MATERIALE

UTILIZATE ÎN
PROTETICA
DENTARǍ
 MATERIALE
UTILIZATE ÎN
PROTETICA DENTARǍ
 Protetica dentară este o ramură a medicinii dentare
care se ocupă cu terapia unor stări patologice
caracterizate prin defecte, deformaţii, pierderi de
substanţă ce interesează dinţii, arcadele dentare .
 Prin terapia protetică urmărim obţinerea unor
lucrări protetice (proteze dentare) la realizarea
cărora contribuie atât specialistul clinician (medicul
dentist) cât şi specialistul de laborator (tehnicianul
dentar).
Preparaţia (şlefuirea)
dintelui
Amprentarea dintelui
preparat
Turnarea modelului
 Confecţionarea machetei
reproducerea în ceară sau mase plastice, la scară naturală (
formă şi dimensiuni identice), a viitoarei piese protetice
 Ambalarea
Este etapa de laborator în care macheta
este acoperită în totalitate de un material
refractar numit masă de ambalat
 TIPARUL

 este o cavitate de formă şi dimensiune

egală cu macheta
 apare ca rezultat al eliminării din masa
de ambalat a machetei
TOPIREA ALIAJULUI

 Căldura
produsă de
combustia unor
gaze în
prezenţa
oxigenului
 Curentul electric
TURNAREA ALIAJULUI

 reprezintă operaţia prin

care se realizează
introducerea aliajului
topit în interiorul
tiparului cu ajutorul
forţei centrifuge şi/sau
a presiunii aerului
DEZAMBALAREA
FINISAREA
Adaugarea componentei
fizionomice (rasina sau masa
ceramica)
Proba si cimentarea
MATERIALE UTILIZATE ÎN
PROTETICA DENTARǍ
Pentru uşurinţa studiului materialele utilizate în
realizarea protezelor dentare le împărţim astfel:
 -Materiale de amprentare
 -Materiale pentru realizarea modelelor
 - Materiale utilizate pentru realizarea
machetelor
 - Materiale pentru realizarea tiparelor
 - Materiale pentru realizarea protezelor
 MATERIALE DE
AMPRENTARE
 Câmpul protetic este reprezentat de totalitatea
ţesuturilor care vor avea contact cu viitoarea
proteză.
 Amprenta reprezintă înregistrarea şi
reproducerea cu exactitate a arcadelor
dentare, a părţilor moi ale cavităţii bucale, a
rapoartelor dintre ele, deci copia negativă şi
fidelă a câmpului protetic în scopul realizării
diferitelor proteze dentare.
 MATERIALE DE
AMPRENTARE

 -Arcade dentare integre sau parţial integre fără

preparaţia dinţilor în vederea unei analize
preterapeutice pe model (în caz de protezare
sau realizare de aparate ortodontice)
 -Arcadele dentare cu preparaţii coronare în
vederea terapiei cu proteze unidentare, punţi
 -Arcade dentare edentate parţial pregătite în
vederea protezării mobilizabile
 MATERIALE
DE
AMPRENTARE

 Maxilare edentale total: superioare, inferioare,

sau ambele pentru realizarea protezelor totale
 -Pentru realizarea de atele chirurgicale sau în
vederea realizării de implante.
 -Amprenta în vederea realizării modelului
document pentru a evidenţia condiţiile
câmpului protetic şi diferite etape de tratament.
 MATERIALE DE
AMPRENTARE
 Condiţii:
 Esenţiale:
 plasticitatea
 fidelitate
 elasticitate şi rezistenţă mecanică
 stabilitate dimensională
 timp de priză
 compatibilitate cu materialul de confecţionat modele
 Secundare
 absenţa unor componenţi iritanţi sau toxici
 miros şi gust plăcut
 posibilitatea de stocare
 îndepărtarea cu uşurinţă după priză
 să fie uşor de preparat
 preţ de cost scăzut
 Plasticitatea

 capacitatea materialului de amprentă de a fi deformat şi

modelat sub acţiunea unei presiuni minime, cu înregistrarea
reliefurilor câmpului protetic, fără a deforma reliefurile acestuia.
 În momentul aplicării pe câmpul protetic trebuie să prezinte o
fază plastică variabilă de la o stare semifluidă la o stare
chitoasă. Această stare plastică este caracterizată de o
deformabilitate reversibilă, înlocuită apoi cu o fază, rigidă,
semirigidă sau elastică ireversibilă.
 Pentru materialele termoplastice, plasticitatea nu trebuie să se
producă la o temperatură mare . Temperaturile mai ridicate
produc leziuni la nivelul ţesuturilor cavităţii bucale. În unele
situaţii faza de plasticitate poate fi scurtată sau prelungită dacă
necesităţile clinice o cer.
 Fidelitatea

 reprezintă exactitatea cu care materialele de

amprentă reuşesc să reproducă cele mai fine
detalii ale câmpului protetic.
 Ea depinde de: mărimea particulelor,
consistenţa şi proprietăţile hidrofile ale
materialului de amprentă.
Elasticitatea şi
rezistenţa
mecanică
 Materialele de amprentă trebuie să prezinte un
grad de elasticitate, care să permită
îndepărtarea amprentei de pe câmpuri
protetice cu grade variabile de retentivitate.
 Materialul de amprentă trebuie să fie suficient
de rezistent pentru a nu se rupe în momentul
dezinserţiei de pe câmpul protetic sau a
operaţiunilor ulterioare (transport, depozitare,
turnare a modelului).
Stabilitate dimensională

 trebuie să asigure păstrarea fidelă a

imaginei câmpului protetic din momentul
dezinserţiei amprentei din cavitatea
bucală până la întărirea finală a
materialului de model.
 În timpul transportului păstrării ei,
realizării modelului să nu apară modificări
de volum: dilataţii sau contracţii.
Timpul de priză trebuie să satisfacă cerinţele clinice
şi să poată fi modificat de către practician în
funcţie de particularităţile fiecărei tehnici de
amprentare.

Compatibilitatea cu materialele de modele

 Nu se va îndesa amalgam sau aliaje uşor fuzibile
în amprenta din alginat.
 Materialele depuse pe cale galvanică sunt
compatibile cu orice tip de material de amprentă,
mai puţin hidrocoloizi. Alginatele care conţin fosfat
trisodic inhibă reacţia de priză a ghipsurilor.
Materiale pentru amprentă
După starea fizică a materialului din faza
finală- ireversibilă
 -Materiale rigide (gips, polimetil metacrilat)
 -Materiale semirigide:-termoplastice
-bucoplastice
-ceruri
-pastă oxid de zinc eugenol
 - Materiale elastice:-hidrocoloizi:-ireversibili
-reversibili
-elastomeri de sinteză.
Materiale pentru amprentă
După gradul de vâscozitate pe care-l au în stare de plasticitate :
 -Materiale cu vâscozitate redusă:- gips
-oxid de zinc-eugenol
-alginate
-elastomeri de sinteză cu vâscozitate redusă
 -Materiale cu vâscozitate medie:-bucoplastice
- elastomeri de sinteză cu vâscozitate medie
 -Materiale cu vâscozitate crescută:-mase termoplastice
- elastomeri de sinteză cu vâscozitate crescută
 -Materiale cu vâscozitate lent progresivă- acrilate cu priză
retard.
Materiale pentru amprentă

După ordinea folosirii intensive a lor:

 -frecvent utilizate: -hidrocoloizi şi
elastomeri de sinteză
 -mai puţin utilizate: - Zn OE, materiale
termoplastice,gipsul
 Materiale de
amprentare elastice
Materiale de amprentare
elastice
Materiale din aceastǎ grupǎ prezintǎ urmǎtoarele
caracteristici:
 în faza finalǎ, fazǎ în care s-a realizat priza şi
care este ireversibilǎ, au o consistenţǎ elasticǎ.
 faza intermediarǎ a acestor materiale este
plasticǎ, de scurtă durată fiind faza în care
materialul este deformabil
 fidelitatea variazǎ în limite foarte largi, scăzând
odată cu creşerea consistenţei.
Materiale de amprentare
elastice
 Hidrocoloizii

 Elastomerii de sinteză
 Hidrocoloizii

 În combinaţie cu apa dau soluţii coloidale sub

formǎ de gel,
 Unii dintre aceştia pot fi readuşi din faza finalǎ
de gel în faza iniţialǎ coloidalǎ fluidǎ sub
influenţa cǎldurii, putând fi reutilizaţi.
 Au fost împǎrţiţi în
 hidrocoloizi reversibili
 hidrocoloizi ireversibili
 Hidrocoloizii reversibili

 Sunt materiale de amprentare care prin

încǎlzire se lichefiazǎ, iar la rǎcire revin
la starea de gel.
 Compoziţia:
 - agar – agar – alge marine
 ceruri
 rǎşini
 coloranţi
 aromatizanţi
 Hidrocoloizii
reversibili

 Priza se produce prin rǎcire.

 Au o fluiditate foarte bunǎ, dând amprente de bunǎ calitate.
 Utilizarea lor este mai rarǎ în clinicǎ datoritǎ necesitǎţii unor
instalaţii de încǎlzire, a fluiditǎţii accentuate,a lingurilor
speciale cu circuite de rǎcire, datoritǎ disconfortului produs
de încǎlzirea şi rǎcirea produsului ce creeazǎ pacientului şoc
termic, durere.
 Au o stabilitate dimensionalǎ redusǎ dupǎ gelificare.
Modelele sunt realizate din ghipsuri gure sau extradure şi
trebuie turnate în maxim 30 de minute.
 Amprenta se igenizeazǎ foarte greu pentru că este interzisă
imersia amprentei în soluţii apoase; decontaminarea se face
cu ajutorul spray-ului.
 Hidrocoloizii
reversibili
 Tuburile şi batoanele se
introduc în baia de topire la
100C,
 se transferǎ apoi într-o baie
de depozitare la 60-65C,
 se exprimǎ în linguri
speciale prevǎzute cu
circuite de rǎcire cu apǎ şi
se depun în o a treia baie în
vederea amprentǎrii la 45C.
 Hidrocoloizii
reversibili
Indicaţii
 pentru duplicarea modelului de lucru în proteza
scheletizatǎ sau pentru punţile de mari
dimensiuni.
 amprentarea în vederea obţinerii de proteze
fixe (coroane, punţi).
Denumiri comerciale:
 DUBLAGA (Cehoslovacia), VIDERIT,
DUBLINET
Hidrocoloizii ireversibili –
Alginatele
 se prezintǎ sub formǎ de pulberi fine
puternic hidrofile care trec din faza de sol
în faza de gel ca rezultat al unor reacţii
chimice.
Hidrocoloizii ireversibili –
Alginatele
Pulbere finǎ ce conţine:
 alginat de sodiu sau potasiu – 10-12%
 sulfat de calciu – 12%
 adaos mineral inert care reduce acţiunea lipicioasǎ şi-i
dǎ o anumitǎ vâscozitate (70%) Acest adaos poate fi
talc sau carbonat de magneziu
 fosfat trisodic – încetineşte priza
 fluorurǎ de sodiu şi silicofluorura de sodiu care previne
aderenţa de ghipsul modelului
 substanţe colorate, aromatizante
 indicatori care fac sǎ vireze culoarea amprentei, ce
indicǎ momentul scoaterii amprentei de pe câmp.
Lichid: - apǎ, apǎ distilatǎ.
 Hidrocoloizii
ireversibili –
Alginatele

 pulbere ambalatǎ în cutii metalice sau material

plastic, ermetic închise
 pulbere ambalatǎ în pungi închise ermetic
 capsule şi pungi cu substanţǎ activǎ predozatǎ
Ambalajele conţin cantitǎţi pentru 1 dozǎ 18-20 g
sau cantităţi mai mari 1-2 kg. Dozarea se face
cu ajutorul unor linguri de plastic livrate de
producător.
 Hidrocoloizii
ireversibili –
Alginatele

Clasificarea
 dupǎ timpul de gelificare se disting 2 tipuri:
 tipul 1 cu gelificare rapidǎ
 tipul 2 cu gelificare normalǎ
 dupǎ destinaţia amprentei se deosebesc 3 clase:
 alginate din clasǎ A pentru confecţionarea protezelor unidentare:
incrustaţii, coroane de acoperire
 alginate din clasa B pentru amprentarea de hemiarcade sau arcade în
totalitate
 alginate din clasa C pentru realizarea modelelor de studiu, portamprente
individuale.
Hidrocoloizii ireversibili –
Alginatele
 sunt relativ ieftine
 se preparǎ uşor
 au o duratǎ convenabilǎ a fazei de plasticitate
 fidelitate şi plasticitate optime
 modelul trebuie turnat în primele 15 minute dupǎ
amprentare.
 se conservǎ în ambalaje ermetic închise, în locuri
uscate, la adǎpost de umiditate la o temperaturǎ de .
Nu se stocheazǎ mai mult de 1an în cabinetul
stomatologic.Dupǎ folosire cutiile trebuiesc bine
închise pentru a preveni contaminarea pulberii cu
umiditatea. Înainte de utilizare este bine sǎ se agite
cutia în vederea dispersǎii tuturor constituienţilor.
 Hidrocoloizii
ireversibili –
Alginatele

 amprentă în vederea realizării de proteze unidentare

(clasa A)
 amprentǎ preliminarǎ în edentaţii parţiale sau totale
pentru confecţionarea portamprentei (lingurii)
individuale
 amprentǎ pentru realizarea modelelor de studiu sau
modelelor document
 amprenta arcadelor antagoniste
 amprentă în ortondonţie pentru realizarea modelelor
de lucru
Hidrocoloizii
ireversibili –
Alginatele
Metoda clasicǎ
 Într-un bol de cauciuc pune pulberea apoi se adaugă treptat apa.
 Prelungirea timpului de prizǎ se face prin coborârea temperaturii
apei la 6-8 C.
 Spatularea se face cu spatulǎ din materiale neutre, metal
inoxidabil sau materiale plastice, pentru a nu perturba reacţia
dintre alginatul de potasiu şi sulfatul de calciu, într-un bol perfect
curat fǎrǎ urme de ipsos, masǎ de ambalat sau alte deşeuri.
 Timpul de spatulare este de 1 minut pentru alginate cu prizǎ
normalǎ şi 30-40 secunde pentru alginetele cu prizǎ rapidǎ.
Timpul de spatulare nu afecteazǎ timpul de prizǎ, dar
influenţeazǎ calitatea alginatului, care va fi mai slabă dacǎ
spatularea va fi mai redusǎ.
Metoda modernǎ
 Pulberea aflatǎ în pungi sau capsule predozate se aplicǎ în
bol, se adaugă apoi apa şi se preparǎ manual, sau mecanic, în
vacum malaxor.
Hidrocoloizii ireversibili –
Alginatele
 Priza se realizeazǎ în 3 faze.
 faza plasticǎ
 faza intermediarǎ
 faza finalǎ
 Hidrocoloizii
ireversibili –
Alginatele
 Faza plasticǎ dureazǎ 60 secunde şi este urmarea dizolvǎrii celor
2 substanţe chimice. În aceastǎ fazǎ materialul se aplicǎ în
portamprenta în vederea modelǎrii şi amprentǎrii.
 Materialul preparat este depus în portamprentǎ prevǎzutǎ cu
sisteme de retenţie sau în linguri individuale prevǎzute cu
perforaţii. Grosimea stratului de alginat trebuie sǎ fie aproximativ 8
mm.
 Dupǎ încǎrcarea materialului în portamprentǎ, suprafaţa
acestuia se netezeşte cu degetele umecate în apǎ: în timp ce
pacientul clǎteşte gura pentru îndepǎrtarea salivei vâscoase,
aderente.
 Portamprenta se introduce în cavitatea bucalǎ, se centreazǎ
corect şi se menţine sub o presiune uniformǎ pentru a nu genera
tensiuni interne.
 Hidrocoloizii
ireversibili –
Alginatele
 Faza intermediarǎ materialul este parţial deformat în funcţie de
intensitatea gelificǎrii. În aceastǎ fazǎ sunt contraindicate
mişcǎri ale amprentei pe câmpul protetic.
 Faza finalǎ – când s-a realizat priza datoritǎ gelificǎrii, iar
amprenta reproduce cu fidelitate elementele câmpului protetic.
 Atunci când suprafaţa materialului nu mai este lipicioasǎ,
este momentul optim de îndepǎrtare a amprentei. Îndepǎrtarea
se face printr-o singurǎ mişcare, fermǎ pentru ca materialul sǎ
nu se deformeze.
Hidrocoloizii ireversibili –
Alginatele
 Înainte de turnarea materialului amprenta se
igenizeazǎ prin spǎlare cu apǎ şi cu soluţie de
hipoclorit de sodiu 1% sau glutaraldehidǎ 2%
 Se realizeazǎ apoi turnarea modelului în cât mai
scurt timp. Unii autori recomandǎ tratarea amprentei cu
o soluţie apoasǎ de gips semihidrat pentru
neutralizarea urmelor de alginat de potasiu care pot
intra în reacţie cu gipsul de la suprafaţǎ modelului, care
va duce la diminuarea rezistenţei modelului.
 Demularea amprentei se face dupǎ 30-60 minute.
 Denumiri comerciale
 ELASTIC SPOFA, YPEN, SEPTALGIN, BLUEPRINT,
ALGINOPLAST, ORTHOPRINT, TROPICALGIN
 Elastomerii de sintezǎ

 mare fidelitate
 uşurinţa preparǎrii
 stabilitate volumetricǎ
 elasticitate.
 Elastomerii de sintezǎ

Elastomerii de sinteză se prezintă în

diferite consistenţe, în funcţie de
utilizarea clinică, cei mai frecvent utilizaţi
fiind:
 elastomeri cu vâscozitate crescută pentru
amprente grosiere
 elastomeri cu vâscozitate medie pentru o gamă
largă de amprente
 elastomeri cu vâscozitate redusă pentru
reproducerea detaliilor de fineţe
 Elastomerii de sintezǎ

Dupǎ compoziţia chimicǎ se clasificǎ în :

 1. Polisulfide (polisulfuri, mercaptani,
tiocoli, tiocauciucuri)
 2. Siliconi
 3. Polieteri
 Polisulfidele
(polisulfuri)
 Sunt primii elastomeri de sintezǎ care fac parte
din categoria cauciucurilor sintetice lansaţi pe
piaţǎ în anul 1953 în S.U.A.
 Se prezintǎ sub forma a 2 paste ambalate
în 2 tuburi:
 - primul tub cu pastǎ – bazǎ, care conţine: polimerul
polisulfidic în proporţie de 79,72%, sulfat de calciu
15,39%, oxid de zinc 4,89%
 - al doilea tub cu pastǎ – accelerator care conţine:
peroxid de plumb 17,65%, sulf 3%, ulei de ricin alte
substanţe: plastifianţi, aromatizanţi, coloranţi.
 Polisulfidele
(polisulfuri)

 Prin amestecul celor douǎ paste se produce oxidarea

mercaptanilor, urmatǎ de polimerizare.
 Reacţia de polimerizare este uşor exotermǎ cu o
creştere a temperaturii cu şi eliminare de apǎ. Aceastǎ
reacţie cu eliminare de apǎ conferǎ materialului o bunǎ
stabilitate volumetricǎ.
 Dupǎ aproximativ 10-20 minute materialul capǎtǎ
elasticitate, dar polimerizarea totalǎ dureazǎ câteva
ore.
Polisulfidele (polisulfuri)

Dezavantaje
 miros neplǎcut
 spatulare dificilă
Produse comerciale: PERMILASTIC
(Kerr), UNILASTIC (Kerr), COEFLEX,
NEOFLEX (Surgident), SUPER RUBBER
 Siliconii

 au ca produs de bazǎ xiloxanul.

 Dupǎ tipul reacţiei de polimerizare
siliconii sunt divizaţi în 2 subclase:
 siliconi de condensare
 siliconi de adiţie
 Siliconi de
condensare

 bazǎ : un silicon cu granule molecularǎ micǎ

(polidimetil xiloxan)
 catalizator: lichid suspensie de octoat de staniu şi
ortosilicat de etil sau pastǎ obţinutǎ prin adǎugarea
unei mase de umpluturǎ solidǎ.
 Siliconi de
condensare

 Reacţia dintre bazǎ şi accelarator este o reacţie de condensare

ce duce la formarea de reţele tridimensionale de polimeri cu
eliberare de alcool etilic.
 Evaporarea alcoolului este responsabilǎ de contracţia
amprentei de până la 0,6% şi stabilitatea dimensionalǎ redusǎ
ce impune turnarea modelului într-un timp relativ scurt.
 Elasticitatea lor este foarte bună; extensia unui silicon cu
vâscozitate medie poate ajunge până la 300% înainte de
ruperea sa.
 Sunt uşor de manipulat.
 Siliconi de condensare
 Prezintă o bună reproducere a detaliilor de
suprafaţă. Sunt însă materiale hidrofobe şi
trebuie utilizate pe un câmp protetic foarte bine
uscat, ceea ce limitează precizia de suprafaţă,
care este totuşi mai bună decât cea a
polisulfurilor.
 Au o bună rezistenţă mecanică; la câteva
minute după scoaterea amprentei din cavitatea
orală capătă o duritate mare şi o flexibilitate
mică.
Siliconi de adiţie

 Din punct de vedere structural sunt tot

polixiloxani, fiind consideraţi siliconi de a doua
generaţie. Ei prezintă multe caracteristici
comune cu siliconii de condensare.
 Baza este formatǎ din polimeri cu greutate
molecularǎ redusǎ (polivinil xiloxan).
 Catalizatorul este reprezentat de acidul
cloroplatinic.
 Siliconi de adiţie
 Reacţia de polimerizare este o reacţie de adiţie,
rezultând o reţea tridimensională fără eliminarea unui
produs de condensare. Lipsa produşilor secundari
volatili determină o stabilitate dimensională după priză
foarte bună.
 Caracterul lor de bază este hidrofob, dar în ultimul timp
au fost adăugaţi diferiţi consistuenţi care le dau un
caracter hidrofil, nu foarte pronunţat insă. Această
calitate permite o excelentă fidelitate în reproducerea
detaliilor, dar şi turnarea unor modele perfecte din gips.
 Siliconii
Denumiri comerciale
 Siliconi fluizi: XANTOPREN albastru,
SILASOFT, ORANWASH
 Siliconi cu vâscozitate medie:, STASEAL,
STOMAFLEX pastǎ,
 Siliconi cu vâscozitate crescutǎ: OPTOSIL,
ZETAPLUS
 Siliconi cu vâscozitate foarte crescutǎ:
SILAPLAST, PRESIDENT.
Polieterii

 Se prezintǎ în 2 tuburi: bazǎ şi

catalizator.
 Baza – este reprezentatǎ de cǎtre un
polieter cu grupǎri etileniminice terminale
sub formǎ de inele. Catalizatorul conţine
2,5 diclor benzen sulfonat ca agent de
polimerizare. Atât bazei cât şi
catalizatorului i se pot include coloranţi.
 Polieterii

 La amestecul bazei cu catalizatorul are loc

reacţia de polimerizare care este o reacţie
exotermǎ cu creşterea temperaturii cu
aproximativ .
 Reacţia de polimerizare se produce rapid,
polieterii oferind cel mai scurt timp de lucru
clinicianului dintre toate elastomerele.
 Sunt materiale puternic hidrofile ceea ce le
conferă o excelentă precizie de suprafaţă.
 Polieterii
 Stabilitatea dimensională este bună, asemănătoare
siliconilor de adiţie; această stabilitate se păstrează în
mediu uscat; amprentele cu polieteri nu trebuie
pǎstrate în apǎ deoarece prin absorbţie se modificǎ
dimensional.
 După priză prezintă o duritate mare, uneori superioară
siliconilor.
 Catalizatorul poate avea efect iritant asupra:
mucoaselor şi tegumentelor, de aceea pasta trebuie
bine omogenizatǎ în timpul preparǎrii.
Denumiri comerciale
-IMPREGUM, PERMADYN, RAMITEC pentru
înregistrarea relaţiilor ocluzale
 Modul de preparare al
elastomerilor de sintezǎ
 Pentru elastomerii de sintezǎ vâscoşi şi foarte vâscoşi, dozarea se
face cu o lingurǎ din plastic cu care este prevǎzutǎ trusa.
 Pentru o lingurǎ de mǎsurǎ se folosesc 8-10 picǎturi catalizator.
Elastomerul vâscos se aşeazǎ pe o plǎcuţǎ de sticlǎ, iar în masa
acestuia se creazǎ orificii sau şanţuri în care se va picura catalizatorul.
Amestecul se face manual pânǎ când pasta devine omogenǎ şi capǎtǎ
o plasticitate crescutǎ.
 Atunci când catalizatorul se prezintă sub formă de pastă amestecul se
face direct manual, respectand dozele recomandate de producător.
Unele tipuri de mănuşi pot împiedica reacţia de priză a elastomerilor
 Controlul omogenitǎţii amestecului se face şi prin testul culorii,
culoarea trebuind sǎ fie omogenǎ deşi cele 2 materiale care se
amestecǎ sunt de culori diferite.
 Modul de preparare al
elastomerilor de sintezǎ
 Pentru elastomerii de sintezǎ fluizi şi cu vâscozitate medie amestecul se
face pe o plǎcuţǎ de sticlǎ sau de hârtie ceratǎ prevǎzutǎ cu o scarǎ
dozimetricǎ linearǎ ce permite o dozare exactǎ.
 Se apreciazǎ ca la 1 cm de pastǎ bazǎ sǎ se foloseascǎ o picǎturǎ
de catalizator din flaconul prevǎzut cu dozator în cazul în care acesta este
sub formǎ lichidǎ, sau sǎ se aplice lungimi egale din pasta bazǎ şi pasta
accelerator. Cele 2 substanţe sunt aşezate la o distanţǎ de 1 cm între ele.
 Amestecul se realizeazǎ cu o spatulǎ din material inoxidabil prin
mişcǎri circulare. Durata spatulǎrii este de 30 secunde. Metoda este
imprecisǎ cu cât substanţa bazǎ este mai fluidǎ.
 Modul de
preparare al
elastomerilor de
sintezǎ
Metoda modernǎ
 Substanţa de bazǎ şi catalizatorul se aflǎ
predozate în seringi speciale. Evacuarea se face prin
apǎsarea unui piston într-o seringă cu 2
compartimente realizând o dozare idealǎ a
substanţelor componente.
 Există si aparate mai complexe care realizează şi
malaxarea care pe lângǎ dozarea exactǎ dau
posibilitatea obţinerii unor amprente fǎrǎ bule de aer.
Avantajele amprentelor
cu elastomeri de
sintezǎ
 realizarea unor amprente cu fidelitate superioarǎ atât la
nivelul suportului dento-parontal cât şi muco-osos
 se pot utiliza şi pe câmpuri proteice cu retentivitǎţi
foarte mari putând fi întrebuinţate la toate tipurile de
amprente
 stabilitarea volumetricǎ este mai mare faţǎ de
hidrocoloizii ireversibili.
Polieterii au dupǎ o sǎptǎmânǎ de la amprentare o
modificare de 0,3%, iar polisulfurile şi siliconii nu suferǎ
modificǎri timp de 48 de ore de la amprentare
 Avantajele
amprentelor cu
elastomeri de sintezǎ
 au mare stabilitate chimicǎ permiţând demularea târzie
de pe model, deoarece nu intrǎ în reacţie cu
materialele de confecţionat modele
 în amprentele cu elastomeri de sintezǎ se pot turna
mai multe modele
 prepararea şi aplicarea lor pe câmpul protetic este
uşoarǎ şi comodǎ
 au grad de toxicitate redusǎ (excepţie persoanele
alergice)
 amprentele se pot igeniza cu soluţii dezinfectante
uzuale (glutaraldehidǎ 2%, glutaraldehidǎ + fenol,
clorhexidinǎ) cu excepţia polieterilor care se
dezinfecteazǎ cu spray clorurat.
 Indicaţiile
amprentelor cu
elastomeri de
sintezǎ
 - amprente în vederea realizării oricărui tip
de proteze fixe: incrustaţii, coroane, punţi
Se utilizează de obicei tehnici care folosesc 2
consistenţe una chitoasă şi una fluidă.
Consistenţa chitoasă este utilizată cu rol de
portamprentă, datorită durităţii sale după
priză şi a contracţiei volumetrice reduse,
fără a avea o fidelitate deosebită.
Consistenţa chitoasă reprezintă suportul
rigid pentru consistenţa fluidă care prezintă
avantajul pătrunderii în toate detaliile
câmpului protetic oferind fidelitate
amprentei, dar şi dezavantajul unei
rezistenţe mecanice mai scăzute şi a unei
contracţii volumetrice mai importante
Indicaţiile amprentelor
cu elastomeri de sintezǎ

 - amprentă finală în lingură inviduală pentru

protezele mobilizabile.
Se folosesc de obicei consistenţe fluide pentru a
reproduce cu fidelitate detaliile câmpului
protetic şi a facilita obţinerea fenomenului de
adeziune al protezei.
Consistenţele medii se utilizează frecvent pentru
modelarea marginală a amprentei
Indicaţiile amprentelor cu
elastomeri de sintezǎ
 înregistrarea relaţiilor intermaxilare
 amprente în vederea realizării de proteze pe
implanturi
 Materiale de
amprentǎ
fotopolimerizabile

 Este vorba de o rǎşinǎ (polieteruretan

dimetacrilat) fotopolimerizabilǎ sub acţiunea
luminii vizibile 480 nm.
 Materialul monocomponent se livreazǎ în
seringi (fluid) şi tuburi (chitos).
 Pentru declanşarea reacţiei de polimerizare
se folosesc lǎmpile de fotopolimerizare din
dotarea obişnuitǎ a cabinetelor stomatologice.
 Materiale de amprentǎ
fotopolimerizabile
 Au o bunǎ plasticitate şi stabilitate
dimensionalǎ.
 Modelele se pot turna într-un interval de
2 sǎptǎmâni de la amprentare.
 Materialul prezintǎ proprietǎţi mecanice
şi chimice foarte bune.
 Manipularea este foarte uşoarǎ, fǎrǎ a fi
necesarǎ omogenizarea amestecului.
 Materiale de amprentǎ
fotopolimerizabile
 Polimerul de consistenţǎ fluidǎ se injecteazǎ în şanţul
gingival peste preparaţie şi dinţii vecini. Se încarcǎ în
acelaşi timp o lingurǎ transparentǎ cu material chitos.
Dupǎ inserarea lingurii în cavitatea bucalǎ se
fotopolimerizeazǎ ambele consistenţe simultan. Durata
de expunere este de 3 minute.
 Dezavantaje
 Necesitatea unor linguri transparente
 Dificultatea polimerizǎrii în zone greu accesibile
spotului luminos.
 Materialul nu se utilizeazǎ la cei cu alergie la: uretani,
acrilaţi, metacrilaţi.
 Materiale rigide

 În faza finală sunt ireversibile,

rigide, casante.
 Dacă se fracturează prezintă o
linie de fractură netă, care
permite coaptarea fragmentelor.
 Sunt reprezentate de:
- gips
-răşini acrilice
 Gipsul

 cel mai vechi material de amprentă

 se prezintă sub formă de pulbere albă cu
granulaţie foarte fină
 Denumirea corectă a materiei prime este
de ipsos. Pulberea care se amestecă cu
apa se numeşte semihidratul sulfatului
de calciu. Gipsul este produsul final ce
rezultă în urma hidratării semihidratului
de sulfat de calciu
Gipsul

 Avantajele gipsului de amprentǎ

 bunǎ fluiditate – ce conferǎ materialului posibilitatea de a
pǎtrunde în toate detaliile câmpului protetic
 mare fidelitate tradusǎ printr-o redare exactǎ a detaliilor
câmpului protetic
 expansiune de prizǎ 0,2% care poate fi controlatǎ şi redusǎ la
0,06%
 timp de prizǎ convenabil 3-5 minute
 capacitate de absorţie a filmului salivar, ce reduce riscurile de
erori
 lipsit de toxicitate
 preţ de cost redus.
 Dezavantaje
 manipularea greoaie
 îndepǎrtarea dificilǎ de pe câmpurile protetice retentive.
 apariţia în timp a fenomenului de îmbǎtrânire a materialului.
 Gipsul

 amprentǎ preliminarǎ la edentatul total

 amprentǎ funcţionalǎ la edentatul total maxilar
 amprenta câmpului protetic cu elementele de
agregare (coroanele de acoperire) adaptate şi
fixate pe bonturi pentru obţinerea punţilor
clasice din elementele separate
 supraamprenta la punţile în 2 timpi.
 Rǎşini acrilice
(polimetacrilatul de metil)
 Se prezintǎ în sistem bicomponent: pulbere,
lichid.
 Pulberea: granule sferice de polimetacrilat
în care este înglobat şi iniţiatorul de
polimerizare.
 Lichidul monomer incolor, volatil, inflamabil
în care se gǎseşte catalizatorul de
polimerizare.
 Proporţia polimer/monomer = 2/1.
 Timpul de prizǎ 2 minute.
 Rǎşini acrilice
(polimetacrilatul de metil)
 Datorită dezavantajelor pe care le prezintǎ
(coeficient mare de contracţie la polimerizare,
monomerul produce leziuni la nivelul ţesuturilor
moi) şi odatǎ cu apariţia noilor materiale
utilizarea lor a fost redusă.
 Indicaţii: amprentarea în vederea realizarii de
proteze unidentare, incrustaţii, dispozitive
corono-radiculare
 Denumiri comerciale: - DURACRYL 7 culori
 Materiale semirigide
 Sunt materiale cu o compoziţie foarte diferitǎ
datoritǎ elementelor pe care le conţin, sunt mai
puţin casante decât materialele rigide.
 Odatǎ rupte liniile de fracturǎ nu sunt nete, fapt
ce nu permite refacerea amprentei prin
coaptarea fragmentelor.
Acestea sunt reprezentate de cǎtre:
 pasta oxid de zinc eugenol
 materiale termoplastice
 materiale semirigide speciale
Pasta oxid de
zinc – eugenol

Prezentare comercialǎ – 2 paste ambalate în 2 tuburi:

 1 tub cu pastǎ A de culoare brunǎ care conţine în special
eugenol
 1 tub cu pastǎ B de culoare albǎ care conţine: - oxid de
zinc, uleiuri minerale, aditivi
Atât tubul A cât şi tubul B, sau ambele mai conţin colofoniu,
costituent care dǎ pastei coreziune, omogenitate şi
permite demularea amprentei în apǎ caldǎ.
 Pasta oxid de
zinc – eugenol

 prezintǎ o plasticitate idealǎ ce le permite insinuarea în toate detaliile

câmpului proteic.
 timpul de prizǎ este suficient pentru efectuarea manevrelor de amprentare în
vederea înregistrǎrii tuturor detaliilor. Acesta poate fi modificat prin
adǎugarea diferiţilor acceleratori sau inhibitori.
 amprentelele obţinute sunt fidele.
 atunci când se constatǎ mici lipsuri, aceasta pot fi corectate prin adǎugarea
unei noi cantitǎţi de pastǎ în zonele neamprentate şi reinserţia amprentei în
cavitatea bucalǎ, fǎrǎ ca amprenta sǎ se deformeze.
 prezintǎ stabilitate dimensionalǎ.
 sunt aderente la portamprentǎ.
 sunt foarte aderente de ţesuturi şi pot produce iritaţii datoritǎ eugenolului,
motiv pentru care se indicǎ o vaselinare prealabilǎ a ţesuturilor.
 amprenta nu necesitǎ izolare înainte de turnarea modelului.
 Pasta oxid de zinc –
eugenol
 Pe hârtie cerată impermeabilă pentru uleiuri cu ajutorul
unei spatule rigide se amestecǎ de obicei lungimi egale de
pastǎ albǎ şi pastǎ brunǎ pânǎ când se obţine un amestec
uniform, omogen.
 În urma amestecului cele 2 culori trebuie sǎ se
uniformizeze.
 După o spatulare de 20-40 secunde, amestecul se depune
în port-amprentă ( de obicei o lingură individuală)
 Timpul de priză este de 3-5 minute, dar poate fi scurtat
prin utilizarea de acceleratori (acid acetic glacial, clorurǎ de
magneziu) sau crescut prin folosirea glicerinei.
 Prezenţa apei este indispensabilǎ prizei. Dacǎ oxidul de
zinc este deshidratat, pasta nu face prizǎ.
 Pasta oxid de
zinc – eugenol

 amprentarea câmpului protetic edental total: maxilar

şi mandibular, în linguri bine adaptate din plǎci bazǎ
sau rǎşini
 amprenta în edentaţii terminale
 amprenta pentru căptuşiri indirecte în edentaţia
totalǎ
 stabilizarea bazei şablonlui de ocluzie în timpul
determinǎrii relaţiei intermaxilare
 fixarea provizorie a coroanelor şi punţilor.
Materiale termoplastice
 Sunt materiale semirigide reversibile.
 Aceste materiale la temperaturǎ normalǎ sunt
rigide, dar sub influenţa cǎldurii uscate sau
umede, devin plastice fǎrǎ a suferi modificǎri
atât timp cât încǎlzirea se face în limitele
prescrise de fabricant.
 Dupǎ temperatura de plastificare se împart în:
 Ceruri şi mase termoplastice care se plastifiazǎ la
50-60 C
 Mase bucoplastice care se plastifiazǎ la
temperatura de 37 C - temperatura cavitǎţii bucale.
 Cerurile
 s-au folosit ca material de amprentǎ încǎ de la
începutul secolului XVIII, apoi au fost abandonate.
 Redevin actuale odatǎ cu tehnicile de amprentǎ
descrise de Herbst, Dewin, Lejoyeux şi datoritǎ faptului
cǎ intrǎ în compoziţia materialelor de amprentǎ.
 Se prezintǎ sub formǎ de batoane sau conuri ambalate
în cutii.
 Cerurile dentare pentru amprentă conţin: cearǎ de
albine, parafinǎ, ozocheritǎ, colofoniu, cearǎ vegetalǎ
(Carnauba).
 Cerurile

 sǎ fie rigide, nedeformabile la

temperatura cavitǎţii bucale
 sǎ poatǎ fi modelate cu instrumente
tǎioase fǎrǎ sǎ se deformeze
 sǎ nu prezinte modificǎri de volum
 sǎ reproducǎ cele mai fine detalii
 încǎlzite sǎ nu provoace durere sau
leziuni pulpo-dentinare.
 Cerurile
 Plastifierea se realizeazǎ astfel:
 La flacǎrǎ – Aceastǎ metodǎ poate conduce la
acumularea de tensiuni interne ce va avea drept
urmare realizarea unor proteze mai puţin precise, sau
lezarea organului pulpo-dentinar, metoda fiind
contraindicatǎ la dinţii vitali.
 La baia de apǎ la temperaturǎ constantǎ. Se evitǎ
astfel dizolvarea unor elemente componente ale cerii şi
se realizeazǎ o încǎlzire uniformǎ.
 La cuptor termostat – care permite o plastifiere
uniformǎ la temperatura doritǎ.
 Cerurile

Indicaţii:
- amprentarea cavitǎţilor pentru incrustaţii
- amprentarea pentru coroane de substituţie
- amprentarea unor preparaţii dificile – în trepte.

Produse comerciale: - BLUE – INLAY (Casting)

- WAX – SILBRON KERR
 Masele termoplastice
Compoziţie:
- rǎşinǎ termoplasticǎ naturalǎ tip – Copal, Schelack, Kauri
- rǎşini sintetice derivate de la acidul cumaric
- acizi graşi, palmitic, stearic, oleic care dau fluiditate
- talc şi mase anorganice pentru a mǎri volumul.
Prezentare: – batoane – verzi, gri, brun – cutii 20-50 bucǎţi
– plǎcuţe colorate – cutii 10-20 bucǎţi.
 Masele termoplastice
 sunt rigide pânǎ la aproximativ 40C
 devin plastice la 55-65 C
 vâscozitate crescutǎ
 plastifierea se obţine prin:
 cǎldura umedǎ: - bǎi cu apǎ caldǎ la 70 C
- bǎi cu termostat
plastifierea la flacǎrǎ în cazul batoanelor la 70 C
sunt uşor de preparat
 au posibilitatea de refolosire la acelaşi pacient în cazul
unei amprente incorecte; este contraindicată reutilizarea lor
la alţi pacienţi deoarece nu existǎ posibilitatea sterilizǎrii.
 pot fi păstrate mai mult timp dupǎ amprentare. Nu necesitǎ
turnarea imediatǎ a modelului.
 Masele termoplastice
 amprentarea cu inel de cupru în vederea realizǎrii
protezelor unidentare
 amprenta antagoniştilor
 amprentă preliminarǎ care serveşte drept portamprentǎ
pentru o amprentǎ cu siliconi (rigidǎ-elasticǎ)
 amprentǎ preliminarǎ a câmpurilor protetice dure la
edentatul total
 închiderea marginalǎ a lingurii individuale
 Denumiri comerciale: KERR, REPRODENT, XANTIGEN,
STENŢ, CEROFORM (Spofa), EXACT COMPOUND (S.S.
WHITE) IMPRESION COMPOUND (KERR).
 Mase bucoplastice
 Sunt materiale cu vâscozitate medie care devin plastice la temperatura cavitǎţii
bucale.
 Compoziţie:
 cearǎ de albine
 parafinǎ
 colofoniu
 schelack
 cerezinǎ – pentru a mǎri fluiditatea
 umputuri care mǎresc masa produsului
 coloranţi.
 Proprietǎţi:
 plasticitate uniformǎ la temperaturǎ mai mare de 46 C
 fidelitate
 stabilitate dimensionalǎ la temperatura mediului ambiant
 posibilitatea de optimizare şi corecţie a amprentei prin noi adǎugǎri
de material.
Se livreazǎ în: tuburi sau recipiente metalice care permit încǎlzirea repetatǎ la flacǎra
unei lampi.
 Masele bucoplastice
 Materialul încǎlzit la flacǎrǎ se aplicǎ prin pensulare în
lingurǎ într-un strat de 2 mm. Portamprenta se introduce în
cavitatea bucalǎ. La temperatura cavitǎţii bucale el se
replastifiazǎ.
 Dupǎ realizarea manevrelor de amprentare (pe o duratǎ
nelimitatǎ) lingura şi materialul se rǎcesc cu un jet de apǎ,
apoi scot din cavitatea bucalǎ.
 Se verificǎ amprenta. În caz de inexactitate a amprentei sunt
posibile corecturi prin adaos de material şi reintroducerea în
cavitatea bucalǎ urmatǎ de repetarea manevrelor de
amprentare. Dupǎ îndepǎrtarea amprentei aceasta se
transportǎ la laborator în vase cu apǎ şi gheaţǎ pentru a evita
deformarea. Turnarea modelului trebuie făcută imediat.
 Masele bucoplastice
 amprente funcţionale
 amprenta funcţionalǎ a câmpului protetic
edentat total mandibular cu atrofie pronunţatǎ
 ampretarea în vederea realizǎrii şeilor
protezelor scheletizate
 ca material de corecţie a marginilor
amprentelor luate cu materiale rigide
 ADHESEAL roşu sau verde
 DENTIPLAST (SPOFA Dental)
 KERR KORECTA WAX
 E-X 3N – Gold
Materiale cu vâscozitate
lent progresivă
 Se mai numesc şi materiale de condiţionare a ţesuturilor.
 Proprietatea lor cea mai importantǎ este de a rǎmâne plastice un
timp mai îndelungat (cǎteva zile) şi de a se redemola în cavitatea
bucalǎ sub acţiunea presiunilor masticatorii şi a deplasǎrilor
formaţiunilor mobile (limbǎ, buze, obraj etc.).
Prezentare – sistem biocomponent
 Pulbere + lichid uleios: Hidrocast, Coe Comfort
 Pulbere + lichid: Ivoseal, Exaprent
 Pastǎ + lichid: Kerr Fitt
 2 tuburi cu pastǎ: Cero-Plus
Compoziţie: - rǎşini sintetice, rǎşini naturale, coloranţi, aromatizanţi,
ceruri
Materiale cu vâscozitate
lent progresivă
 Cele 2 componente se amestecǎ conform indicaţiilor date de
fabricant în proporţie 1/1 sau 2/1 pe o hârtie ceratǎ, 25-30
secunde şi se obţine o pastǎ, care se aplicǎ pe faţa internǎ a
protezei vechi.
 Proteza este reintrodusǎ în cavitatea bucalǎ. Pacientul va mima
mişcările apărute în timpul masticaţiei timp de 4-5 minute.
 Dupǎ 7-8 minute de la începutul malaxǎrii se controleazǎ
amprenta în afara cavitǎţi bucale, eventualele lipsuri putând fi
corectate prin adǎugarea de nou material fluid.
 Pasta rǎmâne mult timp plasticǎ (se întǎreşte lent) iar consistenţǎ
finalǎ are un anumit grad de elasticitate care faciliteazǎ
amprentarea cât mai funcţionalǎ a marginilor şi repoziţionarea
ţesuturilor (condiţionarea lor).
 Materiale cu vâscozitate
lent progresivă
 amprentǎ funcţionalǎ edentatul total
 amprenta funcţionalǎ în scopul rebazǎrii protezelor.
 pentru remodelarea marginilor protezei mobile în scopul
extinderii acestora şi perfectǎrii marginale
 pentru condiţionarea ţesuturilor dupǎ tratamente protetice
concepute greşit urmate de realizarea unei noi proteze.
 în caz de stomatopatii protetice deoarece în masele de
ampretare se pot adǎuga: substanţe antifungice,
antibiotice, antiseptice.
 Produse comerciale: VISCO – gel, FITT – KERR,
HYDROCAST, IVOSEAL, COE – comfort.
 MATERIALE DE
AMPRENTARE
 Condiţii:
 Esenţiale:
 plasticitatea
 fidelitate
 elasticitate şi rezistenţă mecanică
 stabilitate dimensională
 timp de priză
 compatibilitate cu materialul de confecţionat modele
 Secundare
 absenţa unor componenţi iritanţi sau toxici
 miros şi gust plăcut
 posibilitatea de stocare
 îndepărtarea cu uşurinţă după priză
 să fie uşor de preparat
 preţ de cost scăzut
Materiale pentru amprentă
După starea fizică a materialului din faza finală-
ireversibilă

 -Materiale rigide (gips, polimetil metacrilat)

 -Materiale semirigide:-termoplastice
-bucoplastice
-ceruri
-pastă oxid de zinc eugenol
 - Materiale elastice:-hidrocoloizi:-ireversibili
-reversibili
-elastomeri de sinteză.
 Materiale pentru amprentă

După ordinea folosirii intensive a lor:

 -frecvent utilizate: -hidrocoloizi şi elastomeri de

sinteză
 -mai puţin utilizate: - Zn OE, materiale
termoplastice,gipsul
Hidrocoloizii ireversibili –
Alginatele – Proprietăți
 sunt relativ ieftine
 se preparǎ uşor
 au o duratǎ convenabilǎ a fazei de plasticitate
 fidelitate şi plasticitate optime
 modelul trebuie turnat în primele 15 minute dupǎ
amprentare.
 se conservǎ în ambalaje ermetic închise, în locuri
uscate, la adǎpost de umiditate la o temperaturǎ de .
Nu se stocheazǎ mai mult de 1an în cabinetul
stomatologic.Dupǎ folosire cutiile trebuiesc bine
închise pentru a preveni contaminarea pulberii cu
umiditatea. Înainte de utilizare este bine sǎ se agite
cutia în vederea dispersǎii tuturor constituienţilor.
 Alginatele –
Indicații

 amprentă în vederea realizării de proteze unidentare

(clasa A)
 amprentǎ preliminarǎ în edentaţii parţiale sau totale
pentru confecţionarea portamprentei (lingurii)
individuale
 amprentǎ pentru realizarea modelelor de studiu sau
modelelor document
 amprenta arcadelor antagoniste
 amprentă în ortondonţie pentru realizarea modelelor
de lucru
Elastomerii de sintezǎ
Elastomerii de sinteză se prezintă în
diferite consistenţe, în funcţie de utilizarea
clinică, cei mai frecvent utilizaţi fiind:

 elastomeri cu vâscozitate crescută pentru

amprente grosiere
 elastomeri cu vâscozitate medie pentru o gamă
largă de amprente
 elastomeri cu vâscozitate redusă pentru
reproducerea detaliilor de fineţe
 Elastomerii de sintezǎ
Dupǎ compoziţia chimicǎ se clasificǎ în :

 1. Polisulfide (polisulfuri, mercaptani,

tiocoli, tiocauciucuri)
 2. Siliconi
 3. Polieteri
 Modul de preparare al
elastomerilor de sintezǎ
 Pentru elastomerii de sintezǎ vâscoşi şi foarte vâscoşi, dozarea se
face cu o lingurǎ din plastic cu care este prevǎzutǎ trusa.
 Pentru o lingurǎ de mǎsurǎ se folosesc 8-10 picǎturi catalizator.
Elastomerul vâscos se aşeazǎ pe o plǎcuţǎ de sticlǎ, iar în masa
acestuia se creazǎ orificii sau şanţuri în care se va picura catalizatorul.
Amestecul se face manual pânǎ când pasta devine omogenǎ şi capǎtǎ
o plasticitate crescutǎ.
 Atunci când catalizatorul se prezintă sub formă de pastă amestecul se
face direct manual, respectand dozele recomandate de producător.
Unele tipuri de mănuşi pot împiedica reacţia de priză a elastomerilor
 Controlul omogenitǎţii amestecului se face şi prin testul culorii,
culoarea trebuind sǎ fie omogenǎ deşi cele 2 materiale care se
amestecǎ sunt de culori diferite.
 Modul de preparare al
elastomerilor de sintezǎ
 Pentru elastomerii de sintezǎ fluizi şi cu vâscozitate medie amestecul se
face pe o plǎcuţǎ de sticlǎ sau de hârtie ceratǎ prevǎzutǎ cu o scarǎ
dozimetricǎ linearǎ ce permite o dozare exactǎ.
 Se apreciazǎ ca la 1 cm de pastǎ bazǎ sǎ se foloseascǎ o picǎturǎ
de catalizator din flaconul prevǎzut cu dozator în cazul în care acesta este
sub formǎ lichidǎ, sau sǎ se aplice lungimi egale din pasta bazǎ şi pasta
accelerator. Cele 2 substanţe sunt aşezate la o distanţǎ de 1 cm între ele.
 Amestecul se realizeazǎ cu o spatulǎ din material inoxidabil prin
mişcǎri circulare. Durata spatulǎrii este de 30 secunde. Metoda este
imprecisǎ cu cât substanţa bazǎ este mai fluidǎ.
 Modul de preparare
al elastomerilor de
sintezǎ
Metoda modernǎ

 Substanţa de bazǎ şi catalizatorul se aflǎ predozate în

seringi speciale. Evacuarea se face prin apǎsarea unui piston
într-o seringă cu 2 compartimente realizând o dozare idealǎ a
substanţelor componente.
 Există si aparate mai complexe care realizează şi
malaxarea care pe lângǎ dozarea exactǎ dau posibilitatea
obţinerii unor amprente fǎrǎ bule de aer.
Avantajele amprentelor
cu elastomeri de
sintezǎ
 realizarea unor amprente cu fidelitate superioarǎ atât la
nivelul suportului dento-parontal cât şi muco-osos
 se pot utiliza şi pe câmpuri proteice cu retentivitǎţi
foarte mari putând fi întrebuinţate la toate tipurile de
amprente
 stabilitarea volumetricǎ este mai mare faţǎ de
hidrocoloizii ireversibili.
Polieterii au dupǎ o sǎptǎmânǎ de la amprentare o
modificare de 0,3%, iar polisulfurile şi siliconii nu suferǎ
modificǎri timp de 48 de ore de la amprentare
 Avantajele
amprentelor cu
elastomeri de sintezǎ
 au mare stabilitate chimicǎ permiţând demularea târzie
de pe model, deoarece nu intrǎ în reacţie cu
materialele de confecţionat modele
 în amprentele cu elastomeri de sintezǎ se pot turna
mai multe modele
 prepararea şi aplicarea lor pe câmpul protetic este
uşoarǎ şi comodǎ
 au grad de toxicitate redusǎ (excepţie persoanele
alergice)
 amprentele se pot igeniza cu soluţii dezinfectante
uzuale (glutaraldehidǎ 2%, glutaraldehidǎ + fenol,
clorhexidinǎ) cu excepţia polieterilor care se
dezinfecteazǎ cu spray clorurat.
 Indicaţiile
amprentelor cu
elastomeri de
sintezǎ
 - amprente în vederea realizării oricărui tip
de proteze fixe: incrustaţii, coroane, punţi
Se utilizează de obicei tehnici care folosesc 2
consistenţe una chitoasă şi una fluidă.
Consistenţa chitoasă este utilizată cu rol de
portamprentă, datorită durităţii sale după
priză şi a contracţiei volumetrice reduse,
fără a avea o fidelitate deosebită.
Consistenţa chitoasă reprezintă suportul
rigid pentru consistenţa fluidă care prezintă
avantajul pătrunderii în toate detaliile
câmpului protetic oferind fidelitate
amprentei, dar şi dezavantajul unei
rezistenţe mecanice mai scăzute şi a unei
contracţii volumetrice mai importante
Indicaţiile amprentelor
cu elastomeri de sintezǎ

 - amprentă finală în lingură inviduală pentru

protezele mobilizabile.
Se folosesc de obicei consistenţe fluide pentru a
reproduce cu fidelitate detaliile câmpului
protetic şi a facilita obţinerea fenomenului de
adeziune al protezei.
Consistenţele medii se utilizează frecvent pentru
modelarea marginală a amprentei
Indicaţiile amprentelor cu
elastomeri de sintezǎ
 înregistrarea relaţiilor intermaxilare
 amprente în vederea realizării de proteze pe
implanturi
VĂ MULŢUMESC!