Formele simple

Forme simple se numesc formele, în care nici una dintre părți nu depășește limitele perioadei.

Clasificarea formelor simple. Formele simple se clasifică după:

I. Numărul părților:
a) forme monopartite
b) forme bipartite
c) forme tripartite

II. Structura tematică:

a) forme simple monotematice sau dezvoltătoare (a+a1...)
b) forme simple contrastante (a+b...)

III. Existenţa reprizei:

a) forme simple cu repriză (a+b+a)
b) forme simple fără repriză (a+b+c)

Forma monopartită simplă

F.M.S. – este o construcție muzicală indivizibilă, având la bază o perioadă simplă. În acest tip de
formă, materialul muzical se expune fără a primi o dezvoltare în continuare. Volumul structurii
monopartite poate alterna de la 8 măsuri până la 16-18.
Ca formă de sine stătătoare, F.M.S. stă la baza pieselor instrumentale de tip:
-miniaturi
-mici preludii, studii
- piese cu caracter didactic

Deseori, F.S.M. exercită rolul unei structuri subordonate formelor ample, spre exemplu tema
variaţiunilor.

Forma bipartită simplă

F.B.S. – este o construcție muzicală alcătuită din 2 perioade. Ea trebuie să îndeplinească două
condiții din punct de vedere tonal: perioada a 2-a trebuie să abordeze o tonalitate diferită de a
celei dintâi; iar la sfârșitul celei de a doua perioade trebuie readusă tonalitatea de bază. În acest
mod se realizează unitatea tonală între începutul și sfârșitul formei bipartite.
Din punct de vedere tematic distingem:
a) f.b.s. – monotematică sau dezvoltătoare (a+a1), unde a doua perioadă (a1)dezvoltă elementele
tematice ale primei secțiuni (a).
b) f.b.s. – contrastantă (a+b), a doua perioadă fiind bazată pe elemente intonaționale noi (această
formă este specifică muzicii vocale)
c) f.b.s. – cu o mică repriză a + b , este o structură ce cunoaște larga
a+a1 b+a1
răspândire datorită prezenței unei reveniri tematice - în formă redusă – a unei mici reprize.
Numeroase teme pentru variațiuni, cântece, marșuri, lieduri etc. folosesc această formă. Pentru
forma bipartită cu mică repriză este obligatorie divizarea perioadelor în două propoziții, întrucât
propoziția a doua a secțiunii b este o repetare identică sau puțin variată a frazei a doua din
secțiunea a.

Forma tripartită simplă

F.T.S.– se numește forma, în care partea I reprezintă o perioadă, partea II de asemeni o perioadă
sau o structură mai puțin determinată, și partea a III-a fiind adesea repriza primei părți (a + b +
a1). Partea a III-a deseori, este mai dinamizată decât partea I.
Trecerea de la forma bipartită cu mică repriză, unde revenirea tematică este mai mult sugerată, la
forma tripartită este un pas hotărâtor în cristalizarea celei de a treia secțiuni. Pentru a sublinia
prezența imaginilor contrastante în muzica cultă (sonată, concert, operă) s-a ajuns în perioada
clasică la termenul de repriză pentru revenirea primei secțiuni, care să reprezinte rezolvarea
contradicțiilor şi mai ales opoziția tonală a temelor. În consecință repriza constituie sinteza unei
desfășurări muzicale pe baza principiului dialectic al tezei, antitezei şi sintezei.

Distingem:
a) f.t.s. – dezvoltătoare – a+a1+a, astfel, contrastul tematic nu este specific formei tripartite
simple. Uneori secțiunea a1 repetă prima idee muzicală a într-o altă tonalitate; sau
secțiunea a1 constituie o temă apropiată sau derivată din tema primei secțiuni.
b) f.t.s. – contrastantă a+b+a, unde apare un contrast tematic evident între secțiunea mediană
şi părțile extreme.

Ca formă de sine stătătoare F.T.S. stă la baza diferitor genuri muzicale: dansuri, marşuri,
romanţe, arii, nocturne, preludii, serenade etc.
F.T.S. poate fi şi ca parte componentă a unei structuri mai ample.