MATERIALE

RESTAURATIVE PE
BAZĂ DE RĂŞINI
MATERIALE RESTAURATIVE
PE BAZĂ DE RĂŞINI
 Răşinile acrilice simple
 Răşinile diacrilice compozite
 Compomerii
 Giomerii
 Ormocerii
Răşinile acrilice
simple

 Sunt substanţe plastice pentru obturaţii

coronare fizionomice de durată care
polimerizează la temperatura cavităţii
bucale formând polimeri .
 Clasic se prezintă în sistem
bicomponent: pulbere şi lichid.
 Răşinile acrilice simple
 Pulberea conţine:
 polimerul- polimetil metacrilatul
 iniţiatorul de polimerizare – peroxidul de benzoil
 substanţe colorante –plastifiante opacifiante
Se găseşte ambalată în 6-12 flacoane de diferite culori,
prin amestecul cărora pot fi obţinute un număr foarte
mare de nuanţe.
 Lichidul conţine:
 - monomerul – metacrilatul de metil
 - substanţe stabilizatoare: hidrochinonă, Pirogalol
1% care împiedică polimerizarea spontană sub
influenţa luminii şi căldurii.
 - substanţe acceleratoare
 - diverşi plastifianţi.
El se păstrează într-un flacon de sticlă închis ermetic.
 Răşinile
acrilice simple
Trusa mai conţine:
 o cheie de culori,
 un godeu de material plastic pentru
prepararea amestecului,
 o pipetă pentru lichid,
 un dozator pentru pulbere
 o plăcuţă din sticlă pentru acoperirea godeului
 un tabel indicator pentru amestecarea
pulberilor de bază în vederea obţinerii nuanţei
dorite.
 Răşinile acrilice simple
 Pulberea şi lichidul sunt de fapt aceeaşi substanţă,
diferind numai prin aceea că lichidul nu a fost supus
procesului de polimerizare.
CH 3 CH 3 CH 3 CH 3 CH 3 CH 3

H 2C  C H 2C  C H 2C  C  H 2C  C  H 2C  C  H 2C  C 

C O C O C O C O C O C O

O O O O O O

CH 3 CH 3 CH 3
CH 3 CH 3 CH 3
Monomer Polimer
 Răşinile acrilice simple

 -iniţial au o culoare asemănătoare cu a dinţilor, ceea ce

corespunde cerinţelor fizionomice, dar aceasta se
schimbă în decurs de câteva luni
 -au acţiune nocivă asupra pulpei dentare datorită
momentului rezidual, deseori producând mortificări
pulpare. De aceea folosirea lor necesită o izolare
perfectă a pulpei dentare printr-o obturaţie de bază. Nu
se folosesc pentru izolare obturaţii pe bază de oxid de
zinc-engenol care inhibă procesul de polimerizare.
 -realizează o proastă închidere marginală datorită
modificărilor de volum, ce are drept consecinţă
producerea de fisuri marginale, infiltraţii, colorarea
ţesuturilor dentare, apariţia cariilor secundare.
 Răşinile acrilice simple

 nu aderă la smalţ şi dentină fiind necesare prepararea

unor cavităţi retentive şi gravaj acid.
 -nu sunt atacate de lichidele bucale şi salivă.
 -sunt substanţe plastice-chiar atunci când priza a
început să se realizeze li se poate reda plasticitatea
prin pensulare cu monomer, ceea ce permite
adăugarea unei cantităţi noi de material preparat,
oferind posibilitatea unei corecturi.
 Răşinile acrilice
simple
 -obturaţii ale cavităţilor situate pe feţele
proximale ale dinţilor frontali (cav.cl. III).
 -repararea corpurilor de punte parţial
fizionomice,
 - material de amprentă ( sau de
machetă) pentru confecţionarea de
incrustaţii sau pentru confecţionarea
dispozitivelor radiculare,
 - pentru realizarea de coroane şi punţi
provizorii
 - căptuşirea coroanelor fizionomice de
acrilat
 - realizarea unor gutiere în caz de
bruxism
 Răşinile acrilice simple

Contraindicaţii
 -obturaţii ale cavităţilor de clasa I şi II pe
premolarii şi molarii inferiori
 -obturaţii a cavităţilor de cl V-a –fiind iritante
pentru parodonţiu marginal
 -în cavităţi profunde în care coafajul a fost
realizat cu eugenat de zinc
 -în cazurile în care nu se poate face o bună
protejare a pulpei dentare
Răşinile acrilice simple

 Cavităţile se prepară după regulile obişnuite

efectuând retenţii suplimentare (ştifturi
parapulpare, retenţii în coadă de rândunică pe
feţele ovale ale dinţilor frontali).
 La dinţii devitali cu lipsă mare de substanţă se
poate folosi un pivot din material inoxidabil,
care este fixat în canalul radicular. În timpul
lucrului trebuie evitat contactul cu substanţe
grase, medicamente, umezeală.
 Răşinile acrilice simple

 Se alege culoarea cu ajutorul cheii de culori. Se

proporţionează materialul corect. În godeu se introduce
pulberea (polimerul).
 Se adaugă apoi monomerul picătură cu picătură până
când stratul de pulbere va fi acoperit cu un strat subţire
de lichid. Amestecul va fi omogenizat cu o baghetă de
sticlă după care godeul se acoperă cu o plăcuţă de
sticlă 6-8 minute. Când preparatul capătă consistenţa
indicată de fabrică, sau se trage în fire, va fi inserat în
cavitatea preparată, iar cu ajutorul benzilor de celuloid
se realizează punctul de contact.
 Răşinile acrilice simple

 Finisarea se realizează imediat după întărirea

acrilatului cu ajutorul frezelor, discurilor de
hârtie, benzilor abrazive, iar lustruirea se face
cu materiale specifice acrilatelor.
 Există şi tehnica pensulării. Pensula îmbibată
cu lichid se introduce în pulbere, după care se
pensulează cavitatea cu această compoziţie
până la umplerea ei.
 Produse comerciale. DURACRYL-7 culori
 Răşinile diacrilice

 a)-răşinile diacrilice-neşarjate care conţin

numai faza organică.
 b)-răşinile diacrilice şarjate (compozite)
sisteme trifazice care au în compoziţie:
 o fază organică continuă,
 o fază anorganică discontinuă
 agenţi de cuplare silanici.
 Răşinile diacrilice
compozite
Faza organică este un sistem complex
chimic compus din:
 monomer de bază
 monomer de diluţie
 sistemul de iniţiere al reacţiei de
polimerizare
 aditivi
 Răşinile
diacrilice
compozite
 -monomer de bază –compuşi dimetacrilici cu
masă moleculară mare, aromatici de tipul Bis
GMA (răşina Bowen 2,2 difenil propan) Bis MA,
Bis PMA, UDMA- dimetil acrilat al unui uretan
alifatic, care introduşi în compoziţie le
îmbunătăţesc proprietăţile:
 -contracţie la polimerizare mică
 -absorbţie redusă a apei
 -aderenţă la ţesuturile dentare
 -toxicitate minimă pentru pulpă
 - vâscozitate mare
 Răşinile diacrilice
compozite
 -monomer de diluţie- reprezintă aproximativ 25% din
totalul masei organice şi sunt compuşi cu una două
sau trei grupe polimerizabile, care au o masă
moleculară mică, deci vâscozitate redusă fiind
introduse în faza organică pentru a dilua monomerul de
bază care are o vâscozitate mare, ceea ce permite o
umectare mai uşoară a suprafeţelor de smalţ gravate.
 Diferenţele de vâscozitate ale diferitelor materiale
compozite aflate pe piaţă se datorează proporţiei de
monomeri diluanţi pe care îi conţin.
 Răşinile diacrilice
compozite
 -sistemul de iniţiere al reacţiei de
polimerizare reprezentat de către
substanţe care pun în libertate radicali
liberi.
 -aditivi- compuşi chimici alcătuiţi din
inhibitori de polimerizare, stabilizatori la
radiaţiile U V, pigmenţi şi coloranţi care
asigură aspectul fizionomic.
 Răşinile diacrilice
compozite
Faza anorganică cunoscută şi sub denumirea de
umplutură alcătuită din :
 -cuarţ cristalin,
 silice coloidală,
 aluminosilicaţi,
 florură de bariu,
 particule sintetizate din fibră de sticlă.
 Unele compozite conţin un tip de umplutură,
altele două sau mai multe. Exemplu compozitul
fotopolimerizabil TETRIC (firma VIVADENT)
conţine patru tipuri de umplutură.
 Răşinile diacrilice
compozite
Agenţi de cuplare silanici:
- compuşi biofuncţionali capabili să
realizeze legături chimice atât cu
matricea organică cât şi cu umplutura.
 Răşinile diacrilice
compozite
După gradul de umplutură, răşinile diacrilice se împart
astfel:
 1. Răşinile diacrilice compozite cu macroumplutură
(clasice) 20-25 microni - 100 de microni.
 2. Răşinile diacrilice compozite cu macroumplutură
moderne
 midiumplutură de 1-10 microni
 miniumplutură de 0,1 -1 microni.
 3. Răşini diacrilice compozite cu microumplutură
0,01-0,1 microni
 4.Răşinile diacrilice hibride
Răşinile diacrilice
compozite
Răşinile diacrilice compozite cu macroumplutură
(clasice)- conţin pulberi cu granulaţii de cuarţ de 20-25
microni, dar care pot ajunge şi până la 100 de microni.
 Au fost primele răşini compozite apărute pe piaţă, dar
înlăturate astăzi de compozitele moderne datorită
următoarelor dezavantaje:
 - particulele mari cu duritate mare nu permit realizarea unor
unei suprafeţe netede prin finisarea lor;
 - coeficient ridicat de expansiune termică, mai mare decît al
ţesuturilor dentare;
 - matricea de răşină se uzează prin abraziune mult mai repede
decât particulele anorganice dure ceea ce duce la suprafeţe
neregulate şi la modificări coloristice prin impregnare în timp.
 Răşinile diacrilice
compozite
Răşinile diacrilice compozite cu macroumplutură
moderne încearcă să micşoreze aceste neajunsuri
prin utilizarea altor tipuri de umplutură cum ar fi
aluminoborosilicatul de bariu de dimensiuni mai mici:
 midiumplutură de 1-10 microni
 miniumplutură de 0,1 -1 microni
Acestea prezintă :
 o duritate mai mică
 rezistenţă la uzură şi compresiune bune
 nu permit obţinerea prin şlefuire a unei suprafeţe
suficient de netede.
 Răşinile diacrilice
compozite

Răşini diacrilice compozite cu microumplutură care

conţin particule cu granulaţii de 0,01-0,1 microni
realizate din silice coloidală
 pemit o finisare mai bună cu obţinerea unor suprafeţe
netede, mai puţin vulnerabile la depunerea plăcii
bacteriene şi la impregnarea coloristică de suprafaţă în
timp.
 proprietăţile lor mecanice nu sunt foarte bune, fiind mai
vulnerabile la abraziune, cu un modul de elasticitate
scăzut.
 pentru a îmbunătăţi proprietăţile mecanice se folosesc
soluţii tehnologice prin care să se realizeze particule cu
dimensiuni mari de 20-30 de microni, denumite
complexe care să permită o împachetare mai densă
Răşinile diacrilice
compozite
Răşinile diacrilice hibride sunt probabil cele
mai folosite răşini compozite la ora actuală.
combină calităţile fizice ale compozitelor cu
particule tradiţionale cu cele estetice ale
compozitelor cu microumplutură.
Proporţia, distribuţia şi tehnologia de înglobare a
particulelor anorganice, care reprezintă
aproximativ 75-80% din volumul răşinii
compozite, variază foarte mult şi determină
proprietăţile fiecărui tip de material compozit .
 Răşinile diacrilice
compozite

 Mod de prezentare
sistem bicomponent pulbere – lichid, în
care:
 pulberea conţine faza anorganică şi
iniţiatorul
 lichidul este format din monomeri de
bază şi de diluţie
 Răşinile diacrilice
compozite

 Mod de prezentare
sistem bicomponent
 -pastă – lichid,
 dificultate de a îngloba în totalitate lichidul în
pasta vâscoasă
 -pastă- pastă,
 se amestecă cantităţi egale din cele 2 paste pe o
foaie de hârtie specială,
 spatulă din material plastic
 Răşinile diacrilice
compozite
Sistem monocomponent
Pastă introdusă în seringi.
Sistemele monocomponente sunt
fotopolimerizabile
 Răşinile diacrilice
compozite
După metoda de polimerizare, răşinile diacrilice
se împart în:
 autopolimerizabile (polimerizare la rece)
 fotopolimerizabile
 – cu lumină de ultraviolete
 - cu lumină vizibilă incoerentă (halogen)
 - cu lumină vizibilă coerentă-laser.
 cu sistem dublu de iniţiere atât
autopolimerizabile cât şi fotopolimerizabile
 Răşinile compozite cu
iniţiere chimică sau
autopolimerizabile
 sunt prezente în sistem bicomponent
 iniţiatorul (Peroxid organic)
 catalizatorul sau acceleratorul de polimerizare (amină terţiară
aromatică).
 prin amestecarea celor două componente se declanşează reacţia
de polimerizare: o mare parte din grupările metaacrilat rămân
nepolimerizate chiar după câteva ore.
 nu necesită o aparatură specială
 asigură o polimerizare uniformă indiferent de grosimea stratului de
material.
 instabilitate cromatică datorită reacţiei dintre amina terţiară şi
peroxid
 timpul de lucru şi modelare limitat
 toxicitatea aminelor pentru ţesutul pulpar,
 suprafeţe insuficient de netede după prelucrare, finisare şi
lustruire.
Răşinile compozite
cu iniţiere prin
radiaţii ultraviolete
 au fost primele răşini cu iniţiere prin radiaţii (fotopolimerizare),utilizate la
începutul anilor 1970.
 faza organică conţine un fotosensibilizator
 La iradierea cu ultraviolete furnizate de o lampă specială, fotosensibilizatorul
absoarbe radiaţia ultravioletă 365 nm şi se descompune în radicali liberi
 sunt livrate sub forma unei singure paste introdusă într-o seringă
 Avantajele acestor compozite faţă de cele cu iniţiere chimică sunt:
 stabilitate cromatică mai mare
 toxicitate pulpară redusă datorită lipsei aminei terţiare
 un timp nelimitat pentru aplicarea şi modelarea răşinii.
 Nocivitatea radiaţiilor ultraviolete determină existenţa unor dispozitive pentru
protecţia medicului şi a pacientului.
 nu pot fi folosite pentru polimerizarea compozitelor cu microumplutură,
datorită puterii mici de penetrare(maxim 1,5 mm) şi a dispersiei crescute.
 Răşinile compozite cu
iniţiere cu radiaţie vizibilă
incoerentă (halogen)
 au fost introduse datorită apariţiei compozitelor cu
microumplutură, care necesită o putere de pătrundere
în profunzime mai mare decât radiaţiile ultraviolete
 o lampă ce furnizează o radiaţie cu lungime de undă
cuprinsă între 420-450 nm deci în domeniul lungimei
vizibile (400-800 nm).
 Faza organică a compozitului conţine un sistem de
iniţiere specific (dicetonă) care absoarbe lumina cu
lungimea de undă 420-480 nm şi reacţionează cu
amina organică furnizând radicali liberi ce iniţiază
polimerizarea monomerilor.
 Lampa de
fotopolimerizare

În general, o lampă de fotopolimerizare se

compune din:
 unitatea de bază, cu rol şi de suport
 piesa de mână
 sistemul de conectare unitate de bază – piesă
de mână
 ghidul optic,
 filtru optic
 diferite accesorii, în funcţie de sistem.
Lampa de fotopolimerizare

Piesa de mână se poate prezenta sub

formă de :
 „pistol”, becul de halogen se găseşte în
interiorul acestuia;
 „creion” contine diode LED sau are doar
rolul de ghid luminos, becul de halogen
găsindu-se în interiorul unităţii de bază .
 Lampa de fotopolimerizare
Sistemul de conectare unitate de bază –
piesă de mână poate fi:
 cablu optic pe bază de fibre de sticlă, conductori
fluizi, baghet de cuarţ, etc.
 cablu de sârmă cu rol de conductor electric
 wireless, cele 2 componente fiind independente.
În acest caz în piesa de mână există un
acumulator electric.
 Lampa de
fotopolimerizare

Ghidul optic
• este o tijă cilindrică curbată la extremitatea liberă, prin
care fluxul luminos părăseşte piesa de mână, fiind
proiectat pe suprafaţa răşinii de polimerizat.
• poate fi rotit în jurul axei sale cu 360 C uşurând
manipularea aparatului.
• unele ghiduri optice pot fi demontate în vederea
sterilizării.
• autoclavarea repetată poate determina degradarea
acestora afectând calitatea fluxului luminos.
• anumite firme oferă posibilitatea utilizării unor ghiduri
optice din material plastic, de unică folosinţă,
presterilizate.
 Lampa de fotopolimerizare

Paravanul cu rol de filtru optic

 este de obicei o plăcuţă din material plastic
semitransparent, de culoare portocalie, de
diferite forme şi dimensiuni, care se ataşează
la ghidul optic.
 Rolul său este de a se interpune între
fasciculul de lumină albastră reflectată şi ochiul
practicianului, protejând retina de radiaţia
opacă intensă şi permiţând în acelaşi timp
vizualizarea locului de incidenţă a spotului
luminos.
 Fotopolimerizarea
 Lampa cu halogen în spectrul vizibil are o emisie
incoerentă, policromatică şi multidirecţională,
 O putere de penetrare relativ redusă (2 mm).
 Polimerizarea nu este niciodată completă
 Cu cât gradul de polimerizare este mai ridicat cu atât
proprietăţile fizice ale compozitului devin mai stabile,
dar creşte contracţia de polimerizare.
 Gradul optim de conversie al dublelor legături C-C ale
monomerului la 0,2 mm sub suprafaţa unui compozit
fotopolimerizabil este de 44-75%.
 Fotopolimerizarea
 O scădere minoră a intensităţii radiaţiei luminoase
fotopolimerizante determină o scădere semnificativă a
ratei de conversie internă.
 Pentru a fotopolimeriza suprafeţe mari de răşini
compozite este necesară:
 o scanare lentă a acestora
 utilizarea a două surse luminoase
 utilizarea unui ghid luminos cu diametru mare.
 Materialele fotopolimerizabile trebuie să nu prezinte
modificări decelabile macroscopic ale omogenităţii
determinate de prepolimerizarea nedorită indusă de
diverse surse de lumină la care a fost expus accidental
materialul.
 Fotopolimerizarea
 Contracţia de polimerizare la răşinile
compozite cu iniţiere foto se face spre sursa
luminoasă.
 au fost dezvoltate o serie de tehnici prin care
răşina compozită este aplicată în straturi
succesive, a căror fotopolimerizare se
realizează din direcţii diferite pentru a anula
efectele nefaste ale contracţiei de polimerizare:
 scăderea adeziunii faţă de pereţii cavităţii
 generarea de tensiuni în ţesuturile dure dentare.
 Fotopolimerizarea
 Ca urmare a polimerizării răşinilor compozite apare o
creştere locală a temperaturii cu 5-15 C la care se adaugă
creşterea cauzată de iradierea luminoasă. Această creştere
este cu atât mai importantă cu cât are loc într-un timp foarte
scurt (20-60 secunde).
 Adâncimea de polimerizare este importantă şi ea şi depinde
de o serie de factori:
 concentraţia de iniţiator de polimerizare
 tipul şi dimensiunea particulelor de umplutură
 intensitatea iradierii
 distanţa faţă de ghidul optic
 culoarea răşinii compozite
 timpul de expunere.
 Fotopolimerizarea
 Lampa cu halogen foloseşte numai 10% din energia produsă
pentru emisia de radiaţii vizibile.
 Lămpile cu diode LED :
 asigură o adâncime mai mare de polimerizare
 realizează un grad sporit de conversie a monomerilor reziduali
 au o acţiune rapidă (20-40 secunde)
 au o putere mai mare de penetrare (2 – 2,5 mm).
 Lămpile tip Trilight oferă posibilitatea variaţiei luminoase
permiţând astfel modelarea desfăşurării prizei materialului
compozit şi a contracţiei consecutive acestuia.
 Surse luminoase de mare putere, cu frecvenţă în sistem
stroboscopic (descărcare electrică în xenon, plasmă), care permit
fotopolimerizarea aproape instantanee (3-5 secunde), eliminând
astfel contracţia de priză şi reducând timpul de lucru. Totuşi,
sursele de lumină mai puternice, crescând viteza de polimerizare,
vor duce la o cantitate mai mare de monomeri liberi.
 Compozite cu
iniţiere cu radiaţii
vizibile coerente
(laserul)

 Laserul reprezintă soluţia cea mai bună pentru

polimerizarea răşinilor diacrilice
 emite coerent, monocromatic, unidirecţional
 are o putere de penetrabilitate mult mai mare
(5-6 mm).
 Pentru polimerizarea compozitelor sunt utilizaţi
laserii cu argon care asigură un grad înalt de
polimerizare, îmbunătăţind calităţile mecanice
ale compozitului.
 Răşini diacrilice cu sistem
dublu de iniţiere
 Sunt atât autopolimerizabile cât şi fotopolimerizabile
(cimenturile diacrilice)
 se prezintă ca două paste
 Fotoactivarea iniţiază polimerizarea, iar activarea chimică o
continuă şi completează reacţia de priză.
 Necesitatea iniţierii foto determină posibilitatea unui timp de
lucru prelungit, iar zonele profunde la care nu ajung radiaţiile
luminoase sunt polimerizate cu ajutorul sistemului de iniţiere
chimică.
 Proprietăţile răşinilor
diacrilice compozite
 Sunt aderente de ţesuturile dure dentare.
 Pentru ca adeziunea dintre răşină şi suprafaţa dentară
să se poată produce este necesar ca aceste suprafeţe
să vină în contact strâns între ele şi acest lucru este
posibil doar prin umectarea suprafeţelor
 Umectabilitatea reprezintă aptitudinea unui lichid de a
intra în contact intim cu un solid prin întinderea sa pe
suprafaţa acestuia din urmă.
 Adeziunea dentară diferă la smalţ faţă de dentină
datorită structurilor histologice diferite ale celor două
ţesuturi.
 Adeziunea
răşinilor diacrilice
compozite
Adeziunea răşinii la smalţ
 Este necesară o gravare acidă cu
acidul fosforic 37%.
 Gravarea trebuie să dureze minim 20
secunde.
 În urma gravării pe suprafaţa
smalţului apar o serie de
microretentivităţi, care îi dau
suprafeţei gravate şi uscate un
aspect cretos.
 Adezivii amelari sunt răşini diacrilice
neşarjate lichide care conţin aceeaşi
monomeri pe care îi conţine şi răşina
compozită, dar la aceştia proporţia
monomerului de diluţie este mai
mare
 Adeziunea răşinilor
diacrilice compozite
Adeziunea răşinii la dentină
 Ca urmare a instrumentării ţesuturilor dure dentare, pe
suprafaţa plăgii dentinare rezultate se va acumula un
detritus dentinar remanent care este o peliculă fină,
alcătuită din particule microcristaline încorporate într-o
matrice organică denaturată, cu o grosime de cel mult
2 microni.
 Detritusul dentinar remanent are o rezistenţă mecanică
slabă şi deşi iniţial poate reprezenta un element
protector al plăgii dentinare, nepermiţând pătrunderea
bacteriilor în canaliculele dentinare, el împiedică
apariţia unor legături chimice şi micromecanice ale
adezivului cu dentina.
 Adeziunea
răşinilor
diacrilice
compozite
Adezivii dentinari conţin:
 acidul (condiţionantul), agent care este utilizat pentru
curăţirea şi/sau demineralizarea suprafeţei dentinei pe
care o pregăteşte în vederea colării.
 Primerul, o răşină hidrofilă într-un solvent(apă,
acetonă, alcool) care are rolul de a umecta zona
demineralizată şi favorizează pătrunderea răşinii
adezive în interiorul tubilor dentinari şi în reţeaua de
colagen eliberată determinând apariţia unui strat hibrid.
 Răşina adezivă propriu-zisă, cu vâscozitate scăzută,
care pătrunde în reţeaua de colagen a canaliculelor
dentinare şi în dentina intercanalară pregătite anterior.
 Adeziunea răşinilor
diacrilice compozite
În funcţie de acţiunea faţă de detritusul dentinar remanent, adezivii dentinari se
pot împărţi în:
 adezivi care lasă intact detritusul dentinar remanent
 adezivi care modifică detritusul dentinar remanent prin infiltrarea de
monomeri, ceea ce permite un colaj micromecanic, dar şi o o uşoară
legătură chimică;
 Adezivi care elimină detritusul dentinar remanent, cei mai utilizaţi astăzi.
 în prima etapă se aplică un demineralizant superficial care expune colagenul
dentinar;
 în a doua etapă se utilizează primerul care este elementul cheie al adeziunii
conţinând monomeri cu proprietăţi hidrofile cu afinitate pentru fibrele de colagen
expuse şi proprietăţi hidrofobe, permiţând copolimerizarea cu răşina adezivă;
 în etapa a –III-a răşina adezivă propriu-zisă penetrează şi impregnează
colagenul expus.
 Acest proces este numit hibridizare sau de formare a unui strat hibrid.
 Generaţiile actuale de adezivi permit de obicei o procedură de aplicare redusă la
2 etape, combinând acţiunea primerul-ui şi adezivului într-o singură soluţie.
 Adezivi care dizolvă detritusul dentinar remanent, care conţin un primer
uşor acid destinat să simplifice procedura clinică reducând-o la o singură
etapă, dar demineralizarea este mai superficială ceea ce afectează tăria
legăturii adezive.
 Proprietăţile răşinilor
diacrilice compozite

 au proprietăţi fotomimetice
 prezintă o transluciditate asemănătoare
smalţului.
 oferă posibilitatea aplicării materialului
compozit în mai multe straturi de culori
diferite în special în cazul răşinilor
compozite fotopolimerizabile
 Proprietăţile răşinilor
diacrilice compozite
 prezintă o mult mai bună stabilitate a culorii în timp comparativ cu răşinile
diacrilice simple.
 în timp pot apare modificări extrinseci, intrinseci sau mixte ale culorii.
 Coloraţiile extrinseci se datorează unor alimente precum ceaiul, cola,
cofeina sau unor bacterii colorante din placa bacteriană şi sunt favorizate de
existenţa unor suprafeţe rugoase ale obturaţiei.
 Coloraţiile intrinseci sunt datorate în cazul compozitelor cu iniţiere chimică a
prizei oxidării aminelor în exces în sistemul de iniţiere, ceea ce se traduce
printr-o îngălbenire a obturaţiei după 1-3 ani.
 Compozitele fotopolimerizabile sunt mai stabile coloristic, dar şi în cazul lor
se poate observa o deschidere a culorii şi o transluciditate crescută după
24-48 ore
 Proprietăţile răşinilor
diacrilice compozite
 Răşinile compozite au toxicitate redusă pentru pulpa
dentară, dar care nu trebuie neglijată.
 Pentru acţiunea toxică este incriminată faza organică şi în
special monomerii de diluţie rămaşi nepolimerizaţi după priză
( ex. hidroxil-etil-metacrilatul (HEMA) ). Este necesară astfel
aplicarea în cavităţile profunde a unei baze de hidroxid de
calciu sau de ionomer de sticlă.
 Răşinile polimerizate incomplet par a fi iritante şi pentru
ţesuturile gingivale. În aceste condiţii orice rugozitate sau
porozitate a materialului va determina acumularea de placă
bacteriană determinând inflamaţia ţesutului gingival
sensibilizat deja prin prezenţa monomerilor nepolimerizaţi.
 Proprietăţile răşinilor
diacrilice compozite
 nu sunt solubile în salivă, dar o polimerizare
necorespunzătoare va afecta legăturile silanice
dintre faza organică şi cea anorganică, saliva
determinând în timp scindarea celor 2 faze
 prezintă o rezistenţă crescută la fractură,
abraziune şi presiuni masticatorii comparativ
cu răşinile acrilice simple, dar inferioară
materialelor de restauraţie metalice.
 Proprietăţile mecanice sunt mai bune la
compozitele cu macroumplutură şi la cele
hibride
 Proprietăţile răşinilor
diacrilice compozite
 Răşinile compozite suferă o contracţie de polimerizare care
poate afecta legătura dintre obturaţie şi ţesuturile dure dentare.
 Compozitele cu macroumplutură şi cele hibride prezintă o
contracţie volumetrică de 10-25%, în timp ce compozitele cu
microumplutură au o contracţie de 20-35%.
 Compozitele autopolimerizabile prezintă o contracţie lentă şi spre
centrul restaurării,
 60 % din contracţia compozitelor fotopolimerizabile are loc în
primul minut după fotoiniţiere; contracţia se va realiza spre sursa
de lumină
 este indicată utilizarea în cazul obturaţiilor voluminoase a unor
obturaţii de bază din ionomeri de sticlă,
 aplicarea compozitelor fotopolimerizabile în straturi mici, de maxim
2mm
 direcţionarea spotului luminos în funcţie de direcţia de contracţie.
 Proprietăţile răşinilor
diacrilice compozite
 Timpul de priză pentru compozitele autopolimerizabile
este de 3- 5 minute;
 compozitele fotopolimerizabile fac priză sub influenţa
luminii în 20-30 de secunde, având însă un timp de
lucru practic nelimitat.
 Răşinile compozite intră în reacţie chimică cu
eugenolul, timolul, celuloidul, de aceea se folosesc
pentru obturaţie de bază cimenturile ionomere de
sticlă sau în lipsa acestora, cimentul policarboxilat sau
cimentul fosfat de zinc,
 ca matrice se folosesc benzi sau cape de polistiren.
 Indicaţiile răşinilor
diacrilice compozite
 reconstituiri coronare ale
grupului de dinţi frontal sau
lateral în pierderi de
substanţă, fracturi
 tratamentul distrofiilor şi
displaziilor coronare ale
dinţilor frontali
 obturaţia coronară a dinţilor
devitali
 tratamentul abraziunii
patologice
 Indicaţiile răşinilor
diacrilice compozite
 rezolvarea provizorie a unor modificări de
culoare a dinţilor frontali
 sigilarea şanţurilor şi fosetelor
 pentru fixarea coroanelor, a punţilor,
faţetelor vestibulare, a inlayurilor
 confecţionarea faţetelor vestibulare, a
inlayurilor
 reconstituirea bonturilor
 Indicaţiile răşinilor
diacrilice compozite
 repararea faţetelor lucrărilor metalo-
ceramice sau metalo-acrilice
 în restaurări protetice provizorii
 în ortodonţie la lipirea inelelor ortodontice
 în imobilizarea provizorie şi de durată a
dinţilor parodontotici
Tehnica
de lucru
 prepararea cavităţii
 se alege răşina diacrilică
 se realizează protecţia dentinei cu materiale de
protecţie pulpodentinară. Sunt preferate bazele de
hidroxid de calciu, cimenturile ionomere de sticlă sau
cimenturile ionomere fotopolimerizabile.
 se face gravarea cu acid fosforic 37% urmată de
spălare 20 secunde şi uscare 20 secunde.
 se aplică apoi adezivii pentru smalţ şi dentină conform
prospectului.
 Tehnica de lucru
 în cazul compozitelor autopolimerizabile se
prepară răşina pe hârtie cerată cu o spatulă de
polistiren.
 se malaxează cele 2 componente pentru 30 de
secunde
 apoi materialul se transportă în cavitate
utilizând tot o spatulă din material plastic
 materialul se aplică în cantităţi mici până când
cavitatea se umple uşor în exces.
Tehnica
de lucru
 În cazul compozitelor fotopolimerizabile pasta
este preluată cu ajutorul spatulei din polistiren
din carpula( seringa) de culoare neagră în care
este livrată.
 Pasta este introdusă în cavitate în straturi care
să nu depăşească 2 mm în grosime şi care
sunt expuse luminii furnizate de lampa de
fotopolimerizare separat şi din diferite direcţii
pentru a controla direcţia contracţiei de
polimerizare.
Tehnica de lucru
 În cazul ambelor tipuri de
compozite pentru adaptare se
folosesc matrice sau cape de
polistiren.
 Finisarea se realizează
imediat după priză cu freze
diamantate, discuri
diamantate cu granulaţie fină
iar lustruirea cu pietre cu
granulaţie fină, perii moi şi
pufuri.
 Produse comerciale

 - sistem bicomponent (autopolimerizabile)

 - pulbere – lichid: EVICROL, SIGILAR S/L
 -pastă- pastă: CONCISE, SIMULATE,DEGUFILL
 - sistem monocomponent (fotopolimerizabile):
TETRIC, FILTEK, HERCULITE, PREMISE,
CHARISMA, GRADIA DIRECT
 - sistem bicomponent (cu dublă iniţiere):
MAXCEM, BREEZE, NEXUS
 Compomerii

 sunt materiale restaurative coronare

concepute în scopul combinării
avantajelor răşinilor compozite cu cele
ale cimenturilor ionomere de sticlă.
 Ei sunt formaţi dintr-o răşină metacrilică
carboxilată şi sticlă fluoro-alumino-silicat
drept umplutură.
 Compomerii

 Compomerii fac de obicei priză prin

fotopolimerizare, prezentându-se în sistem
monocomponent sub formă de pastă ambalată
în capsulă sau seringi.
 Sunt livrate împreună cu un adeziv sub formă
de soluţie, care se poate prezenta în sistem
mono sau bi- component. Întotdeauna însă
pentru polimerizarea adezivului este necesară
expunerea la lumină.
 Compomerii
 Manevrabilitatea compomerilor este foarte simplă ceea
ce face din ele materiale din ce in ce mai utilizate.
 Adeziunea compomerilor este foarte bună; dacă se
folosesc împreună cu agenţii lor adezivi, ei pot fi
aplicaţi fără tradiţionala tehnică a demineralizării cu
acid orto-fosforic.
 Coeficientul de expansiune termică este apropiat de
cel al structurilor dentare coronare, ceea ce înseamnă
că legătura compomer – dinte nu va fi supusă unor
solicitări mari în cursul variaţiilor termice din cavitatea
orală.
 Compomerii

 Rezistenţa la compresiune şi duritatea prezintă variaţii

destul de mari în funcţie de produsul comercial, dar
ultimele generaţii de compomeri prezintă valori
asemenătoare compozitelor.
 Proprietăţile estetice sunt bune, apropiindu-se de cele
ale răsinilor compozite, fără însă a le putea egala.
 Eliberează fluor, chiar dacă în cantitate mai mică
decât cimenturile ionomere de sticlă convenţionale.
 Compomerii
 au o contracţie de priză de 3% din volum,
anulată parţial de o dilatare de 2%, care se
produce însă în timp de câteva luni şi variază
în funcţie de mărimea şi forma obturaţiei.
 Prezintă posibilităţi bune de finisare,
asemănătoare compozitelor, cu ajutorul
instrumentarului rotativ obişnuit, utilizând apoi
discuri pentru finisare şi lustruirea finală.
 Compomerii
Indicaţii:
 cavităţi de clasa a V-a şi eroziuni şi abraziuni
cervicale
 leziuni carioase radiculare;
 obturaţii pe dinţii temporari;
 cavităţi clasa a –III-a;
 obturaţii provizorii de lungă durată;
Produse comerciale:
 3M F2000 Compomer Restorative, Dyract,
Dyract AP, Compoglass
 Giomerii
 reprezintă o categorie de materiale hibride care
încearcă ca şi compomerii să combine
avantajele răşinilor compozite cu cele ale
cimenturilor ionomere de sticlă.
 utilizarea ca umplutură a unei faze stabile de
ciment ionomer pre-reacţionat.
 această fază de ciment pre-reacţionat se poate
afla doar la suprafaţa particulelor de umplutură
sau în întreagă masă a particulelor.
 Giomerii

 se prezintă în sistem monocomponent

sub formă de pastă ambalată în capsulă
sau seringi.
 pentru realizarea prizei este necesară
fotopolimerizarea pastei,
 pentru legarea de structurile dure dentare
este necesară utilizarea unui adeziv,
livrat de firma producătoare.
 Giomerii
Giomerii combină proprietăţile răşinilor
compozite cu cele ale cimenturilor ionomere de
sticlă:
 estetică apropiată dinţilor naturali
 rezistenţă mecanică mare
 eliberare şi încărcare de fluor
 biocompatibilitate crescută comparativ cu
răşinile compozite
 radioopacitate
Giomerii
Indicaţii
 cavităţi cls. I, II, III, IV şi V
 leziuni carioase radiculare,
eroziuni cervicale
 reconstituiri de bonturi
 faţetări directe
 repararea faţetelor lucrărilor
metalo-ceramice sau
metalo-acrilice
Produse comerciale:
BEAUTIFIL (SHOFU)
 Ormocerii
 Ormocerii ( organically modified ceramics) pot fi
clasificaţi undeva între materialele anorganice şi
polimerii organici, având atât o reţea anorganică cât
şi una organică legate între ele.
 Se prezintă sub formă de pastă în care este deja
dezvoltată reţeaua anorganică prin policondensare.
 Structura polimerică organică se dezvoltă în
cavitatea orală în urma fotopolimerizării restaurării.
 Pentru a realiza adeziunea la structurile dure
dentare este necesară aplicarea unui adeziv
 Ormocerii
 principalul avantaj al utilizării ormocerilor este reducerea
contracţiei de polimerizare comparativ cu răşinile
compozite diacrilice.
 multiplele posibilităţi de legare în reţeaua anorganico-
organică permit ormocerilor să polimerizeze fără a lăsa
monomer rezidual, ceea ce oferă o mult mai bună toleranţă
din partea pulpei sau a ţesuturilor parodontale marginale.
 rezistenţa mecanică este foarte bună, fiind asemănătoare
răşinilor compozite pentru zona posterioară.
 prezintă proprietăţile de suprafaţă ale siliconilor ceea ce le
oferă posibilitatea unei finisări de suprafaţă foarte bune.
 Ormocerii

Prezintă o paletă largă de utilizări, la fel ca şi răşinile

compozite diacrilice:
 restaurări coronare în toate tipurile de cavităţi
 faţetări directe
 sigilarea şanţurilor şi fosetelor
 cimentarea aparatelor ortodontice fixe
Produse comerciale:
 ADMIRA (VOCO),
 DEFINITE (DEGUSSA)
MATERIALE RESTAURATIVE
PE BAZĂ DE RĂŞINI
 Răşinile acrilice simple
 Răşinile diacrilice compozite
 Compomerii
 Giomerii
 Ormocerii
 Răşinile diacrilice
compozite
Sistem monocomponent
Pastă introdusă în seringi.
Sistemele monocomponente sunt
fotopolimerizabile
 Răşinile diacrilice
compozite
După metoda de polimerizare, răşinile
diacrilice se împart în:

 autopolimerizabile (polimerizare la rece)

 fotopolimerizabile
 – cu lumină de ultraviolete
 - cu lumină vizibilă incoerentă (halogen)
 - cu lumină vizibilă coerentă-laser.
 cu sistem dublu de iniţiere atât
autopolimerizabile cât şi fotopolimerizabile
 Proprietăţile răşinilor
diacrilice compozite
 Sunt aderente de ţesuturile dure dentare.
 au proprietăţi fotomimetice
 Răşinile compozite au toxicitate redusă pentru
pulpa dentară, dar care nu trebuie neglijată.
 prezintă o rezistenţă crescută la fractură,
abraziune şi presiuni masticatorii comparativ cu
răşinile acrilice simple, dar inferioară materialelor
de restauraţie metalice.
 Indicaţiile răşinilor
diacrilice compozite
 ORICE TIP DE RECONSTITUIRI CORONARE!
Tehnica
de lucru
 prepararea cavităţii
 se alege răşina diacrilică
 se realizează protecţia dentinei cu materiale de
protecţie pulpodentinară. Sunt preferate bazele de
hidroxid de calciu, cimenturile ionomere de sticlă sau
cimenturile ionomere fotopolimerizabile.
 se face gravarea cu acid fosforic 37% urmată de
spălare ( nu clătire)20 secunde şi uscare 20 secunde.
 se aplică apoi agenţii de legătură pentru smalţ şi
dentină conform prospectului.
Tehnica
de lucru
 În cazul compozitelor fotopolimerizabile pasta
este preluată cu ajutorul spatulei din polistiren
din carpula( seringa) de culoare neagră în care
este livrată.
 Pasta este introdusă în cavitate în straturi care
să nu depăşească 2 mm în grosime şi care
sunt expuse luminii furnizate de lampa de
fotopolimerizare separat şi din diferite direcţii
pentru a controla direcţia contracţiei de
polimerizare.
VĂ MULŢUMESC!