Mitropolitul Dosoftei: primul nostru poet

Inceputurile literaturii romane sunt legate

de contextul ariei culturale din rasaritul
Europei, un spatiu complex format pe
temeliile traditiei bizantine. Incepand cu
secolul al XVII-lea, limba slavona, limba
oficierii serviciului divin in biserica, incepe
sa fie inlocuita treptat cu limba romana. In
aceasta perioada s-au tradus și s-au tipărit
carti religioase de care aveau nevoie toti
credinciosii. Acestea au fost cazaniile
(evanghelii explicate, cuprinzand invata-
turi morale dezvoltate pe marginea textului biblic) si pravilele
(corpuri de legi). Actele de cultura din cele trei tari romane
demonstreaza ca mentalitatea religioasa, caracteristica Evului
Mediu, este dominanta. Domniile lui Matei Basarab, in
Muntenia, și Vasile Lupu, in Moldova, au marcat inceputul unei
epoci de inviorare culturala. Prin tipografiile infiintate cu
sprijinul lui Petru Movila, fiu de voievod moldovean ajuns
mitropolit al Kievului, cartile religioase se raspandesc si
contribuie la unificarea limbii romane literare, Zorii literaturii
religioase poarta astfel amprenta cartilor religioase care au iesit
din aceste tipografii.
Sfantul Mitropolit Dosoftei s-a nascut pe data de 26 octombrie
1624 si a decedat pe 13 decembrie 1693. A fost un calugar
carturar, mitropolit al Moldovei in perioadele 1671-1674 si
1675-1686 si marturisitor pentru credinta ortodoxa. Praznuirea
lui se face la 13 decembrie. Pe parcursul vietii a invatat carte la
de la cei mai renumiti dascali din Moldova si la scoala Fratiei
Ortodoxe de la Manastirea Adormirea Maicii Domnului din Liov.
Inca din anii copilariei si a tineretii, a acumulat multa stiinta si
carte, ajutandu-l si inteligenta deosebita. Pentru a transmite
tezaurul sfintei Ortodoxii, a invatat sa scrie si sa vorbeasca in 5
limbi diferite: greaca, latina, slavona bisericeasca, polona si
ucraineana.
La scoala manastirii Probota a primit chip, in anul 1649, cu
numele de monah Dosoftei. In limba romana scrie la 14
septembrie 1649: ,,Ieromonah Dosoftei de la Pobrata, feciorul
lui Leontar Barilovici”. A dezvoltat multa scoala manastirii si a
crescut multi ucenici luminati.
In anul 1658 este episcop de Huși, dupa un an trece în scaunul
vladicesc de la Roman, iar în 1671 este ales mitropolit al
Moldovei. In toamna anului 1673 a plecat in pribegie in Polonia,
din cauza schimbarilor de domn in tara si a convingerilor sale
antiotomane. În 1674 a fost înlocuit în scaunul mitropolitan de
la Iași cu Sf. Teodosie, episcopul de Roman. In anul următor,
Mitropolitul Dosoftei este readus in demnitatea sa chiriarhala.

Dintre lucrarile cele mai importante, se numara:

- ,,Psaltirea in versuri” (1673)
- ,,Dumnedzaiasca Liturghie” (1679)
- ,,Psaltirea de-nteles” (1680)
- ,,Moltivalnic de-nteles” (1683)
- ,,Poem chronologic despre domnii Moldovei”
- ,,Parimiile preste an” (1683)
- ,,Viata si petriaceria sfintiilor” (1682-1686)

Pentru verisificarea Psalmilor, lucrarea sa cea mai importanta si

reprezentativaLa, Dosoftei a apelat si a folosit mai multe
izvoare, in primul rand “Septuaghinta” in limba greaca, apoi ”
Vulgata”in limba latina si ca izvor secundar-Psalterz Dawidow- a
lui Kochanowski. Dosoftei a luat drept model textul ortodox, pe
acesta cautand sa il amlifice dupa propria lui imaginatie.
Cercetarile atente demonstreaza profunda originalitate a
versurilor lui dosoftei, precum si influenta exercitata asupra lui
de versul popular romanesc. Mai ales de cunoscuta balada
“Miorita” (Psalmul 46), legenda manastirii Argesului si de unele
vechi cantece ciobanesti. Dupa cum spune Nicolae Iorga, “nu
este nici o indoiala ca, in ce priveste redactarea versurilor sale,
el nu a fost ajutat de nimeni ci sngur prin familiarizarea cu
poporul, cu sufletul lui a ajuns a fi un rostitor al graiului
romanesc”. O inalta apreciere a talentului Mitropolitului o
aflam la Nicolae Iorga, care spune ca :”Psaltirea in versuri se
desface in doua parti : una, in care scriitorul nu vrea sa coboare
ci-si insira solemn dupa datina celor invatati si alta, partea cea
mai intinsa, in care el uita mandria volumelor rasfoite si se lasa
furat de ritmul usor, saltaret, viu al cantecului popular. Aceasta
din urma ramane una din partile cele mai trainice ale operei
sale poetice”.

,,Cel mai mare merit al lui Dosoftei aceasta si este: de a fi oferit

in Psaltire, pe neasteptate, intaiul monument de limba poetica
romaneasca. In acest scop, el a uzat toata cultura lui lingvistica
imprumutand si calchiind termini din cinci sau sase limbi; (…) a
silit cuvinte sa primeasca accentual trebuitor porozdiei lui pe
atat de naive, pe atat de sophisticate.”
(Nicolae Manolescu, Istoria critica a literaturii romane)
Tipariturile religioase au contribuit, in primul rand, la
introducerea limbii romane in biserica, inlocuind limba slavona
in care se oficia serviciul divin. In al doilea rand, cartile
religioase au influentat formarea limbii romane literare, toti
scriitorii vremii straduindu-se sa caute forma cea mail impede
sim ai armonioasa a limbii. Dimensiunea religioasa a calauzit nu
numai existenta, dar si conceptia celor care au scris in acesta
perioada. Ei cred ca tot ce se petrece pe pamant este hotarat
de Dumnezeu, dupa cum marturiseste si Miron Costin.