei iertării părinții își cer iertare unii de la știind că a înviat Domnul.
cu Hr. gândul acesta îți dă o sigurață. Când au construit
În mod
alții într-un situații ca aceasta
solemn, ceremonial. cândAșa îlseconducem
Mt.6,19-20. peSăcineva
nu faci dinpodul
nimeniGolden
și nimicGatedin cu o lungime de peste 2737 de m la
întâmpla pe încăcaredinl-am cunoscut
vechime, spredin
părinții cimitir
lumeași vedem unde 150
aceasta materială de m Sigur
o comoară. deasuprape apei. Este celebru pentru că e prima
Palestina sfârșim
ieșeau în pustie pe toată
cu toții și perioada
cât depământ multexistă lucruri valoase,
contează pe care merită
construcție să
suspendată deasupra apei la 150. În primele
Postului și se întorceau în duminica Floriilor. le vezi să se prețuiești, dar comoara sigură este
importantisima noastră persoană. Știți unde
Știm lucrul acesta și din viața Sf Maria în ceruri. Această atitudine este tot un formă de
săptămâni au murit 23 de muncitori căzând în apă. Au
Egipteanca,contează
părintele cu adevărat
Zosima ieșind în fiecare
pustiu apresoană?
post la careÎnnemâinile pus Să
îndeamnă Mânt. o nuplasă de siguranță sub pod deasupra apei și până
transformi
lui înainte
văzut-o. Ori D. acolo contează
de Postul MareÎn picturile
când se nimic mănăstirilor
din viața ta,din la terminarea
din experiența podului doar 10 oameni au cazut în acea
ta, din știința
nevoiau mai mult decât
Bucovina am ovăzut făceau în mod foarte
o imagine ta într-oduioasă.
comoară care La esteplasă,
mai prețioasă
dar sporul decâtcu care au lucrat a crescut cu 25 %. De
obișnuit își cereau iertare unii de la alții. În orice. Să păstați în inimă comoara cea bună, să
ieșirea din naos este imaginea unei mâini, iar în ea ce pt că aveau siguranță. Un om care
timp ce la strană se cântă Hr. a înviat. Se cântă aveți un post binecuvântat, cu lumină în care să
se veniți
ziua învierii află popoare
mai chipuri de prunci
să ne veselim, să ne înfășați
nu mai fie în vorbă
scutece.deșartă,știe
ochicăinvidioși,
este întimp mâna lui D are această siguranță și tot
iertăm uniiAșa cumșiîldoar
pe alții vedem
așa săpe Domnul
zicem Hr a Hr prutând
petrecut preasufletul ceea ce
mult pe internet, să dobândește
ne îngrijim le consideră ca daruri ale lui D iar
înviat din Maicii
morții cu moartea
Sale în pe moarte
incoana călcând. Adormirii
mai mult de sufletul
Maicii nostru,ceeaptcecapătimește
la sfârșitul le vede îngăduite de D spre binele lui.
Nu doar la sfârșitul Postului, înviere este pentru acestei călătorii, iubiților în mâini să ținem
Domnului. Această imagine este tâlcuirea unui În numele acestei speranțe, a providenței divine am
noi în fiecare duminică, înviere este la fiecare lumini de înviere, lumina primită în noaptea de
verset
ridicare din păcat.din
De Scriptură
fiecare dată din când cartea
ne Paști Pld.3. Sufletele
să fie reflexul a ceea ventit
ce avemîn noiaceastă
în minteazi pt a o conduce spre D. pe adormita
Spovedimdrepților suntptînfiecare
este o înviere mânadintre lui D noi.și chinurile nu se vor Sa Ileana.
și-n inima noastră.
Vom aveaatinge
haine cernite,
de ele.vomEste aveaoslujbe
imagine care care ne arată cât de Puteți să uitați tot ce v-am spus, un om trist și necăjit nu
ne crează o atmosferă de pocăință, dar prin Canonul ora 16 de luni până joi.
mult dorește D să
toate acestea va răzbate lumina învierii. fie împreună cu noi șiînvineri
Miercuri fiecare
liturghiaare nevoie
darurilor ora 8.de teorii sau discursuri. Dacă puteți să vă
moment
Iertarea este al existenței
foarte importantă, noastre
nu doar pt cămaiSâmbătă
ales înlitmomentul
cu parastasul de rugați
obște. vă îndemn să faceți lucrarea aceasta dacă nu
morții
spune Patericul noastre.
că acest cuvânt îi Înarde
fiecare
pe draci.bis pictura
Duminicadin lit Sfpartea
Vasile cel puteți
Mare. nici să vă rugați ne vom ruga noi pt dvs. Și când
superioară urmează un anumit traseu. Deasupra Sf nici cuvinte nu sunt vă îndemn să-l îmbrățișați să-l
Altar o vedem pe MD Platytera ton ouranon, cea mângâiați și să-l ascultați doar.Una dintre cele mai
mai încăpătoare decât cerurile. Maica Domnului frumoase forme ale dragostei este îmbrățișarea. Zice
tronând și ținând pe brațe ca pe un tron pe purncul Părintele Dumitru Stăniloae cel mai frumos și mai
Iisus în chipul unui cocon împărătesc. Uitându-ne convingător discurs despre dragoste este îmbrățișarea!
dispre altar spre ieșire vedem cum acest prunc se De aceea vă propun ca cei care ați iubit-o și v-ați rugat
naște, crește, face minuni, propovăduiește, se pt ea, din cei care ați prețuit-o puneți mâna dreaptă pe
răstignește și înviază, urmând ca în ultima imagine umărul stâng fiecare al dumneavoastă iar mâna stângă
care apare undeva acolo în spate să vedem pe umărul dreptă:
oarecum inverasat față de cum sunt în Sf Altar. În numele lui Iisus Hr tanti Ileana, te îmbrățișăm și te
Maica Domnului adormită, Hr este mare în ținută iertăm pt toate cu dragoste. Amin
imperială ținând în mâini acele pruncuț de care vă
145
Is.26,19 Cu multă înțelepciune a
ascuns D nr zilelor noastre și clipa în
care vom trece din lumea aceasta.
Pt ca să fim pregătiți totdeauna ca să
ne întâlnim cu D. Așadar moartea și
judeacata strigă mai tare decât ce mai
priceput predicator. Chiar dacă IGA
ne-ar vorbi nu s-a înspăimânta inima
noastră mai mult decât amintindu-ne
că ne îndreptăm spre moarte cu
fiecare clipă a vieții noastre. În
general moartea provoacă panică și
suferință pt om. 67... ani cât a avut
adormitul în Domnul nu sunt deajuns
să sature pofta de viață a omului, nu
ar fi deajuns nici 80 nici 90 și nici
măcar 100 pentru că nu l-a creat
Dumnezeu pe om să moară.
Ps 102,15. Viața omului este ca o
floare. Ce învățăm noi de la o floare?
În primul rând învățăm că o floare
este fragilă, se rupe ușor se frânge în
plama ta. Uneori avem impresia că
suntem tari, că suntem puternici și
putem să plecăm din aceată lume
când ne așteptăm mai puțin. Nimeni
de aici nu a făcut contract cu D că va
trăi 80 de ani sau 90. Viața e ca
floare fragilă, să nu ne uităm
fragilitatea. Omul este o ființă
vulnerabilă, i se poate întâmpla orice
în orice timp și în orice loc. Te simți
bine și dintr-o dată starea ta este de
nesuportat.
Dar dacă este privită din prespectiva
credinței noastre moartea poate fi
văzută și ca o șansă pt. noi. O șansă
de a fi acolo unde nu este durere nici
întristare nici suspin. Ea nu este pasul
ultim al vieții noastre.
Moartea iubiții mei nu este altceva
decât o punte o trecere dintr-un mod
de existență efemer trecător în altul
veșnic fără sfârșit. Cât de multe a
făcut D pt a pricepe lucrul acesta. L-a
trimis în lume pe Fiul său și-a asumat
toate păcatele noastre le-a răstignit pe
cruce și a înviat din morți făcându-se
garanție a învierii noastre. Zice Sf
Pavel 1Cor 15, 13-14 zadarnică ar fi
și prezența noastră aici
Acest adevăr îl vedem și în slujba
înmormântării ne spune: fericită este
calea în care mergi astăzi suflete că
ți s-a gătit ție loc de odihnă. Prin
urmare pt noi creștinii moartea
trupească nu are ultimul cuvânt în
viața noastră, ea este doar o trecere, un
paști al nostru din familia aceasta
pământească în care el a trăit în marea
familie care a plecat înaintea lui.
Am participat la celebrarea marii
trecerei a unui semen de-al noastru
spre Împărăția lui D. Cunvânt de
nădeje pt că noi aici nu celebrăm
moartea ci prăznuim viața pe care ne-a
dat-o Hr. care zice: Cel ce crede în
Mine, chiar dacă va muri va trăi. și
oricine crede în Mine nu va muri în
veac.
146
Am auzit 3 pasaje din Sf Scriptură. Mc. 2. In.10
și 5.
Duminica de astăzi ne învață pe fiecare dintre
noi să devenim lumină, să ne împărtășim de
lumina cea necreată a Preasfintei Treimi, pe
care Hr prin întruparea Sa a adus-o în lume și
ne-a descoperit-o și nouă. Odată cu venirea lui
Hr vine în lume și lumina cea dumnezeiască. Sf
Grigorie Palama ne învață că noi ne putem
împărtăși de această lumină încă din această
lume. Care este temeiul împărtășirii noastre de
lumina dumnezeiască? Schimbarea la față a
Mânt pe muntele Taborului. Acolo DIH le arată
ucenicilor săi lumina pe care el o are în sine, nu
vine din afara lui ca și cum ai pune un reflector
pe un anumit obiect. Omul doar dacă primește
un gând păcătos deja se întunecă. Nu poți să te
împărtășești de lumină dacă este în tine
întunericul patimilor, al viciilor. In8,12. Citim
în viața Sf Serafim de Sarov cum într-o zi de
iarnă ucenicul săul îl întreabă: Cum D este
lumină? Iar Serafim îi spune uită-te la mine. și
îl vede Motovilov pe Sf Serafim că se
transformă în lumină. Îi vede doar mișcatul
buzelor și conturul ochilor, în rest totul era
îmbrăcat în lumină. Ca și Adam și Eva în rai
erau îmbrăcați în lumină. Și îi spune Motovilov
părinte Serfafim cum pot să fiu și eu lumină. Și
îi răspunde păi și tu ești lumină, și pe tine te
învăluie această lumină nezidită a lui D.
amândoi erau oameni plini de lumină. Și câtă
nevoie avem și în lumea de azi de oameni de
lumină. Ne uităm în jur și vedem cât întuneric
este. Vă dau un exemplu. Ce facem noi cel mai
mult? Bârfim. Înseamnă un întuneric pe care tu
îl multiplici. și prin toate păcatele pe care le
facem noi chemăm întunericul în viețile
noastre. De ce? Pentru că nu am descoperit
lumina cea adevărată și nu conștientizăm faptul
că în noi este întunericul. Ziua de duminică în
care participăm la dumnezeiasca Lit ar trebui să
fie plină de lumină în care să nu vorbim de rău
pe nimeni. Nu cântăm noi la sfârșitul lit. Am
văzut lumina cea adevărată am primit duhul cel
ceresc, am aflat credința cea adevărată. O
persoană care a văzut lumina cea adevărată nu
vb imediat despre lucruri slabe, nu mai
multiplică întunericul. Ar trebui ca întorși de la
Lit acasă să arătăm ca niște oameni care au fost
pe vârfurile cele mai înalte ale ființei omenești.
Cum arată o persoană care a fost pe Everest pt
prima dată? Ce vb el în ziua în care s-a întors
de pe Everest?
Numai despre asta și mâine și poimâine tot
despre asta vb. Pt că este o experiență care nu
seamănă cu nimic. Noi când suntem chemați la
Lit suntem chemați pe un munte și mai înalt
trăim cumva în cer. Sf Grigorie Palama ne
spune fiecăruia dintre noi că prin post și prin
rugăciune toți trebuie să devenim lumină. Un
om care posteşte are lumina în sufletul său. De
aceea postim, ca să câştigăm lumina în sufletul
nostru. plante fotosinteză lumină A fi un om
modern înseamnă şi să posteşti, înseamnă şi să
ai capacitatea de a-ţi disciplina propria voinţă.
Postul este un exerciţiu de manifestare a
libertăţii noastre, ca fiinţe spirituale.
Noi suntem în Postul Mare o perioadă în care
călătorim către lumina învierii. Nu poți face
această călătorie dacă nu te rogi, dacă nu ești un
om smerit, dacă nu faci fapte bune și dacă nu te
împărtășești. Așa ne spune Sf Ioan Ev 1 In.1,6-
7. Mărturia Sf Grigore Palama despre cum
putem noi să devenim lumină. Un cuvânt de
adâncă profunzime pe care trebuie să-l rumegi
să te gândești la el. Iată motivul pt care cel care
dorește unirea cu D părăsește viața păcătoasă
voind mai bine să petrecă în tainele nepătrunse
ale liniștei. Nelucrând cele ale lumii și
netulburându-se de griji.... În felul acesta ieșind
cu totul din sine și devenind întreg a lui D. vede
o lumină dumenzeiască inaccesibilă simțurilor.
Vedere fără de care nu ar putea fi mintea unită
cu cele de deasupra ei adică cu cele ale lui D.
Cât de frumos se spune în psalmistul: întru
lumina Ta vom vedea lumina. Umblați cu
lumina cât aveți lumina nu vă pierdeți în
întunericul lumii de astăzi. De noi depinde dacă
alegem să fim oameni de lumină prin post prin
rug gânduri bune simțiri curate ale inimii
spovedanie și împărtășanie sau alege să
orbecăim să ne pierdem rostul vieții noastre în
densitatea întunericului pe care ni-l oferă lumea
de astăzi. Lumea în care noi trăim trebuie să
devină lumină. Rugăcinea această scurtă pe care
o spunea Sf Grigorie Palama către MD.
Luminează-mi întunericul neștiinței mele.
147
În același timp, episodul din Capernaum este pentru orice creștin ortodox, care are o anumită înțelegere duhovnicească a textului Scripturii, un argument
biblic evident al rugăciunii pentru cei decedați. Neputincios și paralizat, precum slăbănogul acesta adus de cei patru, este orice frate al nostru cuprins de ghearele
morții, nemaiputând face nimic. Dar dragostea semenilor și harul Domnului Hristos îl pot ridica din neputința morții cu o singură condiție: ca el să-și dorească acest
lucru. Nici o cugetare duhovnicească nu poate concepe că relația omului cu Dumnezeu este atât de fatală și inflexiblilă, precum cred, din nefericire protestanții, încât
să nu se mai poată face nimic după moartea omului. Pentru credința și fapta celor patru prieteni, Iisus a redat sănătatea slăbănogului. La fel, pentru dragostea și
faptele semenilor, Domnul poate să ofere iertare și ridicare oricărui om credincios cuprins de legăturile morții. Ca și în cazul altor controverse, protestanții susțin că
Sfânta Scriptură nu vorbește special despre rugăciunile pentru cei morți, dar, dacă o citim cu luare aminte, observăm că nici împotrivă nu se exprimă.

. În același fel de viață desfăcându-și sufletul de orice legături necurate își dedică mintea rugăciunii către D. pe care devenind întreg al său află un urcuși nou spre
ceruri. Întunericul nepătruns al

tăcerii tainice. Cufundându-și mintea cu desfătare negrăită în această noapte adâncă, curată deplină și dulce de o adevărată netulburare și tăcere sufletul se înalță în
zbor. numai prin faptul că are simţul mintal, aşa precum nici ochiul trupului n-ar putea vedea fără o lumină sensibilă. Foarte greu textul

Duminica a doua din Postul Mare Mc. 2, 5
În casa în care Hr era nu se mai putea
intra. Atât de mult iubeau oamenii
cuvântul Său încât au făcut un zid viu în
jurul Său. Pe lângă toţi aceşti oameni care
aveau nevoie să audă cuvintele dătătoare
de viaţă era şi un om care avea o nevoi
fizică. Era un paralitic care nu se putea
ridica care trebuia mişcat de colo până
colo. O situaţie cu care fiecare dintre noi
ne vom confrunta mai devreme sau mai
târziu, pt că într-o formă sau alta cam toţi
acolo ajungem. Neputinţa trupească va fii
pt fiecare dintre noi o realitate pe care nu
o putem evita. Un lucru obişnuit şi pt
vremea de atunci şi pt vremea de acum.
Ceea ce ne mira este mulţimea aceasta
care stătea în jurului lui Iisus rămâne
insensibilă la nevoia acestui om. Cu toate
că era mult mai bolnav decât majoritatea
mulţimii, nimeni nu s-a dat la o parte să-i
facă loc. Cei 4 semeni ai slăbănogului
care îl şi purtau pe o targă nu se lasă
descurajaţi de acest blocaj spre DIH. Se
urcă pe acoperiş şi pe o deschizătură îl
pogoară pe prietenul lor paralizat înaintea
Domnului. Iar Dumnezeu Fiul întrupat a
văzut credinţa acestor oameni ca pe un fel
de motiv f puternic pt a aduce iertarea
păcatelor şi vindecarea acestui om. Cu alte
cuvinte este necesar să faci lucruri aparent
ciudate, aparent ieşite din comun pt ca să
ajungi în faţa lui D. Mesajul pe care ni-L
trimite Evanghelia de astăzi este că
Domnul Hristos este doctorul tupului şi al
sufletului. Şi nu există om care să spună
că este deplin sănătos şi că el nu are
nevoie de vindecare, că nu are nevoie de
mângâierea Vindecătorului. Ev de astăzi
ne învaţă că între nenumăratele suferinţe
şi boli şi păcat este o legătură directă. Sf
Ap Pavel vrând să ne arate cauza
suferinţei şi a morţii zice aşa Rm 5, 12.
Aşadar este o legătură logică între păcat
suferinţă boală şi moarte. De aceea înainte
de a-l face sănătos DIH i-a iertat păcatele.
Iată iubiţi credincioşi în această perioadă a
sfântului şi marelui post suntem preocupaţi şi de
tămăduirea sufletului, nu doar a trupului. Şi noi
vrem să-l auzim pe Domnul zicându-ne iertate
îţi sunt păcatele tale. Iar această lucrare
minunată de iertare a păcatelor se face în Taina
Sfintei Spovedanii. În slujbele postului mare
sunt f multe cântări care vor să ne
conştientizeze pe fiecare dintre noi că
acum este o periodă de pocăinţă de
îndreptare care se finalizează cu o bună
sufletească. Uşile pocăinţei deschide-mi
Dătătorule de viaţă. Că mânecă duhul meu
la biserica Ta cea sfântă, purtând locaş al
trupului cu totul spurcat. Ci ca un îndurat,
curăţeşte-l cu mila milostivirii Tale. Ne
sunt deschise uşile pocăinţei pt a ne curăţi
sufletul şi trupul. În bis primară cei care
cădeau în păcate grave, nu se împărtăşeau
şi trebuiau să facă penitenţă. Stăteau în
spate la uşile bis trebuiau să reînveţe
credinţa, şi de aici şi această cântare.
Pocăinţa ne spune Sf Ioan Damaschin este
întoarcerea cu lacrimi de la păcat la virtute
şi de la diavolul la D. pocăinţa ne e
schimbarea confesiunii ci ea este
schimbarea vieţii. În sf Scriptură sunt
multe locuri în care D ne îndeamnă să ne
pocăim, să ne pară rău de păcatele pe care
le-am făcut Ioil 2, 12. un alt moment al
pocăinţei este hotărârea fermă de nu mai
păcătui. Lc.15,18. Al 3lea este
mărturisirea păcatelor Lv.5,5-6, Iac 5,16.
urmează canonul iar apoi dezlegarea aşa
cum l-am auzit pe Hr în Ev de astăzi Fiule
iertate îţi sunt păcatele tale.
Închei cu un fragment dintr-o rugăciune pe
care o auzim la Liturghia Darurilor mai
înainte sfinţite peste săptămână în Postul
Mare a Sf Grigorie Dialogul. În rugă
amvonului zicem dă-ne Doamne calea
postului să o săvârşim capetele nevăzuţilor
balauri să le sfărâmăm biruitori asupra
păcatului să ne arătăm şi cu bucurie să
ajungem să ne închinăm şi Sfintei Învierii
Tale. Amin
148
Duminica vindecării paraliticului din
Capernaum! Un om în suferință caută
alinare. Strigătul îi este auzit de patru inși;
rude sau prieteni, contează mai puțin.
Ajung în fața casei unde Mântuitorul
predică și nu găsesc drum pe intrarea
principală. Era blocată! Toți doreau să-L
asculte! Iubitori sau ispititori, suferinzi
sau sănătoși, îngroșau rândurile cu sete.
Cei patru nu se descurajează: „E cazul să
căutăm altă cale” par a-și spune.
Arhitectura le permite și suie pe acoperiș.
În urcarea și zbaterea lor atrag privirile
pline de judecată.
Dar, ce contează! Un om trebuie salvat.
Acum e mometul! Decopertarea începe,
sudorile cad.
Nu după mult timp pe două funii coboară
patul cu slăbănogul pocăit.
Lumina nădejdii radiază!Suferința a
meritat, l-a adus în fața lui Hristos!
Domnul nu întreabă nimic! Gestul spune
totul: păcat, suferință, pocăință,
compasiunea semenilor, iubire, acțiune, și
câte altele.
4 bărbați s-au dus și au transportat pe o
targă un om bolnav, care nu se mai
vindeca, un om condamnat la moarte, l-au
cărat în spate, cum au putut. Asta vrea D.
să ne ajutăm unii pe alții, să artătăm că
există bunătate în noi, că ne întrebăm unii
pe ceilalți: cu ce ne putem ajuta? și să ne
rugăm unii pe ceilalți. Cred că aceasta
vrea D. Este proba unei credințe. Să
ascultăm ceea ce ni se cere să nu facem pe
eroii dar să-i ajutăm pe ceilați. Să
rămânem în rugăciune pt ca D să înlăture
această molimă din lume. Rugăciunea
noastră din bis este pt toată lumea, chiar și
rugă inimii... păcătosul și lumea ta.
Pe acești 4 bărbați din Ev de astăzi i-a
iubit D. pt că dincolo de boala
paraliticului Hr a văzut și credința lor. Ei
ne îndeamnă să fim și noi la fel! Asta vrea
D de la noi să ne rugăm să ne ducem la El,
iar după ce face El minunea să nu tăcem,
să spunem lumii întregi că D este minunat
că el ne dă ajutor, că D ne scoate în cale
oameni care să ne ajute în momentele
acestea dificile. Există o pedagogie în
boală. Omul blnav, ajuns în stare avansată
ori să schimbă într-un om sfânt ori devine f
rău. Boala te poate face sfânt prin răbdare,
prin rugăciune ,prin tăcere sau dinpotrivă
prin cârtire prin răutate prin întrebarea de
ce mie? Prin acuzarea lui D omul devine
din rău în mai rău. Ne învață Ev de astăzi
solidaritatea, că în momentele acestea să
ne gândim și la celălat. Să întreb pe
vecinul meu dacă el are, dacă a reușit să-și
cumpere medicamente, mâncare și să îl
ajuți. Lasă că mă duc eu în locul tău că tu
ești bătrân și bolnav și te ajut cu ce pot.
boala aceasta va trece. Dar să nu zicem: a
trecut pt că noi suntem deștepți și am găsit
leacul. Să zicem: A trecut pt că lui D i-a
fost milă de noi.
Să ne rugăm cu toată credința ca D să
înlăture această boală dar în același timp să
ne întărească crednința. Dumnezeu
așteaptă de la noi iubire față de cei din jur
și smerenie față de El.
În aceste timpuri grele, exemplul redat de
Sfântul Marcu ne poate fi de mare ajutor.
Să ne rugăm și să ne smerim. Omul e o
făptură minunată dar fragilă în raport cu
imensitatea creației lui Dumnezeu.
facem liturghie și peste săptămână
miercuri și vineri
sâmbătă de asemenea î n care vă așteptăm
cu mult drag.
Ținem cont de tot ce înseamnă reguli de
igienă, dar să nu uităm să privim în sus să
nu uităm să avem echilibru în aceste zile
de încercare. Rm 14,8
Preotul citește această rugăciune, pe solee,
cu fața spre răsărit: Iară și iară plecând genuncii
noști Domnuli să ne rugăm.
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ești
bogat în milă și, cu purtarea Ta de grijă cea
înțeleaptă, ocârmuiești viața noastră, ascultă
rugăciunea noastră, primește pocăința noastră
pentru păcate, oprește noua boală molipsitoare
(noua epidemie), precum ai încetat pedepsirea
poporului Tău în vremea regelui David. Cel ce ești
Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre,
dăruiește însănătoșire celor cuprinși de boală,
ridicându-i grabnic din patul durerii, ca să Te
slăvească pe Tine, Mântuitorul cel Milostiv, iar pe
cei sănătoși îi ocrotește de orice boală.
Binecuvintează, întărește și păzește, Doamne, cu
harul Tău, pe toți cei care, cu iubire de oameni și
jertfelnicie, îi îngrijesc pe cei bolnavi la casele lor
sau în spitale. Îndepărtează toată boala și suferinţa
din popor și ne învață să prețuim viața și sănătatea
ca daruri ale Tale. Dăruiește-ne, Dumnezeule,
pacea Ta şi umple inimile noastre de credință
neclintită în ocrotirea Ta, de nădejde în ajutorul
Tău și de dragoste față de Tine și de aproapele. Că
al Tău este a ne milui și a ne mântui pe noi,
Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm: Tatălui și
Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii
vecilor.
Credincioșii: Amin.
149

Preotul citește această rugăciune, pe solee,

cu fața spre răsărit: Iară și iară plecând
genuncii noști Domnuli să ne rugăm.
Doamne, Dumnezeul nostru,
Cel ce ești bogat în milă și, cu purtarea Ta
de grijă cea înțeleaptă, ocârmuiești viața
noastră, ascultă rugăciunea noastră,
primește pocăința noastră pentru păcate,
oprește noua boală molipsitoare (noua
epidemie), precum ai încetat pedepsirea
poporului Tău în vremea regelui David.
Cel ce ești Doctorul sufletelor și al
trupurilor noastre, dăruiește însănătoșire
celor cuprinși de boală, ridicându-i grabnic
din patul durerii, ca să Te slăvească pe
Tine, Mântuitorul cel Milostiv, iar pe cei
sănătoși îi ocrotește de orice boală.
Binecuvintează, întărește și păzește,
Doamne, cu harul Tău, pe toți cei care, cu
iubire de oameni și jertfelnicie, îi îngrijesc
pe cei bolnavi la casele lor sau în spitale.
Îndepărtează toată boala și suferinţa din
popor și ne învață să prețuim viața și
sănătatea ca daruri ale Tale. Dăruiește-ne,
Dumnezeule, pacea Ta şi umple inimile
noastre de credință neclintită în ocrotirea
Ta, de nădejde în ajutorul Tău și de
dragoste față de Tine și de aproapele. Că al
Tău este a ne milui și a ne mântui pe noi,
Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm:
Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și
pururea și în vecii vecilor.

Credincioșii: Amin.
150
Duminica vindecării paraliticului din
Capernaum! Un om în suferință caută
alinare. Strigătul îi este auzit de patru inși;
rude sau prieteni, contează mai puțin.
Ajung în fața casei unde Mântuitorul
predică și nu găsesc drum pe intrarea
principală. Era blocată! Toți doreau să-L
asculte! Iubitori sau ispititori, suferinzi
sau sănătoși, îngroșau rândurile cu sete.
Cei patru nu se descurajează: „E cazul să
căutăm altă cale” par a-și spune.
Arhitectura le permite și suie pe acoperiș.
În urcarea și zbaterea lor atrag privirile
pline de judecată.
Dar, ce contează! Un om trebuie salvat.
Acum e mometul! Decopertarea începe,
sudorile cad.
Nu după mult timp pe două funii coboară
patul cu slăbănogul pocăit.
Lumina nădejdii radiază!Suferința a
meritat, l-a adus în fața lui Hristos!
Domnul nu întreabă nimic! Gestul spune
totul: păcat, suferință, pocăință,
compasiunea semenilor, iubire, acțiune, și
câte altele.
4 bărbați s-au dus și au transportat pe o
targă un om bolnav, care nu se mai
vindeca, un om condamnat la moarte, l-au
cărat în spate, cum au putut. Asta vrea D.
să ne ajutăm unii pe alții, să artătăm că
există bunătate în noi, că ne întrebăm unii
pe ceilalți: cu ce ne putem ajuta? și să ne
rugăm unii pe ceilalți. Cred că aceasta
vrea D. Este proba unei credințe. Să
ascultăm ceea ce ni se cere să nu facem pe
eroii dar să-i ajutăm pe ceilați. Să
rămânem în rugăciune pt ca D să înlăture
această molimă din lume. Rugăciunea
noastră din bis este pt toată lumea, chiar și
rugă inimii... păcătosul și lumea ta.
Pe acești 4 bărbați din Ev de astăzi i-a
iubit D. pt că dincolo de boala
paraliticului Hr a văzut și credința lor. Ei
ne îndeamnă să fim și noi la fel! Asta vrea
D de la noi să ne rugăm să ne ducem la El,
iar după ce face El minunea să nu tăcem,
să spunem lumii întregi că D este minunat
că el ne dă ajutor, că D ne scoate în cale
oameni care să ne ajute în momentele
acestea dificile. Există o pedagogie în
boală. Omul blnav, ajuns în stare avansată
ori să schimbă într-un om sfânt ori devine f
rău. Boala te poate face sfânt prin răbdare,
prin rugăciune ,prin tăcere sau dinpotrivă
prin cârtire prin răutate prin întrebarea de
ce mie? Prin acuzarea lui D omul devine
din rău în mai rău. Ne învață Ev de astăzi
solidaritatea, că în momentele acestea să
ne gândim și la celălat. Să întreb pe
vecinul meu dacă el are, dacă a reușit să-și
cumpere medicamente, mâncare și să îl
ajuți. Lasă că mă duc eu în locul tău că tu
ești bătrân și bolnav și te ajut cu ce pot.
boala aceasta va trece. Dar să nu zicem: a
trecut pt că noi suntem deștepți și am găsit
leacul. Să zicem: A trecut pt că lui D i-a
fost milă de noi.
Să ne rugăm cu toată credința ca D să
înlăture această boală dar în același timp să
ne întărească crednința. Dumnezeu
așteaptă de la noi iubire față de cei din jur
și smerenie față de El.
În aceste timpuri grele, exemplul redat de
Sfântul Marcu ne poate fi de mare ajutor.
Să ne rugăm și să ne smerim. Omul e o
făptură minunată dar fragilă în raport cu
imensitatea creației lui Dumnezeu.
facem liturghie și peste săptămână
miercuri și vineri
sâmbătă de asemenea î n care vă așteptăm
cu mult drag.
Ținem cont de tot ce înseamnă reguli de
igienă, dar să nu uităm să privim în sus să
nu uităm să avem echilibru în aceste zile
de încercare. Rm 14,8
151
Sfinții Împărați Constantin și Elena. Pentru
creștinism împăratul Constantin împreună cu
mama sa Elena au un merit esențial și anume
convertirea unui imperiu cu fața către DIH.
Sunt ca un nou Adam și ca o nouă Evă cu care
începe o nouă lume. În lumea păgână a zeilor și
a cruzimii odată cu ei se naște o nouă lume o
lume a legii a dreptății și a milei. Să ne gândim
că Sf Constantin cel Mare a dat liber creștinilor
duminica să poată săvârși sf Liturghie. A oprit
răstignirile, a interzis jocurile de gladiatori, a
oprit sacrificiile animalelor ca jertfe. A
reconstruit Ierusalimul a redescoperit crucea
Domnului, a construit biserici monumentale.
Asta într-o epocă în care creștinii erau
minoritari. Când urcă pe tron creștinii
reprezentau 3% din populația imperiului în
Occident și maxim 20 % în Răsărit. Să întorci
un imperiu la o minoritate și aia urâtă și
persecutată de majoritate nu e puțin lucru.
Sfinţii Împăraţi se remarcă nu numai prin rolul
pe care l-au avut pentru libertatea creştinilor ci
şi prin grija lor deosebită pentru unitatea
creştinilor. Biserica cunoaște libertatea
practicării credinței prin Edictul de la Milano
din 313 dat de împăratul Constantin cel Mare.
Însă cade victimă propriului ei succes. Bis a
început să primească privilegii să primească
clădiri, terenuri și laudele acestei lumi. Însă
creștinii tocmai în această perioadă de înflorire
și de succes au început să-și piardă credința în
DIH. S-au botezat păgânii la creștinism în masă
însă îl consideraul pe DIH ca Fiul al lui D așa
cum își închipuiau ei zeii lor, Zeus sau Jupiter.
Mulți creștini în sec al IV credeau că pot să
vină la Bis duminica câteva ore iar în restul
săptămânii să trăiască după poftele lor ca și
înainte de botez.
În anul 325 când Imperiul era tulburat de erezia
lui Arie din Alexandria care învăţa că Iisus
Hristos nu este Dumnezeu ci doar o creatură
deosebită binecuvântată de Dumnezeu. Atunci
împăratul într-o localiltate de lângă
Constantinopol la Niceea a convocat primul
sobor, prima adunare a episcopilor din toată
lumea. 318 părinţi episcopi care au formulat
prima parte a crezului cel pe care îl rostim noi
în cadrul Sfintei Liturghii. În care se afirmă că
Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat din
Dumnezeu adevărat născut iar nu făcut. La
puţin timp după sinod Sfânta Elena, mama
Împăratului Constantin s-a dus la Ierusalim şi a
căutat crucea Mântuitorului pe care a găsit-o
îngropată pe dealul Golgotei. Şi de aceea în
iconografia ortodoxă Sfinţii Împăraţi Constantin
şi Elena apar ca şi descoperitori ai crucii. În
mod semnificatin Sfântul Constantin a văzut
crucea de lumină pe cer iar mama sa a
descoperit crucea în pământ. Crucea de pe
pământ pe care s-a răstignit Mântuitorul s-a
arătat pe sub formă de lumină. Foarte interesant
întâi a văzut crucea pe cer apoi a pus-o pe
scuturile soldaților lui pe coiful lui și abia după
20 de ani mama lui a fost trimisă la Ierusalim
cu ordin imperial să demoleze templul zeiței
Venera construit deasupra Golgotei și căutați
crucea pământească a DIH. iar deasupra
construiți marea basilică a Sfântului Mormânt și
a Învierii lui Iisus. De aceea în icoane în vedem
pe cei doi împăraţi mărturisind puterea crucii.
El spunea despre sine că este episcopul celor din
afară pe când cei din bis sunt episcopii celor
dinlăuntru. Nu a închis teplele păgâne pt că
zicea că oamenii trebuie să fie liberi la Iisus Hr.
Sf Constantin cel Mare nu și-a ținut credința la
privat a mărturisit-o și a propus-o tuturor
popoarele lumii de atunci. Avea 64 de ani
când a primit o veste din Persia despre
persecutarea creștinilor. Planul lui a fost să
plece din Constantinopol pt a-i elibera pe
creștinii persecutați din Persia cu mâna militară.
După eliberarea creștinilor planul lui era să se
întoarcă la Ierusalim să traverseze Iordanul unde
să se boteze. Să lase haina de purpură
împărătească și să se îmbrace în haina albă de
creștin să urce la Ierusalim unde să-și pună
coroana lui pe Sfântul Mormânt la picioarele
DIH. și să-l proclame pe Hr regele întregii
umanități. Asta a fost planul lui însă pe drum
spre Persia s-a îmbolnăvit f repede și în curs de
o săptămână s-a mutat la Domnul fiind botezat
pe în grabă. Sfântul Constantin s-a și botezat pe
patul de moarte și astăzi este ziua lui în care
botezul a coincis cu moartea lui. Era 21 mai
anul 337 în ziua de Rusalii. Un împărat care
moare în ziua de Cincizecime ziua darurilor.
Să-i mulțumim Domnului pt aceste uimitoare
daruri pe care să nu le uităm și pe care să le
spunem și altora. Dacă nu putem să-i imităm
măcar să le cunoaștem viața și să o spunem și
altora arătând astfel cât de minunat este D întru
sfinții Lui. Fie să stea împreună cu noi și cu
copii noștri așa cum au fost împreună cu
strămoșii noștri în veacul veacului Amin.
152
Suntem în duminica a 6 după Paști în care am
auzit despre vindecarea unui orb din naștere.
Minunea aceasta este fără îndoială un fapt
excepțional. În Scriptură găsim mai mute
vindecări de orbi. Ne vorbește Mt despre
vindecarea a doi orbi și a unui mut în cap 9.
Despre un alt orb pe care știm și cum îl chema,
Bartimeu ne vorbește Mc în cap 10 din
Evanghelia Sa. Acesta striga către Mânt. Iisuse
fiul lui David mântuiește-mă! Mulțimile îl
opreau iar el le-a biruit și a primit vindecare.
Această minune o găsim și la Lc care era medic
și care insistă pe alte detalii în cap 18. iar în
această perioadă pascală Sf Ion consemnează
minunea vindecării acestui orb din naștere.
Sigur putem să cădem în ispita de a compara
minunile să spunem că una este mai mare decât
cealaltă. Că învierea unui om mort de 4 zile e
mai importantă decât vindecarea unui orb din
naștere. Am greși dacă am face lucrul acesta.
Pe Ev Insă nu vindecarea în sine îl
impresionează, ci ceea ce a iscat ea. Hr i-a făcut
pastă din țărână și l-a trimis să se spele pe orb
la scăldătoarea Siloamului. Tot orașul sfânt se
zguduise din temelii auzind de această minune.
Era un orb pe care toți îl cunoșteau din
copilăria lui afară la periferia societății
întinzând mâna și cerșind. Ce face DIH? Îl
vindecă trupește de neputința lui. Ne spune
Scriptura că s-a întors văzând. A plecat la
Sioam uns cu mâl pe ochi și s-a întors văzând.
Dar pe Ioan Evanghelistul nu asta îi atrage
atenția. Minunea vindecării orbirii s-a produs
înlăuntrul său. Vindecarea orbului a adus și
izolarea lui. Primii l-au îndepărtat prietenii și
cunoscuții ceilalți cerșetori probabil. Nu e
acesta cel ce cerșea probabil că se făcea, era
viclean. Apoi fariseii l-au chemat la templu și
l-au judecat aspru. I-au adus părinții care de
frică s-au lepădat de fiul lor. El însă a mărturisit
tuturor cât bine i-a făcut lui Domnul. Cu toate
acestea orbul nu a fost înțeles de nimeni. Pt că
oamenii se refereau numai la orbirea fizică.
Dar la orbirea sufletului n-ar fi trebuit să se
gândească. Mât mărturisește în Ev In 8,12. Hr
este fântâna luminii, este izvorul vederii noastre
nu doar fizice cât mai ales sufletești. Mama
când își ia pruncul la sân nu-l privește numai cu
ochii fizici și îl privește și cu sufletul ei.
Această vederea duhovnicească ne-o arată Ev
de astăzi, punându-ne în față două timpuri de
vedere. Una fizică și o vedere spirituală. Când
mergem la duhovnic de multe ori simțim că
părintele citește ca într-o carte în noi. Părintele
Paisie Olaru de la Sihăstria când vedea că omul
care se spovedea se rușina să-i spună ce-l doare
spunea: frate dar oare nu s-a întâmplat să faci și
cutare lucru? Și omul rușinat spunea Da
părinte. Oamenii se vedeau văzuți în adâncul
sufletului său. Se spune că la Sf. Munte Athos
trăia un om duhovnicesc orb din naștere.
Ucenicii îl iubeau f mult și-l călăuzeau de-o
parte și de cealaltă spre biserică, spre trapeză,
spre ateliere unde lucra și el ceea ce se numește
rucodelie. Mănăstire veche afumată pt că acolo
bisericile nu sunt luminate electric, cu pictura
înnegrită de fum. Călugării au decis să refacă
pictura iar în spate era două profiluri de sinți
care nu se mai puteau identifica nici citi numele
lor. Iar călugării se întrebau unul pe altul cine o
fii. Și părintele bătrân a pus mâinile pe-o icoana
și cealaltă mână pe următoare și a zis: aceasta
este sfânta Ecaterina iar aceasta este împărăteasa
Elena. Au rămas uimiți tinerii părinte de unde
știi aceasta ? una este slava Sf Ecateria și alta
slava împărătesei. Iată un exemplu de nevedere
fizică și de vedere duhovnicească. Noi nu vom
ajunge la măsura aceasta dar să fim încredințați
că suntem văzuți de D. el ne privește cu ocii
iubitori de Părinte. Din păcate noi nu realizăm
acest dialog al vederii cu D. Câți dintre noi am
privit un semen de-al nostru în ochi și am zis: În
ochii tăi îl văd pe D. Această nevedere a
noastră a lui Hr în semenii noștri arată cât de
orbi suntem. Sau câți dintre noi privind într-o
icoană am încercata să trecem prin icoană cu
ochii Dicolo cu D mare? De aceea într-un bob
de lumină cât un sâmbure de mac din candelă
poate să te lumineze interior și să ai cele mai
frumoase experiențe. Un gânditor Andre
Frossard a scris o carte D există eu l-am întâlnit.
Era fizicean nu credea în D și într-o seară
plimbându-se prin Paris a intra într-o bisericuță
și acolo la lumina candelei l-a văzut pe Mânt
precum este. În aceea clipă s-a tansformat total
devenin alt om. L-a văzut pe Domnul, care îl
privea. Fericitul Augustin spunea: Te-am văzut
târziu frumusețe străină atât de veche și atât de
nouă. Să mergem la casele noastre și să-L
vedem pe Hr cum lucrează pentru noi prin toate
căile, de la omul pe care nu-l iubim și până la
cel mai drag om nouă. De la îndoielile noastre
până la cele mai mari certitudini. Orbul de astăzi
ne dă acest exemplu prin însăși viața sa. De
aceea să zicem din toată inima rugăciunea
aceasta Vino Iisuse, fii lumina vieții mele , ca să
pot și eu să fiu lumină pt alții! Amin
153

Hr a înviat! In 9,5 Suntem în duminca a 6 Întâlnindu-se cu un orb oarecare Ap îl întreabă

după Paști este ultima duminică din această pe Iisus In9,2. Răspunsul lui Iisus este
perioadă post pascală, miercuri avem odovania neașteptat v3 și este o soluție în explicarea
praznicului în care încheiem această mare suferinței pe care nu o înțelegem. De ce unii
serbare a învierii iar joi înălțarea Sa cu trupul la
oameni se nasc cu infirmități? Există o suferință
cer zi în care o să-i pomenim pe eroii neamului
pt păcatele noastre, există o suferință pt păcatele
nostru.
părinților noștri, dar mai există o suferință pe
Pasajul care s-a citit astăzi la dumnezeiasca
care o îngăduie D și pe care noi nu o putem
Liturghie ne-a relatat minunea vindecării unui
înțelege. În această ultimă suferință îl putem
orb din naștere. L-am văzut pe DIH duminca
găsi foarte ușor pe D. De multe ori prin suferință
trecută spunând despre Sine că este apa cea
D vorbește celor din jurul nostru. Așa lucrează
vie, iar în duminica de astăzi îl auzim spunând
D cu noi, nu doar prin binele cu care ne
că este lumina lumii. Și dovedește oamenilor
binecuvintează viața dar și cu suferința pe care
cum pot să vadă această lumină a lumii.
o îngăduie în viața noastră pt a ne întoarce la El.
Minunea vindecării orbului din naștere o face
Orbul din Ev de astăzi vine să ne învețe pe
pt a ne spune tuturor că El este lumina
fiecare dintre noi să-L întâlnim pe D în
adevărului care se ciocnește de întunericul
simplitatea vieții. D ne vorbește foarte simplu
orbirii noastre.
noi oamenii ne complicăm singuri adeseori prin
Sigur că nu e vorba despre lumina soarelui care
păcatele noastre. De aceea ultimele Duminici
este și ea foarte importantă. Fără lumină nu
de după Paști ne arată formele păcatului din
există viață pe acest pământ. Viața și lumina
care ne-a eliberat Hristos prin Învierea Sa.
sunt legate între ele, am auzit lucrul acesta în
Duminica Slăbănogului ne-a arătat neputința
noaptea de Paști la Ev. In.1,1;4-5 vedem că
faptelor nostre personale; D. Samarinencei ne-a
omul nu e numai trup, nu e numai carne și
descoperit nestatornicia sau împrăștierea
sânge e și suflet dar e și cuvânt. Omul nu este
noastră; iar Duminica Orbului ne învață despre
numai ce se vede ce nu se vede este mai
lipsa de vedere sau neînțelegerea Adevărului din
important. Nimeni nu vede cuvântul rostit,
lucruri. Adică, păcatul ne afectează: voința,
nimeni nu vede sufletul sau mintea omului,
simțirea și gândirea, iar Hristos ne vindecă de
vedem doar efectele ei tot ceea ce facem noi nu
toate aceste deficiențe prin lucrarea Sa
doar bolile psihice.
mântuitoare, care a culminat cu Învierea și s-a
Care este primul simţ pe care Adam şi Eva l-au
încheiat cu Înălțarea la cer.
pierdut după cădere din rai? Vederea, nu L-au
Să mergem la casele noastre și să-L vedem pe
mai văzut pe D. de aceea zice tradiția că Adam
Hr cum lucrează pentru noi prin toate căile, de
a plâns toată viața lui după ce a pierdut.
la omul pe care nu-l iubim și până la cel mai
Vindecarea orbului este ca o nouă creație a lui
drag om nouă. De la îndoielile noastre până la
nu ai ochi ți fac eu din nou. Gesturile pe care le
cele mai mari certitudini. Orbul de astăzi ne dă
face Iisus în Ev ne aduc aminte de modul în
acest exemplu prin însăși viața sa. De aceea să
care D l-a creat pe Adam. A luat D țărână roșie
zicem din toată inima rugăciunea aceasta Vino
a modelat, l-a îmbrățișat a suflat asupra lui,
Iisuse, fii lumina vieții mele , ca să pot și eu să
resprația lui D devine respirația noastră și s-a
fiu lumină pt alții! Amin
făcut Adam făptură vie. A făcut pastă din lut în
locul ochilor îl trimite să se spele la
scăldătoarea Siloamului, un bazin care se află
în S ul templui și care înseamnă trims, el face
acest lucru și se întoace văzând. Ev ne traduce
această denumire a scăldătoarei, dacă traduce
înseamnă că este important. Apa trimisului lui
D. cu alte cuvinte apa mea.
154

Hr a înviat! Suntem în duminca a 6 după Omul nu este numai ce se vede ce nu se

Paști este ultima duminică din această vede este mai important. Nimeni nu vede
perioadă post pascală, miercuri avem cuvântul rostit, nimeni nu vede sufletul sau
odovania praznicului în care încheiem mintea omului, vedem doar efectele ei tot
această mare serbare a învierii iar joi ceea ce facem noi nu doar bolile psihice.
înălțarea Sa cu trupul la cer zi în care o să- Care este primul simţ pe care Adam şi Eva
i pomenim pe eroii neamului nostru. Am l-au pierdut după cădere din rai? Vederea,
auzit astăzi Ev care ne relatează nu L-au mai văzut pe D. de aceea zice
vindecarea orbului din naștere. Oare este tradiția că Adam a plâns toată viața lui
vorba doar despre istorisirea unei minuni, după ce a pierdut. Despre Mesia spune cu
oare nu este ceva mai profund. Sf Ev Ioan sute de ani înainte profetul Isaia 35 că
relatează cuvinele Domnului care spune orbii vor vedea, paralizații vor merge și
despre sine că este Lumina lumii. morții vor învia.
După ce orbul este vindecat, fariseii vin la Mântuitorul Iisus Hr este lumina lumii. De
acesta și îi spun: acest om care te-a aceea să zicem din toată inima rugăciunea
vindecat nu poate să fie de la D., pt că nu aceasta Vino Iisuse, fii lumina vieții mele ,
ține sâmbăta. Știți că Iisus a făcut tină pe ca să pot și eu să fiu lumină pt alții! Dă
care i-a pus-o pe ochi. Amesetecatul erau dea Bunul D ca să cunoștem cine este El
interzise în ziua de sabat. În Mishnah Mânt Iisus Hr. pt ca astfel să alfăm Taina
Shabbat 24 se dă un exemplu: se poate vieții veșnice .
pune tărâțele în fața puilor, se poate pune
apa, dar sub nicio formă nu pot amesteca
în zi de shabat. Pt că nu este absolul
necesară puiul va fi bine chiar dacă apa și
tărâțele nu sunt amestecate. Hr este
Domnul și vrea să ne arate că viața unui
om este mai importatntă decât regulile lor
omenești. Mânt a săvârșit 7 minuni în zi
de shabat.
Iar cel vindecat răspunde: nu se poate,
este imposibil, un păcătos nu ar putea să
facă niciodată asemenea semne. Prin
urmare vindecare orbului este mai mult
decât o minune, este un semn. Minunea
se referă doar la cel în cauză, semnul are o
perspectivă mult mai largă ne spune
tuturor că El este lumina adevărului care
se ciocnește de întunericul orbirii
noastre.
155
Suntem la 40 de zile după slăvita sărbătoare a
învierii DIH. Din cartea FA și din Ev după Lc.
am aflat de cele întâmplate după 40 de la
învierea lui Hr. Acolo pe muntele Măslinilor
rostește un ultim cuvânt în fața ucenicilor săi
după care se înalță la cer. FA 1,10-11.
Este un praznic care are o semnificație
deosebită făcând parte din Învierea Sa.
Ef 4,8-9. De acolo începe învierea din
adâncurile iadului. După 3 zile învie și trupul
lui spiritualizat care se arată 40 de zile mai
multor oameni. Poate ați auzit că unii
obișnuiesc să se salute cu Hr s-a înlălțat. Nu e
foarte corect. Tot Hr a înviat ar trebui să
spunem pt că Înălțarea este un moment al
ridicării lui Hr tot în puterea învierii. Toată
perioada aceasta este a Învierii în care
înălțarea Sa cu turupul la cer este un moment.
Hr nu face un voaiaj inerstelar galactic.
Învierea lui Hr este piatra de temelie a
credinței noastre. Iar ea s-a petrecut fără
moartori oculari. Prin salutul nostru pascal Hr
a înviat noi ne facem martorii învierii, ai unui
eveniment pe care îl cunoaștem prin credință
și fără de care credința noastră ar fi zadarnică.
Iar dacă credem că Hr a înviat credem și că s-a
născut și că a pătimit și credem și că s-a
înălțat. Aceasta nu înseamnă că noi să ne
modificăm salutul în funcție de sărbători. Cred
că acesta salut a pornit de la oameni bine
intenționați. nu este nevoi să ne mărturisim
credință în evenimentele din viața lui Iisus
printr-un salut specific. Asta nu înseamnă că
le negăm, că le minimalizăm. Cum ar fi înviat
un Hristos care nu s-ar fi întrupat, care nu s-a
născut, care nu a fost răstignit. Dar toate
aceste evenimente s-au petrecut cu martori
oculari. Au fost mai multe persoane care au
fost de față. Hr se înalță din mijlocul
ucenicilor săi pe care i-a binecuvântat. La
înviere Hr a fost singur. Dacă la toate celelalte
eveniment în care Hr a fost obiectul evidenței
învierea Lui face obiectul credinței.
Așa cum nu salutăm de Bunavestire cu Hr s-a
întrupat, la Schimbarea la Față, sau la Praznicul
Tăierii. Împreujur. Adevărat că s-a tăiat
împrejur
Prin înălțarea DIH cu trupul la cer, noi oamenii
aflăm cine suntem noi cu adevărat. Niciodată
omul nu se descoperă pe sine mai autentic
decât atunci când stă față în față cu D. Astăzi
Domnul Hr se înalță la ceruri și ne înalță și pe
noi. Se întâmplă în cu noi ceea ce se întâmplă
cu păsările care toamna se organizează în stol.
Pasărea general zboară prima pt a le arată
drumul celorlalte dar în același timp și sparge
văzduhul a.î. celelate să o poată urma. Hr se
înalță la ceruri ne arată drumul pe care tot El îl
și deschide. Și ne spune: Asta sunteți voi,
sunteți așteptați în Împărăția Mea. Aceasta ar
fi partea dogmatică a praznicului. Dar a-și mai
adăuga una. Ucenii au stat lângă DIH 3ani au
făcut școală, au stat aproape de Învățătorul iar
acum urmează examenul final. Nici măcar
Patimiriile nu au fost examenul final.
Examenul final acum vine când Domnul se
înalță iar ei rămân pt ca să-I continue lucrarea.
Se bucură ucenicii văzând că Hr se înalță și
odată cu acesta se vor înlăța și ei, dar îi pune și
pe gânduri. De acum iar am rămas singuri.
Primiseră Duhul Sfânt din ziua de Paști: Luați
Duh Sfânt cărora le veți ierta păcatele le vor fi
iertate, dar primiseră numai în arvună.
Primindu-L deplin în ziua de Rusalii. Așa ni se
întâmplă și nouă ne dă Domnul câte puțin ca să
știm încotro să mergem. Domnul îngăduie
puțin câte puțin să ne mângâie harul său pt că
dacă nu nu am rezista. Foarte multe lucruri fără
harul Său nu au sens. Îi omagiem pe cei care
au căzut în lupte în robie sau în nesfârșite
încleștări și oprimări pe acest pământ. În
această zi ne aducem aminte de toți cei care au
plătit cu sudoarea lor sau cu sângele lor dreptul
nostru de a sta pe acest pământ de a fii creștini
ortodocși.
 156
Înălțarea DIH este un act de iubire față de
umanitatea întregă. Pt că Hr nu se înalță singur
se înalță împreună cu noi trăgându-ne de mână
și înălțându-ne înaintea tronului slavei lui D.
Iubire înseamnă în primul rând că nu poți să fii
singur. Iubirea presupune mai multe persoane,
iubire înseamnă lărgimea inimii pt a intra și
celălalt.
. 335 de mii de tineri au murit când s-a termitat
războiul din 1918, ne amintim de 270 de mii
căzuți în cel de-al 2 lea război mondial. Dar să
nu-i uităm nici pe cei pe care i-am uitat cu toții.
40 de mii de țărani uciși într-un mod barbar pt
că au avut curajul ca în mai 3/15 mai 1848 să se
adune la Blaj împreună cu Andrei Șaguna cu
Avram Iancu și alții și să spună că poporul
român din Adreal trebuie să fie națiune liberă
respectată care să își poată trăi credința
împreună cu celelalte națiuni și că nu vrea să
fie unit cu forța cu nicio altă națiune. Pt că doar
cu o lună înainte la revoluția maghiară li s-a
spus: veți fi scoși din sclavie, veți fi ca și noi
ungurii cu o singură condiție. Să nu mai vorbiți
limba română în public dar
puteți să o vorbiți acasă și în biserică, dar nu în
afara ei. Va fi liberate pt români cu o singură
condiție să vă uniți cu Ungaria. și atunci 40 de
mii de români au spus: Nu, noi vrem să ne
unim cu Țara, vrem să rămânem în ortodoxia
noastră ca a celor de peste munți și ca a
strămoșilor noștri. Și pt cei 40 de mii de români
care au fost acolo au fost uciși alți 40 de mii de
țărani români de adevărate bande organizate,
s-au dat foc la biserici, au violat. Sigur nu le-am
mers în Apuseni unde Iancu a reușit să facă din
Țara Moților o țară românească liberă. Pe ei îi
uităm cu toții, nimeni nu vorbește despre ei, nici
măcar monument nu au. Avem datoria să-i
pomenim astăzi și pe acești martiri ai neamului
nostru care au pătimit acum 170 și ceva de ani
în epoca rațiunii și a modernității ne s-a interzis
dreptul de a fi români și ortodocși. Ei sunt
înaintașii noștri cărora să le făgăduim păstrarea
limbii nostre și a credinței noastre.
157
Cuvânt la nuntă
Suntem în duminca dintre Înălțare DIH și
Pogorârea Duhul Sf. La praznicul ce a
trecut am văzut cu ochii credinței ce este
în cerul slavei. Am văzut că acolo este
nuntă care se coboară în mijlocul nostru în
fiecare Liturghie. Am văzut prin cântările
bisericii că Hr cel înălțat se coboară în
Bisericile noastre și vrea să facă o mare
taină de nuntă. Se însoțește acum cerul și
pământul, cele văzute cu cele nevăzute iar
însoțirea aceasta într-o lume nouă se
petrece la o nuntă. În această perspectivă
și nunta oficiată în Bis noastră nu este pt
24h nici măcar până când moartea ne va
despărți, ea ne deschide calea spre nunta
împărăției Cerurilor fără de sfârșit pe care
o vedem în cartea Ap.19, 7-8. În inima
Împărăției lui D se află taina nunții, în
care intrăm și noi cu legămitele noastre
înaintea Sf Altar. Orice Sfântă Lit este
actualizarea Cununiei a fiecăruia dintre
noi și a celor care am făcut-o și a celor
care urmează să o facem. Astăzi s-au
întâlnit în bis 2 nunți: Nunta dvs cu nunta
Mielului cu noi oamenii care credem în
El. Știm că sunt plini de emoții toți cei
prezenți. Această bucurie a cununiei nu o
ai decât o singură dată în viață. O trăiești
doar acum când pecetluiești pe Ev iubirea
ta față de celălalt și a amândurora față de
D. Momentul acesta este irepetabil în
viața unui om. Taina cununiei revarsă
peste mire și peste mireasă darul Sf Duh
care din 2 face una. Ap Pavel Ef. 5, 31 ne
învață că cei 2 devin un trup iar trupul
acesta care se cheamă familie are 2
capete, are 2 suflete are 2 voințe are 2
speranțe dar toate armonizate perfect. Am
admirat decizia voastră curajoasă de a
veni la bis în fața Sf Altar și a pune capăt
unei relații care era suferindă, nedeplină.
Acum ea este întreagă este teafără. Iubirea
dintre voi s-a sfințit prin slujba cununiei,
în care mirii au adus la altar în momentul
maxim al vieții lor singurul element:
iubirea lor.
Această iubire a generat taina sfintei
cununi și tot ce se întâmplă mai frumos în
lumea aceasta, taina iubirii. Dvs dragi miri
azi o întrupați și o arătați lumii.
Chiar dacă pe parcursul vieții ne epuizăm
rezervele noastre omenești de iubire, de
fiecare dată când venim în fața Altarului D
ni le reîmprospătează. Trăiți astăzi daragi
miri nu o iubire de roman ci o iubire
sfințită. Acest lucru să vă motiveze să vă
ajutați unul pe celălalt, să vă descoperiți
unul pe celălalt în duhul iubirii, să vă dați
întâietate unul celuilalt ca și cum a-ți fii
acum la Taina Sfintei Cununi.
Există în slujba cununiei această dublă
juruire. Cei doi își jură unul celuilalt
iubirea eternă. Am văzut într-o mănăstire
rusească din orașul Muron, doi oameni
ținându-se de mână și dormind lin de 500
de ani așa. Un soț și o soție, celebrii Petru
și Fevronia, care sunt ocrotitorii familiei
creștine. Iubirea lor a trecut dincolo de
mormânt. Așa e și cu iubirea soților care
se iubesc sincer.
De aceea dvs sunteți pt noi toți din bis un
caz nou de fericire.. Și ne bucurăm pt
aceasta că se vede chiar și din cosmos că
vă iubiți, un lucru tare frumos. Atunci când
oamenii se iubesc totul în jurul lor
strălucește, totul se transformă iar nașii nu
sunt doar maeștrii de ceremonie, nu sunt
doar părinții spirituali ai noii familii, ci
sunt cei care adaugă încă un rând de aripi
tinerilor care se lansează în viață. Nașii ar
trebui să nu uite că făcliile pe care le
poartă în mâini la cununie să le prefacă în
îndemn spre bine pentru finii lor.
Să fiți cu dragoste și respect față de părinții
voștri care v-au dat viață. Învățați din
experiența vieții lor ce este bine și ce nu în
viața de familie. Însă deciziile să le luați
dvs. Mirii nașii dimpreună cu toți nuntașii
să trăiască întru mulți și fericiți ani !
158
Credința creștinină însumată
o artă a cunoașterii nu a
Iată-ne ajunși la Duminca a 7 după Paști.
Ea face legătura între momentul Înălțării
la cer cu trupul a Mântuitorului și
împlinirea promisiunii de a trimite pe
Duhul Sfânt Mângâietorul în ziua de
Rusalii, care este data de înființare a Bis.
Am cititi din Ev. dialogul între Fiul și
Tatăl, un dialog intratreimic. Și în același
timp ne aducem amite de cei 318 Părinții
care au participat la Sinodul I Ecumenic
de la Niceea din anul 325. Dialogul
intratreimic ne face să înțelegem cât este
omenște posibil că Fiul nu abandonează
lumea ci El împlinește ceea ce a promis,
culminând în Pogorârea Duhului Sfânt. Hr
nu face un voaiaj inerstelar. Înălțarea DIH
este un act de iubire față de umanitatea
întregă. Pt că Hr nu se înalță singur se
înalță împreună cu noi trăgându-ne de
mână și înălțându-ne înaintea tronului
slavei lui D. Iubire înseamnă în primul
rând că nu poți să fii singur. Iubirea
presupune mai multe persoane, iubire
înseamnă lărgimea inimii pt a intra și
celălalt.
Oare cu ce se întoarce Fiul la Tatăl de aici
de pe pământ? Cu urmele dragostei
noastre pe care i le-am făcut. Cu rănile lui
pline de sânge provocate de prioane de
lancia care i-a străpuns inima. Cu aceste
răni intră Domnul Hr în Sfânta Sfintelor
din ceruri ca un Arhiereu așa cum ne
spune Epistola către Evrei. 9,12-14. Ce se
întâmplă cu sângele acesta? El va fi
trimis peste noi toți în ziua de Rusalii sub
foma de limbi ca de foc roșii. Roșu este
culoarea sângelui dar și a iubirii. Sângele
iubirii lui Hr se coboară peste noi prin
Duhul Sf ca să ne curățească de toată
întinăciunea păcatelor nostre și să ne
sfințească. Lucrul acesta îl spun și părinții
Bis printr-o f frumos: Dă sânge și ia duh.
Dar pentru că așteptarea poate crea
confuzii, poate crea neliniști, unii se pot
grăbi, neștiind ce se întâmplă ce sens are
tot ceea ce se întâmplă sub ochii lor, alții
ca și ucenicii după Înviere pot cădea în
deznădejde. Ucenii au stat lângă DIH 3
ani au făcut școală, au stat aproape de
Învățătorul iar acum urmează examenul
final. Nici măcar Patimiriile nu au fost
examenul final. Examenul final acum vine
când Domnul se înalță iar ei rămân pt ca
să-I continue lucrarea. Se bucură ucenicii
văzând că Hr se înalță și odată cu acesta se
vor înlăța și ei, dar îi pune și pe gânduri.
De acum iar am rămas singuri. Primiseră
Duhul Sfânt din ziua de Paști: Luați Duh
Sfânt cărora le veți ierta păcatele le vor fi
iertate, dar primiseră numai în arvună.
Primindu-L deplin în ziua de Rusalii. Așa
ni se întâmplă și nouă ne dă Domnul câte
puțin ca să știm încotro să mergem.
Domnul îngăduie puțin câte puțin să ne
mângâie harul său pt că dacă nu nu am
rezista. Foarte multe lucruri fără harul Său
nu au sens
În duminica aceasta ne aducem aminte
cum spuneam și de Sin (aceeași cale) I
Ecumenic.
Modul cum în bis se formulează
propozițiile credinței. Cele 7 Sinoade
Ecumenice reprezintă formularea
propozițiilor credinței ca răspuns la erezi la
rătăcirile de la Adevăr. Ar trebui ca în propoziții de credință este
duminica aceasta să fie al doilea hram al certitudinii.
școlilor teologice pentru că la aceasta se
referă duminica Părinților de la Niceea:
cum îl gândim pe D. între Înălțarea sa cu
trupul la cer și Pogorârea Duhului Sfânt la
Rusalii. Suntem chemați în această
perioadă în special să nu ne pierdem
nădejdea să ne punem și mintea și inima în
lucrarea credinței.
159
Suntem în atmosfera înălțătoare a
dumincii dintre Înălțare DIH și Pogorârea
Duhul Sf. Suntem într-un praznic uimitor
de taină care se întinde pe parcursul a 10
zile. Și nr 10 ne aduce aminte tot de o
taină. De ce 10 și nu 5 sau 8? De ce
ajunge Hr a 10 a zi la Dumnezeu Tatăl?
Lumea nevăzută este mult mai complexă
și mai numeroasă decât lumea văzută.
Hr trece în această perioadă în fiecare zi
prin cele 9 cete îngereşti. A îngerilor,
arhanghelilor, începătoriilor, domniilor
stăpâniilor a puterilor heruvimilor
serafimilor şi ale tronurilor. Iisus ca om se
ridică peste îngeri. Aşa ne rugăm noi
Iisuse ce înviat şi te-ai înălţat cer spre
mirarea oamenilor şi uimirea îngerilor. În
a 9 zi umanitatea lui Hr ajunge în faţa lui
D Tatăl care îi spune Ps. 2,7. Aceasta este
adâncimea tainei în care omul ajunge în
sânul Preasfintei Treimi. De aceea după
sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh este
prăznuirea Sfintei Treimi pentru că acolo
este sfârşitul înălţării. Înălțare la cer nu
este mumai ce se vede în icoana
praznicului care stă în mijlocul nostru
până la odovanie sâmbătă. Icoana
praznicului ne arată numai ce Ap au
văzut. Dar noi știm că în orice taină a lui
Iisus ceea ce nu se vede sunt mai
importante decânt cele pe care le vedem.
Ef 4,8-9. De acolo începe înălțare din
adâncurile iadului. După 3 zile învie și
trupul lui spiritualizat care se arată 40 de
zile mai multor oameni. Toată perioada
aceasta este a Învierii în care înălțarea Sa
cu trupul la cer este un moment.
Hr nu face un voaiaj inerstelar. Înălțarea
DIH este un act de iubire față de
umanitatea întregă. Pt că Hr nu se înalță
singur se înalță împreună cu noi trăgându-
ne de mână și înălțându-ne înaintea
tronului slavei lui D. Iubire înseamnă în
primul rând că nu poți să fii singur. Iubirea
presupune mai multe persoane, iubire
înseamnă lărgimea inimii pt a intra și
celălalt.
Oare cu ce se întoarce F la T de aici de pe
pământ? Cu urmele dragostei noastre pe
care i le-am făcut. Cu rănile lui pline de
sânge provocate de prioane de lancia care
i-a străpuns inima. Cu aceste răni intră
Domnul Hr în Sfânta Sfintelor din ceruri
ca un Arhiereu așa cum ne spune Epistola
către Evrei. 9,12-14. Ce se întâmplă cu
sângele acesta? El va fi trimis peste noi
toți în ziua de Rusalii sub foma de limbi ca
de foc roșii. Roșu este culoarea sângelui
dar și a iubirii. Sângele iubirii lui Hr se
coboară peste noi prin Duhul Sf ca să ne
curățească de toată întinăciunea păcatelor
nostre și să ne sfințească. Lucrul acesta îl
spun și părinții Bis printr-o maximă f
frumoasă: Dă sânge și ia duh.
De Sf Ap 29 iunie, sâmbătă mergem
la dumnezeiasca lit la făget
160

PS Ignatie (Faptele Apostolilor, 1, 9-10) Preacuviosi si precucernici Parinti, iubiti frati si surori impreuna rugatori, Rastimpul de patruzeci de zile, de la Inviere
pana la Inaltarea Domnului Hristos, este un rastimp al vederii. De ce ucenicii Domnului Hristos, primesc aceasta invederare a adevarului Inverii mai ales prin simtul
vederii? De altfel, simtul vederii este simtul care ne confera experientele cele mai statornice, cele mai stabile. Aceste patruzeci de zile culmineaza cu sarbatoarea
Inaltarii Domnului Hristos la ceruri si sederea de-a dreapta lui Dumnezeu Tatal. Patruzeci de zile ucenicii lui Hristos s-au scolit in acest exercitiu al vederii lui Hristos
cel inviat si, in a patruzecea zi, ei, raman tot in vedere. De ce? Ni se spune in slujba si in pericopele, in textele biblice, care relateaza evenimentul inaltarii lui Hristos la
ceruri, ca Apostolii priveau inspre cer atunci cand Hristos s-a urcat ca sa sada de-a dreapta lui Dumnezeu Tatal. Subiectul meditatiei duhovnicesti din aceasta
sarbatoare este urmatorul: privirea cerului in slava iti da o bucurie nemarginita. In momentul in care am citit aceasta pericopa, in care se face relatarea inaltarii lui
Hristos la ceruri, si slujba Inaltarii, m-am gandit ca noi, oamenii cei de astazi, ne uitam prea putin la cer. Ne uitam la cer mai ales atunci cand este innorat, cand este
involburat, cand este o vreme furtunoasa. Cand cerul este senin, frumos, chiar cel fizic, ne uitam foarte, foarte rar. Suntem prea capturati de grijile acestei lumi, de tot
ceea ce tine de pamantesc, incat sa mai avem resursele ca sa ne uitam inspre cer. Si, ma gandesc ca nu este un lucru intamplator faptul ca ne uitam doar atunci cand este
furtuna. De ce? Pentru ca noi insine suntem in furtuna, launtric vorbind. Suntem innorati, posomorati, si ne uitam spre ceea ce, sau in ceea ce noi avem o afinitate. Esti
involburat, te uiti la cer atunci numai cand el este involburat. N-avem seninatatea sufletului, nu ne este drag sa ne uitam inspre un cer senin si frumos. Ne uitam la cer
mai ales atunci cand poate suntem impovarniti si ingrijorati si intristati peste masura, deznadajduiti si pe buza prapastiei acestei vieti. Atunci ne ridicam spre cer si
spunem: O, Doamne, unde esti? Atunci doar ne uitam inspre cer. Apostolii Domnului Hristos, ne invata prin aceasta sarbatoare ca adevarata stare a crestinului este sa
priveasca inspre cer, si sa aiba puterea sa vada dincolo de cerul acesta fizic, sa-L vada pe Hristos cu ochii sufletului. Este, de altfel, si textul slujbei Inaltarii Domnului,
care ne invita la aceasta privire inspre cer. Ni se spune in Icosul sarbatorii urmatorul lucru: Sa ne ridicam ochii si cugetele la inaltime, sa ne inaltam noi, muritorii,
privirile impreuna cu simtirile, spre portile cele ceresti, in Muntele Maslinilor sa ne inchipuim ca suntem si ca privim la Mantuitorul, Cel purtat pe nori. Cand cineva se
bucura de o oarecare celebritate, un om de o vizibilitate publica extraordinara, un artist de mare valoare, sau un literat, sau un mare savant, un om de stiinta, in
momentul in care Dumnezeu ne harazeste o intalnire imediata cu acea persoana, tinem cu tot dinadinsul sa o vedem. Si, cand ne intalnim cu acea persoana, o privim cu
foarte multa satietate, aproape ca ajungem sa contemplam omul pe care il indragim. Daca cineva iti vorbeste frumos, foarte seducator, tu parca nu mai esti atent la ceea
ce-ti spune, ci mai mult il contempli decat il asculti. De ce se intampla acest lucru? Pentru ca noi, oamenii, privirea noastra, simtul acesta al vazului a fost facut de
Dumnezeu, inzestrat de Dumnezeu, sa vada doar frumosul, sa privesti doar frumosul si sa repudiezi tot ceea ce este urat. In momentul in care te agreseaza uratul, ochii
tai reactioneaza dintr-o data, a plictis, a lehamite si saturatie. Daca intalnesti pe cineva care iti transmite o stare de dezgust, de dispret, parca iti vine sa-ti pui obloane in
fata ochilor, in fata genelor tale, nici macar nu vrei sa-l vezi, sa te intalnesti cu el. Evident acest lucru tradeaza faptul ca noi cautam intotdeauna frumosul, si, daca nu
putem sa-l vedem in cel de langa noi, se pare ca este uratul prea mult in noi, incat sa mai fim in stare sa vedem frumosul in persoana de langa noi, si de aceea ne tragem
o cortina pe ochii nostri, si sa nu-l vedem pe cel care nu-l simpatizam, nu ne este foarte drag. N-am auzit pe nimeni, niciodata sa spuna: ce superba este mizeria din fata
blocului. Intotdeauna uratul, tot ceea ce este dispretuitor, ochii nostru reactioneaza instinctual, si repudiaza. Daca vedem ceva infricosator, ceva terifiant, ne punem
mainile la ochi si ne minunam, si cadem intr-o uimire care aproape ne ingheata sufletul. Daca ne uitam la Hristos, privirea inspre Hristos, ne da intotdeauna bucurie,
exact aceeasi bucurie pe care au trait-o Apostolii cand au fost adunati pe Muntele Maslinilor, pe Muntele in care Hristos S-a inaltat la ceruri. Este un paradox in aceasta
stare a Apostolilor. Ei il priveau pe Hristos, cum se urca spre ceruri, plin de slava, si plin de lumina, pentru a se aseza de-a dreapta lui Dumnezeu Tatal, cu trupul acesta
indumnezeit, al nostru. Apostolii simt o stare de bucurie extraordinara. In mod normal, atunci cand ne despartim de cineva care ne este foarte drag, ne intristam, suntem
coplesiti de durere, nu ne bucuram. Apostolii s-au bucurat atunci cand ei l-au vazut pe Hristos in slava, in lumina. De ce? Tocmai datorita faptului ca, pe plan
duhovnicesc, cand Hristos, Dumnezeu este nevazut, El devine mai simtit, mai masiv in sufletul nostru prin prezenta, asa cum s-a intamplat in evenimentul calatoriei
celor doi uncenici, Luca si Cleopa inspre Emaus. Cand Hristos a devenit nevazut, atunci ei l-au cunoscut si au priceput ca El a fost cel care i-a acompaniat – pe acesti
doi tineri, acesti doi ucenici, Luca si Cleopa-, in drumul lor spre Emaus. De aceea, am putea spune ca esti de multe ori ceea ce privesti. Privesti uratul, privesti mizeria,
161
privesti intunecimea, devii intuneric, mizerie, intunecime. Privesti frumosul, seninul, cerul, pe Hristos in slava, devii tu insuti slava, lumina, seninatate. Oamenii, poate,
de multe ori sunt tristi pentru ca nu stiu sa priveasca inspre cer. Si intr-o poezie, pe care o tot rosteste cu atata avant duhovnicesc IPS Arhiepiscop Andrei, o poezie a
Magdei Isanos, acolo ni se spune ca noi privim din ce in ce mai putin spre cer si de aceea traim aceasta stare de posomorala, aceasta stare de plictiseala, de lehamite
sufleteasca. Sarbatoarea de astazi ne invata acest lucru: sa privim inspre cer. Si cand privesti inspre Hristos, cel plin de lumina, de slava, primesti un har extraordinar. Si
de unde stim noi acest lucru? Nu numai de la Apostoli, ci stim si de la Sfantul Arhidiacon Stefan. Atunci cand era inconjurat de o ploaie torentiala, de injurii de
blasfemie, si chiar la modul fizic al cuvantului, inconjurat de o ploaie de pietre, Apostolul Stefan – ni se spune chiar in Faptele Apostolilor -, avea privirea atintita inspre
cer, inspre Hristos care sedea de-a dreapta lui Dumnezeu Tatal. Si nu numai. Apostolul Stefan avea puterea de a face fata tuturor acestor injurii si persiflari si batjocuri
ale iudeilor, numai atunci cand el avea privirea inspre cer. Si, avand privirea atintita inspre cer, si inspre Hristos, care sedea de-a dreapta lui Dumnezeu Tatal, chipul lui
a devenit chip de inger, un chip plin de lumina. Si, acest chip de lumina, de inger, i-a dat putinta de a se sustrage din fata tuturor celor care il ponegreau si il dispretuiau.
Si noi cred ca traim stari asemanatoare, similare, in lumea aceasta. Sunt suficienti cei care ne ponegresc, ne dispretuiesc, dar noi nu putem avea fata de lumina, de inger
cum a avut-o Arhidiaconul Stefan. De ce? Pentru ca noi nu stim sa privim in asemenea momente inspre cer, inspre Hristos, Cel care sta intotdeauna de-a dreapta lui
Dumnezeu Tatal cu trupul indumnezeit. De aceea, icosul sarbatorii de astazi este foarte explicit: Sa ne ridicam ochii si cugetele la inaltime, sa ne inaltam noi, muritorii,
privirile impreuna cu simtirile, spre portile cele ceresti, in Muntele Maslinilor sa ne inchipuim ca suntem si ca privim la Mantuitorul, Cel purtat pe nori. Daca vom face
acest lucru, viata noastra va deveni o viata de lumina si de foarte multa bucurie, asa cum au avut-o Apostolii Domnului Hristos. Si cand privesti ceva si cand contempli
ceva, admiri ceva, parca intelegi mult mai bine. Daca vrei sa-L intelegi pe Hristos, sa-L pricepi cu mintea ta, cu sufletul tau si cu inima ta, trebuie sa-L privesti cat mai
des. Si, privindu-L pe Hristos, devii tu insuti hristofor, purtator de Hristos. Si, in cuvantul meu, am sa va spun un text din Parintele Emilianos Simonopetritul, in care si
el surprinde acest exercitiu duhovnicesc de a-L privi pe Hristos in momentele de rascruce ale vietii noastre, in momentele de cumpana, si nu numai, chiar si in
momentele de bucurie, de desfatare sufleteasca. De ce? Pentru ca sa-L intelegi mai bine pe Hristos. Si ni se spune urmatorul lucru: Pe cat Te vad, Doamne mai aproape,
pe atat Te inteleg. Pe cat Te vad, pe atat Te cunosc. Pe cat Te cunosc, pe atat Te inteleg. Pe cat Te inteleg, pe atat Te iubesc. Pe cat Te iubesc, pe atat Te doresc. Pe cat
Te doresc, pe atat ma apropii de Tine. Pe cat ma apropii de Tine, pe atat Te prind. Pe cat Te prind, pe atat Te imbratisez. Pe cat Te imbratisez, pe atat Te strang. Pe cat
Te strang, pe atat ma unesc cu Tine, Doamne, si Tu devii al meu, si nu ma despart de Tine, nu mai exist eu, nu mai exista acela din mine, exista omul nou, exista
descoperirea lui Hristos in mine. Nasterea lui Hristos in mine din privirea, cunoasterea, dorinta, imbratisarea Ta, Doamne. Sa ne ajute Hristos, Cel inaltat la ceruri in
slava sa-L putem privi mai des. Si, privindu-L mai des, vom deveni si noi plini de slava, plini de lumina. Sa plecam

Suntem astăzi martorii nașterii Bis. în anul 33
la Ierusalim. Ar trebui să ne spunem la mulți
ani! Adică să ne dorim mai mulți ani cu DIH și
cu Duhul Sf. La Cincizecime Ap au primit DS
în chip de limbi de foc și i-au botezat pe primii
creștini. În această zi erau adunați la Ierusalim
oameni din totă lumea. Iar rezultatul imediat
era că ei vorbea mulțimii iar oamenii îi auzeau
în limba lor. Nu a fost o vorbire într-o limbă
bolborosită, sau necunoscută ci Ap vorbeau în
limba lor iar cei care îi ascultau deși de
naționalități diferite înțelegeau în lb lor.
Până la Rusalii nu a fost nici Botez, nici preoție
nici icoană niciun fel de slujbă de sfințire. Pt că
aceasta este cea mai deosebită lucrare a D S
sfințirea omului și a lumii. De aceea prima
duminică de după Rusalii este dedicată tuturor
sfinților. DS sfințește omul și întrega creație,
de la spicele de grâu până la case. Sărbătoarea
de astăzi încheie ciclul pascal de aceea se
numește în cărțile de slujbă praznicul cel de
după praznic. La Cincizecime DS s-a revărsat
peste MD ? în icoană MD nu are limbă ca de
foc deasupra creștetului, peste Ap și peste
întreaga lume totă plinătatea darurile lui D.
În istorisirile celor care a emigrat în SUA după
primul război mondial se povestește despre o
familie foarte săracă care au reușit să facă rost
de bani au cumpărat bilete, au urcat pe un vapor
și au plecat. Și-au luat și provizii de mâncare
dar pt că erau săraci nu aveau decât pâine și
brânză care putea să reziste la o călătorie de 3-
4 săptămâni. După 2 săptămâni în care au
mâncat doar brânză cu pâine copilul îi spune
tatăului său. Tată dă-mi și mie un bănuț să-mi
iau o înghețată ca ceilalți copii. Tatăl i-a zis:
bine ia bănuțul asta pe care îl mai am și
cumpără-ți înghețata. După o vreme se întoarce
numai zâmbet. Și tatăl îl întreabă ți-a ajuns de
înghețată. Iar copilul îi răspunde păi am luat 7
nu una și am luat și o friptură. Pt un bănuț a zis
tatăl. Nu nu bănuțul nu mi l-au cerut mi-au spus
că mâncarea este inclusă în prețul biletului.
Ei după 2 săptămâni și-au dat seama că
puteau să mănânce în fiecare zi dar nu au
știu lucrul acesta. Ori iubiți credincioși se
întâmplă și cu noi lucrul acesta, noi am primit
în prețul călătoriei noastre la Botez pe Duhul
Sfânt.
Acesta este în noi cu darurile sale dar vai ne
comportăm de multe ori ca și cum nu am știi, ca
și cum nu am aflat că îl avem pe Duhul Sf.
Să mănânci pâine și brânză în continuu
dăunează sănătății trebuie să mai iei și câte o
înghețată. Aceaste alimente în plan spiritual
sunt darurile Duhului Sf.
Acest lucru îl vedem în Ef. Pt fiecare dintre
noi atunci când am fost botezați am
experimentat fenomenul Rusaliilor. Darurile
Duhului Sf au coborât în noi Is. 11,2 aceste
daruri au căzut ca niște semințe în ogorul
sufletului nostru și stau gata gata să încolțească.
A-l înțelege pe DS înseamnă a fi o țarină
roditoare pt darul cuvântului lui D. Degeaba ne
numim creștini dacă în loc de roadele Duhului
dăm roadele trupului. Gal 5,19-21. Dacă nu
suntem în stare să alegem sămânța bună de cea
rea. Chemându-l în ajutor mai ales în vremea
ispitelor, ostenind spre bine vor încolți și vor
crește în noi roadele Duhului Sf.
Fiți oameni ai Duhului Sfânt și nimic niciodată
nu vă va putea sta împotrivă. Iar când vă e greu
și nu puteți să vă ziceți nici măcar rugăciunile
aduceți-va aminte de cea mai frumoasă dintre
rugăciuni: Apropie-te Doamne, apropie-te.
Rm. 8, 26 Dacă îl chemăm să-L primim din
toată inima. Nu cu orgoliile și indiferența
noastră. Să ne ajute Bunul și Înduratul Duh pe
toți să ne mângâie în întristările noastre și să ne
întăreasă în dreapta credință. Amin
162

Duhul Sf coboară în ceasul al IX lea peste toți Ce au făcut primii creștini după ce l-au primit pe
cei care erau adunați la un loc, erau ca la 120. Duhul Sf. Stăruiau, perseverau în învățătura
Aceasta este diferența față de duhul pe care Ap Apostolilor, iar Ap învățau că toată Scriptura
l-au primit în seara învierii. De data aceasta trimite spre taina DIH. cel răstignit în înviat,
Duhul Sf coboară peste toți creștinii
DS ne adunați stăruiau în Se
rugăciune, înfoc
frângerea pâinii și
FA 2,1-4 Sărbătoare Pogorârii transmite ca un foc. arată ca un pt că Duhul Sf este
acolo. Fiecare primește darul Duhului Sf sub înlumină.
comuniune. Am avut slujba vecerniei în
un mesaj legat de propria noastră viață creștină. așa cum focul ia rugina de pe fier și îl
forma
Ea neunor limbi ca dede foc. După care acești miezul zilei. Ne-am rugat în genunchi
amintește propriu nostru botez prin face inceandescent, noi prin Duhul SfDuhului
devenim
120 de oameni au urcat pe esplanada
pe însuși templului Sfincandescenți
pentru fiecareoameni dintre noi ca de
să se sălășluiască
care toți L-am primit Duhul Sf. plini lumină plini de
din Ierusalim mărturisindu-le pe Hr. coerent între noi și să fim duhovnicești. Fiți oameni ai D
Imediat după ce am fost scoși din cristelniță am foc. Să știți că o viață de plictiseală este opusă
logic și argumentat. Vuietul
DS. Duhului Sf a uimit Duhului Sfânt și nimic niciodată nu vă va putea
primit pecetea darului Am fost unși fiecare S . Când un om se plictisește și intră într-o stare
o dintre
cetate noi
întreagă.
cu Sf Acesta esteMirDuhul Sf a treia stadeîmpotrivă. Iarîl când
are pevăDuhul
e greuSfșiînnu
și Marele pe principalele angoasă nu el.puteți
DuhulsăSf.
persoană
părți ale corului: frunte ochi nări piept, care
a Sfintei Treimi, o forță văînseamnă
ziceți nici măcar mișcare
rugăciunile aduceți-va
spate, entuziasm dinamism. Vântul
vorbește.
mâini șiAsta trebuie să înțeleagă ceiDScare își aminte decare
cea semai frumoasă dintreșirugăciuni:
picioare. Odată cu venirea în viața este cel mișcă, așa suntem noi când îl
închipuie că dacă dintrenenoiapucăma devenitfiecare și Apropie-te Doamne, apropie-te.
nostră fiecare o biserică avem pe DS. Oameni de luminnă. Rm. 8, 26
bolborosim
vie, o bis înși care ne locuiește
dăm ochii D. peste cap,viu neîn Dacă îl chemăm să-Lavea
primimși odinvalență
toată inima.
un templu Sărbătoare Șuavot agrară,
exprimăm
care D emoțional și ne creem o stare transăne Nuagricolă,
cu orgoliile și indiferența noastră. Să nesă
este lăudat. Sărbătoare de astăzi Dacă la Paștile evreiești trebuia
îl învață
ai pe Duhul Sf. nu este așa.noiDuhul careSf am este fost
o ajute Bunul și Înduratul
un snop Duhde orzpelegănându-l
toți să nepr
pe fiecare dintre aducă la templu
suflare o putere ca a templedat curaj întregii mângâie în întristările noastre și să ne săîntăreasă
botezați, toți suntem ale DS. Prin brațe, acum la Cincizecime trebuia aducă 2
comunități creștine. noi De amaceea se arată Duhul înpâini
dreapta credință.
această mirungere săvârșit un legământ coapte și să Amin
le dăruiască lui D. toate aceste
sub formă de limbă, limbă ai pt ca să grăiești. . și în cerștinism au o importanță deosebită.
cu D. toți purtăm un însemn un indiciu că
Duhul Sf aiîi DS.
faceAșa pe cum
cei care
pt un l-au primit
suntem împărat cândsăîși Pâinea pt noi prin excelență este însuși Hr care
vorbească în limbile popoarelor caresău,erau
pune pecetea sau ștampila cu numele acea s-a pogorât din cer. și odată cu pogorârea DS în
acolo. Săavea
vorbească nu să bolborosească era și toți
pecete o valoare extraordinară prezent viața noastră prin împărtășanie noi devenim
i-au înțeles
însuși în limbile
împăratul prinloraceanatale.
pecete. Ce Totau vorbit
ceea ce hristofori și în felul aceste noi constituim bis.
acești
era 120 de oameni? Petru fiind purtătorul de
pecetlui cu pecetea împăratului trebuia Ziua de Rusalii a Pogorârii DS este constituită
cuvânt al Ap ține un discurs de un curaj
respectat în tot regatul. Noi avem pecetea DS bis, care a fost întemeiată de Hr pe cruce, pe
formidabil. CeSfface Petru? O taina
judecată a luiam
și a întregii Treimi. Prin mirului trupul lui Hr. El a devenit om, a devenit ceea ce
Israel. Mulți spuneau căcavom suntfi ai
plini de Ptmust
săvârșit o făgăduință lui D. evrei iubea cel mai mult. DS este cel care îl face
dacă consumiCincizecimii
băuturi alocoolice spui Șuavot
vrute și le
sărbătoare se numea prezent pe Hr in viața nostră. Pt le vb cu curaj
nevrute. Petru le argumentează că luiceea ce sepe
aminteau de poruncile lui D date Moise cu entuziasm despre Iisus cel răstignit și înviat.
întâmplă a fost profețit de proroculun Ioil: înainte o
Sinai. Porunci care presupuneau legământ, S-au convertit cam la 3 mii de suflete. Când DS
delegătură
a venicuziua Domnului care estecelor ziua10
D. odată cu primirea vine în viața nostră să ne gândim la propriul
judecății de apoi iar singura lor șansă este de a
porunci adunarea celor care erau la poalele nostru botez, să devenim oameni de foc de
semuntelui
întoarce laauD. devenitacela pe care voi acum 52 dedin
poporul lui D. lumină să avem entuziasmul de a vorbi despre D
zile l-ați răstignit
acela împreună
au devenitcupopor păgânii
momentul ales.AcelaEi își și nu ne plictisim în bis la slujbă că este prea
este
păstrau această calitate de popor dă
Domnul și Împăratul nostru. și le citate
ales dacă lungă este semn că DS este cu noi. Unde este
din Scripturi poruncile.
pt a le dovedi lucrulșiacesta. Îți
împlineau Așa facem noi creștini DS nu te mai saturi de cele dumnezeiești de
trebuie curaj să spui aceste lucruri pe îi
ortodocși nimic din ce cinstim în Bis nu oameni duhovnicești. Această sărbătoare să fie
esplanada tempului unD.locinclusiv
imens sfinții
unde intrau
cinstim mai mult ca MD pe pt fiecare dintre noi ca un memento al
zeci de mii de oameni, un stadion întreg.
care o cinstim, au o cinste care i se datorează Cincizecimii noastre personale pe care am trăit-
Avem
lui Drugăciunea
cel care a începătoare Împărate CerescD
lucrat minunat prin aceștia. o fiecare dintre noi când am fost botezați. așa să
Mângâietorule, acestaacestor e Duhul
a transform trupurile sfinți prinSfânt. harul dea Domnul ca fiecare dintre noi să fim biserici
Adevăratul împărat al lumii este Iisus Hr și
dumnezeiesc în bis vii. pt cei de lângă noi. Amin.
Duhul Sf. iar împărăția
când Lui este una a iubirii, a
. Așa cum Moise s-a urcat pe Sinai intrând
iertării, a milei pe când toates-a împărățiile
în norul luminos în care arătat D.lumii auzea
sunt bazatefoc pe șiaroganță pe laforță
fel pe manipulare,
trâmbițe pară. Tot în ziua pogorârii
promisiuni
DS când minciuni.
Ap erau adunați în casa cu etaj a lui
Ioan Marcu. Dumnezeu Duhul Sf nu vine decât
acolo unde este comuniune, nu vine unde este
dezbinare unde este ură. Și dintr-o dată, adică
surprinzător, s-a auzit un vuiet ca un vânt. În
ebraică ruah înseamnă și vânt și suflare
arătându-se ca limbă de foc. Le-a dat putere Ap
ca cuvântul lor să fie
163
Suntem în Duminica Mare, în ziua
Cincizecimii zi în care ne sărbătorim Bis.
care este casa noastră a tuturor. Ap
primesc puterea Duhul Sf. depășesc
tristețea de a se despărți trupește de
Domnul și sunt convinși că El va fi cu ei
și cu noi tot timpul. Suntem astăzi
martorii nașterii Bis. în anul 33 la
Ierusalim. Ar trebui să ne spunem la mulți
ani! Adică să ne dorim mai mulți ani cu
DIH și cu Duhul Sf. Este ziua Bisericii, o
alcătuire divio umană. Iată noi suntem aici
adunați în bis de zid, oameni care ne
luptăm pentru mântuirea noastră. Iar dacă
ne uităm pe iconoastas vedem oameni ca
noi care au câștigat această luptă. Faptul
că biserica este comuniunea a celor care
luptă pentru mântuire și a celor care au
câștigat această bătălie ne arată că suntem
într-o alcătuire divino-umană, că nu
suntem într-o îneșelare. Cei mai mari
mărtrurisitori ai lucrării DS sunt sfinții.
De aceea prima duminică de după Rusalii
este dedicată tuturor sfinților. DS sfințește
omul și întrega creație, de la spicele de
grâu până la case.
Duhul Sf coboară în ceasul al III lea
peste toți cei care erau adunați la un loc,
erau ca la 120. Aceasta este diferența față
de duhul pe care Ap l-au primit în seara
învierii. De data aceasta Duhul Sf
coboară peste toți creștinii adunați acolo.
În Ev ni se spune că DS în ziua
Cincizecimii a coborât sub forma unei
vijelii. Ați văzut cum se manifestă o
vijelie, zoboară tot, Frunze, ramuri uscate,
praf. Cam așa ceva ar trebui să fie o
comunitate creștină în frunte cu preotul ei.
Pe unde trec să îndepărteze frunzele
uscate, copacii fără viață și așa mai
departe. Fără D.Sf. nu se poate transforma
nimeni în bine.
Am avut slujba vecerniei în miezul zilei.
Ne-am rugat în genunchi Duhului Sf
pentru fiecare dintre noi ca să se
sălășluiască între noi și să fim
duhovnicești. În chip special bis se roagă
astăzi pentru sufletele celor din iad. În
iubirea sa de oameni D nu vrea ca nimeni
să fie acolo. Noi alegem prin viața noastră,
așa ne învață Sfinții Părinți cei care sunt în
iad, ei înșiși au ales să fie acolo. Scriitorul
norvegian Soren Kierkegaard a fost
întrebat cum e cu starea de iad. Și a
explicat printr-o pildă. Un suflet din cauza
unei vieți pline de păcate s-a prăbușit în
iad. Și în chinurii fiind a strigat: Doamne
nu mai suport, cât o fi ora. Și o voce
cavernală i-a spus: aici este eternitatea.
Azi Bis a hotărât un moment de mare
încurajare pentru cei mutați în eternitate.
Nu știm cum a fost viața lor. Noi credem
că sunt în rai. Dar taina vieților noi nu o
cunoaștem. Și credem că această rugăciune
stătruitoare a noastră va fi ca un zefir de
vânt care te răcorește într-o zi toridă.
Să-L lăsăm pe DS să pătrundă în sufletele
noastre pt că El este credință interiorizată,
este rugăciune adâncă, profundă, când DS
este în noi nu facem lucrurile în mod
superficial. Să ne îmbibăm de acest Duh de
iubire de Duh de iertare care să fie un nou
început pt noi.
164

Duhul Sf. este suflare de viață, care pulsează în noi care ne schimbă conștiințele noastre, viața noastră. Duhul Sf împrospătează cu viață tot ce este în Bis. Marc Aureliu.
creștinii nu făceau avort.
erau foarte solidari între ei, în mod concret.
respectarea demnității femeii.
165

Iubiți credincioși ziua de astăzi este una de Domnul Savaot. Descoprim Sf Treime
bucurie duhovnicească, a doua zi după practicându-ne cultul. Sau chiar în rug noastre
Cincincizecime dacă ne uităm în calendare particulare începem întotdeauna cu În numele
vedem că azi este praznicul Sfintei Treimi. T și a F și a Sf Duh, asta este semnătura Sfâintei
Este o sărbătoare mai nouă din sec al XIV lea. Treimi pe noi. Pe noi dacă vreți s-ar putea pune
Cei care au amânat introducerea sărbătorii în o semnătură de autor care este Sfânta Treime și
calendar argumentau că toate rugăciunile lucrul acesta îl mărturisim ori de câte ori ne
noastre toate slujbele noastre, toate faptele însemnăm cu semnul Sfintei Cruci și spunem în
noastre bune toate sunt făcute în numele Sfintei numele TFși Sf D. așadar când facem semnul Sf
Treimi. Treimea este în noi, noi suntem în Cruci este mărturisirea credinței în Sf Treime.
Treime prin urmare ce rost mai are să dedicăm Noi am primit această amprentă a Treimii la
o sărbătoare Sf Treimi? In.14,23 Treimea dacă Botez și ori de câte ori facem semnul Sfintei
vreți este un fel de domiciliu pentru fiecare Cruci botezul se activează în noi.
creștin. Treimea locuiește în noi și noi prin Sfânta Treime este marea taină lui Dumnezeu
botez suntem în comuniune cu Treimea. D cel unul în ființă și întreit în persoane. Este o mare
unul în ființă și în trei persoane, Sfânta Treime și adâncă taină, e greu să spui cum cele trei
a purtat de grijă la apariția primelor state persoane ale Sfintei Treimi sunt un singur D.
românești aici pe arcul Carpaților. Treimea a matematic putem vedea lurcul acesta dacă
fost pentru români un model de inspirație, o înmulțim 1 cu 1și cu 1 nu ne dă tot 1. Sunt mai
viziune a unei singure țări. Au simțit românii în multe analogii sau asemănări. De ex trifoiul,
Treime un model de unitate. Și noi suntem 3 avem 3 foi într-o singură plantă. Sau apa care
țărișoare despărțite de împărățiile lumii și noi poate fi în 3 forme de agregare: lichidă,
vrem să fim 3 într-una și una în 3. De aceea înghețată sau gazoasă, așa este și cu D este unul
cele mai vechi bis din Moldova,ccea mai veche singur dar în lucrările pe care le săvârșește se
capitală Moldovei de la Siret sau cea mai arată ca Tată creator, se arată ca Fiu
veche mănăstire din Țara Româneacă de la răscumpărător mântuitor se arată ca Duh Sfânt
Cozia, cea mai mare biserică din Ardeal dătător de viață și mângâietor. Fericitul
catedrala actuală din Sibiu toate au hramul Augustin a scris o carte despre Sfânta Treime
Sfintei Treimi. toată viața lui, a început-o la tinerețe și a
I InAm 5,7auzit un fragment
În numele T și a F dinși Ev
a Sfdupă
Duh,In.asta17 o terminat-o
model la bătrânețe,
de armonie de dragosteo carte care se
de pace numește
care să-i
ultimă
este rugăciune
semnătura pe Treimi
Sfâintei care Iisuspe noi.o spuneDacă în simplu:
facă să seDespre
împaceSf între
Treime.ei șiÎn să
această carte
reziste la el
grădina
suntem Ghetzimani
nebotezați suntemîn tot
noaptea
lucrareade Sfintei
joi spre găsește care
pericolul 30 șivenea
cevadin de exterior.
analogi ale Tot prezenței
în veacul Sf
vineri.PeIisus
Treimi. noi sedacă
roagă Tătălui,
vreți se roagă
s-ar putea punept oAp al Treimi.
14 lea Spune el ia gândiți-vă
se înfințează voi esteȚR
tările române vreunul
și
pentru toți
semnătură deoamenii.
autor care În este
această rugăciune
Sfânta Treime Iisus
și care să ca
Moldova spună
statecă nu are minte.
ortodoxe. AtunciCe aparproduce
bisericiea?
se desoperă
lucrul acesta îlpemărturisim
El însuși căori estedeFiul
câtedinoriTatălui
ne cugânduri
hramul nu. Unele îți
Sf Treimi peplac alteleromânesc
pământ nu îți plac, pepe
din veci cu
însemnăm îl descoperă
semnul Sfinteipe Duhul
CruciSf. pe care îl
și spunem înva cele încare
Siret îți plac apare
Moldova, încerci Cozia
să le ctitorită
păstrezi să de le
trimiteTFși
numele peste Sf noi oamenii când
D. Așadar și ne facem
descoperăsemnulși pe cultivi.
Mircea celDeci iată Au
Bătrân. trei simțit
realități în interiorul
strămoșii noștrinostru
că
Sf noi înșineeste
Cruci caremărturisirea
suntem creați credinței
după chipulînluiSfD. mintea,
fără gândulcreștinismul
Sf Treime și iubirea. Nu e se amestecășiuna
incomplet pe cu
Sf Ap Trebuie
Treime. Pavel spune să frecunoaștem
frumos în II că Cor.13,13
și noi la cealaltă
lângă asta dar
eratoate
și o sunt în noinațională
chemare și Augustin eramzice3 ca
sfârșitprinundreptul
trecem salut unei
pe care noi răstigniri
bis sau creștinii ni l-am
și ne acesteacare
țărișoare fac voiam
referiresăale
fimprezenței
una. Sfintei Treimi
în însușit
semnăm dpdvîn liturgic.
grabă cuDespre
semnulSfSfintei
TreimeCruciputem în noi. Tot ceea ce este bun în noi este opera
să să
fără vb ne
în mai
felulgândim
acesta. la
Dar ca și despre
persoanele pe orice
care le altă BisSfintei TreimideînTreime
este plină noi. Faptul
așa cum că dorim
spuneasăunfim
învățătură
pomenim. Noideamcredință poporul amprentă
primit această român drept a iubimînșiveacul
scriitor vremalsă3 lea.iubim
F sepeexplică
alții este dovada
prin Tatăl
credincios
Treimii la Botez a intuit că câte
și ori de maiori bine
facemdecât să vb
semnul iarexistenței
T se explică Sfintei
prin F Treimi
pt că îlstructura
iubește pe supremei
F și
despreCruci
Sfintei această taină se
botezul e mai bine și mai
activează în noi.folositor
Sf iubiri
toate ale cum
sale lespune părintele
dă Fiului. DS Dumitru Stăniloae.
nu este totul așa
să le este
Treime trăiască. Oricât
o mare ai vorbitaină,
și adâncă despree Sf greuTreime
să cumDespre
cred primii creștini ne
unii protestanți cumspunecă Hrcartea
dacăFA s-a că
oricât
spui cumaicele răsfoi
trei Biblia
persoane ca ale
să cauți
Sfinteiargumente
Treimi erau launa
înălțat în credință
cer rămâne acolo în frângerea
împreună cu Tpâinii
și noi în
dacă
sunt un nu trăiești
singur D. viața Bisericiiputem
matematic s-ar putea
vedea să pe rugăciune în împărtășirea
pământ trebuie bunurilor numai
să ne descurcăm materialecu și
eșuezi.
lurcul Treimea
acesta se descoperă
dacă înmulțim 1 cu 1și în cu
slujbele
1 nu nebis. DS.spirituale
Dragostea erau una.
cere celDe ce? 2Ptpersoane
puțin că iubireaptdintre
ca să ei
dăatunci
tot 1. când
Pt caîncepe Lit Sfpr Treime
asta este binecuvintează
structura cu fieîidesăvârșită.
ținea în unitate
D este unul al dragostei unul al
Ev... cântare
supremei iubiri.întreit
Naturasfântă, Sfânt
Treimii se sfânt
traducesfântprin dăruirii. Iisus se roagă ca toți să fie una, dar nu
iubire dăruită celuilalt și atunci devenim una. orice de unitate. Nu e vorba de unitatea
Despre primii creștini ne spune cartea FA că imperiilor, unitatea comunismului. Să fie una
erau una în credință în frângerea pâinii în așa cum suntem Noi, T F și DS. Noi creștinii
rugăciune în împărtășirea bunurilor materiale trebuie să fim o mărturie vie că D există. Noi
și spirituale erau una. De ce? Pt că iubirea trebuie să fim icoane vii noi suntem cărămizile
dintre ei îi ținea în unitate. Dacă o familie nu din explicația Sf Spiridon al Trimitundei.
are acest principiu de a fi pt celălalt acea
familie se distruge. Relația dintre tată și mamă Dacă vrem să-L înțelegem pe DS trebuie să fim
într-o familie e la fel adică cineva iubește pe duhovnicești să ne sfințim viața, dacă vrem să-l
celălalt și iubirea lor se concretizează într-un înțelegem pe Iisus Hr trebuie să ne facem fii. Iar
copil pe această legătură de iubire viața se dacă suntem fii și duhovnicești îl avem pe D ca
transmite mai departe. Dacă o comunitate cum Tată.
este parohia nu are la bază acest model al Sf
Treimi devine o epavă se distruge.
Sau chiar o națiune tot la fel. La originea
sărbătorii de astăzi în ortodoxie se află un
sfânt monah Sf Serghie din Radonej care a trăit
în veacul al 14 lea. Principatele rusești erau
într-o luptă nesfârșită între ele însele. Iar ca și
Cum asta nu ar fi fost de ajuns din vest veneau
regatele maghiare și polone iar din răsărit
tătarii turcii. Era o situație cumplită. Iar Sf
Serghie din Radonej i-a dat ca hram mănăstirii
sale Sf Treime. El le spunea ortodocșilor să
vină să se întoarcă la D cel unul în Treime. Pt
că se vor întoarce la Sf Treime vor avea un
166
Iubiți credincioși ziua de astăzi este una
de bucurie duhovnicească, a doua zi după
Cincincizecime dacă ne uităm în
calendare vedem că azi este praznicul
Sfintei Treimi. Este o sărbătoare mai
nouă din sec al XIV lea. Cei care au
amânat introducerea sărbătorii în calendar
argumentau că toate rugăciunile noastre
toate slujbele noastre, toate faptele noastre
bune toate sunt făcute în numele Sfintei
Treimi. Treimea este în noi, noi suntem în
Treime prin urmare ce rost mai are să
dedicăm o sărbătoare Sf Treimi? Treimea
dacă vreți este un fel de domiciliu pentru
fiecare creștin. Treimea locuiește în noi și
noi prin botez suntem în comuniune cu
Treimea. Noi am primit această amprentă
a Treimii la Botez și ori de câte ori facem
semnul Sfintei Cruci botezul se activează
în noi. Sfânta Treime este o taină adâncă,
greu de pătruns cu ajutorul minții un
Dumnezeu în ființă și întreit în persoane.
A pătrunde cu mintea ființa lui D este
imposibil, de aceea noi îl cunoaștem pe D.
în Treime lăudat datorită DIH. El ne-a
descoperit cine este D și datorită Lui știm
că D este iubire. Dacă vrem să-L
înțelegem pe DS trebuie să fim
duhovnicești să ne sfințim viața, dacă
vrem să-l înțelegem pe Iisus Hr trebuie să
ne facem fii. Iar dacă suntem fii și
duhovnicești îl avem pe D ca Tată. Bis
este plină de Treime așa cum spunea un
scriitor în veacul al 3 lea. F se explică prin
Tatăl iar T se explică prin F pt că îl
iubește pe F și toate ale sale le dă Fiului.
Ca să pătrundem puțin în Taina Presfintei
Treimi să ne gândim la icoana Sfintei
Treimi a iconarului mistic Andrei
Rubliov. A fost pictată în 1442 la
mănăstirea Zagorsk lângă Moscova. El îi
reprezintă pe cei 3 îngeri care l-au vizitat
pe Avraam și care l-au anunțat că Sarra va
naște un copil. Cei 3 îngeri de fapt sunt
persoanele Sfintei Treimi. În mijloc este
Fiul care privește spre stânga spre D Tată.
D Tatăl privește spre Duhul Sfânt care se
uită și El spre Tatăl. Cei 3 sunt în jurul
unei mese, mai este un loc liber acolo, mai
poate să vină cineva. Este o invitație
pentru cel care se roagă în fața acestei
icoane, care o contemplă. Important este
această circulație a privirilor de la unul la
celălat. Totul ține de privire, încotro îți
îndrepți privirea. Iată un adevăr de
credință pe care îl învățăm astăzi din Taina
Sf. Treimi. Atunci când ai privirea
îndreptată doar spre tine este o formă de
narcisim. Ori ca să te cunoști pe tine
trebuie să-ți îndrepți privirea spre celălalt
și numai atunci când te uiți spre ceilalți tu
te cunoști pe tine așa cum ești tu așa cum
te-a chemat D. Ar trebui să lăsăm de-o
parte tentațiile de a privi doar plasma,
telefoane, tablete și de a privi și oameni
reali.
A mărturisi credința în Dumnezeu Tatăl,
Fiul și Duhul Sfânt, presupune și această
orientare a privirii. Amintindu-ne de
icoana praznicului de astăzi să încercăm să
ne dirijăm privirea către celălalt, să lăsăm
loc și celuilalt în noi. Să ne cultivăm
admirația și respectul față de cel care
există lângă noi și cu privirea orientată și
spre celălalt acolo unde se descoperă D. În
mod poetic acest exercițiu îl surprinde
Nichita Stănescu: Ce bine că ești ce
mirare că sunt. Să îi spui celuilalt ce bine
că el există și să te miri că și tu ești darul
lui D.
Viața centrată doar pe noi înșine este o
caricatură, o formă de individualism și
egoism. Să ne ajute cele 3 persoane divine
să ocupăm acel loc gol de la masă unde ele
stau și sunte pe locul acela dacă privirea și
atenția noastră se îndreaptă spre celălalt și
nu spre noi înșine. În felul acesta suntem
mărturisitori ai credințeie în Sfânta
Treime.
167
168
169
Iubiți credincioși ziua de astăzi este una de
bucurie duhovnicească, a doua zi după
Cincincizecime dacă ne uităm în calendare
vedem praznicul Sfintei Treimi. Este o
sărbătoare mai nouă din sec al XIV lea. Cei
care au amânat introducerea sărbătorii în
calendar argumentau că toate rugăciunile
noastre toate slujbele noastre, toate faptele
noastre bune toate sunt făcute în numele Sfintei
Treimi. Treimea este în noi, noi suntem în
Treime prin urmare ce rost mai are să dedicăm
o sărbătoare Sf Treimi? In.14,23 Treimea dacă
vreți este un fel de domiciliu pentru fiecare
creștin. Treimea locuiește în noi și noi prin
botez suntem în comuniune cu Treimea. D cel
unul în ființă și în trei persoane, Sfânta Treime
a purtat de grijă la apariția primelor state
românești aici pe arcul Carpaților. Treimea a
fost pentru români un model de inspirație, o
viziune a unei singure țări. Au simțit românii în
Treime un model de unitate. Și noi suntem 3
țărișoare despărțite de împărățiile lumii și noi
vrem să fim 3 într-una și una în 3. De aceea
cele mai vechi bis din Moldova,ccea mai veche
capitală Moldovei de la Siret sau cea mai
veche mănăstire din Țara Româneacă de la
Cozia, cea mai mare biserică din Ardeal
catedrala actuală din Sibiu toate au hramul
Sfintei Treimi.
Am auzit un fragment din Ev după In. 17 o
ultimă rugăciune pe care Iisus o spune în
grădina Ghetzimani în noaptea de joi spre
vineri. Iisus se roagă Tătălui, se roagă pt Ap
pentru toți oamenii. În această rugăciune Iisus
se desoperă pe El însuși că este Fiul din Tatălui
din veci îl descoperă pe Duhul Sf. pe care îl va
trimite peste noi oamenii și ne descoperă și pe
noi înșine care suntem creați după chipul lui D.
Sf Ap Pavel spune f frumos în II Cor.13,13 la
sfârșit un salut pe care noi creștinii ni l-am
însușit dpdv liturgic. Despre Sf Treime putem
să vb în felul acesta. Dar ca și despre orice altă
învățătură de credință poporul român drept
credincios a intuit că mai bine decât să vb
despre această taină e mai bine și mai folositor
să le trăiască. Oricât ai vorbi despre Sf Treime
oricât ai răsfoi Biblia ca să cauți argumente
dacă nu trăiești viața Bisericii s-ar putea să
eșuezi. Treimea se descoperă în slujbele bis.
atunci când începe Lit pr binecuvintează cu
Ev... cântare întreit sfântă, Sfânt sfânt sfânt
Domnul Savaot. Descoprim Sf Treime
practicându-ne cultul. Sau chiar în rug noastre
particulare începem întotdeauna cu În numele
T și a F și a Sf Duh, asta este semnătura Sfâintei
Treimi pe noi. Pe noi dacă vreți s-ar putea pune
o semnătură de autor care este Sfânta Treime și
lucrul acesta îl mărturisim ori de câte ori ne
însemnăm cu semnul Sfintei Cruci și spunem în
numele TFși Sf D. așadar când facem semnul Sf
Cruci este mărturisirea credinței în Sf Treime.
Noi am primit această amprentă a Treimii la
Botez și ori de câte ori facem semnul Sfintei
Cruci botezul se activează în noi.
Sfânta Treime este marea taină lui Dumnezeu
unul în ființă și întreit în persoane. Este o mare
și adâncă taină, e greu să spui cum cele trei
persoane ale Sfintei Treimi sunt un singur D.
matematic putem vedea lurcul acesta dacă
înmulțim 1 cu 1și cu 1 nu ne dă tot 1. Sunt mai
multe analogii sau asemănări. De ex trifoiul,
avem 3 foi într-o singură plantă. Sau apa care
poate fi în 3 forme de agregare: lichidă,
înghețată sau gazoasă, așa este și cu D este unul
singur dar în lucrările pe care le săvârșește se
arată ca Tată creator, se arată ca Fiu
răscumpărător mântuitor se arată ca Duh Sfânt
dătător de viață și mângâietor. Fericitul
Augustin a scris o carte despre Sfânta Treime
toată viața lui, a început-o la tinerețe și a
terminat-o la bătrânețe, o carte care se numește
simplu: Despre Sf Treime. În această carte el
găsește 30 și ceva de analogi ale prezenței Sf
Treimi. Spune el ia gândiți-vă voi este vreunul
care să spună că nu are minte. Ce produce ea?
gânduri nu. Unele îți plac altele nu îți plac, pe
cele care îți plac încerci să le păstrezi să le
cultivi. Deci iată trei realități în interiorul nostru
mintea, gândul și iubirea. Nu se amestecă una cu
cealaltă dar toate sunt în noi și Augustin zice ca
acestea fac referire ale prezenței Sfintei Treimi
în noi. Tot ceea ce este bun în noi este opera
Sfintei Treimi în noi. Faptul că dorim să fim
iubim și vrem să iubim pe alții este dovada
existenței Sfintei Treimi structura supremei
iubiri cum spune părintele Dumitru Stăniloae.
Despre primii creștini ne spune cartea FA că
erau una în credință în frângerea pâinii în
rugăciune în împărtășirea bunurilor materiale și
spirituale erau una. De ce? Pt că iubirea dintre ei
îi ținea în unitate
170
Duminica tuturor sfinților
În Duminica Rusaliilor noi am prăznuit
întemeierea Bisericii. Prima duminică după
Rusalii este numintă a tuturor sfinților, a celor
care își trăiesc viața lor în cadrul Bis. Toți
sfinții sunt sărbătoriți astăzi atât cei știuți cât
mai ales cei neștiuți. Strarea de sfințenie este
una firească în Bis. Se bucură D când privește
spre pământ și vede că mai există oameni care
încă mai ascultă de El, care încă mai fac voia
Lui, care îi împlinesc poruncile. Dar se bucură
D pentru că toți cei care au făcut voia Lui sunt
cinstiți atât pe pământ cât și în ceruri.
Sfințenia e mai mult decât o simplă purtare
frumoasă, sfințenia e mai mult decât o viață
morară sau orice cod de etică. Sfințenia este
mai mult decât comportamentul după codul
bunelor maniere. Este deplinătatea firii omului
de harul sfințitor, care pe toate acestea amintite
le cuprinde dar pe care le depășește. Acum
știm în duminica aceasta aflăm care este rostul
prezenței DS în Bis. Este acela de a ne sfinți
viața, de a deveni fii ai lui D, frați și părinți
trupești și sprirituali. La sfințenie nu se poate
ajunge decât pe calea omeniei. Știți proverbul
să fi domn e o-ntâmplare, a fi prost nu-i de
mirare, a fi om e lucru mare.
Prima treaptă a sfințeniei e omenia. Când
Domnul spune fiți sfinți precum eu sunt sfânt.
Mai întâi vrea să zică fiți oameni așa cum Fiul
s-a făcut om pt ca să ne arate ce înseamnă să fi
om adevărat. Nu poți să ajungi între sfinții dacă
mai întâi nu te comporți ca un om adevărat. Din
păcate muți cad din caliatea de oameni la
stadiul sub uman, aproape de stadiu de
animalitate. D vrea să ne facă sfinți iar
necuratul vrea să ne aducă la starea subumană,
disprețuitoare. Din bucata mea de pâine/Am
crescut un om si-un câine/Omul azi m-a
parasit/S-a dus si n-a mai venit/Câinele ma
recunoaste/Omul nu ma mai cunoaste/Si atunci
te-ntreb pe tine/ Care-i om si care-i câine. Asta
vrea mai întâi D de la noi. Să fim oameni
pentru oameni și o să fim și sfinți pentru D.
Patriarhul Pavle un om smerit un om cu viață
sfântă, nu e nevoie să fi trecut în calendar ca să
fi sfânt. Și acest om nu propovăduia nimic
altceva decât: fiți oameni pentru oameni.
Și dacă începem să fim de omenie să fim
oameni avem nădejde că o să ajungem și la
starea de sfințenie. De vom crede vreodată că
vom atinge sfințenia fără să fim atenți la
semenul nostru, la verificarea omenității
raportându-ne la semenul nostru ne înșelăm
amarnic. Dacă i-am întreba pe toți sfinții
pomeniți astăzi, voi cum ați ajuns sfinți. Ne-ar
spune: am învățat mai întâi să fim oameni. Mai
întâi nu l-am disprețuit pe fratele nostru când a
greșit și nu ne-am bătut cu pumnul în piept că
noi nu am greșit. Când a căzut cineva nu l-am
mai împins și noi ci, nu am râs de el, dacă am
putut i-am dat mâna. Dacă am văzut că cineva
greșește nu l-am ironizat, nu l-am arătat cu
degetul, dacă am putut l-am îndreptat dacă nu
ne-am rugat pentru el.
Dacă ne-a dat Dumnezeu ceva am știut să dăm
și altora. Asta am învățat de la D care ne-a
chemat să fim sfinți precum El sfânt este.
Dacă vrem să-L bucurăm pe D și pe sfinții pe
care astăzi îi cinsim să fim mai întâi oameni, să
avem o vorbă bună, să mai oprim din mâniile
noastre și pe cele josnice ale noastre.
Ați auzit cum a început Ev de astăzi Mt. 10,32.
Orice am face să facem cu duh de jertfă cu spirit
mucenicesc, pt ca în noi să se vadă DIH. aceasta
înseamnă să-L mărturisești pe Hr înaintea
oamenilor.
Era un om ateu care a avut un necaz mare, a
suferit o operație grea. Nu l-a vizitat nimeni,
nici nu avea familie era un răzvrătit. L-a vizitat
în cele din urmă un coleg de serviciu care era
credincios. Și nu i-a zis nimic, nici despre
suferință, nici despre răbdare. Nu i-a spus nimic
doar l-a ascultat. S-a vindecat acel om, s-a întors
la serviciu, și i-a spus colegului său vreau să vin
duminica viitoare cu tine la bis. și viața lui s-a
schimbat. A fost nevoie de mult. Nu prea. A fost
nevoie de o sfințenie mare? Poate avea acel om
o viața sfântă. Dar înainte de a avea sfințeie
avea omenie, și a văzut D aceasta și a lucrat
minunat. Avem și exemple de sfinți în
fiecare zi, nu ne rămâne decât să o punem
în aplicare. Se deschide perioda sf Ap
Petru și Pavel. Ei sunt rezumatul sfințenie.
171
Duminica tuturor sfinților
În Duminica Rusaliilor noi am prăznuit
întemeierea Bisericii. Prima duminică după
Rusalii este numintă a tuturor sfinților, a celor
care își trăiesc viața lor în cadrul Bis. Toți
sfinții sunt sărbătoriți astăzi atât cei știuți cât
mai ales cei neștiuți. Strarea de sfințenie este
una firească în Bis. A fii sfânt înseamnă a trăi
după cuvântul lui D. a trăi sfințenia. Cinstirea
sfinților înseamnă privirea către modelul vieții
lor. Credința că sfinții sunt mijlocitori înaintea
lui D. este de mare ajutor. A fi sfânt înseamnă a
fi și mărturisitor. Primii sfinți așezați în
calendarul bis au fost martirii. Martir înseamnă
și mărturisitor a lui Hr. ce au mărturisit ei? Că
mai presus de orice în această lume prețuiesc
viața în Hr.
De aceea s-a pogorât Duhul Sf peste Ap pt că
stăruiau în citirea Scripturi și-n frângerea
pâinii. și a făcut din ei ceea ce nu erau înainte,
au făcut din ei un singur corp, a făcut din ei
Biserică. La pogorârea Duhului Sf s-a petrecut
apariția a ceva nou în lume. Iar această noutate
o reprezintă Bis. Cuv bis vine din lb latină
basilica și denumea un edificiu. Era casa
împăratului. Din păcate bis pentru noi cei de
astăzi a ajuns să însemne o construcție, un locaș
de zid, care are turle, are alt tip de ferestre, și
spațiul interior e amenajat într-un anume fel.
Ori bis nu se rezuma la așa ceva. Pentru că
primii creștini nu au avut nici turle nici ferestre
nici clopot, nimic din toată această dispunere
spațială arhitectonică, artistică. Această
dispunere ar trebui să ne învețe, ceea ce nu
prea știm noi cei de astăzi. Creștinii primelor
secole erau ei înșiși biserica Dumnezeului celui
viu, de aceea puteau să se adune în case
obișnuite. Biserica nu este doar locașul de zid,
ea este doar o anvelopă, un veșmânt exterior al
unei taine, iar taina este dumnezeiasca Lit.
Spunea patriarhul nostru arhitecților, care este
principiul arhitecturii bis. ceea ce se vede în
afară biserica pictată trebuie să fie învelișul
Liturghiei. Pictura, arhitectura bis trebuie să
reproducă în vizual ceea ce se petrece în taină
Lit. Din păcate de multe ori Lit la noi a început
să semene cu un ritual exterior cu pompa
aferentă, iar conținutul duhovnicesc este în
subsidiar. Noi spunem sf Lit, grecii spun mai
exact dumnezeiasca Lit. Pt că e o conlucrare a
noastră a oamenilor cu D. Este lucrarea lui D pe
pământ. Lucrul acesta îl făcea Bis. dintr-o
simplă adunare de oameni deosebită de
sinagogă. Sinagogă=eklesia = adunare. Care
este deosebirea adunării creștinilor de adunarea
evreilor sinagogă, sau adunarea stadioanelor.
Cei care sunt adunați în numele DIH în jurul
Împărăției Lui, devin un singur trup, un singur
corp și nu-și mai aparțin lor înșiși ci DIH. Așa
cum aparțin membrele unui singur corp. Așa
cum un organ nu trăiește, de unul singur ci
numai în interiorul unui corp iar corpul este unul
singur care primește inteligență de la cap, și
viață de la suflet care îl animă. La fel și creștinii
erau una împreună în același loc. Peste aceea se
coboară Duhul Sf. peste cei ce stau în același
gând, cu aceeași inimă, care au același cuvânt
în Iisus Hr și ei devin un singur corp. Aceasta
este Bis realitatea cea nouă pe care o aduce
Duhul Sf. nu doar descoperirea Lui ci și
noutatea aceasta. Din păcate noutatea aceasta
s-a cam învechit pt mulți. Deși folosim
cuvintele Ap, deși folosim ritualuri care par a
fii cele de atunci, acoperirea lor de realitatea
noastră trupească și sufletească nu mai există
demult.
Astăzi am ajuns la marele paradox că poți să fii
creștin și să nu vii niciodată la Bis. poți să fii
botezat și tu să nu ai nicio obligație față de Cel
în care te-ai îmbrăcat. Sau să vii la bis ocazional
la motive festive. și cel ce vine la Bis vine ca
spectator.
Când vine, bis trebuie să fie teatru, alții să se
roage preoți călugări, alții să mănânce în locul
celorlalți. Și a celor ce sunt în bis și a celor ce
nu sunt. Acesta este secretul pervertirii bis. pe
care-l facem noi chiar din evlavie. Din evlavie
nu venim, că ne socotim păcătoși, rugăciunea e
pentru sfinți pt îngeri. Împărtășirea e pentru
cuvioși, cel puțin serafimi trebuie să fii. Din
evlavie am transformat Bis dintr-un corp într-o
sală de spectacol. Ba mai rău. La un spectacol
toată lumea se adună înainte de a începe piesa,
după care se închid ușile și nu mai poți intra
decât la pauză. Noi credem că putem să ne
adunăm în bis când vrem noi. Nu să ascultăm ce
vrea D de la noi ci să-i spunem noi lui D.
Dumnezeu să se facă nouă toate făra ca noi să
ne facem lui D ceva nimic.
172
Suntem la primul popas duhovnicesc după
marele praznic al Pog. DS. Dum. de astăzi
ne arată care sunt roadele DS. Sfinții ei
sunt roadele D.Sf în Bis. pt că fiecare Sf
nu este altceva decât o Bis vie a lui D. Noi
toți venim în Bis pt a deveni Bis. Spunem
despre Bis că este casa lui D, dar El
dorește să locuiască în noi, de aceea
venim la Bis. Obs cineva că atunci când
Hr s-a zămislit la Bunavestire în Nazaret
s-a numit de Gavriil Mt 1,23 Emanuel
care înseamnă D este cu noi. Pironit pe
cruce pe Golgota Hr D a fost pentru noi.
Zicem în Crez s-a răstignit pt noi în zilele
lui Ponțiu Pilat. Iar la Pogorârea DS în
vedem pe D în noi în inimile nostre, cum
ne rugăm în rugăciunea începătoare:
Împărate Ceresc Mângăitorule Duhul
Adevărului ...vino și te sălășluiește întru
noi. De aceea s-a pogorât Duhul Sf în Ap
pt că stăruiau în citirea Scripturi, rug și
în frângerea pâinii. și a făcut din ei ceea
ce nu erau înainte, au făcut din ei un
singur corp, a făcut din ei Biserică Noi
toți L-am primit pe însuși Duhul Sf.
Imediat după ce am fost scoși din
cristelniță am primit pecetea darului DS.
Am fost unși fiecare dintre noi cu Sf și
Marele Mir pe principalele părți ale
corului: frunte ochi nări piept, spate,
mâini și picioare. Odată cu venirea DS în
viața nostră fiecare dintre noi a devenit o
biserică vie, o bis în care locuiește D. Cei
care se împărtășesc de DS trebuie să fie
duhovnicești și trebuie să fie sfinți. Altfel
înseamnă că nu ne-am întâlnit cu Duhul
Sf. La fel dacă ne întâlnim cu Fiul lui D.,
cu Iisus Hr și credem în El și ne unim cu
El trebuie să fim fii ai lui D. Și fiind frați
între noi suntem copii Tatălui și crescând
în unire au D suntem părinți duhovnicești.
Iată care este Taina Sfintei Treimi care
este înscrisă în numele lui D. taina Tatălui
a Fiului și a Duhului Sf.
Acum știm în duminica aceasta aflăm care
este rostul prezenței DS în Bis. Este acela
de a ne sfinți viața, de a deveni fii ai lui D,
frați și părinți trupești și sprirituali. La
sfințenie nu se poate ajunge decât pe calea
omeniei. Știți proverbul să fi domn e o-
ntâmplare, a fi prost nu-i de mirare, a fi
om e lucru mare.
Pt noi creștinii ortodocși sfinții MD pe
care o cinstim, au o cinste care i se
datorează lui D cel care a lucrat minunat
prin aceștia. D a transform trupurile
acestor sfinți prin harul dumnezeiesc în bis
vii.Strarea de sfințenie este una firească în
Bis. A fii sfânt înseamnă a trăi după
cuvântul lui D.
Cinstirea sfinților înseamnă privirea către
modelul vieții lor. Credința că sfinții sunt
mijlocitori înaintea lui D. este de mare
ajutor. A fi sfânt înseamnă a fi și
mărturisitor. Mt 10,32 Primii sfinți așezați
în calendarul bis au fost martirii. Martir
înseamnă și mărturisitor a lui Hr. ce au
mărturisit ei? Că mai presus de orice în
această lume prețuiesc viața în Hr. Cineva
a făcut un inventrar al numelor de sfinți pe
care îi avem în sinaxarele noastre și a
numărat peste 7 mii, ori ei sunt mult mai
mai mulți. Programul sfințeniei noastre
este dat imediat după Sărbătoarea
Cincizecimii când începem să citim Ev Mt
cap 5-7, așa numita predică de pe munte.
Dacă vrem să știm cum se ajunge la
sfințenie avme un program în faimoasa
predică de pe munte. Avem și exemple de
sfinți în fiecare zi, nu ne rămâne decât să o
punem în aplicare. Se deschide perioda sf
Ap Petru și Pavel. Ei sunt rezumatul
sfințenie. Ce înseamnă să postești: să nu
mănânci până la 15 în fiecare zi, să
flămânzești așa cum au flămânzit Ap
aproape 40 de ani pe drumurile Palestinei,
au plătit cu viața și cu suferințele lor
dragostea pt DIH, noi nu o plătim cu
nimic, nici măcar timpul liber nu i-l dăm
lui D. Cu hrănirea din trupul și sângele lui
Hr și cu mâncare din cuvintele Ap.
Această sărbătoare să fie pt fiecare dintre
noi ca un memento al Cincizecimii noastre
personale pe care am trăit-o fiecare dintre
noi când am fost botezați. așa să dea
Domnul ca fiecare dintre noi să fim
biserici pt cei de lângă noi. Amin.
Mâine sărbătoare Naștere Sf Ioan Bot
Sânzâienele ziua iei românești azi vec 18.
Miercuri vineri slujbă de la ora 8. Sâmbătă
de Sf Ap vom sluji în parohia Făget
autobusul pleacă de la ora .... se mai pot
înscrie ... costume populare, Cornel
podoaba noua copertină suport metalic.
173

În Duminica Rusaliilor noi am prăznuit care am participat astăzi sunt viețile noastre a
întemeierea Bisericii. Prima duminică după celui botezat în primul rând, ale nașilor, ale
Rusalii este numintă a tuturor sfinților, a celor părinților și ale noastre ale tuturor. Toată
care își trăiesc viața lor în cadrul Bis. Toți comunitatea este responsabilă de creșterea unui
sfinții sunt sărbătoriți astăzi atât cei știuți cât creștin, nu doar nașii, părinții și rudele pentru că
mai ales cei neștiuți. Strarea de sfințenie este toți formăm trupul lui Hr.
una firească în Bis. Sfinții sunt roadele D.Sf în
Bis. fiecare Sf nu este altceva decât o Bis a lui
D. Noi toți venim în Bis pt a deveni Bis.
Spunem despre Bis că este casa lui D, dar El
dorește să locuiască în noi, de aceea venim la
Bis. De aceea s-a pogorât Duhul Sf peste Ap pt
că stăruiau în citirea Scripturi și-n frângerea
pâinii. și a făcut din ei ceea ce nu erau înainte,
au făcut din ei un singur corp, a făcut din ei
Biserică. La pogorârea Duhului Sf s-a petrecut
apariția a ceva nou în lume. Iar această noutate
o reprezintă Bis. Din păcate bis pentru noi cei
de astăzi a ajuns să însemne o construcție, un
locaș de zid, care are turle, are alt tip de
ferestre, și spațiul interior e amenajat într-un
anume fel. Ori bis nu se rezuma la așa ceva.
Pentru că primii creștini nu au avut nici turle
nici ferestre nici clopot, nimic din toată această
dispunere spațială arhitectonică, artistică.
Această dispunere ar trebui să ne învețe, ceea
ce nu prea știm noi cei de astăzi. Creștinii
primelor secole erau ei înșiși biserica
Dumnezeului celui viu, de aceea puteau să se
adune în case obișnuite. Biserica nu este doar
locașul de zid, ea este doar o anvelopă, un
veșmânt exterior al unei taine, iar taina este
dumnezeiasca Lit. Prin taina Botezului noi
putem să ne împărtășim de toate tainele Bis.
Prin botez noi devenim oameni noi așa cum
spune sf Ap pavel în versetul pe care vi-l repet
II Cor 5, 17. Nu te poți apropia de D și să rămâi
rob al păcatului pentru că Dumnezeu te
înnoiește. Așa cum haina pruncului este
luminoasă este albă, imaculată așa ar tebui să
fie și faptele sale. Astăzi am ajuns la marele
paradox că poți să fii creștin și să nu vii
niciodată la Bis. poți să fii botezat și tu să nu ai
nicio obligație față de Cel în care te-ai
îmbrăcat. Sau să vii la bis ocazional la motive
festive. și cel ce vine la Bis vine ca spectator.
Închei prin a vă spune că cel mai bun
comnetariu că am înțeles taina noii creației la
 174
Mt. 4, 19-20 în duminica de astăzi a 2 a după
R. Bis ne pune spre meditație duhovnicească un
text în care ni se spune despre chemarea Ap. la
slujirea de propovăduire și de urmare a lui Hr.
DIH se întâlnește cu Ap în timp ce aceștia
munceau, încercau să-și câștige pâinea lor de
zi cu zi din pescuit. Prima dată îi cheamă pe
Andrei și pe Petru iar apoi pe fiii lui Zebedeu,
Iacob și Ioan. Ev Mt ne spune că imediat,
deîndată cei 4 ucenici l-au urmat pe Hr. fără să
se mai gândească ce înseamnă a fii pescar de
oameni, sau ce presupune urmarea lui Hr. Ap
sunt luați prin surprindere așa cum este luat
fiecare slujitor al Bis. Ucenicii aceștia îl
urmează pe Domnul fără să-i ceră niciun fel de
explicație. Nu știau nici ce înseamnă a fii
pescar de oameni. Iacob și Ioan l-au lăsat pe
tatăl lor lângă barcă și l-au urmat pe Hr. nu s-a
întrebat: Doamne ce vom face cu cei din
familia noastră. Cum vom trăi dacă te vom
urma? Niciunul nu a întrebat așa ceva. Pur și
simplu l-au urmat pe Hr. chemarea lui
Dumnezeu a fost irezistibilă. Dacă Hr ar veni
acum și ne-ar spune uite tu cutare cutare vino
după mine. Am merge? Mulți am refuza cel
puțin nu acum până îmi mai aranjez lucurile.
De ce? Pentru că pe primul loc în viața noastră
sunt propriile dorințe. Domnul să ne ajute să
avem și noi această promtitudine a Ap de a-L
urma pe Hr integral.
Poezie despre Bis care este un atelier de
sfinţenie în care noi devenim mai buni aşa cum
spune Maxim Mărturisitorul. Poezie de Traian
Dorz.
Bisericuţă Transilvană,
tu pari un psalm sfios şi sfânt,
uitat de îngeri pe-o sprânceană
mai mult de cer ca de pământ.
Ce sfinţi ţi-au măiestrit fiinţa,
din ce divini stejari şi brazi,
că tu ne-nveşniceşti credinţa
şi dragostea ne-o ţii şi azi!
Ce Soare ţi-a sfinţit aúra
din vârful unghiului divin,
că şi-azi, lumina şi căldura,
întregi în noi, din El ne vin!
Ce taină-i orişice icoană,
ce jertfă-i orişicare dor,
că-n orice zid, când plânge-o Ană,
moare-un Manole-ntr-un izvor!
Ai numai lacrimi şi iubire
la orice-ncheieturi de trunchi;
spre sfânta ta alcătuire
nu pot să vin, numa-n genunchi.
…Bisericuţă Transilvană,
azi pari un grai tăcut şi frânt,
a-nştiinţare şi-a dojană
că noi uităm un legământ…
Vino după mine! Este la imperativ. Asta
înseamnă ascultare. Ne spune cuvântul lui D că
cine nu ascultă în lucrurile mici nu va asculta
nici în lucrurile mari. Până să ajungem să
ascultăm de D trebuie mai întâi să ascultăm de
părinți, să ascultăm de soț. Duhul Sf se dă
doar celor care ascultă de El. Lc.6,46. De ce
îmi spuneți Doamne Doamne dacă vă
blestemați, nu veniți la Biserică, dacă vă dați
toți banii pe băutură, dacă vă înșelați nevestele.
Mulți sunt cu Dumnezeu pe buze puțini îl au și
în inimă. Vino după mine înseamnă pocăință
înseamnă supunere. Mt 11, 29-30. Cine pune
mâna pe plug trebuie să are să nu se uite în
spate. Vino după Mine presupune și dedicare.
În clipa aceea spune Ev. că au lăsat totul. Nu-ți
cere D să renunți la viața ca și martirii îți cere să
renunți la acele bucăți din viață care te
îndepărtează de El. Trebuie să-i dăm lui Iisus
totul din viața noastră pt că și El a dat totul.
Punga cu bani a dat-o lui Iuda. Trupul și l-a
lăsat lui Iosif din Arimeateea. Pe Maria a lăsat-
o lui Ioan, Hainele le-a lăsat soldaților, pacea
Sa sufletească a lăsat-o ucenicilor. Pacea Mea o
dau vouă. Evanghelia a dat-o lumii.
Azi îi pomenim și pe toți sfinții neamului
nostru. Ei nu au făcut altceva decât să ia aminte
la această pildă a Ap de urmare a lui Hr. D
ne-a dăruit f mulți sfinți din neamul nostru pe
care ar trebui să-i cinstim mai mult. Cum putem
face lucrul acesta? În primul rând citindu-le
viaţa şi urmându-le credinţa. În calendarul
nostru f uşor îi putem identifica pt că sunt
trecuţi cu culoare albastră. 1 Tes. 4, 3; 7 Din
darul lui D poporul nostru a avut sfinți încă din
primele sec. Începând cu Sf Ap Andrei până la
martirii care au murit în închisorile comuniste
mărturisindu-și credința. Simion Mehedinți într-
o carte intitulată creștinismul românesc spunea
fiecare dintre noi și tot neamul românesc la un
loc atâta valorează cât a înțeles și cât pune în
practică din Ev DIH.
 175
Mt. 4,18-19 Bis ne pune spre meditație
duhovnicească un text în care ni se spune
despre chemarea Ap. la slujirea de
propovăduire și de urmare a lui Hr. DIH se
întâlnește cu Ap în timp ce aceștia munceau,
încercau să-și câștige pâinea lor de zi cu zi din
pescuit. Prima dată îi cheamă pe Andrei și pe
Petru iar apoi pe fiii lui Zebedeu, Iacob și Ioan.
Ev Mt ne spune că imediat, deîndată cei 4
ucenici l-au urmat pe Hr. Vino după mine!
Este la imperativ. Asta înseamnă ascultare. Ne
spune cuvântul lui D că cine nu ascultă în
lucrurile mici nu va asculta nici în lucrurile
mari. Până să ajungem să ascultăm de D trebuie
mai întâi să ascultăm de părinți, să ascultăm de
soț. Duhul Sf se dă doar celor care ascultă de
El. Lc.6,46. De ce îmi spuneți Doamne
Doamne dacă vă blestemați, nu veniți la
Biserică, dacă vă dați toți banii pe băutură,
dacă vă înșelați nevestele. Mulți sunt cu
Dumnezeu pe buze puțini îl au și în inimă.
Vino după mine înseamnă pocăință înseamnă
supunere. Mt 11, 29-30. Cine pune mâna pe
plug trebuie să are să nu se uite în spate. Vino
după Mine presupune și dedicare. În clipa
aceea spune Ev. că au lăsat totul. Nu-ți cere D
să renunți la viața ca și martirii îți cere să
renunți la acele bucăți din viață care te
îndepărtează de El. Trebuie să-i dăm lui Iisus
totul din viața noastră pt că și El a dat totul.
Punga cu bani a dat-o lui Iuda. Trupul și l-a
lăsat lui Iosif din Arimeateea. Pe Maria a lăsat-
o lui Ioan, Hainele le-a lăsat soldaților, pacea
Sa sufletească a lăsat-o ucenicilor. Pacea Mea o
dau vouă. Evanghelia a dat-o lumii
I Ptr. 1, 15 Dacă duminica trecută a fost
numită a tuturor sfinţilor amintind de lucrarea
Duhului Sfânt în Duminica aceasta cercul
cinstirii sfinţilor se restrânge şi azi îi pomenim
în mod deosebit pe Sf români. Din darul lui D
poporul nostru a avut sfinți încă din primele
secole. Este cunoscut Sf Ap. Andrei care ne-a
încreștinat. Sec al XX a avut cei mai mulți
sfinți din istoria neamului nostru. Sunt f mulți
creștini care au murit în temnițele comuniste pt
credința lor, fiind de o mare înălțime
duhovnicească. Așadar neamul românesc nu
este lipsit de sfinți așa cum spunea mitropolitul
Dosoftei al Moldovei. Spunea el: D. sfinția Sa
niciun neam nu-l lasă neparnic de darul
sfințeniei. Iar un mare român Simion Mehedinți
în cartea sa Creștinismul românesc:
Fiecare dintre noi și tot neamul românesc la un
loc atâta valorează cât a înțeles și cât a pus în
practică din Ev DIH. Ieri a fost înmormântat un
mare părinte al Bis. E vorba de Mina Dobzău de
la Huși cel care l-a botezat pe evreul Nicolae
Steinhardt în închisoare Jilava.
A fost un neastâmpărat mărturisitor. Când a
văzut că orele de reglie erau îndepărtate din
școală nu a stat liniștit în obștea mănăstirii, ci s-
a plasat pe sine împotriva curentului și a avut
parte de prima sa întemnițare. Când a văzut că
inima bisericii, adică mănăstirea calugării,
călugărițele, sunt alungați din sfintele mănăstiri,
a cerut ca mănăstirile să nu se închidă. Alți ani,
pentru această îndrăzneală și mărturisire, i-a
petrecut în diferite închisori ale țării. Același
neastâmpăr misionar l-a făcut să nu tacă într-o
vreme în care cam toată lumea tăcea. Cu un an
înainte de Revoluție iarăși merge la închisoare,
pentru că cerea conducerii de atunci să oprească
valul îndocrinării ateiste din țară.
Sâmburele sfințenie îl primim toți atunci când
ne-am botezat Gal. 3,27. Dar acest sâmbure
trebuie să germineze să se dezvolte și să crească
până la statura bărbatului desăvârșit. Acest
sâmbure de sfințenie vine de la D de sus,
imporant este ca și noi de jos să lucrăm la
sfințirea vieții noastre. Sf Pavel Evr. Spune că
Domnul din cer revarsă ploaia peste pământ, iar
noi lucrăm pământul îl arăm săpăm, plivim.
Oricât de multă ploaie ar trimite D dacă noi nu
lucrăm nu va crește nimic și invers oricât de
mult am lucra dacă D nu dă ploaia nu crește. La
sâmburele de sfințenie pe care l-am primit la
Botez să adăugăm efortul nostru în fiecare zi
faptele noastre bune, citirea din cărți sfinte, să
ne rugăm măcar 5 minute dimineața și seara,
participarea la Sfânta Liturghie spovenania și
împărtășinea să le primim mai des și după
îndemnul Sf Ap Petru să fim sfinți în toată
petrecerea vieții noastre.
176
Duminica de astăzi ne ține în aceeași
tensiune ca și în duminica trecută. Suntem
în duminica a 2 după Pogorârea Duhului
Sf. este mai corect decât sărbătoare
Rusaliilor, care este o plantă. Pogorârea
Duhului Sf nu are de-a face cu nicio roză
cu niciun trandafir, are de-a face cu
culoarea roșie. Azi ne aducem aminte că
Duhul Sf s-a coborât în limbi de foc peste
ucenici și peste toate națiunile. Ca și Iisus
Hr deși este evreu, mântuirea este din
iudei însă nu este doar pt iudei. Duhul
Sf suflă prin Iisus Hr cel înviat unde vrea.
DIH se întâlnește cu Ap în timp ce aceștia
munceau, încercau să-și câștige pâinea lor
de zi cu zi din pescuit. Prima dată îi
cheamă pe Andrei și pe Petru iar apoi pe
fiii lui Zebedeu, Iacob și Ioan. Ev Mt ne
spune că imediat, deîndată cei 4 ucenici l-
au urmat pe Hr. Vino după mine! Este la
imperativ. Asta înseamnă ascultare. Ne
spune cuvântul lui D că cine nu ascultă în
lucrurile mici nu va asculta nici în
lucrurile mari. Până să ajungem să
ascultăm de D trebuie mai întâi să
ascultăm de părinți, să ascultăm de soț.
Duhul Sf se dă doar celor care ascultă de
El. Lc.6,46. Iisus le spune doar atât Ap:
vino după mine. Dintr-o simplă privire
răscolitoare au lăsat toate și au mers după
El. A fost jocul privirii și abandonul pt
Iisus Hr. Rolul Ap este acela de a construi
un nou popor al lui D un popor de sfinți,
un popor al iubirii, al blândeții.
Este duminica turor sfinților români, adică
a tuturor oamenilor care pot deveni sfinți.
Nu este o duminică a excluziunii, nu este
doar o duminică a tuturor sfinților români,
ci are un alt sens de incluziune care să ne
includă și pe noi. Acesta este mesajul pe
care Mântuitorul îl adresează ucenicilor,
spunându-le foarte clar. Mt.10,32. Nu este
un simplu schimb de servicii, mi-ai făcut
un bine îți fac și eu un bine. Pentru că
binele pe care D ni-l face depășește cu
mult orice fel de bine pe care noi îl putem
face în numele lui D. Jertfa Mânt pe
cruce are sens numai în măsura în care noi
o înțelegem și putem să ne folosim, să
profităm de ea câștigând viața veșnică.
Duminica de astăzi este duminica tuturor
posibilităților de a moșteni Împărăția
Cerurilor. Gândiți-vă că noi în calendar îi
avem pe sfinții români trecuți cu cerneală
albastră. Avem sfinți cărurari, sfinți țărani,
negustori, pelerine, ierarhi, voievozi sfinți
care știau să citească, sfinți care nu știau,
înalți scunzi, blonzi bruneți, având toate
meseriile posibile și imposibile pentru
epoca respectivă. De la Ap Andrei care a
murit martiric pe o cruce în formă de X
până la cei care au murit în închisorile
comuniste. Biserica lui Hr dă mărturie
permanent în diverse forme, nu doar prin
sânge ci și prin faptele bune, prin prezența
ei în viața fiecăruia dintre noi și mai ales
prin rugăciunile pe care le ridică la ceruri.
Biserica este a tuturor românilor care toți
pot deveni sfinți indiferent de condiția lor.
De vom crede vreodată că vom atinge
sfințenia fără să fim atenți la semenul
nostru, la verificarea omenității
raportându-ne la semenul nostru ne
înșelăm amarnic. Dacă i-am întreba pe toți
sfinții pomeniți astăzi, voi cum ați ajuns
sfinți. Ne-ar spune: am învățat mai întâi să
fim oameni. Mai întâi nu l-am disprețuit pe
fratele nostru când a greșit și nu ne-am
bătut cu pumnul în piept că noi nu am
greșit. Când a căzut cineva nu l-am mai
împins și noi ci, nu am râs de el, dacă am
putut i-am dat mâna. Dacă am văzut că
cineva greșește nu l-am ironizat, nu l-am
arătat cu degetul, dacă am putut l-am
îndreptat dacă nu ne-am rugat pentru el.
Dacă ne-a dat Dumnezeu ceva am știut să
dăm și altora. Asta am învățat de la D care
ne-a chemat să fim sfinți precum El sfânt
este.
177
178

Iar după înălțarea Domnului vine prin Apostoli. Orice sfânt e un păcătos îndreptat și pocăit. La evrei cel care vroia să devină rabin discipolul își
alegea învățătorul. După care se muta în casa lui și stătea 20 de ani. De la 5 ani până la 30 de ani. Nu ca la noi că venim 3 ani și devii teolog, bine că
tradiția noastră a știut să limiteze la câțiva sfinți. Un popor care va suferii îngrozitor. Cântarea uneori ne deturnează atenția de la ceea ce spunem fiind
focusați pe linia melodică. Ești fericit când ești în doliu ca asta înseamnă cuvâtntul grecesc pe care l-am tradus cu cei ce plâng. Ești fericit când ești
persecutat pt dreptate. Când ți se iau toate inclusiv viața. Suntem fericiți dacă îl avem pe Iisus Hr și pe Duhul Sf. dacă nu îi avem pe cei 2 nu se poate
să nu fim fericiți. Câte certuri nu apar între creștini să ne gândim după 1989 când s-au dat pământurile în sate, procese infernale, te bucuri când îți ia
cineva portofelul. Te bucuri când știi că renunțarea ta la tine cu D și în schimb toate averile tale te îndepărtează de El. Că ce folos că ai de toate ai
femei mașini case și spun ca cel din Ev suflete ai destule bunătăți mănâncă, bea, veselește-te.
179
Suntem în duminica a 6 după Paști în care am
auzit despre vindecarea unui orb din naștere.
Minunea aceasta este fără îndoială un fapt
excepțional. În Scriptură găsim ami mute
vindecări de orbi. Ne vorbește Mt despre
vindecarea a doi orbi și a unui mut în cap 9.
Despre un alt orb pe care știm și cum îl chema,
Bartimeu ne vorbește Mc în cap 10 din
Evanghelia Sa. Acesta striga către Mânt. Iisuse
fiul lui David mântuiește-mă! Mulțimile îl
opreau iar el le-a biruit și a primit vindecare.
Această minune o găsim și la Lc care era medic
și care insistă pe alte detalii în cap 18. iar în
această perioadă pascală Sf Ion consemnează
minunea vindecării acestui orb din naștere.
Sigur putem să cădem în ispita de a compara
minunile să spunem că una este mai mare decât
cealaltă. Că învierea unui om mort de 4 zile e
mai importantă decât vindecarea unui orb din
naștere. Am greși dacă am face lucrul acesta.
Pe Ev In nu vindecarea în sine îl
impresionează, ci ceea ce a iscat ea. Hr i-a făcut
pastă din țărână și l-a trimis să se spele pe orb
la scăldătoarea Siloamului. Tot orașul sfânt se
zguduise din temelii auzind de această minune.
Era un orb pe care toți îl cunoșteau din
copilăria lui afară la periferia societății
întinzând mâna și cerșind. Ce face DIH? Îl
vindecă trupește de neputința lui. Ne spune
Scriptura că s-a întors văzând. A plecat la
Sioam uns cu mâl pe ochi și s-a întors văzând.
Dar pe Ioan Evanghelistul nu asta îi atrage
atenția. Minunea vindecării orbirii s-a produs
înlăuntrul său. Vindecarea orbului a adus și
izolarea lui. Primii l-au îndepărtat prietenii și
cunoscuții ceilalți cerșetori probabil. Nu e
acesta cel ce cerșea probabil că se făcea, era
viclean. Apoi fariseii l-au chemat la templu și
l-au judecat aspru. I-au adus părinții care de
frică s-au lepădat de fiul lor. El însă a
mărturisit tuturor cât bine i-a făcut lui Domnul.
Cu toate acestea orbul nu a fost înțeles de
nimeni. Pt că oamenii se refereau numai la
orbirea fizică. Dar la orbirea sufletului n-ar fi
trebuit să se gândească. Mât mărturisește în Ev
In 8,12. Hr este fântâna luminii, este izvorul
vederii noastre nu doar fizice cât mai ales
sufletești. Mama când își ia pruncul la sân nu-l
privește numai cu ochii fizici și îl privește și cu
sufletul ei.
Această vederea duhovnicească ne-o arată Ev
de astăzi, punându-ne în față două timpuri de
vedere. Una fizică și o vedere spirituală. Când
mergem la duhovnic de multe ori simțim că
părintele citește ca într-o carte în noi. Părintele
Paisie Olaru de la Sihăstria când vedea că omul
care se spovedea se rușina să-i spună ce-l doare
spunea: frate dar oare nu s-a întâmplat să faci și
cutare lucru? Și omul rușinat spunea Da
părinte. Oamenii se vedeau văzuți în adâncul
sufletului său. Se spune că la Sf. Munte Athos
trăia un om duhovnicesc orb din naștere.
Ucenicii îl iubeau f mult și-l călăuzeau de-o
parte și de cealaltă spre biserică, spre trapeză,
spre ateliere unde lucra și el ceea ce se numește
rucodelie. Mănăstire veche afumată pt că acolo
bisericile nu sunt luminate elecric, cu pictura
înnegrită de fum. Călugării au decis să refacă
pictura iar în spate era două profiluri de sinți
care nu se mai puteau identifica nici citi numele
lor. Iar călugării se întrebau unul pe altul cine o
fii. Și părintele bătrân a pus mâinile pe-o icoana
și cealaltă mână pe următoare și a zis: aceasta
este sfânta Ecaterina iar aceasta este împărăteasa
Elena. Au rămas uimiți tinerii părinte de unde
știi aceasta ? una este slava Sf Ecateria și alta
slava împărătesei. Iată un exemplu de nevedere
fizică și de vedere duhovnicească. Noi nu vom
ajunge la măsura aceasta dar să fim încredințați
că suntem văzuți de D. el ne privește cu ocii
iubitori de Părinte. Din păcate noi nu realizăm
acest dialog al vederii cu D. Câți dintre noi am
privit un semen de-al nostru în ochi și am zis: În
ochii tăi îl văd pe D. această nevedere a noastră
a lui Hr în semenii noștri arată cât de orbi
suntem. Sau câți dintre noi privind într-o icoană
am încercata să trecem prin icoană cu ochii
Dicolo cu D mare? De aceea într-un bob de
lumină cât un sâmbure de mac din candelă poate
să te lumineze interior și să ai cele mai
frumoase experiențe. Un gânditor Andre
Frossard a scris o carte D există eu l-am întâlnit.
Era fizicean nu credea în D și într-o seară
plimbându-se prin Paris a intra într-o bisericuță
și acolo la lumina candelei l-a văzut pe Mânt
precum este. În aceea clipă s-a tansformat total
devenin alt om. L-a văzut pe Domnul, care îl
privea. Fericitul Augustin spunea: Te-am văzut
târziu frumusețe străină atât de veche și atât de
nouă. Să mergem la casele noastre și să-L
vedem pe Hr cum lucrează pentru noi prin toate
căile, de la omul pe care nu-l iubim și până la
cel mai drag om nouă. De la îndoielile noastre
până la cele mai mari certitudini. Orbul de astăzi
ne dă acest exemplu prin însăși viața sa. De
aceea să zicem din toată inima rugăciunea
aceasta Vino Iisuse, fii lumina vieții mele , ca să
pot și eu să fiu lumină pt alții! Amin
180
181
Așa cum ați auzit în slujba sărbătorii de astăzi îl
sărbătorim astăzi pe cel mai mare om născut
din femeie pe înaintemergătorul Domnului,
hotarul profeților și începătorul Ap. Ioan Bot.
La o judecată superficiala am putea crede că nu
ar avea nevoie de cineva care să-I pregătească
calea. Dacă ne uităm la textul Ev de astăzi
vedem că înaintemergătorul Domnului
pregăteaște sufletele oamenilor pentru a-L
primi pr F lui D făcut om.
Nașterea Fiului lui D a fost singurul lucru nou
sub soare, cel mai mare eveniment din istoria
umanității, nu avea cum lumea să fie pregătită.
A fost nevoie de un înaintemergător care să
pregătească inimile oamenilor ca să îl poată
vedea și înțelege pe Fiul lui D făcut om. Lucrul
acesta este f logic. Dacă ne uităm la viața Mânt.
vedem că este discret când vine în lume ca om
și după aceea. Iar această discreție nu poate să
îl facă vizibil pentru cei care nu sunt pregătiți
să-L vadă. Înaintemergătorul are acest rol de a
spune oamenilor că s-a apropiat Împărăția
Cerurilor în persoana lui Iisus din Nazaret.
Sărbătoare de astăzi ne arată modul în care s-a
născut Sf. Ioan Bot. Ev ne spune că prăinții lui
erau înaintați în vârstă, aveau o viață curată se
rugau și își doreau mult un copil, aflăm aceasta
din ceea ce-i spune îngerul preotului Zaharia,
rugăciunile ți-au fost ascultate și iată Elisabeta
va avea un prunc pe care îl veți chema Ioan,
Dumnezeu se milostivește sau darul Domnului.
Cu toate că au avut o viață curată nu au avut
prunci foarte multă vreme. Și noi în unele
momente am putea să considerăm că suntem cu
o viața bună și suntem îndreptăți să credem că
cerințele noastre se îndeplinesc. Dar D nu este
ca un contabil care pedepsește imediat un rău
făcut și răsplătește repede un bine făcut. Uneori
îl lasă pe cel drept înr-o așteptare prelungită pt
ca apoi să îi ofere mai mult decât s-ar fi așteptat
să primească. Ioan s-a născut în mod minunat
din oameni foarte învârstă, ca și Isaac din
Avraam, dar asta nu înseamnă că doar copii
născuți în mod minunat sunt minuni ale lui D.
Înțelegem din această săbătoare că orice copil
este darul lui D. Orice om care se naște este
voit de D este în planul lui D. este o persoană
unică și irepetabilă, nu se mai repetă vreodată.
Dacă e darul lui D trebuie primit și acceptat ca
atare. Nu este produsul nostru nu este doar
rezultatul unirii cromozomilor ci este darul lui
D. Mentalitatea aceasta care îl transformă pe cel
care se naște ca pe un obiect al nostru ca și o
sumă de bani. Am un copil am doi am zece. Ca
și cum am zice am o sută de lei am trei.
Mentalitatea aceasta este fără D promovază
avortul sau euthanasia, când un om să existe sau
nu. Orice copil este minunat pt că noi nu
participăm conștient la alcătuirea lui. Viața este
mai mult decât biologie, este mai mult decât
psihologie este o taină al lui D. Dacă în perioada
aceea o familie fără copii era o familie rănită,
astăzi această taină a nașterii de prunci este
refuzată de mulți dintre noi prin diverse
tenhnici. Mulți refuză foarte mult momnetul
căsătoriei pentru a-și trăi viața.
Uitându-ne la viața Sf Ioan Bot am putea
înțelege de ce un copil în viața noastră ar avea
rost? Pt că un copil ne învață să trăim pentru
altcineva. Atunci când învățăm să trăim și
pentru alt om noi învățăm să trăim pentru D.
Sf Ioan Bot se naște și nu trăiește pentru sine, El
Hr trebuie să crească iar eu să mă micșorez.
In.3,30. Spiritualitatea creștină ne spune că este
esențial să trăim pentru Hr. Cuvintele lui Hr,
viața lui să ne fie dragi, să ne placă să-L
admirăm pe El. Un creștin ar trebui ca în fiecare
dimineață când se trezește ar trebui să-și
amintească că cineva a murit pt el. Ca și cinvea
care a fost salvat de la moarte de un medic și
toată viața îl pomește pe acel medic pt că l-a
făcut sănătos. Aceste cuvinte al sf Ioan le putem
vedea și în data la care sărbătorim nașterea lui.
Zilele acestea noi am avut slostițiu de vară, când
avem cea mai lungă zi și cea mai scurtă noapte.
După această dat ziua scade iar noaptea crește.
Este în conforimitatea cu aste cuvinte In.3,30.
Iar când se naște Mânt este solstițiu de iarnă
când ziua este cea mai mică iar noaptea cem mai
mare, și după ce se naște Hr ziua începe să
crească și noaptea să se micșoreze.
182
Duminica a 3 după Rusalii. Mt.6, 33 rezumă
toată predica de pe munte. În limbajul Ev Mt
cer înseamnă D, pt că evreul nu folosea
cuvântul D ci spunea Cel din Cer. Împărăția
cerurilor nu este a norilor ci a lui D. pe acest
pământ așa cum zicem în rugăciunea Tatăl
nostru. Ce ne cere de fapt D.? Voi ucenicii mei
să vă gândiți cu să realizați împărăția mea,
adică a iubirii, a iertării pe această lume. Voi să
faceți voința Mea pe pământ și Eu mă voi
ocupa de cele materiale, de mâncarea voastră,
de îmbrăcămintea voastră, de băutura voastră.
Ce lucru uimitor. Din păcate noi facem exact
invers ne ocupăm cel mai mult de lucrurile
materiale și de D ne aducem aminte înainte de
moarte. Știe D că avem nevoie de lucruri
materiale pt că este Tată, dar nu ele trebuie să
fie prioritatea. Împărăția lui D apare în NT de
150 de ori. Împărăția lui D e de fiecare dată
când participăm la dumnezeiasca Liturghie de
fiecare dată când ne împărtășim cu Sfintele
Taine. Dar din păcate nu sesizăm prezența ei fie
o părăsim f repede. Se întâmplă la fel cum a
pățit o doamnă f săracă și care a apelat la
părintele paroh să-i dea un ajutor pentru
supraviețuire. Între timp băiatul ei a reușit să
plece în străinătate și acolo a găsit un serviciu
bun. Din banii câștigați îi trimitea mamei sale
în fiecare lună câte 100 de eur. Bătrâna primea
scrisoarea și acea bacnotă de 100 de euro însă
neștiind ce sunt acele bilete le punea în Biblie.
După 2 ani văzând că situația ei e tot la fel o
întreabă părintele paroh. Ce s-a mai întâmplat
cu fiul tău se descurcă vă mai ajută și pe dvs.
Părinte nu știu, după ce îmi scrie ar fi bine, în
fiecare lună îmi trimite câte o scrisoare și o
fotografie eu le-am adunat pe toate în Biblie
când o veni o să-l întreb ce înseamnă. S-a dus
părintele și a văzut că era o sumă destul de
mare de bani trimisă de feciorul femeii sărace.
Împărăția cerurilor este la fel. Este la
îndemâna noastră și noi nu știm ce să facem cu
ea. Procedăm ca și această bătrână, punem
Împărăția lui D în Biblie și nu ne hrănim din ea
nu intrăm în duhul ei. Dacă privim la noi
înșine vedem că aproape tot timpul
suntem îngrijorați. o sumedenie de
gânduri ne trec prin minte și în somn
suntem îngrijorați de ce o să se întâmple
cu noi cu sănătatea noastră cu averea
nostră, cu copii noștri. Încât am putea
spune că îngrijoratea este definiția vieții
nostre. În fața aceste îngrijorări auzim
cuvântul lui D Mt 6,25-26.
Aceasta este învățătura Domnului Iisus Hristos.
Nu tragem de aici concluzia că nu ar trebui să
muncim, să avem grijă de pâinea cea de toate
zilele, ci să nu fim covârșiți de bunurile
materiale, de alergătura după bunurile materiale.
Sf Iac în epistola sa, a constatat că unii sunt
robiți totalmente de bunurile materiale. Au
multe griji și cred că ei vor pune la cale întreaga
lume nerealizând că mâine s-ar putea să nu mai
fie. Și iată ce spune Iac 4,13-15: Încă din Legea
Veche oamenii înțelepți ai lui Dumnezeu
realizau că grija de multe te înstrăinează și de
preocupările spirituale, te îndepărtează și de
semenii tăi, ba te îndepărtează și de tine însuți.
Sir. 31,1-2 Aceasta este realitatea. Nu numai
Sfânta Scriptură, dar și literatura noastră clasică
ne învață că nu trebuie să fim robiți de multe, să
avem în sufletul nostru duhul grijii de multe. În
Ap de astăzi D ne spune că nu înlătură suferința
din viața nostră pt că postim, ne rugăm, facem
fapte bune. Însă putem transforma suferința din
vața noastră în cale care duce către D. De ce D
îngăduie suferința? Suferința ne deprinde să
depindem de D. 2 Cor.1, 8-9 atât am fost de
apăsați peste măsură spune Pavel. Dvs nici nu
știți cât puteți duce. D nu ne-a promis cer
albastru, ne oferă cer chiar dacă este plin de
nori. Suferința pe care o îngăduie D în viața
noastră este pt a ne umple de har. D ne dă
puterea de a merge mai departe. Tot Pavel spune
în 2 Cor. 12, 7-9 că avea un ghimpe în trup, o
neputință fizică, nu precizează unde este pt ca
noi să punem acel ghimpe în orice situație.
Poate fi un ghimpe de boală, de neînțelegere la
locul de muncă.
Harul izbăvitor este cu tine în special în
probleme și-n suferințe care ne unește cu jertfa
DIH. El este Mirele Bis, care a suferit pt
mireasa Sa. pt ca mireasa să fie compatibilă este
nevoie ca să trecă și ea prin suferințe. A suferit
trădarea respingerea pătimirea pe cruce. D vrea
prin suferințele îngăduite să ne unească cu jertfa
Sa și astfel să dobândim Împărăția Sa.
Amin
183
Ev duminicii de este un fragment din
celebra Predica de pe Munte. Cu
siguranță că au fost multe cuvinte, foarte
puține au reușit Evangheliștii să le noteze,
cele mai multe le-au rămas în suflet acelor
oameni care-L ascultau. Oameni care au
coborât la casele lor zicând: niciodată nu a
vorbit cineva ca omul acesta.
Ev de astăzi ne vorbește despre gijile
vieții Mt.6,25. Părintele Paisie Aghioritul
are un cuvânt foarte frumos: simplificați-
vă viața ca să înlăturați stresul. Dacă
privim la noi înșine vedem că aproape tot
timpul suntem îngrijorați. O sumedenie de
gânduri ne trec prin minte și în somn
suntem îngrijorați de ce o să se întâmple
cu noi cu sănătatea noastră cu averea
nostră, cu copii noștri. Încât am putea
spune că îngrijoratea este definiția vieții
nostre. În fața aceste îngrijorări auzim
cuvântul lui D Mt 6,25-26.
Aceasta este învățătura Domnului Iisus
Hristos. Nu tragem de aici concluzia că nu
ar trebui să muncim, să avem grijă de
pâinea cea de toate zilele, ci să nu fim
covârșiți de bunurile materiale, de
alergătura după bunurile materiale.
Vedem la începutul Scripturii că D
lucrează 6 zile iar în a 7 a zi s-a odihnit.
D îl crează pe om după chipul său, adică o
făptura care să muncească. Ps. 103,24.
Încă din Legea Veche oamenii înțelepți ai
lui Dumnezeu realizau că grija de multe te
înstrăinează și de preocupările spirituale,
te îndepărtează și de semenii tăi, ba te
îndepărtează și de tine însuți. Scriptura ne
îndeamnă la echilibru. Ne îndeamnă
Mânt să ne ferim de îngrijorare, agitație
de frică de spaimă ca și de niște unelte ale
diavolului. Singura fică pe care ne-o
recomandă Scriptura este frica de D. Frica
de a nu ne separa de dragostea lui Hr prin
păcatele noastre, nu frica că El ne va
pedepsi. Frica de a nu ne despărți de D. pt
că diavolul care ne separă ne ia încetul cu
încetul încât fără să ne dăm seama
ajungem să nu ne mai rugăm, să nu mai ne
întoarcem spre Bis. să vorbim de rău să
batjocorim și ne-am despărțit de el.
Aceasta este frica la care ne îndeamnă Sf
Ap Pavel care este mai degrabă o
priveghere o atenție. Se spune că părinții
din Muntele Sinai de prin sec 5 – sec 10
aveau această râvnă spre priveghere spre
atenție ca să nu-l pierzi pe D. De acolo În
muntele sinai s-au făcut prima dată acele
metaniere pe care le purtai pe mână tocmai
să-ți amintești de D.
Sf Grigorie Sinaitul s-a nevoit pe muntele
Sinai iar prin viața lui de rugăciune a făcut
din acel munte un laborator duhovnicesc
ajutând mulți monahi să înainteze în viața
de rugăciune. Sf Grigorie Sinaitul ne spune
că 6 patimi ne fură liniștea sufletească.
Îndrăzneala obraznică. Atunci când crezi
că totul ți se cuvine, că te poți pronunța
asupra oricărui lucru indiferent de
competențele tale. Vedeți în perioada
aceasta de crezi sanitară, toți suntem
doctori, toți se cred specialișit dacă citesc
câte ceva foarte repede se dau cu părerea
și emit opinii fără să aibă niciun fel de
competență. 2 Lăcomia pântecelui. 3
vorba multă. 4 împrăștierea, nu mai
reușești să te disciplinezi să fi ordonat, 5
înfumurarea și a 6 a pe care o numește
doamna patimilor este părerea de sine.
Spune dânsul dacă dorim să dobândim
liniștea să ne găsim momentele noastre de
singurătate întru cunoștință și să evităm
aceste patimi care ne tulbură liniștea
sufletească.
A fost rostită pe înălțime pt ca să ne
îndemne și pe noi să ne înălțăm mintea
spre cele spirituale care sunt cu adevărat
importante. Nu în gălăgie, nu în stres ci în
liniștea ființei tale acolo poți îți poți înălța
simțirile pt a fi în comuniune cu D.
184
Îi sărbătorim astăzi pe Sfinții Petru și
Pavel. O sărbătoare care a fost marcată de
post, care ne arată importanța ei pt noi
creștinii. Ap au fost cei care prin
propovăduirea lor au răspândit cuvântul
Ev. în toată lumea. Ap sunt stâlpii Bis lui
Hr. care prin cuvântul lor au cucerit
lumea întreagă, nu este un loc astăzi în
lume unde să nu fii ajuns Ev.
Ev pe care am citit-o astăzi ne vb despre
Sf Petru. A fost un om simplu, era
pescar, că avea un temperament vulcanic,
adică se enerva f repede. Era un om f
aspru, dur probabil pt că muncea din
greu. Și iată că Hr l-a chemat să-i fie
ucenic, l-a chemat la școala apostoliei. Era
cel mai învârstă dintre Ap, verhovnicul,
dar Domnul l-a ajutat să-și vadă adevărata
lui măsură. Înainte de pătimirea Mânt Ptr
îi spune Domnului. Mt. 26. 33-34. Apoi
după învierea Mânt. de 3 ori l-a întrebat.
L-a repus în starea lui de Ap și l-a pus să
propovăduiască în Bis. Despre moartea
Ap cunoaștem că pleacă din Roma în
timpul persecuțiilor, și pe cale s-a întâlnit
cu Domnul pe care l-a întrebat: Unde
mergi Doamne. Iar Iisus i-a spus mă duc
la Roma ca să mă răstignesc în locul tău.
Este o carte care se bazează pe Tradiție.
Putem spune că de la începutul chemării
sale până la sfârșit Petru a avut și scăpări.
Însă după fiecare scăpare Petru și-a
revenit în fire. În Cezareea Petru inspirat
de Duhul Sf spune despre Hr că este Fiul
lui D celui viu. Mt. 16, 16. Iar înainte de
pătimirea Sa Pt îi spune Domnului: să nu-
ți fie ție aceasta. Adică de ce să mori? De
ce să fii pus pe cruce? Iar Iisus îi spune
piei înapoia Mea satano. După ce îi
vorbeșe despre descoperirea pe care i-a
făcut-o Tatăl iată acum îi arată că vorbește
de la cel rău. De fiecare dată Domnul îi
ajută pe Petru să găseasă calea cea dreaptă
în ceea ce face. Asta pt ca să înțelegem că
Ap au fost pe deplin oameni ca noi și au
fost chemați așa cum au fost ei cu voința
lor, cu întreaga lor viață pe care au pus-o
în mâinile lui D.
Sf Ap Pavel a fost la început un
persecutor al creștinilor. Așa cum sunt
persecutați creștinii și acum în zonele
musulmane, sau în comunism erau închiși
în temnițe pentru credința lor. Sf Pavel a
fost la început fariseu și se numea Saul, un
bun cunoscător al Legii VT. A pornit
împotriva creștinilor ascunși în Siria pt a-i
persecuta, iată că s-a întâlnit cu Hr cel
înviat și și-a schimbat viața, devenind Sf
Ap Pavel. Am auzit astăzi la Ap care s-a
citit câte a îndurat Pavel pentru credința în
Hr. și pt Ev: bătăi batjocuri
naufragiu.Vrem să fim, în ochii celorlalţi,
ceea ce nu suntem. Ne fărâmiţăm lăuntric
o viaţă întreagă pentru a părea ceea ce, de
fapt, nu suntem.
Dacă ne-am aşeza, cu maximă sinceritate,
în faţa propriei noastre conştiinţe, ne vom
da seama că este o foarte mare discrepanţă
între modul în care ne văd semenii noştri şi
cum suntem noi de fapt.
Sfântul Apostol Pavel a fost un om sincer.
Şi-a asumat slăbiciunile. Numai în felul
acesta putea să îşi adâncească conştiinţa că
el depinde de Dumnezeu, că este o fărâmă
de lut. De ce spunea Sfântul Apostol Pavel
că este puternic atunci când vorbea de
slăbiciunile sale? Ştia că în momentul în
care omul este slab, intervine Dumnezeu,
care ne face puternici şi ne putem vedea
nimicnicia firii noastre, a existenţei noastre
pământeşti
Mărturia vieții Sf Ap Petru și Pavel ne dă
nouă celor care-i cinstim mult curaj. Pt că
lumea în care tărim nu este cu nimic mai
prejos decât lumea în care au trăit Ap.
vedem și azi această persecuție care se
declanșează împotriva creștinilor. Mărturia
Ap ne încurajează să nu ne abandonăm
credința, ci să fim propovăduitori, să fim
Ap. Sigur că ne întrebăm: Cum să fiu eu
Ap. dacă nu sunt preot? Dar pe copii dvs.
cine îi învaţă cele ale credinţei. Orice am
face orice am lucra să depunem o mărturie
vie a credinţei. Adică orice fac să fac ca pt
Domnul, şi în numele Domnului. Şi aşa
devenim Ap pt lumea de astăzi.
185
Suntem în Duminica a 4 a după Rusalii
împreună cu DIH pe cărările Galileii. Am
auzit duminica trecută un cuvânt care
rezumă toată predica de pe munte,
îndemnul pe care Mânt l-a făcut nouă
tuturor. Mt.6,33. Știți cât de mult căutăm
noi împărăția cerurilor? Cât de mult
căutăm Liturghia, atât de mult căutăm
noi Împărăția Cerurilor. După care
coborând se îndreaptă spre Capernaum
cetate care devenise reședința lui. Vine la
Domnul o delegație formată din bătrânii
iudeilor. Te rugăm Învățătorule, știm că
sutașul e un păgân știm este comandant de
ocupație a nostră dar iubește neamul
nostru te rugăm pt sluga sa grav bolnavă
fă ceva. Pt că ne-a sponsorizat și sinagoga,
e om bun. Pe drum însă sutașul îi trimite
pe prietenii lui mesajul Lc.7,6. Evreii nu
aveau voie să intre în casele păgânilor pt
că se impurificau trebuia după aceea să
se curățească în mod special. De aceea
sutașul recunoaște știu că sunt necurat că
am mânile pătate cu sânge pt că asta face
un centurion trebuie să ucidă pt a nu fi
omorât la rândul său. V 7 după care Iisus
admiră cred. centurionului vindecându-i
slujitorul de la distanță. Pe lângă credință
centurionul dovedește și o autentică
smerenie. Învățăm că atunci când îi cerem
ceva lui D nu trebuie să o facem de pe
poziția omului mândru. Doamne tu trebuie
să faci asta e obligația Ta. Întotdeauna
când îi cerem lui D ceva: Doamne eu știu
că sunt nevrednic, că nu am niciun drept și
cu toate acestea te rog: ascultă-mă, ajută-
mă. De multe ori D nu împlinește rug
noastre pt că nu avem această smerenie.
Rugăciunea se face în mod smerit, când
intrii în bis la Sf Lit trebuie să
conștientizezi că D este cel mai important
iar tu nu ești decât o persoană care îi spui:
Doamne nu mă lăsa fără tine chiar dacă
sunt nevrednic. Ori noi întâi așteptăm să
se vadă minunea și dacă vedem minunea
credem, pe când în Ev este invers întâi
este nevoie de credință și pe baza acesteai
se face minunea. Credința este cea care
face cu putință minunea. La păgâni vedem
lucrul acesta nu la evreii.
care îi cereau semne și minuni ca să creadă
în Mesia. E un lucru total neașteptat, ca un
păgân care nu are nici profeți nici Lega
Scripturii să fie fidel și credincios lui Iisus.
Și cum era această credință a sutașului?
În primul rând avea o credință
lucrătoare prin fapte bune. Iac. 2, 26.
Înaintea noastră chiar și înainte de a muri
merg faptele noastre înaintea lui D. Aceste
fapte ale noastre coboară milostivirea lui D
sau mânia Sa. În al doilea rând avea o
credință plină de dragoste pt cei care
suferă, o credință care se frânge de
durerea celorlalți. Nu s-a îngrijit nici de
copilul său bolnav, nici de un cetățen
roman ca și el, nici chiar de un soldat din
subordinea sa, ci de un sclav al său, pe
care unii din acea vreme nici măcar nu-i
considerau a fii oameni. Pt acesta sutașul
s-a rugat dând dovadă de nemărginită
milostivire și compasiune.
Apoi avea în al 3 lea rând o credință plină de
nădejde. Dacă nu ar avea nădejde nu ar mai fii
trimis la Hr. pe bătrânii lui iudei pe prietenii săi.
Apoi a mers el însuși. Credința sutașului
presupune risc și depășește toate obstacolele
care-i apar. Mai întâi deznădejdea ne spune Ev
Luca faptul că bolnavul era pe moarte, oricum
nu se mai putea face nimic. Nădăjduim că așa
cum D l-a vinedecat pe slujitorul sutașului prin
credința unui păgân așa ne va vindeca și pe noi.
Pt că sluga nostră este sufletul, el ne slujește pt a
ne duce în Împărăția lui D. Pt această slugă să
ne rugăm cu credință, spre aceasta să nădăjduim
că El ne va vindeca de boala păcatelor.
Credința acestui sutaș este una a întâlnirii cu
Hr. Nu poți să crezi în cineva și să nu te
întâlnești cu el. Ori lucrul acesta îl învățăm de la
sutaș să ne retragem din mulțimea grijilor
noastre, din toată alegrătura nostră din zgomotul
paimilor noastre și să ne facem răgaz să ne
întâlnim cu Domnul în inima noastră.
Întoarceţi-vă mai îndreptaţi de la fiecare
Liturghie. Să învăţaţi noutatea din fiecare
Litughie chiar dacă o ştiţi pe de rost.
Liturghia este întâlnirea ta cu D. În Lit te
uimeşti, te entuziasmezi, te miri cât de
frumos este D.
casă tencuit
Sâmbăta avem sărbătoare prorocului Ilie
Tesviteanul.
186
Duminica a 4 a dupa Rusalii
Această minune s-a întâmplat după ce Hr a
coborât de pe muntele fericirilor unde a ținut
aceea cuvântare numită predica de pe munte,
care cuprinde esența învățăturii creștine.
Coborând de acolo a vindecat un lepros și
imediat s-au înfățișat înaintea Lui bătrânii lui
Israel și îi spun lui Iisus Lc. 7, 4-5. Acest sutaș
sau centurion era un fel de ofițer în garnizoana
din Capernaum, cel mai important oraș de la
marea Galileii. Ce la determinat pe Hr să
meargă să-l tămăduiască pe servul sutașului?
Cu siguranță credința lui. Lc. 8,48. Ce este
credința ne spune Evr. 11,1. Ce fel de credință
avea acest sutaș asemănător cu sutașul Corneliu
pe care l-a încreștinat Petru? În primul rând
avea o credință lucrătoare prin fapte bune.
Iac. 2, 26. Deci ce merge înaintea omului
înainte de toate înainte de rugăciunea lui au
ajuns la urechile Domnului faptele bune pe care
le-a făcut. Înaintea noastră chiar și înainte de a
muri merg faptele noastre înaintea lui D. Aceste
fapte ale noastre coboară milostivirea lui D sau
mânia Sa. Învățăm în primul rând să avem o
credință lucrătoare. Al 2 lea lucru este
milostivirea dragostea sutașului. Avea o
credință plină de dragoste pt cei care suferă, o
credință care se frânge de durerea celorlalți. Nu
s-a îngrijit nici de copilul său bolnav, nici de
un cetățen roman ca și el, nici chiar de un
soldat din subordinea sa, ci de un sclav al său,
pe care unii din acea vreme nici măcar nu-i
considerau a fii oameni. Pe acesta sutașul s-a
rugat dând dovadă de nemărginită milostivire și
compasiune. Sf Ioan de Kronstadt supunea:
roagă-te pt toți întocmai cum te rogi pt tine
însuți, cu aceeași sinceritate, cu aceeași
ardoare. Consideră ca și pe ale tale proprii
bolile și neputințele lor. greșelile lor ca și
propriile tale greșeli. Ispitele, necazurile și
durerile lor ca și cum ar fii ale tale. O
asemenea rugăciune este primită cu cea mai
mare bunăvoință de Tatăl ceresc. Aceasta este
dragostea cea fără de margini care îmbrățișează
toate făpturile. Credința sutașului era
rugăciune, era o vorbire cu D. pt altul nu pt
sine. Ex cu botezul țiganului poate am accepta.
Dar dacă ar vrea un țigan din sat să ne boteze
copilul, nu știu dacă am accepta. prima ar fi o
evidențiere că suntem buni, a doua ar fii o
smerenie. Credința lui smerită se poate vede
și din faptul că nu a îndrăznit el să mergă să-i
ceară lui Hr vindecarea slujitorului, el care era
păgân. Apa nu se adună pe vârfurile munților ci
în locurile joase. Nici binecuvântarea lui D nu
se sălășluiește în cei mândri, ci în cei smeriți.
Is. 57 , 15. Acest roman vede în DIH un
stăpân, care poruncește și se face. Nu i-a zis ca
Marta: știu Doamne că tot ce vei cere de la Tatăl
ți se va da ție, adică ca pe cineva care are mare
trecere la D. A crezut că Hr este D care este
atotprezent. Acest roman îl vedea pe D
pretutindeni în el suntem ne mișcăm și suntem.
Acest centurion are o credință vie, adevărată
Apoi avea o credință plină de nădejde. Dacă
nu ar avea nădejde nu ar mai fii trimis la Hr. pe
bătrânii lui iudei pe prietenii săi. Apoi a mers el
însuși cu gândul că nici măcar nu trebuie să vină
Iisus în casa mea și se va tămădui sluga mea.
Credința sutașului presupune risc și depășește
toate obstacolele care-i apar. Mai întâi
deznădejdea ne spune Ev Luca faptul că
bolnavul era pe moarte, oricum nu se mai
putea face nimic. Credința lui a fost plină de
încredere. Când te încrezi în cineva știi că la un
moment de încercare te poți bizui pe această
persoană. A trecut și peste obstacolul etnic
chiar dacă Iisus putea face ceva, oricum nu va
veni la tine pt că ești de alt neam, ești roman. și
obstacolul religios. Câți zei avea lumea romană
de atunci, inclusiv cezarul era zeificat. Mt 8,5.
Credința acestui sutaș este una a întâlnirii cu
Hr. Nu poți să crezi în cineva și să nu te
întâlnești cu el. Zicem uneori nu-i nevoie să mă
duc la bis, pt că pot să mă rog și acasă. Ba e
nevoie să te duci pe că acolo te întâlnești cu D
cum nu nu te întâlnești acasă, te întâlnești cu Hr
în Euharistie. Aceasta înseamnă să fii om
credincios. Închipuiți-vă că vb despre o
persoană că este minunată, că este bun că-l
iubim atât de mult. și te va întreba cel căruia îi
spui. L-ai întâlnit vreodată. Ce-i vei zice nu l-
am întâlnit, nici nu vreau să merg la întâlnire cu
el. Nu o să-l convingi niciodată că tu îl iubești.
Pe cine iubești cu acela vrei să te și întâlnești.
Doamne sporește-ne credința. Lc. 17, 5.
Tabăra de vară zile de poveste 10-14 iulie la Rogojel,
85 km de Cluj, pt tineri 11-17 ani. 15 lei pe zi include
3 mese. Cazarea se va face în corturi personale.
Program drumeţii ateliere, drumeţii, jocuri de grup,
sport, rugăciune dimineaţa și seara, discuţii cu tematică
duhovnicească, foc de tabără, cântece la chitară și alte
activități specifice de tabără.
187
Sf Ev Mt ne spune că un sutaș un general
de armată conducătorul unei unități
militare din Capernaum, a venit la DIH.
una din slugile sale era grav bolnav,
neavând nicio șansă din partea medicilor.
Cu siguranță auzise despre faptele
minunate al lui Iisus, avea în sinea lui o
credință natural adică avea ceva care îl
scotea în evidență față de fii lui Israel.
Această credință a sutașului este legată de
legea morală natural sălăjluită de
Dumnezeu în sufletele tuturor oamenilor.
Rm.2,14 Credința sutașului dovedită prin
faptele sale bune, l-a determinat să vină să
mijlocească pentru slujitorul său bolnav.
Această credință a lui l-a apropiat de Hr
ca de singurul sprijin posibil pentru
împlinirea dorinței sale. Mt 8,7.
Hr vrea să vină în casa sutașului pt a-I
tămădui slujitorul, arătând prin aceasta
iubirea sa față de toți oamenii. După cum
știm sutașul la fel ca slujitorul său nu erau
de aceeași credință cu iudeii, erau păgân.
Hr nu respinge cererea sutașului. Printr-o
adâncă smerenie sutașul spune Mt.8,8-9.
Aceasta idée o spunem și noi înainte de
împărtășanie între rugăciunile pe care le
rostim, a 2 așa începe: Nu sunt vrednic,
Doamne, să intri sub acoperământul casei
mele, dar Tu, cel ce M-ai zidit , deschide
ușile cele de lut, ale trupului meu. Nu
spune că sunt general, nici nu s-a
considerat comandant de oaste, ci s-a
considerat om simplu. Pentru că toate
demnitățile din lumea aceasta se rezumă
în noțiunea de om de persoană. Mai
înainte de a fi într-o poziție socială ești
om. A fi om este cel mai prețios lucru în
activitatea noastră și în gândirea noastră.
Este un om sub stăpânire, sub autoritatea
imperială care l-a trimis acolo.
Centurionul roman este un exeplu pentru
noi cum trebuie să ne adresăm noi în
rugăciunile noastre. Dacă îl chemăm pe D
cu smerenie, cu iubire și recunoștință El
va răspunde rugăciunilor noastre. Dacă îl
chemăm cu mândrie ca și fariseul de Ev
ne vom îngreuia și mai mult cu păcatele
noastre.
Învățați-vă de la Mine zice Domnul că sunt
bland și smerit cu inima și veți găsi odihnă
în sufletele voastre. Nu de la oameni nu de
la îngeri nu de la altcineva. Iubirea și
smerenia fac o minunată pereche. Spune
Sf. Ioan Scărarul. Cine iubește se smerește
și cine are smerenie nu poate să nu
iubească. Dacă ți la celălat faci ceea ce îi
place lui îl bucuri. Domnul Hr la Cina cea
de Taină și-a luat un ștergar S-a încins cu
el s-a pus în genunchi și a spălat picioare
de om. Dumnezeu spală picioarele omului.
și la aceeași cină a data singura și
condensate porună a noastră a creștinilor.
Poruncă nouă vă dau vouă să vă iubiți unul
pe altul. Fiecare dintre noi știe ce înseamnă
să faci bucurie celuilalt. Iar când îi faci
bucurie celuilalt acela se minunează de
iubirea adâncă. Rostul noastru în lumea
aceasta este acela de a-l face pe Domnul să
se minuneze. Ați văzut reacția DIH atunci
când a văzut justificarea sutașului s-a
minunat de credința acestuia. Mt.8.10.
Mântuitorul nu a vrut să-i dea nicio lecție
sutașului ci celor din prejmă și nouă celor
care citim Ev. Lecția pentru noi aceasta
este ca noi să-I facem loc în inima noatră,
să-I facem cărare în sufletele noastre
Mântuitorului, Cuvântului lui D. Aceasta
este credința care îl face pe Mânt să se
minuneze. Ori ca să-I facem cărare Mânt
în sufletele noastre avem nevoie de
smerenie și pocăință, de a nu-i judeca pe
ceilalți și pt toți și pt toate să înălțăm
rugăciune lui D. să ne întoarecem către toți
semenii noștri cu iubirea rugăciunii
noastre.
188

Motivul pt care se ajunge la dezbinare de orice fel ar fi ea este mândria. Iar soluția ne-o dă Ev de astăzi. Dacă am ști să ne smerim unii în fața celorlalți multe s-ar așeza,
multă pace ar fi în familiile noastre. Într-o singură situație suntem îndemnați să nu ne plecăm capul și aceea este credința noastră cea devărată. Aceasta nu se negociază,
nu se mărutrisește cu mândrie
Mt.8,5-6. Pasajul evanghelic rânduit a fi citit Centurionul din Ev a manifestat bunătate și
astăzi în cadrul Sfintei și dumnezeieștii totodată smerenie. Mt. 8,8. Nu-i nevoie să
Liturghii, ne vorbește despre atitudinea pășești pragul casei mele, ar fi o cinste
extraordinar de frumoasă, demnă, plină de extraordinară să intre D în casa mea. Câți dintre
noblețe pe care a avut-o un centurion roman noi ar fi ratat o asemenea sansă? Să știm că D
față de unul dintre subordonații săi. Termenul ar putea veni în casa noastră, să ne rânduiască
de centurion sau de sutaș vine de la faptul că lucurile în casa noastră? Acest sutaș a dat
avea în subordinea sa aproape 100 de soldați. dovadă de o extraordinară smerenie. Doamne eu
Conform mentalității vremii respective sunt nevrednic, nu merit această cinste deosebită
centurionii erau cei care se ocupau de din partea ta ca să vi în casa mea. Zi numai cu
disciplină, de ordinea publică. Ei erau cei care cuvântul tău și se va vindeca sluga mea. Omul
intermediau sau care gestionau conflictele care care este bun are și smerenie. Smerenia este arta
puteau să survină între romanii ocupanți și de a fi la locul tău, nici mai sus dar nici mai jos.
evreii localnici. Aceasta era îndatorirea Nici să îți impui în capul tău anumite calități de
sutașului. Sigur că îl putem considera pe acest care nici măcar nu dispui și te înfoiezi și te
centurion un fel de leader față de subordonații comporți cu aroganță față de cei din jurul tău.
săi. Ev de astăzi ne descoperă un leader cu care Pe mulți dintre leaderi îi paște mândria și
nu prea suntem obișnuiți noi cei de astăzi. În aroganța față de cei pe care suntem chemați să-I
ciuda faptului că sunt atâtea curusuri de slujim. Aceasta este menirea noastră să-i slujim,
leadership în care ne învață cum să menegeriem nu să demonstrăm cu orice preț că noi deținem
cum să reușim să fim oameni capabili, cum să autoritatea pe care să o exercităm. Eu cred că
ne exercităm funcțiile pe care le avem cât mai adevărata autoritate decurge din bunătatea
eficace și cu dorința de a evita conflictele. Însă omului din dragostea și smerenia lui.
poate că se pune prea puțin accent pe ceea ce A treia calitatea a cestui centurion a fost
înseamnă educația sufletească a unui leader, a credința. E nevoi numai de cuvânt și se va
cuiva care ocupă o funcție și are mai mulți vindeca sluga mea. Importanța și energia
colaboratori. Eu nu ași folosi neaparat cuvântul cuvântului. Vedeți că un cuvânt negative care
subalterni sau subordonați pentru că nu este are conotații ce nu țin de sfera binelui, este unul
unul care să pună în evidență calitățile unui care distruge. Vedeți cât de mult ne rănesc
leader. În momentul în care un leader face anumite cuvinte negative. Parcă dinamitează
exces de termenul acesta de subalterni sau sufletul unui om, îl destructurează. Avem și în
subordonați este posibil să fie un mic dictator, limbajul nostrum obșnuit când cineva îți spune
un mici terorist în sensul psihic al cuvântului. un cuvânt greu: parcă împunge, mai bine mi-ai
Acest centurion din Ev are un profil spiritual fi dat o palmă decât să-mi spui cuvântul acesta.
extraordinar pe care ar trebui să îl ia orice De ce? Pt că un cuvânt cu o energie negativă
leader. Centurionul din Ev a dat dovadă în doare, are nu impact nu doar emoțional are un
primul rând de foarte multă bunătate, de impact existențial asupra întregii tale vieți. mai
dragoste față de unul dintre supușii săi. De unul puternic decât orice lovitură fizică care te poate
care era mai apropiat de casa sa sau care făcea doborî. Un cuvânt negative, urât vulgar te poate
parte din cercul intim al vieții sale. I-a fost milă zdrobi sufletește și atât de greu te remontezi
de această slugă care era bolnavă. Probalil a dpdv spiritual. Un cuvânt pozitiv este cel care te
auzit de Iisus Hr care a vindecat atâția bolnavi învie chiar dacă ești mort. Un video cu o
doar prin cuvânt sau printr-o simplă atingere. maimuță bolnavă care refuza orice mâncare. A
În bunătatea sa, acest ofițer și-a spus să nu fost un angajat care a intrat la pensie de la
rateze întâlnirea sa cu Hr. S-a apropiat de El grădina zoo și care avuse grijă de maimuță. În
atunci când a auzit că vine în Capernaum și i-a momentul în care s-a apropiat de ea i-a auzit
spus: Doamne te rog să o vindeci pe sluga mea numai timbrul vocii, a deschis ochii mari și-a
care suferă de o infirmitate. Din această deschis gura ca un zâmbet și a putut să
rugăminte a sutașului ne dăm seama cu foarte mănânce. Gândiți-vă ca dacă în lumea animală
multă lejeritate că era un om bun. Îl preocupa sunt atât de sensibile la voce, la cuvânt cu atât
starea fizică a celor care făceau parte din cercul maimult noi care suntem ființe raționale. Cât de
intim al vieții sale. Nu a rămas insensibil. Așa mult ne poate învia un cuvânt frumos mai ales
cum din păcate unii leaderi care ocupă anumite într-o situație de cumpănă când suntem
funcții nu îi interesează de suferința celor care prăbușiți. E foarte important să fim atenți la
sunt mai mici decât el dpdv administrative. Nu cuvintele pe care le folosim.
îi interesează viața lor peronală intimă, nu îi Sigur că dacă noi l-am fi întâlnit pe Hr și ar fi
interesează câtă suferință poate să adune un om fost present aici. I-am fi Doamne vino lângă
în sufetul său, sau ce dramă este în viața lui. mine ca să îți simt prezența ta fizică concaretă
189

și noi avem nevoie de palpabil întotdeaună. Și minciuni despre realitățile dinjurul tău. Și tu să
în dorința noastră de a căuta palpabilul avem și ai impresia că ești cel mai mare leader din
dorința aceasta interioară de a căuta și univers când de fapt dpdv relațional ești o
spectacolul, senzaționalul. Credința acestui nulitate. Acest pasaj din Ev ne vorbește despre
sutaș a fost atât de sensibilă, discretă, Doamne profilul a ceea ce înseamnă un leader, despr
zi numai cu cuvântul și eu mă retrag, nu sunt cineva care ocupă o luncție. ce bine ar fi să
vrednic să intrii în casa mea. Cam acesta ar fi găsim cât mai mulți oameni de felul acesta, cred
profilul leaderului pe care ni-l propune Ev de căimaginea societății s-ar schimba foarte mult.
astăzi. și cât de minunat ar fi ca profilul Ce frumos ar fi ca prin toată atitudinea noastră,
leaderilor noștri fără ca să fim idealiși să tindă credința noastră, smerenia noastră să se
spre această paragimă. Sigur, geșim cu toții uimească însuși D. E un lucru extraordinar! Așa
ț însă greșelile noastre ar trebui să fie niște cum s-a uimit Iisus de acest sutaș exclamând: eu
accidente, să fie excepții. Iar constantele unui nu am văzut asemenea credință în tot poporul lui
leader ar trebui să fie bunătatea, sensibilitatea Israel, popor ales. Așa să ne ajute pe fiecare
față de cei pe care îi are drept colaboratori, dintre noi ca prin atitudinea pe care o avem
smerenia, să nu se creadă un fel de minizeu fiecare acolo unde suntem, acasă părinți la
chiar dacă are o mână de oameni. Pune-i școală, în funcțiile publice, preoții să ne ajumăm
puterea în mâna unui prost că apoi știe ce să această autoritate care are drept conținut
facă cu ea îi distruge pe toți din jurul său. Cu bunăatea, smerenia și credința în D. Ca în felul
cât un om este mai puțin intelligent, dar are acesta să ne învrednicim și noi să-l uimim pe
putere îți dai seama că face tot mai des exces DIH prin atitudinea de noblețe și demnitate de
de autoritatea lui. Un om bun, un om inteligent care dăm dovadă. Amin.
nu are nevoi să facă caz de autoritatea lui. Este
ca un profesor care vine la sala de curs. Cel
care te amenință permanent pt mine începe să
fie dubios. S-ar putea să nu fie foarte
intelligent, pt că el vrea să suplinească
controlul pe care ar trebui să-l aibă asupra
elevilor prin autoritate. și atunci face exces de
autoritate. Sigur nu ceea ce se întâplă astăzi,
iertați-mă. Astăzi vrem să scoatem cu totul
autoritatea de peste tot. Vedeți că acest
centuirion a invocate autoritatea. Așa cum eu îi
spun unui soldat să meargă el se duce. Nu
poate exista ordine fără autoritate. Astăzi este
nebunie, toți vor să dărâme totul să o rupă cu
trecutul cu tradinția cu tot ce are valoare în
sine. Ori asta înseamnă uzurpare de autoritate.
Nu avem nevoie de ea. Eu nu despre așa ceva
vorbesc ci despre excesul de autoritate.
Autoritatea este benefică peste tot, însă ea
trebuie să aibă conținut al ei spiritual bunătatea
smerenia și credința. atunci dovedești că ești un
adevărat leader. Când nu există aceste
componente tu oricât ai vrea să faci pe leader-ul
în tine se naște un mic dictator. Că nu-i suporți
pe cei din jurul tău să aibă o părere contrastantă
față de tine, să-ți spună ceva. Vrei doar să te
lingușească, să-ți spună
190
În Ev de astăzi vedem cum Iisus este confruntat
cu globalizarea vremii sale. În Palestina acelor
vremuri erau trupele romane care au cucerit-o.
Dar romanii aveau înțelepciunea lor. În
comparație cu alete forme de imperialism, cum
a fost regimul communist spre exemplu,
romanii când cucereau un popor de două lucruri
nu se atingeau: de credința poporului pe care îl
cuceriseră și de limba acelui popor. Pentru că
erau de părere că loialitatea unui popor unui
popor chiar și forțată prin arme, se exprimă cel
mai bine când omul are libertatea de exprimare
în propria lui limbă și libertatea credinței. Iată
de ce pax romana rămâne până astăzi un model
de ordine universală omenește vorbind. În
aceste condiții are lor întâlnirea aparent
neverosimilă , de necrezut între un sutași și
DIH. Între un centurion al armatei de ocupație
și Mânt. Primul spune îngrijorat că are o slugă
un scalv care suferă cuplit. Iată că a fi fost pe
vremuri stăpân de sclavi nu înseamnă a fi și
lipsit de inimă. De aceea e foarte important să
citim cu discernământ istoria și să nu ne
năpustim asupra ideologiilor, asupra oamenilor
albi sau asupra statuilor. Acest centurion se
îngrijea de sluga sa și auzind pe surse, că se
vorbea și în cazarme și pe străzi și în piețe. e o
atmosferă pe care ne-o putem ușor imagina, pt
că și atunci informațiile circulau foarte rapid.
Este ceea ce francezii numesc telefonul arab.
Dacă vrei să ca toată lumea să afle ceva, îi spui
cuiva și îl rogi ca să țină secret într-o oră află
tot satul. Sau cum făceau bizantinii în
administrația lor. Dădeau regulat știri pe dos.
Că împăratul are de gând să-l pună pe X în nu
știu ce funcție politică. Evident că se ducea
vorba. Și oamenii împăratului aveau
înțelepciunea să vadă ce face respectivul cu
ideea că ar putea deveni important. Dacă
începea să amenințe, dacă începea să promită,
dacă era pe gânduri. Dacă putea să spună că nu
este pregătit sau nu este competent. Adică era o
formă de cercetare a resurselor umane la firul
ierbii. Centurionul îi cere lui Hr să-i vindece
slujitorul, la care primește un răspuns spontan
fără a-i solicita foarte multe detalii. O să vin la
tine în casă. La care omul se sperie. Așa cum și
noi ne-am speria dacă brusc cineva ne-ar spune
că ar veni la noi acasă. Pt că am lăsat î grabă
patul nefăcut, nu am făcut curat, vasele sunt
încă în chiuvetă nu am avut eroismul să le
spălăm. Nu suntem tot timpul exterior dar mai
cu seamă interior pregătiți de vizite. Sutașul
avea probabil casa pusă la punct, avea oameni
care o îngrijeau dar nu se simțea vrednic ceea ce
și spune. El sufletește nu se simțea pregătit
pentru o asemenea onoare. Și îi spune cu
mintea lui de soldat să spună doar cu cuvântul.
Hr îl dă ca exemplu tuturor. Ia uitați câtă
credință. Adică să ai credință în cuvântul pe care
Mântuitorul îl dă.
știm de la Ev după In că la început cuvântul.
Logosul are vreo 20 și ceva de înțelesuri în
dicționarul de limbă greacă veche. Printre aceste
înțelesuri este și cel de cuvânt. Logos-ul este
principiu, regulă, lege, rațiune și la limită este și
persoană. Pt că numai cineva este purtător de
rațiune nu ceva ci Cineva. Cu toate că lb greacă
are un cuvânt diferit pe persoană prosopon-
chip. De aceea violența cu măștile ne acopră
chipul o simțim atât de profundă pe că ne
anulează persoana. Așadar Logos are toate
aceste sensuri dar în primul rând înseamnă
cuvânt. Cuvânutul este mijlocul de comnunicare
din interiorul Sfintei Treimi, este mijlocul de
comunicare dintre D și umenitate. Nu uitați că la
început D a spus fiat adică să fie. Deci tot ceea
ce este important în ființa lui D și în raportul
dintre D și creația Sa trece prin cuvânt. Nu
întâmplător și noi în lb română am dezvoltat o
serie de expresii: că cineva se ține de cuvânt, că
și-a călcat cuvântul, că și-a răstălmăcit cuvântul,
că și-a dat cuvântul. Cuvântul este înainte de
orice o emisie vocală, este o expresie. Prin
cuvânt ne reglăm viața, prin cuvânt este
începutul îl iei o iei? Prin cuvânt ne reglăm
contractual de muncă ne regălm posteritatea pt
că prin cuvânt ne facem testamentul. E foarte
important cum ne investim cuvintele cu ce
tempertură și sens sufeletesc. Tot prin cuvinte se
distru familii. Cineva vorbește prea mult și
altcineva ascultă pre puțin. Cineva vorbește
prea puțin și altcineva vrea să aută mai mult.
Sunt tot felul de combinații în care cuvântul are
un rol central. La fel sunt situațiile în care ne
spunem cuvinte grele, când ne certăm. Fără să
realizăm tot timpul că ele imateriale cum sunt
provoacă răni sufletești care duc însumate la
consecițe concrete. Majoritatea traumelor pe
care le avem în viață încep deobicei de la cuvânt
de la neînțelegere de la faptul că cineva ne
ocărește sau că noi ocărâm pe cinve crezând că
avem dreptate.
191

O ipostază foarte periculoasă a cuvântului este

vorbirea altcuiva de rău. Câte vorbe nu auzim
despre alții. Cuvântul face ravagii, la fel cum la
polul opus dacă este plin de dragoste de de
freamăt, se transform în poezie. Prin cuvinte
cucerim o femeie frumoasă sigur pe urmă și
printr-un cadou. Dar astfel începe taina iubirii
prin cuvinte frumoase pe care ni le spunem unii
altora. Iată ce minune poate să creeze cuvântul.
în a 4 a duminică după Rusalii învățăm să
vorbim frumos, să gândim în cuvinte nobile, să
nu ne mai lăsăm intoxicați de cuvintele
netrebnice ale unora sau altora. Să ne scoatem
din vocabular o seamă de expresii. Să nu mai
înjurăm la volan dacă se poate. Dacă mergi pe
șosele sunt numai boi și vaci, pe trotuar sunt
oameni. Are loc o transformare fulgerătoare,
cum e cineva la volan devine fermier. De aceea
chiar de la acest aspect aparent banal, atenție la
cuvinte iubiților. Când, cum și cui i le spuneți
dar și cum le rostiți interior. De aceea nu
întâmplător instrumentul cel mai sigur de
comunicare al nostrum cu D rămâne
rugăciunea. Care tot o înșiruire de cuvinte este
dar ce cuvinte? În care trebuie să simți cum se
desprinde realitatea de cuvântul care este doar o
descriere. Și în aceasta constă darul
duhovnicesc al rugătorilor adevărați. La un
moment dat în rugăciunea profundă cuvântul nu
mai contează. De aceea în cazul rugăciunii nu
contează cât te rogi, nu contează numărul
rugăciunilor ci contează intensitatea, de
valoarea și de profunzimea cuvintelor pe care le
rostindu-le ele încep fără să-ți dai tu seama să
te rostească ele pe tine. Așa cum a rostit și
cuvântul izbăvitor Mântuitorul pentru sluga
sutașului.
Iubiților atenție la cuvinte. Par a fi cele mai
simple instumente prin care ne înțelegem sau
nu ne înțelegem pt că din cuvinte apar
interpretările diferit. Atenție că trebuie să fim
unii altora purtători de vindecare. Nu tot timpul
avem bani la noi, nu tot timpul avem pricepere
medicamente scumpe dar tot timpul chiar tot
timpul putem avea cuvânt de înțelegere. Un
cuvântul de mângâiere care el în sine poate fi în
viața semenului nostru o adevărată minune.
AMIN
192

LC 8,30
Numele nostru trebuie să conțină un proiect major de
viață. Numele este omul spuneau latinii. Trebuie să
fim responsabili atunci când punem nume copiilor
noștri. Oamenii de afaceri Triţă Făniţă, Culiţă
Tărâţă, ofiţerul de aviaţie Jeler Crăcănel, să nu
punem copiilor nume propriu având diminiutiv.
Gigi sau Dănuț, Făniță. Omul asta nu rămâne la 7
ani. În Scriptură vedem cum Dumnezeu când nu a
găsit suficinetă consistență într-un nume l-a
schimbat. Schimbă
D 5 dunele
R. Am nume a Avram
văzut duminică omcum înalt în
coborând învață în Biserică I Tim 3,6. Legătura aceasta
Avraam tată ademultor
pe muntele
neamuri.fericirilor
Iacob vindecă
devineunIsrael,
lepros și dintre mândrie cădere și moartea ne apare atât
pe slujitorul
Simon Chefa devine Petru, sutașului, ordonanța unui centurion
Saul -Pavel. de cutremurător în Ev de azi. Mândria începe ca
păgân, după care în Capernaum o vindecă pe libertate absolută dar sfârșește ca robie absolută.
D ne va cunoaște după nume. Și dacă nu au fost
soacra lui Petru. Apoi îmresurat de mulțime Ea te face să-i disprețuiești pe ceilalți. Dacă eu
inspirați părinții noștri
merge să ne dea
în teritoriul un din
păgân nume potrivit.
Gadara unde îi sunt în centru universului? Ceilalți au preț sau
Nu-i nicio problemă,
vindecă penoi cei trebuie să neCălătorim
2 demonizați. facem un așadar nu? Atunci înseamnă că-i disprețuiesc. dacă eu
renume. Mare atențiecusăDIH
împreună nupenecărările
facemmântuirii
o poreclă.și acum sunt bucricul universului în cine am încredere?
Leneșul, Micinosul,
vedem cumBârfitorul.
acestea cuprind atât uscatul cât și În mine și apare lepădarea de D.
La un momentapele.
dat Ap Pe au
mare venit la DIH șio au
se stârnește făcutviolentă
furtună un Mândria se grefează pe niște calități ale tale
fel de dare depeseamă,
care Domnul o liniștește
bucurându-se că doar cu cuvântul,
lucrarea lor exagerate. Mândria îți dă mincinoasa convingere
descoperindu-se
era rodnică. Lc.10,20. Un nume înaintea
bun ucenicilor
rămâne și săi pe ca că ai tot timpul dreptate. Apare dorința de a-i
Stăpân al stihiilor naturii. Ajunge în ținutul învăța pe alții, de a-i stăpâni, ca episcop ca
pământ dar trece și în eternitate. D îl scrie cu numele
Gherghesenilor care era păgân. Aici ne spune politician ca părinte, dorința de a-mi impune
în Cartea Vieții pe Hr
Ev Lc celliniștește
mântuit. Chiar
sufeltul unuidacă ai un de
om tulburat voia mea asupra celuilalt care este o manifestae
nume cu diminituiv,
duhul cel nu-irău.
o dramă,
Așa cum tu așa să trăiești
Domnul a liniștit clară a mândriei. Sf Siluan. Tu spui că viața ta
încât D să-ți scrie acolo
valurile așa unvasupra-nume. Milostivul,
potoli și patimile noastre este tare amară, că ai necazuri. Dar Domnul îți
Postitorul, cel omenești. Lc. 8,27-28. Lucru curios este că
Mare, Speranța. spune smerește-te și vei vedea că nenorocirile
dacă oamenii se îndoiau că Iisus din Nazaret tale se vor preface în tihnă. Domnul iubește pe
este Fiul lui D. demonii din acest sărman oameni dar îngăduie întristări ca oamenii să-și
La noi în orizontul
posedatnumelor românești
îl mărturisesc avem
ca fiind F 4luisurse
D celui cunoască neputința și să se smerească. Iar pt
clasice iudaice, Ioan, Ori
Preaînalt. Mihai,
IisusGabriel, greceşti,
le interzice această semerenia lor să-L primească pe Duhul Sf cu
mărturisire,
Andrei, Gheorghe, Dumitru,această laudă. latine,
Timotei. El nu seFelicia,
bucură că care toate sunt bune. Războiul spiritual este
Lucia, lumina,demonii îl recunosc
Octavian, ca Fiuslave
Septimiu, al luiMircea,
D. Noi ca crâncen pt cei mândrii iar pt cei smeriți este
oameni dacă am fi lăudați de vrășmașii noștri ușor. Din păcate noi nu vrem să ne smerim,
Vlad, Ivan Bogdan.
ne-am bucura. Dacă acesta care mă urăște mă vrem doar să ni se împlinească voința noastră.
Şi mai nou,apreciază
numeleînseamnă
de inspiraţie
că este cevaHollywood.
adevărat. Hr le Omul mândru refuză orice critică nu suportă să i
Fernando, Lingurar Rambo,
interzice Consuela.
demonilor să-l vestească pt că ei nu se poruncească nici măcar să i se spună ceva. E
făceau aceasta cu gând bun. O făceau ca să-i agresiv, ironic. De multe ori face pe prostul sau
În tradiţia iudaică, era obiceiul
zădărnicească de alegere
planul a numelor
de mântuire. De aici pe mutul, nu mai are liniște lăuntrică, tot timpul
în public, dupăînvățăm
o largăun consultare
lucru: pecuHrrudele. Tradiţia
nu-l propovăduim este bănuitor. Când bănuim tot timpul că ala
a fost uitată. oricând oricum oriunde.
„Cu numele de Vasile Pt că
mais-arrarputea
ne să este așa celălalt așa este din mândrie.
facemCemairuşine
înlânim la botez. mult să
rău tedecât
chemebine.împărat?
Trebuie să Catalogează imediat, nu are încredere în
cerem de la D înțelepciune pt a vedea când este oameni, ți-e frică ca să nu-ți facă nimeni vreo
Basileo este împărat.
momentul și care este măsura pe care omul o pagubă. Cel mândru nu-și poate cere iertare
poate primi. Hr le permite demonilor să intre public nu uită jignirile chiar dacă aparent le-am
în turma de porci care se arună în mare. au iertat. Cel mândru este permanent într-o
venit locuitorii cetății Lc 8.35-37. Paguba a împrăștire a gândurilor. Risipit-a pe cei mândrii
întunecat mintea oamenilor acelui ținut, în cugetul inimii lor. Diavolul așadar nu poate
câștigul lor material însemna mai mult decât un lupta împotriva smereniei pt că smerenia este
om câștigat pt familia lui. Ev de astăzi ne haina lui D. Sf Antonie cel Mare s-a rugat lui D
dezvăluie două realități teribile. Cea a unui om ca să-l ierte chiar și pe demon. și îngerul lui D a
cu duh necurat și cea mister al morții, legată de venit la Sf Antonie și i-a spus: D îi iartă chiar și
faptul că își făcea locuință din mormite. pe diavol dacă se smerește și își cere iertare de
Înțeleasă adânc moartea este despărțirea la D. Dar el nu vrea să facă lucrul acesta din
spirituală de D. prima despărțire de D a făcut-o caza mândrie de a fii una cu D.
demonul așa cum ne învață profetul Isaia 14,2;
13-14. vedem aici pricina căderii care este
orgoliu sau mândria de a fi asemenea celui
Preaînalt. Sf Ap Pavel
193
D 5 d R. Am văzut duminică cum coborând
de pe muntele fericirilor vindecă un lepros și
pe slujitorul sutașului, ordonanța unui centurion
păgân, după care în Capernaum o vindecă pe
soacra lui Petru. Apoi îmresurat de mulțime
merge în teritoriul păgân din Gadara unde îi
vindecă pe cei 2 demonizați. Călătorim așadar
împreună cu DIH pe cărările mântuirii și acum
vedem cum acestea cuprind atât uscatul cât și
apele. Pe mare se stârnește o furtună violentă
pe care Domnul o liniștește doar cu cuvântul,
descoperindu-se înaintea ucenicilor săi ca
Stăpân al stihiilor naturii. Ajunge în ținutul
Gherghesenilor care era păgân. Aici ne spune
Ev Lc Hr liniștește sufeltul unui om tulburat de
duhul cel rău. Așa cum Domnul a liniștit
valurile așa va potoli și patimile noastre
omenești. Lc. 8,27-28. Lucru curios este că
dacă oamenii se îndoiau că Iisus din Nazaret
este Fiul lui D. demonii din acest sărman
posedat îl mărturisesc ca fiind F lui D celui
Preaînalt. Ori Iisus le interzice această
mărturisire, această laudă. El nu se bucură că
demonii îl recunosc ca Fiu al lui D. Noi ca
oameni dacă am fi lăudați de vrășmașii noștri
ne-am bucura. Dacă acesta care mă urăște mă
apreciază înseamnă că este ceva adevărat. Hr le
interzice demonilor să-l vestească pt că ei nu
făceau aceasta cu gând bun. O făceau ca să-i
zădărnicească planul de mântuire. De aici
învățăm un lucru: pe Hr nu-l propovăduim
oricând oricum oriunde. Pt că s-ar putea să
facem mai mult rău decât bine. Trebuie să
cerem de la D înțelepciune pt a vedea când este
momentul și care este măsura pe care omul o
poate primi. Hr le permite demonilor să intre
în turma de porci care se arună în mare. au
venit locuitorii cetății Lc 8.35-37. Paguba a
întunecat mintea oamenilor acelui ținut,
câștigul lor material însemna mai mult decât un
om câștigat pt familia lui. Ev de astăzi ne
dezvăluie două realități teribile. Cea a unui om
cu duh necurat și cea mister al morții, legată de
faptul că își făcea locuință din mormite.
Înțeleasă adânc moartea este despărțirea
spirituală de D. prima despărțire de D a făcut-o
demonul așa cum ne învață profetul Isaia 14,2;
13-14. vedem aici pricina căderii care este
orgoliu sau mândria de a fi asemenea celui
Preaînalt. Sf Ap Pavel
învață în Biserică I Tim 3,6. Legătura aceasta
dintre mândrie cădere și moartea ne apare atât
de cutremurător în Ev de azi. Mândria începe ca
libertate absolută dar sfârșește ca robie absolută.
Ea te face să-i disprețuiești pe ceilalți. Dacă eu
sunt în centru universului? Ceilalți au preț sau
nu? Atunci înseamnă că-i disprețuiesc. dacă eu
sunt bucricul universului în cine am încredere?
În mine și apare lepădarea de D.
Mândria se grefează pe niște calități ale tale
exagerate. Mândria îți dă mincinoasa convingere
că ai tot timpul dreptate. Apare dorința de a-i
învăța pe alții, de a-i stăpâni, ca episcop ca
politician ca părinte, dorința de a-mi impune
voia mea asupra celuilalt care este o manifestae
clară a mândriei. Sf Siluan. Tu spui că viața ta
este tare amară, că ai necazuri. Dar Domnul îți
spune smerește-te și vei vedea că nenorocirile
tale se vor preface în tihnă. Domnul iubește pe
oameni dar îngăduie întristări ca oamenii să-și
cunoască neputința și să se smerească. Iar pt
semerenia lor să-L primească pe Duhul Sf cu
care toate sunt bune. Războiul spiritual este
crâncen pt cei mândrii iar pt cei smeriți este
ușor. Din păcate noi nu vrem să ne smerim,
vrem doar să ni se împlinească voința noastră.
Omul mândru refuză orice critică nu suportă să i
se poruncească nici măcar să i se spună ceva. E
agresiv, ironic. De multe ori face pe prostul sau
pe mutul, nu mai are liniște lăuntrică, tot timpul
este bănuitor. Când bănuim tot timpul că ala
este așa celălalt așa este din mândrie.
Catalogează imediat, nu are încredere în
oameni, ți-e frică ca să nu-ți facă nimeni vreo
pagubă. Cel mândru nu-și poate cere iertare
public nu uită jignirile chiar dacă aparent le-am
iertat. Cel mândru este permanent într-o
împrăștire a gândurilor. Risipit-a pe cei mândrii
în cugetul inimii lor. Diavolul așadar nu poate
lupta împotriva smereniei pt că smerenia este
haina lui D. Sf Antonie cel Mare s-a rugat lui D
ca să-l ierte chiar și pe demon. și îngerul lui D a
venit la Sf Antonie și i-a spus: D îi iartă chiar și
pe diavol dacă se smerește și își cere iertare de
la D. Dar el nu vrea să facă lucrul acesta din
caza mândrie de a fii una cu D.
194
D 23 d R După ce Hr spune pilda
semănătorului pe care am auzit-o duminica
trecută, s-a urcat în corabie și a traversat lacul
Galileii. Călătorim așadar împreună cu DIH pe
cărările mântuirii și acum vedem cum acestea
cuprind atât uscatul cât și apele. Pe mare se
stârnește o furtună violentă pe care Domnul o
liniștește doar cu cuvântul, descoperindu-se
înaintea ucenicilor săi ca Stăpân al stihiilor
naturii. Ajunge în ținutul Gherghesenilor care
era păgân. Aici ne spune Ev Lc Hr liniștește
sufeltul unui om tulburat de duhul cel rău. Așa
cum Domnul a liniștit valurile așa va potoli și
patimile noastre omenești. Lc. 8,27-28. Lucru
curios este că dacă oamenii se îndoiau că Iisus
din Nazaret este Fiul lui D. demonii din acest
sărman posedat îl mărturisesc ca fiind F lui D
celui Preaînalt. Ori Iisus le interzice această
mărturisire, această laudă. El nu se bucură că
demonii îl recunosc ca Fiu al lui D. Noi ca
oameni dacă am fi lăudați de vrășmașii noștri
ne-am bucura. Dacă acesta care mă urăște mă
apreciază înseamnă că este ceva adevărat. Hr le
interzice demonilor să-l vestească pt că ei nu
făceau aceasta cu gând bun. O făceau ca să-i
zădărnicească planul de mântuire. De aici
învățăm un lucru: pe Hr nu-l propovăduim
oricând oricum oriunde. Pt că s-ar putea să
facem mai mult rău decât bine. Trebuie să
cerem de la D înțelepciune pt a vedea când este
momentul și care este măsura pe care omul o
poate primi. Hr le permite demonilor să intre
în turma de porci care se arună în mare. au
venit locuitorii cetății Lc 8.35-37. Paguba a
întunecat mintea oamenilor acelui ținut,
câștigul lor material însemna mai mult decât un
om câștigat pt familia lui. Ev de astăzi ne
dezvăluie două realități teribile. Cea a unui om
cu duh necurat și cea mister al morții, legată de
faptul că își făcea locuință din mormite.
Înțeleasă adânc moartea este despărțirea
spirituală de D. prima despărțire de D a făcut-o
demonul așa cum ne învață profetul Isaia 14,2;
13-14. vedem aici pricina căderii care este
orgoliu sau mândria de a fi asemenea celui
Preaînalt. Sf Ap Pavel învață în Biserică I Tim
3,6. Legătura aceasta dintre mândrie cădere și
moartea ne apare atât de cutremurător în Ev de
azi. Mândria începe ca libertate absolută dar
sfârșește ca robie absolută. Ea te face să-i
disprețuiești pe ceilalți. Dacă eu sunt în centru
universului? Ceilalți au preț sau nu? Atunci
înseamnă că-i disprețuiesc. dacă eu sunt
bucricul universului în cine am încredere? În
mine și apare lepădarea de D.
Mândria se grefează pe niște calități ale tale
exagerate. Mândria îți dă mincinoasa convingere
că ai tot timpul dreptate. Apare dorința de a-i
învăța pe alții, de a-i stăpâni, ca episcop ca
politician ca părinte, dorința de a-mi impune
voia mea asupra celuilalt care este o manifestae
clară a mândriei. Sf Siluan. Tu spui că viața ta
este tare amară, că ai necazuri. Dar Domnul îți
spune smerește-te și vei vedea că nenorocirile
tale se vor preface în tihnă. Domnul iubește pe
oameni dar îngăduie întristări ca oamenii să-și
cunoască neputința și să se smerească. Iar pt
semerenia lor să-L primească pe Duhul Sf cu
care toate sunt bune. Războiul spiritual este
crâncen pt cei mândrii iar pt cei smeriți este
ușor. Din păcate noi nu vrem să ne smerim,
vrem doar să ni se împlinească voința noastră.
Omul mândru refuză orice critică nu suportă să i
se poruncească nici măcar să i se spună ceva. E
agresiv, ironic. De multe ori face pe prostul sau
pe mutul, nu mai are liniște lăuntrică, tot timpul
este bănuitor. Când bănuim tot timpul că ala
este așa celălalt așa este din mândrie.
Catalogează imediat, nu are încredere în
oameni, ți-e frică ca să nu-ți facă nimeni vreo
pagubă. Cel mândru nu-și poate cere iertare
public nu uită jignirile chiar dacă aparent le-am
iertat. Cel mândru este permanent într-o
împrăștire a gândurilor. Risipit-a pe cei mândrii
în cugetul inimii lor. Diavolul așadar nu poate
lupta împotriva smereniei pt că smerenia este
haina lui D. Sf Antonie cel Mare s-a rugat lui D
ca să-l ierte chiar și pe demon. și îngerul lui D a
venit la Sf Antonie și i-a spus: D îi iartă chiar și
pe diavol dacă se smerește și își cere iertare de
la D. Dar el nu vrea să facă lucrul acesta din
caza mândrie de a fii una cu D.
195
D 23 d R După ce Hr spune pilda
semănătorului pe care am auzit-o
duminica trecută, s-a urcat în corabie și a
traversat lacul Galileii. Călătorim așadar
împreună cu DIH pe cărările mântuirii și
acum vedem cum acestea cuprind atât
uscatul cât și apele. Pe mare se stârnește o
furtună violentă pe care Domnul o
liniștește doar cu cuvântul, descoperindu-
se înaintea ucenicilor săi ca Stăpân al
stihiilor naturii. Ajunge în ținutul
Gherghesenilor care era păgân. Aici ne
spune Ev Lc Hr liniștește sufeltul unui om
tulburat de duhul cel rău. Așa cum
Domnul a liniștit valurile așa va potoli și
patimile noastre omenești. Lc. 8,27-28.
Lucru curios este că dacă oamenii se
îndoiau că Iisus din Nazaret este Fiul lui
D. demonii din acest sărman posedat îl
mărturisesc ca fiind F lui D celui
Preaînalt. Ori Iisus le interzice această
mărturisire, această laudă. El nu se bucură
că demonii îl recunosc ca Fiu al lui D. Noi
ca oameni dacă am fi lăudați de vrășmașii
noștri ne-am bucura. Dacă acesta care mă
urăște mă apreciază înseamnă că este ceva
adevărat. Hr le interzice demonilor să-l
vestească pt că ei nu făceau aceasta cu
gând bun. O făceau ca să-i zădărnicească
planul de mântuire. Ev de astăzi ne
dezvăluie două realități teribile. Cea a
unui om cu duh necurat și cea mister al
morții, legată de faptul că își făcea
locuință din mormite. Înțeleasă adânc
moartea este despărțirea spirituală de D.
prima despărțire de D a făcut-o demonul
așa cum ne învață profetul Isaia 14,2; 13-
14. Vedem aici pricina căderii care este
orgoliu sau mândria de a fi asemenea celui
Preaînalt. Sf Ap Pavel învață în Biserică I
Tim 3,6. Legătura aceasta dintre mândrie
cădere și moartea ne apare atât de
cutremurător în Ev de azi.
De multe ori Mânt când îi vindeca pe cei
demonizați nu vorbea cu demonii îi facea chiar
să tacă. Să nu vorbim cu gândurile. Părinții Bis
ne învață să nu vorbim să nu stăruim asupra
gândurilor rele. Greșala noastră este că ne
confundăm cu gândurile noastre bune sau rele
spune sunt gândurile mele. Dar părinții ne învață
că dacă roadele unui gând sunt rele adică
învârtoșarea, frica, trulburarea spaima, nu este
de la noi nu este de la D. este de la cel rău. Ori
noi suntem atât de încrezători în noi înșine încât
credem că sunt gândurile noastre. Dacă un gând
aduce roade bune de pace de bucurie de
deschidere este de la D. În lupta cu aceste
gânduri este continuu. În lupta cu gândurile nu
se discută. Să nu iei în seamă gândurile cele
rele. Greșala cea mai mare este să ni le asumăm
să ne speriem mai ales gândurile murdare de
hulă împotriva lui D. Exact cum ai trece printr-
un loc și din spatele tău mai mulți bețivi ar
începe să te strige să te cheme înapoi să te
înjure. Tu știi că dacă te întorci și vorbești cu ei
mai rău o să fie. Mai bine îți continui drumul ca
și cu m nu i-ai auzi. Cam așa ar tebui să ne
comportăm cu gândurile rele nu te interesează.
Părinții ne spun că dacă vrei să eviți cu totul
întâlnirea cu demonul pt că dacă el vede că
apleci minte spre cele rele atunci el vine cu
gânduri aparent bune. Iar părinții ne spună că tu
să nu primești niciun gând nici pe cele rele dar
nici pe cele bune. Pe cele bune primește-le 2 -3
s. Îți aduci aminte de pădurea din jurul satului
tău,un gând bun. Ajunge 2-3 secunde pt că
foarte ușor ajungi la gânduri de răutate. În
pădure trăiesc și porci mistreți. Porci are și
Vasile un intrat în gredina mea mi-a făcut
pagubă. În câteva secunde anungi la gânduri de
răutate. și dacă e gândul cel mai bun nu îl lăsa
mai multe de câteva secunde. În toate să trăiești
în prezent să trăiești clipa. Atenția la trecut sau
la viitor distruge totul. Părintele Arsenie Boca
spune eu trec prin lume sa și cum ai trece printre
copaci pădurii. Îi admiri îi vezi frumoși dar nu
te oprești și vezi alții și alții. Sf Ap Pavel ne
spune: pt toate uitându-le spre cele dinainte să
tindem adică spre D. toate sunt frumoase toate
sunt interesante dar ținata noastră este pre D
spre Împărăția Sa. Aceasta este calea pe care ne-
o arată părinții. D să ne ajute și să ne întărească
pt toți.
196
În D a 6 a după Rusalii am auzit cuvintele
Sfintei Ev după Mt care ne-au vorbit am zice
noi despre vindecarea unui slăbănog, a unui om
grav bolnav. Așa este titlul duminicii de astăzi,
așa scrie în calendar: vindecarea slăbănogului
din Capernaum, dar în primul rând Scriptura ne
vorbește nouă despre D. Pt că altfel noi nu L-
am putea cunoaște pe D dacă nu S-ar descoperi
El însuși. Ce învățăm noi astăzi despre D din
fragmentul Sf Ev. Cum este Dumnezeu nostru?
Ce face Domnul? Ev de astăzi îl descoperă pe
Dumnezeul nostru că nu ne răspunde cererilor
noastre așa cum ne-am fi așteptat noi să ne
răspundă. Acei oameni care au venit cu
slăbănogul pe targă înaintea Domnului au venit
cu un gând anume: să le vindece prietenul. Și pt
asta au făcut tot ce le-a stat în putință: au
înfruntat mulțimea care stătea în jurul Mânt, au
desfăcut acoperișul casei, l-au lăsat pe funii pe
prietenul lor înaintea Domnului. Toate acestea
pt ca Hr să-l facă bine pe prietenul lor să-i
redea sănătatea. Dar Domnul le-a dat altceva.
Nu ceea ce au cerut prietenii lui vindecarea
trupească. Primele cuvinte au fost Mt 9,2. Iar
în al 2 lea rând a împlinit cererea lor, l-a făcut
sănătos pe acel om. În primul rând D a știut că
nevoia cea mai mare a acestui om este iertarea
păcatelor sufletului. și noi venim la D tot așa.
Dacă ne-am face un inventar al cererilor
noastre adresate lui D sunt cele care țin de
pământ și de viața aceasta. Îi cerem lui D ajutor
în gospodărie, să ne dăruiască ploaie, ajutor pt
un copil care merge la examen. și toate acestea
se referă la viața aceasta de pe pământ. Și dacă
ni se pare nouă că D nu ne ascultă aceste cerei
ale noastre ne mâhnim. Dacă Domnul ne dă
altceva și nu ceea ce am cerut noi zicem: Uite
nu mi-a împlinit Domnul rugăciunea. Din
această minune a vindecării paraliticului
învățăm să-I dăm lui D încredere pt că El știe
mai bine decât noi de ce avem nevoie. De aceea
noi avem taina Sf Maslu pt tămăduirea trupului.
Dar rânduiala noastră bis spune că înainte de a
veni la Taina Sf Maslu de trebuință este să
mergem la o altă Sfântă Taină. Care este aceea?
Taina Spovedaniei sau Taina Pocăinței. Ce
folos un trup sănătos în care sălășuiește un
suflet bolnav. Ba din potrivă câteodată un trup
cu neputințe oprește sufletul de la multe rele.
Dacă ai o neputință la stomac o gastrită de
exemplu ne îți mai permite să mănânci orice în
post sau în afara lui sau să bei prea mult. Într-un
fel această neputință a trupului te ajută pe tine să
ai un suflet mai sănătos. Când ai un necaz care
te privește pe tine nu-ți mai sunt ochii ațintiți la
ce face celălalt ce a spus vecinu la bârfă. În
pateric așa se zice: Cine având mortul lui în casă
se duce să plângă pe mortul altcuiva. Dacă am
vedea noi mortăciunea din sufletul nostru nu am
mai merge să-l judecăm pe unul și pe altul. Ce
mașină și-a luat, de ce a făcut aceasta de ce a zis
aceea? de aceea atunci când îi cerem lui D ceva
la sfârșitul acestor cereri să zicem: aceasta este
ruga mea Doamne, dar tu ști mai bine ceea ce-
mi este de folos. Domnul Hr nu ne cere ceva pe
care să nu-l fi împlinit El însuși mai întâi.
Amintiți-vă cum înainte de pătimirea Sa în
rugăciunea din grădina Ghetzimani. Dacă este
cu putință Părinte treacă de la mine paharul
acesta. De 3 ori S-a rugat, dar de fiecare dată a
adăugat: Nu precum voiesc Eu ci precum tu
voiești. De cele mai multe ori cererile noastre
sunt centrate pe noi și pe apropiații noștri și nu
este un lucru rău asta. Dar hai să ne gândim și la
D pt că de dragul Lui venim în Sf Bis. Ia
gândiți-vă că dacă mergem la o Nuntă. Păi
mergem la Nuntă pentru bucuria mirilor. Ce
triști ar fi acești miri și părinții lor dacă noi ne
gândim o e prilej de mâncat bine de băut pe
săturate că doar oricum punem cinste, e prilej de
distrații. Sigur toate sunt bune dacă sunt cu
măsură și în rândul al doilea. În primul rând
trebuie să mergem de draul acelor tineri care
acum se însoțesc unul cu altul și bine ar fii să
facem efortul să mergem și la Taina Cununie lor
de la bis. Așadar Iubiți credincioși dați
încredere lui D pt că știe mai bine decât noi de
ceea ce noi avem nevoi. Citim în II Cor. 12,7-
9. Chiar dacă s-a rugat de 3 ori, chiar dacă a fost
ridicat înstare de extaz până la al 3 lea cer. Și D
nu i-a vindecat boala, a socotit că pt el este mai
de folos să stea cu boala aceea pt că puterea lui
D în neputință se săvârșește. Dați încredere lui
D pt că El este Tatăl nostru și El știe mai bine de
ce avem noi nevoie. Să nu uităm de cererile care
țin de suflet pt că de acestea avem mai mult
nevoie. Nu doar de vindecarea unui trup
neputincios avem nevoie ci și de ușurarea
neputințelor sufletului. Ca atunci când va trece
acest suflet în veșnicie să fie primit în Împărăția
cea veșnică a lui D.
197
Duminica a 6 după Rusalii.
Mt. 8, 20. Nu era neaparat nevoia unei
locuințe. Capernaumul era un oraș lângă
lacul Ghenizaret, probabil în acest oraș
Iisus ar fi stat în casa lui Petru. Nu despre
locuință ne spune Ev Mt aici ci de faptul
că Domnul nu avea timp pt El. D care
este creatorul timpului, nu avea timp
pentru El. Am văzut duminica trecută cum
Hr a trecut în ținutul gadarenilor unde i-a
vindecat pe acest demonizați. Prin
vindecarea gadarenilor Hr ne spune că
oricât de jos ai ajuns nu dispera.
Niciodată nu vei putea să fii atât de jos
încât să nu te iubească D. și să te ridice
dacă tu vrei. De aceea Bis îl condamnă pe
omul care își ia viața. Pt că un om care
ajunge într-o asemenea fază și-a pierdut
credința în D. Doar dacă omul acela este
bolnav psihic Bis nu îl condamnă. De fapt
Bis nu condamnă pe nimeni, omul se
condamnă singur. Îl vedem pe DIH
alergând dintr-o parte în alta a lacului,
vorbind ca nimeni altul cu timp și fără
timp, înmulțindu-le pâinile, vindecând
mulțime de bolnavi. În casa în care era
Hr. . .
Hr Domnul vede lucrurile în profunzimea
lor. nu vede doar un bolnav, ci îi vede și
pe cei 4, nu vede doar o suferință ci vede
și o dorință și o iubire, vede și jertfa pe
care o presupune prietenia adevărată.
Mânt vede tot, dar în primul rând vede
păcatul. Mt. 9, 2. Ev Mt. Când descrie
această minune pune un accent deosebit
pe iertarea păcatelor, să ne amintim că Mt
a fost înainte vameș oameni care erau
considerați corupți și păcătoși. Ce putea să
îndrăznească acest sărman paralizat din
Ev de astăzi despre care nu știm dacă
putea să vb sau nu? Îndrăznește să crezi
că la D totul este posibil, că orice ai face
ești în mânile lui D. Nu așteapta D de la
noi decât să îndrăznim să ne încredem în
El. Să îndrăznim să credem că D s-a făcut
om ca și noi pt a ne putea ridica din
neputința noastră.
Imediat după ce Domnul a spus aceste
cuvinte au apărut cârcotașii acest om
hulește. V. 4 . vrei să fii fericit? Vrei să-ți
meargă bine? Scoate răul din gândul tău,
nu cugeta rău, scoate-l din inima ta. În
momentul în care răul îți intră in minte și
de acolo coboară în inimă, începe căderea
ta. Chiar dacă vii la Bis. Dacă tu începi să
gândești rău despre unul despre celălalt, tot
ceea ce faci rugăciune, mers la bis, post,
metanii, aproape că nu are niciun rost. De
ce? Pt că inima ta nu bate pt D. Zice Sf
Nicolae Cabasila despre D că este mai
iubitor decât orice prieten, mai drept decât
orice stăpân, mai mângâietor decât orice
tată și mai de trebuință nouă decât chiar
inima noastră. Sigur inima ne este de
trebuință 70, 80. . .Binr ar fi să ducem
viața aceasta , dar după aceea nu mai
avem ce face cu ea, pt că nu mai poate să
pulseze sângele. D însă dacă este în
sufletul tău îți pulsează acea stare de
bucurie care nu se mai poate opri
niciodată. Dar pentru aceasta noi trebuie
să punem în practică cuvintele Domnului
citite la Apostol. Rm 12, 6-11. Ne
îndeamnă D ca tot ceea ce facem în aceată
viață să-l facem din tot sufletul, având
conștiința că Hr este prezent în viața
noastră. Dacă facem binele să-l facem fără
părere de rău ca și cum l-am face pt D.
Numai așa o să ne putem ridica din
neputința lumii acesteia. Nefăcând ceea ce
ne îndeamnă Ap de astăzi devenim
paralitici sufletește. Nu este chin mai mare
pt un om decât să facă ceea ce nu-i place,
dar nu este lucru pe lumea aceasta dacă
atunci când îl faci crezi că îi faci ca pt Hr.
Să venim la D cu credința acestui
slăbănog și a celor 4 prieteni care îl purtau,
pt a auzi și noi cuvântul îndrăznește iertate
îți sunt păcatele tale.
198
Ev duminicii de astăzi ne pune înaite un
bolnav paralizat pe care Mânt îl vindecă.
Un om bolnav care este adus înaintea
Domnului de 4 prieteni ai săi. Ev Mt.
când descrie această minune pune un
accent deosebit pe iertarea păcatelor,
care este o vindecare sufletească, să ne
amintim că Mt a fost înainte vameș
oameni care erau considerați corupți și
păcătoși. Constatăm în zilele aceste că
suntem cu toții bolnavi și trupește și
sufletește. Chiar dacă nu se vede, Chiar
dacă noi nu arătăm boala trupească și
boala sufletească, din contră arătăm
sănătatea trupească și sufletească, facem
cu mare urșurință judecata aproapelui.
Zicem că cel de lângă noi este bolnav iar
eu sunt sănătos. Pt că este foarte ușor să
vedem boala aproapelui și să nu vedem
boala noastră. Problema vederii bolii
celuilalt este foarte prezentă în viața
noastră de zi cu zi. Îl întreabă un ucenic
unui părinte bătrân: Avva de ce judec pe
ceilalți? de ce văd bolile sufletești ale
celorlalți și nu le văd pe ale mele. Îi
răspunde părintele: Pt că nu te cunoști
încă pe tine însuți! cel care se cunoaște
pe sine, zice părintele, nu poate să judece
pe altul. Pt că atunci când ne cunoaștem
pe noi înșine știm că suntem mai bolnavi
decât cei de lângă noi. O cunoaștere de
sine nu este posibilă fără cunoșterea
păcatelor proprii.
Mt 9,2. Nu vom înțelege niciodată această
Ev dacă nu vom înțelege ce înseamnă
păcatul. Dacă ne uităm în DEX citim
definiția păcatului ca fiind o încălcare
(gravă) a unei legi, o abatere (gravă) de la
preceptele morale, de la ceva bun și drept.
Este un punct de vedere simplist să vede
păcatul doar jurdic. Sigur a vorbi de
păcat este ceva foarte neadecvat pt lumea
noastră în care totul este pus la îndoială un
cuvânt precum păcat este demodat, este
depășit. Dacă vorbești azi despre păcat
parcă nu mai ești în prezent.
Însă doar prin cunoașterea păcatelor mele
începe cunoașterea de sine. Nu mă pot
cunoaște pe mine dacă sunt în păcate, pt că
acestea îmi întunecă conștiința, iar fără
conștiința mea luminoasă nu mă pot
cunoaște. Acesta ar fi mesajul Ev este
acesta: ATENȚIE la păcatul în care
suntem! Nu încercați să vă ridicați singuri
că nu o să puteți. nu faceți nimic în plan
spiritual până nu ne vedem propriile
păcate. Încredințați-vă unui părinte
duhovnicesc care să vă călăuzească. Și el
la rândul lui altuia și toți lui Hr.
Dacă suntem întrebați: Ați văzut vreun
păcat? Fiecare dintre noi am putea
enumera foarte multe exemple. Da am
auzit oameni înjurând de D, oameni care
lucrează în sărbători aproape sfidător,
oameni care beau care înșală, am auzit la
tv de oameni care ucid, violatori. Așadar
păcatul este o realitate concretă și cumplită
care ne îndepărtează de D. Este asemenea
unui virus pe care abia îl vedem cu
microscopul care acționează în toată
lumea.
Mt.9,3-5 Boala din perspectiva cărturarilor
din vremea lui Iisus era văzută drept o
consecință a păcatului. Ex In.5,14 /In 9,2
Iisus intră în logica fariserilor și a
cărturarilor. Dacă boala este o consecință a
păcatului atunci iertarea lor este începutul
oricărei vindecări. Ori această iertare de
păcate o poate face doar D. cel care
cunoaște gândurile și sufletele noastre. Hr
se dezvălui astăzi iertând păcatele ca fiind
D. Și noi putem să fim iertați din plin, dacă
ne apropiem cu smerenie și cu simplitate și
spunem: Doamne iartă-mă pe mine
păcătosul.
Să venim la D cu credința celor 4 prieteni
care îl purtau pe cel paralizat, nădăjduim
să auzim și noi cuvântul îndrăznește iertate
îți sunt păcatele tale.Mâine Sf Proroc Ilie.
199

Omul lui D Ilie pe care astăzi îl prăznuim este fascinant. A avut o dragoste față de D atât de puternică încât îl asculta întru totul. Și pt această
ascultare totală, fără rezerve față de D și Domnul îl asculta pe Ilie. Ați auzit la Ap că și Ilie era om cu slăbiciuni ca și noi dar prin rugăciune a încheiat
cerul 3 ani și jumătate. De ce a cerut lucrul acesta? Pt că a văzut că oamenii s-au îndepărtat foarte mult de D. făcându-și un zeu pe nume Baal.

Sărbătoarea de azi a Sf Proroc Ilie se amintim reacția lui Ilie: sunt zei la urma
bucură de un mare prestigiu. Iată în acestă urmei, poate
parte a Tarnsilvaniei erau comunităţi de sunt în vacanță, poate dorm, strigați mai
iobagi care lucrau zi şi noapte în duminici tare.venit şi rândul lui Ilie. A luat 12 pietre
şi-n sărbători. Dar făceau totul posibil ca necioplite, a făcut o masa de altar. A pus
de Sfântul Ilie să nu se lucreze, lucru care viţelui tăiat pe altar, a pus să se toarne apă
s-a păstrat şi-n regimul comunist. Sf. Ilie peste jertfă. A îngenunchiat şi s-a rugăt
se bucură până astăzi de un cult deosebit, Doamne Dumnezeu nostru ascultă-ne pe
atât în lumea creştină cât şi-n lumea noi şi arată că tu eşti dumnezeu cel
iudaică. Aceasta datorită faptului că el n-a adevărat. În acel moment a coborât foc din
murit în mod obişnuit ci a fost înălţat la cer care a mistuit viţelul lemnele, şi
cer.
MântIlie e un
Iisus Hraleste rugăciuni
la primabineprimite
lui predică de în pietrele
Proroculs-au topit. Aceasta
Ilie rămâne nu este biso
pentru conștiința
D. rug lui are putere să
satul lui în Nazaret, o predică care străbată pânănaștela D simplă întâmplare care
cea mai minunată atitudine de verticalitate ne arată că
prin
reacții porţile cerului.
împărțite Aşaascultători.
între cum s-a întâmplat Iisus le Dumnezeu
de la tot ceea meu ce neestepoate
mai deturna
mare de decâtla
in
spune celor din satul lui căcuprin
timpul vieţii sale pământeşti 850 de El Dumnezeul tău. ea sublinează
sensul vieții noastre, de la scopul pentru aceată idee.
ani
Dumnezeuî HR. și-a Atunci întorspoporul
fața către israelit
ei. Prins-a Vedeți
care am noi suntemde de
fost creați D încredință
aceată lume, creștin și
îndepărtat
Iisus D vine delaD,poporul
pierzându-şi
lui Israel,credinţa
vine să-lcea ortodoxă.
anume: să Doxa căutămînÎmpărăția
lb gr înseamnă cerurilor laudăsă
adevărată. Şi pierzându-şi
cerceteze și să reînnoiască legământul cu credinţa cea sau
căutămslavă adusă
să nelui înfrumusețăm
D. iar ortos înseamnă dpdv
adevărată
acesta. Vedem şi-au cum pierdut şi slujbele
consătenii pe care
lui Iisus nu drept.
lăuntric Ortodoxă
sufletește. înseamnă așadar o laudă
Sf Ilie Tesviteanul este
D
cred în El. Iar Iisus le spune că se din
le-a descoperit. Regele Ahab va dreaptă
cel care adusă Domnului,
a cristalizat un cult autentic
prin atitudinea sa prin
vremea
întâmplaprorocului
cuvântul Ilie pentru
acesta carecă sezice temea
că: închinat lui D.sa Ori
verticalitatea darlucrul
și prinacesta în vedem
fermitatea sa
de
niciunnăvălirea
profetasirienilor,
nu estes-a bine aliatprimit
cu regele în în viața
faptul că:profetului
zeu Baal este Ilie. oAltarul
minciună, ridicat
este pto
Sidonului
patria lui.care Nu i-a dat fiica
a fost primit de soţie şi care
nici pofetul Baal
iluziesunt
la caretoate se formele
închinaude cult fals în care
contemporanii
era
Ilie păgână.
pt că profețiiAceasta spun îl adevărul
influenţează desprepe ne
săi.implicăm.
La fel cum Îmi bazez
este oviața pe acumulare
iluzie dacă noi
regele Ahab să aducă
păcatele și greșelile oamenilor. Asta în Israel şi bunurilor
credem cămateriale. sensul De viețiifaptnoastre
toată viațaeste
credinţele
înseamnă un ei păgâne,
profet sau ne spune
un proroc:Scriptura să căfi mea țopăi îndejurul
acapararea bunuriacestui altar implorând,
materiale, devenind
aduce
glasul 850 lui de D. preoţi
și săpăgâni. Aceştia slujea
spui oamenilor din lingușindu-mă chiar și rănindu-mă
astfel sclavii consumismului. Acestaîn timp
este
idolului
neamul tău: Baal ce vreaşi uneiD de zeiţela noi.feminine
Profeții cea
duhulfac lumii lucrurile în acestea.
care noiși trăim, astfel îmi să
Astarta.
sunt trimiși Oride această
D în poporînstăinare
atuncidecând credinţa
sunt petrec
consumăm toatăcât viața
maimea mult.aducând
De aceea un cult fals.
așa cum
cea adevărată
situații de o mare a adus mânia lui
dificultate. D.vine
Ilie A fost într-o Sau
spuneplacerea, sau alcoolismul,
în rugăciunea de ladorința sfârșitulde
secetă
o perioadă cumplită
în care culucrurile
foametestăteau de 3 ani cumși se6 putere oriceprorocul
acatistului, dependență Ilie sătoate
ne acestea
ajute săîmi ne
luni. Ilie se înfăţişează
poate mai prost și mai rău în poporul înaintea regelui rănesc
descotorosim sufletul. Ilie înalță
de năravurile celeunrelealtar ale
Ahab
evreisc. şi-i aminteşte
S-au abătut desprede cauză a secetei
la credința în Dumnezeului
lumii de astăzi.adevărat. Pt că toate DoaracesteaD poate nu ne să
şi anumea cel
Dumnezeu faptul
viu, că au întors
făcându-și un spatele
zeu pe sature, să aline
aduc liniște, nu dorul
ne faccelnici maimai profund
frumoși al
adevăratului
nume Baal, șiDoşizeitate se închină lui Baal.
feminină pe numeŞi pt inimii. Spune Fer Augustin
dpdv spiritual, nu ne ajută să ne trăim maiîntr-o frumoasă
aAstrarta.
te convingeUn zeucine este Dumnezeu cel
și o zeiță. sinteză
profunda vieții credințacreștine:ci ne-ai făcut pt tine
dimpotrivă, ne
adevărat
Numele Ilie să este
facem o probă. de
o mărturisire Să credință.
aducem Doamne și neliniști este
abrutizează, ne transformă în oameni sufletul meu pânăcare
jerfă pe muntele
El elohim Carmel câte
înseamnă un viţel atâti
Dumnezeu, nu
devinse insensibili
va odihni față întrude Tine.
nevoile Învățăm
celor din că
lui Baal cât alşi Domnului
înseamnă meu, iahcăruia este îi slujesc.
numele trebuie să să ne
jurul nostru trăim cultul
în oameni care nostru frumosc
ne comportăm
Şi Dumnezeul
Domnului. Eliahcareînseamnă
va mistui jertfa Dumnezeulcu foc complet
cu orgoliu și corect. Într-o lumea
cu suprioritate față ca dea semenii
noastră
acela
meu este să ştimnumai că Domnul.
este cel adevărat.Domnul S-au care unde
noștri.pe În toate
oameni căile,
careprincredem filme,că amelodii,
avea o
rugat preoţii lui Baal
s-a descoperit lui în fel şi chip
Avraam, careîn mods-a emisiuni,
haină mai fiecare bună, avededetă
avea o mașină ne spune sau căo
primitiv.
descoperitOriundelui Moise mergem
și tuturorla Bis case de
profeților. putem
casă, e găsisemn fericirea în bogățiefață
de superioritate în plăcere
de cel
rugăciune
Însuși numele şi vedem
lui Ilie că eraseunroagăprogram în mod
care în
careputere. Căutându-le
este sărman doar pe
și amărât. acestea ne
În aceasta ne
primitiv
presupunea să ştiţi că nu e lui
că poporul bine. D nutrebuie
Israel aşteaptă să facem
transformărău nouăacestînșine, aducând un cult
Baal contemporan numit la
rugăciuni
se întoarcănecuviincioase
la D să-l mărturisească urlete zbierăte, să nu un altar fals caSă
consumism. și prneidolatrii
ajută dinDomnulvremea lui să
bolboroselile
aibă alți Dumnezei ficăruiaașacâtcum maizice tare.prima Pe Ilie. Ortodoxia
gestionăm cât mai esteîntelept
solulția toateiar problema
bunurile
Muntele
poruncă din Carmel Decalog. Numele doar de IlieIlie este
era este
pe caresuspendarea
tot El ni ei. le Dacă
dăruieștelucrurile merg
în această
reprezentantul
răspunsul omului lui D,care iar preoții
spune: zeului Da! rău e din cauza unui cult
lume. Și bunăstarea și facilitățile și practicat grești.
Baal erau 450.
Dumnezeul meuProfeții
este numaifalși întotdeauna
și numai Dacă lucrurile
tehnologia carene merg
este greșit înseamnă că
o binecuvântare.
sunt
Domnul.mai numeroși,
A fost auun fost mare
mereu și vor fi
luptător aducem
Importantși este noi să un nu clutdevenim
grești. Ca să ne
sclavi ai
mereu. Iar prorocul Ilie îi provocă.
împotriva zeului Baal și al zeiței Astartei. Zidiți meargă bine să restabilim
acestora. Să nu ne transformăm în niște cultul corect
voi
Avem un nevoie
altar și de voiunzidi și eu ca
proroc, unul și îi vom
Sfântul Ilie, închinat
roboți care Dumnezului
executăm celuidoarviu ceea
și adevărat.
ce ne
invoca pe rând pe Dumnezeul
sã ne decupleze de la zeul consumismului. nostru. iar Oamenii
dictează societatea în care trăim.puternic de
care sunt legați foarte
cel care va răspunde rugăciunilor noastre bunurile materiale nu sunt în stare să
acela este cel adevărat. preoții lui Baal iubească nici pe oameni nici pe semeni.
înalță altarul roagă îl imploră, țopăie în Atașamentul f puternic nostru de bunuirle
jurul altarului, ba mai mult se rănesc între pământeși paralizează puterea noastră de a
ei și tot nu se întâmplă nimic. Ne iubi curat de ai iubi duhovnicește.
200
Sf Ilie Tesviteanul ocupă un loc special în corul
bis. Și a-și îndrăzni să zic prin prizma
personalității sale puternice fascinează și
înfricoșează deopotrivă. Fascinează prin stilul
său necruțător dar mai ales prin apropierea de D
și buna îndrăznire pe care o are. Tocmai am
auzit lecturându-se la Sf Lit că prin rugăciunea
lui peste 3 ani de zile nu a plouat. Cred că nu
are seamăn, a avut atâta trecere înaintea lui D
încât cerându-I pedeapsă pt poporul care se
îndepărtase de D., s-a încuiat cerul. Din cei 16
proroci mari niciunul nu are o zi așa de
însemnată precum are prorocul Ilie, măcar că
nu a scris nimic. Avem informații despre el din
cartea a 3 și a 4 a regilor din VT.
cuvântul pe care vreau să vi-l pun astăzi la
suflet se leagă de două dintre însușirile
esențiale care se leagă de personalitatea sf.
El este pe de-o parte omul experienței iar pe de
altă parte omul judecății. Omul experienței din
VT sunt 2 personalități importante încât
cerându-I lui D să-L vadă l-au și văzut. Este
prorocul Moise și Ilie cel pe care îl prăznuim
astăzi. Ambii îl văd pe D pe vârf de munte. Pt
că se vede că muntele este simbolic mai
aproape de D și cine se urcă pe munte se urcă
curățindu-și păcatele. și mai e ceva căutându-L
pe D nicidoată nu cobori ci doar urci. și devine
un loc special și specific în care îl întâlnești pe
D. Întâlnirea minunată pe care Ilie o are cu D
este relatată în 3 Rg.19. nu sunt foarte multe
informațiile, eu mă voi referii al 2 verste. Cine
din cei prezenți nu-și dorește să-l întâlnească pe
D. cred că este dezideratul maxim pe care
cineva poate să-l aibă, să-l vadă și să-L
cunoască pe D. de altfel însuși DIH confirm
acest scop maxim în viață. In17,3. Mai putem
noi să-l vedem pe D? ne mai dorim noi acest
lucru? Ori Sf Proroc Ilie a fost un om al
experienței duhovnicești al experienței vederii
lui D și ne stă ca model, și că se poate să fie
văzut. 3 Rg.19,11-12 aceste versete pt noi pot
să constituie și un etinerariu pt ca noi să-l
vedem pe D. Mai înainte de orice D îi spune
prorocului Ilie: ieși și stai pe munte înainte feței
Domnului. Sf Ap Pavel ne explică ce înseamnă
această ieșire. Ieșiți din mijlocul lor și vă
osebiți zice Domnul și de ceea ce este necurat
să nu vă atingeți și eu vă voi primi pe voi. Ieșiți
din păcatul care se propagă astăzi. Dacă vă
doriți să-L vedeți pe D ieșiți de acolo, osebiți-
vă de cei care arată răul drept bine și-l
promovează îmbrăcat în haine false. la
Domnul niciodată nu se coboară, ci doar
urcând din mai bine în mai bine lăsând deoparte
răutățile, pas cu pas până când ne obijduim cu
D. și obijnuindu-ne cu D ne obijnuim cu binele.
sunt trei etape imporante: va fi mai întâi vijelie
năpraznică ce despică munții. Vijelia
năprăznică vor fi necazuri în viața noastră
greutăți și suferințe, dacă fugim de ele nu ne
vom apropia de Domnul. Pt a-L întâlni trebuie
să trecem prin așa ceva. Nu îl întâlnim pe
Domnul stand în fotoliu comozi. Ca orice
lucru trainc Domnul se câștigă cu suferință. Ne-
am învățat să obținem lucrurile f ușor, dar pe cât
de ușor putem să obținem lucrurile pe atât de
puțină bucurie ne aduc. Pt că lucrurile adevărate
și durabile se câștigă prin jertfă muncă și
suferință și durere. Dacă Domnul s-a urcat pe
cruce nu există altă cale pentru noi decât aceea a
jertfei și de aceea s-a urcat pe cruce. Dacă
Domnul a îngăduit să fim urcați pe cruce, nu ne
putem coborî de pe cruce, numai dacă Domnul
ne ia jos de pe cruce. Înainte de orice în clipa în
care cineva se obsebește de lume începe să
trăiască frumos va trece prin necazuri și dureri.
Se și spune în zilele noastre: de ce cei nedrepți
au parte de viață bună și cei drepți de suferințe?
ori Domnul ne confirmă că asta este calea, pe
care El însuși a parcurs-o. cine vrea să trăiască
cu D să-și pregătească trupul și sufletul pt
sufrințe. Nu în vijelie, nu acolo este maximul
prezenței Lui. Și acolo este Domnul, pt că dacă
n-ar fi Domnul cu noi n-am putea face mare
lucru. El stă acolo ca să ne însoțească și ca să ne
fortifice. Și bradul se întărește în momentul în
care este bătut de vânturi.
După vijelia năpraznică care despică munții va
fi cutremur. Dar nici acolo nu va fi Domnul.
Cutremurul înseamnă că D atunci când pornești
pe drumul lui și treci prin suferință mai vrea
ceva de la tine. Vrea să-ți strice toate siguranțele
tale omenești, pui mâna, pe bani, pe mașini, case
pe poziție sociale pe toate care par să-ți asigure
o siguranță. Vedeți D îngăduie o pandemie și
oricâte ai avea tu de multe în această lume toate
se duc ca și când n-ar fi fost. Dacă D îngăduie să
se cutremure din temeli tot ceea ce ai adunat.
Toată siguranță ta intelectuală mental, te bazezi
pe lucruri, te bazezi pe cele omenești, și cele
omenești rămân atât cât îngăduie D. Dar cele
dumnezeiești sunt mai presus decât acestea. și
atuncia Domnul le cutremură pe cele ale noastre
cele omenești, pt ca să ni le de ape cele
dumnezeiști. Nu poți fi și unele și celelalte
deodată. Cine le vrea pe cele dumnezeiști
apelează la metodologia și la mijloacele lui D
201

Duminica a 8 a după Rusalii. Mt 14, 16. Ia aminte, Doamne Iisuse Hristoase,

Cum s-au adunat oare atâția oameni în Dumnezeul nostru, din sfânt locasul Tau si
jurul Mânt. A mers vestea că Iisus vindcă de pe scaunul slavei împaratiei Tale si vino
boli incurabile. ca sa ne sfintesti pe noi, Cel ce sus
Minunea înmulțirii pâinilor o face și Sf Ev împreuna cu Tatal sezi si aici în chip
Marcu în cap 6; In,6 și Sf Luca în cap 9. nevazut, împreuna cu noi esti. Și ne
Spune
noi din Ev că Mântuitorului
nefericire de multe orii pendulăm
s-a făcut milă între învredniceste,
și nu întâmplătorprin mânaalături
prorocul Ta cea puternica,
de Moise sunt
de
celemulțimi
două. Nișile-am a început
dori pesă-i
celevindece pe cei
ale Domnului aprezenți
ni se pe daMuntele
noua Preacuratul Tau Trup si
Taborului la Schimbarea la
bolnavi.
dar nici nuCe atmosferă
ne-am elibera trebuia
de cele ale să lumii
fie acolo,
pt că Scumpul
Față. AcoloTau undeSângeDomnul si își
prinarată
noislava
la totSa
extraordinară!
ne oferă siguranță. Ce entuziasm
A avea poziție de dimineață
socială, a poporul.
ucenicilor săi și celor doi pe cât li se putea.
până seară
avea bani în văzânu-și
cont, a bolnvii
avea case, vindecați,
ne oferă ce Decieste
Ilie dintr-o
omuldată această minune
experienței dar esteneșitrimite
omul
siguranță
forfotă trebuia omenească.
să fie acolo Domnul încâtcutremură
oamenii judecății. De ce? Pt căla
la Cuminecătură, esteEuharistie.
prietenul adevărului.
Acesta
acestea
au uitatdindetemelii mâncare certitudinile
de dimineațași siguranțele
până Adevărul
este mesajul vă vaminunii
face liber. Judecatapâinilor
înmulțirii lui D estecă
noastre. și apoi vine încă un lucru și mai mult asemenea un om care merge la medic și face o
seara. Au venit ucenicii la Domnul Hr. adevăratele potire în care vrea Hr să se
de atât. Vine focul că zice Domnul după radiografie. Noi nu știm bine ce avem înăuntru.
Știți
cutremul cum va fie foc,
la darmasă.
nici înSăm
foc nu la vamasă
fi D. Ce și odihnească
Poate nu vrem nu sunt cele de aur,darargint
să recunoștem, când sau ne
suntem mai mulți. Ni
poate să însemne focul? Focul înseamnăse golește farfuria lemn
punem sub aparat ne arată toate bolile pe carenu
ci suntem noi înșine. Ne hrănim le
ni se golește
reducere paharulÎnsemnă
la esențial. și zicemeliberarea
vai ce a-și de numaiAcesta
avem. cu pâine ci cu totCând
este adevărul. cuvântul lui D.
stai în fața lui
mai mânca
orice rămășiță și omeneasă
ce a-și mai în bea,
viața dar cum să
noastră, de vedeți
Hr în Apostolul
ne descoperă de astăzi
așa cum ești tu.1 Prorocul
Cor 1, 10; Ilie
fac căajutor
orice mi-eomenesc,
jenă să ptiaucă doar
focul pentru mine.
mă mistuiește 12-13;
este chipul1 Cor 3, 6. Faptul
justițiarului, că ești
necruțător bun , nu
cu nimeni, nu
cu totul, nuluăm
și atunci mai de rămâne
masănimic, mai rămânde
și începem să îi are frică de
înseamnă nimeni nici
să lucrezi de împărat
de unul singur. nici
Ne
doar
servim omulși pe înaintea
ceilalți,Domnului
hai să-ți așa maicum pun l-ași împărăteasă.
mântuim înDacă ești reprezentantul
comuniune împreunălui D., nu
, vedeți
început. Iată omu! Adam se ascunde după vrei să cosmetizezi adevărul, să te faci pe plac
ție, hai să te servesc și pe tine și în același cum Sf Pavel face o echipă în care îl
păcat, dar Hr se arată înaintea lui D Tatăl și celorlați ca să te laude în fața celorlalți. să ne
timp ne omul!
zice: iată mai punem și nouă.omul.
Asta înseamnă Oarecum
După ce și include
judecăm șipepenoi Apollo.
înșine FA 18, 24-25.
și să-I cerem lui D.:
Ap au
trec toate,fostceeaîntr-o stare ca
ce rămâne în aceasta.
trup, omulErau gol Arată-mi Doamne păcatele mele, pt că cine se
obosiți,
goluț înainteale eraluifoame. și s-au maximă
D. cu încredere gândit: în oare
D. Am
judecăintrat
nu va maiîn fipostul
judecatAdormirii
dincolo. CineMaicii
nu se
cum
Și să-lvine
apoi, facemcele pe
de-alMântuitorul
4 lea moment să și
mâncăm
anume, Domnului,
judecă acum, ease vasejudeca
mutădede la moarte
Dreptul la
Judecător.
ceva. deIisus
adiere vânt lin.ocupat
Și acolo estecu Domnul.
vinedecare Așa viață. Iar această
Pe prorocul mutareastăzi,
Ilie îl prăznuim de laa moarte
fost un omla
l-a văzut prorocul
bolnavilor aparentIlie nu pea maiDomnul.
avaut timpAșa l-asă puternic, a fost iubit
viață încearcă de D,împărtășească
să ne-o care i-a respectat
și
simțit prorocul pe
se gândească și Domnul,
la mâncarea adiere lor.de vânt
Vedețilin. personalitate
nouă prin darulși când a pelcat
lui Hr din această lume.
Fiul ei.
Domnul este pace, este mângâiere, Domnul este El a fost ridicat în iureș și în slavă, pt că el cu
doar aparent, nouă ni se pare că: D ne-a Să postim 2 săptămâni, niciodată nu este
siguranță dar nu o siguranță cum o dau râvnă a râvnit, a ars, pentru Domnul.
uitat,
oamenii, căDomnul
ne-a lăsat este de-o parte.
siguranță Iar ApPt au
lăuntrică. că atâta
Acestamâncare
este gândulcapeșicare
acum în timpul
am vrut verii.
să vi-l pun la
făcut
îți dă ca noi oamenii
o încredere pe careși aunu zis: Doamen
ți-o poate lua Avem Paraclisul
inimă astăzi. Să neîn umplem
fiecare seară
și noi de
cu larâvnă
ora
trebuie să
nimeni. le dăm
Vedeți că ceva
ziceamde unmâncare necaz, lao 19,
pentrudacă
D așanucumputeți
a avut-oveni măcar
prorocul Ilie. faceți-l
oamenii aceștia.
calamitate poate să teIar Mânt
lase îi provoacă
gol goluț, dar cândpe ai acasă. Pentru că rugăciunea hrănește
Ap șiDomnului
pacea pe ucenicii atunciSăi,nimic dați-le voi să
nu mai contează sufletul nostru ne luminează mintea
din toate acestea
mănânce. Cum sau oricum,
să poate să dereușești să treci
de mâncare noastră, ne limpezește gândurile. Să nu
peste.
unei Domnul
mulțimieste depace adiere de
oameni. Cevânt lin. Dar
aveți de amânăm rugăciunea pentru sfârșitul vieții,
până să ajungi în etapa aceasta este nevoie să
mâncare: cinci pâini și doi pești. Puneți-i când suntem bolnavi și abia respirăm când
treci prin celelalte, prin vijelia năpraznică, prin
în cete desă-ți
cutremur câtestrici
50 șitoate100 certitudinile
pe iarba verde. tale mintea nu mai gândește coherent
Aceasta
omenști, e nevoie să treci prin ofoc,
este o nunță pe care observă
adică Sf să rugăciunea noastră vine din urmă. Să ne
Mc. fără
rămâi 6, nicio
39-40. A binecuvântat
siguranță omenească darMânt să te rugăm unii pentru alții măcar din când în
pâinileîn și
încrezi peștiiși apoi
Domnul și aDomnul
spus sedați-le
descoperă să când. Să facem paraclisum MD în fiecare
mănânce.
și îți aduceȘipacea aceleîn5 inimă.
pâini și Câtceide2 bine
peștiesteau seară iar dacă putenți mai bine este să-l
când
devenit te întâlnești cu un omS-au
interminabile. caresăturat
are pacea cului D
toții facem împreună . mai mare putere are
în
și inimă.
au adunat Când celestai în12jurul unuicu
coșuri omfărâmituri.
care mereu rugăciunea atunci când o facem împreună.
este neliniștit, care tot timpul se gândește ce să
Ap și ucenicii dau să mănânce poporului, joi 6 august avem sărbătoarea
mai adauge la statura lui parcă nu te simți bine.
dar
Dacăprin ieri mâna
l-am lui Hr. Așa
sărbătorit pe se Sf întâmplă
Serafim de la Schimbarea la Față a Domnului.
Sf Liturghie
Sarov, ne amintim dăm să mănânce
cuvântul poporului.
lui care spune:
Dar nu eu pacea
Dobândește dau și deși
toți vă împărtășesc.
se vor mântui în jurulAți
auzitAcesta
tău. rugăciunea
este omul dinainte
vederiide împărtășanie:
și al experienței.
202
Mt. 14, 15-16. Ev din duminica a 8 a după
Rusalii ne arată semnul minunat pe care l-a
făcut DIH a înmulțirii pâinilor. Este un episod
pe care îi întâlnim la toți ev. Aceasta arată
însemnătatea lui pentru înțelegerea tainei
Mântuitorului. Evenimentul s-a petrecut în
Galileea. Hr înmulțește 5 pânișoare de orz
săturând 5 mii de bărbați și din care au rămas
12 coșuri de firimituri. Aceste cifre se pot
interpreta și ca simbol. Nr 5 cinci cărți din
Torah scrisă de Moise. Iar nr 12 coșuri ne aduc
aminte de cele 12 seminții ale lui Israel. Hr nu e
doar un simplu învățător care dă doar cuvinte
oamenilor iată că El și mâncare fizică
oamenilor. El este și hrănitorul nostru al
tuturor. Spunea Părintele Cleopa despre
minunea aceasta înmulțirii pâinilor că se repetă
de la începutul lumii până în ziua de astăzi ca o
liturghie continuă. Oare nu hrănește D și astăzi
7 miliarde de oameni. în fața acestui dar
minunat a lui D către noi oamenii, nu poți să
răspunzi decât cu mulțumirii să trăimi cu duhul
mulțumirii pt tot ce ne dă D în dar fiecăruia
dintre noi. Vedeți noi când venim la
dunezeiasca Lit. suntem invitați să ne
împărtășim cu preacuratele Taine.
Împărtășaniei sau cuminecării i se mai spune și
Euharistie. Ori în grecește Efharisto se traduce
prin mulțumesc. Aceasta este legătura dintre
taina cuminecării și a muțumirii. Atunci când
primim Sf cuminecătură noi îi mulțumim lui D
că ni se oferă sub această formă de
împărtășanie, de pâine și vin care prin
invocarea Duhului Sf se transformă în trupul și
sângele Domnului. Chiar înainte de a facea
aceată minune DIH spune despre sine că este
pânea vieții care se coboară din cer. In. 6, 35.
Iar în contintunare In 6. 54-55. Iar pt ca să nu
ne șocheze aceste versete, Iisus ni se oferă sub
formă de pâine și vin. Pt cine sunt spuse aceste
cuvinte? Pt îngeri? Nu! Ei nu au nevoie de
hrana aceasta materială pt că nu au trupuri
fizice. Cuvintele aceastea sunt scrise pt noi.
Încă de la începutul creștinismului nimeni nu
primea trupul și sângele Domnului dacă nu era
botezat. Deci dacă suntem botezați, dacă
participăm la Liturghie avem obligația să ne
împărtășim cu Domnul. Sigur că ne
împărtășim în mai multe moduri dar cel mai
tare și mai intim mod de a te împărtăși de Hr
este Sf Cuminecătură sau Euharistie. Acesta
este mesajul minunii înmulțirii pâinilor că
adevăratele potire în care vrea Hr să se
odihnească nu sunt cele de aur, argint sau lemn
ci suntem noi înșine.
Oare ne îngrijim noi de hrana sufletului nostru?
Una din greșelile noastre ale creștinilor
ortodocși este trăirea credinței prin delegație. Ia
tu preotului se diaconule trupul și sângele lui
Hr, roagă-te doar tu pt mine că eu nu am timp
sau am altceva de lucru. Gândiți-vă că la fel
cum nu poți să-i spui cuiva: respiră tu în locul
meu, că plămânii mei nu mai pot, sau mănâncă
tu în locul meu, bea tu pt mine. Așa cum pt a
trăi suntem obligați să respirăm să ne hrănim să
bem apă tot așa pt a ne mântui e necesar să ne
împărtășim cu trupul și sângele Domnului.
Depinde cu ce ne hrănim. Omul este ceea ce
mănâncă. Ne hrănim doar cu hrana care provine
din pământ ne întoarcem în pământ. Ne hrănim
cu pâinea care s-a coborât din cer cu Sf
Cuminecătura suntem deja în cer. La fiecare
Lit avem aceste opțiuni: să alegem între viața
noastră trupească pământească și viața lui Iisus
care ne vine sub forma trupului și sângelui Să
date nouă în Bis. ce este mai important pt noi?
Viața viața pământească care este mai mult o
supraviețuire sau viața Sfintei Treimi, viața
euharistică.
Închei cu o rugăciune din canonul dinaintea
împărtășiri: Foc și lumină să-mi fie mie
Preacuratele Tale Taine Mântuitorului arzând
neghina păcatelor și luminându-mă peste tot
spre cuvântarea de D cea adevărată ... și ca
tâlharul mărtursindu-mă, strig către Tine:
Pomenește-mă Doamne, când vei veni întru
împărăția Ta.
Paraclisul M.D. ora 19 luni și marți. Miercuri
dimineața Lit. 19 slujba prohodului MD. cu
înconjurarea bis cu epitaful punerii în mormânt
a Preacuratei. Joi sărbătoare Adormirii Maicii
Domnului. Maslu de la 18. Sâmbăta viitoare
vecernia o facem de la 18.
203
FAMILIE, COPII ȘI TINERI
Așa cum cel mai probabil cunoașteți, anul
acesta este dedicat în BOR pastorației
părinților și copiilor. Cu alte cuvinte, în
acest an, preocuparea expresă a Bisericii
este familia. Din acest motiv, cu
binecuvântarea Părintelui Andrei,
Arhiepiscopul și Mitropolitul nostru,
catehezele din Postul AMD vor atinge
tema FAMILIE, COPII ȘI TINERI
Maica Domnului îngrijorată de
disoluția familiei creștine
Lc. 2,48. Maica Domnului era îngrijorată
că i se destramă familia, că-şi pierde Fiul.
Dacă îngrijorarea MD şi a Dreptului Iosif
au fost atunci fără temei, astăzi Maica
Domnului are multe motive de
îngrijorare văzând disoluţia familiei
creştine. Sfânta Fecioară este Maica
noastră a tuturor. Ne spune Ev In că,
atunci când Domnul era pe Cruce, văzând
pe mama Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea
stând alături, a zis mamei Sale In19,26 În
felul acesta, prin Sfântul Ioan, toţi am
devenit fiii Maicii Domnului. MD este
îngrijorată de numărul divorţurilor de
faptul că familiile se destramă cu multă
uşurinţă, dar drama cumplită o simt copiii.
Instituția Căsătoriei este cu adevărat
sfântă, pt că tendința noastră nu este cea
de fidelitate de sacrificiu, de a ține de
casă. Mai simplu ar fi să zburăm precum
bondarii din floare în floare. Instituția
căsătoriei cere mult curaj și înțelepciune.
Disoluția familiilor noastre spre durerea
MD au numeroase și complicate
cauze:Principala cauză este slaba credinţă
în Dumnezeu şi-n învăţătura pe care El
ne-a lăsat-o în Sfânta Scriptură. Citim în
MT19,9. Părintele Profesor Ilie Moldovan
vede ca şi cauze libertinajul; extinderea
prostituţiei, căsătoria privită din punct de
vedere strict individualist, hedonist,
căsătoria, divorţul, recăsătorirea, făcute cu
multă uşurinţă pe alte plaiuri, sunt tot mai
des întâlnite şi la noi. plecarea a milioane
de tineri, căsătoriţi sau necăsătoriţi, la
muncă în străinătate, pleacă în Italia, în
Spania, în Anglia şi-n alte ţări unde se pot
realiza profesional. Ne doare pe toţi, şi-n
primul rând pe Maica Domnului, faptul că
ne împuţinăm şi îmbătrânim. Sfântul Sinod
a decis în anul 2009 ca prima duminică
după Adormirea Maicii Domnului să fie
Duminica migranţilor români. Şi s-a
hotărât lucrul acesta pentru că, la sfârşit de
august, atât cei ce lucrează în străinătate,
cât şi studenţii obișnuiesc să vină acasă.
Spune părintele Paisie Aghioritul: Maica
Domnului nu ne lasă, ci ne poartă în spate,
numai noi să vrem asta și să nu dăm din
picioare ca și copiii neastâmpărați. De
aceea, vă aduc aminte de o situaţie critică,
aproape penibilă, pe care ne-o relatează Sf
In 2, 5.Ştim ce s-a întâmplat. Domnul Iisus
le-a spus slugilor să umple cu apă şase
vase de piatră, puse pentru curăţirea
iudeilor. Apa s-a transformat în vin. La
intervenţia Maicii Sale, Domnul Hristos a
făcut prima minune, ajutând o familie
tânără.Credem că Maica Domnului,
observând şi astăzi situaţiile critice în care
se găsesc familiile, intervine la Fiul Său.
Necazul e că noi n-o prea rugăm să
intervină. Şi MD e îngrijorată şi suferă
pentru toate familiile care se destramă şi
pentru toţi copiii care simt tragic
despărţirea părinţilor.
Chiar dacă a adormit şi a fost luată la cer
de către Fiul său, ea nu părăseşte această
lume necăjită şi încercată. Ne
încredinţează de acest lucru troparul
sărbătorii: Întru naştere fecioria ai păzit,
întru Adormire lumea nu ai părăsit, de
Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la
Viaţă, fiind Maica Vieţii şi, cu
rugăciunile tale, izbăveşti din moarte
sufletele noastre. Ea se mută de la moarte
la viață. Iar această mutare de la moarte la
viață încearcă să ne-o împărtășească și
nouă prin darul lui Hr Fiul ei.
COPIII ȘI TINERII BINE EDUCAȚI
DEVIN CU VÂRSTA TOT MAI
ÎNȚELEPȚI.
204
FAMILIE, COPII ȘI TINERI
COPIII ȘI TINERII BINE EDUCAȚI
DEVIN CU VÂRSTA TOT MAI
ÎNȚELEPȚI.
Luca 2, 52 Un tânăr bine educat este de
mare preţ şi în faţa lui Macii Domnuui şi
în faţa oamenilor. Când vezi un copil bine
crescut ţi se bucură sufletul. În copilul
bine educat vezi amestecate inocenţa,
drăgălăşenia, bunătatea şi multe alte
virtuţi. Atunci când ei vin pe lume sunt
fiinţe nevinovate. Lipsa unei educaţii
corecte îi poate denatura. Ei pot îndulci
viaţa noastră amară. Pe bună dreptate se
spune că zâmbetul copilului este pentru
mamă ca o rugăciune pentru Dumnezeu.
marele pedagog Comenius se întreabă: Ce
sunt cei bogaţi fără înţelepciune, decât
nişte porci îngrăşaţi cu tărâţe? Şi ce sunt
cei săraci fără înţelegerea lucrurilor, decât
nişte măgăruşi condamnaţi să ducă
poveri? Ce este cel frumos care n-a învăţat
nimic, decât un papagal împodobit cu
pene? Modelul absolut de copil şi de tânăr
educat este Domnul Iisus Hristos, El S-a
manifestat exact ca un om, în afară de
păcat. Iar Sfântul Evanghelist Luca
precizează că Iisus sporea cu
înţelepciunea şi cu vârsta şi cu harul la
Dumnezeu şi la oameni (Luca 2, 52).
Pruncul Iisus era dus de părinţi la slujbele
religioase şi că era interesat de religie. A
coborât cu ei, spune Luca, şi a venit în
Nazaret şi le era supus Lc 2, 51. Pruncul
Iisus era ascultător şi cuminte.
Evangheliile apocrife chiar dacă nu sunt
canonice, povestirile pe care ni le prezintă
sunt în spiritul Evangheliei lui Hristos.
Evanghelia lui Pseudo-Toma ne relatează
ce s-a întâmplat după ce s-au întors în
Nazaret: Copilul Iisus, pe când avea cinci
ani, se juca după ploaie în albia unui
pârâu: aduna apele murdare în câteva
a plăsmuit douăsprezece vrăbii. A făcut
aceasta într-o sâmbătă. Mai mulţi copii se
jucau împreună cu El. Un iudeu, care a
văzut că Iisus se juca în ziua de sabat, a
alergat şi L-a pârât tatălui Său zicând: Iată,
fiul tău se joacă la pârâu; a făcut
douăsprezece păsări de noroi și nu ține
ziua sabatului. Iosif veni la pârâu şi
văzându-L pe Iisus începu să-L certe: De
ce faci în zi de sabat ce nu este îngăduit?
Dar Iisus, lovindu-Și palmele una de
cealaltă, strigă vrăbiilor de noroi: luaţi-vă
zborul! Şi păsările au bătut din aripi şi s-au
îndepărtat cu mare larmă. Iudeii care erau
de faţă s-au înspăimântat. Se vede limpede
că Pruncul Iisus era sociabil, prietenos şi
jocurile Lui erau cuminți şi nevinovate.
Oricum, ca orice copil normal, Pruncul
Iisus se juca. Pruncul Iisus este modelul
absolut de copil şi tânăr bine educat. Nici
o altă îndeletnicire n-are importanţa pe
care o are educarea şi formarea tinerilor.
Cel ce va face şi va învăţa, zice
Mântuitorul, acesta mare se va chema în
împărăţia cerurilor (Matei 5, 19). ceastă
misiune nu-i nici simplă şi nici uşoară.
Arta artelor, zice Sfântul Grigorie de
Nazianz, este să-l formezi pe om, cea mai
instabilă şi cea mai complicată fiinţă dintre
vieţuitoare Dar cine reuşeşte să o ducă
până la capăt are mare merit, pentru că a
forma corect tineretul valorează mai mult
decât a cuceri Troia. Tinerilor nu li se
poate cere să se comporte ca bătrânii.
Înţeleptul Solomon zice: Bucură-te, omule,
cât eşti tânăr şi inima ta să fie veselă în
zilele tinereţii tale şi mergi în căile inimii
tale şi după ce-ţi arată ochii tăi, dar să ştii
că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va
aduce la judecata Sa (Eclesiastul 11, 9).
Deci şi bucurie şi bună cuviinţă.
 FAMILIE, COPII ȘI TINERI

205

FAMILIE, COPII ȘI TINERI

Soseşte toamna şi se deschid şcolile.

Cred că cea mai stringentă problemă, legată
de viitorul nostru, este educaţia. Educaţie care
nu-i făcută întotdeauna nici bine şi nici cu
dăruire.

Înţeleptul Solomon ne face un îndemn

imperativ şi în acelaşi timp pragmatic:
„Deprinde pe tânăr cu purtarea pe
care trebuie s-o aibă şi chiar când va
îmbătrâni nu se va abate de la ea”
(Pilde 22, 6). Iar Învăţătorul absolut,
Domnul Iisus Hristos, referindu-se la
învăţători zice: „cel ce va face şi va
învăţa, acesta mare se va chema în
împărăţia cerurilor” (Matei 5, 19). Se
observă din contextul acestei afirmaţii
că, pentru a fi credibil, un dascăl
trebuie ca el, prin viaţa lui, să
mărturisească învăţătura ce o
propovăduieşte.
Sfântul Antonie cel Mare, înţeleptul
deşertului, are o mare apreciere faţă
de cei ce pot să-i determine pe ucenici
206
Sf Ioan Iacob de la Neamţ
Iubiţi credincioşi să primească D aceste ceasuri
de rug care nu s-a făcut numai de către noi cei
care suntem în bis. Înainte de noi şi cu mai
multă putere decât a noastră au fost alţii care l-
au cinstit şi îl cinstesc acum pe Sf Ioan Iacob.
D este cel dintâi care-şi cinsteşte sfinţii şi care
se arată minunat întru sfinţii săi. Îngerii de
asemenea sunt cei care se bucură văzând că
fături din pământ și din suflare dumnezeiască
au ajuns la un așa grad de sfințenie încât se
aseamănă cu ei. Apoi când un sfânt este
prăznuit în ziua în care a fost rânduită de Bis
toți ceilalți sfinți se bucură împreună. E un fel
de aniversare în cer pt sfântul sărbătorit. Sf
Ioan Iacob se bucură în această zi de pomenire
împreună cu Sf proroc Ilie al cărui nume l-a
purtat din botez, pt că s-a născut în jurul datei
de sărbătorire a sf proroc Ilie. Se bucură sf
proroc Ilie și într-un fel îl cinstește el pe sf Ioan
Iacob, deși au trăit în epoci diferite, timpul în
care a viețuit sf proroc Ilie și timpul în care a
trăit Sf Ioan Iacob. Într-o peșteră a fost Ilie
cercetat de D și sf Ioan Iacob tot într-o peșteră
nu departe de Carmel a fost cercetat de D. Se
bucură astăzi cu Sf Ioan Iacob sf voievod
Ștefan ctitorul mănăstirii Neamț, mănăstire în
care s-a nevoit și Sf Ioan Iacob. Se bucură azi și
Sf Ana, pt că în peștera în care s-a rugat ea
acolo s-a rugat și Sf Ioan de la Neamț. Și Sf
Ioan Botezătorul pt că a fost 5 ani egumen la un
schit ocrotit de Înaintemergătorul Domnului.
Iată ce mare binecuvântare că nu am fost
singuri în această seară de rug și nu vom fii
singuri nici mâine la dumezeiasca Lit. Ci
suntem împreună părtași cu sfinții cinstindu-i
pe sfinți. Și dacă la începutul slujbei a fost o
oarecare osteneală din pricina căldurii, dar
atâția ani Sf Ioan Iacob, cât s-a nevoit pustiul
Hozevei ce temperaturi mari a trebuit să îndure.
Și dacă noi am stat în picioare câteva ceasuri,
dar Sf Ioan Iacob câte nopții nu a priveghiat,
cât nu a stat în genunchi. Oare nu se cuvine să
facem și noi puțină nevoință. Primească așadar
D osteneala dvs și la puținătatea ostenelii
noastre să adauge bunătatea și mila lui. Astfel
ca să mergem la casele noastre convinși că
nimic din tot ce facem pt sf nu va rămâne
nerăsplătit. Să ne ajute D și în această seară să
rămânem cu gândul la Sf Ioan Iacob și mâine la
dumnezeiasca Lit.
Lc 2,41 subiectul este PELERINAJUL. Este
expresia cea mai puternică a credinței. De aceea
am început cu acest verset în care ni se spune că
părinții DIH în fiecare an se duceau în pelerinaj
la Ierusalim. și nu era aproape câteva zile de
mers pe jos. Ps 41,1-2 psalmistul David dă
expresie a dorului de a se întâlni cu D. Ps 83,1-
2. Pelerinajul este exprimarea dorului nostru
după D. Această formă a credinței a fost pusă
în practică în mod excepțional de Sf Ioan Iacob.
Născut lângă Botoșani încă de mic a avut dorul
după D. A rămas orfan la 6 luni de mamă, de
tată la 4 ani a fost crescut de bunica sa care
pleacă la Domnul pe când avea 10 ani. Într-o zi
de Paști după ce i-a murit și bunica pe care o
iubea din cale afară, plecat pe mormântul
bunicii plângea, iar uitându-se spre Bis l-a văzut
pe Domnul Hr care-i zâmbea și care i-a zis: nu
mai plânge. Termină liceul, se călugărește la
mănăstirea Neamț. Aici a fost bibliotecar. Cu
binecuv viitorului patriarh Nicodim Munteanu
pleacă la locurile sfinte. S-a nevoit la Sf Sava, a
fost superiorul schitului Sf Ioan Botezătorul de
la Iordan şi dorind o nevoinţă şi mai aspră s-a
retras la mănăstirea Sf Gheorghe Hozevitul, la
pârul Cherit sau Horaz. A fost un mare ascet un
mare iubitor de D și un mare român. Dorul după
D l-a dus pe sf Ioan Iacob la locurile sfinte, și
întreaga sa viața ca și a noastră a fost un
pelerinaj care nu e f lung și care se termină
destul de repede. Zice Sf Pavel Evr.13. 14.
Important este ca pelerinajul noastru prin
această viață să se termine cu bine.
207

Schimbarea la Față a DIH, a avut loc înainte de trebuit să-și pună un voal ca să poată vorbi cu
răstignirea și patimile Mântuitorului. Da de ce poporul lui Israel. Mulți părinți au primit acest
o sărbătorim noi acuma pe 6 august? Spun dar în timp ce se rugau. Să ne gândim la Sf.
părinții că sărbătorim în a 6 a zi din ultima Serafim de Sarov, Siluan din Pateric. Hr ne
luna a anului bis. pt că în a 6 a zi D a făcut descoperă astăzi taina vieții nostre, dar și taina
omul, l-a făcut pe Adam. De aceea Schimbarea vieții lui prin cuce spre înviere. și noi prin cruce
la Față este în a 6 a zi pt că D își arată slava Sa prin suferință și prin moarte chiar trecând, nu
omului pe care l-a creat. Este pusă în luna suntem lăsați fricii și întunericului ci suntem
august ultima lună din anul bis. tocmai pt că făcuți pentru slavă. Noi suntem slava
sărbătoarea schimbării la față este în legătură Dumnezeului celui viu. Așa să ne comportăm
cu cea de-a doua venire a Mânt. când va veni în nu ca cei înficoșați de moartea ci punând
slavă să judece viii și morți. La Schimbarea la înaintea lui D păcatul și suferința noastră. Știind
Față Mânt se arată așa precum este. Se arată ne așteapă Domnul. Cei care cred în Mine nu
ucenicilor săi cu fața ca soarele strălucind și mor, ci trec prin moarte la viață.
veșmintele luminoase albe ca lumina. Iată Vedeți că se întâlnește cu Moise și cu Ilie. Lui
Mt.17,5
legătura Este mare sărb
dintre Schimbarea la FațăSchimbării
și venirealaînfață Moisept Că nu ieste binemormântul
s-a găsit să facă acolo niciodatătrei iar
colibe?
Ilie Cu
slavă acăDomnului
acum Hrpentru ni se Judecata
arată pe din munt Tab așa cum
urmă. a fost siguranţă,
înălțat la cer.nu Șipt spuneau
că nu aveauunii dinunde vreamsă stea,
Ce-a este
de-a Eldoua de fapt. Cu puţin
legătură la care înainte ne de patima Sa,
trimite deoarece
lui Iisus că IoanMânt. putea
Bot este Ilie,să-și
alții facă
spuneauo colibă
că din
Mânt.adeînceput
sărbătoarea astăzi este să spre
zică Învierea
sfinţilorD.Săi pt că ucenici: noriiIlie,
Iisus este cerului,
sauciMoise.
pt că acolo
Ca și au cum văzut
s-arlumină
fi şi
(Mc.10,33-34).
la înviere Hr s-a arătat Spunând
luminos, astfel,
încâtucenicii
soldațiiSăi reincarnate.
au strălucire,Și ceslavă bucurie
Ap astăzi. şi mângâierea
Îi văd pe cei doi cu Duhului
început
care erau acoloa senuîntrista
au putut foarte şi voiau să-l
să privească oprească
la cel Mânt șiSf.aduc
De mărturie.
aceea Mânt. Că nule este
spune
Ilie că
că trebuie
nu este să se
pe din
ce ieșea Dânsul.
mormânt.De aceea,
Iar a 3Mânt. voindeste
a legătură să întărească
cea Moise coboare şi să-şi
că este Fiul ducă
lui D. Și amisiunea
zis Petru:până binelanesfârşit,
dintremai înainte
suferință Mânt de șisfânta Sa patimă
slava învierii. Că nu credinţa anume
este nouă aceea
aici. Spunede aPăintele
mântui Cleopa
lumea. foarte
Dragii mei,
ucenicilor
este slavă pentruSăi D celle-aîntrupat
spus aceste cuvinte:” Sunt
fără asumarea frumosAşa suntem
acest dialogşi noi creştinii.
dintre Mânt și CândPetruavemși îlbucuria
unii, pe
suferinței dintre
cruce. ceiMântce stau cândaici,
se care
schimbănu vor la gusta Duhului
îmbogățește. ZiceSfânt
Mântlacum rug.,
Petrecând
să rămânstrăluceşte
aici în
față nemoartea,
învață până
că este ce nu vor vedea
o strânsă slava Sa,
legătură întrecât este sufletele
pe Tabor? Cine noastre câte o pe
va mai merge rază de mângâiere,
Golgota? Dacă de
curce cuși putinţă
înviere.omuluiDar cum să o vadă.
ne învață Spunândlucrul acestea,
Eu rămânbucurie
aici duhovnicească;
cum se va împlini cândcuvântul
auzim oluicântare
acesta?după PrinşaseSf zileAp. aSfluat, Lc9pezice cei că maiMânt de frunte minunată,
Isaia 53. Cum se o predică frumoasă
împlinește Petre lacuvântul
Ev., avem o
ucenici ai
întâlnindu-se Săi: pe
acolo pe Tabor
Petru, cu pe IoanMoise şi pe Iacob prorocului
și cu şi, bucurie dacăsufletească
eu rămân aiciaşa de pe mare,
munte?că șiam așavrea să
mergânddespre
Ilie vorbeau în Galileea,
răstignire s-a despre suitmoartea
pe muntele rămânem pururea
reia Părintele Cleopa în aceleprorociile
toate momente, care să nu mai
Taborului.
Lui care va aveaAcolo, loc în Hristos
Ierusalim. pe cândDeci se Mântruga, S-a
vorbesc avem
despredureri, să nuMânt.
patimile mai avem
și nouă întâmplări
ne spunerele în
când seschimbat la faţăTaborului
afla în slava înaintea lor şi S-adespre
vorbește făcut chipulMânt. viaţa aceasta,
Pregustați ci Schimbarea
prin să rămânem laîn Față aceletot bucurii.
slava feţei
crucii. Sale
Pt luminos
că pe cruce ca soarele
Mât. S-a şi hainele
porslăvit, Sale albe
ceea ceDaro sănimeni,
vedeți fraţilor, nu se
la sfârșitul poate
vieții mântui astfel.
la trecerea
ca lumina
în ciuda iar ApPeaucruce
aparențelor. pututHr să-lse vadă
înalțăptsecă șidin ei viața
Trebuie
aceasta,să adică
mergempe Ddeîn la Tabor
toată slavalaLui.
Golgota,să
erauIată
slăvește. în proslăvirea
acea lumină,prin au suferința
devenit șicrucii. ei lumină.
Tot ceeaprimim paharul
ce trăim în Domnului,
viața nostră căci
dezice
zi cuDavid:”
zi Ce
Este oVedeți
taină noi
crucea spunem SchimbMânt.
și suferința la fațăcare a Domnului,
ne inclusive voi propria
răsplăti moarte
Domnului estepentru
cruceatoate
noastrăcât pe
mi-a dat
arată dar știm că
că doar prinD este neschimbabil,
ea primim învierea. Hr Ce estelela felcare
și o mie?
ducemPaharul
împreunământuirii
cu Hr. ptvoi lui şi numele
a fi proslăviți
spuneaieriucenicilor
și azi și-n veci.săAdevărata
înainte moară. Nuschimbare s-a Domnului
vă fie împreună cu El voi chema” (Ps.115,3-4). Adică
teamă!petrecut Voi înmergeinima ucenicilor,
la Ierusalim sufletele
voi vi lor s-au orice creştin trebuie să primească, după puterea
luminat,
batjocorit, s-au curățit
răstignit și omorât și audarpututa 3să-la zivadăvoi pe Hr lui, paharul pe care l-a primit Hr.în grădina
învia. așaHrcumni seeste. De ce a ales
descoperă acum Mânt.
spretocmai
sfârșitul muntele Ghetsimani şi la sfintele Sale patimi, dacă vrea
anuluiTaborului,
liturgic căşi nu El altne munte?
va judeca Răspunsul
venind ni-l în oferă să fie următorul Lui. Nu se poate mântui nimeni
slavă. psalmistul
Ne descoperă David lucrul
în Ps. acesta88,13, căunde viațazice că numai cu bucurii duhovniceşti. Toți creștinii
noastră“Taborul
nu ne-aşifost Ermonul
dată spreîntrumoarte
numeleci Tău sprese vor care se vor mântui se vor schimba la față. Sf
bucura”.
înviere. Și El s-a Pt arătat
aceastaașaa cum aleseste Iisus
El, în muntele Petru unul din martorii acestui praznic ne spune
luminaTaborului
necreată. careDar nu pt doar
evrei Elcare a fostobișnuiau
așa. să să se lucrul acesta că noi toți suntem chemați să ne
roage la
ne gândim peMoise
înălțimi carenu pe
avea nicio importanță.
Muntele Sinai s-a Pt că schimbăm la față. II Ptr.1, 4-5. Iar Ioan spune
întâlnitașa-I
cu place lui D ca fața
D. coborând din cele nebăgate în
lui strălucea ca seamă și el despre imaginea aceasta a Domnului
de poporul
soarele, oameni nu să sefacămaiunputea
lucruuita de mare
la el. importanță.
A înveșmântat în lumină 1 In1,1
Zicem la utrenie Ps 117, 22. Adică un om pe Aşadar, fraţii mei, mesajul sărbătorii de astăzi
care societatea nu dă 2 bani în taina inimii lui este schimbarea sufletului noastru în bine. Și pt
poate fii atât de apropiat de D. ca să realizăm acest lucru schimbarea sufletului
Iubiţi credincioşi, Oare, de ce, la această mare nostru Sf Pt ne spune ce să facem 2 Ptr 1, 5-6.
minune, au venit de faţă şi cei doi proroci, Să ne rugăm Domnului, Care a luminat lumea
Moise şi Ilie? Iată pt ce. Mai înainte cu şase zile zicând Strălucește în inimile noastre ..
a întrebat Mânt. pe Petru şi pe ceilalţi Paraclisul la ora 19. Marți ora 10 MARȚI
ucenici:”Cine zic oamenii că sunt Eu?” Ei au ORA 10 căminul mare întăbulare terenurilor
răspuns: “Unii Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii INVITATIE LA PELERINAJ , PENTRU BORSENI,
Ieremia sau unul din proroci”(Mt.16, 13-14). JULENI SI CIUMAFAIENI Manastirea Salva
Acum Mânt., chemând la dumnezeiasca Sa Manastirea Parva Manastirea Cormaia Nicula
Pelerinajul va avea loc SAMBATA, 12 AUGUST,
schimbare la faţă pe Moise şi pe Ilie, a vrut să si costa maxim 60 de lei . Centrala luni 8975.
arate ucenicilor Săi că El nu este nici Ilie şi nici Cablurile de current mulțumim BALTĂ VASILE
Moise, ci este Dumnezeul lui Ilie şi al lui
Moise, Dumnezeu prorocilor. Dar pt ce a zis
Petru către Iisus Hr.
208
Sărbătoare Schimbării la Față este amintită în
documentele istorice de prin anii 540, așadar
este destul de veche. Încă de atunci pe muntele
Taborului este atestată prezența mai multor
călugări care se rugau acolo unde Hr s-a
schimbat la Față. Ea se referă la evenimentele
din viața lui Iisus din imediata apropiere a
răstignirii Sale. Înainte de fixarea acestei
sărbători pe 6 aug exista praznicul Înălțării Sf
Cruci de pe 14 sept. Iar potrivit tradiției între
Schimbare la Față și răstignirea lui Hr au trecut
40 de zile. De aceea creștinii din primele
veacuri au încercat să refacă acest interval de
timp. Prin urmare Schimbarea la Față a
Domnului este legată de patimă de cruce și
suferința sa de bunăvoie pt noi. În limbaj
culinar această legătură între Schimbarea la Față
și răstignirea Sa pe cruce era această
recomadare să consume un pahar de vin roșu,
chiar dacă este postul Sf Mări, ca să-și
amintească de pătimirile lui Hr. Cu 40 de zile
înainte de patima Sa, Mânt.a început să zică
sfinţilor Săi ucenici:Mc.10,33-34. Spunând
astfel, ucenicii Săi au început a se întrista foarte
şi voiau să-l oprească. De aceea, Mânt. voind să
întărească credinţa ucenicilor Săi le-a spus
aceste cuvinte: Sunt unii, dintre cei ce stau aici,
care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea
slava Sa, cât este cu putinţă omului să o vadă.
Spunând acestea i-a luat, pe cei mai de frunte
ucenici ai Săi: pe Petru, pe Ioan şi pe Iacob şi,
mergând în Galileea, s-a suit pe muntele
Taborului. Acolo, Hristos pe când se ruga, S-a
schimbat la faţă înaintea lor şi S-a făcut chipul
feţei Sale luminos ca soarele şi hainele Sale albe
ca lumina. Fer Augustin interpretând sărbătoare
de astăzi se referă la hanele lui Iisus care erau
de un alb stărucitor foarte puternic erau
luminoase. Și spune el că hainele lui Iisus
suntem noi creștinii din Bis care în ciuda
păcatelor noastre datorită prezenței lui Hr în
Bis. răspândim fața luminoasă a lui D. Este
uimitor spune el, faptuc că Bis, noi creștinii,
este simbolizată de veșmintele albe strălucitor,
de vreme ce îl auzim pe profetul Isaia 1,18.
Închipuiți-vă că aceste cuvinte ne sunt adresate
nouă tuturor, noi suntem chemați să fim ca
aceste haine care strălucesc datorită prezenței
lui Hr.
Sigur când ne uităm la un creștin pe care îl
cunoaștem, primele gânduri sunt cele negative.
Poate este divorțat, poate este alcoolic, poate
trăiești cu altcineva înșelându-și soțul sau soția.
Dar în ciuda acestor păcate mari, publice Fer
Augustin ne asigură că toți răspândim în lume
strălucirea lui D pt că suntem parte din haina lui
Hr. de pe Muntele Tabor, El ne dă nouă lumina
și slava lui D. zicem adevărul acesta la slujba
înmormântării într-o cântare. Chipul slavei Tale
sunt deși port rănile păcateler. Cum arătăm
concret această identitate a noastră de purtători
de slavă a DIH? Urmând 2 îndemnuri sau 2
verbe din Ev sărbătorii. Mai întâi, cei 3 ucenici
înpreună cu Hr au urcat pe munte ca să se roage.
Au urcat, au depus un efort s-au rugat. Există
o ispită în viața noastră a creștinilor de a urca pe
munte, de a venii la bis, așa cum ați venit dvs
acuma și de a rămâne doar aici. Așa cum s-a
întâmplat cu Petru Mt.17, 4. Mulți creștini vin
la bis și își termină vorbirea lor cu D aici, atât. v
5. D Tată le-a spus ucenicilor să îl asculte pe
Iisus Hr și să pună în practică cuvântul său în
fiecare zi.
Al 2 lea verb este acela că ei coboară de pe
munte. Coboară în viața obișnuită unde li se
cere să împărtășească și altora ce au trăit acolo,
nu doar prin cuvinte ci concret prin fapte de
iubire. Evident după pătimirea Domnului.
Urcăm pe munte, sau venim la bis dar nu
rămânem doar acolo, ne întoarcem acasă și
împărtășim și altora experineța noastră cu D. așa
trebuie înțeles și îndemnul de la sfârșitul Sf Lit.
cu pace să ieșim pt a răspândi această pace în
jurul nostru. Schimbarea la Față este considerată
un antidot împotriva urâțenie materiale și
spirtuale. Există oameni urâți, adică pe fețele
lor citești invidie, ranchiună, gelozie, egoism,
lăcomie. Amintiți-vă de Schimbarea la Față și
fiți zâmbitori pt că aveți în dvs această slavă a
lui D pe care să o lăsați să strălucească. Ne
spune Sf. Ptr. care a fost martor ocular pe Tabor
cum să facem lucrul acesta.2 Ptr 1, 5-6; 16.
209
Ps 33,11 Ne gândim cu optimism și nădejde la
copiii noștri și cu nostalgie la vremurile când
eram în postura lor. Octavian Goga în poezia
„Casa noastră” își aduce cu drag aminte de
începutul școlii în alte vremuri: Și par’c’aud
pocnet de bici/ Și glas stăruitor de slugă,/ – O
văd pe mama’n colțul șurii/ Așează’ncet
merindea’n glugă…/ Înduioșată mă sărută/ Pe
părul meu bălan, pe gură: «Zi Tatăl nostru seara
dragă/ Și să te porți la’nvățătură.
Acum vremurile-s altele, felul de a fi al copiilor
e altul, dar sufletul lor și al părinților este
același. De aceea, ne îngăduim să vă reamintim
un cuvânt al Înțeleptului Solomon, valabil
pentru totdeauna, luat din Sf Scr. (Pld 22, 6).
Nu-i ușor a face educație în lumea noastră când
ne fac concurență prin media, care nu-i
totdeauna constructivă, mulțime de site-uri
îndoielnice din punct de vedere moral. În
general noi toți suntem creștini, dar adesea
secularizați. Suntem dezorientați cu privire la
mijloacele pe care trebuie să le folosim spre a
curma răul. Ne învață Părinții Bis. să ne
îndeletnicim mintea cu învățătura pt ca să nu
gândească lucruri rele. Să încercăm întâi de
toate să-i redăm lui Dumnezeu locul ce i se
cuvine în viața noastră și a copiilor noștri. Să
pornim o cruciadă a bunului simț și a unei
culturi morale împotriva răutăților care ating
sufletele tinerilor.
În calitate de arhipăstor sufletesc, îmi îngădui să
vă dau și două sfaturi utile. Întâi de toate să nu
neglijăm rugăciunea și prezența la biserică. În
vechea noastră tradiție școlărească, Părintele
Dumitru Călugăru, redă aceste versuri:
„Totdeauna lucrul tău/ Să-l începi cu
Dumnezeu./ Unde-i El cu darul Său,/ Nici un
lucru nu e greu.
Este foarte important ca să avem preocupări
spirituale. „Căci este cu neputință ca omul să ia
o hotărâtă atitudine morală, fără să fie în stare să
facă deosebire între bine și rău, fără să aibă
măcar o aproximativă noțiune despre virtute și
păcat și fără să cunoască originea și destinația
sufletului omenesc.
Are mare dificultate copilul de a deprinde
rugăciunea de dimineața și de seara și de a
participa duminica la Liturghie, dacă părinții lui
nu fac acest lucru. S-au mai văzut și cazuri de
excepție când copiii îi duc pe părinții lor la
biserică.
Al doilea sfat util, pe care-l dau de data aceasta
elevilor și studenților, este acela de a avea o
disciplină personală a muncii la care să țină cu
dinții. Nimic valoros nu poate fi obținut fără
muncă, fără perseverență fără hărnicie și
seriozitate. Sir.6,20. Pe lângă muncă mai este
nevoie și de alte viruți. Scriptura ne
recomandă 6,33-34. Avem nevoie de voință,
dorința de a învăța atenție, ascultare. Sirah
6,29. ; 32.
E nevoie mai întâi de o disciplină interioară, în
afară de cea exterioară a școlii, în care trebuie să
vă încadrați. Fără îndoială că disciplina,
presupune un sacrificiu. Adică, nu-ți poți
permite să vezi în fiecare zi un film, să
hoinărești fără program, să-ți pierzi ore în șir pe
calculator sau butonând pe telefon.
Cuviosul Paisie Aghioritul, un sfânt al
vremurilor noastre, face o radiografie a
societății contemporane: „Acum toți, mici și
mari, caută lucrul ușor. Oamenii duhovnicești
caută să se sfințească cu mai puțină osteneală.
Mirenii cum să scoată cât mai mulți bani fără să
lucreze. Iar tinerii cum să treacă examenele fără
să învețe.
Ne este limpede că 3 instituții fac educația
tinerilor noștri: familia școala și Bis. Totul
pleacă din casă cum ne spune Sf Pavel II Tim.
1,5. Părinții și bunicii au o importanță
covârșitoare în ceea ce privește formarea
elevilor.
Ravna casei tale mă mănâncă. Tată nu maim
merg la bis pt că mă mănâncă râvna. Stai
liniștit că nu este nicio râvnă.
Râvna pentru învățătură și pentru o viață
frumoasă, Îl rugăm pe Dumnezeu să le-o dea
tinerilor în noul an școlar, iar dascălilor și
părinților le punem la suflet cuvintele
Mântuitorului: „Cel ce va face și va învăța,
acesta mare se va chema în împărăția cerurilor”
(Matei 5, 19).
1 Tim 4,12-13
210
Comuniunea familială.
Când încercam să explicăm ceva despre
Taina Sfintei Treimi făceam o analogie cu
familia. În familie se cultivă virtuțile.
Scriptura ne recomandă Sir.6,33-34.
Avem nevoie de voință, dorința de a învăța
atenție, ascultare. Sirah 6,29; 32. Familia
în zilele noastre este ispitită în fel și chip
de cel care nu dorește iubirea și
comuniunea ci dezbinarea și egoismul.
Fiecare familie are crucea ei de purtat însă
dacă noi vom ține cu orice preț la
comuniununea dintre membrii familiei din
care facem parte, să ținem aceasta a.î.
nimeni să nu poată dezbine familia
noastră.
Oare ne prețuim așa cum se cuvine
familiile noastre? Din păcate vedem că
uneori copiii nu-își prețuiesc așa cum se
cuvnie părinții, sau alteori părinții obosec
în răbdare și iubire față de proprii lor copii.
În fața tuturor provocărilor.
Omul are sădit în ființa lui dorința spre
comuniune. Omul nu a fost creat ca să fie
singur ci să trăiască în comuniune. Și cel
ce nu se căsătorește trăiește în comuniune
dacă se călugărește tărăiește în comuniune
cu starețul și cu frații monahi. Pentru a
păstra comuniunea în familie este nevoie
de multă dragoste. Pe lângă dragoste este
necesar să fie și respect reciproc. Pt ca
lucrurile să meargă într-o familie este
nevoie de îngăduință.zicea cineva înainte
să te căsătorești să-ți deschizi ochii mari
larg deschiș iar dupăc e te-ai căsătorit să-I
închizi puțin să nu vezi toate neputințele
celuilalt. Să acceptăm că nu stuntem la fel,
să acceptăm că fiecare la rândul său are o
meteahnă a sa. Fiecare are dreptul de a
greși, de aceea îngăduința în familie este
foarte important pentru a se păstra
comuniunea.
Este nevoie de asemenea de multă
sinceritate. Să nu mințim de teama
conflictelor, sau de teama de a fi judecați
de aceștia. De pildă copii mint în ceea ce
privește notele de teama de a nu fi certați.
ascunderea adevărului înșelarea celuilalt
infidelitatea erodează foarte mult pănă la
dizovare familia. Nu în ultimul rând
trebuie să avem empatie să încercăm să ne
punem în pielea celuilalt să ne putem
conecta la nivel emoțional cu toți membrii
familiei. Ca o familie să trăiască în
comuniune este nevoie de iertare. Dacă nu
învățăm să iertăm atmosfera familial
devine tensionată și greu de suportat.
Foarte importantă în detensionarea vieții
de familie este comunicarea. Foarte mlte
familii ajung să se destrame de la faptul că
ei nu mai comunică unii cu alții, fiecare cu
telefonul lui cu lumea lui cu pasiunile lui
egoiste în care celălalt nu mai are loc. Cea
mai mare ispită a societății de astăzi este
această că ne predispune la individualism
la singurătate. Sigur și tăcerea are rolul ei
dar să nu uităm lucul acesta că în viața de
familie comunicarea este sfântă.
Comuniunea familială a fost instaurată de
D în grădina Edenului. Fac. 2,18. Fiecare
dintre noi avem datoria de a ține la
comuniune interpersonală și de a face ceva
pt a nu strica comuniunea din familiile
noastre.
Bunul D pentru rugăciunile Preacuratei
Maicii Sale să ne ocrotească pe toți.
211

În contextul anului omagial dedicate

pastoreației părinților și copiiilor, s-a
rânduit ca în acest post să medităm asupra
familiei. După învățătura bis noastre
familia este un așezămând dumnezeiesc și
temelia vieții de obște. Iar însușirile
familiei sunt unitatea și egalitatea,
dragostea și bunăînvoirea dintre soți,
curăția, trăinicia și sfințenia. Scopul
familiei este mântuirea. Doi oameni se
hotărăsc să viețuiască împreună pentru a se
ajuta reciproc pt a-și mântui sufletul. De
aceea este recomandat ca soții să meargă
împreună la bis, de aceea este recomandat
să se împărtășească din același potir și
aceasta presupune să aibă același părinte
duhovnicesc. Este foarte important să
înțelegem că viața de familie este
împreună lucrearea mântuirii și personale
și comunitare. În rugăciunile pe care le
rostim la Taina Cununiei sunt enumerate
mai multe familii din VT. Avraam cu
Sarra, Isaac cu Rebeca, Iacov cu Lia/
Rahela dar și din NT Zaharia cu Elisabeta
și drepții Ioachim și Ana.
Spune un Părinte despre MD: Oare cum
s-a țesut în trupul Sfintei Ana trupul
Maicii Domnului? Acum sunt ecografe și
vedem toate aceste aspecte, dar cum se
țese acesta este lucrarea lui D. sf simeon
Noul Teolog spune că oamenii
duhovnicești trebuie să-L simptă pe D
lucrând în ființa noastră, așa cum simte o
mama mișcările pruncului în pântecele ei.
Așadar un scop subsidiar al familiei este
propășirea neamului nașterea de prunci fie
ei trupești fie duhovnicești. Într-o Ev pe
care o citim la Paraclis, vedem întâlnirea
dintre MD cu Elisabeta. Iar în momentul
întâlnirii Ioan Bot a tresăltat în pântecele
Maicii Sale. A tresăltat pt MD dar în
primul rând pt DIH.
212
Duminica a IX a după Rusalii.
Călătorim împreună cu DIH spre Împărăției lui
D. Fiecare duminică se înscrie într-un parcurs,
ne arpopiem de încheierea anului bis care se
sfârșește pe 31 august. Lucrul acesta ni-l arată
și sărbătorile pe care le avem în această lună.
Am avut AMD și de asemenea 29 sărbătorim
sfârșitul pământesc prin moarte martirică a
prorocului Ioan. Aceleași personaje care sunt
hotărâtoare pt mântuirea noastră, fără ele Hr nu
ar fi venit în lume, fără să fie o persoană atât de
curată care să-l nască și fără ca să-I pregătească
cineva venirea sa în lume. E o lună a sfârșitului,
iar sfârșitul tuturor se este moartea, o lună care
ne arată taina morții cu D. Există moarte și
moarte la fel cum există înviere vieții și
învierea osândirii. După minunea înmulțirii
pâinilor Iisus îi obligă pe ucenicii săi să se urce
în corabie și să treacă de cealaltă parte a Mării,
după carer El se retrage singur pe munte ca să
se roage. Iisus și Ap se separă de mulțimi în
taina singurătății. Ne spune Evanghelistul
Ioan faptul că mulțimiea voia să-L facă rege pe
Domnul. Un astfel de rege ne trebuie un
furnizor de pânie de vindecare de mircol. Așa
era și mentalitatea romanilor cel care îi
stăpânea trebuia să le asigure pâine și circ.
Mt 14,27. Eu sunt! Este numele pe care D și l-
a dat sieși în urmă cu 1500 de ani înaintea lui
Moise. Eu sunt cel ce sunt, ne aduce aminte că
DIH nu e un simpul făcător de minuni un
simplu proroc. sau un simpu rege. E mai mult
decât un nou David sau decât un nou Ilie.
Este același care a vorbit cu Moise în muntele
Horeb. Petru văzând pe Iisus care îi încurajează
să nu le fie frică de furtună îl ispitește pe Iisus:
Doamne dacă ești tu dă poruncă să umblu și eu
cu tine. Este o umbră de îndoială și de ispitire
a lui Iisus. Petru încă se îndoiește Doamne dacă
tu ești acela care zici că ești fă demonstrația. Dă
poruncă valurilor să mă țină și pe mine să vin și
eu împreună cu tine. Ap numai că nu piereau
aproape că îi înghite apa și el nu spune:
Doamne să scăpăm să ajungem la țărm. Dar el
nu Doamne să venim pe valuri. Deși Petru îl
ispitește Domnul este de acord, vino și tu pe
valuri. Petru ar fi ajuns la Iisus dacă se uita
țintă la El. Pt că puterea nu era la Petru puterea
era la DIH. Când și-a luat ochii de la Iisus a
văzut cât de tare bate vântul cât
de mari sunt valurile a început să ia apă și să se
scufunde. Iisus vine la Petru pune mâna pe el îl
ridică și împreună se urcă în corabie care ajunge
în liniște la țărm. Iisus îi întinde mâna, aceeași
mână pe care o întinde în iad strămoșilor noștri
Adam și Eva.
În mâina lui D. acolo contează fiecare ditre noi.
În picturile mănăstirilor din Bucovina am văzut
o imagine foarte duioasă. La ieșirea din naos
este imaginea unei mâini, iar în ea se află mai
chipuri de prunci înfășați în scutece. Această
imagine este tâlcuirea unui verset din Scriptură
din cartea Pld.3. Sufletele drepților sunt în mâna
lui D și chinurile nu se vor atinge de ele. Este o
imagine care ne arată cât de mult dorește D să
fie împreună cu noi în fiecare moment al
existenței noastre mai ales în timpul
încercărilor și a necazurilor mai ales în
momentul morții noastre. Dar înainte de asta l-a
și mustrat. Puțin credinciosule pt ce te-ai
îndoit.
Este un semn care arată cine este DIH, este
Dumnezeu însuși care are puterea să oprescă
furtuna să meargă pe valuri și dacă vrea dă
această putere și ucenicilor lui. Dar această
putere nu este a voastră ea există, o aveți în
măsura în care stați în legătură cu Mine. Dacă
sunteți în această legătură de dragoste. Dacă
suntem împreună putem merge și pe valurile
greutăților și pe valurile nenorocirilor și a
necazurilor. Dar pt că oamenii nu au această
credință, atunci ce face D? Îi pune pe ucenici și
se urcă și el într-o barcă. Care ar fi barca
aceasta? Este bis. Dacă vrem să fim împreună
cu DIH și să nu ne scufundăm îm marea
necazurilor și a ispitelor. Cum se cântă la
înmormântare marea vieții văzându-o înălțându-
se de viforul ispitelor. Să fim în barca în care se
află Iisus Hr adică în barca bis. Altfel dacă
încercăm să umbăm de unii singuri pe valurile
schimbătoare și pe vânturile năpraznice ale
acestei vieți nu rezistăm mult timp. Iisus ne
îndeamnă să stăm în barcă adică în biserică și
El se face salvarea noastră și mâncarea noastră.
Lecția pe care o învățăm acum este că Domnul
este împreună cu noi dar să nu sărim afară din
barcă, să rămânem în corabia aceasta care este
bis și care ne trece nu doar peste valurile acestei
vieți ci ne trece și dincolo de moarte în
împărăția slavei lui D.
213
Duminica a IX a după Rusalii. Mt.14,32
Călătorim împreună cu DIH spre Împărăției lui
D. Ne apropiem de încheierea anului bis care se
sfârșește pe 31 august. Lucrul acesta ni-l arată
și sărbătorile pe care le avem în această lună.
Avem pe sâmbătă în 15 aug. AMD și de
asemenea 29 sărbătorim sfârșitul pământesc
prin moarte martirică a prorocului Ioan. Aceste
personaje care sunt hotărâtoare pt mântuirea
noastră, fără ele Hr nu ar fi venit în lume, fără
să fie o persoană atât de curată care să-l nască
și fără ca să-I pregătească cineva venirea sa în
lume. E o lună a sfârșitului, o lună care ne arată
taina morții cu D. Taina timpului care trece şi
ne petrece împreună cu el. Timpul care e
umplut de numele DIH este o experimentare a
veşniciei. Şi de aceasta suntem în bis. Ev
duminicii de astăzi este o continuare logică a
pericopei evanghelice de duminica trecută.
Dacă Ev săturării mulțimilor ne-a arătat că
minunea pâinii se actualizează la fiecare Sf
Liturghie, din Ev de azi vedem adevărul că Bis
este salvarea noastră din încercările vieții.
Duminica trecută am auzit că Hr ne oferă
Pâinea vieții care se mănâncă pururea și
niciodată nu se sfârșete. Dar pt a primi taina
Euharistiei e necesar să ne aflăm în Bis.
După minunea înmulțirii pâinilor Iisus îi obligă
pe ucenicii săi să se urce în corabie și să treacă
de cealaltă parte a Mării. Tranversarea Mării de
către Ap în timpul nopții și prin mijlocul
furtunii ne duce cu gândul la tranversarea mării
vieții de către fiecare om. Cum se cântă la
înmormântare: Marea vieții văzându-o
înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău
cel lin alergând, strig către tine: Scoate din
stricăciune viața mea, Mult Milostive. Iar dacă
pentru viața în această lume se folosește
asemănarea cu Marea învolburată, care
presupune: nesiguranță, senzația de imensitate,
greutățile care vin una după altele asemena
valurilor, frica de necunoscut, Bis a fost mereu
asociată cu o corabie care ne poate duce în
siguranță la mal. Constituțiile Apostolice din
sec al III lea recomandă ca Biserica să fie
construită sub formă de navă, asemenea unei
corăbii.
Mt 14, 26-27. Eu sunt! Este numele pe care
D și l-a dat sieși în urmă cu 1500 de ani
înaintea lui Moise.
Eu sunt cel ce sunt, ne aduce aminte că DIH nu
e un simpul făcător de minuni un simplu proroc.
sau un simpu rege. Petru văzând pe Iisus care îi
încurajează să nu le fie frică de furtună îl
ispitește pe Iisus: Doamne dacă ești tu dă
poruncă să umblu și eu cu tine. Este o umbră de
îndoială și de ispitire a lui Iisus. Petru încă se
îndoiește Doamne dacă tu ești acela care zici că
ești fă demonstrația.
Dă poruncă valurilor să mă țină și pe mine să
vin și eu împreună cu tine. Ap numai că nu
piereau aproape că îi înghite apa și el nu spune:
Doamne să scăpăm să ajungem la țărm. Dar el
nu Doamne să venim pe valuri. Deși Petru îl
ispitește, Domnul este de acord, vino și tu pe
valuri. Copilul din Petru a început să umble pe
mare, pt că avea simplitatea și încrederea unui
copil. Dar după câțiva pași a în început
pesimismul adultului și a început să se
scufunde. Petru ar fi ajuns la Iisus dacă se uita
țintă la El. Pt că puterea nu era la Petru puterea
era la DIH. Când și-a luat ochii de la Iisus s-a
prăbușit. Această stare o vrea D de la noi să ne
încredem în El asemenea unui copil. Câtă vreme
inima ta iubește ca un copil și este curată ca a
unui prunc trecem peste toate încercările
Iisus vine la Petru pune mâna pe el îl ridică și
împreună se urcă în corabie care ajunge în
liniște la țărm. Iisus îi întinde mâna, aceeași
mână pe care o întinde în iad strămoșilor noștri
Adam și Eva.
Este un semn care arată cine este DIH, este
Dumnezeu însuși care are puterea să oprescă
furtuna să meargă pe valuri și dacă vrea dă
această putere și ucenicilor lui. Dar această
putere nu este a voastră ea există, o aveți în
măsura în care stați în legătură cu Mine. Dacă
sunteți în această legătură de dragoste
Dacă vrem să fim împreună cu DIH și să nu ne
scufundăm în marea necazurilor și a ispitelor.
Iisus ne îndeamnă să stăm în barcă adică în
biserică și El se face salvarea noastră și
mâncarea noastră. Lecția pe care o învățăm
acum este că Domnul este împreună cu noi dar
să nu sărim afară din barcă, să rămânem în
corabia aceasta care este bis și care ne trece nu
doar peste valurile acestei vieți ci ne trece și
dincolo de moarte în împărăția slavei lui D.
214
Am încercat în catehezele anterioare să vă
vorbesc despre viața de familie, despre
scopul familiei, despre virtuțile care
trebuie cultivate în familie pentru
menținerea comuniunii, despre educația
copiilor în familiile nostre în funcție de
vârstă. Despre rănile familie și
îngrijorarea MD. Un exemplu frumos pe
care îl evoca PS Vasile, spunea de
duhovnicul său, care era mai învârstă cu 5
ani decât soția sa. Păintele a murit la
vârsta de 90 de ani iar doamna preoteasă a
mai trăit 5 ani. Iar în tot acest timp ea
spune despre soțul ei dacă ar mai fi trăit
încă 5 ani soțul meu. Și a trăit până la 90
de ani.
Un alt exemplu pe care pe care l-am
auzit din gura unei femei care pierzându-
și soțul foarte des obișnuia să spună: am
avut un soți ca două mame. Cine ar mai
putea să spună și acum lucrul acesta, este
excepțional.
Dascălilor, daţi-ne tineretul de care
avem nevoie!
Cred că cea mai stringentă problemă,
legată de viitorul nostru, este educaţia.
Educaţie care nu-i făcută întotdeauna nici
bine şi nici cu dăruire.
Învăţătorul absolut, Domnul Iisus Hristos,
referindu-se la învăţători zice: „cel ce va
face şi va învăţa, acesta mare se va chema
în împărăţia cerurilor” (Matei 5, 19). Se
observă din contextul acestei afirmaţii că,
pentru a fi credibil, un dascăl trebuie ca el,
prin viaţa lui, să mărturisească învăţătura
ce o propovăduieşte.Sf Antonie cel Mare,
înţeleptul deşertului, are o mare apreciere
faţă de cei ce pot să-i determine pe ucenici
să devină oameni integri: „Cel ce poate
îmblânzi pe cei neînvăţaţi, ca să iubească
învăţătura şi îndreptarea, făcător de om
trebuie să se numească”. Nu-i suficient
să-i facă teoreticieni, ci, efectiv, să-i facă
oameni virtuoşi: „Iată semnele după care
se cunoaşte un suflet raţional şi virtuos:
privirea, mersul, glasul, râsul,
ocupaţiile şi întâlnirile cu oamenii.
Căci toate acestea se îndreptează spre tot
mai multă cuviinţă. Mintea lor cea
iubitoare de Dumnezeu li se face străjer
treaz şi închide intrarea patimilor şi a
ruşinoaselor aduceri aminte”.
De fapt, încă Sfântul Apostol Pavel îi cere
ucenicului să se facă exemplu
credincioşilor „cu cuvântul, cu purtarea,
cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu
curăţia” (1 Timotei 4, 12). În ucenic se
răsfrâng o sumedenie din virtuţile
mentorului său.. Sarcina de dascăl nu-i
deloc uşoară. Sf Grigorie de Nazianz
spunea: „arta artelor este să-l formezi pe
om, cea mai instabilă şi cea mai
complicată fiinţă dintre toate
vieţuitoarele”. Nicodim Aghioritul,
referindu-se la dascălii impostori se
foloseşte de nişte comparaţii dure:
„Precum leul nu poate să fie păstorul oilor,
după cum nu se cade ca vulpea să
păstorească pasărea, tot astfel nu trebuie ca
cei pătimaşi să cârmuiască sufletele, pe
care trebuie să le aducă lui Dumnezeu,
izbăvite de patimi”.
Dascălii de gimnaziu, de liceu şi de nivel
universitar ar trebuie ei înşişi să fie oameni
cu o viaţă spirituală aleasă ca apoi să le-o
poată transmite elevilor. De aceea e foarte
actuală şi pertinentă o întrebare retorică pe
care în veacul trecut Octavian Goga o
spune elitei culturale româneşti: „Şi acum,
iartă-mă şi nu te supăra pe mine, dacă fără
a-ţi cere un răspuns stau şi mă întreb, care
este credinţa dumneatale, mult lăudat
intelectual la naţiei mele? Când ai pornit
de acolo din căsuţa de la ţară, şi te-ai dus
la şcoală mai ziceai «Tatăl nostru» seara şi
visai cu iele şi pricolici. Duceai în suflet
moştenirea din bătrâni: o candelă care
licărea în taină şi-ţi lumina drumul. Dar ţi
s-a risipit moştenirea asta. S-a spulberat zi
de zi şi fărâmiţat în calea ta. Şi fără să
vreau, îmi vine în minte o problemă atât de
mare atât de nebăgată în seamă a vremii
noastre frământate de patimi mici: educaţia
religioasă a cărturărimii noastre.
215
Continuăm catehezele din acest Post al
AMD, cu referire la familie.
Episcopul este păstorul și supraveghetorul
unei bis locale dintr-o zonă geografică un
județ sau mai multe numită eparhie. El îi
are în grija sa pastorală pe toți clericii,
monahii și credincioșii mireni din acea
eparhie. Cuvântul episcop în lb română
vine din lb. Greacă, și înseamnă cel care
supraveghează. DIH ca unicul arhiereu
deplin și desăvârșit este inzvorul întregii
preoții creștine. Evr. 7, 26-28-cap. 8 , 1-2.
Pr Dumitru Stăniloae spunea că episcopul
este reprezentantul lui Hr.unicul Arhiereu.
De aceea nu poate exista Bis fără episcop.
Părintele Zaharia Zaharou spune:
episcopul nu trebuie să stea în centru Bis.
ci la marginea Bis. ca un păstor care
trebuie să stea la marginea turmei ca să o
păzească. Dacă stă în mijlocul turmei de
pe margine turma poate fi atacată.
Referindu-se la episcop SF Ignatie
Teoforul care a fost ucenic al Ap. le scrie
credincioșilor din Smirna. Urmați-l pe
episcop după cum Hr îl urmează pe Tatăl.
Unde este episcopul acolo să fie și
mulțimea credincioșilor. Ascultați pe
Episcop ca și D să vă asculte pe voi.
Grija pe care episcopul trebuie să o aibă
față de păstoriții săi o găsim în atunci
când și-a luat rămas bun de la episcopii
din Asia Mică FA.20,28. Păstorul unei
eparhi trebuie să aibă grijă de toți
credincioșii din eparhia sa, indiferent de
vârstă, de stare socială sau economică, de
orientarea politică. Să aibă grijă și de
copii și de maturi și de oamenii învârstă.
Pe tânărul episcop pe Timotei Sf Ap Pavel
îl sfătuia cu părintească dragoste
1Tim.5,1-2. Sf Ignatie Teoforul îl sfătuia
pe Policarp episcopul Smirnei să aibă
grijă de tineri și nu doar de cei buni și
cuminți: Dacă iubești numai pe ucenicii
cei buni nu ai niciun merit; mai mult
supuneți-i cu blândețe pe cei mai
molipsiți. Nu orice rană se vindecă cu
același
plasture. Apoi îl îndemna să aibă grijă de
văduve și de sclavi. Să nu fie neglijate
văduvele și nu disprețui pe sclavi dar nici
ei să nu se mândrească. Să știi cum să te
adresezi săracilor și cum să vorbești
bogaților. Săracilor să găsim cuvinte care
să-i mângâie în suferință iar bogaților să le
vorbești împortriva mândriei primejdioase.
La Timișoară s-a tradus un roman
Arhiereul, era vorba de un episcop râvnitor
pentru mântuirea turmei lui. Părintele
Savatie Baştovoi menţionează că „autorul
ei, ieromonahul Tihon, despre care nu
cunoaştem nici un amănunt, este un
nemulţumit de atmosfera de căldicime
generală care domneşte în Biserică. El
gândeşte un păstor ideal în persoana
personajului principal al cărţii – Arhiereul,
care încearcă să readucă duhul apostolic
printre preoţi şi credincioşi. Nimic nu ne
împiedică să credem că acest Arhiereu a
existat în realitate şi că, poate, el însuşi a
scris această carte” (p. 5). Firul naraţiunii
urmăreşte venirea acestui Arhiereu –
niciunde numit în paginile romanului –
care preia o eparhie descrisă extrem de
realist, poate chiar în culori prea tari, pe
alocuri. Chiar din primele pagini, cititorul
face cunoştinţă cu Părintele Pavel, un preot
pedepsit de forurile bisericeşti, care îşi
îneacă necazul în băutură, în văzul
pasagerilor de pe un vapor. Toate
personajele sunt descrise cu neputinţe sau
chiar păcate grave, cu nemulţumiri şi
frământări, cu îndoieli sau chiar cu
momente de necredinţă. Singura figură
luminoasă este Arhiereul, cel care produce
un şoc în sensul bun al cuvântului în
rândul preoţilor şi credincioşilor din
eparhie. Evident, nu lipsesc nici cârcotaşii,
romanul lăsând în suspans ce decizie va
lua Sfântul Sinod în urma unui denunţ
calomniator. Concluzia cărții este că lupta
trebuie dusă neîncetat. Duhul pământului îl
cheamă mereu pe om în jos spre cele ale
pământului…
216
Încheiem catehezele noastre din acest Post
al AMD, care au auvut ca și tematică
familia copii și tinerii. Am arătat adevărul
că familia esențială pentru om, pentru
existența umană. Am arătat calitatea
formatoare a familiei punându-o în
legătură directă cu copii. Boroșura aceasta
de texte scrisă din inițiativa IPS Andrei ne
arată relația dintre familie și tineri. Am
vorbit despre faptul că înfamilie se î
ntemeiază rânduiara morală și spirituală a
unui neam. Am făcut referire la faptul că
Maica Domnului este răspunsul la criza
familiei contemporane. Ea este îngijorată
de disolulția familiei creștine. Această
temă a tratat-o IPS la hramul mănăstirii
Nicula din 2015. Am vorbit despre
importanța educației în familie și în
comunitate. Apoi despre importanța
dascălului în vremurile noastre.Subliniind
necesitatea bunei colaborări între acesta și
părinte, arată că: „Pentru ca tinerii noștri
să nu ajungă neînțelepți, trebuie ca noi,
părinții, dascălii și preoții să-i formăm. Și
ca să-i putem forma trebuie ca noi să
avem cunoștințele și harismele necesare
unui arhitect de suflete. Nu-s suficente
doar cunoștințele, ci mai trebuie ceva. Și
acest ceva vine de sus”. Am evidențiat
grija pe care episcopul o are pentru tineri
în general. „Pe tinerii noștri nu-i putem
scoate din lumea postmodernă în care
trăim, ci trebuie să-i învățăm ca folosindu-
se de toate facilitățile veacului să fie
selectivi”. În aceeași tematică s-a
încadralt și interviul dintre IPS sa și
jurnalista Florica Pop. în vreme ce, în
capitolul intitulat: Mărturisitor pentru
cauza catehizării tineretului”,
mitropolitul alege să treacă dinspre
discursul teologic înspre exemplu,
aducând în atenție chipul părintelui Ioan
Bunea unul dintre clericii care au fost
prigoniți de regimul comunist pentru că s-
au preocupat cu educarea morală a
tineretului în vremea unui regim guvernat
de idealuri ateiste.
Pr Prof Ioan Bunea a fost unul dintre
mărturisitorii pentru Hristos din România.
Lui îi erau foarte limpezi cuvintele
Mântuitorului: Mt 10, 32. Și nu s-a
lepădat, ci a mărturisit. După ce s-a instalat
guvernul comunist în România, în 1948, a
fost scoasă Religia din școală. „Omul nou”
trebuia format fără credință și fără
Dumnezeu. Or, ora de Religie era
totalmente potrivnică acestui deziderat.
Așa că au măturat-o din învățământul
public. În această situație, cei mai
conștienți slujitori ai Bisericii, dându-și
seama ce se întâmplă, au căutat mijloacele
prin care, măcar în parte, să se facă
educația religioasă a copiilor și a tinerilor.
Și mijlocul cel mai potrivit era catehizația.
În Cluj, profesor distins și bun teolog, a
fost Părintele Ioan Bunea. Pt aceasta a fost
închis, a făcut ani grei de
temniță.Părintele Ioan Bunea a fost arestat
în 1959, rămânând în închisoare cinci ani
de zile. A muncit în condiții inumane la
canalul Dunăre – Marea Neagră și-n alte
penitenciare. A fost eliberat în 1964,
rămânând marcat de chinurile din temniță,
dar reluându-și activitatea atât ca preot, cât
și ca dascăl. Pe lângă faptul că a fost un
dascăl de excepție, a fost și un mare
predicator.A trecut la Domnul pe 6 iulie
1990 și, iată, că exact după 25 de ani se
inaugurează „Centrul Misionar pentru
Tineret Ioan Bunea”, lângă biserica pe care
a ctitorit-o cu mulți ani în urmă. Încă o
dată realizăm că lucrurile nu sunt
întâmplătoare.
217
Lc. 11,41. Suntem la capătul unui răstimp de
mare frumusețe liturgică. La sfârșitul postului
AMD, răstimp în care fiecare după putințele
noastre ne-am străduit să adâncim taina MD.
Întotdeauna m-am întrebat de ce în această
perioadă sfântă seară de seară săvârșim
Paraclisul MD. Și răspunsul este că această rug
care se spune așa cum scrie în Ceaslov: la
vreme de întristare și de nevoie, această rug
concentrează în ea durerile și nevoile tuturor
oamenilor. În această perioadă toți ne gândim la
taina M.D. care a fost cea mai discretă și cea
mai curată și suavă dintre pământeni.
Există o icoană veche din vremea lui
Brâncoveanu în care unul din Ap stă lângă
trupul neînsuflețit al MD și se uită îndelulg.
Privirea lui nu arată nici tristețe nici disperare ci
doar uimire. Privirea lui pare a spune cum este
cu putință să se descompună această pe care
trebuie să o îngropăm. Ne spune patriarhul
Ierusalimului Iuvenalie că MD a fost îngropată
de Sf Ap. în Ghetzimani în afară de unul care a
lipsit Toma zis Geamănul. A venit cu 3 zile mai
târziu dar a vrut și el să o mai vadă. A cerut să i
se deschidă mormântul, au dat lespedea la o
parte și au constatat cu uimire că mormântul era
gol, în el se aflau doar giulgiurile ca măturie că
Fiul său a ridicat-o la cer. Maica Domnului a
avut așadar o curăție atât pe pământ cât și
dincolo. Rostirea numelui Maicii Domnului
este unul binecuvântat. Erau oameni sfinţi care
atunci când rosteau numele MD plângeau. De
ce? Pt că în numele ei este prinsă toată curăția.
și cine este vrednic să rostească numele acesta
minunat. Oamenii sfinți plângeau văzându-și
nevrednicia lor. Lc 11,41
Maica Domnului în toată viața ei a avut o
credină plină de iubire. La picioarele Crucii se
uita la Fiul ei cu sufletul sfâșiat de durere dar și
plin de iubire. Așa cum a plâns pt Fiul ei atunci
când l-a văzut răstignit pe cruce plânge pt
fiecare dintre noi, care ne purtăm crucea noastră
și ne străduim să îi urmăm pe Hr. Dar plânge și
pt cei care nu-L urmează pe Hr. Și ne întrebăm
cum este să fii Maica Domnului să porți durerile
tuturor oamenilor. Cum este oare să porți în tine
pe Fiul lui D însuși? Dacă MD l-a purtat în sine
pe Fiul său, noi oare cum îl purtăm? Îl purtăm
atunci când îl primim în Sf împărtășanie, atunci
când ne lepădăm de păcatele noastre, când dăm
milostenie din cele dinlăutrul nostru, adică
virtuțile noastre și petrecem o viață curată.
Îl purtăm atunci când acasă ne punem în
genunchi și ne rugăm seara și dimineața. O
femeie care nu știa să citească ajunge la
părintele Paisie de la mănăstirea Sihla. Și îl
întreabă pe părinte: oare o să mă mântuiesc cu
rugăciunea pe care o zic pt că nu știu să citesc?
Dar cum te rogi întreabă părintele. Așa mă rog
trebăluind toată ziua. Când mătur casa zic:
Doamne curăță-mă și pe mine de păcate cum
curăț și eu praful și murdăria. Când spăl rufele
zic: Spală-mă și pe mine de păcat precum spăl și
eu hainele acestea albește-mi haina sufletului
meu precum albesc rufele acetea. Și îi spune
părintele Paisie: Câte zile ai așa să te rogi.
Adică să facem din fiecare lucrare a noastră o
rugăciune. Iată cum Hr poate să locuiască în
inima și-n sufletul nostru. Să fim și noi ca și
această femeie neștiutoare de carte care și-a
transformat viața întreagă în rugăciune.
Noi știm că suntem păcătoși și slabi dar știm și
dragostea lui D pt noi care ne-a dăruit-o pe
Maica Sa, ca mamă a noastră. Să facem din
viața noastră o rugăciune de zi cu zi. Credința
Maicii Sfinte a fost manifestată prin rugăciune.
Ea nu a vorbit f mult, ea s-a rugat. Am văzut în
Ev că Maria merge la verișoara sa Elisabeta
și acolo se roagă și dă slavă lui D. Mărește
sufete al meu pe Domnul. Așa fac oamenii
credincioși.
Să ne ajute D să ne trăim credința luând aminte
la MD, să-i cerem ajutorul ei care nu rămâne
fără răspun pt că ea ne ajutăe întru toate.
Să petreceți acest praznic cu pace sănătate și
bucurie prin rugăciunile și mijlocirile
Născătoarei de D.
218
Ce fulger de lumină luminează ziua aceasta?
Ce îngeri păzitori străluminează adormirea
Maicii celei începătoare de viață. Ce
cuvântări de D grăitoare fericesc
îngroparea trupului primit de către D. Sf
Ioan Damaschin. Prăznuim Adorimirea
Maicii Domnului. Există o icoană veche din
vremea lui Brâncoveanu în care unu din Ap
stă lângă trupul neînsuflețit al MD și se uită
îndelulg. Privirea lui nu arată nici tristețe
nici disperare ci doar uimire. Privirea lui
pare a spune cum este cu putință să se
descompună această pe care trebuie să o
îngropăm. știm că MD a fost îngropată de Sf
Ap în afară de unul care a lipsit Toma zis
Geamănul. A venit cu 3 zile mai târziu dar a
vrut și el să o mai vadă. A cerut să i se
deschidă mormântul, au dat lespedea la o
parte și au constatat cu uimire că mormântul
era gol. Că Fiul său a ridicat-o la cer. Maica
Domnului a avut așadar o crăție atât pe
pământ cât și dincolo.
Maica Domnului a avut o credină plină de
iubire. La picioarele Crucii se uita la Fiul ei
cu sufletul sfâșiat de durere dar și plin de
iubire. MD precum a plâns pt Fiul ei atunci
când l-a văzut răstignit pe cruce plânge pt
fiecare dintre noi, care suntem pe crucea
vieții și îi urmăm lui Hr. Dar plânge și pt cei
care nu-L urmează pe Hr. și ne întrebăm
cum este să fii Maica Domnului să porți
durerile tuturor pt că ai purtat durerea fiului
tău. Cum este oare să porți în tine pe Fiul lui
D însuși? Dacă MD l-a purtat în sine pe Fiul
său, noi oare cum îl purtăm? Îl purtăm atunci
când îl primim în Sf împărtășanie, atunci
când ne lepădăm de păcatele noastre prin
spovedanie și renunțăm la ele punându-ne
nădejdea de mântuire în DIH. Îl purtăm
atunci când acasă ne punem în genunchi și
ne rugăm seara și dimineața. O femeie care
nu știa să citească ajunge la un părinte
duhovnic, părintele Paisie de la mănăstirea
Sihla. Și îl întreabă pe părinte: oare o să mă
mântuiesc cu rugăciunea pe care o zic pt că
nu știu să citesc? Dar cum te rogi întreabă
părintele. Așa mă rog trebăluind toată ziua.
Când mătur casa zic: Doamne curăță-mă și
pe mine de păcate cum curăț și eu praful și
murdăria.
Când spăl rufele zic: Spală-mă și pe mine de
păcat precum spăl și eu hainele
acestea .albește-mi haina sufletului meu
precum albesc rufele acetea. Și îi spune
părintele Paisie: Câte zile ai așa să te rogi.
Adică să facem din fiecare lucrare a noastră o
rugăciune. Iată cum Hr poate să locuiască în
inima și-n sufletul noastru. Sf Maxim
Mărturisitorul spune că și noi îl naștem pe Hr
în inima noastră precum MD L-a născut însă
duhovnicește. Atunci când îl primim în Sf
Împărtășanie îl avem pe Hr deplin în noi așa
cum l-a avut MD.
MD adormind se înalță de-a drepta Fiului său
și mijlocește pururea pt noi, ea ne dă putere și
ne întărește prin rugăciunile ei. MD niciodată
nu se gândește la ea însăși ci mijlocește pt
noi. Cum ar arăta viața noastră dacă și noi ne-
am gândi zilnic la binele celuilalt? Cum ar
arăta lumea aceasta? Să fim și noi ca și
această femeie neștiutoare de carte care și-a
transformat viața întreagă în rugăciune. Fec
Maria nu cere Nimic pt sine și primește totul,
nu urmărește nimic și are totul. În chipul
Maicii Domnului așa cum îl vedem în
icoanele noastre aflăm ceea ce a pierdul
lumea noastră contemporană mândră și
agresivă. Aflăm compasiune, blândețe,
purtare de grijă și smerenie. Noi o numim
Doamna noastră și Împărăteasa Cerului însă
ea se numește pe sine roaba Domnului.
Noi știm că suntem păcătoși și slabi dar știm
dragostea lui D pt noi care ne-a dăruit-o pe
Maica Sa, ca mamă a noastră. Să facem din
viața noastră o rugăciune de zi cu zi. Credința
Maicii Sfinte a fost manifestată prin
rugăciune. Ea nu a vorbit f mult, ea s-a rugat.
Am văzut în Ev că Maria merge la verișoara
sa Elisabeta și acolo se roagă și dă slavă lui
D. Mărește sufete al meu pe Domnul. Așa fac
oamenii credincioși. Să ne ajute D să ne
trăim credința luând aminte la MD care să ne
ajute întru toate. Să petreceți acest al 2 lea
Paște al anului cu pace sănătate și bucurie
prin rugăciunile și mijlocirile Născătoarei de
D.
219
220
 221

Iuda.v Ne întrebăm ce credință a fost dată odată pt totdeauna Sf Pahomie de la Gledin. Rm.6, 9-11. Sfatul pe care ni-l
dă Sf Pavel după ce am murit împreună cu Hr la Paști este acesta: să nu împărățească păcatul în trupul vostru
muritor... arme ale dreptății lui D. oare numai pe Sf Pahomie l-a chemat D la sfințenie? Nu. Ci ne cheamă absolut pe
noi pe toți. În prima epistolă a lui Ptr.1, 15. Dacă suntem atenți la textul Sfintei Scrituri și la îndemnurile părinților
vom vedea că sfințenia este un dar venit de la D prin jertfa crucii Domnului Iisus Hr prin cel 7 Sfinte Taine. Zice Sf
Pavel referitor la Botez: Câți în Hr ne-am botezat în Hr ne-am și îmbrăcat. Sâmburele sfințeniei îl primim de la
botez. Dar acest sâmbure al sfințeniei noi trebuie să-l facem să crească, ca și noi să devenim sfinți ca și sfântul
Pahomie de la Gledin. Este vorba de o sfințenie morală, o sfințenie pe care o primim în tainele Biserici, dar în care
noi trebuie să creștem prin efortul nostru personal. Lucrul acesta l-a realizat și Pahomie.
Tot Petru referitor la această strădanie de a ne sfinți viața II Ptr. 1, prin Domnul Hr D ne-a hărăzit mari...
aceasta este partea lui D. Și acum partea noastră: Pt aceasta adăugați din partea voastră toată sârguința... așadar dacă
la taina harului pe care o primim prin sfintele taine a Botezului a Spovedaniei a Sf Cuminecături adăugăm și
strădania noastă, atunci se împlinește exactu cuvântul Scripturii Ptr.1, 15. Sfinții care au făcut acest drum au avut
trup omenesc și ei ne sunt pildă absolută că sfințenia este posibilă. Referitor la viața Sf Pahomie s-a străduit și a
ajuns părtaș dumnezeieștii firi. La 15 noiembrie 2006 Sinodul Bisericii noastre l-a canonizat, iar la 14 aprilie 2007 la
Gledin a fost proclamarea publică a canonizării lui.
 222

În anul centenarului, când vorbim despre minunea națională, despre împlinirea unui vis ce părea de
neîmplinit, când „Hora unirii” s-a cântat în cele Trei Principate, a vorbi despre Sfinții români, stâlpi ai credinței
ortodoxe, capătă intonație de rugăciune. Pentru neamul românesc, timpurile nu au fost niciodată prietenoase. Secolul
al XVIIIlea se înscrie și el în această logică morbidă de subjugare și batjocorire prin jaf și dictatură. Transilvania
siluită să se lepede de credință pentru compromisul greco-unit, iar, Moldova și Țara Românească silite să accepte
domniile fanariote care, la rândul lor, mai mult au spoliat glia decât au slujit Țara. În aceste vitregii, Dumnezeu
frământă din huma românească, din lacrimă și dor, o salbă de sfinți la care se adaugă și Sfântul despre care vom
vorbi în această cateheză, Pahomie de la Gledin. Vom încerca să evidențiem două dimensiuni ale complexei sale
personalități, dragostea de Dumnezeu reflectată în rugăciune și dragostea de carte, de înțelepciune. Acestea vor fi
trecute prin filtrul Sfintei Scripturi și ale Părinților, iar la final vom căuta răspuns la întrebarea „cum să-l fac pe
Sfântul Pahomie, modelul meu?”. Viața Sfântului începe în casa preotului Iftimie și a preotesei Ana, pe frumoasele
meleaguri năsăudene ale Gledinului, la finele secolului al XVII-leai1. Amprentat de atmosfera familiei, de rugăciune,
postire și dragoste față de carte, a râvnit încă de mic pentru o viață devotată exclusiv lui Dumnezeu. Activitatea
eclesiastică debutează în zorii secolului al XVIIIlea, când în anul 1702 obștea mănăstirii Neamț îl alege egumen,
ascultare în care nu îmbătrânește. În 1704, se angajează într-un pelerinaj la Marea Lavră, Lavra Pecerska, unde îl va
întâlni pe Sfântul Dimitrie, Mitropolitul Rostovului. După doi ani de rugăciune și meditație, la întoarcere, nu va mai
accepta funcția de egumen. În 1706 a fost ales episcop al Romanului, scaun din care se va retrage în 1714. Lavra
Pecerska a lăsat în sufletul vlădicului dorul după rugăciune, meditație și lectură ceea ce l-a făcut să revină în 1717.
Și-a luat rămas bun de la această lume în 1724. Canonizarea sfântului a venit după aproape trei secole, în 14 aprilie
2017 fiind aprobată în Ședința Sfântului Sinod. Foarte pe scurt, aceasta este biografia sfântului. Întrebarea ce se pune
este centrată pe profilul bun de urmat al acestuia; pe modelul inspirator și vrednic de pus în icoană. Sfântul a fost
recunoscut de contemporanii săi ca un neostenit rugător și mare iubitor de carte. Slujba Acatistului 2, în tropar, îl
numește „stâlp neclintit al rugăciunii curate”. Aceste cuvinte împlinesc îndemnul Sfântului Pavel „Rugați-vă
neîncetat” (I Tes.5 17), rugăciune care întărește și luminează. Viața dusă în slujirea și vorbirea cu Dumnezeu face ca
afirmația lui Evagrie Ponticul, să se adeverească, „rugăciunea este rodul bucuriei și al mulțumirii.” 3 Condacul pune
în evidență nu doar viața călugărească, pe care a iubit-o mai mult decât pe cârja arhierească, ci și mintea luminată a
Sfântului Pahomie: „Pe iubitorul de nevoințe sihăstrești și ierarhul preaînțelept al Bisericii lui Hristos, pe Pahomie,
floarea cea minunată a pământului Gledinului, să-l lăudăm după vrednicie, ca pe cel ce s-a învrednicit, prin harul lui
Dumnezeu, a dobândi lucrarea rugăciunii celei curate și a biruit uneltirile vrăjmașilor. Pentru aceasta, într-un glas, cu
bucurie să-i cântăm: Bucură-te, Părinte Pahomie, ierarhe preaînțelepte!” (Condacul 1, Acatistul Sfântului Ierarh
Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului). Într-una din cărțile pe care le prețuia mult, Cheia înțelesului (1678
București) pe care a donat-o schitului pe care l-a ctitorit, Pocrov, îndemna ca aceasta să fie citită părinților ce vor
viețui acolo, întrucât le va fi de folos sufletelor4, oferindu-le în plus, la această carte un cuprins întocmit de el însuși.
Pentru acea vreme deținea un număr însemnat de cărți. Toate au fost citite cu drag și atenție, lăsând pe ele o seamă
de însemnări. „Dumnezeu ce a zis să lumineze lumina adică pe întuneric, Acela au descoperit aceste sfinte scripturi
neamului nostru acela ce ședeaîntru întunerecul necunoștinței și în umbra legii și a nepriceperii, iar acum au strălucit
soarele dreptății credința cea bună ... dau laudă lui Dumnezeu, dau numele Domnului nostru Iisus Hristos tot neamul
nostru românesc ... să-l laude pe Domnul Iisus Hristos”. În același ton este făcut și îndemnul: „citește cuvintele cu
minte deșteaptă și cu candela și vei pricepe tainele lui Dumnezeu toate. Lasă-te de toate relele” 5. Privind spre zorii
1
Despre Sfântul Pahomie de la Gledin au scris: PR.NICOLAE FEIER, Cuviosul Ierarh Pahomie de la Gledin, Ed.Renașterea, Cluj-Napoca 2004; DORIN ARSINTE, Pe urmele Sfântului Ierarh
Pahomie de la Gledin, Ed.Mesagerul, Bistrița, 2011; IEROM.AMBROZIE GHINESCU, Viața Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin, ctitorul Pocrovului, Ed. Barna’S, Bistrița, 2012; cronica PR.
BOGDAN IVANOV, „Primul Sfânt Bistrițean – Sfântul Cuvios Ierarh Pahomie de la Gledin” în Tabor, 2 (mai 2007), pp.81-82; PR.DR.BOGDAN RACU, „Sf.Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul
Romanului” în https://doxologia.ro/vietile-sfintilor/sinaxar/sf-ierarh-pahomie-de-la-gledinepiscopul- romanului (accesat în 10 iulie 2018). La această descriere bibliografică lapidară se pot adăuga și
multe alte lucrări.
2
Textele imnografice sunt compuse de pr. Ioan Pintea și episcopul Ioachim Băcăuanul; mai multe detalii în Bogdan Ivanov, „Primul Sfânt Bistrițean Sfântul Cuvios Ierarh
Pahomie de la Gledin...” p.82.
3 ?
EVAGRIE PONTICUL, „Cuvânt despre rugăciune” în Filocalia, vol. I, traducere din grecește, introducere și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Humanitas, București,
20042, p. 78
4
PR. DR. BOGDAN RACU, „Sf. Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului” în https://doxologia.ro/vietilesfintilor/ sinaxar/sf-ierarh-pahomie-de-la-gledin-
episcopul-romanului (accesat în 10 iulie 2018)
5
Idem

i
 223

secolului al XVIII-lea când condițiile de trai erau grele, când era timp de război iar posibilitățile învățătorești și mai
grele, să ne întrebăm: ne rugăm astăzi suficient sau ne lăsăm distrați de clopoțeii ademenitori ai lumii noastre? Iubim
noi și copiii noștri cartea și lectura ca cel care a făcut din cărțile pe care le-a deținut, Sfântul Pahomie, comoară de
neprețuit pentru Mănăstirea Neamțului, și punte de cuvânt peste veacuri? Sfântul Pahomie depășește prin
personalitatea sa duhovnicească două mari probleme ale timpului nostru. De aceea îl socotim ca model de urmat.
Profilul rugătorului ne arată că orice se poate învinge prin rugăciune, iar, iubirea Sfintei Scripturi, a cărților
sapiențiale, călăuzitoare spre înțelepciune, invită pe creștinul ortodox să-și lumineze mintea. Acum, când ne sunt
oferite atât de multe alternative pentru ocuparea timpului liber, rugăciunea și lectura se arată a fi salvatoare. Tudor
Arghezi spunea cu o puternică doză de optimism: „Nu-ți voi lăsa drept bunuri după moarte/ decât un nume adunat
pe-o carte, în seara răzvrătită care vine de la străbunii mei până la tine/ prin râpe și gropi adânci/ Suite de bătrânii
mei pe brânci/ Și care, tânăr, să le urci te-așteaptă/ Cartea mea-i fiule o treaptă”(Testament). Zestrea pe care o putem
 224

da copiilor noștri este spirituală, duhovnicească, și este mult mai valoroasă decât orice altă moștenire. Sfântul
Pahomie a trăit în timpuri grele, mult mai grele pentru credință decât ale noastre. Presiunea catolică l-a alungat din
Transilvania în Moldova, iar domniile fanariote l-au pus în „băjenie” pe câmpiile ucrainene. Dar prin rugăciune și
știință de carte a izbândit. Pe noi ce ne oprește, când lucrurile sunt mai simple decât atunci? Iată o întrebare al cărei
răspuns îl vom afla doar urmând modelul Sfântului Pahomie, prin rugăciune și lectură. Amin! nainte de Otpustul
Slujbei (Sfânta Liturghie sau Vecernie sau Pavecerniță), preotul rostește: Domnului să ne rugăm!

Credincioșii: Doamne, miluiește!

225

PREDICA ÎNTRONIZARE PS DAMASCHIN LUCHIAN

Preacuvioși părinți iubiți frați și surori întru Domnul. Binecuvântat este Hr Domnul și Tatăl său
preasfânt care prin Duhul Său m-a chemat să slujesc în Biserica Sa, pe care noi o numim una și Sfântă. Trecând
cu vederea puținătatea vârstei și nedesăvârșirea sufletească dar desăvârșind cu harul divin, Domnul îmi pune
astăzi o cruce nouă, cea a arhieriei și îmi deschide o cale prin care să fiu gura Lui, mâna Lui, întru învățarea și
sfințirea poporului binecredincios. Cu semerenie și recunoștință încep această sfântă misiune, sub îndemnul și
mesajul cuvintelor din Sf Scriptură. Îmi va fii așadar candelă lucrării mele adevărul că suntem datori să nu
căutăm voia și odihna noastră ci slujirea aproapelui la ce este bine spre zidire. Am învățat că slăbiciunile noastre
ale celor neputincioși vor fi purtate de cei mai tari dar și că fiecare la putința și la măsura lui suntem datori să ne
purtăm sarcinile și slăbiciunile unii altora. În aceste vremuri tulburi dator este arhiereul dar și fiecare preot să
viețuiască în duhul Scripturii din care ne vine toată înțelepciunea și răbdarea și mângâierea. Ne-a învățat
Domnul astăzi că nimeni nu poate să vindece de vreo neputință pe alții dacă nu s-a tămăduit mai întâi pe sine
însuși. și că nimeni nu poate propovădui Ev Împărăției cu putere multă decât izbăvindu-se de demonii patimilor
226

care îl făceau să fie și orb și mut. și așa curățit fiind slujitorul D poate să lucreaze prin el minunat, făcând să
amuțească gurile celor mai puțin credincioși, pe care Bis îi cheamă să guste și ei din frumusețile viețuirii
creștine și să vadă că da Bun este Domnul. Bun a fost Domnul cu mine și milostiv întru toate. și afându-ne
acum la finalul dumenzeieștii Lit la finalul dumnezeiștii recunoștințe. Dator sunt a le mulțumi celor care cu
purtarea de grijă a lui D m-au însoțit pe calea acestei vieți. Le mulțumesc bunilor mei părinți Constantin și
Elena și o cât m-ași bucura ca în toate familiile tata și mama să-și crească pruncii în aceeași atmosferă de
dragoste și răbdare, de înțelegere și cumințenie de care cu mila Domnului am avut și eu parte. Sentimente de
recunoștință am și pt dascălii mei de la seminarul teologic cât și pt părinții profesori de la fac de Teologie. Le
sărut mâna părinților mei duhovnicești care de-a lungul anilor mi-au primenit sufletul și în primul rând
părintelui sareț Nectarie a cărui povățuire mai mult decât binevoitoare mi-a dat de multe ori aripi atunci când
aveam cugetul împovărat. Vin din mănăstire și vreau să rămân în mănăstire și-i rog pe toți părinții stareți, pe
maicile starețe să mă primească în obștile lor ca pe un părinte și ca pe un frate. La fel m-ași bucura să fiu umăr
lângă umăr cu frații preoți în slujirea credincioșilor și împreună ca într-o familie să ne împărtășim și bucuria și
necazurile și experiența și neîmplinirea. Înaltpreasființiile și preasfințiile voastre vă mulțumesc că v-ați luat
osteneala să văd dumnezeiescu har pt nevrednicia mea. IPS Teofan cu recunoștință mă rog Domnului să fiți și
de acum înainte cu înzecite puteri propovăduitor și arătător de D așa cum vă vădește numele. IPS...le voastre vă
rog să mă însoțiți cu rugăciunile voastre pe drumul arhieriei. Adresez multe mulțumiri episcopilor din Sf Sinod
pf care m-a încurajat nedisprețuind tinerețile mele. și acum cu inimă de fiu mă îndrept către IPS Pimen
adevăratul păstor al Bucovinei. Primiți-mă să vă fiu toiag la bătrânețe, povățuiți-mă cu inimă de părinte cas ă se
bucure IPS a voastră de ascultarea mea de ucenic, și certați-mă cu blândețe ca să se înțelepțească sufeltul meu.
Dimpreună cu părinții centrului eparhial reînnoim filelitatea față de Ips a voastă. Căci toți știm că atunci când
este sinceritate și nepărtinire, iubire de adevăr și iubire de țară, multe lucruri frumoase se pot înfăptui împreună
spre slava lui D și spre folosul oamenilor. Ca icoană demnă de urmat a acestei împreună lucrări stă și lucrearea
ministrului secretar de stat. Îmi deschid acum inima către dvs iubiți credincioși. Prezența și dragostea dvs a
tuturor îl iau ca un semn că nu mă veți lăsa de unul singur în suirea Golgotei diaconiei episcopale. În
rugăciunea smerită și în evlavia voastră mă încred, învăț din răbdarea munca și înțelepciunea celor bătrâni și a-
și vrea să fiu primit ca un prieten dintre cei mai tineri. D nostru este viu lucrător iertător și iubitor și omul treaz
omul căutător este primit de D chiar și când calcă pe alături. Fiți lumini ai acestui D în lumea secătuită
deznădăjduită de astăzi. Credeți cuvintelor lui care ne spun că va fii cu noi până la sfârșitul veacurilor. Curaj ne
spune D eu am biruit lumea și voi veți birui. Acestui D mă încredințez, cerând ocrotirea Maicii Preacurate, a sf
Ioan cel Nou, ocrotitorul Sucevei... Sila, Paisie și Natan precum a tuturor sf știuți și neștiuți, care au odrăzlit în
pământul Bucovinei. Și închei cu cuvântul Sf Grigorie Teologul care îl slăvea pe D. Doamne cel ce ai ales pe
David și l-ai luat de la turmele de oi, deși era cel mai mic dintre fii lui Iesei. Apucă-mă de mâna mea cea
dreaptă cu sfatul tău mă povățuiește și mă păstorește pe mine păstorul și mă povățuiește pe mine, ca să pot
păstori cu pricepere turma ta. Dă Doamne putere poporului tău și înfățișează scumpa ta Bis slăvită și fără de
pată. Fă-ne să fim vrednici de staului cel de sus în locașurile celor care se veselesc în locașurile sfinților. Ca în
Bis Ta toți să zicem slavă turma împreună cu păstorii în Hr Iisus Domnul nostru căruia i se cuvine toată slava în
vecii veciilor. Amin

SORIN MIHALACHE PARIS ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI

Dependența de a rezolva probleme pe calculator ne atrofiază activiatatea cerebrală. Caută oameni cu

care să vb ceea ce ne motivează, ne schimbă calitatea vieții. Caută oameni care sunt motivați în ceea ce fac care
să te motiveze și pe tine în ceea ce faci chiar dacă nu vb și tu despre motivația ta. Spundându-le și altora ceea ce
te impresionează pozitiv se înregistrează mult mai bine în tine, cel puțin pt câteva zile după care trecem pe pilot
automat. Sf Antonie cel Mare înaintea tuturor ispitelor merg 3 elefanți cu picioare subțiri pictați de Gaudi.
Neștiința, uitarea și nepăsarea. Uitarea este o piedică reală. Când am o experiență pozitivă motivațională o
povestesc cu cineva. Marcu ascetul zice în fiecare seară să-ți amintești tot binele pe care ți l-a făcut D de când
te-ai născut. Poate să mai ajungă cineva la depresie daca face acest lucru. Chiar dacă voi muri azi îmi dau seama
 227

că atât bine s-a produs în viața mea încât am trăit prea mult, e dublu față de ceea ce a-și merita eu să primesc.
Orice mi s-ar întâmpla e deja imposibil să-mi schimbe acest verdict de bunătate primită de la D. Anturajul mă
influențează f tare. Să nu-i însoțești pe cei care cad pt că ai putea cădea și tu. Diac Sorin face eforturi de
anduranță cu tabere de a merge în munte stă o săptămână și face efrorturi de la 7 dimineața până la 12 noaptea.
Cu efort fizic, cu tăcere, cu reflexie. ex un sportiv tenisman care avea talent avea bani avea psiholog personal
nutriționist dar care nu a făcut performanță pt că nu avea prieteniile necesare. Nu avea prieteni care să facă
performanță în niciun domeniu de activitate. Sf Serafima de Sarov citea NT de 52 de ori pe an, citești și te
umplii de ceea ce vrei să devină materia gândurilor tale. Citind să-ți scrii citatele care te impresionează când
auzi o vorbă de la cineva care ți se potrivește o scriem din nou. E important să scriem lucrurile din viața noastră
ca și cum am găsi pietre prețioase pe care coleționăm. Filocalia este o coleție de scrieri pe care părinții le-au
scris pt ei nu pt alții. Au scris pt ei ceea ce D le-a descoperit, le-au scris pt că știau că sunt ființe omenești supuși
uitării cu toată duhovnicia lor. Iar apoi recitindu-le se mustrau pe ei. Un părinte neavând pe ce să scrie scria pe
pereții peșterii în care se nevoia pt ca să se ajute vizual. Trebuie să ne ajutăm memoria astfel trebuie să le
aducem în discuție pt a se fixa în mintea mea. Lectura e f importantă. Să încerci să crești în lectură pt a te
schimba în bine. Dacă cineva ar face rost de 15 cărți și s-ar izola o lună în care să le citească pe toate s-ar
schimba radical în sensul prietenilor în seansul calității existenței a țintelor vieții. Șansa de a citi o carte este
imensă. Sunt oameni care după 10 ani scriu o carte pe care noi o putem topi în 3 săptămâni. 15 cărți cumulează
eforturi de 100 de ani. Este un pericol să citim cărți proaste pt ecourile pe care le lasă în noi.

PREDICA LA SFINTII APOSTOLI PETRU SI PAVEL

I.p.s. Bartolomeu 2006
Toti apostolii la care Domnul nostru Iisus le-a predat invatatura au o sarbatoare in calendarul nostru crestin ortodox.
Unul dintre cei 12 si altul care a veni mai tarziu sunt sarbatoriti in ceeasi zi la 29 inunie in fiecare an .Popular
sarbatorii de astazi i se mai spune Sanpetru de la Sfantul Apostol Petru. Insa in realitate ii sarbtorim pe cestia doi
Petru si Pavel. De ce sunt pomeniti in aceeasi zi? Pentru ca fiecare si-a avut meritul lui a primit apostolia ca pe o
sarcina de la Hristos care l-a spus inca de la inceput :” Intre voi sa nu fie ca si intre ceilalti oamneni cu ranguri
scaune de-a dreapta si de-a stanga, ci cel care vrea sa fie mare intre voi sa le fie tuturor sluga. Tuturor inseamna
tuturor oamenilor, de aceea un adevarat preot, un adevarat episcop sau un adevarat mitropolit trebuie sa fie slujitorul
tuturor , trebuie sa-i slujeasca pe toti credinciosii iar nu credinciosii in slujba lui.. Aceasta este legea pe care a
instituit-o Domunul Hristos. In ordinea omeneasca atunci cand primesti un rang important, i se fac niste promisiuni
care asteapta niste avantaje, niste benefici un salar , indemnizatii cheltuieli de deplasare si. Sa mai departe, daca esti
ministru sau parlamentar o leafa mare un fotoliu confortabilcinstire din partea oamenilor sau altele. Dar Mantuitorul
Hristos I-a trimis pe Apostoli la propovaduire fara sa le promita minic de felul acesta, l-a spus va trimitca pe niste
mioei in mijlocul lupilor, o sa va aresteze o sa va alunge din sinagogi, o sa va prigoneasca cu credinta falsa ca
 228

omorandu-va pe voi o sa creada ca aduc slava lui Dumnezeu. Asadar ce le-a promis saracie, suferinta, intristare
moarte. Si le-a mai poruncit :” Mergeti si propovaduiti evanghelia, iar nimeni dintre voi sa nu aiba traista si nici
toiag si nici doua haine si nici bani in punga. Ci sa mearga sa propovaduiasca evanghelia si sa convinga prin doua
elemente esentiale: prin puterea si adevarul invataturii si prin exemplul personal. Orice alte mijoace sau metode de
convertire nu sunt de la Dumnezeu. De aceea v-a previn dragii mei daca vin la voi apostoli , falsii Apostoli si va
spun treceti la noi ca va dam o bursa in strainatat , ca va dam bani sa va faceti casa, sau sa va promita alt ceva ca sa
va castige sufletul ca mai apoi sa-l piarda, acesti nu sunt trimisii lui Iisus Hristos pentru ca El nu asa le-a poruncit
Apostolilor sa mearga ci le-a spus: intrati in casa omului si dac vi se pune ceva sa mancati, mancati ceea ce vi se
poune inainte , nu cereti! Nu comandati nu aveti pretentii , multumiti-I si apoi plecati in treburile voastre.
Acest Apostoli iubitii mei au avut merite speciale si misiuni speciale. Petru era cel mai in varsta dintre Apostoli, dar
si cel mai omenesc dintre ei. Era o fire aproape nestatornica , era un temperament impusiv, nu gandea premult inainte
de a spune o vorba si de aceea cand Mantuitorul Hristos ii intreaba :” Stiu ce spun oamenii despre mine, dar voi , voi
cine spuneti ca sunt ? Petru in numele celorlalti Apostoli Ii spune Tu esti Hristisul Fiul lui Dumnezeu celui viu si-l
lauda . Iar Iisus ii spune fericit esti tu Petre ca nu invatatura omeneasca ti-a desoperit tie aceasta, ci Tatal nostru care
este in ceruri. Dar foarte putin dupa ceea Iisus isi vesteste patimile, ca va fi dat in mainile oamenilor, ale paganilor,
ca va vi biciui , schingiuit si omorat, la care Petru temperamental :Asa ceva Doamne sa nu ti se-ntample!asadar el
voia sa-I nege lui Hristos misiunea cu care a venit pe pamant . Si atunci Mantuitorul il repudiaza scurt : Inapoia mea
satano . El este singurul Apostol caruia Mantuitorul i-a adresat un asemenea cuvant foarte aspru. Pentru ca el a vrut
sa-I bareze drumul catre cruce, ori crucea era esentiala. De aceea si in gradina Ghetimani cand Petru temperamenta
scote sabia Iisus ii spun Intoarce Petre sabia ta in teaca ca oricine scoate sabia de sabie va si pieri.Tu crezi ca de sabia
ta am eu nevoie acum, pai daca vreau sa scap il rog pe Tatal meu dse sus sa-mi trimita doua legiuni de ingeri asa ma
apere.Dar Eu trebuie sa merg a-mi indeplinesc misiunea mea pe cruce si prin cruce la inviere si prin inviere la
inaltare iar de la inaltare sa va duc si pe voi dupa Mine. Lasa-mi drumul liber Pete si nu sta inaintea mea.
Dar poate ca tocmai de aceea il iubea Iisus pentru ca era foarte omenesc, foarte nestatornic si era sincer in tot ceea
ce facea. La dojenit si pentru putina lui credinta , amintiti-va cand Iisus noapte umbla pe valuri in mijlocul furtunii,.
Si Petru I-a zis daca esti , numai dac esti tu, porunceste sa vin la tine pe valuri. Vino I-a zis . si petru se da jos din
corabie face cativa pasi dar se uita in jos vede marea infuriata si valurile izbindu-se de picioarele lui si incepe sa se
scufunde si striga: “Doamne scapa-ma “, la care Iisus ii intinde mana si il ridica si il dojeneste putin credinciosule de
ce te-ai indoit? Dar marele examen a lui Petru a fost in timpul patimilor lui Iisus asa cum stim din Sfintele
Evangghelii cand acesta din frica si din lasitate se leapada de El jurandu-se ca nici macar nu-l cunoaste. Atunci a
fost marea cadere a lui Petru pe care a trebuit sa o rascumpere … De aceea biserica il cinsteste pentru ca insusi
Mantuitorul Hristos I-a acordat o cinstire deosebita.
Pavel a venit mai tarziu , mult mai tarziu, iar dac aceilalti Apostoli erau in majoritate pescari, Pavel era in schimb un
intelectual, o personalitate de mare echilibru. A fodt nascut in provincia Ciliciei din Asia Mica, cunoste bine limba
greaca era limba lui materna , cunostea de asemenea aramaica si ebraic apentru ca studia-se la universitatea din
vremea aceea al carui invatat, provesor mare, rector sa-I zice azistazi era gamaliel care era fariseu, din neamul
fariseilor. Si acolo saul cum se numea el din pruncie invata-se foarte multa carte.in special dreptul cunostea foarte
bine dreptul. Si ocupa inca din tinerete un loc foarte important I-am zice azi un procuror de executie .Deci era evreu
in trup si-n sange si-n suflet devotat credintei lui ebraice care nu admitea ca un om sa se declare Fiul lui Dumnezeu.
De aceea Pavel a fost impotriva cretinlor si stim din cartea Faptele Apostolilor ca atunci cand iudeii l-au ucis cu
pietre pe primul martir arhidiaconoul Stefan el nu a luat piatra sa arunce in el ci ceva mai grav le pazea hainele celor
care l-au lapidat. Pentru ca asa era ritualul ca cel ce era condamnat sa fie scos din cetate si acolo lapidatorii sa-si
lapede vesmintele si sa-l ucida cu pietre, sa-l lapideze. Tanarul Saul prin faptul ca le pazea hainele insemna deplinul
sau acord cu ceea ce se petrecea, cu uciderea lui Stefan . Si a devenit un mare persecutor al crestinilor, unde ii
descoperea ii prigonea , ii aresta ii supunea la torturi. Astfel ca crestinii , asa putini cum au fost au trebuit sa fuga din
Ierusalim, iar Saul prin mijloacele de investigatie pe care le avea a aflat ca s-au refugiat in Damasc. Si a zis o sa-I
prind eu si acolo, de mine n-o sa scape. A luat o autorizatie speciale o garda de corp si a pornit pe drumul
Damascului sa-I prinda si sa-I aresteze pe crestinii care se refugiasera acolo dar pe drum se intampla marea minune
care ramane cruciala in istoria omenirii. Pe drum I se arata o lumina stralucitore iar din lumina se audeun glas : Saule
, Saule pentru ce ma prigonesti greu iti este tie sa lovesti cu piciorul in tepusa. Si ii spune cine esti tu/ Eu sunt Iisus
 229

pe care tu il prigonesti. Si ce ai de gand sa fac : Du-te in Damasc in casa lui Anania si acolo ti se va porunci ce
trebuie sa faci. Din cauza luminii saul a ramas orb a fost condus in cetatea damascului la acst crestin pe nume Anania
l-a primit in casa lui l-a hranit ca sa se inzdraveneasca si I-a talccit Evanghelia si sensul Evangheliei.Acolo in casa
lui anahnia si de catre Anania saul s-a botezat primind numele de Paul sa cum este in limba romana Pavel. De atuni
Pavel a fost cu totul altfel, a fost cel mai destoinic si maiu hotarat aparator al Evangheliei lui Hristos. Si pentru ca
avea mare influenta asupra paganilor ca nu se nascu-se intre iudei ci intr-o tara pagana, si pentru ca cunostea foarte
bine limba greaca era cu adevarat iscusit, mai cunostea si alte limbi , era la curent cu tot ceea ce septrecea , cu poietii
cu literatura a fost repartizat sa propovaduiasaca la pagani. Petru a fost mai intai repartizat sa propovaduiasca la
crestinii recrutati dintre iudei, pentru ca si el provenit dintre iudeui si mai apoi si la cei proveniti dintre pagani. Si
asa se face ca Pavel a devenit Apostol al neamurilor , adica al paganilor. Pe ei I-a convertit mergand din cetate in
cetate, infruntand opozitia iudeilor a autoritatilor romane , … inlantuit si nu a ceda cat de putin. Stia ca are porunca
de la Iisus ca trebuie sa patimeasc asi sa moara. Filosoful nostru cresti Pete Tutea avea o vorba: Pavel este toata
Mediterana. Vedeti ca la sfarsitul Bibliei pe care o aveti acasa daca o aveti sunt niste harti , si printre aceste harti sunt
si calatoriile misionare ale Sfantului Apostol Pavel. Si vedeti ca de la Antiohia portul de rasarit al marii Mediterane
si pana in Italia si in Spania gasesti urmelelui . El a umblat peste tot si a intemeiat primele comunitati crestine pe
aceste tarmuri ale mediteranei. Iubitii mei amandoi au predicat la Roma , Petru mai inainte iar Pavel mai pe urma
unde au primit moarte martirica in acelasi an 67 dupa Hristos. Petru a murit in md deosebit iar pavel a murit
decapitat pentru ca era cetatean roman, si un cetatean roman nu putea fi omorat decat numai prin decapitare prin
sabie. Iar Petru a fost condamnat sa fie rastignit , dar el a cerut sa fie rastignit cu capul in jos pentru ca sa jnu fie pe
cruce pentru ca nu e vrednic sa fie pe cruce asemenea invatatorului sau. …. De aceea biserica a hotarat sa-I cinsteasc
ape amandoi in aceeasi zi. Uitati-va si aici in catedrala I-am pus sa strajuiasca altarul. Pavel in partea dreapta a
fratilor voastre iar Petru in partea stanga, fiecare cu o parte din textel scrise pe care le-au lasat …..pentru altceva
fiecare trebuiau sa rascumpere ceva .Petru avea de rascumparat …. Lui , nestatorniciile lui lepadarea lui formala de
Iisus iar Pavel avea de rascumparat prigonirea crestinilor. El avea sa scrie intr-o epistola ca nu este vrednic sa se
numeasca apostol a lui iisus pentru ca a prigonit biserica crestina .dar el trebuia sa se rascumpere si s-a rascumprat .
Vedeti ce inseamna …. Rascumpararii . Oricat ai fi de pacatos si oricat de mari ar fi … ele pot fi rascumparate in
intregime si doar in parte. Este un indemn pentru noi crestinii . sa nu ne facem complexe de iferioritate atunci cand
am pacatuit si am staruit in pacatul nostru . Pentru toti si pentru fiecare in paret e exisr\ta o usa de salvare. Pocainta
si fidelitatea fata de evanghelia lui Hristos. De aceea iubitii mei acesti Apostoli sa va intareasca in credinta in Iisus
Hristos si in credinciosia fata de Biserica lui Iisus Hristos. De aceea si biserica a instituit si un post inaintea
praznuirii lor. Pentru ca sa li se faca cinstirea cuvenita a unei sarbatori mari. Mergeti la casele voastre si dac avreti
sa-I cinstiti intradevar pe sfinti Apostoli Petru si Pavel si daca se vecinilor poate vostri Şi cunoscutilor vostrii ceea
ce ati vazut si mai cu seama ceea ce ati auzita azi la catedrala. Si reclamatii pe sfintii Apostoli sa li se urmeze drumul
, iar tuturor care purtati numele de petru si Pavel barbati si femei multi fericiti si frumosi ani .
AMIN

PREDICA LA SFINTUL PROROC ILIE Ioan Bizău

Sărbătoarea de azi împreună cu sărbătoarea de Sânzâiene şi cu cea din 29 iunie a Sf Ap împodobeşte
anotimpul verii. Aceste 3 sărbători în vechime se bucurau de un mare prestigiu. Iată în acestă parte a Tarnsilvaniei
erau comunităţi de iobagi care lucrau zi şi noapte în duminici şi-n sărbători. Dar făceau totul posibil ca de Sfântul
Ilie să nu se lucreze, lucru care s-a păstrat şi-n regimul comunist. Sf. Ilie se bucură până astăzi de un cult deosebit,
atât în lumea creştină cât şi-n lumea iudaică. Până astăzi evreii care nu sunt creştini când se pun la masă la cină, lasă
un scaun liber şi pun acolo farfuria, tacâmurile cu ideea aceasta că poate apare profetul Ilie. Aceasta datorită faptului
că el n-a murit în mod obişnuit ci a fost înălţat la cer. Potrivit Sf Scrip. în special în cartea Apoc. Sf proroc Ilie
împreună cu Enoh un alt drept din VT vor veni în lume pt a-L propovădui pe DIH. Aşa cum la vremea sa Ioan Bot l-
a vestit pe Mânt. Sf Proroc Ilie apare şi în NT de mai mute ori pomenit ca şi David , ca şi Avraam ca şi Moise.
 230

Părinţii bis au văzut în sfântul Ilie o prefigurare a Domnului Hr. Pe Tabor alături de Hr au fost prezenţi Moise prin
care ni s-au dat cele 10 porunci şi Ilie. Ne aducem aminte că atunci când Domnul a fost răstignit a strigat în limba lui
maternă Eli Eli lama sabahtani. Cei de faţa care nu cunoşteau limba stăveche au zis iată îl strigă pe Ilie. Lăsaţi să
vedem dacă vine Ilie să-l scape! De aici vedem că atât pt evrei cât şi pt romani Ilie era protectorul celor disperaţi, a
celor condamnaţi pe nedrept, a celor împovăraţi de greutăţi insuportabile. Încă de atunci se credea că Ilie e grabnic
rugător către D. Că rug lui are putere să străbată până la D prin porţile cerului. Aşa cum s-a întâmplat in timpul vieţii
sale pământeşti cu 850 de ani î HR. Atunci poporul israelit s-a îndepărtat de D, pierzându-şi credinţa cea adevărată.
Şi pierzându-şi credinţa cea adevărată şi-au pierdut şi slubele pe care D le-a descoperit. Regele Ahab din vremea
prorocului Ilie pentru că se temea de năvălirea asirienilor, s-a aliat cu regele Sidonului care i-a dat fiica de soţie şi
care era păgână. Aceasta îl influenţează pe regele Ahab să aducă în Israel şi credinţele ei păgâne, ne spune Scriptura
că aduce 850 de preoţi păgâni. Aceştia slujea idolului Baal şi unei zeiţe feminine Astarta. Ori această înstăinare de
credinţa cea adevărată a adus mânia lui D. A fost o secetă cumplită cu foamete. Se murea de foame şi de sete, una
din cele mai umilitoare forme ale morţii. Ilie stătea lândă un pârâu care nu seca, din valea Hozevei. De aceea
prorocul Ilie este considerat modelul călugărilor care sunt protejaţi de către D. I Rg.17, 2. La un moment dat pârâul a
secat, corbii n-au mai venit. De ce seacă uneori şi resursele noastre: sănătatea, bunurile materiale? Pt ca să ne înveţe
ca să trăim şi fără ele şi să ne punem nădejdea în D. Ilie putea să-şi pună nădejdea în corbi sau în apa pârâului. Însă
D îi spune: Ilie nu de pârâul acesta depinzi tu, nici de corbi ci tu depinzi de Mine. Doar acum vei înţelege când nu le
mai ai. Ilie se încrede în Domnul şi merge într-un pământ păgân în Sarepta Sidonului, la o văduvă credincioasă aşa
cum am auzit în Ev sărbătorii de azi. Aici D la rugăciunea profetului a înmulţit făina şi undelemnul acele văduve
încât au avut cât a ţinut seceta. Ilie se înfăţişează înaintea regelui Ahab şi-i aminteşte despre cauză a secetei şi
anumea faptul că au întors spatele adevăratului D şi se închină lui Baal. Şi pt a te convinge cine este Dumnezeu cel
adevărat să facem o probă. Să aducem jerfă pe muntele Carmel câte un viţel atât lui Baal cât şi Domnului căruia îi
slujec. Şi Dumnezeul care va mistui jertfa cu foc acela să ştim că este cel adevărat. S-au rugat preoţii lui Baal în fel
şi chip în mod primitiv. Oriunde mergem la Bis case de rugăciune şi vedem că se roagă în mod primitiv să ştiţi că nu
e bine. D nu aşteaptă rugăciuni necuviincioase urlete zbierăte, bolboroselile ficăruia cât mai tare. Aceste rugăciune l-
au făcut pe Ilie să le spună. Strigaţi mai tare poate zeul vostru este la piaţă, sau poate doarme. A venit şi rândul lui
Ilie. A luat 12 pietre necioplite, a făcut o masa de altar. A pus viţelui tăiat pe altar, a pus să se toarne apă peste jertfă.
A îngenunchiat şi s-a rugăt Doamne Dumnezeu nostru ascultă-ne pe noi şi arată că tu eşti dumnezeu cel adevărat. În
acel moment a coborât foc din cer care a mistuit viţelul lemnele, şi pietrele s-au topit. Numele de Ilie înseamnă
Dumnezeul meu este cel adevărat. Poporul s-a întors spre D şi a început să plouă. Sf Părinţi explică f frumos această
jerfă adusă de Prorocul Ilie. Jertfelnicul de pe Carmel simbolizează Golgota şi altarul fiecăre Bis. Cele 12 pietre ale
altarului îi închipuie pe cei 12 Ap. pe care se întemeiază bis. Viţelul adus şi pregătit de jertfă este o prefigurare a
jertfei D. Cele 4 vase din care s-a turnat apa însemnează cei 4 Ev. Iar cele 3 turnări ne aduce aminte de persoanele Sf
Treimi. Şi noi când suntem botezaţi de 3 ori suntem cuvundaţi în apa botezlului. Iar focul reprezintă revărsarea Sf
Duh peste lume.

Predica la Adormirea Maicii Domnului

NICULA SOFRONIE VECERNIE
 231

Putem cu totii impreuna astazi, impreuna cu Maica Domnului, impreuna cu Maica Sfanta, impreuna cu Nascatoarea
de Dumnezeu , pentru ca sa o cinstim asa cum se cuvine Pentru ca sa aducem prinos de recunostinta inaintea lui
Dumnezeu , pentru marele dar pe care l-a facun neamului omenesc prin Sfanta Fecioara Sfanta Maria , prin care
Dumnezeu a ales sa se nasca , prin care Dumnezeu Fiul s-a facu om, Dumnezeu adevarat Fiu al fecioarei om
Adevarat . Cu totii impreuna o cinstim asa cum se cuvine pe Nascatoarea de Dumnezeu , o cinstim ne intalnim cu ea
cu sfanta Fecioara prezenta in mijlocul nostru , in mod tainic prin rugaciunile ei Sfinte catre tronul maririi
dumnezeiesti , catre Fiul sau cel iubit Domnul nostru Iisus Hristos. Suntem impreuna astazi in aceasta zi
binecuvatata si sfanta pt. ca toti o iubim pe Sfanta fecioara Nascatoare de Dumnezeu , pentru ca toti am urcat in acest
munte Sfant al Domnului in care numele Fecioarei este cinstit , ati urcat cu totii in munte, pentru ca toti ne-am pus
nadejdea in Domnul , pt. ca toti ne-am pus sperantele noastre in rugaciunile prea Sfintei Nascatoarei de Dunmezeu ,
pt. ca sa ne ajute, sa ne usureze sa ne mangaie , sa cera de la Fiul ei si Dumnezeul nostru usurare pentru noi toti
pentru greselile noastre , iertare pentru pacatele noastre vindecare pt. bolile trupesti si sufletesti sa ceara de la Fiul
sau restaurarea noastra ca oameni in demnitatea in care Dumnezeu ne cheama pe fiecare dintre noi in parte.
Traim intr-o lume schimbatare , o lume in caretotul se schimba cu o viteza foarte mare , o lume in care pana si
anotimpurile au inceput sa-si schimbe organizarea lor fireasca , o lume in care organizarile sociale economice
politice culturale chiar sunt din ce in ce mai ………………………………………………………………

Cu noi sunt Sfintii ingeri , cu noi sunt Sfintii a.i. oricat de mult s-ar clatina lumea in care noi insine traim , noi
crestinii suntem sa stim in primul rand ca Dumnezeu este cu noi , si apoi sa tranzmitem aceasta veste buna , aceasta
vceste minunata ca Dumnezeu , caimparatia cerurilor deja este aici pe pamant asa cum Domnul nostru Iisus Hristos
a zis atunci cand invata multimile mai inainte de patima sa de bunavoie, de invierea sa si inaltarea sa la ceruri.
Cum stim noi lucruol acesta? Il stim pentru ca dumnezeu ni-l spune. Il stim ca suntem oameni care credem in
Dumnezeu . Il stim pentru ca suntem oameni care ne punem nadejdea in Dumnezeu si tocmai pentru aceasta nu
avem voie sa ne intristam nici o clipa ca ceilalti oameni care nu au nadejde. Nadejde noastra este Domnul , nadejdea
noastra este in Domnul cel ce a facut cerul si pamantul , cel care a facut cerul acesta din care ne trimite [ploaie
binecuvantata , Dumnezeu este cel care a facut muntele acestea Sfant pe care a ales ca sa fie salas pentru Maica sa
pentru cinstirea si pomenirea Sfintei Fecioare si nascatoare de Dumnezeu , Maica vietii, maca noastra .
Aceasta este credinta pe care o marturisim , acesta este credita care ne face sa invingem toate ispitirile toate furtunile
toate ploile toate ploile , toate rautatile si sa urcam in muntele Domnului pentru a fi cu totii impreuna pentru a ne
ruga cu totii , pentru a ne vedea cun totii , si cu Sfanta Fecioara pentru a-I cere ajutorul in viata noastra de zi cu zi .
pentru a cere de la Dumnezeu binecuvantarea pentru viata fiecaruia dintre noi , peste capul fiecaruia dintre noi. Asa
cum odinioara Aposolii Domnului nostru Iisus Hristos au venit de la marginile lumii , cunosute atunci pentru a
participa la inmormantrea Sfintei Fecioare asa cum ne invata pe noi sfanta traditie a bisericii. Asa si noi toti iubiti
credinciosi si credincioase, am venit astazi pentru a fi impreuna cu Sfanta Fecioara pentru a o cinsti asa cum se
cuvine cantandu-I cantari , rugandu-ne plecandu-ne ghenunchii si fruntile la icoana ei facatoare de minuni. Asa
precum si noi , astazi aici precum si multi ali frati si surori care sunt adunati in alte locuri in care numele sfintei
fecioare este cinstit . pentru ca si acolo in alte manastiri inchinate adormirii Maicii Domnului si acolo Sfanta
Fecioara sa fie cinstita asa cum se cuvine. Asa este iubitii mei credinta pe care noi am mostenit-o din stamosi de
aceea si numim Biserica noastra biserica stramoseasca aceasta este credinta care ne da noua putere sa infruntam
valurilesa rezistam in ispite sa-l chemam pe Domnul in ajutor oride cate ori suntem incercati.
Suntem aici fara sa ne fi adus nimeni cu forta, Suntem aici din dragoste pentru maica Sfanta. Este manastirea aceasta
si muntele acesta sfanta al Domnului ?
Sunt si manastirea si muntele daruri pe care Domnul Dumnezeu le-a facu poporului nostru drept credincios. La fel ca
si la celelalte manastiri . Si iata acum in aceasta lume schimbatoare , intr-o lume care pune alte temeli culturale pe
care noi le cunoastem si le-am mi1ostenit. In care se face tot mai uituca, Iata-ne pe noi frati si surori impreuna
cinstindu-l pe Dumnezeu , Impreuna rugandune la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului noi impreuna cu
stramosii nostrii. Intr-o continuitate neintrerupta de rugaciune, pentru ca acesta este darul cel mai de pret pe care l-
am mostenit de la stramosii nostrii , credinta noastra sfanta ortodoxa. Aceasta credinta in care ne-am nascut si am
 232

crescu aceeasi ci cea a stramosilor nostrii , de acum 100, de ani , de acum 1000 de ani . Aceeasi cu cea din timpul
predicii sfantului Apostol Andrei . Aceasta credinta este darul cel mai de pret pe care noi o purtam in fiinta noastra
nationala si pe care vem datoria de a o tranzmite mai departe urmasilor nostri. Ne pregatim sa ne integram , asa cum
auziti cu titii in mare familie a popoarelor europene. Sunt multi car eau indoieli cu privire la aceasta mai ales la ceea
ce ne priveste pe noi. Dac insa trbuie sa spunem cu tarie ceva si trebuie sa- o spunem acesta este : nu va fie teama
popoare ale europei noi romanii intram cu fruntea sus dar aducand in familia popoarelor europene comoara cea de
nepretuit a credintei noastre stramosesti ,m credinta nesdtramutata credinta tare , credinta care poate sa mute si
muntii din loc pastrata astazi ca si odinioara. Credinta aceasta care nu ne-a speriat de multimea norilor de multime
ploii, de nimic din ceea ce ar fi putut sa va intoarca din drum si v-a dat putere de a va continua pelerinajul pentru ca
sa puteti sa va intalnii cu Sfanta Fecioara .
Aceasta …………………. Pe aceasta credinta nimeni nu ne-o poate lua , n-au putut nici stapaniile atee , si atunci in
acele vremuri grele , manastirea aceasta amfiteatrul acesta natural a fost plin de credinciosi la serbarile Maicii
Domnului , nimeni nu poate smulge credinta din sufletul celui ce crede , si poporul nostru este unb popor credincios .
Aceasta credinta , aceasta comoara pe care noi am mostenit-o de la stramosi este cel mai de pret cadou pe care noi il
putem face Europei. Europa in care credinta se imputineaza , Europa in care Dumnezeu ne vrea pentru ca sa ducem
celor care incep sa-si intunece mintile sa ducem noi crestini ortodocsi lumina lui Hristos care lumineaza tuturor.
Lumina care ne da putere sa credem , lumina care ne d aputere sa trecem prin toate incercarile, lumina sfanta a lui
Dumnezeu. Pe aceasta lumina noi o cinstim atunci cand o cinstim pe Maica Domnului . Pentru ca ea este Maica
luminii celei ceresti. Ea este cea carel-a nascut fara de ispita pe Dumnezeu , pe Domnul nostru Iisus Hristos. Si
pentru ca viata noastra a tuturor nu este scutita de incercari , credinta pe care am primit-o din stramosi ne da putere
sa invingem toate obstacolele. Aceasta credinta ne cheama in Sfintele manastiri , in muntele cel sfant al Domnului.
Pentru ca sa ne intalnim cu Dumnezeu , pentru ca sa fim mai aproape de Dumnezeu , pentru ca sa-l chemam pe
Dumnezeu sa-l chemam prin Sfanta Fecioara Maria prin rugaciune. Pentru ca lumina lui Dumnezeu vine in noi
numai daca noi o primim. Si care este cererea noastra ? Sfanta Rugaciune. Toti am venit aici pentru ca sa ne rugam ,
pentru ca sa ne rugam mai mult , pentru ca sa-l rugam pe Dumnezeu , pentru ca sa crerem ajutorul Maicii Domnului
. Prin rugaciune. Aici in acest munte sfant al Nascatoarei de dumnezeu se intalnesc rugaciunile noastre asa …. Cum
sunt ……… dar intot deauna cu multa nadejde in Maica lui Dumnezeu si in puterea sa. Aici in muntele nascatoarei
de Dumnezeu se intalnesc rugaciunile noastre smerite, rugaciunile puternice ale nawscatoarei de Dumnezeu catre
tronul ceresc la Fiului sau , domnul nostru Iisus Hristos . Daca lumea aceasta in care noi traim o lume schimbatoare ,
o lume plina de rautati , o lume plina de tulburare ne invata multe dar din acestea destul de multe care nu sunt bune ,
Noi din Sfanta credinta pe care am primit-o invatam numai cele bune acesta este darul nostru pe care l-am primit si
avem datoria de a-l tranzmite si celorlalti. Daca lume aceasta in care noi suntem randuieste din timp si oamenii nu
sunt pusi sa caute mai intai imparatia lui Dumnezeu , ci o bunastare pamanteasca noi insa fara a dispretiu bunastarea
pamanteasc a pentru care ii multumim lui Dumnezeu pentru noi insa gandul de temelie , gandul de capatai este la
imparatia cerurilor , este ceea ce cautam mai ales. De aceea voi frati iubiti si surori intru Domnul Hristos Iisus ati
lasat toate cele ale voastre pentru a urca astazi in muntele cel sfant al Domnului.
Ati urcat in rugaciune, ati urcat asa cum ati mostenit de la stramosi, multi dintre voi pe jos , altii in coate si in
genunchi, fiecare cautand pe masura puterilor pe masura vointei de nevointa pe masura dorintelor,si a rugamintilor ,
a cererilor pe care le-ati adus iun sufletele voastre catre icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului toti ati urcat
cu rugaciunea in inima , cu rugaciunea in suflet , toti ati venit aici ca a ne rugam , pentru ca lumea aceasta stramba
care nu este sa stiti nici mai rea nici mai viruoasa decat lumea care a fost mai inainte de noi, in care se afla vestile
mult mai repede ca si atunci, si in aceasta lume in care si justitia ajunge sa fie stramba , justitia omeneasca , nai toti
ca niste oameni credinciosi , in tot deauna ne vom pune increderea in Dumnezeu in putere sa si in ajutorul sau. Este
daca vreti apelul pe care noi il facem . Apelul la Dumnezeu prin rugaciune , nu este in lumea aceasta un apel mai
puternic decat apelul catre Dumnezeu. Apelul la rugaciune cand lume in care noi traim ne miscam si suntem , multi
oameni dintre noi isi cauta dreptatea
 233

Predica la utrenia Adormirii maicii Domnului

Chirila Ioan

Iubiti credinciosi ma gandem cand am sosit aici si v-am vazut, dupa incercarile vremii , ma gandeam la un cuvant,
pe care la-ti putut auzi la una dintre paremiile care s-au citit in cadrul utreniei din seara aceasta. Si anume la cuvantul
acesta Domnul Dumnezeul este aici si daca Domnul Dumnezeul este aici, sinoi stim lucrul acesta si atunci aceasta
nu poate sa insemne altceva decat aceea ca aici se afla poarta cerului. Iar daca locul acesta este poarta cerului
inseamna ca aici , noi nu facem altceva decat ca .sa lasam ca din inimile noastre, ca din sufletele noastre sa se
reverse asa cum am auzit la polieleu cantandu-se ”cuvant bun din inima mea”.
Daca aceata este iubiti credinciosi poarta cerului , atunci a-si zice un alt cuvant si un alt gest care ne-a marcat pe toti
slujitorii care sunt la altar , si anume gandul ca in fata noastra, dumneavoastra si luminile acestea care ard nu sunteti
altceva decat stelele cerului. Ca de fapt in fata mea nu este alt ceva decat chipul cel adevarat al lumii. Pentru ca
niciodata chipul nostru al oamenilor, nu este mai aproape de chipul fecioarei, nu este mai aproape de chipul Sfintilor,
decat acum cand el s-a ascuns iata, sa ascuns sub chipul smereniei, in spatele acestei firave lumanari care de fapt
peste noi revarsa darul lui Dumnezeu peste noi in inima noastra, ca sa se salajluiiasca Duhul lui Dumnezeu.
Asa cum a-ti auzit in Evanghelia de astazi, care s-a citit de la Sfantul evanghelist Luca spunandu-se ca in clipa in
care salutul Mariei a ajuns in urechile Elisabetei , ea Elisabeta s-a unplut de Duhul Sfant. Cand suntem cu chipul
nostru smerit in spatele acestei lumini, nu facem altceva decat sa implinim cuvantul evanghelistului care zice: “ca
cei care cauta dreptatea; cei care cauta dreptatea lui Dumnezeu nu le este frica de lumina, pentru ca nu le este frica
ca le vor fi vcadite faptele lor. Pentru ca prin faptele lor sa-l premareasca pe Tatal nostru cel din ceruri. Daca acesta
este chipul lumii, daca acesta este cerul pe pamant, care este in fata noastra, atunci ubiti credinciosi asi dori sa va
spun un alt gand , decat gandul . care ar analiza declinul si haosul moral din lummea in care traim, haos in care
fecioara nu este acolo unde este acum , adica in inimile voastre , si vedeti ca apar tot felul de scenarii , tot felul de
nazbatii si se uita piscurile se uita potirul cel nesecat al creatiei, se uita biserica, se uita chivotul se uita scaunul
dumnezeirii cum cantam in unele cantari in acatistele maicii domnului. Si daca am pomenit de scaunul Dumnezeirii
pe care a sezut mantuitorul Iisus Hristos va voi sune un cuvant ca sa intelegeti o catare pe care o cantam de foarte
multe ori de la inceputul anului bisericesc : ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai maritafara de asemamatre
decat Serafimii, si iata de ce pentru ca Heruvimii si Serafimiii sustin scaunul dumnezeirii, scaunul pe care sta Tatal
Nostru cel din ceruri in care straluceste Treimea cea de o fiinta si nedespartita. Fecioara este inaltata in marea ei
utilitate ………intru adormire si nu intru moarte. Pentru ca ea este maica vietii, dar ca om zidit dupa chipul lui
Dumnezeu trebuia sa treaca prin moarte, indoita minune dupa cum avea sa spuna o cantare, fara ca moartea sa-I
aduca nici o lezare, nici o micsoarare nici o schjimbare I n ea insasi . Si eu am fost pentru ca Dumnezeu m-a
binecuvantat si am vazut acea piatra din mormantul Maicii Domnului , unde in nori cum spune catarea Apostolul
Toma a vazut trupul Maicii Domnului ca nu mai era . Si am vazut acolo niste scobituri, parca lumea ar vrea sa ia din
piatra aceea .Am vazut acolo niste scobituri , fiecare vrand sa ia cate o bucatica. Si atunci mi-am zis Adormirea
maicii Domnului, Acest praznic minunat trebuie sa fie o lectie de traire duhovniceasca pentru nooi, si lectia de
traire duhovniceasca pentru noi, iubiti credinciosi poate sa fie extraordinar de luxurianta,. Eu nu ma voi opri decat
asupra unei singure expresii a unei singure cantari, in care se spune ca Mantuiutorul Hristos , ca Fiul lui Dumnezeu
si-a luat din Feciopara Maria si-a luat trupul Sau in vesmant
Si atunci lectia duhovniceasca pentru noi , iubiti credinciosi cred ca aceasta trebuie sa fie sa ne rugam Bunului
Dumnezeu ca sa dobandim si noi un asemenea vesmant, vesmant cu care sa ne imbracam pe noi insine ca sa putem
sa intram in camaara Mirelui, sa putem sa imbracam ……………lipsei iubirii. Din veacul acesta sa putem sa
 234

imbracam pe cel gol din lumea aceasta care este cuprinsa de haos , care este cuprinsa de dezordine pentru pacatuirea
noastra
pentru ca toate pun stapani .si stihiile pun stapanire pe veacuol lacesta dac noi ne despartim de acesta care poate sa
vina din fundul corabiei si ssa potoleasca vanturile spunandu-le linisteste-te.
Aceasta este lectia duhovnicesca pe care noi trebuie sa o primim , pe care noi trebie sa o invatam pe care noi trebie
sa o intrupam . Aceea caruia noi ne-am rugat Sfintei Fecioare Maria care intru rugaciunile sale este neadormita asa
cum spune condacul Adormirii Maicii Domnului .
Sa o rutugam pe Fecioara Maria sa Mijloceasca langa Fiul Sau, pentru ca sa ne dea noua taria ca prin lucrarea
Duhului prin sfintele tai, sa ni se dea Duh Sfant sa ne deschida intrarea la ospatul stapanului Mirelui Ceresc. Acolo
unde Heruvimiii si Serafimii au inaltat-o si o inalta neincetat pe Maica Domnului . Lectia insa duhovniceasca sa
stiti ca nu se realizeaza , nu se implineste in sinea noastra decat atunci cand suntem in smerenia cea adevarata .
Si am vazut iubiti credinciosi in randul dumneavoastra iubirea dumneavoastra pentru Fecioara Maria , Am vazut
chipul femeii celei adevarate. Pentru ca daca ploaia a facut aici noroi caldura voastra a uscat si a intarit pamantul ,
pentru ca aceasta colina sa se faca realmente o scara catre ceruri . De aceea am inceput cu cuvantul : daca aici este
Domnul si este Domnul cu noi, pentru c apururea prin fecioara domnul este cu noi , atunci aceasta este poarta
cerului. Cu caldura trupului vostru ..a-ti facut pietrele acestei coline pe care sa urcam catre fericirea cea ascunsa. Pe
acel drum al dumnezeirii, pe care sa putem sa urcam la Tatal .
Dar spuneam ca vad in chipurile dumneavoastra chipul smereniei celei adevarate p[entru ca va percep pe fiecare ca
pe Maria din Evanghelia de la Ioan pe care o s-o auziti maine la sfanta liturghie. Va percep ca si Maria care s-a pus
la picioarele mantuitorului Iisus Hristos ca sa asculte cuvantul vietii. Si de aceea va fericesc ca astazi iata cum se tese
vesmantul care sa faca posibila intrarea noastra la ospatul Stapanului Sa putem sa dobandim cuvantul cel bun din
inima noastra nu va rasarii nniciodata un cuvant bun decat atunci cand intrupam noi insine , cand facem sa rasara din
noi insine cuvantul viertii cuvantul Evangheliei , cuvantul Mantuitorului nostru Iisusu Hristos care se afla aici la
poarta cerului . Aici in Biserica maririi lui Dumnezeu cum se spune intr-o cantare :” in Biserica maririi tale stand in
ceruri mi se pare a fi Nascatoarte de Dumnezeu . noi dobandim chipul cel Bun . Sunteti chipul , sunteti icoana
smereniei celei adevarate pentru ca a-ti stiut sa lasati cele pieritoare si sa dobanditi hrana cea nepieritoare pe care o
data mancandu-o sa nu mai muriti niciodata.
De aceea lasati ca ininimile sa va fie cuprinse de dorul cel nestavilit. Pe care Fecioara Maria il da celor ce-I canta pe
imparateasa cerului si a pamantuluipoe care o lauda cu heruvimiii si serafimii cu frumoasele cantari spunandu-
I :”Revarsa din lumina ta spre intunecimea patimirilor noastre pentru ca prin tine cu totii sa stralucim in lumina cea
nepieritoaore a dumnezeirii.
Amin

Predica la taierea capului sfantului Ioan Botezatorul

Ioan Bizau
Iubiti si cucernici credinciosi iubiti frati in Domnul nostru Iisus Hristos, cu sarbatoarea de astazi de la 29 August,
taierea capului sfantului Ioan Botezatorul incheiem anul bisericesc , aniul liturgic. Care asa cum stim incepe dupa
vechea traditiea rasaritului crestin, la 1 septembrie. Iata asadar suntem in ultima sarbatoare a anului liturgic.
Prestigiul special de care se bucura Sfantul Ioan Botezatorul, ultimul profet al V.t. si cel care a pregatit caile
Domnului reiese si din acestea ca dansul este sarbatorit, este praznuit de mai multe ori in cursul anului Bisericesc .
In primul rand avem sarbatoarea de a doua zi de boboteaza , soborul sfantului Ioan Botezatorul la 7 ianuarie, coform
unui vechi principiu liturgic a doua zi ce urmeaza dupa praznicul respectiv se face pomenirea solemna se celebreaza
persoanele care au avut un rol special pentru praznicul respectiv. Asa de pilda avem a doua zi de Craciun soborul
Maicii Domnului si tot asa avem dupa boboteza soborul Sfantului Ioan Botezatorul.
Avem in ziua de 24 iunie in ziua de Sanzaiene cum se numeste in popor si anume nasterea Sfantului Ioan Botezatorul
petrecuta si praznuita de catre biserica dupa marturia sfantului Evanghelist Luca. Este una din sarbatoarele frumoase
ale verii, o sarbatoare de care iata se leaga foarte multe traditii populare . in fiecare rgiune crestina si cum este in
cazul nostru in fiecare regiune a tarii, sunt traditii foarte frumoase legate de aceasta sarbatoare si pentru faptul ca
 235

aceasta sarbatoare , nasterea sfantului Ioan Botezatorul coincide cu un fenomen astronomic special, si anume
solstitiu de vara, momentul in care este ziua cea mai lunga si noaptea cea mai scurta.
Si avem in sfarsit sarbatoarea de astazi Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul , in ziua de 29 August la fel o
sarbatoare veche crestina cu vechi traditii cu radacini pana in antichitatea crestina si ea de asemenea o sarbatoare
intemeiata pe marturia Sfintilor Evanghelisti. Aproape in fiecare Evanghelie se gaseste cate ceva pentru a intemeia
aceasta sarbatoare. Cei care a-ti fost mai devreme , fie la utrenie , fie la Dumnezeiasca liturghie , ati auzit marturia
sfintilor Evanghelist despre martiriul ultimului profet al Vechiului Vestament , despre martiriul celui care l-a botezat
pe Mantuitorul Nostru Isus Hristos. In afara de aceste zile de sarbatoare, Ioan botezatorul este praznuit in fiecare
saptamana liturgica in ziua de Marti .
Asa cum lunea facem pomenirea Sfintilor ingeri, miercurea si vinerea facem pomenirea Sfintei Cruci , Joia facem
pomenirea Apostolilor si a sfantuui Nicolaie , iata in fiecare Marti slujbele care se celehbreaza in Biserica si la
manastiri fac referire si la sfantul Ioan Botezatorul. Iata asadar si din acest fapt , din faptul ca se praznuieste de multe
ori in cursul anului si de atatea ori in fiecare saptamana martea. Iata si de aici reiese prestigiul deosebit de care se
bucura sfantul Ioan Botezatorul .
Atunci cand ne uitam in calendar intr-o imprejurare sau alta gasim de cateva ori in cursul anului liturgic este
pomenita este specificat , ca atunci in data aceea sa petrecut aflarea capului Sfantului Ioan Botezatorul . Asadar
descoperirea moastelor sale , de cateva ori in cursul anului liturgic. De asemenea in vechea traditie liturgica a marii
biserici din Constantinopol , traditie care s-a pastrat pana tarziu cand Constantinopolului a cazut sub turci , se facea
o praznuire solemna in mare Biserica a Sfintei Sofii din Constantinopol , in Sambata saptamanii luminate, o
sarbatore speciala , asa cum vinere dinainte a fost si a ramas pana astazi consacrata M aicii Domnului , inchinata
Izvorului tamaduirii,. A doua zi sambata se putea face praznuirea solemna a lui Ioan Botezatorul. Numele sau Ioan
inseamna Dumnezeu s-a milostivit si cu adevarat el depune marturie despre mila lui Dumnezeu. A dat marturie
despre mila lui Dumnezeu care a plecat cerurile, care a deschis cerurile si s-a coborat in lume prin Fiul Sau .
Ori Ioan Botezatorul inaintemergatorul Domnului este ultimul profet al VT cel al carui vocatie a fost acesta de a
vesti oamenilor prezenta nemijlocita a lui Mesia in lume. Ne aducem aminte de marturia sa de la raul Iordanului, toti
profetii vorebeau la viitor , toti anuntau ca Hristos va veni., toti intretineu sperata mesianica pe cale sa se stimga,
iata Ioan botezatorul vine dupa o seceta profetic ade aproape 4 veacuri si vesteste la prezent, iata-l pe trimisul lui
Dumnezeu, iata-l pe trimmisul cerului, iata-l pe mirele Bisericii. iata-l pe Mesia. In aceasta consta vocatia lui
speciala in raport cu ceilalti profeti ai VT.
Chiar si dupa martiriul sau el coboara in adancul iadului stim bine ca el a murit inainte sa se jerfeasca Mantuitorul
Hristos, inainte sa fie biruita moartea si iadul. Coboara in adancul iadului pentru ca avea mostenita firea lui Adam. Si
raiul era inca inchis. Coboara asadar in adancul iadului si acolo vesteste la prezent din nou . toti ceilalti profeti care
ajungeu acolo spuneau :”v-a veni” le spuneau celor care asteptau de veacuri si de milenii. El vine si spune :” l-am
vazut cu ochii mei “ Si intr-o imagine extraordinar de frumoasa pe care o auzim in sfanta si marea zi a de sambata a
pastilor inainte de inviere .Este prezentat Ioan Botezatorul, este evocata imaginea lui in adancul iadului si recunoaste
lumina lui Hristos. Asa cum l-a recunoscut la raul Ioardan si mai inainte de aceasta asa cum l-a recunosutin planul
nevazut al existentei, inca de pe cand se afla in pantecele Maicii Sale. Caci ne aducem aminte ca martuiriseste Mama
sa Elisabeta cand vine fecioara Maria din nazaret la dansa ca sa o viziteze si sa-I spuna vestea pe care I-a dat-o
arhanghelul Gavriil. Zice :” a saltat pruncul de bucurie in pantecele meu ca a venit in casa la minme Maica
Domnului Meu . De aici acest nume pe care noi crestinii il dam Nascatoarei de Dumnezeu , fecioarei din Nazaret ,
maica Domnului . Un nume pe care iata l-a inspirat Dumnezeu .si care a fost rostit de Elisabeta in momentul in care
a intrat fecioara in casa la ea si in momentul in care pruncul , profetul, ultimul profet al Vt si inaintemergatorul
Domnului nostri Iisus Hristos a saltat de bucurie in poantecele sau . Avem o foarte frumoasa marturie despre
lucrarea despre vocatia Sfantului Ioan proorocul. ,
O marturie pe care o da tatal sau preotul Zaharia si pe care o gasim in Sfanta Evanghelie de la Luca in capitolul intai.
Zice asadar in ziua in care I s-a pus numele si au facut serbare in casa familia intreaga, ziuce asadar Zaharia
adresandu-se pruncului atentie un prunc nou nascut, un prunc care a sesizat prezenta Fecioarei Maria si a saltat in
sanul maicii sale ,. Acestui prunc I se adreseaza Zaharia marele preot a lui Israel :” Si tu pruncule prooroc al celui
Preainalt te vei chema , ca vei merge inaitea fetei Domnului ca sa gatesti cale lui si sa dai poporului constiinta
mantuirii intru iertarea pacatelor lor prin milostivirea milei Domnului Dumnezeului nostru cu care ne-a cercetat
 236

pe noi , rasaritul cel de sus , ca sa lumineze pe cei care sed in intuneric si in umbra mortii si ca sa indrepte
picioarele noastre pe cale pacii. Iata asadar o marturie foart importanta despre ceea ce a insemnat , despre ceea ce
urma sa insemne lucrarea profetica, lucrarea speciala a sfantului Ioan Botezatorul.
Si Mantuitorul nostru Iisus Hristos a dat o marturie cu totul deosebita de o mare profunzime teologica, imprimand in
constiinta crestina locul pe care Ioan Botezatorul il are in viata bisericii in viata crestina , este vorba despre o
marturie pe care o gasim in Sfanta Evanghelie de la Matei . Pe cand era inchisn in temnita Ioan Botezatorul trimite
un grup dintre ucenicii sai la Mantuitorul ca sa-l intrebe * :”Tu esti cel care trebuia sa vina in lume, tu esti mesia sau
sa asteptram pe altul ? Si atunci Mantuitorul pentru a-I da un raspuns lui Ioan se adreseaza ucenicilor acestuia :
Citesc asadar din Sfanta Evangghelie de la Matei din capitolul al 11 incepand cu verstul al doilea :” Si auzind Ioan
in inchisoare despre faptele lui Hristos si trimitand pe doi dintre ucenicii sai a zis lui : Tu esti cel ce vine sau sa
asteptam pe altul . Si Iisus raspunzand le-a zis : Mergeti si spuneti lui Iaon cele ce ati auzit si cele ce vedeti : Orbii
isi capata vederea , schiopii umbla, leprosii se curatesc, si surzii aud, mortii inviaza si saracilor li se binevesteste.
Sesizam imediat ca aceste cuvinte seamama cu ceea ce Zaharia a adresat pruncului atunci cand I s-a pus numele.
Sunt cuvinte profetice care il descriau pe Mesia prin fapte lui. Asadar Mantuitorul insoteste vechile cuvinte profetice,
pe cre le-a folosit si Zaharia dand raspuns lui Ioan. Si zice mai departe fericit este acela care nu se va smitit intru
Mine. Dupa plecarea celor 2 ucenici, Iisus a inceput sa vorbeasca multimilor despre ioan zicand:” Ce ati iesit sa
vedeti in pustie, o trestie clatinata de vant, dar ce ati iesit sa vedeti , un om imbracat in haine moi, iata cei ce poarta
astfel de haine sunt in casele regilor, atunci ce-ati iesit sa vedeti un prooroc. Si acuma partea ceea ce ne
intereseaza, partea cea mai iumportanta a acestei marturii pe care Mantuitorul o da despre inaintemargatorul sau. Pe
cand acesta se afla inchis in fata mortii sale. Si zice astfel Mantuitorul :” da si mai mult decat un prooroc ca el este
acela despore care s-a scris iata eu trimit inaintea fetei tale pe ingerul meu care va gati inainte ta calea ta ,
adevarat va zic voua : Nu s-a ridicat din femeie unuol mai mare deca Ioan Botezatorul , Tot asa va zic ca cel mai
mic in imparati a cerurilor este mai mare decat el . iata in aceasta marturie a dommului nostru Iisus Hristos avem
foarte bine precizate locul lui Ioan Botezatorul , cu el se finalizeaza VT , el este cel mai mare profet . Si acum
urmeaza partea a doua , care ne fericeste pe noi , si care ne impovareaza cu o responsabilitate imensa si cu toate
aceste va zic voua cel mai mic in imparatie este mai mare decat Ioan Botezatorul . Aici vedem si rostul pentru care
s-a intrupat Hristos. El s-a intrupat ca sa deschida imparatia, Ioan n-a intrat in imparatie , El s-a dus in iad , alaturi de
toti profetii de toti dreptii VT, de intreaga lume , de intreaga umanitate , pt care Domnul Hristos s-a jerfit pe
Golgota si a fost biruit iadul , a fost biruita moartea si a intrat in impoaratie. Si aceasta pentru ca Cel mai mic, cel
mai neinsemat crestin poate avea ceva ce nu a avut nici Ioan Botezatorul , nici Moise , nici Avraam , nici unul dintre
profetii si dreptii VT. El are botezul are ungerea cu sfantul si marele mir si se poate cumineca in mod real cu
trupul si sangele Mantuitorului Nostru Iisus Hristos.
ndeDe altfel imediat dupa moartea profetului , dupa jertfa aceasta a sa Domul a inmultit cele cinci paini si doi pesti
in pustie . Ne aducem aminte de acest eveniment s-a citit la una dintre duminicile anterioare . S-a petrecut in acest
moment in acest context. Si ne aducem amine ca Mantuitorul le-a spus ucenicilor sa imne pe oamenii acele multimi
5000 de barbati afara de femei si copii . In vechime nu se numarau , nu contau intr-o multime decat barbatii si stiti
bine intot deuna la astfel de pelerinaje sunt mai multe femeile si copiii. Sa vedem si la manastiri si oriunde. Asadar
acelei multimi Domnul I-a spus i-a indicat sa se aseje pe iarba , in mod grupat pe prieteniile lor, pe vecinatatile lor,
pe familiile lor, pe cunostintele lor . Sa se puna ca la o masa de praznic . Si a inmultit Domnul painile si pestii si s-
au saturat multimile si s-au saturat si s au saturat . Incat au adunat si 12 cosuri de farimituri . Parca vedem aici in
afara ca inmultirea painilor a prefigurat vestirea Euharistiei , adica dimensiunea sacramentala a domnului nostru Iisus
Hristos la care n-a avut acces si Sfantul Ioan Botezatorul. Parca sesizam si parte a doua, aspectu al doile a acestui
eveniment ,. Oamenii stau jos si mananca praznuiesc ca la un praznic un praznic de pomenire .
Ne aminte mai ales cei de la tara cand se fac astfel de praznice , fie la Biserica cand se face pomenirea de obste a
mortilor , cand oamenii dupa slujba stau si mananca toti se impartasesc din bucatele lor , fie cand se face astfel de
prazinc la casa familiei care face parastasul care ii pomeneste pe mortii sai . Dupa inmormantare sau la 40 de zile
sau sau la 6 luni sau la un an. Iata ca la un praznic de pomana . Domnul Hristos a inmultit painile ca sa ii sature pe
oameni , a inmultit painile ca sa prefigueze dimensiunea sacramentala a trupului sau si in acelasi timp a dat u n
praznic de pomana pentru Ioan Botezatorul. Si este foarte frumoasa aceasta vecinatate aceasta invecinare a inmultirii
paiunilor cu jertfa lui Ioan Botezatorul .
 237

Intr-una dintre cantarile sarbatorilor sale Ioan Botezatorul este definit prin trei epitete prin trei formulari pri trei
cuvinte :
Este numit Inger este numit apostol si este numit mucenic sau martir. Iata citesc :”
ce te vom numi pe tine proorocule inger , apostol sau mucenic, Te numim inger pentru ca ai vietuit ca fara de trup ,
te numim Apostol pentru ca ai invatat pe pagani, si te numim mucenic pentru ca ti s-a taiat capul pentru Hristos pe
acela roaga-l sa se mantuiasca sufletele noastre. Acest nume de inger I l-a dat si Mantuitorul cand a preluat o
profeție din VT , de la profetul Maleahi : Ingerul Domnului care merge inaintea fetei tale si care ii pregateste calea si
care ii deschide calea. Care ii atentioneaza pe oameni ca urmeaza ceva foarte important sa se petereaca si sa fie
atenti . Asa cum suntem atentionati de catre diacon cand urmeaza citirea Evangheliei “ Intelepciune drepti sa luam
aminte sa fim atenti ca urmeaza ceva foarte important un eveniument citirea evanggheliei sau in cazul lui urmeaza
sa vina in lume Mesia unsul lui Dumnezeu , Mantuitorul lumiii, mielul care ridica pacatele , jertfa suprema , acela
urmeaza sa vina in lume. Asadar imaginea sa de inger, de om care a vietuit ca un inger ni se arata si in icoanele
sale. Trupul sau apare efilat , transparent aflat intre stancile pustiei . Jos se afla raul Ioardanului aducandu-ne aminte
de evenimentul botezului. Cand el a vazut cerul deschis si el a vazut duhul lui Dumnezeu pogorandu-se ca un
porumbel peste Mantuitorul. Si a dat marturie. Si il vedem in icoana noastra avand in mana un , vas, un potir o
cristelnita . In vasul acela se afla apa, apa Ioradanului , iar in ea se afla un prunc , Domnul nostru Iisus Hristos.
Care ne aduce asadar aminte de botezul sau dar si de dimensiune euharistica a trupului sau. Putem crede ca este o
cristelnita dar putem crede foarte bine ca este un potir , potirul cu care preotul ne cheama sa ne impartasim. Iata
asadar in aceasta ipostaza il vedem pe Sfantul Ioan Botezatorul pe iconostas , de inger in trup. Purtand aripi el
ingherul fetei lui Dumezeu.
Asi dori sa inchei acest cuvant de invatatura o veche intamplare din istoria noastra romaneasca. La u n moment dat
mana sa cea dreapta a ajuns in Tara Romaneasca in evul mediu. Mana cu care l-a botezat pe Domnul Hristos,
moaste foarte pretioase. O relicva foarte pretioasa foarte sumpe. Neagoe Basarab un mare voievod al culturii
romanesti , domn isihast adica avea rugaciunea inimii. Se duce foarte de la Sfantul munte Athos, iar duhovnicul lui
rea unul din fostii patiarhi ai Constantinopolului. Nifon era duhovnicul lui , patriarh alungat de catre turci , un om
sfant. Cand a murit duhovnicul sau , el s-a dus la muntele Athos si I-a rugat pe monahii de acolo pe comunitatea
respectiva s-a dea lui moasteol duhovnicului , intrucat I-a fost apropiat si I-a fost duhovnicul lui . Si atunci
comunitatea care era acolo in urma intelegerii pe cer au facut-o au venit si I-a spus Domnului Neagoie Basarab. Iti
dam aceste moaste daca tu ne dai in schim mana lui Ioan Botezatorul . El a fenit in tara si a facuu pact cu
mitropolitul Tarii Romanesti si au facu schimb. .Evul Mediu a fost adesea marcat de astfel de schimburi. Moastele
erau foarte scumpe atunci , mai de pret ca o avere in bani. Si atunci racla cu mana Sfantului ioan Botezatorul a mers
la muntele Athpos , iar capul si mana patriarhului Nifon au fost aduse in Tara Romaneasca, mana care la spovedit pe
el , pe acest mare domn al culturii Romanesti. Si se pastreza pana astazi in tara la noi . Iata asadar o legatura foarte
frumoasa intre ioan Botezatorul si tara noastra . De a asemenea capul lui Ioan Botezatorul sa-a aflat la
Copnstantinopol pana in 1204 cand cruciatii au cucerit in saptamana patimilor orasul si l-au jefuit. Unul dintre ei ,
un cavaler francez a luat dintr-o biserica ce ardea capul lui ioan Botezatorul pe o tipsie foarte frumos impodobita din
aur . A fost luat si dus intr-un oras din F ranta in Anient nu intru multa vreme s-a pus acolo intrucat venea foarte
multa lume, s- a pus temelia uneia dintre cele mai mari catedrale gotice din Occident. Care spre spre deosebire de
altele care se construiau intr-o 100 in 200 sau in 300 de ani si nu se terminau. Aceasta s-a construit intr-o generatie ,
in 50 de ani , pentru faptul ca veneau foarte multi pelerini si depunea obolul lor. Acolo se pastreza pana astazi si
partea frumoasa de legatura cu neamul nostro este di faptul ca in fiecare an in aceasta zi de 29 August comunitatea
romana din Franta se aduna, cei care nu sunt angajati in servicii pe care sa nu le poata parasi si in frunte cu intai
statatorii lor , cu preotii lor, intra in mare catedrala din Anient si fac priveghere si slujba romaneasca spre
impresionarea si spre uimirea pelerinilor, turistilor ,de alte natii , de alte convesiuni de alte marturii.
Prin rugaciunile sfantului ioan Botezatorul si al tuturor sfintilor bunul si mantuiotorul nostru Iisus Hristos sa ne
ocroteasca , cu mila cu indurarile si cu iubirea sa de oameni.
 238

AMIN

Tâlcuire Evanghelia după Matei duminica izgonirii lui Adam din rai

Viața noastră este între cei doi Adami. Duminica este ziua Adamului celui nou. Se deschide calea aceasta
de 40 de zile și 40 de nopți de suflet folositoare. Pt a înțelege cuvintele Mântuitorului trebuie să fi evreu după duh.
Noi suntem niște bieți păgâni care nu au ajuns la măsura Israelului celui nou. Iisus Hr după Botez după postul de 40
de zile iasă la predică asemenea lui Moise pe munte. Aici El vorbește despre întâlnirea omului cu D prin milostenie
post și rugăciune. Îl auzim pe Iisus tot timpul spunând voi când faceți ceva bun nu fiți ca ei. Care ei? În Ev după Mt
Iisus este în polemică cu fariseii care erau specialiștii în religia lui Israel. Ei dădeau tonul de cum trebuie să fi
credincios în Israel. Fariseii aveau un fel al lor de a face milostenie de a se ruga și a posti. Iisus vedem că e tot
timpul în opoziție cu ei. Le spune că sunt actori că au 2 fețe. Ipocrites în lb greacă este cel care își pune o mască și
spune judecăți de sub mască. Fariseii jucau un rol public, ei făceau spectacol din rug din milostenie și făceau
spectacol din post. Iisus le spune ucenicilor săi. Voi nu faceți ca ei nu jucați un rol într-o piesă de care voi sunteți
străini. Ci voi gândiți-vă la Tatăl vostru care e în locul ascuns. Un e locul ascuns pt evrei? Este Sfânta Sfintelor. Cu
El cu D trebuie să fiți în legătură, nu faceți spectacol în fața lumii.
Pt omul de azi postul înseamnă în primul rând dietă. O procedură exterioară care are în primul rând
legătură cu trupul. Înseamnă să înveți să te abții într-o lume a consumului care te invită permanent să te înfrupți din
tot felul de servicii pe care ți le oferă societatea aceasta.

Prin această abundență ne facem rău și atunci vine medicul și ne spune: dacă vrei să trăiești atenție la
colesterol, atenție la diabet și vine inevitabil moartea. Și oamenii fac în zilele noastre dietă nu din convingere ci din
nevoie. Alții postesc pt ca să arate filiform pt a face spectacol din trupul lor. Să ne gândim la regimul spartan al
sportivilor, al manechinilor care se supun la un regim draconic.

Dar ce legătură are asta cu D.? Nicio legătură nu are acesta este postul păgânesc. Evreii erau altfel.
Postul pt orientali era expresia unui doliu, a unei invazii, a unei distrugeri inevitabile. Când nu mănâncă omul?
Când are o durere extraordinară, când îți moare cineva drag. Sau când nu mai mănâncă omul? Când are o pasiune
care îl consumă, când are o bucurie interioară atât de mare încât uită să bea și să mai mănâncă. Îmi amintesc când
prindeai o carte pe care trebuia să o dai peste 24 de h nu mai mâncai numai beai, nu dormeai noaptea. Când ești
devorat de o pasiune pozitivă care te consum. Evreul făcea actorie de tipul acesta. Postul la ei presupunea
îmbrăcarea în negru, își puneau cenușă în cap, luau funingine și își întunecau fața ca să simuleze posomorârea.
Iisus ne spune că postul este și doliu dar și expresia unei bucuri foartea mare. Unge capul tău și fața ta o spală.

CATEHEZĂ PRIMA SĂPTĂMÂNA DIN POSTUL MARE

Săptămâna întâi
Suntm la porțile care se deschid ale călătoriei duhovnicești a posului, drumului de întoarcerii noastre spre
D. din căile rătăcirii noastre. Pocăință înseamnă să nu uităm în rădăcina cuvântului evreiesc teșuv înseamnă
întoarcere. La noi a ajuns pe filieră slavă un cuvânt care înseamnă mai degrabă regret,un cuvânt care prezintă o stare
de spirit. Asta ne arată cât de mult am pierdut din realitățile despre care ne spune Scriptura și ne vb Sf Părinți. Avem
6 săptămâni de călătorit cu Domnul prin cuvântul său făcând o rememorare esențială a căilor rătăcirii noastre și a
 239

reîntoarcerii noastre. Avem drept călăuză canonul de întoarcere a noastră alcătuit de Sf Andrei al Cretei și care ne
arată care este programul și foaia de parcurs al acestei perioade. Acest Canon este un comentariu duhovnicesc al
întregii Scripturi. și ne arată care este miezul acestei călătorii, el este unul singur și anume: Cuvântul lui D. Taina
Postului ne-a spus-o Mânt. care a postit El însuși 40 de zile și 40 de nopți, la sfârșitul acestora i-a spus diavolului: nu
doar cu pâine va trăi omul ci cu tot cuvântul lui D. cuvintele acestea ar trebui să fie călăuza noastră pe parcursul
Postului Mare. Unul din înțelesurile foarte importante pe care îl pierdem este trăirea credinței la un nivel privat. În
Scrptură vedem cum D se adresează întregului popor, nu doar indivizilor. Noi înțelegem că e pocăința mea că e î
ntoarcerea mea, că este evlavia mea. Dumnezeu e Tătăl unui întreg popor cu el face Legământ, cu el se însoțeșe pe el
îl mustră. Pierdem din vedere această dimensiune, a comuniunii. Postul la evrei era comunitar era pt tot poporul, e
adevărat că aveau doar o zi pe an de postire, în ziua ispășirii. Postul este al întregii umanități care ar trebuie să se
întoarcă la D. o întregă umanitate l-a părăsit pe D o întreagă umanitate trebuie să se întoarcă la D. postul are un
caracter eclezial. E o taină aceasta pe care ar trebui să o deprindem. Toate în Bis ar trebui să se spună la plural. Nu e
Tatăl meu e Tatăl nostru, este pâinea noastră este iertarea noastră. Dar în Psaltire oare nu se vb la presoana întâi. Și
aici este o taină. David nu vb despre el însuși. David este regele unui popor în regalitatea lui se concentrează tot
poporul. Tot ce zice el la pes întâi se referă la tot poporul. Avem această datorie de a ne apropia de D așa cum se
cuvine. Din păcate această dimensiun comunitare adesea o pierdem din vedere.

Luni
Slujba Canonului celui mare era unda de noapte și se întindea în partea a 2 a a nopții. Este o denie o
priveghere care are în centru o compozi’ie canonul cel mare de penitență a Sf Andrei Cretanul, unul dintre cei mai
mari predicatori și imnografi ai Bis noastre care a tăit în jurul anului 740, în prima jumătate a sec al VIII lea.. Canon
în limbajul liturgic este o structură alcătuită din 9 cântări, dacă citim Psaltirea vedem că ea nu se închei cu ps 151
necanonic, ci se continuă cu 9 cântări biblice. Aceste cântări sunt structura Utreniei și a canonului un poem unic în
felul lui. Sunt 2 cântări ale lui Moise din cartea Ieșirii la trecerea prin Marea Roșie, se mai repetă în cartea
Deuteronomului, este cântarea Anei ca mulțumire pt zămislirea prin rugăciune a profetului Samuel, este cântarea
Isaiei, este cântarea lui Iona, este cântare profetului Avacum, a lui Azaria, a celor 3 tineri din cuptorul Babilonului și
ultima cântare este a MD. Sunt 9 cântări care împreună facă 162 de versete și care constituia privegherea monahilor
din vechime. Sigur la Utrenie nu mai sunt 9 ci 8 pt că s-au simplifiat lucrurile, de ce să spunem 2 cântări ale lui
Moise la același eveniment, cântarea a 2 s-a pierdut. Canonul Sf Andrei este mare pt că el cuprinde cele 9 ode și pe
lângă acestea specificul lui este tonalitatea penitențială. Se mai numește canonul de penitență nu de pocăință. Tema
lui este o travesare imnografică în cheie penitențială a întregii Sfintei Scripturi de la Adam cel vechi la Iisus Hr. este
un comentariu în 250 de strofe care sunt puse în 9 ode. De ce este neoie ca să fie un comentariu a întregii Sf
Scripturi. Motivul este dublu. Să ne amintim de ce postim. Care este originea Postului Mare? Originea Postului Mare
stă în 2 realități întâlnite încă din timpul Bis primare. Biserica postea însoțindu-I pe candidații pentru botez, pe
catehumeni. CATEHEZĂ înseamnă școală, iar școala se făce cu Scriptura. Pâinea de toate zilele a creștinului era
Scriptura. Trebuia să știe cu cine se îmbracă cu cine moare și învie în marea noaptea de Paști. Până acolo
catehumenul trebuia să știe toată Scriptura. Iisus fără Adam, fără Avraam, fără Moise nu este cel adevărat, pt că El
recapitulează toate aceste momente principale și este culminația întregii Scripturi. Dacă nu te catehizezi dacă nu
intrii la șcl aceasta a credinței nu îl cunoști pe Hr. catehumenii erau o comunitate specială în Bis. Nouă ni s-a dat
botezul pe gratis fără pregătire, dar Postul Mare ne invită să recuperăm școala credinței pe care nu am făcut-o.
Noaptea de Paști este și o retrăire a botezului nostrum, de aceea e noapte albă este o noapte de lumină, de la luminile
noilor botezați taină care se mai numește și a luminării. E necesar să ne recuperăm școla aceasta dacă vrem să ne
merităm numele de creștini. Postul este o perioadă de pregătire pt intrarea sau înțelegerea mai profundă a
creștinismului. Noi știm că se intră în creștinism dar se și cade din creștinism. Căzând trebuie să ne întoarcem prin
pocăință. Postul mare este șansa de a ne reîntoarce la creștinism cu o singură condiție, să mai facem școala aceasta a
catehumenilor. Pt că de aceea ai căzut pt că nu-L ști pe Iisus Hr nu știi povestea Lui, ai uitat-o trebuie să o înveți.
Penitenții erau puși pe aceeași treaptă ca și candidații la Botez. Sigur est vorba de căderile dramatice din credință,
crimă, adulter, apostazie. Acesta este scopul acestui canon, de aceea este scris în temă penitențială de aceea rezumă
toată Scriptura pt a ne atrage atenția că dacă ne îndepărtăm de Hr este pt că nu îl cunoștem. Dacă l-am fi cunoscut, El
 240

ne-ar fi cucerit și căderea nu s-ar fi petrecut niciodată. Scopul pt care facem această slujbă este o recuperare și o
restaurare din această stare. Am accentuat pe faptul că nu este canonul de pocăință ci de penitență. Pocăință tinde
spre regret. Ai greșit regreți și vrei să intri într-o disciplină de restaurare. Cuvântul penitență e mai concret, aveau un
loc special în bis la poarta de intrare. Ce voia să spună lucrul acesta. Că s-a îndepărtat atât de mult de Iisus Hr și de
rai care este în altar încât trebuie să stea acolo cu cei care vor să se boteze pt că păcatul i-a făcut exterior lui Iisus Hr.
Cântarea utreniei din perioada Triodului Porțile pocăinței deschide-mi mie, locul celui care se pocăiește este la
paosta bis. și e o bucurie că ți s-a deschis aceste porți. unde este locul acestei slujbe este la intrare în bis. nu buluc
lângă solee. Dacă spunem că suntem penitenți trebuie să sătm la locul penitenților care ni se cuvine nu legați cu
lanuri de Sf Masă. Dacă am căzut de lângă Hr revenirea la El se face în etape în trepte. Bis are o structură inițiatică
prin modul în care este construită. Poarta și pronaosul estelocul curățirii, acolo potrivit tipicului atonit se fac
spovedaniile ceasurile și pavecernița. utrenia și vecernia se fac în naos. Lit ne deschide ușile raiului cu acees la
pomul vieții.
Fiecare strofă se citea rar, se făcea mai întâi o metanie și după citirea ei urmau 2 metanii mari. Ce
înseamnă o metanie? Înseamnă moarte și înviere. Se făceau o mie de morți și învieri. Este o alcătuire a monahilor
studiți, măcar să înțelegem spiritul adânc al acestei slujbe. Acesta este diamantul duhovnices pe care Sf Părinți îl pun
înaintea noastă. Citirea vieții Mariei Egipteanca era pauze în acest efor duhovnices. Este refrenul acesta miluiește-
mă. Pt ca că monahii puteau să spună doar despre ei înșiși că sunt păcătoși că doar ei înșiși se vor osândi pe când
ceilalți se vor mântui. Pocăința noastră se face în solidaritate cu toată umanitatea căzută. Să nu ne gândim doar la noi
înșine. Sf Maria se pocăiește iar noi ne facem de cap. Postul este este chemare la solidaritate cu Iisus care se
identifică cu bunii și răii istoriei.

Miercuri
Tâlcuire la Facere 1-2,3 și Pilde 1,1-22
Suntem la ospăţul cuvântului lui D şi la ospăţul judecăţii, este un ospăţ variat. Nu ştii de ce eşti păcătos şi
de ce greşeşti dacă nu ştii norma, standardul sau idealul după care să te judeci. Iar canonul care ne judecă pe noi
înşine şi ne face vrednici de pocăinţă şi îndreptare sunt cuvintele Domnului. Înainte de a pune în faţa lui D plânsul
 241

nostru şi jalea noastră, smerenia noastră puţină cât este ea. Dacă şi în pocăinţă ne căutăm doar pe noi înşine este una
greşită este o încercare de a ne echilibra psihologic pe noi înşine. Pocăinţa duhovnicească e aceea de a te pune la
judecata cuvântului lui D. Să deschizi cartea cuvântului lui D în care să te uiţi ca într-o olindă şi aşa să te judeci. Pt
că cuvintelel lui D sunt una iar viaţa noastră este alta. Cuvintele lui D sunt ca o oglindă binecuvântată şi necruţătoare
în acelaşi timp, dar ele sunt şi mâncarea noastră. Este o oglindă pe care o mâncăm. Cuvintele lui D nu se citesc se
mănâncă hulpav pe nesăturate ca să ne detoxificăm prin ele. Aşa cum ne-am intocxicat prin mâncăruri, şi cu
imaginile, cu ideile acestei lumi tot aşa trebuie să ne detoxificăm prin Cuvântul vieţii pe care ar trebui să-l
impropiem pe nerăsuflate, până ne sar ochii din cap. Şi să ne lăsăm binecuvântaţi dar şi judecaţi de el, pt că asta este,
Cuvântulu lui D. A primit profetul Iezechiel Cuvântul prin auz dar a primit şi concret ca un sul, şi a primit îndemnul
nu ca să citească ci ca să mănânce, la fel vedem şi-a Apocalipsă cu văzătorul vedeniei finale. Şi profetul a luat cartea
şi a mâncat-o şi i-a spus: Cum e? iar profetul a zis e şi dulce şi amară. Iată cuvântul lui D pt inimile noastre deraiate
este şi dulceaţă şi amărăciune, este şi binecuvântare şi blestem şi har şi milă dar şi judecată în acelaşi timp. Dacă am
fii bărbaţi adevăraţi toată ziua am fi luat aceste capitole şi le-am citi de 100 de ori cuvânt de cuvânt de sens.
Niciodată nu avem timp pt D totdeauna ne găsim timp pt accesorii şi lucruri secundare. Iată azi ne pune ospăţ
duhovnicesc cu 3 feluri D Creatorul, D Înţelepciunea şi D Judecătorul. Sunt trei categorii de cărţi de gusturi diferite.
Sunt cărţi istorice Cartea Facerei care este şi a desfacerii şi a refacerii. Care nu e numai cartea trecutului, creaţia este
miracolul care ne însoţeşte în permanenţă. Sunt cărţi de înţelepciune şi cele profetice. Toate vorbesc despre D în
Lege în proroci şi în psalmi sau ăn cărţile de înţelepciune. Cuvântul lui D ne vine în cele trei forme. Forma istorică
care e pt trecut, forma înţelepciunii care este pt prezent, înţelepciunea practică cu care să trăim pe cărările vieţii
noastre de zi cu zi alături de psalmi şi pildelel lui Solomon, ne întâlnim cu suferinţa să nu-l uităm pe Iov, cu moartea
Ecc, şi cu dragostre Cânt. şi forma profetică care e pt viitor. Să ne hrănim din toate aceste cărţi de înţelepciune. Iată
cum ne învăluie şi ne acoperă toate dimensiunile vieţii noastre ale tuturor. Scriptura nu ne arată cum face D lumea
ci cum o organizează şi ce plan are cu ea, nu e o gosmologie ci e o templogonie. D vrea ca toată lumea să fie un
templu. Un templu are nevoie de un pr iar acesta suntem noi umanitatea. D vrea în ziua a 7 a creaţiei să facă nuntă
între bărbat şi femeie să facă familii, pt că Bis asta e până la urmă o punere la un loc a mai multor familii pe
orizontală în lume iar pe verticală cu D. în ziua a 7 trebuia să fie ziua nunţi şi vai în ziua a 6 vine ceea ce am văzut. D
asta vrea o lume ca un templu şi o umanitate de preoţi, de împăraţi şi de profeţi. Profetul Isaia ne arată că poporul
evreu şi-a făcut un templu dar nu a reuşit să fi un popor de preoţi. Cartea lui Isaia e obligatorie în Postul Mare la
sfârşit ne întâlninm cu robul Domnului şi cu pătimirile Mântuitorului, e Ev VT care ne arată ce se întâmplă cu noi ori
de câte ori nu realizăm planul lui D. vine judecata Lui asupa noastră care este necruţătoare. Isaia prezice distrugerea
templului dar şi un nou început cu noi creştinii.
Deschidem această călătorie binecuvântată care este calea spre înviere a DIH prin aceste uimitoare slujbe
de seară în care ne aducem aminte de povestea facerii, a desfacerii și a refacerii noastre. Mergem spre înviere, care
nu este altceva decât o recreare a lumii, o reașezare a ei pe făgașul de pe care a ieșit datorită păcatelor noastre.
Suntem pe calea postului a rugăciunii spre această reașezare a lumii în răstignirea și învierea DIH. să nu uităm că
toate încep acum cu acest referat al creației. Lucrul acesta îl spunem în fiecare seară la slujba vecerniei rostind ps
103. Ps acesta este un comentariu în versuri a acestui uimitor poem al creației, arătând prin aceasta că în fiecare
seară ne aducem aminte de această poveste fundamentală.
Acest tablou al creației îl mai întâlnim la sfârșitul Postului Mare la ultima Liturghie unită cu vecernia a Sf.
Vasile unită cu vecernia care este o sărbătoare de înviere, atunci avem 17 paremii din VT și vom auzi din nou din
cartea Facerii. Știm că pt noi învierea este scoul dar începutul este creația. Acest eveniment al creației nu privește un
eveniment petrecut cu foarte mulți ani înainte. Această poveste este profund actuală în fiecare seară și-n fiecare
noapte și dimineață. De ce? Pt că în ea se află planurile lumii, planurile lui D care sunt mereu în vigoare. Învățătura
despre facerea lumii este spusă în primul verset, iar ceea ce este desris în continuare este posvestea organizării ei, a
așezării ei pe făgașurile pe care trebuie. știm că pământul era netocmit și gol, era vid. Iar D de 10 ori, făcând 3
despărțiri și 3 umpleri. Desparte lumina de întuneric, apele de sub tărie de cele de deasupra, uscatul de mări, apoi
umple soare și lună stele, pești și păsări, umple cu animale pământul. Cu acest poem uimitor ne situăm într-o stare
pozitivă. D se bucură că toate erau bune foarte. Erau și bune și frumoase, toate sunt la locurile lor. Îl investește pe om
ca rege și pr a întregii Faceri. Moise descrie o templologie adică organizează lumea ca pe un templu. Lucrul acestea
este evident pt cine citește primele cap din cartea Fac și ultimele din cartea Ieșirii, acolo unde se descrie cortul
 242

morturiei care este un prototip pt tempul. Arhitectura și pictura bis nostre vor să ne spună lucrul acesta că cosmosul
este templu și templu trebuie să devni cosmos, cosmos înseamnă ordine și podoabă în același timp adică armonie,
ordine organizată. Dacă este tempul trebuie să fie și un pr care să slujească în acel templu. Omul creat după chipul
lui D arată nu doar statutul de stăpân rege al creației ci și vocația sa de sacerdot. Este stăpân peste cele ce sunt sub el
animale plante dar față de cele ce sunt deasupra lui el este slujitor. Ca slujitor a lui D omul este pr iar ca și stăpân
peste regnul animal și vegetal este rege. De câte ori ratăm aceste vocații suntem în păcat. Amartia în lb greacă
înseamnă și păcat dar și ratare. Omul își ratează scopul pt care a fost creat.
Din păcate lumea este departe de a fii asemenea unui templu. Lumea este o carieră în care omul
exploatează pământul aerul resursele solului, plantele și animalele. Postul este o chemare la armonia creației măcar
40 de zile pe an, să dobândim această înțelepciune. Să facem poezie și armonie liturgică din vețile noastre din
familiile noastre pt că scopul acesta este de a restaura gândul și planul ultim a lui D. știm că nu facem acest lucru, Hr
însuși pe cruce face pt noi toate acestea.

Vineri
Iubiţi fraţi în Domnul am ajus în ziua a 6 la ceasul al 6 lea, este zi de cumpănă zi de încercare şi de judecată. Ar
trebui în fiecare vineri să citim cap 1 şi 2 din cartea Fac şi de asemenea una din cele 4 Ev ale răstignirii DIH pt că în
ele vedem istoria mântuirii care ne este pusă spre hrănire în această cale binecuvântată a sfântului şi marelui post. Ne
amintim că vineri în ceasul al 6 Hr a fost întins pe cruce persecutat, El pt noi şi pt greşalele noastre. El a zis în ceasul
acela cuvintele acestea astea astăzi vei fii cu Mine în Rai. Iată noi creştinii ştim care este cheia care deschide uşa
raiului, este crucea. Dar trebuie să ştim şi cum ne-am închis această uşă. Iar aceste cuvine simple şi tulburătoare din
cartea Facerii ne aduc aminte, de modul în care ne-am autoexclus din binecuvântarea lui D. după ce l-am văzut
miecurea trecută pe D ca un mare constructor care proiectează o ordine în haosul elementelor prin rostire. De 10 ori
cuvintează D să fie lumină, să fie bolta cerul, binecuvintează animalele. Planul acesta este veşnic. De fiecare dată
când răsare soarele D spune să fie lumină. Lucrul acesta îl vedem în psalmul creaţiei 103 care este comentariul lui
Davind la actul creaţiei care e menită să fie o biserică, un templu. L-am văzut pe D veselindu-se că toate sunt
frumoase şi bune. Acuma îl vedem pe D apropiindu-se de pământ, mânjindu-se cu acesta iar prin cele 2 mâini ale lui
aşa cum spune Sf Irineu de Lyon F şi Duhul Sf. Ia un pumn de ţărână roşie, asta înseamnă Adam pământ roşu. Roşu
est şi culoarea sângelui. Ţărâna roşie se va preface prin îmbrăţişarea lui D care suflă asupra omului suflare de viaţă,
acesta devine fiinţă vie şi mai mult decât atât devine chip al lui D. Este o descriere a noastră înşine, care suntem o
făptură umilă aproape banală, făcută din ţărână, dar asupra noastră suflă sărutarea dragostea lui şi ne comunică
chipul Lui. Iar apoi vedem cu D are grijă de făputra lui, o protejează în Eden. Vedem cu D din olar devine grădinar
din iubire pt om. D nu se fereşte să-şi introducă mâinile în ţărână, să facă o grădină iar în mijlocul oazei îl pune pe
om. Este o grădină pe un munte din care izvorăşte un râu care se împarte apoi în 4. edenul e şi grădină dar e şi
Biserică în acelaşi timp. De ce? pt că era un spaţiu în care omul trebuia să locuiască împreună cu D. înclinările lui
Adam sunt şi ale noastre şi avem o singură şansă să redevenim alţii, pt că mai există un nou Adam şi o nouă Evă,
care ne-au deschis nouă uşile raiului. Noua Evă este MD care ne-a redeschis uşile raiului într-o cetate din nordul
Ţării Sfinte în Nazaret, iar această sărbătoare va cădea întotdeauna în Postul Mare. Dacă vrem şi noi un nou început
trebuie să fim cu noua Evă. Dacă Adam n-a postit a postit DIH imediat după botez 40 de zile şi 40 de nopţi imediat
după botez. Dacă Adam nu s-a luptat cu şarpele nu i s-a împotrivit, DIH s-a pus între noi şi şarpte pe cruce. Să nu
uităm că Iisus posteşte pt noi, el luptă pt noi dându-ne şansa de a redeveni adevăraţi Adami şi adevăratele Eve.
Suntem mereu puşi în faţa alternativei. Cu cine vrei să fii omule, cu Adamul cel vechi sau cu Adamul cel nou. Noi
numim căderea în păcat nu apare niciunde cuvântul păcat în această relatare, cuvintele cheie sunt binecuvântare şi
blestem viaţă şi moarte. Despre asta e vorba. Nu despre păcate sau greleşi. În momentul în care nu mai suntem în
binecuvântarea lui D asupra noastră vine blestemul şi uitarea şi moartea. Suntem într- o tensiune dramatică dar nu
 243

suntem singuri. Ce oameni suciţi suntem şi cu raportare la împărtăşanie şi Sf Liturghie. Când D a spus să nu mănânci
atunci omul a întins mâna să mănânce iar când spune să mâncăm atunci nu vine nimeni. Mâncăm din mâncarea
pământului mai înainte de a mânca din hrana cerului pe care ne-o dă DIH. Să-i mulţumim lui D pt toate
binecuvântările Sale dar şi pt pedepsele sale.

Săptămâna a doua
Vineri
Ne apropiem de sfârşitul celei de-a 2 săptămână a Sfântului şi Marelui Post, săptămână pe care o putem numii cea a
fiilor protopărinţilor noştri Adam şi Eva, care din păcate s-au tot îmndepărtat de D. Am auzit miercuri un şit de nume
începând de la Cain şi Abel şi continuând cu urmaşii lor. Am văzut acolo 7 generaţii plecând de la Cain. Iată cea
despre care Adam a spus că va fii mama tuturor celor vii a fost defapt mama primului criminal. Ultimul urmaş al lui
Cain prezentat de Scriptură a fost Lameh, care şi-a luat 2 femei şi care s-a lăudat că a ucis un bărbat pt o rană şi un
copil pt o vânătaie. Urmaşii Evei prin Cain au construit o civilizaţie care a uitat de D şi care s-a bazat pe forţă pe
violenţă pe dorinţă şi pe pofte. Şi mai există o altă genealogie pe care a auzit-o citindu-se astăzi. Cartea neamurilor
lui Adam până la Noe 10 generaţii. Tatăl pământesc Adam şi tatăl ceresc sunt o prezenţă aici, ea începe cu Set cel
care s-a născut după moartea lui Abel, înlocuindu-l, fiul lui, Enos care înseamnă om, despre el ne spune Scriptura că
a început să cheme numele lui D, el este primul om religios Fac. 4,26. Adam ,înseamnă pământ roşu, iar urmaşii sunt
prezentaţi pozitiv. Al 7 lea este Enoh un om drept înaintea lui D. care are o viaţă f scurtă în comparaţie cu
contemporanii săi. Ne spune Fac. 5, 24, că a fost un om al lui D luat şi răpit de D. Iată prin Adam vedem o generaţie
bazată pe rugăciune pe cunoaşterea lui D, o vieţuire duhovnicească. Iar începând de la a 6 generaţie de la Adam fii
ai lui D se însoţesc cu ficele oamenilor, iar din însoţirea lor apar uriaşii vestiţii războinici din vechime. Unii Sfinţi
Părinţi ne spun că prin fii lui D vedem genealogia pe linia lui Adam Set Enoh, oamenii lui D. însoţiţi cu cei din
genealogia prin Cain Lameh. Văzân D ce s-a întâmplat rosteşte cuvintele auzite astăzi care sunt cumplite, sunt
dureroase şi cutremurătoare. Sigur dacă este inmimă care să nu se fi împietrit. Să spună D. Îmi pare rău că l-am făcut
pe om, îl voi stârpi de pe pământ, cu o singură excepţie cu Noe cel de-al 10 urmaş a lui Adam, Noe care i-a mângâiat
pe semenii lui şi pe D. Un rabin tâlcuind cartea Facerii a spus un lucru de o mare profunzime. D înainte de a da
drumul stăvilarelor apelor în potop a plâns 7 zile pt ceea ce avea să facă l-a plâns pe om. Să ne aducem aminte în
aceasta a 6 zi a săptămânii în ceasul al şaselea al căderii lui Adam, şi cel al răstignirii lui Hr că D până la potop a
plâns 7 zile pt noi oamenii. Să adăugăm la lacrima lui şi lacrima noastră, în aceste zile binecuvântate de D ca să fim
mai aproape de El aşa cum ne doreşte El în veci Amin.

Miercurea săptămânii a 4 a din Postul Mare

Ziua de astăzi este ca a înjumătăţirii Posului Mare, avem în mijlocul bisericii crucea lui Hristos, dar nădăjduim să fie
în vieţile şi-n inimile noastre. Cu acest lemn ne întâlnim şi-n viaţa patriarhului Noe care domină citirile de la strana
din săptămâna a 3 şi-a 4. Am văzut că lemnul este salvator, pt că din lemn de salcâm s-a construit arca de Noe. Am
văzut creaţia lumii facerea şi desfacerea ei prin păcat culminând cu potopul. Lumea începe din nou din arcă din
lenmul acesta mântuitor. Este mai mult decât o corabie este un chivot, un templu. După ce Noe a ieşti din corabie îl
vedem făcând ceea cea n-a făcut Adam. A adus jertfă lui D intrând în rolul său de preot al creaţiei. După jertfă D
face un legământ cu Noe. D se angazează să nu mai distrugă lumea, dar asta nu înseamnă că nu o s-o distrugem noi.
Tot acum D dă şi porunci lui Noe care se numesc noetice, este o lege veşnică care nu are nicio excepţie. Omul se
angajează înaintea lui D. că va fi drept, că nu va lua numele Domnului în deşert. Este interzisă blasfemia, incestul,
crima şi hoţia. Pune D iarăşi în mâna omului toată creaţia, creşteţi înmulţiţivă stăpâniţi creaţia dar fiţi atenţi că vă
cer socoteală pt orice sânge care se varsă. D face acum un pogărământ dându-le oamneilor voie să consume şi carne.
Dar zice Domnul viaţa animalelor este a mea, nu aveţi voie să masacraţi animalele, să le decimaţi. Din păcate vedem
că oamenii nu-şi iau în serios acest legământ nici după potop. Vedem că imediat după acest legământ cu Noe apar
primele fisuri, primele încălcări. Chiar şi-n arca lui Noe. Să nu uităm potopul a durar 40 de zile dar până s-au retras
 244

apele a durat un an şi 10 zile. Atât au trăit în această arcă care era asemănătoare unui templu. Aici au trăit ca monahi,
au trăit ascetic, pt că era greu să te gândeşti la alte distracţii pământeşti în timp ce afară era urgia. Aşa ar fi trebuit să
fie dar şi acolo cineva a ajuns să-şi facă de cap. În pericopa de azi îl vedem pe Noe lucrând sădind vie îmbătându-se
dezgolindu-se şi al treilea fiu râzând de goliciunea tatălui său. Ceilalţi doi fraţi respectuoşi de taina rodniciei
biologice a tătălui lor, au acoperit-o fără să o vadă. Pe când Ham a râs de ei. S-au produs câteva defecţiuni. Prima a
fost un exces al lui Noe, care nu-şi ţine rangul de patriarh şi de părinte. Nu îi era îngăduit să-şi piardă minţile şi să se
pună într-o asfel de situaţie să supravieţuiască unui potop şi să se înce într-un pahar cu vin. Nici al treilea fiu nu
trebuia să aibă îndrazneala acelui incest ocular. Era o prescripţie foarte clară în Levitic care spunea să nu descoperi
goliciunea părinţilor tăi, să-ţi ţi sexualitatea în frâu pentru că asta este începutul unei noi dezordini a unui nou potop.
Pt că cu dezordinea sexuală a început dezordinea morală, şi socială. Ham face acest păcat al ochilor, ne spune
Mântuitorul voi nici să nu vă uitaţi la femeia aproapelui tău. Gândiţi-vă că Mânt vorbeşte despre pofta ochilor.
Interesant este că Ham face acest păcat iar blestemul este asupra lui Canaan, fiul lui. Răspunsul îi aflăm la înţelepţii
lui Israel. Ne spune Scriptura că a ieşit Sem precursorul semiţilor, a ieşit Iafet precursorul europenilor şi a ieşit Ham
precursorul rasei sudice. A ieşit Ham tatăl lui Canaan. Numai despre el se spune lucrul acesta ceea ce înseamnă că
Canaan a fost conceput în arcă. A făcut Ham un incest ocular pt că el şi-a făcut de cap încă din arcă de aici şi
blestemul lui Noe asupra nelegiuirii lui. Să ne gândim şi noi că suntem în biserică, care înseamnă ordine iar ordinea
începe dela cele mai elementare pofte, de la cum mâncăm, cu cine, ce bem cu cine ne însoţim şi cum. D îşi ţine
cuvântul dar în acelaşi timp resprectă libertaea. Nu înseamnă că nu ne dă voi să ne autodistrugem. Dar salvarea stă în
creaţia ordonată în ordinea liturgică a întregii creaţii. Acesta este motivul pt care venim în post în arca lui Hr. Care
este biserica. Să fim cu ochii spre Tatăl nostru în veci . AMIN

Duminica a 5 a din Postul Mare

Ne apropiem de sfârștiul acestei călătorii miniunate de 40 de zile și 40 de nopți a Sfântului și Marelui Post.
Săptămâna care se deschide cu duminica de astăzi este considerată ultima din perioada patruzecimilor.
Duminica de astăzi are ca oaspete de onoare pe Sfânta Maria Egipteanca a cărei viață o găsim scrisă în
Triod, cartea care ne însoțește în pregătirea noastră pentru Sfintele Paști. Viața ei a fost descoperită părintelui
Zosima care viețuia într-o mănăstire și care avea o nedumerire, zicea el: ce să mai facem noi călugării, suntem aici
în mănăstire, de ani de zile postim, mergem la toate slujbele, ne rugăm, ne smerim, ce ne mai lipsește? Așa gângea
părintele care era de 40 de ani în mănăstire, era un om duhovnicesc respectat de toți creștinii. Era în acea vreme
obiceiul acesta frumos. Dacă toți creștinii în timpul Păresimilor a obligația să postească și să trăiască ca și
monahii. Călugării în schimb, mai ales cei din Palestina părăseau mănăstirile trăind această perioadă
binecuvântată ca și pustnicii. Fiecare creștini în Sfântul și Marele Post trebuia să facă mai mult decât făceau ei în
mod obișnuit. Așadar în timpul Postului Mare părintele Zosima a ieșit în deșert pentru o nevoință mai aspră și acolo
a întâlnit-o pe Sfânta Maria Egipteancă a cărui viață a fost scrisă de Patriarhul Sofronie al Ierusalimului. Ce ne
spune viața ei? O fată din Egipt crescută la țară, care a trăit 12 ani în satul ei. După care s-a săturat de viața
monotonă de la țară, s-a plictisit și a plecat la oraș în Alexandria. Aici a dus o viață depravată timp de 17 ani, până
la vârsta de 30 de ani. S-a deprins cu patima desfrânării încăt nu mai putea scăpa de ea. Nu s-a putut desprinde de
poftele ei nici în pelerinajul pe care l-a făcut la Ierusalim. A plecat mânată de pofta ei cu un grup de pelerini care
voiau să se închine Sfintei Cruci a Domnului nostru Iisus Hristos în duminica a 3 a din Postul Mare. Și ce s-a
întâmplat? Toți pelerinii au putut să intre în biserică, numai ea nu, simțind cum o forță nevăzută o împinge înapoi.
În această încercare a ei de ai intra a văzut icoana Maicii Domnului și a avut o tresărire de conștiință. I-a fătut o
promisiune fecioarei că dacă o lasă să se închine Crucii Domnului își va schimba viața. A putut să intre și s-a ținut
de cuvânt.
În duminica de astăzi vedem puterea uimitoare a Sfintei Cruci, care a făcut dintr-o păcătoasă o mare sfântă,
a făcut dintr-un vierme un fluture frumos, dintr-o păcătoasă a făcut un înger în trup. O femeie cu o viață atât de
curată încât atunci când se ruga se înălța de pe pământ. Această convertire a ei nu a fost ușoară. A traversat
Iordanul, s-a împărtășit cu Sfintele Taine după care a trăit în pustie tot restul vieții ei. Pentru cei 17 ani petrecuți în
curvie, ne spune viața ei, tot 17 ani au chinuit-o demonii desfrâului, prin gânduri, emoții, felurite închipuiri. 17 ani
 245

i-a trebuit să facă în viața ei cea mai grea operație, să scoată păcatul din mintea și inima ei. Iar după aceea trăiește
30 de ani de viață plăcută lui Dumnezeu. 17 ani de luptă cu păcatul și 30 de ani de urcuș spre Dummnezeu.
Ce ne spune Biserca în duminica de astăz? Că nu avem voie să desnădăjduim. Oricât de păcătoși am fii
credința și căința au o forță impresinantă. De aceea nimeni să nu dispere, nici alcoolicul, nici dependentul de
droguri sau de jocuri de noroc. Totul se poate schimba cu condinția să-l iubești pe Hristos din toată inima ta fără
rezerve.

Sâmbăta lui Lazăr

Am auzit un episod tulburător și minunat în același timp. Am văzut învierea lui Lazăr, care prevestește marea
înviere a lui Iisus. Eleazar apare prima dată în Scriptură ca primul fiu al lui Aaron fratele lui Moise, se traduce în
română În Dumnezeu este ajutorul El este singurul ajutor. Marea supriză a zilei de astăzi este vestea prin care aflăm
că vii sunt morți și morții sunt vii. Ziua de astăzi este sora geamănă a sărbătorii de mâine care urmează. Sunt 2 zile
un singur praznic și o singură taină, lucrul acesta îl vedem și în liturghia de astăzi care are același tropar cu
praznicul de mâine. Învierea cea de obște mai înainte de patima Ta încredințându-o, pe Lazăr din morți l-ai sculat,,
Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta și noi ca pruncii, semnele biruinței purtând, Ție biruitorul morții grăim:
Osana, celui dintru înălțime! Bine ești cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului. Pt ce să cântăm dacă nu știm pt
ce? Este o sâmbătă specială am văzut că în loc de Sfinte Dumnezeule am cântat Câți în Hr. v-ați botezat. Asta e o
cântare care se cântă doar de Paști de Nașterea Domnului, de Bobotează. Acum aflăm cu adevărat motivele care-l
duc pe DIH la cruce și înviere. Care e motivul acesta? Vedem că Iisus găsește printre oameni prieteni, unul dintre
aceștia este Lazăr la care ține atât de mult încât vine de la Ierusalim cu toate că avea conamnarea la Betania. Cu
toate acestea vine la prietenul său pt a ne arăta că prietenia este mai mare decât moartea. Iisus găsește în oamni ca
Lazăr și familia lui surorile sale Maria și Marta., prieteni de nădejde. Parafrază dialogului dintre Maria și Iisus iar
la sfârșit Hr se definește pe Sine: Eu sunt învierea și viața, oricine crede în Mine chiar dacă moare este viu și nu va
muri în veac.

Taina aceasta a prieteniei dintre D și om ne este pusă înainte astăzi. Tot astăzi vedem cum Hr se confruntă
cu moartea unui prieten. Și noi știm ce înseamnă lucrul acesta ce înseamnă să te confrunți cu moartea unui prieten a
unui fiu sau a unei rudenii, să o vezi în sicriu pe marginea gropii. Ți se năruie toată viața, toate lucrurile își ies din
matcă. Iisus se afla în fața mormântului prietenului său Lazăr și lăcrimează. Intră în rezonață cu lacrimile Mariei și
ale celor care erau de față, arătându-ne că este cu adevărat om. Oamenii de atunci nu-și ascundeau sentimentele
când se bucurau se bucurau și când plângeau plângeau nu ca și cei de azi.

Iisus intră într-un conflict cu moartea și cu stăpănul morții de la care îl smulge pe Lazăr dar cu un preț, cu
propria Sa viață. Să ne gândim că peste exact o săptămână Iisus va fii în mormânt în locul prietenului Său. Prețul
prieteniei și al iubirii este jertfa, mă pun eu în locul celui pe care-l iubesc. Iisus strigă deasupra mormântului lui
Lazăr ca și Dumnezeu Tatăl asupra apelor la facerea lumii, să fie lumină să scoată pământul ființe vii. Văzând
această minune o parte din popor crede iar fariseii și cărturarii răspund la viața dată de Iisus cu moartea. Seara
are loc o cină, Maria varsă un vas cu mir pe capul lui Iisus, prevestindu-i prin aceasta moartea. Iată cum dimineața
Iisus a fost schimbul din fața morântului ieși afară Lazăre ca să intru Eu, iar seara simbolic Iisus e deja îngropat. D
este prietenul nostru, oare noi prietenii cui suntem? Prietenia se arată acolo unde ești, asta e o formă de prietenie de
a fii alături de Iisus Domnul nostru.
 246

Suntem în zi de duminică, este o duminică specială în care nu am auzit nimic din cântarile învierii DIH. Cred
că este singura duminică din cursul anului în care nu se cântă imnele învierii. Încă de ieri din sâmbăta lui Lazăr a
început pt DIH ultima lui săptămână săptămâna pătimirilor Sale. Duminica de astăzi se mai numește duminica
stâlpărilor. Ce or fi stâlpările acestea? Erau ramuri de palmieri, ramuri cu care o parte din poporul lui Israel l-a
primit pe Mântuitorul la intrarea Sa în Ierusalim, la capătul îndelungatei Sale călătorii. Am crede că a fost un
eveniment fericit, că Iisus Hr are parte de o oarecare înțelegere. De ce a avut partea Domnul de o astfel de primire?
Am auzit ieri, pt că îl înviase pe prietenul Său Lazăr. Aceste semn miraculos pe unii i-a entruziasmat iar pe alții i-a
înrăit socotindu-L pe Iisus un om periculos. In 11.45-50; 12, 10. Minunea aceasta a avut loc într-un sat Betania
care înseamnă în română casa săracului, situat la 3 km de Ierusalim spre răsărit.
L-am văzut pe Iisus intrând într-un conflict cu moartea și cu stăpănul morții, adică cu diavolul de la care îl
smulge pe Lazăr dar cu un preț, cu propria Sa viață. Să ne gândim că peste exact o săptămână Iisus va fii în
mormânt în locul prietenului Său. Prețul prieteniei și al iubirii este jertfa, mă pun eu în locul celui pe care-l iubesc.
Iisus strigă deasupra mormântului lui Lazăr ca și Dumnezeu Tatăl asupra apelor la facerea lumii, să fie lumină să
scoată pământul ființe vii. Învierea lui Lazăr este nedeplină, este o reîntoarcere a lui la aceeași viață pământească,
pe care o avem cu toții. De aceea Lazăr este omul care va muri de două ori ca și fiica lui Iair și fiul văduvei din
Nain. Seara are loc o cină, Maria varsă un vas cu mir pe capul lui Iisus, prevestindu-i prin aceasta moartea. Este o
manifestare a iubirii pe care Maria îl arată față de Hr. Un vas de alabastru cu mir era f scump de 300 de dinari spre
marele scandal al lui Iuda. Trebuia să muncești un an de zile. Aceste miruri și le permiteau doar oamenii bogați,
care obișnuiau ca la sfârșitul petrecerilor de obicei să spargă acea fiolă iar tot mirosul de mir să cuprindă întreaga
încăpere. Ceva asemănător facem noi cu focurile de artificii pt a ne spori bucuria. Iată cum dimineața Iisus a fost
schimbul din fața morântului ieși afară Lazăre ca să intru Eu, iar seara simbolic Iisus e deja îngropat. D este
prietenul nostru, oare noi prietenii cui suntem? Prietenia se arată acolo unde ești, asta e o formă de prietenie de a
fii alături de Iisus Domnul nostru. Am încheiat postul Păresimilor de 40 de zile și 40 de nopți vineri seara, iar
începând de ieri suntem deja în Săptămâna Pătimirilor Domnului. Asta nu înseamnă că încetăm postirea, ca
abținere de la alimentele de dulce, dimpotrivă o accentuăm ca un elev care este îndemnat să învețe pe tot parcursul
anului iar în sesiune să sporească în învățătura sa. Dacă până vineri seara am postit pentru a ne aminti de
îndepărtarea noastră de D prin păcat. Începând de ieri din sâmbăta lui Lazăr postim pt a ne umple de lucrarea lui
Iisus Hr. De aceea postim 40 pt a putea sta o săptămână cu Mântuitorul nostru. Călătorim iată în săptămâna care
se deschide de la înviere la Înviere. De la învierea lui Lazăr la învierea de la poalele Golgotei. A doua zi HR merge
spre Ierusalim, însoțit de apostoli și de mulțimile de pelerini care veneau la sărbătoarea paștelui iudaic, în care ei
serbează eliberarea din robia egipteană și acum este primit cu acele stâlpări, ca pe un rege care credeau ei că îi
vor elibera de robia romană de data aceasta. Cu 200 de ani înainte de Mânt. a avut loc o eliberare de sub
stăpânirea grecească pe timpul lui Iuda Macabeul. 2 Mac.10,7. Iată care au fost speranțele mulțimilor cu privire la
Iisus. Iar strigătul de Osana înseamnă salvare acum. Iar Iisus le răspunde cine este El urcându-se pe un mânz de
asin, împlinid o profeție din Za. 9,9-11.
 247

Miercurea Luminată

Să nu ne amăgim nu există o singură înviere. Dacă am fost atenți în Ep către Evr unde s-a vb despre
drepății VT chinuiți și persecutați de către cei din jurul lor. S-a spus că mulți din jurul lor au fost chinuiți neprimind
izbândire ca să primească mai bună înviere. Există înviere și înviere. Există o singură înviere a DIH dar învierile
noastre în Hr cel înviat sunt diferite. Unii dobândesc mai bună înviere iar alții învieri mai slabe. Sf Ev In spune că
unii vor ieși la învierea vieții iar alții la învierea osândirii. Atenție cum purtăm taina învierii lui Hr. El este lumina și
bucuria și viața și descoperirea lui D în taina Sa ultimă în Sfânta Treime. E lumină și e foc și ne jucăm cu focul. În
funcție de cum primim darul și lumina lui ne jucăm destinul nostru nu doar pe acest pământ ci și în veșnicie. nici Ev
nici slujbele bis nu sunt niște exerciții de evlavie privată. Toate cântările toate citirile ne privesc pt toți prin faptul că
suntem botezați, pt că suntem botezați suntem fii ai învierii. În aceste 50 de zile suntem însoțiți de Ev după In care se
citește și în săptămâna Patimilor și de asemenea din cartea FA. Ele sunt comentariu scripturistic al învierii DIH. In
îl vede pe Iisus nu ca pe fiul lui Iosif și al Mariei ci ca Fiu născut din veci din Tatăl. Cea mai mare dovadă a Învierii
lui Hr nu e mormântul gol ci giulciurile care erau căzute în felul în care a fost înfășurat trupul lui Iisus. In spune că
a văzut giulgiurile și au crezut. cea mai mare dovadă a Învierii lui Hr este transformarea care se petrece cu Sfinții
Ap. dintr-un grup de oameni deziluzionați de Iisus, cuprinși de frică, dacă te solidariza-i cu un condamnat la moarte
pe cruce riscai să ajungi tu pe cruce. Din acești oameni dezamăgiți înfricoșați din Apostoli plini de curaj și dispuși
spre jertfă. Au primit pacea și bucuria de la Hr cel înviat și nu au putut să țină aceste trăiri numai pt ei. Bucuria și
 248

pacea lui Hr nu pot fi ținute ci trebuie vestite. Carte FA este cartea învierii care arată cum au trăit învierea Ap și
primii creștini. Învierea lui Hr se trăiește în Bis și ca Bis. Învierea lui Hr nu trebuie să o vestească numai clopotele
și numai toaca sau cântările din cadrul slujbelor, ci trebuie trăită ca Bis întregă.
Spune Sf Petru pocăiți-vă întoarceți-vă că aceasta înseamnă pocăință, să se boteze fiecare adică să moară și să
învie cu Iisus Hr. după care urmează descriere vieții bis din Ierusalim. Aceasta descriere e ca un program și o
judecată. E program pt că trebuie să îl facem pt o mai bună înviere iar dacă nu îl facem este o judecată spre osândă.
Toți cei botezați stăruiau în fiecare zi în învățătura Ap în frângerea pâinii și în comuniune. Comuniune sau
comunitate care este explicat în versetul următor aveau toate în comun. Se împărtășeau zi de zi. S-au obișnuit
ortodocșii ca să trăim credința prin delegați. Rug este respirația sufletului. Îți dau părinte pomelnicul ca să te togi
nu pt mine ci în locul meu. Ori lucrul acesta este imposibil. Înviere nu este o înduioșare de un spectacol liturgic
dintr-o noapte specială pe care nu o putem purta nici măcar o săptămână. Toată lumea ar trebui să se
împărtășească cu trupul și sângele Domnului. am spus doar ceea ce ne prezintă cartea FA asta e scopul
predicatorului să scoată la lumină ceea ce noi nu vedem nu obs. Ev e făcută ca să ne lumineze să ne scandalizeze și
să ne mântuiască. Pt cine intră în viața lui D nu sunt bucurii mai mari decât acestea.

Ioan 3,1-21 Miercuria a 4 a după Paști

Învierea DIH nu este un evenimiment ci este un proces este o dinamică e o sămânță aruncată în lume care
trebuie să schimbe lumea. Ar trebui să călătorim zi de zi dimineață de dimineață alături de DIH care vine aievea în
fiecare dumnezeiască Liturghie. Fiecare Lit este taina crucii și a învierii lui Hr în mijlocul nostru. Dacă vrem să ne
întâlnim cu Hr cu adevărat nu putem decât în taina Liturghiei. Asta presupune să stai alături de Hr să-I asculți
mesajul Lui cuvintele Lui. Învierea lui Hr este un dar cu totul neașteptat făcut nouă oamenilor dar un dar care
trebuie pus în lucrare. Avem 2 foi de parcurs în această perioadă și anume Ev In și FA. În FA vedem ce înseamnă
rodirea Învierii lui Hr. mai întâi în cei 12 Apostoli, aceștia la rândul lor au înviat încă de aici de pe pământ
botezându-i 3 mii de bărbăți creând acea comunitate apostolică din Ierusalim care s-a dezvoltat uimitor și care a
atras asupra ei persecuțiile, are deja și primul martir. Are deja o primă risipire între ei și anume comunitatea
eleniștilor. Cartea FA ne arată ce au putut să facă o mână de ucenici risipiți în puterea Învierii lui Hr. timp de 30 de
ani într-o lume care îi ura și îi persecuta. Scopul învierii este de a schimba această lume. Dacă nu schimbă această
lume înseamnă că se petrece ceva cu martorii lui Hr. dar pt a fi martor al lui Iisus cel înviat trebuie să te întâlnești
cu El să vb cu El și să călătorești împreună cu El acolo unde ești în timpul și spațiul tău. Această mărturie trebuie să
se vadă în mod concret în felul cum arată societățile noastre. L-a văzut pe Simon magul care e fratele popilor și care
ne spune că e mai ușor să faci pe vrăjitorul decât să faci pe Apostolul. Un Ap care vestește învierea și dă darul
Duhului Sfânt pe nimic și vrăjitorul acesta care vrea să cumpere harul, poate numele lui Iisus are o putere specială.
Societatea de astăzi arată că lumina învierii lui Hr abia mai pâlpâie până la stingere, parohiile noastre care arată
că fiind parohi de vrăjitori nu de apostoli. Avem o singură șansă să ne altoim pe Ev lui Iisus Hr care este Ev crucii
și a învierii și să ne hotărâm odată vrem să fim bis apostolică sau o bis magică. Dacă preferăm magia nu mai avem
voie să ne numim bis apostolică. Sigur a deveni ap presupune să vb cu timp și fără timp de crucea și învierea lui Hr
 249

care este o realitate greu de suportat, dar după ulei și alte metode magice e mai tentant. Discuția DIH pe care a
avut-o cu Nicodim ne arată că dacă vrem să fim cu D trebuie să fi din D. Să te naști din nou de sus, din apă și din
duh. Ca să primim harul învierii trebuie să trecem prin taina botezului. Lucrul acesta ne aduce aminte de noapte
învierii și de Ev care se citește atunci iar celor care cred în numele Lui... ci din Dumnezeu s-au născut. Puterea
învierii lui Hr din morți este în dragostea F față de T și în nașterea Lui din veci din Tatăl. Așadar primirea învierii
presupune nașterea noastră continuă din D. și care e o naștere specială. Botezeul presupune moartea omului nostru
celui vechi, Adam cel vechi trebuie înecat trebuie omorât și din cristelniță iese o făptură înviată un martor al
credinței în Învierea lui Hr. dar această naștere trebuie să fie permanentă. Oamenii de afară dacă ne-ar vedea viața
noastră schimbată ar zice da există înviere, ori văzndu-ne viața noastră nu cred în înviere, sau în cel mai bun caz cred
că învierea l-a privit numai pr Iisus nu și pe noi oamenii. Vedem ce valoare esențială are viața noastră în teologie și-n
viața bis. De viața noastră schimbată în Hr depinde credința noastră. Dacă nu vrem să ne schimbăm să lăsăm
creștinismul să ne apucăm de Simon Magul, care oricum el este preferatul nostru, ar trebui să-i alcătuim acatiste pt
că nu viața Ap ne interesează. Dar să știm că dacă u suntem cu Ap nu suntem cu Iisus cel înviat astfel învierea cea
de apoi nu ne va folosi la nimic. Învierea vieții și învierea osândirii. Slujbele noastre nu sunt altceva decât exerciții
de înviere din această periodă. Hai să ne împrietenim cu Hr cel înviat, hai să nu mai trăim cu frica morții și cu
patimile care ies din această blestemată frică ci să trăim cu Iisus cel înviat. Acum învierea lui Hr e în carnea noastră
și-n trupurile noastră de noi depinde radierea acesteia. Dacă primim o lumină ori intrii în vibrație cu ea și o
împlinești iar dacă nu intrii în relație cu ea te arde și te distruge.

Ioan 6,1-40 Vinerea a 4 după Paști

Zilele acestea sunt zile de exercițiu în care suntem invitați să ne împrietenim cu Hr cel răstignit și înviat.
În fiecare întâlnire liturgică este o întâlnire cu Iisus Hr cel răstignit și înviat. Fiecare slujbă începe cu imnul acesta
minunat de Hr a înviat, ușile sunt deschise cu acest imn și ar trebui să stea deschise tot timpul. Gesturile de multe
ori spun mai multe lucruri decât cuvintele. Această deschidere a ușilor iconostasului ne arată faptul că mormântul
este gol este plin de lumină și de îngeri. Preoții îi închipuie văzut pe îngeri care ni-l aduc pe Hr cel înviat în mijlocul
nostru. În această perioadă trebuie să ne intensificăm statutul de martori ai învierii. Învierea este singura mare
noutate pe care toți creștinii trebuie să o anunțăm, dar învierea este și o realitate adâncă, că Iisus vrea să facă din
viața noastră viața Lui și din viața Lui viața noastră. Dacă folosim o imagine medicală în Liturghie se petrece un fel
de dializă, Iisus ia asupra Sa sângele, care este viața, nostru cel stricat de apostazie și de păcat și ne dă în schimb
numai celor care îl primesc viața celui înviat. Numai primind această taină vom fi martori cu adevărat ai celui
înviat. Numai după Sf Liturghie avem dreptul să spune Hr a înviat, dacă nu de unde a înviat dintre ouă și drob.
Există o singură explicație concretă a învierii, nu e nici mormântul gol care poate fi interpretat în mai multe feluri,
nu sunt nici măcar arătările Lui care s-au făcut celor care cred. Nu s-a arătat Hr nici lui Pilat nici lui Caiafa ci
 250

ucenicilor. Dacă are ucenici se arată dacă nu nu. Ca și un păstor dacă are oi e păstor dacă nu nu. Un profesor dacă
are elevi e prof dacă nu e un cetățean. Această taină nu știm să o valorificăm să o punem în lumină. Am auzit azi
convertirea unui rabin zelos ostil creștinismului și anume Saul din Tars. Cum un rabin f erudit și fanatic pt
iudaismul lui se întâlnește cu Hr cel înviat și devine din persecutor Ap cel mai efervescent și cel mai batjocorit. Iată
un miracol. Dar luni și marți am auzit cuvântarea arhidiaconului Ștefan cea mai lungă din NT. El vede cerurile
deschizându-se și pe Iisus cel înviat primindu-l. din sămânța martiriului lui se naște Ap acesta uimitor al păgânilor.
Cine loveşte în creştini loveşte în Iisus Hr pt că bis este un organism. Dacă loveşti într-o parte a trupului
reacţionează capul. Creștinii și cu Hr fac o unitate atât de strânsă prin iubire. Această unitate dintre creștini și Hr
este de o intuiție fundamentală. Dușmanul Saul a devenit prietenul cel mai mare al lui Hr iar prietenul Simon Magul
din Samaria care s-a dus cu bani la Ap, cu mită. Dacă noi înșine ne facem dușmanii lui Iisus? De ce nu mai rodește
învierea lui Iisus pt că nu mai sunt martori ai ei pt că oamenii nu i se mai deschid. Dar nici bis prin cei ce oferă
acest mesaj nu sunt la nivelul Sf Ap. prin cuvânt și prin Euharistie. Înmulțirea pânilor este singurul semn al
dumnezeirii Mânt relatat de toți Ev. După acest semn vedm umblarea lui Iisus pe valuri spre barca bisericii în care
erau ucenicii. Aici e f interesant că barca bis poate merge fără Iisus și că Domnul preferă să meargă pe lângă
barcă. Al 4 și al 5 lea Semn ultimul al 7 lea este Învierea lui Hr. acum Iisus este la al doilea Paște, pe care l-a
petrecut în Galileea în mijlocul pelerinilor care se hotărau să mergă la Ierusalim. Deja era urmărit pt vindeacarea
slăbănogului. Iar al 3 lea Paște este ultimul. Așa cum ai grijă de mâncarea trupului în fiecare zi tot așa trebuie să te
îngrijești de mâncarea sufletului care vine din cer. Sf Părinți spun că trebuie să ne rugăm mai des decât respirăm pt
că ea este respirația sufletului. Cel puțin în aceste zile ar trebui să trăim ca și Ap. pt că nu poți spune că îi cinstești
pe Ap dacă tu faci invers decât ei. Noi cam așa facem. Învierea DIH este un imens dar și o mare răspundere.

Ioan 6,41-7,1

Sărbătorim învierea DIH timp de 50 de zile, dar lucrul acesta nu înseamnă că după aceea nu mai exită
înviere. Călătorim din 7 în 7 zile alături de Hr cel înviat. E un dar plin de răspundere care trebuie împlinit. Orice
dar este o sămânță care trebuie udată crescută și îngrijită pt a-și da roada ei. Iisus a înviat el însuși fiind El prima
roadă a învierii lumii. Lumea aceasta trebuie schimbată și înnoită în lumina acestei biruințe. Învierea lui Hr ne
spune că nu moartea are ultimul cuvânt. Cel mai mare dușman al nostrum este moartea. Pt că ne este frică de
moarte oamenii fac toate lucrurile rele și bune e adevărat dar mai puține. Pt că ne este frică să nu murim omorâm
noi pe alții, să ne gândim că viața noastră este făcut din moartea altor ființe. iar până la urmă la sfârșit moartea
stăpânește totul. Ori DIH ne spune că nu moartea are ultimul cuvânt ci dragostea Fiului față de Tatăl. Iisus este viu
iar pt cei care știu acest lucru lumea începe din nou. Învierea lui Iisus se transmite numai prin învierea noastră nu
prin învierea altora. Pt că sfinții au înviat pt ei, ei ne ajută prin exemplul lor dar nu pot trăi ei în locul nostrum, să
mănânce în locul nostrum sau să respire pt noi. Sămânța aceasta ar trebui crescută și rodită de către noi. Acum.
Niciun sfânt nu dă dispensă de la întâlnirea vie și personal a fiecăruia cu D. Bis este această stațiune de dializă care
vrea să facă această transfuzie a vieții lui D în viețile noastre. Să-I dăm o șansă lui D să-și facă planul prin noi.
Trebuie să mâncăm cuvinte înainte de a mânca o mâncare trupească. Avem 2 tipuri de hrană pt că suntem suflet și
trup. Mâncarea care ne vine din pământ ne duce în pământ, așa fac toate animalele. Noi suntem ceva mai mult decât
animalele, noi cuvântăm vorbim pt că Cineva a vorbit mai înainte cu noi. Suntem ființe din cuvânt, cuvântul este
hrana sufletului. Dacă mănânci cuvinte omenești suntem cu oamenii dacă mâncăm cuvinte dumnezeiești suntem
împreună cu D. cine vine la Bis și primește cuvântul lui D și îl rodește se întoarce în cer. Cine se împărtășește cu
Iisus cel înviat și înălțat la ceruri în slava Tatălui nu poate și nu va rămâne aici pe pământ chiar dacă trupul
nostrum moare și se descompune ca trupul oricărui păcătos sau animal. Azi îl vedem pe primul păgân venit la
creștinism. Învierea lui Hr a făcut un miracol i-a pus pe bogați și pe săraci la aceeași masă având toate în comun.
În lumea aceea sărăcia era f curntă care presupunea sclavie. Dacă nu-ți rodea pământul trebuia să te împrumuți pt
a începe încă o dată ciclul. Dacă și al 2 lea an era secetă te mai împrumutai o dată. Te mai împrumutai o dată și
dacă nici al 3 oară nu avea recoltă ajungeai la închisoarea datornicilor unde erai ținut 3 ani maxim. În acest timp
rudele tale trebuiau să-ți plătească datoriile în caz contrar ajungeai sclav cu familia ta. În imperiul roman jumătate
din populație era sclav. Sclavul nu e servitor care dacă m-a supărat stăpânul îl părăsesc, erai unealta vorbitoare a
stăpânului, nu erai nici măcar om. O altă revoluție a învierii este surparea zidului dintre păgâni și evrei cu acest
 251

centurion Corneliu. La Iisus Hr nu există fii speciali ai lui D toți suntem copii Lui. În Iisus Hr ne vedem ca farați
indifferent că ești sărac sau bogat, că ești învățat sau analfabet. Dacă oamenii în zilele noastre abandonează
creștinismul este pt că noi creștinii nu mai au viața înviată a lui Hr. nu mai sunt lumina lumii și sarea pământului.
Mă dacă și creștinii duc o viață ca și noi se duc în toate vacanțele, în toate cluburile păi care e diferența dintre noi.
Lasă mă că și bis e o poveste pt viața de dincolo și nu are nicio legătură cu viața asta. Ce să trăim învierea lui Hr.
nici creștinii nu își schimbă viața în lumina Învierii. Scopul omului de astăzi e ca să mănânci să bei și să te distrezi,
nu să trăiești o taină de bucurie adevărată. Noi confundăm bucuria cu plăcerea care e egoistă și legată de trup.
Bucuriile sunt ale minții ale sufletului ale unei vieți care trece de orizonturile materialității.x

MIERCUREA SĂPTĂMÂNII A 2 A DUPĂ PAȘTI

Hr a înviat! și toate s-au umplut de lumină Hr a îniat și viețile noastre a celor care suntem în bis sunt pline
de cea mai mare taintă pe care ne-a descoperit-o DIH taina învierii Sale care se face începătură a învierii noastre.
Niciodată nu vom pune suficient de bine în inima noastră taina tainelor care este învierea DIH și care le cuprinde pe
toate. Cum spune Sf Maxim Mătrurisitorul cine știe taina învierii acela știe care este scopul pt care a făcut D toate.
E cea mai cuprinzătoare taină din toate. Sigur că e taina iubirii dintre T F și DS este o iubire atât de mare încât am
văzut că nici moartea nu e mai puternică decât ea. Așa cum ne spune Cânt Cântărilor iubirea este mai puternică
decât moartea. Iubirea este cea care îl scoate pe F din mormânt și îl duce înapoi la Tatăl. Tertulian în anul 200 în
Cartagina spunea că noi creștinii sărbătorim Învierea DIH 50 de zile. Inclusiv Cincizecimea este ultimul act al
învierii DIH. Învierea așa cum ne arată cântările Prohodului începe imediat după acesta prin binecuvântările
învierii. Soborul îngeresc s-a mirat pt că Hr era cu turpul în mormânt dar cu sufletul înviat coboară în fundul
iadului. Primul loc care se umple de puterea învierii este iadul. După 3 zile se înalță pe pământ. Stă 3 zile pt
dovedirea adevăratei Lui morți, după care stă 40 de zile în mijlocul ucenicilor arătându-le cum să-L recunoască în
cele din urmă. Li se arată de mai multe ori pt a face acele exerciții de recunoștere, nu este ușor lucru nici pt Ap. să
înțeleagă cum trebuie să trăiască învierea Domnului pe pământ. Iar după 40 de zile se înalță străbătând cerurile
cele 9 cete îngerești și culminează cu așezarea F de-a dreapta T. Iată că învierea cuprinde iadul pământul cerurile
cerurilor și cuprinde chiar și tronurile Sfintei Treimi. După care trebuie să coboare în mijlocul noastru. Învierea
este o taină totală, universală care nu ne privește numai pe noi cum am crede, ea cuprinde și lumea spiritulă.
Învierea este o mișcare în desfășurare la care Mânt vrea să ne facă și pe noi părtași prin Sfintele Taine în Bis. În
aceste zile Bis trebuie să se transforme într-un laborator la învierii într-o școală. Lucrul acesta ni-l arată textele
Scripturii care ne însoțesc. Ev după In o Ev mistagogică tainică care îl vede pe Iisus în lumina învierii și FA. Care
ne arată cum trebuie să trăim noi învierea. Pt a călătorii cu Hr cel înviat trebuie să mâncăm să știm pe de ros Ev
după In. Ar trebui să trăim taina învierii la fiecare Lit și să știm să comentăm aceste 2 foi de parcurs care sunt Ev
după In și FA. Învierea este o taină explozivă este ca un detonator și multă lume credea că are valoare eshatologică,
adică al sfâșitului lumii. Învierea lui Hr se mărturisește în lume prin noi prin cred noastră prin faptele noastre de
făpturi înviate care știm care este taina crucii a mormântului și a învierii.
E o bucurie să fim în acest sf locaș la 10 zile după ce am primit lumină din lumina învierii DIH. Dar
această bucurie trebuie să știm cum să o ducem cum să o purtăm. Așa cum am avut înainte 40 de zile de asceză de
înfrânare și de curățire pt primierea învierii avem acum 50 de zile de bucurie și nu-I mai ușor de purtat decât
înfrânarea și asceza. Din nefericire lumea confundă bucuria cu plăcerile. Bucuria este un apanaj un privilegiu al
creștinilor. Dacă am învățat să ne înfrânăm 40 de zile trebuie să învățăm să ne bucurăm cu DIH. O bucurie a unei
 252

străluciri neînserate care ne învăluie. Dacă în Postul Mare am fost însoțiți de cartea Fac Pld și Is în săptămâna
pătimirilor cu Ieș Iov și Iz, acuma avem In și FA. Bucuria se trasmite în bis prin AP iar noi să-I însoțim în trăirea
aceasta extraordinară în înflăcărarea apostolică în Iudeea în Samaria și până la marginile pământului. FA ne
prezintă în primele 12 cap viața Sf Ap în Ierusalim care îl are în centru pe Petru. Iar de la cap 12 până la sfârșit ne
pune înainte mătruria extraordinară a Sf Pavel cel întors la creștinism de Iisus cel răstignit și înviat. Dar mai cu
seamă ceea ce arată această carte este viața primilor creștini ca martori ai învierii, trăiau în rug în învățătura Ap în
frângerea pâinii și aveau toate de obște. Învierea lui Hr a făcut din ei o comunitate în adevăratul sens al cuvântului.
În lb gr înviere se traduce prin anastasis și înseamnă sculare de jos. Canonul 20 al Sin I Ec ne spune că în aceste 50
de zile creștinii nu îngenunchează la rug. Nici în bis și nici în casele lor. Prima îngenunchere va fi la vecernia
plecării genunchilor.

Miercurea înjumătățirii praznicului

Vinerea săptămânii a 4 a după Paști

Purtăm și în această săptămână de înjumătățire a praznicului taina învierii DIH în care încercăm să ne
adâncim cu toții. Suntem însoțiți de capitolele centrale ale Ev după In care îl prezintă pe Hr descoperindu-se pe Sine
lumii pe marea esplanadă a templului în ziua cea din urmă a praznicului. Aici în Ev era înjumătățirea praznicului
sărbătorii corturilor. și tot ce zice Domnul are legătură cu ceea ce se întâmpla la acel praznic. Este una dintre cele
mai mari sărbători ale iudeilor în care ei timp de 8 zile locuiau în corturi aducându-și aminte de cele 40 de zile în
care au călătorit în pustie și de darurile lui D revărsate peste ei. Dar și faptul f important că a fi împreună cu D este a
fi în cortul lui D. în cortul mărturiei. După modelul acestu cort s-a construit și templul iar Mânt era în templul
construit de Irod cel Mare. Hr se descoperă pe Sine însuși pt că El este cortul cel adevărat al lui D. zice Domnul cele
ce însetează să vină la Mine și să bea și râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. Nu s-a citit acuma dar liturgic
vom auzi aceste cuvinte la Ev praznicului Cincizecimii. Aceste le spunea cu referire la Duhul Sf. S-a mărturisit pe
 253

Sine ca plin de Duhul Sf. După care spune Eu sunt lumina lumii, pt că în acele 8 zile evreii luminau temple care
efectiv strălucea. După care vorbește despre relația lui cu Tatăl. Acum Hr se descoperă pe sine ca noul templu a lui D
din care țâșnește apa vieții, ca lumină a lumii și mai spune un lucru f important. Dacă veți crede în mine că EU
SUNT. Eu sunt pt un evreu înseamnă ps 117. Eu sunt cel ce sunt YHWH . Iisus Hr se definește pe sine ca D. El
este nu doar apa cea vie, nu doar lumina este mai mult decât atât este Fiu veșnic al Tatălui care este cel ce Este.
Vedem toate aceste etape ale descoperirii Fiului lui D în Iisus Hr noul templu, în care este viața, în care
este lumina și numele de taină a lui D. Prin Înviere firea omenească a lui Iisus devine pt noi sursă de viață, sursă de
lumină sursă de ființare duhovnicească.
Spătămâna aceasta s-a citit cap 10 din FA. care ne arată viziunea lui Petru despre primirea păgânilor. Ar
trebui să citim toate aceste cap la liturghia zilnică din aceste zile nu doar pe sărite, nu doar selective. În lb greacă la
selecție sau alegere se spune erezie. Orice erezie e o selecție și invers. Tebuie luate toate cuvintele la pachet. Vedem
prim păgân care se întoarce la D și care este un soldat. Acest centurion roman primește înștințare de la înger să-l
caute pe un om a lui D care este Petru. Ev iese din limitele iudaismului și se adresează păgânilor. Să nu uităm
niciodată lucrul acesta ce trebuie să fim noi creștinii: soldați ai DIH, martori ai învierii. O spune Sf Pavel o vedem și
din faptul că primul păgân care se întoarce la Domnul este un soldat. El înțelege că D este comandantul și un
commandant ordonă iar ordinul nu se discută ci se execută întocmai și la timp. și mai important este faptul că
soldatul nu-și mai aparține, nu mai are viață personală cel puțin când este în misiune. La fel un creștin aparține celui
care l-a mântuit, celui care l-a răscumpărat celui care l-a reînviat. Nu putem fi creștin dacă nu suntem și martori ai
celui Înviat. Dacă zicem binecuvântată este împărăția noi trebuie să ne comportăm ca și soldații. Creștinismul
nostrum trebuie să fie caracterizat prin disciplină prin gravitate și seriozitate. Cu aceste lucruri să călătorim cu
descoperirea lui Iisus cel înviat și cu disciplina centurionului Cornelui acum și veac.
Suntem la șcl învierii, avem ca manual Ev după Ioan și FA.

Iată-ne cu mila Domnului și cu neputințele noastre la ceas de înjumătățire. Așa cum ne-a pregătit deja
troparul pe care l-ați auzit la slujba de dimineață suntem în zi de praznic. Ziua de astăzi în vechime era prăznuită de
toți creștinii, are tropar irmos special. Ne aduce aminte că suntem la mijlocul perioadei dintre praznicul Învierii DIH
și al Pogorârii Duhului Sf. Știm în cele din urmă care este scopul învierii DIH. este acela de a birui moartea iar
moartea o biruie puterea dragostei în Dumnezeu, este puterea Duhului Sf. acest Duh Sf pe care Iisus l-a trimis peste
Apostoli iar la Cincizecime îl transmite tuturor ucenicilor lui care erau în jur de 150. Duhul Sf este darul lui Iisus Hr
cel înviat. Ne aflăm la jumătarea Ev după In care este foaia nostră de parcurs în această călătorie binecuvântată de la
înviere la umplerea de Duhul Sf. acesta este scopul nostru al creștinilor să devenim copii ai Învierii și oameni plini
de Duh Sf. al învierii și al înnoirii. Ev este o unitate întregă este un organism pe care trebuie să o înțelegem în
întregime nu pe sărite. Ev după In ajunge la un punct de cotitură în care vedem că descoperirea DIH către Israel se
face în mod direct în mod public, ceea ce naște reacții diferite și controverse acide. Poporul dorește să îl primească
însă leaderii religioși se înverșunează și pun la cale uciderea Lui. Ev după In ne arată că Iisus încă de la început se
pregătește pentru aceasta, lumina se află în întuneric care vrea să o cuprindă dar nu reușește. Întunericul acestei lumi
vrea să stingă lumina lui D. lumina pe cât luminează pe atât de mult se aglomerează în jurul ei norii ostilității și ai
urii. Să ne aducem aminte de Ev după In care se deschide cu mărturia lui Ioan Bot. Iisus vine cu 2 săptămâni înainte
de Paște este botezat din către Ioan, după care merge la Ierusalim la primul Paște ia un bici de ștrenguri, răstoarnă
mesele schimbătorilor de bani și este întrebat: Cu ce autoritate faci tu acestea? Care este semnul pt care faci acestea.
Iisus răspunde veți dărâma templul acesta și în 3 zile în voi zidi la loc. Iisus amintește de un nou templu care este
trupul lui. după aceasta se întoarce în Galileea. Viața evreilor credincioși pendulează de 3 ori pe an între Ierusalim
și casele lor asemenea unei maree. De 3 ori e an toți bărbății lui Israel să se arate în fața Mea zice Domnul la templu.
Praznicul Paștelui al eliberării, praznicul Cincizecimii al dării legii pe muntele Sinai și cel mai mare praznic al lor
care este sărbătoarea corturilor. D a vrut să locuiască în mijlocul poporului să și de aceea poruncește să i se
construiască un cort. Mergea D împreună cu poporul său într-un chip uimitor. Ziua era sub forma unui nor care îi
apăr iar noaptea asemnea unui stâlp de foc.
 254

MIERCUREA SĂPTĂMÂNII A 6 A DUPĂ PAȘTI

In 6, FA 13

Cu Ev după Ioan ne arată semnul minunat pe care l-a făcut DIH a înmulțirii pâinilor. Este un episod pe care
îi întâlnim la toți ev. Aceasta arată însemnătatea lui pentru înțelegerea tainei Mântuitorului. Evenimentul s-a
petrecut în Galileea iar Ev Ioan ne spune mai mult despre ce s-a petrecut în Ierusalim în jurul Templului la marile
sărbători. Hr înmulțește 5 pânișoare de orz săturând 5 mii de bărbați și din care au rămas 12 coșuri de firimituri.
Aceste cifre se pot interpreta și ca simbol. Nr 5 cinci cărți din Torah scrisă de Moise. Iar nr 12 coșuri ne aduc
aminte de cele 12 seminții ale lui Israel. Hr nu e doar un simplu învățător care dă doar cuvinte oamenilor iată că El
și mâncare fizică oamenilor. El este și hrănitorul oamenilor ca un păstor care hrănește oile pastorație. Hr este
păstorul cel bun care își dă viața pt oile sale. Are loc aici o protoeuharistie. Hr prefigurează jertfa Sa puterea
hrănitoare care ne vine din jertfirea și învierea Lui.
Am auzit și un pasaj din FA cap 13, care îl arată pe Ap Pavel predicând pentru prima dată în Antiohia. prima
călătorie misionară în care a plecat împreună cu Barnabă în puterea învierii DIH. Învierea stă pe jertfă ea ne
hrănește sufletele și trupurile noastre, ea ni se dă pentru a o transmite mai departe. Învierea nu avem voie să o ținem
pt noi fie că suntem clerici sau monahi sau credincioși. Învierea trebuie să iradieze să se transmită. Așa cum ne sunt
astăzi propuși ca model Pavel și Barnaba în prma lor călătorie misionară. Vedem că sunt primiți cu exaltare de
păgâni și de iudei sunt respinși din sinagogile lor. În Listra scoală un olog din naștere. Vedem mesajul învierii care
în grecește anastasis înseamnă ridicare. Ologul acesta este simbolul tuturor celor căzuți în păcat pe care puterea
învierii DIH în ridică. Păgânii vor să- zeifice îl face pe Pavel Hermes iar pe Barnaba Zeus. Ap le spune să nu se
închine lor pt că nu ei au făcut minunea cu puterea lui Hr cel Înviat.

Ioan cap 10

Facem călătoria aceasta minunată cu Iisus cel înviat în nădejdea Duhului Sf însoțiți de minunata Ev după Ioan
pe care l-am pomenit și uimitoarea carte a FA. Repte pt a ne da bine seama care este înțelpciunea Sf Părinți este
aceea că nu putem să rodim darul învierii DIH fără aceste 2 călăuziri. Nu știm cine este Iisus Hr cel înviat dacă nu
ne deprindem cu tainele Ev după In și nu știm ce înseamnă să aparții lui Hr cel înviat dacă nu parcrugem FA. Pt că
asta a fost dovada a învierii cea mai concretă. Că Ap și-au schimbat viețile și apoi i-au convins pe mii de oameni în
condiții dramatice de refuz și ostilitate de a-și schimba viața în puterea Duhului Sf. Noi astăzi acum ar trebui să fim
în fața lumii dovada învierii lui Iisus Hristos. Oare a cui demonstrație suntem noi. Dacă ar veni cineva în mijlocul
nostru și ar vedea cum acționăm cum ne mișcăm ce spunem înainte și după Lit nu ar crede că Iisus a înviat ci
suntem la o comemorare romantică istorico sentimentalistă. Toată această indiferență a noastră ne costă. Dacă
lumina învierii nu trece prin noi la alții această lumină se transformă în întunericul și blestemul nostru. Cuvintele pe
care le auzim aici sunt binecuvântare dacă le primim cu toate ale lor dar ele se transformă în judecata noastră care
e deja în mijlocul nostru. Dar și judecata dacă e de la D ne duce la El. Toate aceste cuvinte pot să fie și luminarea
noastră și inspirația noastră pot fi și ridicarea și transformarea noastră dar pot fi și judecata noastră. Din păcate
 255

trec sărbătorile peste noi vin altele și noi rămânem aceeași. Aproape trec toate trecem și noi dar tot la fel rămânem.
Ca și în vechiul Isral care trec degeaba trec pe lângă acest popor, care în loc să-i ducă la întâlnirea cu D îi duc la
refuzul lui D. Îl vedem pe Iisus la săbătoarea corturilor ca un evreu credincios care este prezent la toate marile
sărbători ale neamului său. Este de sabbat, la sărbătoarea corturilor și la sărbătorii înnoirii templului. Iisus a venit
la aceste sărbători pt a le arăta că speranța oricărei zile de sărbătoare este întâlnirea cu D. la aceste zile Iisus le
arată practic că este apa vieții, lumina lumii prin semne sau minuni. Vindecare orbului care este o speranța pt
Israel de a ieși din învârtoșarea inimii de a-și schimba inima și mintea ca și orbul care le face pe toate acestea și-L
mărturisește pe Iisus Hr că este lumina lumii. Dar în același timp reacțiile acestu orb provoacă ostilitate și
excludere din partea conaționalilor săi. Răspunsul la această excluderea poporului este în aceste pilde a bunului
păstor a ușii a păstorilor nesimțiți și nepăsători care sunt leaderii lui Israel. Un păstor nu mai are viață personală
este legat de oile lui se scoală și se culcă în funcție de oi. Este în serviciu oilor lui mai ales în Orient, unde pâlcurile
de iarbă sunt la km distanță la fel și apa. Pt că poți merge într-o călătorie fatală oilor, să fi secat apa sau să se fi
uscat iarba. Pe drum dai de tâlhar care vor să-ți risipească oile, la fel și de animale prădătoare. Îndeletnicirea
pastorală este una periculoasă aspră și neîndurătoare. Viața păstorilor este una de sacrificiu și de slujirea până la
capăt a unor animale care depind total de tine. În spatele aceste imagini este o mare profeție mai ales acum când
Bis îl prăznuiește pe Isaia Ev Vt. Cu 7 sute de ani îHr. Vizionarul pătimirii și crucii lui Hr, a nașterii din fecioară.
Care a plătit după 50 de profeție tăiat cu fierăstrăul de Manase, fiul lui Iezechia cel pe care îl spera ca rege
mesianic în Israel. Când evreii au auzit aceste pilde aveau în minte cap 34 din profeția lui Iezechiel. Păstorul
poporului lui Israel se face D însuși. Atunci când regii preoții pradă oile ce spune D mă voi pogorî și mă voi face Eu
păstorul poporului meu. Acum se întâmplă toate lucrurile aceste. Ca în timpul lui Moise când D s-a făcut apa lui
Israel, pâinea și lumina lui, acum se face păstorul și conducătorul lui Israel. Care sunt criteriile adevăratului
păstor? Este cel pe care oile îl cunosc și el le cunoaște pe fiecare oaie pe nume. Este o relație de intimitate, o relație
de solidaritate profundă. Păstorul cel bun suferă pt oi, îi pasă de ele, le dă de mâncare și moare pt oi. Asta spune
DIH își pune viața pt oile sale. și își descrie destinul lui. Păstorul cel bun nu moare numai pt oile din staulul acesta
adică a lui Israel ci și pt păgâni.Și va fi o singură turmă și un singur păstor, deci toată umanitatea nu doar Israelul
are un singur păstor care este Iisus Hr. Asta-i criteriul dacă nu ești în stare să dai de mâncare să te sacrifici chiar
să mori fără să fi plătit nu ești păstor ești un nămăit care te păstorești pe tine însuși. Asta-i criteriul dacă vrei să fi
cu adevăratul păstor în adevăratul staul. Acesta este răspunsul dat de Iisus leaderilor lui Israel. Iar în finalul acestui
cap al 10 lea care se termină cu părăsirea templului. Mai apare la sărbătoarea înnoirii templului era iarnă la
sfârșitul lui decembrie Hanuca. Acum este în templu iar descoperirea Sa este tratată cu ostilitate dramatică pt că
leaderii vor să-L lapideze acuzându-L de blasfemie. Domnul părăsește templul se retrage dincolo de Iordan în locul
unde boteza Ioan, în locul de unde începuse vestirea Împărăției Cerurilor. Se va întoarce în Ierusalim pt învierea lui
Lazăr și ca să-și pună viața pt oile Sale. Hanuca este o sărbătoare mai recentă cu 200 de ani înainte de Iisus. În 167
îHr regii greci păgâni din Siria au vrut să-i deznaționalizeze și au interzis tăierea împrejur au profanat templul au
pus statuia lui Zeus și au tăiat porci, făcând un templu păgân. A fost o încercare de a elimina religia lui Israel. Fiii
unui pr frații Macabei frații ciocanele au produs o insurecție cu succes împotriva grecilor, au recâștigat Ierusalimul
în iarna anului 164. Atunci au resfințit tempul, au găsit o singură canistră cu untdelemn care ajugea la sfeșnic pt o
singură zi dar a ținut timp de 8 zile. Această sărbătoare coincide cu Crăciunul nostru, aprind în fiecare seară câte o
lumânare în amintirea înnoirii templului. Triumful monogamiei asupra idolatriei. Reaprinderii luminii și a jertfelor
templului. Iisus este în porticul lui Solomon colonada dinspre răsărit a esplanadei și este întrebat până când ai să ne
scoți sufletul spune-ne exact ești tu Mesia sau nu. Câte semne mai vreți. Nu sunt simpul Mesia un rege mesiani sunt
trimisul Tatălui cu care sunt una. Sunt mai mult decât Mesia. V-am spun cu câteva săptămâni înainte eu sunt
păstorul lui Israel. Mai citiți odată Iez 34. Acum se vede că această ultimă descoperire i-a tulburat. Vedem că
oamenii nu se bucură de D. pt că noi trebuie să ne schimbăm. Dorința noastră secretă este ca D să stea acolo sus să
ne dea diferite daruri dar să ne lase în pace. Prezența lui D ne solicită ne provoacă dar noi nu vrem să ne schimbăm
mai bine îl calomniem sau îl omorâm ca evreii. Iisus nu este acceptat pt că viața lui Israel nu a vrut să se schimbe, la
fel ca și de noul Israel care răspunde la prezența lui D prin absență. Vine păstorul dar oile sunt în altă parte. Așa
răspundem și noi la oferta de dragoste a Domnul.
 256

Ioan 11,47-57; 12,17-50

Miercurea următoare se împlinesc 40 de zile și praznicul Învierii DIH în prăznuirea aceasta pascală se
încheie. Suntem în zi de Paște și sărbătoarea Înălțării este tot prelungirea învierii care se termină cu sărbătorea
Cincizecimii când Hr ca om adevărat ajunge înaintea tronului Presfintei Treimi. Atunci se încheie și jertfa
Mântuitorului când sângele său este adus în fața Tatălui ceresc în Sfânta Sfintelor unde se face împăcarea dintre D
și popor. Iisus Hr cu puterea jetfei și a învierii Sale urcă necontenit umple pământul și cerul cu puterea de viață
făcătoare a învierii și a dragostei Lui. Călătorim cu această călăuzire înțeleaptă pe care ne-o oferă Sf Părinți ai Bis
noastre cu Ev după In și cu FA, care ne arată cum se rodește învierea lui Iisus. Ne aflăm înaintea Sinodului
Apostolic și a deciziei pe care trebuie să o ia în puterea Duhului Sfânt. Să deschidă ușile bis și păgânilor. Noi tot
spunem neamurile dar nu sunt neamurile tale. Căci și neamurile păgâne sunt moștenitori ai aceleiași făgăduințe
cum ar spune Sf Pavel. Asta este puterea învierii că Iisus Hr nu a înviat doar pt poporul evreu ci pt toate umanitatea.
Învierea e și pt păgâni dar nu ca să rămână păgâni. Învierea a venit să ne schimbe adică să facă din toți oamenii
copii ai lui D. Iisus este repudiat de leaderii lui Israel dar este căutat în schimb de greci. Pt lumea antică era de
neconceput ca evreii monoteiști să stea la masă cu păgânii politeiști. Nici păgânii nu voiau să steta cu un popor
ciudat și straniu care se automutilează și care au obiceiuri bizare. Învierea Domnului face din cele două una. Acuma
se încheie așa numita Carte a semnelor odată cu cap 12. După care din cap al 13 Iisus intră în taina pătimirii și a
învierii Sale. Sunt ultimele sale zile ultima sa săptămâna este taina Paștelui DIH. Deși a făcut atâtea semne tot nu
credeau în el. Aceste 7 semne sunt făcute public de Iisus timp de 2 ani și ceva. Primele 2 semne le face în Galileea
este nunta din Cana și vindecarea fiului unui demnitar împărătesc. La Paște merge la Ierusalim unde îl vindecă pe
slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda. La al 2 lea Paște rămâne în Galileea și nu mai merge la Ierusalim unde era
căutat face 2 semne înmulțirea păinilor și mersul minunat pe mare după care vine la sărbătoarea corturilor toamna
ține cuvântarea despre apa vieții vindecă orbul din naștere. Mai vine o dată în Ierusalim iarna de sărbătoarea
înnoirii templului Hanuca, are o ultimă confruntare când este pe punctul de a fi linșat și omorât cu pietre. Iisus face
aceste semne în puterea dragostei și a unirii sale cu Tatăl, Eu și cu Tatăl Meu una suntem. Iisus se retrage la 2 zile
de mers de locul unde boteza Ioan. De aici se întoarce la Betania pt a face al 7 semn care este învierea lui Lazăr.
Reacțiile la acest semn sunt diverse poporul îl acceptă iar leaderii plănuiesc eliminarea lui. Iisus se ascunde, pleacă
dincolo de Iordan după aceea se întoarce pt învierea lui Lazăr iarăși pleacă în Efraim în N Ierusalimului, un fel de
vaț ascunsealea. Și vine la ultimul paști în momnetul critic care este Ceasul Lui ca să fie ceea ce a profețit Ioan
Botezătorul. Cuvântul semn este un cuvânt cheie el ne aduce aminte de cartea Ieșirii. Moise și Aaron sunt trimiși de
D în fața lui faraon și le spune: fă-le semne ca să se întoacă la D și să asculte de Mine. Faraon se învârtoșează și pt
acele semne vin cele 10 judecăți. Când D vine cu oferta Lui noi îl evacuăm. Eu am venit ca lumină dar voi ați
preferat întunerul ceea ce spune profetul Isaia 51 -52. Această trimitere la Isaia ne arată că D ne trimite pe Ebed
Yahwe. Is 6 vedenia din templu cu serafimii. Dacă ai văzut slava Mea și pe serafimii care îmi cântă Sfânt Sfânt într-
o lume de ticăloși și de nesfinți ciocnirea dintre cele 2 realități este distructivă. Acum te trimit ca profet să le spui să
orbească în continuare să surzească în continuare și să se împietrească inima lor. Până când spune profetul? Până
când dumbrăvile se vor tăia până când toată Iudeea va fi mimicită și până când dintr-o rămășiță care înseamnă 1
din 10 va încolți și va rodi. Aceste sunt cuvinte de judecată a lui Isaia pe care Iisus îl invocă de 3 ori. Spune
Domnul Eu nu am venit să judec lumea am venit să o mântuiesc chiar și de păcatul respingerii Mele ori asta se va
întâmpla pe cruce. D are răbdare cu poporul evreu dar imperiul roman nu, iar asta se va întâmpla peste 40 de ani.
Dacă nu ați primit Ev Mea atunci primiți măcar moartea mea și sângele Meu. Într-o generație se vor întâmpla toate
adică 40 de ani. D face semne și cu poporul ales și cu noi toți. Mă nu merge pe drumul acela pt că dacă mergi
ajungi în păpastie, ca și semnele de circulație pt a evita accidentele. Urmează marele semn al 8 care este răstignirea
și învierea Domnului. astăzi 11 mai Sf martir Mochius care a fost un soldat roman executat în Bizantion în timpul
împăratului Dioclețian. În 11 mai 330 împăratul Constantin care a reconstruit colonia grecească a Bizationului
dându-i numele lui de Constantinopol avându-l ca Sfânt protectori pe Mochius. Ați auzit troparul care ne spune că
orașul lui Constantin se închină Maicii Domnului și se bucură că este sub protecția acesteia. Unde e cetatea asta
acum este capitala altui popor care nu este creștin. Nu cade numai Ierusalimul cel vechi cade și Sionul cel nou al
ortodocșilor Sfânta lor Sofie este muzeu. Dacă creștinii nu tăriesc așa cum trebuie cum ne spune Hr pierd și
Constantinopolui pierd și ce li se pare că au. Poporul evreu sărăbătorec și distrugerea tempului în august se adună
 257

la sinagogă și cântă din plângerile lui Ieremia considerând că Domnul a dat Domnul a luat. Noi nu avem în 29 mai
o sărbătoare în care să se scrie în calendar ziua în care pt păcatele noastre am pierdut Constantinopolul cetatea
MD. Nu am avut acest curaj. Dacă nu avem această virtute pe care ne-o arată numele lui Constanti care s-a mutat l
a Domnul în ajun de Rusalii. Constantin înseamnă cel constant cel statornic. Dacă nu avem statornicia și constanța
și persevereță bă toate se iau de la noi, de la mine bă vei pierde și biserică și parohie și familie. Dacă nu ai această
perseverență adio tot ce ai, poți să faci tu ce vrei. În Ev de astăzi Iisus care este Dumnezeu Fiul se ascunde de vreo 3
ori de poporul lui, un lucru îngrozitor. Ceea ce înseamnă că Dumnezeu nu e obligat să rămână cu poporul lui. Când
apostazia când ostilitatea și păcatul se aglomerează D se retrage de la noi, iar lucrul acesta l-a văzut profetul
Iezechiel care a văzut cu 10 ani înainte de distrugerea lui Nabucodonosor cum Slava lui D s-a oprit pe Muntele
Măslinilor care este muntele judecății după care pleacă cu prima grupă de exilați la Babilor. Să dea D să primim
aceste lecții și să acționăm în consecință în puterea Învierii și a Duhului Sfânt. Amin.

DUMINICA A VI DUPĂ PAȘTI

Miercuri se împlinesc 40 de zile de la învierea DIH și avem slujbă specială. Ne vom strădui că marți de la
ora 10 și până după ora 12 vom face din nou rânduiala din noaptea de Paști. Suntem la sfârșitul acestei perioade cu
Iisus cel răstignit și înviat. Învierea lui Iisus Hr nu e o speranță a unei post existențe dicolo de lumea aceasta.
Învierea Domnului este o forță dată celor care cred în numele Lui să schimbe fața acestei lumi. Învierea lui Iisus
trebuie să ne facă în stare să facem din pământ cer. Ap au pus bazele schimbării unei lumi întregi fără frică cu mult
curaj. Învierea lui Iisus Hr este o misiune este o trimitere un întreg program de aceea este în actualitate
permanentă. Învierea lui Iisus ne pune la lucru, așa cum le-a spus și ucenicilor la Înălțarea sa cu trupul la cer. Ce
stați și vă uitați la cer da-ți drumul la lucru în imperiul roman. Învierea nu se trăiește în revelie dacă nu facem
învierea încă de acum nu vom avea parte de învierea cea bună. Azi vedem un episod al unui semn uimitor al
Domnului Iisus prin care ne spune cine este El cu adevărat. Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer atunci
trebuie să o mâncăm, acum la sărbătoarea corturilor spune Eu sunt lumina lumii și dovedește practic cum pot
oamenii să vadă acesastă lumină. Nu este vorba de lumia soarelui, care este importantă și ea. Am auzit în noaptea
de paști despre ce lumină este vorba: la început era cuvântul și cuvântul era la D și D era cuvântul. și cuvântul era
viață și viața era lumia oamenilor. Omul nu e numai trup el este și suflet dar este și cuvânt. Că trup și sânge și
suflare au și animalele omul mai are ceva ce nu au decât îngerii omul are cuvânt. Iisus face această vindecare
spectaculoasă a vindecării unui orb din naștere. Acest orb închipuiește poporul lui Israel dar prin extensie ne
închipuiește pe noi toți. Căderea noastră doar în lucrurile materiale incapacitatea noastră de a vedea dincolo de
lucrurile vizibile ne aseamănă unor orbi. Ochiul minții sau a inimii noastre poate să fie atât de atrofiat încât să
credem că nu există. Vindecarea orbului este o nouă creație. Nu ai avut orbule ochi ți-i fac Eu. Gesturile pe care Hr
scuimpă face lut unge cu pământul amestecat cu apa din El și cu suflarea Lui și îi face din nou sunt aceleași cu
gesturile pe care D le-a făcut atunci când l-a creat pe Adam. Respirația lui D devine repirația noastă. Este o nouă
facere a omului și mai mult decât atât. Unge ochii orbului și îl trimite la bazinul Siloamului și atunci ai să vezi.
Minunea asta seamănă în sens invers cu vindecarea paraliticului de la scăldătoarea Vitezda undeva la N de templul
cel sfânt. Bazinul Siloamului este în S tempului, spală-te în apa trimisului lui D adică a Mea că El este trimisul
Tatălui și dacă te speli în această apă ți se vor deschide și alți ochi. Această spălare este echivalentul unei nașteri
din nou echivalentul unui botez. Orbul se spală se unge ca și în taina Sf Botez prin care câștigă ochiul inimii și a
minții. Orbul trece prin toate fazele. Minunea cea mare nu este faptul că vede cu ochiul trupesc ci faptul că vede cu
ochiul credinței, îl vede pe Iisus mai mult decât un simplul om vede mai întâi că este profet și apoi că este D. cum un
om care să primească lumina o primește mai întâi ca lumiă fizică și apoi vede lumina nevăzută a lui D care arde în
permanență care este ca rugul lui Moise ce ardea și nu se mistuia. Și cu lumina nu e cum credem noi pt cei care nu
știu să o primească ea se transformă în judecată. Lumina înseamnă despărțire, când D a făcut lumina apare și
întuneriucul. De aceea spun Părinții cea mai dureroasă experiență. Ca un proiector aruncat asupra noastră și ne
 258

vedem dintr-o dată în toată hidoșenia noastră. Întâlnirea noastră cu D este devastatoare pt că ea scoate în evidență
întunericul din noi. Lumina înseamnă vibrație. Dacă e prea mică noi nu o sesizăm iar dacă e prea mare ne orbește.
Lumina Mea este o judecată a acestei lumi. Care este orbul atunci cel vindecat de nevedere fizică sau fariseii care
nu vedeau semnul Fiului Omului atât de evident. D face din nevăzători văzători copii ai iubirii pe când noi oamenii
facem tocmai invers, din ceea ce vedem facem prilej de orbire. Dacă ați fi orbi păcat nu ați avea pt că nu ați fi văzut
minunea dar tocmai pt că spuneți noi vedem păcatul vostru rămâne. Să mulțumim DIH pt darul acesta minuat al
luminii și să-i promitem că vom fi copii ai luminii. Amin

Odovania praznicului Învierii DIH

Hr a înviat. Iată-ne și în încheiere și deplinătate de praznic, 40 de zile am trăit în această minune continuă care ne-a
oferit șansa de a fi pe pământ la școala învierii să fi pe pământ ca și în cer. 40 de zile de înălțare din taină în taină o
perioadă cu adevărat binecuvântată în care ne adâncim în această minunată taină. E o zi în care retărăim toată
această uimire care ar trebui să fie trăită de toată umanitatea cu înfiorarea minții și anume că Iisus este viu că
moartea nu mai are stăpânire asupra Lui că El cu moartea pe moarte călcând a răsărit din mormânt și dă tuturor
celor care cred în El viața cerului trăită pe pământ. Vor urma zile împreună cu Iisus Hr cel înălțat zile împreună cu
Duhul Sfânt. Să nu credem că odată cu înălțarea Sa Iisus ne părăsește ea este făcută pt a fii și mai deplin în mijlocul
nostru, nu este o desprțire pt că omenște vorbind Iisus Hr nu ni se mai arată însă în Duhul Sfânt El este și mai
prezent este și mai adânc intrat în făptura Ap și a Bis. Ceea ce primim prin taina înălțării este faptul că noi suntem
fețele noi suntem chipurile lui Iisus Hr cel înviat și înălțat la cer. De aceea El se retrage și nu se mai atată în chip
văzut pt ca fețele noastre să fie fața lui mâinile noastre să fie mâinile Lui, picioarele noastre să fie mâinile Lui
inimile noastre să fie inima lui până la sfârșitul veacurilor. Noi copii lui Iisus cel răstignit și înviat. Lucruri pline de
răspundere. Învierea lui Iisus este un dar, însă orice dar care ți se face este pt a ne pune la lucru pt a ne mobiliza.
Încheiem acest parcurs duhovnicesc pt a ni se deschide altul, acuma se închei prima parte a Ev după In așa numita
Carte a semnelor. De acum Ev lui Ioan intră în Cartea slăvirii lui Iisus care se face prin cruce și prin înviere. Ce
lucruri adânci care sunt ca un rezumat știind Iisus că a venit ceasul Lui i-a iubit pe ai săi până la capăt și s-a așezat
la masă și-a pus ștergarul intrând astfel în taina chenozei. Acestea sunt ultimele Sale cuvinte un testament unic.
După aceea ține profundele cuvântări de despărțire pe care le vom auzi până la Cincizecime. Ev lui Iisus este o
somație nu este o învățătură care să ne gâdile auzul. Umblați în lumină până o mai aveți nu preferați întunericul.
Preferați viața în locul morții preferați lumia și nu întunericul. Totată Ev se rezumă în pilda găruntelui de grâu și în
aceste cuvinte cine își iubește sufletul îl va pierde iar cine îl dă pt Ev acela îl va câștiga. Asta e cel mai mare câștig
când știi să pierzi totul pt D. am călătorit cu Domnul cel înviat nu ne vom despărți niciodată de El nici la înălțare și
nici după pogorârea Sfântului Duh. Amin.

Vinerea săptămânii a 6 după Paști

Am avut înălțarea DIH, a fost o despărțire specială așa cum ne spune Ev care le-a dat Ap o stare de mare
bucurie. O despărțire care în loc să le dea Ap o stare de tristețe sau de nostalgie în mod paradoxal le dă ucenicilor
o mare bucurie. Și aceasta este un semn că suntem alături de DIH, numai la D toate acestea sunt cu putință. Doar D
poate să facă din moarte viață sau din întuneric lumină din întristare bucurie. Noi oamenii face exact invers din
lumină întuneric din viață moarte și din bucuria duhovnicească de a trăi întristare. Noi împrăștiem în jurul nostru
valuri de ură de invidie și de întristare. Taina înălțării are mai multe trepte. Inclusiv învierea anastasis înseamnă
sculare înălțare chiar în seara de înviere Hr se și înalță din adâncurile iadului pe pământ iar înălțarea se numește
 259

anafora. Iar după 40 de zile se înalăță la cer ca Arhiereu veșnic și spune textul grecesc analesis adică o luare înapoi
și nu se va mai întoarce decât ca judecător. Ap din păcate au căzut examenul de la școala învierii și înălțării unde li
s-a dat subiectul despre eshatologie. Iisus este luat de la noi însă este mai prezent în noi decât dacă am fi fost
prezent atunci în vremea sa. căci nu e ceea ce credem noi. Dacă pierdem pe cinva drag care nu mai este prezentă în
mijlocul noastru jale și întristare mare. Dacă ți-au murit părinții sau prietenii sau fiu. Noi credem că numai prezența
fizică a unei persoane este prezența lui reală. La fel ar fi vrut ucenii poate să-L aibă pe Iisus Hr exact ca și înainte
de răstignirea sa. Mergând împreună cu El călătorind cu ei mâncând și bând cu ei. Ca și cum ar fi singura prezență.
Există o prezență mai adâncă și care este în absența fizică. Iisus Hr este mai prezent acum când s-a luat de la noi în
orizontul acesta văzut decât cum este prezent acum în Duhul Sf și este prezent nu în mijlocul nostru, nu este între noi
ca un învățător sau ca un furnizor. El este prezent în Duhul Sf în noi înșine. Și dacă vrem să-l avem pe Iisus Hr în
noi înșine nu avem ce să facem decâ ce ne-a spus Hr în mare cuvântare de despărțire care în Ev după In este foarte
amplă. Zice Domnul că mai de folos ne este nou să meargă de la noi din orizontul acesta a prezenței fizice. Dacă
păziți poruncile Mele să ne aducem aminte de cuvintele lui în care este viața lui Hr. dacă puneți în practică cuvântul
Meu care se rezumă la dragoste, dar nu orice fel de dragoste ci o dragoste până la moarte. Să vă iubiți unii pe alții
cum v-am iubit Eu, adică până la moarte până la sacrificiu până la capăt. De aceea moartea din iubire este înviere
și de viață făcătoare. Nu este vorba despre o iubire din cuvinte declarativă, nu vorba de o iubre sentimentalistă.
Iubirea e importantă nu pt că e sentiment ci pt că e adevăr. Paraclet noi am tradus sentimental afectiv cu
mângâietorul. Care să ne consoleze că suntem triști că suntem orfani să ne îmbrățișeze. Duhul Sf este duhul
adevărului. Un alt sens este: cel pe care îl chemi să stea lângă tine ca ajutor într-un proces. Te apără atunci când
ești acuzat și este procur atunci când ești pârât pe nedrept. Cu Duhul Sf ne aflăm într-un proces. Procesul lui D cu
lumea și al lumii cu D. procesul lui Iisus continuă. Adevărul dă pe față minciuna, lumina dă pe față întunericul.
Dacă suntem ai lui D suntem în conflict cu lumea care are alte valori. Hr în Duhul Sf vine în noi. Ce frumos spune
mă duc în templul Tatălui meu ca să vă pregătesc vouă sălaș. și pe de altă parte spune cine va păzi cuvintele Mele
ne vom pogorî Noi și ne vom face sălaș în el. Iată suntem mai fericiți ca în noi să-și facă prezența întreaga Sfântă
Treime.
 260

DUMINICA A 27 DUPĂ RUSALII A VINDECĂRII FEMEII GÂRBOVE A 4 A DIN POSTUL NAȘTERII

DOMNULUI 2017

Mai sunt puține zile aproape 2 săptămâni după care vom fi cu toții iarăși în fața peșterii, a tainei aceasta minunată
dar în același timp înfricoșătoare a unui D care sărăcește pt noi ca să ne îmbogățească pe noi. Un D mare care se
face mic pt ca să ne facă pe noi mari, cei care am crezut că suntem mari dar de fapt suntem mici. Aceasta e taina noi
suntem mici dar ne credem mari, iar D este mare pt că se face mic. Aceasta este taina iubirii care ne atrage și ne
îndeamnă să facem aceasta călătorie binecuvântată care se apropie de puncutul final pt care ne pregătim. Nu putem
primi o taină dacă nu ne pregătim, nu putem ajunge la o țintă dacă nu călătorim. Acesta e sensul acestei perioade de
pregătire și călătorie. Ea pune la încercare fidelitatea noastră și stăruința noastră. Capacitatea noastră de a-L
însoți și a fi împreună cu DIH. Toată Ev și viețile sfinților ne arată că D vrea să fie împreună cu noi. Marea
problemă suntem noi care nu vrem să fim împreună cu El, sau dacă vrem să fim împreună cu El vrem nu cum vrea
El ci cum vrem noi. Toate aceste taine pt care ne pregătim prin post s-au făcut în uitare, în singurătate, și în
indiferență. Iisus fine să se nască în lume în indiferența lui Israel și a lumii întregi. Noi creștinii trebuie să arătăm
interes acolo unde alți au arătat indiferență și ostilitate și ură și violență. Știm că nu doar în jurul lui Iisus adult s-au
adunat norii urii și ai respingerii. Dar și la taina Betleemului. Irod a primit vestea nașterii cu arme, sulițe și gărzi.
știm că au curs lacrimi și sânge în taina Betleemului. Chiar și pruncul Hr nu este iubit. D se face plăpând se face
vulnerabil se face slab cel atotputernic. Cu toate acestea tocmai pt că e D împotriva Lui se asociază oamenii. Acest
prunc nu e primit nu pt că e prunc ci pt că e împărat. Iar noi oamenii dorim împărățiile noastre, vrem să avem
stăpânire noi înșine pe lumea în care D ne-a pus iconomi. Am auzit în ultima pildă a cine ce au zis oamenii: nu vrem
ca acesta să fie peste noi nu vrem un împărat, nici măcar din cer. Pt că dorința noastră perversă și ticăloasă este ca
noi să fim împărați peste o lume care nu e a noastră, pe care nu noi am făcut-o. Hr vine în lume ca să ne convingă
că împărăția sa e altfel decât împărățiile acestei lumi, este o subminare a însăși ideii de împărăție așa cum o
înțelegem noi. Care împărat vine în lumea aceasta slab sărac umil și să fie respectat de oameni. În lumea lui Adam
cel căzut, dacă vrei să fii împărat trebuie să ai săbii, tancuri, arme să ai bani.nu ai așa ceva te calcă totă lumea în
picioare. și vine D Fiul și ne spune că împărăția sa e una a iubirii, dar noi nu iubim iubirea ci iubim puterea, și
atunci când nu o avem îi invidiem pe cei care o au. Ori Hr ne îndeamnă să iubim iubirea nu iubirea de putere.
Lucrul acesta îl vedem și în episodul de astăzi. Iisus e în drum spre Ierusalim vestește despre Împărăția lui D și pune
în lucrare această împărăție. O împărăție în care nu se ia viețile oamenilor ci îi vindecă pe oameni. o împărăție care
nu îi condamnă pe oameni ci îi iartă. Tot ce face DIH are legătură cu Împărăția lui D. am văzut duminica trecută
împărăția lui D în miracolul vindecării orbului din Ierihon. Iar acum vedem sculare îndreptare celor gârboviți. E un
episod simplu relatat doar de Ev Lc în care Iisus mergând spre Ierusalim în zi de sabat intră într-o sinagogă. Vede
El, nu-i cere nimeni să facă ceva, o femei aplecată până la pământ ca nu putea să-L vadă pt că coloana ei vertebrală
era curbă avea duh de slăbiciune de 18 ani. O vede pune mâna peste ea și o vindecă. Spre idignarea mai marelui
sinagogii care nu era rabin era mirean. Orice sinagogă era condusă de un consiliu sinagogal care era prezidat de
un mirean. Acesta văzând ce s-a făcut a început să vb cu adunarea. Ce faceți sunteți evrei aveți șase zile să vă
vindecați. Iar Hr le spune, fățarnicilor știți că legea lui Moise permite omului în zi de sabat să-și dezlege animalele
și să le hrănească. Dacă permite salvarea unui animal oare această femei nu merită atenție chiar și în zi de sabat.
Cum să-L preamărești pe D decât prin vindecare în tămăduire. Acesta este cel mai mare dar al vieții. O viață care
se îndreaptă se scoală în picioare și slăvește pe D. această femeie ca și orbul sunt reprezentanții lui Israel care este
orbit și nu se poate ridica în sus. Leaderii lui Israel ținea poporul în legăturile Legii 613 prescripții în care se spune
f clar ce să facă și ce nu. Avem Lege și după legea noastră trebuie să moată. Avem lege și nu ne mai interesează de
D dătătorul Legii. După care Hr spune câteva pilde despre cum va venii Împărăția lui D. ce legătură este între un
împărat și o femeie oarecare și suferința ei. Ce îi pasă unui împărat de suferința unei femei gârbove oarecare. Nici
astăzi nu le pasă de astfel de suferințe. Dar lui D îi pasă și de un cerșător orb și de gârbovirea noastră. Împătăția lui
D se naște din fapte neînsemnate mici dar care aduc în întunericul lumii o lumină care va crește pe măsură ce
oamenii o vor primi. Ea va crește și se va face un copac în care vor sta păsările cerului.
 261

Facem aceată călătorie a simplificării a sărăcirii în deplină cunoștină de cauză. Este mărturia noastră că iubim și
credem cu adevărat într-un D care este împărat dar care se face slab. Pt asta merită să uiți de tine însuți. Merită să
scoți din zilele și din nopțile tate tot ce nuai nevoie. Merită pt că D e ascuns în ele. Această slăbiciune a rug și a
fidelității de DIH ne face atenți la D și ne face atenți și la semenii noștri. Este acel grăunte de muștar care face din
noi oameni spirituali. Face din noi sămânța unui nou popor. Postim ca să fim împreună, călătoria aceata trebuie să
fie făcută împreună. D are parteneriat nu doar cu mine sau doar cu tine ci cu un popor întreg. El vrea ca din noi toți
care suntem aici să creeze sămânța unui popor nou care știe să sărăcească să iubească și să pătimească împreună
cu D însuși. Puterea dragostei este să știi să fii diferit să-ți placă să fii diferit și să dai mărturie despre această
diferență care este Fiul lui D. care este Betleemul lui și Golgota lui. Cele 2 mari peșteri în care D își ascunde lumia
lui cea nepieritoare. Să-i cerem bunului D putere pt a facem această călătorie spre a noastră mântuire.

CRUCEA ȘI ÎNVIEREA

Catehezele noastre din această perioadă poartă titlul de cruce și înviere. Am văzut cum taina crucii este
prezentă simbolic în VT în chipul pomului vieții, este închipuită de asemenea de corabia lui Noe, dar și de jertfa lui
Isaac. La un moment dat D pt a pune la încercare credința lui Avraam i-a cerut ca pe unicul său fiu să-l aduca jertfă
pe muntele Moria. Credința lui Avraam a rămas pilduitoare peste veacuri. Isaac atunci l-a reprezentat pe DIH care
s-a adus ca jertfă pt noi păcătoșii. În timpul lui Moise Dumnezeu eliberează poporul ales din robia Egiptului
aducând 10 plăgi. Mielul pascal de atunci îl reprezintă pe Mielul lui D care ridică păcatele lumii. Sărbătoarea din
VT era numită pesah paști care înseamnă trecere din robia egiptean la libertatea din pământul făgăduiniței. Această
trecere simbolizează trecerea noastră de la moarte la viață și de pe pământ la cer. Ieș 12, 26-27 prorocul Isaia care
este numit Evanghelistul Vt în cap 53 cu sute de ani înainte vedea cum DIH se va lăsa răstignit pt noi și pt a noastră
mântuire Is 53,7 șu.

La Dumnezeu nu se intră decăt în stare de jertfă

Părinților, fraților și surorilor. Enimagatică și plină de taine este Ev scurtă pe care am ascultat-o astăzi. Nu mai
mult de 5 versete în care DIH adresează câteva cuvinte tulburătoare. Este semnificativă că aceste câteva cuvinte au
fost rostite de Domnul Hr în apropierea schimbării la față a DIH. Creștinii din vechime la început în această
perioadă sărbătoreau Schimbarea la față. Aceasta era o sărbătoare a Postului Mare. De aceea Ev care se cintește
acuma din cap 8 după Macru este înainte de Schimbarea la față a Domnului. și cum se termină această Ev cu
enigmaticile cuvinte Adevărat adevărat vă spun vouă că sunt unii de față care nu vor muri până ce nu vor vede
Împărăția lui D venind cu putere. Bineînțeles că noi după 2 mii de ani putem să dăm mărturie că Împărăția lui D
încă nu a venit, încă o așteptăm. De ce a spus atunci Domnul aceste cuvinte. Și 2 sunt răspunsurile. Că Domnul i-a
luat pe Petru pe Ioan și pe Iacov și acolo schimbându-se la față le-a arătat cum va veni El întru slavă pt a inaugura
Împărăția sa cea veșnică. Dar în același timp Ev ne vb despre o taină. Că Împărăția lui D pe care El o proclamă a
fost inaugurată într-un alt moment și acesta este răstignirea DIH. Este uimitor să vezi cum Ev de astăzi se
desfășoară în sensul acesta. Dacă sunt oameni care caută această putere a Împărăției lui D pot să o contemple cu
adevărat în cruce. De aceea și Maxim Mărăturisitorul fiind întrebat odată câte feluri de dreptate sunt și ce este
dreptatea. A răspuns într-un mod cu totul minunat zicând: există 3 feluri de dreptate. și cea dintâi dreptate este a
oamenilor prin care ei arată că vor egalitate și dreaptă răsplătire. Acest fel de dreptate este modul în care noi
oamenii încercăm să ne facem suportabilă viața de zi cu zi. Avem în noi un simț al dreptății înăscut. Părinții ne spun
că nu este așa. Că sentimentul de dreptate a apărut în momentul în care a apărut nedreptatea, cu căderea cu
păcatul. Dreptatea omenească este un relativă. Dacă în ea nu se găsește D și un sens mai înalt, o aspirație sfârșește
în ideologie. Cum 27 am scăpat de comunism care despre asta vorbea, despre cât de egali sunt oamenii. Există o
dreptate îngerească și aceasta se caracterizează prin generozitate. Așa sunt îngerii împărtășesc cu generozitate din
 262

iubirea și din cunoștința lui D. există un fel de a fi al îngerului care știe să se ofere să dăruiască. Închipuiți-vă
îngerul nostru păzitor cât de multe rabdă, cât de mult oferă, cât de mult empatizează cu destinul fiecăruia dintre noi.

VINERIA A 32 DUPĂ RUSALII MARCU CAP 13

L-am văzut pe Mânt miercurea trecută în controvere cu reprezentanții leaderilor religioși ai lui Israel.
Acum Hr părăsește templu pt ultima oară iar noaptea dinspre marți spre miercuri o petrece pe muntele măslinilor.
Acesta domină Ierusalimul e mai mare cu 40 de m decât muntele tempului, Hr trece de râul Cedrilor și se urcă pe
acest munte. Se așază ceea ce arată autoritate regală și învățătorească. D șade pe tron și toți îngerii stau în picioare
înaintea Lui. Aici este abordat de 4 ucenici, 2 perechi de frați. Aceștia auzind acele cuvinte de judecată a tempului.
Cum un templu atât de bogat care avea tone de aur și argint nu e în stare să-i susțină pe săracii lui Israel. Spune-ne
acuma Învățătorule când vor fi acestea și care vor fi semnele ca să ne pregătim. Nu este o cuvântare eshatologică cu
privire la sfârșitul lumii ci este una profetică. V-am spus nu trece generația aceasta până nu se va întâmpla ce am
spus. După ce Hr a arătat dimineața corupția spirituală a templului, denaturarea lui interioară acuma arată distrugerea
lui fizică, care va avea loc în etape în cursul acelei generații în 40 de ani. În vara anului 70 romanii au cucerit
Ierusalimul și l-au făcut una cu pământul un singur lucru nu le spune: când vor fi toate acestea. Pt că dacă nu ști când
vor fi acestea atunci privegheze rămâi treaz. La fel cum nu știm când se va sfârși viața noastră pt ca să priveghem.
Hr le spune creștinilor că vor avea dificultăți foarte mare vor fi persecutați vor fi batjocoriți umiliți. Cu toate acestea
aveți răbdare și dați mărturia cea bună într-un mediu ostil. Mânt le dă însă un semn urâciunea pustiirii. Aceasta apare
de 3 ori la profetul Daniel adică profanarea templului de către păgâni. Atunci va veni o distrugere apocaliptică.
Apocalipsă în lb greacă înseamnă descoperire. Depinde ce se descopetă, răutatea oamenilor și triumful răului sau
puterea și mila lui D care se îndură de oameni tocmai distrugându-o pt ca răul să nu se înveșnicească. Să ne bucurăm
de D și atunci când ne miluiește și atunci când ne ia din lume
Căderile corpurilor cerești eclipsarea soarelui prefigurează căderea babilonului care aveau simboluri
cerești Isaia 13 și 24. Acesta este semnul că Fiul Omului vine pe norii cerului în slava sfinților îngeri. Fiul Omului nu
vine pe pământ cum e interpretarea tradițională, e trimitere la Daniel cap 7 FO este dus pe tronul cerului la Tată. În
momentul în care generația aceasta care este idolatră se va autodistruge se va instaura Împărăția lui D asupra tuturor
popoarelor lumii. Se realizează psalmul 109. Distrugerea templului prefigurează distrugerea întregii lumi care nu a
știut să-l primească pe D așa cum se cuvine

Sfântul Grigorie Teologul sau teologhisitorul Cuvântătorul de D

Grigorie este literatul scriitorul potul 20 de mii de versuri grec prin excelență. Pariul lui a fost acesta că
un creștin poate să facă literatură la fel de importantă de complexă și sofisticată ca și toți ceilalți. A vrut să
încreștineze cuvântul grecesc. De la el ne-au rămas 45 de cuvântări formidabile. 5 sunt mai cunoscute pt că au
precizat într-un context arian învățătura despre Sfânta Treime. Teologhisirea Treimii. A fost păstor episcop poet, a
prezidat sesiunile sinodului II Ecumenic. Se autoexilează pt că dacă nu împărtășea soarta sf Ioan.
Toate scrierile sale provin dintr-o inimă rănită de gragostea lui D, criticile sale la adresa clericilor. A fost un mare
liturghisitor cu toate că tradiția bizantină nu a păstrat o anafora a lui, dar o păstrează tradiția siriacă și etiopiană.
Plin de delicatețe și de melancolie. Este o bucurie să-l avem împreună cu marele Vasile cel Mare și cu Ioan Gură de
Aur.

EVANGHELIA DUPĂ MATEI 9.16-39

 263

Călătoria noastră pe cale sfințeniei deschisă în duminica tuturor sfinților și dublată de Postul Sf Ap se face în
aceste sătpămâni după Ev Sf Ap și Ev Matei. Să nu uităm faptul că Matei este Ap. Ioan este Ap iar ceilalți sunt
ucenici ai Ap. Tot Ap le datorăm și Ev să nu uităm lucrul acesta. Marcu este ucenicul Sf Ap Petru, iar Luca e
ucenicul Ap Pavel. Tot Ap le datorăm și Ev. Ev este a DIH dar scrierea ei o datorăm Ap. Deci acest post al Ap e și
postul Ev. Nu e deloc întâmplător faptul că postul acesta e jalonat de învățăturile Ap. ei sunt cei care au pus în
cuvânt Ev. Cuvintele și gesturile lui Iisus pe care fiecare a știut să-L pună într-o lumină distinctă. Pt că deși e o
singură Ev avem 4 perspective distincte. E o singură Ev, așa cum apare în manuscrise, unde se scrie numai la
început Evanghelia după care după Mt după Mc după Lc și după Ioan, nu se mai repetă cuv Ev. la fiecare autor
arătân prin aceasta că e o singură Ev. La noi apar 4. Ne însoțește pe cărările sfințeniei acest Evanghelist Matei
care îl prezintă pe Iisus ca un mare învățător. Începe cu predica de pe munte cap 5, 6, 7 în care ne explică ce
înseamnă un nou Israel, cum se comportă un om care crede în DIH. Din cap 10 vedem discursul lui Iisus adresat Ap
pe care și-i face asociați la lucrarea de înnoire a lui Israel. Pentru că El știe că nu poate să ajungă în toate satele și
orășelele lui Israel pt aceasta își asociază 12 Ap. Acest nr de 12 are un mesaj teologic. De ce nu 5, 9 15? Israeliți
care erau în timpul lui Iisus în Galileea și-n Iudeea erau urmașii rămășiței, a ceea ce a mai rămas din 2 semiții și
jumătate și care s-au întors din Babilon. Acolo în Babilon ceilalți au format cu centru iudaic puternic care a alcătuit
Talmudul, au rămas până târziu sub islam. Ei știau că D când va veni la poporul Său va trebui să unifice tot
Israelul, cu cele 12 seminții. De aceea Hr alege 12 Ap. e un mesaj teologic profund că Iisus unifică întregul Israel și
că D se întoarce spre propriul său popor.
Între aceste 2 discursuri de proclamare a împărăției și investirea delegațiilor Împăratului, mergeți la oile cele
pierdute ale casei lui Israel. Iisus predică 2 ani și jumătate, între cele 2 discursuri Iisus se descoperă pe El însuși
cine este El prin 10 semne și minuni. Am văzut duminică cum coborând de pe muntele fericirilor vindecă un lepros
și pe slujitorul sutașului, ordonanța unui centurion păgân, după care în Capernaum o vindecă pe soacra lui Pedru.
Apoi înghesuit de mulțime merge în teritoriul păgân de Gadara unde îi vindecă pe cei 2 demonizați se întoarce în
Capernum, pe drum ceartă marea și stihiile natrurii care îl ascultă, în ridică pe paraliticul coborât prin acoperiș
prin cuvintele iertate îți sunt păcatele tale spre mare idignare a fariseilor. Nu iartă păcatel lasă păcatele. Ne mai
iertăm între noi, dar cine poate să le lase să le amnistieze cu totul. Sunt semnele autorității asupra demonilor,
elementelor naturii și al lăsării păcatelor. Are o confruntare cu ucenicii lui Ioan despre postri de dragul Mirelui
care este D însuși. O curățește pe femeia cu scurgere de sânge ca apoi să o învie pe copilița lui Iair. Îl vedem pe
Iisus stăpân asupra bolii și asura vieții și a morții. Orice curgere de sânge la evrei cu excepția sângelui jertfelor a
sacrificiilor te făce necurat, pt că curgerea de sânge înseamnă moarte. Prin atingeri înseamnă punerea ta în locul
celuilat. El ia asupra Sa păcatele și moartea care nu au puterea asupa Lui. Urmează 2 minuni pe care doar Matei ni
le transmite vindecarea a 2 orbi care îl aud doar. Nu văd vizic dar îl roagă pe Iius fiule a lui David auzi-ne. Cine e
fiul lui David, este împăratul lui Israel. Nu e împărat asupra noastră, pt că nu vrem acest lucru. și apoi vindecă un
mut. Credința e restaurarea omului. Leaderi lui Israel comentează răsturnând faptele bune. Cu domnul demonilor i
scoate pe demnoi din cel mut. Toată Ev este concentrată în aceste semne uimitoare în care Iisus se prezintă prin
aceste gesturi profetice extraordinare. Mântuirea noastră este condiționată de mântuirea altora, vindecarea noastră
este condiționată de vindecarea altora. Cât vom face altora ne vom face nouă. Suntem pe calea postului pe calea
apostoliei să ne ajute Domnul în veci Amin.

MATEI 9,35-11,2

Am auzit al 2 lea mare discurs din ciclul celor 5 rostite de DIH, care scandează Ev după Matei se
potrivește cât se poate de bine perioadei în care ne aflăm a Sf Apostoli. Că au fost 12 Ap dintre care îl pomenim pe
primul cel mai învârstă Petru și pe cel din urmă chemat la treapta apostoliei pe Pavel Apostolul neamurilor păgâne.
Iisus este cel care i-a investit și ales..........
 264

Îi sărbătorim astăzi pe dumenzeiștii părinți ai Maicii Domnului drepții Ioachim și Ana, pe Părinții
participanți la sin al III lea Ecumenic de la Efes. Aici Părinții au stabilit pt totdeauna învățătura de credință
referitoare la MD teotokos. Și pe 2 cuvioși proveniți din nemul nostu: Chiriac de la Tazlău jud Botoșani sec 17 lea
A deprins rugăciunea neîncetată cu care se mântuiesc călugării, s-a nevoit în privegheri de toată noaptea în
citirea Scripturilor și a altor cărți folositoare de suflet. Trece la Domnul în 1660 fiind înmormântat în pridvorul
mănăstiri Tazlău.
și Onufrie de la Vorona mănăstire care are ca hram Nașterea MD. Doi sfinți care au stălucit în sec al 18
lea care au tărit în Moldova. Un secol important pt istoria Bis. Onufrie s-a născut în Ucraina la anul 1700. A fost
guvernator al unei regiuni din Ucraina, datorită prigoanelor vine în Moldova la mai multe mănăstiri și se stabilește
la mănăstirea Dragomirna unde era tot un monah ucrainean Paisie Velicicovski care i-a fost și duhovnic. După o
perioadă vine în părțile Voronei unde trăiește ca și sihastru. A plecat la cele veșnice de Paști în 29 martie 1789,
după ce s-a împărtășit cu Sfintele Taine.
Moaștele sale au fost descoperite în mod minunat de domnitorul moldovean Mihail Sturza, a venit în
această zonă pt vânătoare. Părinții de la sihăstria Voronei i-au spus despre mormântul cuviosului Onufrie care avea
la cap un măr. A luat mai multe mere într-o raniță fiică bolanvă de epilepsie care s-a tămăduită în chip minunat. În
2005 Sinodul Bis noastre l-a trecut în rândul sfinților în timpul patriarhului Teoctist. A fost un om plin de evlavie un
căutător de liniște și de sfințenie. După cum ne spune și Sf Serafim de Sarov viața noastră trebuie să fie o căutare a
Duhului Sf.
Protoevanghelia lui Iacob ne spune că dreptul Ioachim era descendent din neamul lui David. De aceea cu
adevărat Iisus era din neam împărătesc. Iar sf Ana era din neam preoțesc din neamul lui Aaron fratele lui Moise,
care a fost cel dintâi Arhieru al Legii Vechi. Sf Pavel îl numește pe Iisus în multe locuri din epistolele sale Arhiereul
cel veșnic care a trecut dincolo de catapeteazmă nu cu jertfe de animale ci cu jertfa propriului său trup. Acești 2
 265

drepți Ioachim și Ana arată 2 din cele 3 slujiri ale Mânt. și anume slujirea de împărat sau de conducător și slujirea
preoțească, care aduce ca jertfă netrecătoare jertfa trupului său. Ei sunt bunicii după trup ai Mânt. ei aduc în lume
ca rod al rugăciunilor lor pe prunca Maria. Ana a mai avut 2 surori iar una din surorile ei a născut-o pe Elisabeta
care este mama Sf Ioan Bot. Ne zice lucrul acesta și ev că Maica Domnului este verișoară cu Elisabeta. Iar Iisus cu
Ioan Bot este rudă de gradul al 4 lea verișori de-al doilea. Sigur limbajul scripturii numește toate gradele de rudenii
ca frate sau soră. Pt această DIH precizează că cel ce ascută cuvântul Meu și-l Împlinește acela îmi este și mamă și
frate și soră. Asta nu înseamnă că El disprețuiește rudele după trup, din contră, își cinstește mama și o ascultă și
chiar planul din veșnicie de a face minuni îl schimbă la rugămintea Maicii Sale. Chiar și pe cruce în agonie fiind se
îngrijește de mama să încredințându-o purtării de grijă a ucenicului Ioan.