Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Biologie și Pedologie

Departamentul Biologie și Ecologie

Lucru individual la tema:

Educația ecologică-
Imperativ al lumii contemporane

A realizat:Corbu Mihaela
A controlat:Botezatu Valeria
Definiție:

Educația ecologică se referă la eforturile organizate de informare despre mediul înconjurător:

funcțiile sale, interacțiunea omului cu ecosistemele în limitele dezvoltării durabile. Pe lângă
școli, educația ecologică are ca suport și campanii publicitare, pagini web, materiale
tipărite. Educația ecologică se realizează prin:

 exemplificarea modalităților de petrecere a timpului în aer liber

 exemplificarea pe teren asupra problemelor mediului natural,
 angajarea, motivarea și dezvoltarea capacității de luare responsabilă a deciziilor

EDUCATIA ECOLOGICA -reprezintã procesul care serveşte la recunoaşterea valorilor

mediuluiînconjurãtor şi la clarificarea conceptelor privind mediul înconjurãtor.

 Educaţia ecologicase bazează pe cunoştinţe referitoare la sistemele socialeşi ecologice,

dar are şi o componentă afectivă: domeniul responsabilităţii, sistemul de valori,atitudini
necesare construirii unei societăţi durabile. Ea oferă oportunitatea dezvoltăriicapacităţilor
de concentrare, exprimare verbală cursivă, coerentă, expresivă, dezvoltareaimaginaţiei, a
operaţiilor gândirii, a capacităţii de rezolvare de probleme, de analiză a
datelor ş.a.m.d,bazându-se pe o largă interdisciplinaritate.
În anul 1970 în Nevada (SUA), la conferiţ nta IUCN(Uniunea
Internaţ ională pentruConservarea Naturii), speciali
ştiişi cercetătorii au definit educaţ ia ecologica ca fiind:“... procesul prin care sunt
recunoscute valori şi clarificate concepte pentru a se puteadezvolta abilit ăţ i atitudini
necesare înţ elegerişi aprecierii relaţ iilor dintre om, culturadin care face parteşi mediul
biofizic. Educaţ ia ecologic ă include de asemenea,exersarea lu rii unei decizi şi
formularea unui cod propriu de conduit ă privind calitatea

Scopul

de bază al educaţiei ecologice este de a reuşi în a face indivizii şi comunităţile săînţeleagă

caracterul complex al mediului natural si construit ce rezulta din interactiunea aspectelor
biologice ,fzice,sociale,economice si culturale si de a dobandi cunostinte ,valori ,atitudini si
deprinderi practice in vederea participarii intr-un mod responsabil si efficient la anticiparea si
rezolvarea problemelor de mediu si la gestionarea calitatii mediului .

Obiectivele educatiei ecologice pot fi structurate astfel:

- Sensibilizarea fata de natura si cresterea responsabilitatii la problemele de mediu prin
informarea opiniei publice;
- Cunoasterea aprofundata a aspectelor esentiale ale mediului in totalitatea sa
- Formarea de priceperi si deprinderi de observare ,experimentare si cercetare;
- Formarea unei etici ecologiste (atitudini ,principia,convingeri)
- Crearea de noi comportamente individuale ,grupale si sociale care se reflecte preocuparea
fata de mentinerea calitatii mediului si capacitatea de actiune directa,concreta in luarea
deciziilor cu impact asupra mediului
-
 In cadrul activitatilor de educatie ecologica, pe langa intelegerea fenomenelor derulate
inecosisteme, a interrelatiilor dintre om si mediul de viata, este necesar a se insista
asupradezvoltarii capacitatii analitice si sintetice, a gandirii critice rationale, a utilizarii
argumentatiei logice, a capacitatii de analiza a datelor si de rezolvare de probleme, acreativitatii
si independentei in gandire, a dezvoltarii capacitatii de comunicare, a munciiin echipa, a simtului
artistic/ estetic si a fundamentului etic/ moral etc. Se intareste astfelcapacitatea de analiza,
sinteza, constientizare a problemelor si incercarea gasirii de solutiila problemele de mediu
Trebuie sa existe o intrepatrundere intre activitatile teoretice si cele practice, care sa
sesustina reciproc, pentru a putea progresa rapid in intelegerea naturii si in regandireaabordarii
noastre fata de natura si societate. Educatia ecologica formala si nonformalatrebuie sa fie
fundamentata in sistemul de invatamant obligatoriu, dar ea trebuie sacontinue de-a
lungul existentei individuale. Diversitatea modurilor de realizare esteextraordinar de mare, de la
orele din invatamantul obligatoriu la transferul informatiei prin mass-media, cursuri/
traininguri, activitati artistice, ecoturism etc

Educaţia pentru mediu nu este doar o forma de educaţie, un instrument în rezolvarea

problemelor de mediu sau în gestionarea resurselor naturale. Este un proces de o dimensiune
esenţială în recunoaşterea valorilor mediului înconjurător şi definirea conceptelor privind mediul
având ca scop îmbunătăţirea calităţii vieţii. Acest tip de educaţie urmăreşte inducerea, în special
în instituţiile de învăţământ, a dinamicii sociale cu privire la educaţie (cunoştinţe, deprinderi,
motivaţii, valori), care să stimuleze dezvoltarea personală, abordarea colaborativă şi critică, dar
şi asumarea responsabilităţilor cu privire la deciziile luate pentru menţinerea calităţii mediului. În
procesul de învăţare, educaţia ecologică este similară cu educaţia pentru protecţia mediului, fiind
diferenţiată de aceasta prin trei abordări esenţiale:
Partea aplicativă - Educaţia în mediu asigură experienţa practică a învăţării, prin
contactul direct cu componentele mediului, dezvoltă abilităţi de culegere a datelor şi de
investigaţie pe teren, stimulează preocuparea faţă de mediu.
Partea teoretică - Educaţia despre mediu care asigură înţelegerea modului de funcţionare
a sistemelor naturale, a impactului activităţilor umane asupra sistemelor naturale ; dezvoltă
capacităţile investigative şi gândirea critică. Stă la baza formării unui suport cognitiv care să
permită apoi, participarea la luarea deciziilor de mediu.

Particularităţile educaţiei ecologice reies din însăşi definiţia conceptului şi anume:

elevul trebuie să conştientizeze şi să-şi asume responsabilităţi în ceea ce priveşte mediul în care
trăieşte; trebuie să ofere tinerilor posibilitatea să-şi exprime liber ideile personale şi să ia
atitudine atunci când e cazul; înţelegerea problemelor de mediu nu se rezolvă de la sine, pentru a
percepe mediul la adevărata valoare, elevii trebuie să vină în contact cu natura, iar educaţia
pentru protecţia mediului să fie privită ca un ”mod de viaţă”.

Plecând de la premisa că scopul educaţiei ecologice este de a preveni deteriorarea mediului, în

acest sens omul trebuie să acţioneze conştient pentru menţinerea şi îmbunătăţirea permanentă a
calităţii acestuia. În prezent, societatea umană se confruntă cu o serie de probleme negative:
limitarea rezervelor şi resurselor naturale, degradarea continuă a mediului, efectele încălzirii
globale etc. Dacă la începutul anilor 1980 acestea erau considerate ca fiind de domeniul
specialiştilor, a liderilor din diferite domenii, pe parcurs au devenit probleme concrete pentru
umanitate. Astfel, s-a ajuns la conturarea şi definirea conceptului “problematica lumii
contemporane” care a generat o serie de acţiuni şi manifestări ca: apărarea păcii modiale,
protecţia şi conservarea mediului natural, promovarea unei noi ordini economice.

Concluzii - Educaţia pentru mediu – finalizează educaţia în şi despre mediu, dezvoltă

sensul responsabilităţii faţă de mediu, motivaţia şi abilităţile de a participa la îmbunătăţirea
calităţii mediului. Promovează dorinţa şi capacitatea de a aborda un stil de viata compatibil cu
conceptele dezvoltării durabile. Oferă profesorilor posibilitatea de a contribui împreună cu elevii
la buna gospodărire a resurselor naturale abordând astfel componente ale educaţiei morale,
estetice, politice. Educaţia ecologică este un proces educaţional format din cinci elemente bazate
pe concepte individuale: - Conştientizarea “să ajuţi oamenii să devină conştienţi de faptul că sunt
alegeri pe care ei le pot face în calitate de consumatori, dar aceste alegeri pot avea multiple
implicaţii asupra mediului înconjurător”; - Cunoştinţele “ ajută la înţelegerea interrelaţiilor din
lumea vie, astfel încât oamenii să înţeleagă cum interacţionează cu mediul, ce probleme pot
apărea precum şi cum pot fi acestea rezolvate