UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE ”GR. T.

POPA„ IAȘI
FACULTATEA DE MEDICINĂ

TESTUL DE TOLERANTA LA
GLUCOZA PE CALE ORALA
(TTGO)

Studente:

Dumitriu Ionela
Iacob Ana Maria
Leuca Flavia
Macsim Mădălina
Maga Cristina
Mircea Andra-Maria

Grupa 22, seria C

 TESTUL DE TOLERANTA LA GLUCOZA PE CALE ORALA
(TTGO)

TTGO (testul de toleranta la glucoza) sau hiperglicemia provocata pe cale orala este o proba
functionala care exploreaza toleranta la glucide.

TTGO este indicat:

1. cand glicemia bazala si glucozuria nu sunt concludente, atunci cand glicemia bazala are
valori la limita superioara sau putin peste aceasta.
2. la persoane cu risc diabetogen crescut, indiferent de valoarea glicemiei a jeun (ereditate
diabetica certa, obezitate, femei care au nascut copii cu greutatea peste 4 kg);
3. pentru diagnosticul diabetului zaharat gestational si in orice alta situatie ce ridica
suspiciunea de diabet zaharat (DZ).

TTGO nu se indica la pacientii cu paralizie hipokaliemica periodica si nici in cazurile in care

absorbtia glucidelor este afectata: dificultati de ingestie, stomac operat, rezectie intestinala, sindrom
de malabsorbtie.

De asemenea testul nu este indicat in caz de:

- hiperglicemie bazala >140 mg/dL la doua determinari;
- valori ale glicemiei bazale constant normale;
- valori ale glicemiei postprandiale >200mg/dL la doua determinari;
- diabet zaharat clinic manifest;
- diabet secundar (ex. dupa administrare de hormoni).

Reactii adverse: Unele persoane pot prezenta greata sau pot avea simptome vaso-vagale in
cursul efectuarii testului.

PRINCIPIU:
La indivizii sanatosi, dupa administrarea orala a unei cantitati mari de glucoza raspunsul
insulinic apare rapid, atingand un maximum dupa circa 30-60 minute. Atunci cand exista o cantitate
suficienta de insulina pentru a metaboliza glucoza administrata la inceputul testului, concentratiile
de insulina revin la normal în aproximativ 3 ore. Eliberarea insuficienta de insulina sau rezistenta
periferica la actiunile insulinei va determina o crestere semnificativa a glicemiei.
Daca se obtin valori modificate pentru glicemia bazala (a jeun) sau postprandiala, acest test
poate sustine sau infirma diagnosticul de diabet zaharat.
In tot acest timp este indicat sa fie monitorizat nivelul glicemiei din sange si urina pentru a
evalua secretia de insulina si abilitatea organismului de a metaboliza glucoza.
 TEHNICA DE LUCRU SI RECOMANDARI IN EFECTUAREA TTGO:
Adulti: Se vor administra in interval de 5 minute 75 g de glucoza pulvis dizolvata in 300 ml de
apa (concentratie 25%)
Copii: Cantitatea de glucoza administrata este in functie de greutatea pacientului: 1.75g/kg
corp - maximum 75g.
Se vor recolta 2 probe de sange: o proba de sange venos pe anticoagulant pentru dozarea
glicemiei a jeun din plasma rezultata imediat inainte de administrarea glucozei si o proba recoltata
dupa 120 minute.
In anumite situatii clinice, la solicitarea medicului, se pot recolta mai multe probe la: 30, 60,
90, 120, 180 minute.
Dozarea glicemiei se face prin metoda enzimatica, cu glucozoxidaza.

Glucoza + O2 + H2O ------glucozoxidaza----- Acid gluconic + H2O2

Peroxidul de hidrogen format reactioneaza cu 4-amino-antipirina si fenolul, in prezenta
peroxidazei si formeaza chinonimina.
2H2O2 + fenol + 4-amino-antipurina-----peroxidaza----- chinonimina + 4H2O2

Recomandari:
- cu trei zile inainte de testare se indica o alimentatie cu cel putin 150 g de glucide (deci nu
post sau cura de slabire).
- TTGO se efectueaza dimineata, in repaus, dupa minim 8 ore de repaus caloric (post nocturn).

INTERPRETAREA REZULTATELOR
Cele mai importante valori sunt: glicemie bazala, hiperglicemia maximala (la o ora), si
glicemia la 2 ore.

Valori normale
- Glicemie a jeun = 60-100 mg/dl
- Glicemie la o ora < 200 mg/dl
- Glicemie la 2 ore < 140 mg/dl

Interpretari ale glicemiei la 2 ore

- Normal < 140 mg/dl
- Toleranta alterata la glucoza (IGT) = 140 – 199 mg/dl (prediabet)
- Diabet zaharat > 200 mg/dl

LIMITE SI INTERFERENTE:
Testul are valoare limitata in diagnosticul diabetului zaharat la copii si este rar indicat în acest
scop.
Fumatul poate creste nivelurile de glucoza. Dieta alterata (ex. regim pentru scaderea in
greutate) poate scadea toleranta la glucoza si sugera un fals diabet. Bolile infectioase si interventiile
chirurgicale pot afecta toleranta la glucoza, de aceea testul se recomanda a fi efectuat la un interval
de 2 saptamani de la episodul acut. Repausul prelungit la pat poate de asemenea sa afecteze
rezultatele testului; atat cat este posibil, testul se va efectua doar la pacienti ambulatori.
Alte conditii patologice care pot genera rezultate fals patologice la testul de toleranta la
glucoza: ulcer duodenal, gastrectomie, hipokaliemie, hipermagneziemie.

Interferente cu medicamente:
Cresterea tolerantei la glucoza:
- atenolol, clofibrat, gliburid, fenitoin, guanetidina, lisinopril, inhibitori MAO, metformin,
metoprolol, nandrolol, octreotid, prazosin.

Scaderea tolerantei la glucoza:

- acebutolol, acid nicotinic, atenolol, betametazona, calcitonina, clorpromazina, clofibrat,
contraceptive orale, estrogeni conjugati, cortizon, danazol, dexametazona, diazoxid, dietilstilbestrol,
foscarnet, furosemid, hormon de crestere, hidroclorotiaziad, imipramina, interferon alfa-2a, litiu,
medroxiprogesteron, metilprednisolon, metoprolol, naproxen, niacinamida, nifedipin, pindolol,
prednisolon, prednison, prometazina, spironolactona, streptozocin, triamcinolon, triamteren,
verapamil.
Daca este posibil, medicatia trebuie intrerupta cu cel putin 3 zile inainte de test (in special
contraceptive orale, diuretice tiazidice, corticosteroizi, fenotiazine).