Sunteți pe pagina 1din 131

Redactor: Med. veto Ion PETRESCU A.

MALAIU
Tehnoredactor: Dumitru MAZILU
Coperta colecţiei: Constantin GULUŢÂ

SPORIREA PRODUCTIEI
,
,
~
i
DE MIERE

!c,i

;/:

~
EDITURA CERES
BUCUREŞTI
1976

[3
~.""'i""~''''''''_ 41
G38 r ~/, l
\::! 10.>'"
ţ ~>ţ /
~
CUVINT INAINTE
/1/1
-1

"tn. cadrul politicii generale a partidului şi sta-


tului nostru de dezvoltare susţinută a agriculturii
socialiste, de valorificare cît mai deplină a multi-

~
r~..1
I~~'''' L. < e,
/.
plelor posibilităţi,apiculturii îi revine un rol im-
portant, fiind chemată să contribuie, alături de
celelalte ramuri agricole, la sporirea continuă a
'~: ..:t.:, .
.producţiei agro-alimentare."
1\ In acest fel stabileşte sarcina ce revine creşterii
albinelor, Secretarul general al Partidului Comunist
!~~~;:.,." Li :' ..:,; -t J ~1 Român şi Preşedintele .Republicii Socialiste Româ-
'" nia, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în mesajul adresat
k=~!.,,?,,~~.~==-·J apicultorilor români în anul 1974.
II ~. An. -t: Apicultorii din unităţile agricole socialiste şi cres-
II'1 (~4'j . OtZ:r cătorii de albine cu stupini personale din oraşele şi
satele patriei, s-au angajat cu toate forţele în lupta
\1
il
II "j
A pentru producerea şi valorificarea la fondul de stat
a unor cantităţi cît mai mari de miere şi alte pro-
\i • duse apicole. Producţia anuală medie de miere marfă
\
II 'y: pe stup a crescut de la 6 kg în anul 1945 la 10 kg
t;»
il în anul 1975. Cu toate acestea, considerăm că rezul-
1,
tatele obţinute nu sînt pe măsura condiţiilor natu-
rele existente în ţara noastră şi a sprijinului şi con-

1 5

_.__ ,,:-~ ,~ J-L

~
~"'~
rr-------
Iii diţiilor create de partid şi de stat pentru dezvoltarea
II şi modernizarea continuă a apiculturii. din sectorul socialist cît şi cel al apicultorilar
((/.i.(;
cu. siuţnni personale.
III Ca resurse ale producţiei, în ţara noastră, isu:e-
Prin cumularea tuturor aspectelor succint enu-
;; pînd din regiunea de cîmpie pînă în zona montană,
cresc numeroase specii meliţere erbacee şi lemnoase, uierate, s-a creat pentru apicultarul român. un caq7'u
cultivate sau spontane, cu înflorire din luna martie de desfăşurare a activităţii de p1'oducţie neegalat
Iii în nici o altă tară. _,
II pînă în toamnă. Multe dintre aceste plante sînt
dintre cele mai importante specii melifere, re cu- Baza mate":ială însă, oricît de gmndioase ar fi
ill'1 noscute pe plan mondial. In aceste condiţii, prin construcţiile şi instalaţiile, oricit de motlerne şi
valorificarea unui singur cules se poate şi trebuie abundente ar fi utilajele şi materialele respective,
să se obţină mult mai multă miere marfă la o fami- nu are valoare nutritivă în sine. Ea trebuie să fie
'III f.mnsformată în miere, în cît mai multă miere şi
ill lie de albine, decît producţia pe întreg anul care se
realizează actualmente. U' alte produse apicole. Numai aşa apicultorii pot
II "ăspunde sarcinii stabilite de conducerea partidului,
Avantajele acordare de stat pentru dezvoltarea
,III
IIIl' apiculturii, dintre care cele mai importante privesc: respecti» de a contribui la sporirea continuă a pro-
ducţiei agro-alimentare.
'Ii gratuitatea ualoriţiciirii resurselor nectaro-poleni-
fere din fondul melifer naţional; acordarea avan- ./
Sîntem convinşi că în etapa următoore a cinci-
i surilor băneşti la contractarea produselor apicole; nalului revoluţiei tehnico-ştiinţifice, apicultorii Vor
scutirea crescătorilor de albine cu stupini personale găsi metodele şi procedeele tehnice care să-i con-
I de impozite asupra veniturilor realizate din apicul-
ducă la realizarea acestui deziderat.
In lumina acestei idei, lucrarea de faţă încearcă
tură; acordarea de credite pentru înfiinţarea şi dez-
I voltarea stupinelor, precum şi alte nenumărate să contribuie la documentarea
celor mai reprezentative
apicultorilor asupra
aspecte privind sporirea
acţiuni de sprijinire, reprezintă tot atîtea condiţii producţiei de miere.
I create pentru stimularea producţiei apicole.
In sfîrşit, organizarea apicultorilor într-o puter-
I nică organizaţie profesională - Asociaţia crescăto-
rilor de albine - a integrat crescătorul de albine
cu stupină personală în procesul general de pro-
'.
ducţie, definindu-i concret locul în cadrul vast al
economiei naţionale. De asemenea, prin unitatea
ţ?conomică şi cea de cercetare a asociaţiei, respectiv
Combinatul de industrie apicolă şi Institutul de
cercetări pentru apicultură, se asigură baza tehnice-
materială şi ştiinţifică pentru întreaga apicultură,

__
-_._-_.~-.-- --_ .. . --- _. -"- -

""'l

~
1. CĂILE DE SPORIRE A PRODUCŢIEI
DE MIERE

j
Pupă normele europene pentru miere elaborate
de comisia FAO/OMS în cadrul Codex Alimetitarius,
"m,ierea de albine este acea substanţă dulce pe care
albinele melijere o produc din nectarui florilor sau
din secreţii provenind din sau de pe părţi vii ale
pldntelor, pe care albinele le culeg, t?'ansformă şi
combină cu anumite substanţe specifice, înmaga-
zinirulu-le în fagurii din stup".
Mierea de albine este unul din produsele cele mai
complexe din punct de vedere biologic, în compo-
ziţia căreia în afara zaharurilor direct asimilabile,
s-au descoperit substanţe foarte importante pentru
organismul uman. Faptul acesta măreşte importanţa
mierii pentru om, comparativ cu orice alt produs
alimentar, Acest lucru a făcut ca mierea să învingă
asaltul altor produse dulci (în principal zahărul),
menţinîndu-şi un loc de frunte în alimentaţia omu-
luLPe lîngă atributele legate de alimentaţie, "mierea
stă pe primul loc între toate medicamentele pe care
natura ni le oferă prin flori şi plante medicin~le"
(prof. dr, A, ZIa tor o v).
Pentru aceste calităţi care fac din miere un pro-
dus natural de neînlocuit, odată eu mărirea produc-

9
'"

,;'~Pl""~
J[
'1IlI' ţiei de zahăr, se acordă o deosebită importanţă şi
Iii!
pentru sporirea producţiei de miere. - slabă dispoziţie la roire ;
Iii!i" Procesul de realizare a producţiei de miere este - asigură creşterea producţiei şi productivităţii
,I muncii.
un proces complex, caracteristică specifică de altfel
illil pentru toate producţiile animaliere. La obţinerea Abstracţie făcînd de nuanţa de reclamă (asta a şi
11111 producţiei de miere' concură un .număr' mare de vrut să fie) a prezentării de mai sus, caracterizarea
factori, a căror grupare se poate face astfel: făcută este ştiinţific fundamentată şi reprezintă
"!I a) Factori interni, respectiv cei impuşi de fami- atributele reale ale albinei româneşti, indiferent că
lia de albine, dintre care mai importanţi sînt: este vorba de populaţiile (ecotipurile) de şes, din
I - rasa de albine şi însuşirile individuale ale zona premontană sau montană,. din Transilvania şi
familiilor ; Maramureş sau de albina bănăţeană.
- dezvoltarea familiilor de albine; lJlndnţolcs că sînt posibilităţi de ridicare şi mai
- starea fiziologică a albinelor, în momentul II\~ I~ potenţialului productiv al albinelor depe
valorificării culesului, cu importanţă deosebită pri- te,J'Co/'!'1l (,tiri! noastre. In acest sens eforturile cer-
!IIII vind structura populaţiei de albine de care depinde oetătcrllor ş1 ah!> apicultorilor ameliomtori sînt cu-
numărul albinelor culegătoare. prinse într-un program naţional de ameliorare a
b) Factori externi, dintre care se impun: albinei româneşti. Considerăm deci că munca de
- resursele de nectar ; ameliorare este aceea care după eforturi indelun-
- condiţiile de climă şi gate asigură un plus de producţie peste capacitatea
- tehnologia de creştere folosită de apicultor. productivă dintr-un moment dat a unei populaţii
Toţi factorii enumeraţi se condiţionează reciproc de albine.
I şi pot fi stăpîniţi şi utilizaţi de către apicultori Apicultorul român, după cum s-a arătat, dispune
II pentru sporirea producţiei de miere. de o excelentă albină. De asemenea, dispune de
I Rasa albinelor folosita de stupar constituie un condiţii minunata pe care relieful şi clima. le oferă.
din abundenţă pentru apicultură, de o puternică
mijloc principal în obţinerea mierii.: şi va influenţa
hotărîtor producţiile ce se realizează. bază materială şi de un desăvîrşit 'Cadru organiza-
III Prezentarea prin care Institutul de cercetări toric. Toate aceste aspecte pot fi exprimate, însoţite
! 1
pentru apicultură a Asociaţiei crescătorilor de al- de superlativul absolut.
I I bine caracterizează mătcile pe care le produce pen- Care este atunci cauza că un singur aspect şi din
1 I
tru difuzare în producţie este următoarea: nefericire cel esenţial - producţia de miere - nu
I II poate fi exprimat în acelaşi fel? Care este condiţia
"Apis mellifica carpatica - albina românească
: II carpatină" . ca această excelentă albină să realizeze recolte la
ii!- '1 - excelent adaptată condiţiilor de climă şi cules nivelul capacităţii productive corespunzătoare ac-
din ţara noastră; tualului nivel de ameliorare?
I I foarte proliiică ; Legat de familia de albine considerăm că există
un singur răspuns şi anume adevărul conturat în
il 10 a
5) 1
~,v- /fj 9:1--
,J ~...~ I
II ,,ţi ,~,. .. :.,
11
l
11- _ ·~..,.r:-,-,,~,-·rJ
mr
lill
rost condiţiile, să nu recoltez cel puţin 45 kg miere
11i'"

P
1 activitatea practică şi cercetarea ştiinţifică mon-
Iliii dială, că : numai familiile puternice, cu o populaţie mnrIă pe familie." Şi aceste producţii s-au realizat
Iiiii abundentă pot realiza producţii de miere la nivelul lntr-adevăr în ani vitregi, cînd mulţi alţi stupari
Iili au extras aproape nimic sau au apelat chiar la
il maxim al propriului potenţial biologic.
:ij:1 hrănirile cu zahăr.
IIW Dependenta producţiei de miere de puterea fami-
liilor nu este sesizată în timpuri recente. încă din Şi, în sfîrşit, pentru a întări aceste observaţii, re-
ll dăm rezulbatedeexperientelor obţinute de K. L. F a-
illl.i' 1855, B e r l e p sah arăta: "Dacă o familie de 4 Iunţi
adună odată miere, o familie de 6 funţi adună de r il r încă din anul 1937 :
4 ori, iar una de 7 funţi adună de 5 ori mai multă
miere." Aceasta în condiţiile cînd apicultura mo- TABELUL 1
dernă era la începuturile ei, cînd pretenţiile apicul- Dezvoltarea familiilor de albine şi producţia de miere
torului faţă de producţiile albinelor erau mai mo-
deste. 19 Puterea familiei (nr. albine)

Aceeaşi concepţie însă o au şi marii producători


de miere din zilele noastre, concepţie care poate fi
Specificaţie
I 15000 I 30000 I 45000 I 60000

Cantitatea de miere adunată de în-


exprimată prin părerea lui J o h n L o n g, după care" treaga familie
"o familie puternică cu multe albine culegătoare
începînd încă din luna aprilie cînd apar primele
/ - kg
- %
I 7
100
I 19
280
I 30
430
I 42
600
Revine miere adunată la 1 kg
culesuri importante, poate aduce pînă la 5 kg de albine
miere pe zi de la salcie, păpădie, artar etc., în
timp ce o familie slabă nu va aduna nimic. Acelaşi
-
- %
kg 1
I
4,7
100
I 6,3
134
I 6,6
140
I 7
150
lucru se întîmplă în restul sezonului, în special la
culesurile de primăvară şi vară timpuriu. In timpul
unui cules o familie cu 45 000 albine, cu o singură Este limpede în ce măsură producţia de miere
matcă, aduce cît 7 familii de cîte 15000 albine." creşte neîncetat odată ,cu sporirea numărului de al-
Eminentul apicultor român C. H ris t e a, în bine în familie. Cu alte cuvinte, la familii cu o
dezbaterile şedinţei din anul 1976 a Consiliului Aso- putere de 6 kg fiecare nu vor aduna numai canti-
ciaţiei crescătorilor de albine, forum al apiculturii tatea de miere cît ar fi fost realizată de 40 familii
româneşti, spunea: ,,,Inainte ne mulţumeam cu de 1,5 kg ci tot atît cît ar fi adunat un număr de
cea 10 kg miere la o familie şi în acest sens erau 60 de astfel de familii. Plusul de producţie ce se
orientate şi metodele ce le aplicam. Actualmente realizează la 1 kg albină se explică prin faptul că
I III pentru a se face o apicultură mare t~buie să se
\ II lucreze cu familii foarte puternice, pentru a cărei
populaţie este nevoie să activeze două mătci. Cu
în familiile puternice, raportat la unitatoa de măsură
masă vie, cantitatea, de albină ocupată cu creşterea
puietului şi alte activităţi în stup este mult mai
, 1: această metodă nu a fost an, oricît de vitrege ar fi
l! Iii 12 13

-~---------------.:....-~- l_

:!@Btff/
î:f
lil,.
II'
mică în comparaţie cu situaţia din famiâiile slabe şi
ea atare populaţia culegătoare este mai numeroasă. provenite de la familia de bază şi de la o familie
In ţara noastră, recomandările unanima ale cerce- lI,jutt(lLoare,al căror nivel de dezvoltare individual
II ajuns de asemenea foarte puternic, producţiile ob-
tătorilor în apicultură şi ale apicuitorilor de frunte
precizează de asemenea că familiile de albine pu- ţlnute încep să reflecte posibilităţile pe care le oferă
ternice şi numaf acestea constituie chezăşia unor rr-sursele melifere ale ţării.
importante succese în apicultură privind producţia Urmare celor arătate mai, sus, apicultorii trebuie
flă fie convinsi că apicultura este, înainte de toate,
de miere. Astfel se indică că o familie puternică se
poate considera cînd la intrarea în iarnă ea dispune aplicarea în practică a realizărilor ştiinţei privind
de cel puţin 2 kg albină, cu miere şi polen în canti- tiezuoliarea familiilor de albine.
tăţi suficiente, la ieşirea din iarnă are cel puţin Este o profundă greşeală să se presupună că,
1,5-1,8 kg albină şi cînd în preajma culesului de .oncentrarea şi specializarea producţiei, tipul stu-
valorificat, atinge uşor 4-6 kg albină. pilor, utilaj ele şi sistema _de maşini pentru mecani-
Aceste recomandări însă nu: se reflectă in practica v.a:iea lucrărilor in cresterea albinelor, constituie
esenţa apiculturii. Toa,te'acestea devin mijloace efi-
apicolă. Generalizînd, Z. Voi cuI e s c u scrie
ciente în obţinerea producţiei, numai în măsura în
parcă cu amărăciune: "Despre familii care intră la
care acţionează asupra unui efectiv de familii cu
iernat cu 2-3 kg albină şi 20 sau 24 kg miere, se
mai vorbeşte numai în cărţile de apicultură, deoa-
un- nivel de dezvoltare deosebit.
rece toţi autorii ţin neapărat la aceste cifre, dar în Nivelul de dezvoltare al unei familii poate fi in-
realitate rareori familiile de albine depăşesc 1,5 kg, fluenţat de apicultor prin hrănirea raţională a albi-
avînd ca rezervă de hrană 10-12 kg miere." (Api- nelor şi tehnologia de creştere folosită.
cultura, 1972). Hrănirea raţională a albinelor în ţara noastră nu
Autorul reia problema, puterii familiilor, fără a constituie însă un procedeu tehnic bine conturat în
indica însă cifre, din precauţie, pentru că prin tehnologiile de creştere a albinelor. Hrănirile de
perspectiva posibilităţilor ce există -în sporirea pro- obicei se fac pentru a salva familiile de la pieire
ducţiilor ca urmare a dezvoltării familiilor, reali- iar în cazul cînd se utilizează hrănirile stimulente,
tatea din stupinele ţării la un moment dat ar putea pentru dezvoltarea familiilor acestea se fac unila-
împinge mai sus aceste limite. teral şi de multe ori nu la timpul oportun, ceea ce
Ca atare subliniem că nu trebuie să fie conside- asigură o eficienţă redusă în dezvoltarea familiilor.
rată ca fiind suficientă populaţia unei familii cu o In condiţiile dezvoltării la maximum a familiilor,
matcă, oricit de puternic s-ar dezvolta aceasta ca resursele melifere sînt cele care asigură mani-
urmare a aplicării tuturor procedeelor de intensi- festarea integrală a potenţialului productiv al albi-
ficare a creşterii puietului chiar din perîoade extra- .nelor.
timpurii. Prin cumularea în magazia de strînsură a Tocmai aceste aspecte reprezintă elementele
unei familii, a populaţiilor de albine culegătoare constructive ale lucrării de faţă.

14 15

- ... - .•..----.--_-.:.-_. ---

J
liIm!-=---
'Iii':
"'II\" ~' ' .
\
il'l
'11:\1
Pe parcursul expunerii s-a evitat pe cît posibil II. HRĂNIREA RAŢIONALĂ
prezentarea de procedee, metode sau tehnologii ri- A ALBINELOR,
,11\'I!1

'l,1'I,'1,1.I,!. gide, cu descriere pînă la cel mai mic amănunt,


1 pentru că în creşterea albinelor eficienţa unei metode FACTOR DETERMINANT
III!:'
este determinată de condiţiile în' care se aplică şi îN SPORIREA PRODUCŢIEI APICOLE
1'1111'
,1:\ care diferă de la o zonă la alta. S-a considerat mai
utilă fundamentarea ştiinţifică a problemelor care
\1\: să asigure o orientare clară în activitatea profesie-
nală, astfel ca însăşi apicultorii pe baza elementelor ~
a\\\\: de prinoipiu şi a unei aprofundate cunoaşteri, să
stabilească tehnologia de creştere cuprinzînd pro-
cedeele şi metodele adecvate condiţiilor în care îşi
Din primele timpuri ale domesticirii animalelor,
desfăşoară activitatea
omul le-a asigurat hrană, in vederea obţinerii pro-
ducţiilor, utilizînd furaj ele care îi stăteau la înde-
111\ \
mînă. Ulterior hrana care s-a administrat animalelor
a }ost direct proporţională cu ceea ce puteau pro-
\ duce în schimb acestea.
,; I In ultimele decenii cunoaşterea precisă a cerin-
1 I ţelor animalelor faţă de energie, proteine (inclusiv
aminoacizi'), vitamine,săruri minerale etc. precum
I \ şi cunoaşterea conţinutului furajelor în aceste sub-
stanţe nutritive, a făcut ca crescătorul de animale
11111
II să controleze şi să determine> nemijlocit, nivelul
producţiei pe care doreşte să o obţină.
In apicultură însă, difr- primele timpuri, omul în
I scopul de a-şi asigura producţii cît mai mari, a
luat hrana albinelor, întrucît aceasta (mierea) repre-
IIII zenta însăşi producţia ce-l interesa pe om. Dar mie-
rea constituie numai o parte din hrană şi anume
'11, cea energetică, albinelor rămînîndu-le hrana pro-
III!I teică. Actualmente există tendinţa de a le lua şi
'4-~
din hrana proteică (polenul) şi în viitor aceasta se
va face în măsură mai mare sau mai mică, deter-
minat de utilitatea pe care polenul o va dovedi în

17

Î
hrana omului. Pe de altă parte, obţinerea unor can- t.ieu -apicolă ca hrănirea cu zahăr să se focă pentru
tităţi cît mai mari de miere marfă şi chiar de polen, Inlocuirea unei cît mai mari cantităţi de miere ce
constituie o problemă de prim ordin, care justifică /le extrage ca o măsură extremă luată de stupar
prin prisma apicultorului, însăşi ratiunea de a creşte pentru a putea .. supravieţui din punct de vedere
albine. Este adevărat că din punct de vedere al economic, Aceasta nu înseamnă însă o hrănire raţie-
economiei agricole', producţia principală a albinelor nală a albinelor, bazată pe cunoaşterea cerinţelor
care poate justifica singură necesitatea dezvoltării fiziologice ale acestora. ...
acestui sector, o constituie activitatea lor poleniza- Trebuie să recunoaştem că în creşterea albinelor,
toare, dar aceasta nu este astfel răsplătită încît să hrănirea acestora se face în mod empiric. Aprecierea
determine apieultorul să crească albine, indife- nivelului de asigurare a hranei în apicultură se
rent de producţia de miere sau polen ce o reali- mai face încă de multe ori prin constatarea dacă,
zează. de exemplu, familiile au murit sau nu în iarnă. Ce
In acest sens, pentru creşterea albinelor mierea prf.,p.ucţiiar realiza adoptînd aceeaşi poziţie crescă-
va reprezenta şi în viitor producţia principală, fiind toiul altor specii de animale? Nici una bineînţeles
consolidată timp de milenii şi devenită deja simbol şi în plus ar oheltui în perioada următoare muncă
al acestei ocupaţii. şi multă hrană pentru redresarea fiziologică a ani-
Intrucit mierea nu este un produs obţinut pe malelor rămase în viaţă. Acelaşi lucru se întîmplă
seama consumării altor furaje (cum este laptele de ' şi in creşterea albinelor.
exemplu), oi reprezintă însăşi hrana adunată de Tocmai pentru aceasta considerăm că însuşirea
albine, în permanenţă atît mierea marfă cît şi nece- unor sumare noţiuni privind principiile ştiinţifice
sarul de hrană, se vor acoperi din aceeaşi cantitate ale nutriţiei albinelor, în legătură cu dezvoltarea
strînsă. Cu cît va creşte producţia marfă se va mic- familiilor şi producţia acestora, constituie actual-
şora cantitatea rămasă drept hrană şi invers. mente o necesitate pentru fiecare crescător de albine.
I1I1 In condiţiile asigurării unor culesuri abundente, In această idee, autorul îşi propune ca în capi-
mierea adunată de albine poate asigura şi necesarul ' tolul de faţă să informeze apicultorii, pe baza puţi-:
I propriu de hrană cît şi cantităţile de miere marfă nelor date din literatura de specialitate, asupra
care să dea rentabilitatea creşterii albinelor. necesarului albinelor faţă de energie, proteine, vita-
~IIIIIIII In condiţiile unor familii mai slabe însă, sau în mine, săruri minerale şi alte substanţe şi influenţa
zonele lipsite de culesuri, asigurarea unor producţii acestora asupra dezvoltării familiilor, respectiv asu-
de miere marfă mai mari se face prin redu- pra producţiilor realizate.
cerea considerabilă a hranei albinelor. La rîndul ei, De asemenea, se vor caracteriza acele substanţe
reducerea hranei sau hrănirea discontinuă si defec- care în lipsa celor folosite în mod natural de către
tuoasă determină existenţa unor familii" siab dez- albine, pot asigura elementele nutritive necesare
voltate, care vor aduna puţină .miere sau nu vor traversării unei perioade deficitara în hrană. Se
aduna deloc. Tocmai acest aspect a impus în. prac- vor trata separat aspectele privind cerinţele de

18 19

______ ~A ~ " __

Î
energie şi cele privind; cerinţele de proteină nu
numai pentru că astfel se tratează problemele în energia pusă în libertate prin aceste reacţii o parte
ştiinţa nutriţiei animalelor pe plan mondial, ci în .ste folsită în procesele fiziologice ale organismului
primul rind pentru faptul că la albine această sepa- .onstituind energia dinamogenă iar altă parte este
rare a făcut-o însăşi natura, iar în al doilea rînd transformată în căldură constituind energia calorică.
pentru că hranei energetice prin hrănirea cu zahăr ~ Pentru procesele fiziologice energia estecheltuită
i se dă într-o oarecare măsură atenţie de către api- în următoarele acţiuni:
cultorii români, pe cînd hrana proteică în general - menţinerea ternperaturii cuibului, precum şi
este ignorată. Acest ultim aspect a determinat şi El organismului albinei peste limita critică :
dimensionarea diferită a spaţiului alocat tratării -asigurarea activităţii musculare de care de-
celor două cerinţe de hrană. Considerăm că ridi- pinde deplasarea, zborul şi desfăşurarea procesului
carea oalificării apicultorilor prin cunoaşterea unor de culegere a nectarului şi polenului; .
probleme legate de nutriţia albinelor, se va reflecta Ti asigurarea circulaţiei hemolimfei, funcţionarea
în activitatea lor, oa un factor hotărîtor în realizarea sisţ"emului nervos, a' aparatului respirator şi a altor
unor producţii sporite de miere şi alte produse activităţi vitale pentru organism;
apicole. - desfăşurarea metabolismului celular respectiv
a proceselor de sinteză, de termogeneză, de respi-
raţie celulară;
HRANA ENERGETICA - asigurarea proceselor de digestie şi absorbţie a
substanţelor nutritive;
NEVOILE DE ENERGIE ALE ALBINELOR
- actrviteteal glandelor secretoare în vederea
producerii enzimelor necesare pentru organism şi
Ca şi la celelalte organisme vii, viaţa şi producţia pentru prelucrarea nectarului, producerea lăptişo-
albinelor sînt legate de un consum continuu de ener- rului pentru hrana puietului şi mătcii, producerea
gie. Asigurarea acestei energii se face prin hrană. cerii şi a venin ului. <

La nici o specie hrana nu este atît de precis dife- Faţă de utilizarea energiei arătată anterior rezultă
renţiată ca la albine, în : că asigurarea hranei energetice conduce la desfă-
- substanţe energetice asigurate de zaharurile şurarea normală a proceselor fiziologice ale albi-
din miere - şi - nelor, realizîndu-se in final dezvoltarea corespunză-
- substanţe plastice, asigurate prin proteinele. toare a familiilor şi realizarea unor producţii sporite.
din polen. In activitatea, practică, scopul apicultorului tre-
Energia cheltuită de organismul albinelor rezultă buie să fie acela ca acoperind un anumit nivel al
din oxidarea biologică la nivelul celulelor",a zaha- cerinţelor de energie a albinelor să realizeze maxi-
rurilor, ca sursă principală şi în mai mică măsură mum de producţie. Reiese deci că nu în toate con-
prin oxidarea celorlalte substanţe nutritive. Din diţiile, consumul de energie este direct proporţional
cu producţiile obţinute.
20
21

.-----~-_. __ ~~. _'o_--.-. u1_


~ ~~
..... .,

Î
----
Un consum neproductiv de energie este deter-
Cunoaşterea condiţiilor care pot duce la creşterea minat şi de temperaturile ridicate, cînd pentru ven-
consumului de energie cheltuită în mod neproductiv tilarea cuibului sînt mobilizate un foarte mare nu-
prezintă un deosebit interes practic în creşterea al- măr de albine. Prin acţiuni de amplasare a stupilor
binelor Intrucit de multe ori de acest aspect depinde in zone umbrite, o mare parte din albine vor fi eli-
rezultatul economie.
Amintim în acest scop cîteva din aceste conditii.
Influenţa temperaturii mediului înconjurător se
berate din munca de ventilare şi vor
vităţi direct produc:tive.
.
"
trece la acti-

Perturbarea activităţii Iamiliilor de albine. Orice


referă atît la temperaturile scăzute cît şi la cele intervenţie în cuibul familiei determină o agitaţie
ridicate. Şi într-un caz şi în altul, albinele vor in- a albinelor, conducînd la un consum inutil de
terveni pentru asigurarea regimului terrnic optim energie. Acesta este cu atit mai mare cu cît prin
şi aceasta se va face prin consum suplimentar de intervenţiile făcute în perioadele mai răcoroase se
energie. str{)ă regimul termic al cuibului. Apicultorul tre-
In perioada friguroasă, după cum se ştie, albinele buie deci să discearnă dacă intervenţia sa în cuibul
asigură temperaturile optime prin modificarea volu- familiei este absolut utilă, ţinînd cont că zgomotul
mului glhemului de iernare şi grosimii cojii exte- făcut cu această ocazie, afumarea, deranjarea prin
rioare, alcătuită dintr-un strat foarte dens de albine. deschider~a stupului, (lumină în cuib, alarmarea
Asociat cu aceasta intervine si activitatea albi- . albinelor, schimbarea bruscă a temperaturii cui-
nelor de producere a căldurii. Activitatea aceasta nu \ bului etc.), pe lîngă cheltuirea de prisos a energiei,
este continuă. In momentul cind temperatura diri întrerupe brutal numeroase procese fiziologice ce
cuib a atins limita critică albinele din miezul ghe- se desfăşoară în cuib.
mului intră în stare de activitate, se hrănesc abun- De asemenea, apicultorul trebuie să asigure în
dent şi produc căldură pînă la nivelul necesar. Şi perioada de iernare liniştea: albinelor, cunoscînd că
aceasta se va întîmpla cu atît mai des cu cît schim- este posibil de exemplu, ca datorită unei tinichele
bările bruşte ale temperaturilor exterioare, curenţii r sau scînduri care în bătaia vîntului atingstupul, .să
şi vintul rece - factori care modifică stabilitate a se înregistreze un atît de intens consum de energie
temperaturii în cuib - vor acţiona mai puternic. încît uzarea organismului albinelor să ducă pînă 'la
In acest sens, apicultorul trebuie să ia măsuri dispariţia familiei respective.
pentru reducerea influenţei acestor factori prin Neasigurarea condiţiilor pentru realizarea pro-
strîmtorarea cuibului pe fagurii efectiv ocupaţi de ducţiHor. In mod normal, familiile de albine dezvol-
albine, prin împachetarea acestora, prin aşezarea tate sînt în măsură să asigure o producţie care să
stupilor pe o vatră ferită de vînturi şi curenţi. Aceste justifice consumul de energie utilizat pentru menţi-
acţiuni nu numai că vor reduce consumul de ener- nerea proceselor 'Vitale. Aceasta însă în măsura în
gie, dar contribuie la prevenirea uzurii albinelor, eare apicultorul se va îngriji ca să ofere albinelor-
eondiţiile de realizare a producţiilor, respectiv
la dezvoltarea lor în bune condiţii.

22 ,',
23

I
Î

''>;'11"~~~
resurse de .nectar, polen, producerea de lăptişor, tilblne din familiile slabe (N. F o ti, 1. Bar a c,
ceară, creşterea puietului pentru împuternicirea fa- I lIOG).
miliilor cît şi pentru formarea de familii noi etc. 1'11 perioada de primăvară dezvoltarea familiilor
In orice timp cînd familiile nu au posibilitate a să nlnbc va fi întîrziată şi în majoritatea cazurilor se
producă ceva, consumul de energie se face exclusiv \l1l face pe seama hranei energetice administrate de
pentru menţinerea funcţiilor vitale şi ca atare este nplcultor. In aceste condiţii, la culesurile principale
neproductiv, avînd o influenţă negativă asupra si- fumiliile slabe vor mobiliza majoritatea albinelor
tuaţiei economice a stupinii. pentru creşterea puietului, înregistrînd într-adevăr
Sub' acest' aspect apicultorul trebuie să acţioneze 11\1 spor de creştere, dar fără să realizeze o oarecare
prin două căi : producţie marfă. După cules urile principale,' men-
- reducerea la minim a perioadelor cînd albi- \Ilnerea unor astfel de familii oarecum mai dezvol-
nele nu produc; inte, dar fără rezerve proprii de hrană va impune
- ridicarea la maximum a producţiilor marfă în In Lbntinuare consumarea de energie în mod nepro-
perioadele de obţinere a acestora. ductiv.
Mijloacelerprin care poate realiza aceste lucruri 'Astfel, dacă la familiile puternice consumul de
reprezintă în parte însuşi conţinutul acestei lucrări. energie neproductiv se localizează la anumite peri-
Menţinerea în stupină a familiilor slabe este oade, la familiile slabe acesta se extinde pe întreg
cauza cea mai importantă privind creşterea consu- parcursul anului.
mului de energie cheltuită în mod neproductiv.
Astfel, începînd cu perioada, de iernare, trebuie SURSELE SUBSTANŢELOR ENERGETICE
reţinut că temperatura ghemului este influenţată de ,INHRANA ALBINELOR
puterea familiei. Inghemurile familiei 'puternice
temperatura .este mai scăzută, iar în familiile slabe Sursa naturală principală de hrană energetică
mai ridicată. Acest aspect este foarte important, pentru albine o constituie nectarul florilor. Pe lîngă
întrucît producerea şi menţinerea. unei temperaturi nectar, mai pot fi luate în consideraţie, dar cu o
mai ridicate necesită o activitate mai mare din par- pondere mult mai mică şi alte glucide ca 'mana,
tea albinelor, deci un consum mai mare de energie zaharurîle şi amidonul din polen, diferite sucuri de
şi în mod implicit o uzură mai accentuată aorga- fructe, precum şi lipidele Şi proteinele din polen.
nismului lor. Utilizarea proteinelor din polen ca sursă de energie
Cercetătorii Institutului de cercetări pentru api- reprezintă folosirea' cea mai ineficientă a acestor
cultură au stabilit că familiile cu 1 kg albină au deosebit de importante elemente nutritive şi albi-
consumat în perioada de iernare cite 7,5 ,k:gmiere, nelenu vor apela la ele în acest scop decît în lipsă
iar familiile cu 3 kg albine cîte 11,1 kg miere;' Aceasta totală de altă hrană energetică.
înseamnă că 1 kg albine din familiile puternice au Nectarul este Un lichid dulce secretat' de glandele
consumat cu 3,8 kg miere mai puţin faţă de 1 kg nectarifere (nectarii) ale plantelor. De obicei nec-

24. 25

'." ..,.,., ""~"'1 ,


I
I

\J?1Iml!(7
ililii

tariile se găsesc în interioruL florilor (nectarii intra- j'lIlidiţii corespunzătoare de umiditate atmosferică
florale). Mai rar se pot găsi în afara florii (nectarii , ~I Il solului, se mai pot obţine recolte însemnate.
extraflorale) situate pe diferite părţi ale plantei, Concentraţia in zahăr a nectarului este de ase-
ca .de exemplu pe partea inferioară a Irunzelor llwltlea diferită şi variază în limite foarte largi
(bumbac) sau la baza peţiolului (măzăriche). (,1-7.5010)în general sub influenţa aceloraşi factori
La glandele nectarifere florale secreţi a nectarului \'I1l't! condiţionează secreţia cantitativă a nectarului.
începe de obicei odată cu deschiderea florilor şi se JjlmHa concentraţiei de zahăr care face ca nectarul
termină după polenizarea ei. tltt fie acceptat şi cules de către albine variază în
Productia de nectar este diferită la fiecare specie nmcţie de anotimp şi de abundenţa acestuia în
şi varietate. de plante şi variază în funcţie de vîrsta nuf.ură. Cel mai bine este cules nectarul cu o con-
plantei, stadiul de înflorire, poziţia florii pe tul- Jcntraţie de 45-50010 zahăr, fiind acceptat însă şi
pină etc. Asupra secreţiei de nectar exercită o influ- lt~t '~fu o concentraţie de 30-40010· In măsura- în
enţă importantă şi următorii factori de sol şi climă: (lIH~nectarul în natură se găseşte din ce în ce mai
compoziţia şi structura solului, umiditatea solului, puţin, albinele acceptă şi o concentraţie mai mică,
temperatura, precipitaţiile, lumina, vîntul. dar nu sub 50/0. .
Temperatura are o influenţă determinantă, se- Mana reprezintă acea substanţă dulce ce se află
creţia de nectar începînd în general cînd se înre-' 11\ anumite perioade- ale anului pe frunzele, ramu-
gistrează peste + 10°C, devine optimă între 20-30°C rlle sau tulpini1e plantelor. Mana poate fi secretată
şi scade treptat pe măsura creşterii temperaturii, direct de plante din cauza presiunii radiculare a
încetînd total cînd se înregistrează temperaturi de . plantelor în perioada trecerii de la starea de repaus
35°C şi mai mari. J~I starea activă, sau poate fi produsul unor insecte ..
Umiditatea atmosferică favorabilă secreţiei de Pentru apicultură o importanţă mare o reprezintă
nectar este cea situată între 65-75010. Umiditatea tn,aoo de origine animală ai cărei producători de bază.
mai mare şi ploile calde şi de scurtă durată influ- o
sînt insectele din familiile Lachnidae şi Lecanidae.
. Această ,importanţă se referă numai la producţia
enţează faIVo:rlabilsecreţie de nectar. Gînd ploile sînt marfă, c:.~npunct de vedere al nutriţiei prezenţa
abundente, de lunJ5ă durată, nectarul este diluat şi manei, mai. ales în rezervele de hrană pentruiernare,
spălat de pe flori, fapt ce are o influenţă negativă
nu este de dorit.
asupra culesulul. Mima nu este altceva decît zaharurile din seva
De asemenea, o influenţă negativă asupra secre- plantelor. Insectele 'Producă-toare de mană au nevoie
ţiei de nectar o au seceta şi arşiţele.tn numeroase pentru dezvoltarea lor de însemnate cantităţi de
cazuri, datorită arşiţelor, culesurile de la salcîm, proteine, utilizînd zaharurile în cantităţi mici.
tei, floarea-soarelui etc, sînt foarte slabe." Atunci Substanţa uscată a sucului vegetal conţine însă
cînd aceste cauze nu au compromis total culesul cea 5010.proteine şi 90010zaharuri fapt care face ca-
- prin căderea florilor - după o ploaie care creează aceste insecte să sugă cantităti mari de sevă din
I

L 26 27

7
l'!lANSFORMAREA NECTARULUI iN MIERE
care reţin în organismul lor proteinele şi apa, eli-
minînd zaharurile sub formă de mană. Păstrarea nectarului ca rezerve de hrană nu este
Alte surse de hrană energetică în nutritia albi- pl)flibilă (fermentează foarte repede) şi nici econo-
nelor. In afara glucidelor, ponderea altor substanţe m ică pentru albine, conţinînd un procent prea mic
este mică. Un rol însă, nu de minoră importanţă, 10 substanţă energetică (zaharuri). Pe de altă parte
îl au lipidele din ·polen. /lIJflorbţia zaharurilor de către organ!slflui albinelor
Este stabilit că albinele preferă între diferitele tIU face sub forma de monozaharide (glucoza şi fruc-
sortimente de polen, polenul uleios. De asemenea,' toza), respectiv zaharuri simple direct asimilabiIe.
adaosul de ulei vegetal (de porumb) măreşte gradul Transformarea în momentul hrănirii prin digestie a
de consum abilitate al înlocuitorilor de polen, dtzaharidelor (zaharoza9. şi a celorlalte zaharuri
Pe de altă parte, conţinutul polenului în lipide romplexe existente în nectar, în zaharuri. simple
reprezintă la unele sorturi un procent important. este posibilă, dar necesită o intensă activitate enzi-
Astfel conţinutul în lipide al polenurilor cîtorva mahlcă, cu un consum sporit de proteine şi o uzură
plante entomofile este următorul: păpădie 18,90J0; mai accentuată a albinelor care se hrănesc. Dar în
trifoi 14,40J0; salcîm 12,1%; prun 10,7%; măr săl- perioada în care se recurge la rezervele de hrană,
batic 10,40J0; sulfină 8,5%; lucernă 8,5%; cicoare nici consumul proteinei pentru transformarea hra-
9,5% (L. N. Sta n d i fer, 1966); muştar 8,6%;. ~1eisi nici uzura mai accentuată a albinelor nu este
rapiţă 9,60J0 (T o d d şi Bre te r n i k, 1942); floa- Infavoarea asigurăm existentei familiilor de albine.
rea-soarelui 8,300J0; dovleac 4,4-6,2% (1. C îr- Rezerva de hrană trebuie să fie formată deci din
nu, 1973). . acele substanţe, care pot fi preluate de organismul
Polenurile plantelor anemofile conţin de regulă albinelor fără nici o prelucrare.
mai puţine lipide: plopul 3,40J0 ; porumbul 0,9- La toate aceste aspecte răspunde activitatea de
2,5% (L. N. Sta n d i fer, 1966); bradul 1,80J0; prelucrare de către albine a resurselor energetice,
"1 pinul 1,40J0 ; papura 1,7010; sorgul ),1% (1. C î r nu). c In cursul căreia nectarul şi celelalte substanţe dulci
Prin valoarea energetică, grăsimile se situează îna- suferă o serie de transformări de ordin fizic şi
III intea tuturor celorlalte substanţe nutritive. Astfel biochimie.
zahărul conţine 3,96 calorii pe gram, glucoza Redăm în tabelul 2 modificările care intervin în
3,76 cal/g, amidonul 4,23 cal/g iar uleiurile (grăsi- compoziţia unui anumit nectar. (cea 790/e apă) ca
mile)vegetale 9,33 cal/g. urmare a prelucrării lui de către albine.
i Aceasta înseamnă că o familie de albine care Rezul tă că principala transformare fizică se re-
consumă cea 35 kg polen pe an ingeră 3,5 kg gră- ferăla reducerea procentului de apă (180J0) şi ca
I
simi vegetale cu o valoare calorică totală de 'aproape atare ridicarea 'concentraţiei de zahăr a produsu-
33 mii calorii, adică tot atîtea cît ar asigura lui (77010). Modificările biochimioe se referă la
I 13--15 kg sirop de zahăr. transformarea zaharurilor complexe în zahartrri
III
28 29

---~-'.- --- _----_.


.. 1
/"

r
TABELUL 2
prin îrnprăştirea nectarului pe o suprafaţă
Compoziţia nectarului
şi a mierii de flori III/u"e de faguri (celulele fiind umplute iniţial doar
(după M. Ori e f s c h i) it n-:300f0) , asociată cu ventilarea permanentă a stu-
, Continut % pului şi cu mutarea repetată a nectaruluf în alte
(~('lllIle ;
~- prin regurgitarea repetată a up'~i picături de
hectar din guşă în exterior şi înghiţirea succesivă a
Nectar 78,8 .5,6 I 11,4 1,6 I 0,10 I 0.19 I 0,11 '
uecsteia, Cu cît conţinutul in apă al nectarului este
----------1 1 1 1 1
• mai mare cu atît concentrarea lui se face în timp
Miere 18.2 I 7.5,3. 1,2 3,6 I 0,07 I 0,22 I 0,86 mat îndelungat, vehicularea lui prin guşă este mai
deasă şi ca atare şi adosul de enzime este mai bogat.
Conţinutul nectarului în enzime face ca procesul
simple uşor asimilabile, Dacă din totalul zaharurilor de ~Slnvertire a zaharurilor să continue pe întreaga
conţinute de nectar 70010 reprezentau zaharurile perioadă în care se realizează concentrare a lui, cît
complexe în produsul prelucrat acestea reprezintă şi după căpăcirea mierii, după cum rezultă mai jos.
numad 1,6010.
Acţiunea de prelucrare a nectarului începe chiar / TABELUL 3
în cursul procesului de ingerare a acestuia de către Continuarea invertirii zaharurilor după căpăcirea mierii
albine, cînd materiei dulci recoltate i se adaugă o (după B r 6 k e r)
serie de enzime, Dintre acestea, cea mai importantă
este invertaza, produsă de glandele faringiene şi
care soindează zaharoza în zaharurile simple, glucoza Specificaţie I La 2 zile după căpăcire I La 10 zile după 'căpăcire

şi fructoza. Cantitate a mare de enzime adăugate


duce la o diluare sensibilă a nectarului din guşa, Zu.h1l.rinvertit % 68,2 77,3
albinelor (P a r k, 1932). Cantitatea de enzime adău-'
Zaharoză % 12,0 4,4
gată, deci diluţia conţinutului guşeieste mai mare
cu cît hrana este mai concentrată şi cu cît staţio- Apă % 19,8 18,3
narea ei în guşa albinelor culegătoare este mai
îndelungată. .
Pentru asigurarea enzimelor ce se adaugă hranei
In interiorul stupului asupra nectarului adus în- energetice, albinele au nevoie de proteine, vitamine
cepe o acţiune inversă diluării, respectiv concen- şi alte substanţe nutritive, întrucît acestea intră
,1 trarea acestuia prin eliminarea apei de prisos. Rea- în structura fermenţilor respectivi. Acest aspect
lizarea acestui proces este asigurat de către albine fiind important se va analiza la partea privind hrana
astfel: proteică.
1~lil
1
30 31

1111

. ."" 1

I
.Î I
NECESARUL DE HRANA ENERGETICA rnulde miere a fost de 4,6-5;2 kg. Durata mai în-
PENTRU FAMILIILE DE ALBINE clelungată-cu temperaturi scăzutevexistente la alti-
Ludinile mai mari a redus numărul zilelor in care
în literatura de specialitate, cînd este vorba de lH:l înregistrat zbor al albinelor, ceea ee a determi-
mierea oonsumată de albine pe timp de un an, frec- nat în consecinţă şi un. consum mai mic.
vent se întîlnesc aprecieri care indică un nivel de Repartizarea pe luni, a consumului din timpul
80-100 şi' chiar 120 kg miere. Iernii este redată în tabelul 5. .d,,··
Se pare' că lucrurile nu stau întru totul astfel.
Pentru conturarea consumului care considerăm că TABELUL 5
este cel mai aproape de adevăr, vom utiliza datele Consum iunar de la 1 noiembrie la31 martie
obţinute de L. Par t i o t (1968) prin metode sta" (grame miere).
tistice, privind consumul în timpul iernii. Stabilirea
consumului s-a făcut de cătreP ar ti o t prin cin- Specificaţie
[
m.,' Decem·1
.NOie.
brie brie Ianua-
de [Febrna~I.·
rie "I'Total5 luni
Mart ie
tăriri pe o durată de 12 ani, la 40 stupini situate
pe o rază de 150 km şi care au cuprins altitudini ,
Oi,pă.L. Partiot
de la 140-1 000 m. Aceste date au fost coroborate
cu experienţele minuţioase făcute de A. W. G are e y
(mediavpe 12 ani)
-sub 300. malt.
I 210 .'587 660 941 1605 430.3
privind consumul pe întreg anul. - JDO-500m alt. 505 497" 630 980 18.0.0, 4:4,12
Redăm mai jos sinteza acestor constatări. - 50.0,-- 100.0 m alt. 530 505 617 844 1387 3883

După A. Gareev
TABELUL~4 (exper.v.l an) 650. 725 850 1157, 850 4232
Scăderi ale cîntarului de control de la 1 octombrie pînă la 31 martie
(după L. Par t i o t) , 'Deşi amplasate geografic la mari distante, consu-
Stupini între Stupini Între
murilevconstatate de cei doi autori pe parcursul
III Stupini sub 300
fi altitudine
300-500 fi
altitudine
500-1000 fi
altitudine
celor 5 'luni analizata sînt foarte apropiate.
In luna octomnrie cifrele diferă mult (760 g P a r-
!lll![1'
Specifica ţie I Zile 1Scăderi Zile 1 Scăderi Zile 1Scăderi t La t şi 3305 g G a re e v) şi sînt determinate de
greutate greutate greutate
'Ii zbor
grame
zbor
grame
zbor
grame condiţiile de zbor' ale albinelor.
1
Pentru sezonul activconsumurile lunare stabili te
'IIII! Media pe 12 ani
I I 38
prin experienţele lui G are e v sînt următoarele:
(1951-1963) 53 151251 50
I 5210 14555
aprilie 4 765 g; mai 6 705 g : iunie 9 195 g; iulie
IllIIIi - 'i,:; 12 050g ; august 5725g; septembrie 4240 g.
Rezultă deci că într-o perioadă de 6 luni, co- Pe baza datelor de mai sus se poate trage con-
I!\ cluzia că o familie de albine consumă pe timp de
respunzătoare iernării Iamidiilor de albine,consu-
Iii
ill
"
32 33
Il
II
~""JI~__
-:

r
un an 50~51 kg miere, din care în perioada de ier-' t n calcularea rezervei necesare se va avea în ve-
nare (5 luni) între 3,9 şi 4,4 kg iar în sezonul activ
- (7 luni) cea 46 kg. Un consum apropiat este stabilit
rk-rc nu numai perioada de iarnă fără zbor, ci şi
şi de alţi cercetători ca W e i p p 1 (1928), Al f o n- Inptul că începînd din septembrie pînă la sfîrşitul
sus (1933), J e b s e n (1952), ale căror calcule in- [unii aprilie certitudinea acoperirii necesarului o
dică valori ouprinse între 40-60 kg miere. oonstituie numai hrana existentă în. stup. Pentru
Hrana energetică consumată de o familie de al- uccst fapt cantitate a de 15 kg trebuie considerată
bine nu constă numai în cele 50 kg de miere. Fur- ('ti limită minimă a rezervelor ce se constituie pen-

nizoare de calorii sînt şi alte elemente conţinute de tru iernare ..


polen. S:-a arătat astfel că echivalentul caloriilor
existente în grăsimile din polenul consumat sînt ADMINISTRAREA ZAHARULUI CA HRANA
egale cu cele pe care le conţin 15 kg de miere. La ENERGETICA PENTRU ALBINE
acestea se adaugă şi caloriile din zahărul şj amido- ~ .
nul existente în polen (30-32%) şi care sînt egale 'In practica apicolă a multor ţări din Europa, în
cu cele pe care le-ar asigura alte cea 12. kg de special in acele cu climat mai rece. şi cu resurse
miere. In final deci, consumul total de calorif pe mici de nectar, înlocuirea mierii in hrana albinelor
timp de un an al. unei familii de albine se poate. cu zahăr, constituie o necesitate pentru existenţa
considera a fi echivalentul a 80 kg .de miere. Fizic; stupăritului. Apicultorii din aceste zone sint ne-
din acestea, mierea ca atare, după .cum s-a arătat, voi-ţi să ia cit mai multă miere de la albine şi să
reprezintă 50 kg. : , " le dea în schimb zahăr, pentru ca astfel să asigure
Consumul de energie al familiilor de albine este rentabilitatea creşterii albinelor.
influenţat de puterea acestora şi de activitatea de- In ţara noastră problema nu trebuie pusă in acest
pusă la cules. Familiile, de albine dezvoltate: pot Iel, pentru că resursele melifere de regulă pot asi-
acoperi necesarul de hrană energetică arătat' chiar
gura mult mai mult decît necesarul de miere pentru
în anii cu cele mai slabe culesurr, Apariţia unor'
iernarea familiilor. Sînt situaţii însă cînd în urma
perioade' deficitare veste determinată de modul în
calamitării unor cuiesuri, folosirea zahărului pentru
care apicultorul a făcut departajarea din producţia traversare a perioadelor deficitare se pune cu aceeaşi
totala .a cantităţilor ce reprezintă mierea. marfă.
stringenţă. De asemenea, folosirea zahărului în
Considerînd că în sezonul activ familiile de al-
hrănirile stimulente pentru dezvoltarea familiilor
.bine îşi vor asigura necesarul de hrană direct din
de albine reprezintă una din măsurile tehnice cu
cantităţile de nectar culese, în perioada de iarnă mare eficienţă-o
şi primăvară timpurie neexistînd această poşibili-
Pentru aceste considerente şi ca urmare a faptu-
tate, rezerva din stup constituie singura sursă de
lui că an de an folosirea zahărului în hrana .albine-
hrană energetică.
lor se extinde şi în ţara noastră dorim să reţinem
34
35

--,---,-------'-~--------_._-

Î
"

1
"

atenţia apicultorilor asupra cîtorva aspecte legate Vor arunca cristalele din celule, ceea ce reprezintă
de utilizarea lui, consumarea inutilă a zahărului, pe de altă parte
Se urmăreşte îndeosebi ,informarea apicultorilor pl'i n hrănirea cu lichidul intercristalin albinele se
asupra posibilităţilor de a face mai eficientă utili- lmbolnăvesc de diaree, putîndu-se înregistra astfel
zarea zahărului atît ca efect asupra familiilor de rhiar pierderea familiilor. Este de aceea indicat ca
albine (stimularea creşterii puietului, traversarea ndministrarea hranei pentru completarea rezervelor
perioadelor defidtare, completarea rezervelor de fiii se facă într-un timp mai îndelungat şi în can-
hrană), cît şi sub aspectul reducerii timpului şi tiLăţiponderate, asigurîndu-se astfel o foarte bună
forţei de muncă necesare pentru administrarea prelucrare vşi în paralel obtinîndu-se şi un efect
hranei. ' de stimulare mai îndelungat.
- Administrarea siropului pentru completarea re- - Adminlsrrarea siropulul În hrănirrle stimulente
zervelor de iarnă trebuie făcută imediat după: ulti- ~ste deosebit de eficientă pentru dezvoltarea fami-
mul cules din vară. lIn felul acesta se va intensifica lii'Jbr de albine. Apicultorul trebuie să obţină însă'
dezvoltarea în continuare a familiilor în vederea efectul maxim cu o cît mai mică cheltuială de timp.
iernărli, iair la dispariţia albinelor bătrîne va apărea- Redăm în tabelul 6 eficienţahrănirii stimulente
generaţia ce va ierna şi care a fost scutită de 'uzura cu zahăr în perioada de pregătire a familiilor pen-
pe care ar fi prilejuit-o prelucrarea zahărului. tru iernat, în funcţie de numărul,/porţiilor admi-
După A. I. MeI n i c iu c (1964), durata vieţii al- nistrate.
binelor este influenţată în mod direct de cantitatea
de zahăr prelucrată.Astfel, faţă de albinele care TABELUL 6
nu au prelucrat zahăr în toamnă şi a căror durată Eficienţa hrănirii de stimulare cu zahăr în perioada'
de, viaţă este considerată )00%, durata vieţii albi- 17 iulie - 6 august
nelor care au prelucrat 3,3 kg sirop/leg albină a fost (După M., Gro:misz, 1961)
de, 84% iar a celor care au prelucrat 7,5 kg sirop/kg.
albină a fost de numai 75%.
De asemenea, apicultorul trebuie sa ,ţină seama Specificaţie
Porţii administrate
.
I Puiet!a
14.08. dm'
Număr 1, Cantitate!
de faptul că administrarea unor cantităţi mari de
sirop, care trebuie depozitate în scurt timp, duce Porţii mici (0,3 1 zilnic) 20 0,3 63,3
la depăşirea capacităţii privind activitatea glandu- Porţii mari (2 1 'la 5 zile] 1 2,0 60,6
Nestimulat (martor) 25,5
Iară a albinelor si ca atare adaosul de enzime va
fi necorespunzător. In această situaţie rezerveleres-
pective Vor fi depozitate fără ca procesul de inver- Reiese clar importanţa hrănirii stimulente prin
tire să ·fi~ realizat la nivelul corespunzător;' fapt puietul crescut în plus, dar pentru apicultor nu
ce va duce la cristalizarea hranei în celule, Cu o este lipsit de importanţă nici faptul dacă acest plus
, dublă influenţă negativă. Pe de o parte albinele de puiet l-a realizat prin -4 sau prin 20 de hrăniri.
IIIII
36 37

III

r
Prepararea şi administrarea· zahărului. In mod Pentru completarea rezervelor de hrană in pe-
obişnuit, în ţara noastră administrarea zahărului ca rioada de sfîrşit vară-toamnă se impune însă utili-
hrană a albinelor se face prin transformarea lui în zarea siropului. Pentru prelungirea efectului stimu-
sirop utilizînd sau nu fierberea, prin pregătirea sub lator în creşterea puietului administrarea în doze
formă de pastă sau cumpărînd sortimentele produse mici reclamă multă muncă. Administrarea unor doze
de combinatul apicol al A.C.A., respectiv şerbetul mari pe lîngă pierderea efectului stimulator poate
şi zahărul candi. _ duce şi la pierderi prin invertirea incompletă. a
Se pare că pentru hrănirile stimulente adminis- zahărului.
trarea siropului :de zahăr cu ajutorul hrănitoarelor Pentru aceasta prezentăm unele procedee privind
folosite la noi nu este unul dintre cele mai nime- administrarea zahărului care cîştigă teren În prac-
rite procedee, din următoarele motive: tica apicolă din multe ţări, tocmai pentru că asi-
. - nu se poate ..administra în timpul iernii; gură un _efect îndelungat de stimulare cu consum
.- în primăvară datorită perioadelor reci albinele minim de forţă de muncă, evitînd în mai mare mă-
de multe ori nu folosesc conţinutul hrănitoarelor ; sură impurificarea mierii.
- se îneacă multe albine, fapt ce duce la acce- a) Hrănirea albinelor cu sirop fără a fi nevoie
lerarea fermentării siropului ; de a se dizolva mai înainte zahărul constituie un
- hrănirea cu doze mici reclamă administrarea procedeu foarte mult apreciat în ultimul timp în
zilnică a siropului cu un consum enorm de forţă unele ţări. Ideea aparţine cercetătorului apicol nor-
de muncă; vegian R. L u n d e r (1958) şi constă în scurgerea
- facilitează în cea mai mare măsură impurifi- apei prin masa de zahăr şi dizolvarea acestuia direct
carea mierii cu zahăr s , prima tendinţă a albinelor în hrăni tor. Procedeul este foarte simplu: într-o
fiind de a depune siropul in faguri în procesul de cutie de tablă se pune în părţi egale zahăr peste
prelucrare şi" nu a-l utiliza direct din hrănitor care se toarnă apă, apoi hrănitorul se acoperă cu
pentru nevoile organismului. un capac cu închidere etanşă dar prevăzut cu nişte
, Iată pentru ce în ultimul timp apicultor ii cu ex- orificii sau o porţiune mică cf~ sită deasă şi se în-
perienţă folosesc pentru hrănirile stimulente depri- toarce. Zahărul se lasă la fund iar apa umectează
măvară numai turte de şerbet sau zahăr candi, aşe- întreaga masă de zahăr, formînd în permanenţă .la
zate -direct peste rame deasupra cuibului. Folosirea nivelul capacului de jos o peliculă cu sirop. Urmare
şerbetului este recomandată pentru hrănirile sti- tensiunii superficialea peliculei de sirop, acesta mi
mulente în tot cursul anului, în perioadele cînd se se scurge liber, fiind folosit prin sugere de către
impun ca necesare aceste hrăniri. Astfel de hrăniri albine. '
stimulează familia timp mai indelungat reducind '" In figura 1 este prezentat un astfel de hrănitor.
poluarea mierii, şerbetul fiind consumat direct de Vasul poate avea forma şi capacitatea dorită de
apicultor. Recomandăm celor care vor încerca acest
către albine fără a-l depune în faguri.
procedeu, utilizarea unui vas de 81 în care se pot
38
39

,:,;,fţ,-.y:,,'
,,' Procedeul respectiv însumează o serie de avan-
il;!
G) taje, dintre care principale sînt următoarele:
- Se elimină timpul necesar dizolvării zahărului
li'l precum şi o mare parte din cel folosit pentru ad-
ministrare. Umplerea hrănitoarelor se poate face în
III afara stupului pentru un mare număr de familii,
!III după care administrarea constă din întoarcerea şi
plasarea vasului în stup.
II~III - Asigură o excelentă stimulare, aceasta făcîn-
ij1ii!
du-se în mod continuu şi pe o durată îndelungată
Iii\i de timp cu un minim de cheltuieli de forţă de
ill a, b
c
muncă.
- Se asigura o bună prelucrare a siropului prin
preluarea continuă dar în cantităţi mici.
- Hrănirile se pot face uşor la orice oră din zi

880
fără a se declanşa Iurtişagul.
- Asigură o maximă igienă a hrănirii, evitîndu-se
înnecarea albinelor sau alte impurificări ale hranei
care ar determina fermentarea rapidă a siropului.
d. e f
b) Folosirea pungtlor de plastic pentru adminis-
trarea hranelide întreţinere şi stimulare. după me-
Fig. 1 - Hrănitor cu dizolvarea zahărului în interior: toda propusă de M. K. D o u Il şi R. A. W i n n
a - vasul hrănitor ; b - hrănitorul umplut cu zahăr şi apă ; C - hrănitorul (1970), este foarte avantajoasă devenind o practică
amplasat pe jgheabul de hrănire- prin urdiniş j d - capac cu plasă de sîrmă;
e :- capac cu orificii perforate j f - şubărul doza tor de hrană standard în apieultura industrială australiană. Prin-
cipiul procedeului reiese însăşi din- enuntarea lui.
pune deodată 5 kg zahăr şi 6 1 apă. Capacul poate După turnarea siropului în pungile de polietilenă de
fi prevăzut pe o porţiune cu sită cu 28 fire pe 0,05 mm grosime (mai subţiri sau mai groase, în
cm (fig. 1 d) însă considerăm mai simplă crearea funcţie de cantitatea de sirop), acestea se leagă etanş
unor orificii prin directa perforare a tablei capa- şi se pun pe ramele cuibului. Pe suprafaţa superi-
cului (fig. 1 e). De asemenea, pentru dozarea can- oară a pungilor se fac nişte orificii mici cu ajutorul
tităţii de sirop ce urmează a fi consumat într-un unui ac. Numărul orificiilor depinde de cantitate a
anumit timp este indicat ca acest capac să fie pre- ~ de hrană ce trebuie să o primească în timp. In ge-
văzut cu un şubăr cu ajutorul căruia să se regleze neral 5-6 orificii sînt suficiente în hrănirea stimu-
consumul, făcînd accesibil pentru albine un număr lentă, o pungă de 5 kg putînd asigura stimularea
mai mic. sau mai mare de orificii (fig. 1 f). pe o perioadă de 5-6 săptămîni. 'Inainte de legare

40 41
trebuie eliminat aerul de deasupra hranei. Elimina-
rea aerului este foarte importantă deoarece prezenţa
lui face ca pelicula de plastic să nu adere la sirop
făcînd astfel impasibilă hrănirea. De aceeaşi impar-
tanţă este "faptul ca umplerea pungilor să nu se
facă la volumul maxim, pentru că în acest caz, ur-
mare presiunii formate datorită greutăţii siropului,
acesta ar ieşi farţat afară prin orificiile făcute.
Cu alte cuvinte, deşi legate imediat lîngă extre-
mitatea deschisă, pungile totuşi nu trebuie să fie
pline cu sirop dar nici să nu existe aer în ele. Acest
lucru se poate realiza prin umplere a pungilor după
ce în prealabil au fast plasa te într-un vas cilindric .
cu diametrul mai mic decît cel al pungii (fig. 2 b) şi
legarea Iar imediat deasupra sirop-ului. Utilizarea' a
unei cleme confecţianate din sîrmă elastică facili-
tează aducerea punctului de legare în imediata apro-
piere a siropului, permiţînd legarea fără a lăsa aer
in interior (fig. 2c). Este neîndoielnic însă efectul --.JJ.--Llema strînsş
pe care l-ar avea confectionarea unar cleme cu care
să se facă însăşi închiderea pungilar, de cîte ari
este nevoie sau livrarea de către a întreprindere
111 specializată a unor pungi faarte ieftine dar prevă- Vas cilindric
cu diametru!
zute cu sistem de închidere (dep, legătură din' plas- 'f!1ai mic'
III
11 "

tic etc.).
Illi
Procedeul prezentat, cu excepţia diluării zahăru- b c
lui, prezintă în totalitate avantajele descrise la me- Fig. 2 - Punga hrănitor ;
toda anterioară. Il -amplasarea pungii cu sirop pe ramele cuibului; b - umplerea cu sirop
Nu putem trece mai departe fără a sublinia încă a pungii; o - aducerea punctului de legare Ia nivelul siropului cu ajutorul
clemei-inel
a dată excepţionalele atribute ale celor două: proce-
III dee amintite, referitaare la administrarea hranei sti- .
mulente în doze zilnice mici dar cu consumextrenr" efectului de stimulare pe o perioadă mai îndelun-
gată. Considerăm că reprezintă procedee esenţiale
de redus de muncă, precum şi la completarea rezer- "',
l velar de hrană cu asigurarea însă a unei foarte bune în procesul tehnologic specific creşterii industriale
a albinelor.
lill prelucrări, a zahărului, în paralel cu imprimarea
ili 42 43

~-----
c) Hrănirea albinelor cu zahăr uscat după proce- Una din justificările privind recomandarea acidu-
deul propus de R. J o r dan urmăreşte menţine- 16rii hranei din zahăr se bazează pe presupunerea
rea activităţii de creştere a puietului, dar şi trece- ('1.'\ prin apropierea acidităţii siropului de cea a mie-
rea peste intervale din sezonul activ cînd lipseşte rii se uşurează invertirea de către albine şi se pre-
hrana în natură. Procedeul acesta este, de aseme-
vine epuizarea bagaj ului enzimatic al acestora, Sub
nea, extrem de simplu şi se referă la punerea unei
cantităţi de cea 1 kg zahăr tos (fin cristalizat) »cest aspect însă nu se justifică utilizarea acizilor.
într-uri hrănitor confecţionat dintr-o ramă obişnuită Încă din anul 1921, Zar i n a demonstrat că prin
de cuib. O astfel de ramă se închide lateral cu pla- adăugarea a: 0,30/0 acid citric la siropul de zahăr se
caj, lăsînd pe una din părţi, pe toată lungimea ra- Irînează procesul de invertire. Aceleaşi concluzii re-
mei, un acces de 4 cm înălţime pentru umplere şi zultă din experienţele lui K. D r ee r (1972). Ast-
circulaţia albinelor. După T. 1ac h i m o v i c z ;fel siropul acidulat pînă la un pH de 4,5, după pre-
(1965) albinele nu recurg la zahărul uscat decît în lucrarea lui de către 'albine. a avut un conţinut
lipsa surselor naturale de cules, exact deci în peri- mult mai mare de zaharoză (28,9010) decît siropul cu
oada cînd este necesară completarea hranei. Astfel un pH de 5,5. După cum se ştie. seereţia glandulară
în timp de 10 săptămîni consumul a fost de 2 kg pe care o adaugă albinele în timpul prelucrării si-
zahăr pe familie la o stupină stabilă care a realizat ropului are o reacţie acidă şi. de asemenea, este cu-
în această perioadă 11 kg miere marfă pe familie noscut că ele aduc hrana pînă la un anumit grad
şi de 1 kg/familie la o stupină transportată în pas- de aciditate. Ori, în cazul zahărului, cu cît este mai
toral şi de la care s-au obţinut 26 kg miere marfă . acidulat siropul cu atît adaosul de secreţie acidă
pe familie. ' zlandulară respectiv fermenţi este mai mic. Aceasta
-Trecerea unei mici cantităţi de zahăr în miere este explicaţia invertirii incomplete a zaharurilor
pe timpul culesului nu poate fi impiedicată dar
din siropul acidifiat.
aceasta reprezintă cea 3% din zahărul consumat,
lIn ultimul timp adăugarea de acizi în- hrană se
fiind deci întru totul fără importanţă în privinţa
caiităţii mierii. face pe considerentul că mediul acid reduce şi chiar
împiedică complet dezvoltarea septicemiilor la al-
ADĂUGAREA ACIZILOR îN HRĂNIREA CU ZAHĂR A ALBINELOR bine, a Infecţiilor mixte, inclusiv nozemoza. Faptul
Printre recomandările tehnice privind creşterea că în mediul acid dezvoltarea agenţilor patogeni se
albinelor unele se referă la adăugarea diferiţilor reduce este confirmat de cercetători, dar după cum
acizi în siropul de zahăr. In paralel alţi autori con- s-a văzut, adaosul de 0,1-0,3010 acizi la siropul de
testă utilitatea acestui adaos. zahăr nu va mări additatea mierii întrucît albinele
In general, acidularea hranei se face cu ajutorul vor adăuga numai diferenţa de secreţie glandulară
acizilor citric, lactic, ascorbic, tartric şi acetic în acidă necesară pentru a imprima hranei aciditatea
cantitate de 1-3 g/kg sirop. specifică.

44 45

------- --_._---- ,a,t


°--""""""1
Rezultă deci că adăugarea de acizi în siropul care
urmează a deveni hrana pentru iernare nu este in- n Provizii
t::=1:= miere
dicată.
Se poate utiliza adaosul de-acizi în siropul ce se
administrează ca hrană ţstimulentă şi care în mod
~n
normal va fi consumat Imediat de albine.
Adaosul de acizi, pentru a crea în intestinul albi-
'- b
nelor aciditatea optimă în cazul hrănirii cu substanţe a
dulci alcaline, se poate face în apa din adăpător. Fig, 3 - Aranjarea proviziilor de hrană pentru iernare la stupii
Observaţiile făcute de F. Milo t a (1969) remarcă orizontali şi verticali cu două corpuri sau magazine:
faptul că albinele refuză apa normală dacă alături a - aranjarea corespunzătoare; b - aranjarea necorespunzătoare
există apă cu acid citric.
respectiv, conform fig. 3 a. Concentrarea hranei în
ARANJAREA !IN CUIBUL ALBINELOR Iagurii ce vor constitui cuibul se face din momentul
A PROVIZIILOR DE HRANĂ ENERGETICA în care activitatea albinelor se reduce. Astfel, pe
Existenţa mierii în stup nu este suficientă pen- măsura strîmtorării cuibului, Iagurii cu rezerve mai
mici de miere se descăpăcesc şi se plasează după dia-
'II tru a asigura vieţuirea albinelor şi dezvoltarea fami-
fragmă, pentru transferarea mierii în interiorul cui-
Iii liilor. Rezervele de miere trebuie astfel aranjate
bului. Odată cu încetarea activităţii şi eliberarea
iil1, încît albinele din ghem să aibă suficientă hrană pînă
în primăvară. fagurilor centrali de puiet, aceştia se scot şi în locul
lor se introduc faguri plini cu rezerve, pregătiţi
ARANJAREA PROVIZIJLOR DE MIERE PENTRU IERNARE LA STUPII din timp şi păstraţi la marginea cuibului. Lucrarea
ORIZONTALI ŞI VERTICALIcu DOUĂ CORPURI SAU MAGAZINE trebuie executată într-o zi călduroasă şi cu foarte
mare atenţie.
Orînduirea fagurilor cu hrană- trebuie să se facă O parte din stupari însă, lasă cuibul în forma
şi la aceste sisteme de stup ţinînd cont de princi- rămasă după activitatea familiei, caz în care o bună
piile biologice de activitate pe verticală a familiei parte a fagurilor centrali în care se creşte puiet
de albine. Aceasta cu atit mai mult cu cît se cu- rămîne goală odată cu eclozionarea acestuia. Re-
noaşte că în timpul iernii albinele constituite în zervele mari de hrană în acest caz sînt plasate late-
ghem nu se deplasează pe fagurii laterali. Fiecare ral cuibului, ca în figura 3 b. Astfel de aranjare
zonă a ghemului se deplasează numai în' cadrul spa- a cuibului, oricît de comodă ar fi pentru stupar, nu
ţiului delimitat între doi faguri alăturati.
poate fi considerată ca satisfăcătoare. Aceasta pen-
Logic este deci, că orînduire a cea mai bună este
tru că exact spaţiile în care se află cele mai multe
ca fiecare ramă cu albine din cuib să aibă depozi-
albine sint asigurate cu cea mai mică cantitate de
tate rezerve de hrană pe toată înălţimea fagurelui
47
46

~.:7
miere. Şi nu rareori o parte sau chiar întreaga
populaţie piere deşi rezerve de hrană există pe

!I~~~I.~~~
fagurii laterali. IUl cuFaguri

Im~
tniere
Chiar şi în condiţiile cînd nu s-au pregătit pro- Puiet tÎnăr
viziile de hrană din timp apicultorul poate inter-
veni pentru o organizare mai judicioasă a-cuibu-
rilor. In acest caz, după încetairea activităţii fami- goi
liilor, fagurii din' cuib care conţin cea mai mare Puiet
cantitan, de miere se aşază central iar spre mar-
gini fagurii cu cantităţi descrescînde de miere.
In orice mod ar fi aranjaţi, nu vor fi lăsaţi în
cuib decît fagurii cu cel puţin 1,5 kg miere. lS
~
eJ
IIIm
ltî
h
c:::.
căpăcit
Faguri cu
miere

In unele lucrări de apicultură se mai recomandă


aranjarea bilaterală a proviziilor de hrană cît şi
,cea unilaterală. Aceste. soluţii de aranjare a rezer-
velor, pe lîngă faptul că sînt inferioare aranjării Rezerve
centrale descrise, contravin însăşi modului în care ,. miere'
se desfăşoară activitatea albinelor, fapt pentru care
trebuie excluse din tehnica apicolă.
ARANJAREA REZERVELOR DE HRANĂ IN STUPII MULTIETAJAŢI
Fig. 4 - Aranjarea hranei de
iernare la stupii multietajaţi
111111
Ililll cînd pregătirea rezervelor se i :':~i
~ ~ :.~ Ghemui de
Dintre toate tipurile de stup cele mai bune con- face în fagurii laterali din cele ier n er e
:: • ! ~llil:ll':
diţii în aranjarea rezervelor de hrană le, oferă două corpuri: ~ "'.: . "i ~:
stupul multietajat. a - situaţia după ul timul cules; b - ~~ . 't·,

Ţinînd seama de cantitatea rezervelor de hrană


situaţia după completarea rezervelor
de hrană; c -. situaţia după aranjarea l5 " 2'"
rezervelor în corpul de sus c
necesare, de faptul că aceste rezerve trebuie să se
afle în partea de sus a cuibului, aranjarea core- intensificării creşterii puietului. Reclamă în schimb
spunzătoare a acestora în vederea iernării va fi una la organizareacuibului manipularea ramelor.
singură şi anume cea prezentată în figurile 4 c Astfel, după ultimul cules principal; puietulest.e
şi 5 c. Felul în care S2 va reuşi acest lucru depinde repartizat în zona centrală a celor două corpuri; .iar
de modul CUm se Vor pregăti rezervele de hrană.
II~I II
Pregătirea rezervelor de hr,ană în fagurii lateral]
faguriî cu hrană de o parte şi de alta .a puietului
(fig. 4 a). La .culesur-ile următoare de mică inten-
'1 din amîndouă corpurile permite şi aplicarea proce- sitate sau în perioada hrănirilor de completare (care
deului tehnic de inversare a corpurilor în vederea trebuie să fie cît mai îndelungată) se va continua
l'
1,1

11 48
49
Iii

,I~ji
inversarea corpurilor, rezervele de hrană fiind de-
pozitate de către albine în fagurii .laterali,
După ultima inversare a corpurilor (fig. 4 b) fa-
gurii oentralidin corpul de jos vor fi ocupaţi cu
puiet în majoritate căpăcit, iar în Iagurti -centrali
din corpul ,'g:e,sus va activa matca şi va exista
puiet de diferite vîrste. Din acest moment nu se
111111 Puiet tÎnăr

Puiet căpăcÎt
~~m~Mr"d'
~1I11~m " . .
prOVIZII ŞI
eventual
puiet căpăcit

Ni,,,m,,
vor mai inversa corpurile iar după un timp puietul
din corpul inferior va ecloziona. Matca nu va coborî
pentru a depune ouă în corpul de jos. Acum este
~1I111
.a b
momentul aranjării fagurilor cu miere prin manipu-
larea ramelor. Astfel toţi fagurii cu provizii de
hrană se Vor plasa în corpul de sus, iar matca cu
fagurii cu puiet în zona centrală a corpului de jos.
Creşterea puietului pînă la încetarea definitivă a Provizii
de miere
ouatului va continua în corpul de jos, unde există Fig. 5 - Aranjarea hranei
şi fagurii eliberaţi anterior prin eclozionarea puie-
tului vîrstnic, în corpul de sus toţi fagurii fiind
blocaţi cu miere: La venirea timpului rece, ghemul
se va forma. în corpul. de jos, avînd deasupra pro-
vizii îmbelşugate de hrană, ceea ce va asigura o
pentru iernare în stupii multi-
etajaţi cînd pregătirea rezervei
, se face in corpul de sus, creşte-
rea puietului realizindu-se în-
tr-un singur corp:
a _ situaţia după ultimul cules; b -r-
"""
mm
\
: .;

'.
. .~\
'~'1 ~,.:
~ \ :1
: Luuu""
Ghemui de
ierna,re

excelentă iernare (fig. 4 c). situaţia înaintea completării rezervei; ~ \..

c - situaţia la formarea ghemului de c


Pregătirea hranei în corpul de sus, cînd se face iernare
la familiile ce ocupă două corpuri, excluda inversa-
rea acestora. Astfel, după ultirnul rcules, în ambele blocat. La ec1ozionarea puietului căpăcit, prezenţa .
corpuri vom avea şi puiet şi provizii de hrană nectarului sau a siropului va determina umplere a
(fig. 5 a). Inainte de a incepe asigurarea rezervelor, imediată a celulelor cu miere, ceea ce va determina
fie prin hrăniri,fie prin folosirea resurselor de continuarea depunerii de către matcă a ouălorîn
nectar' de mai mică intensitate sau prin ambele corpul inferior, unde de altfel se va forma şi ghe-
mijloace, se mută în corpul de sus fag'urii cu cea mul de iernare (fig. 5 c). Bineînţeles că soluţiile
mai mare cantitate de rniere şi cu puiet căpăcit, prezentate sînt orientative, în practică stuparii pu-
Puietul tînăr, matca şi fagurii goi se trec în corpul tînd utiliza diverse alte moduri de pregătire a re-
inferior (fig. 5 b). Pînă la eclozionarea puietului . zervelor de hrană, utilizînd două, trei sau mai
căpăcit din corpul de sus, fagurii parţial umpluţi multe corpuri. în orice variantă însă finalul trebuie
cu miere vor fi completaţi menţinînd acest corp să se concretizeze în asigurarea a cel puţin 7-8

50 51
rame cu hrană- aranjate deasupra ghemului· de zarea proteinelor şi a aminoacizilor. !V1;;lÎ întîi .are
iernare. Joc cu ajutorul enzimelor descompunerea proteine-
lor în aminoacizi. Asupra aminoadzilor acţionează
CERINŢELE DE PROTEINE ALE ALBINELOR alte enzime denumite decarboxilaze şi ..dezaminaze,
Denumirea de proteină previne din cuvîntul gre- care separă .din structura amino8.cizilor· gruparea
cesc "protos",<'care înseamnă primul. Intr-adevăr, care conţine N, denumităamină. ... .
proteinele ocupă primul loc ca importanţă pentru Aceste grupări amine sub actiunea unor alte en-
organism, pentru că : zime, transaminaze, pot fi transforrnate într-un
a) din punct de vedere biologic, proteinele repre- aminoaoid nou. Aminoacizii rezultaţi în urma des-
zintă substanta principală a celulei vii. Proteinele compunerii proteinelor străbat mucoasa' intestinală,
stau la baza procesului de formare a organismelor pătrund în circuitul hemolimfei şiajung la celulele
noi, de creştere a acestora. corpului sau ale glandelor. secretoare, unde sînt re;-
b) din punct de vedere fiziologic, proteinele par- sintetizaţi -sub formă de proteine specifice organis-
ticipă la majoritatea proceselor din organism prin muhrialbinei. O parte din aminoacizi sînt transmişi
care se manifestă viaţa, ele fiind prezente în en- cu hrana, Iarvelor şi mătcii.
zime, hormoni şi alte substanţe cu rol funcţional. Aminoacizii formaţi în organismul albinei repre-
Proteinele cuprind mai multe grupe de substanţe zintă grupul acelor aminoacizi care pot fi sinteti-
ce se deosebesc prin structură şi proprietăţi.
zaţi de către aceasta şi ca atare pot să lipsească
Elementul de bază din compoziţia proteinelor
din hrană, fiind sub acest aspect ami-rioacizi nee-
este' azotul (simbol chimic = N). Determinarea azo-
tului stă Iabaza-calculării conţinutului de proteină. senţiali.
In multe lucrări şi reviste apicolc exprimarea con- Din cei cea 100 aminoacizi naturali existenţi,
ţinutului in proteină se face numai prin indicarea după De G r o o t pentru albine (ca şi pentru
nivelului azotului. . restul insectelor) sînt esenţiali 10 aminoacizi: ar-
Pentru a putea calcula proteina corespunzătoare, ginina, histidina, leueina, izoleucina, lizina , metio-
amintim' că. la 1 g de N 'corespund 6,25 g pro- nina, fenilalanina, treonina, triptofanul şi vaUna.
teine. Ctfra 6,25 a fost adoptată ca factor standard Cu excepţia argininei, ceilalţi nouă sînt exact
de convertire în proteină a N rezultat la anal iza aminoacizii stabiliţi de W. C. Ros e ca fiind
chimică, deşi pentru unele produse coeficientul de esenţiali pentru animalele domestice.
transformare are abateri faţă de factorul standard. Este necesar ca aminoacizi! esenţiali (adică cei
METABOLISMUL PROTEINELOR IN CORPUL care nu pot fi sintetizaţi de organismul albinei) să
l\.LBINEI se găsească în hrană, deoarece monoproteinele pe
Principalele reacţii biochimice care se desfăşoară lîngă rolul lor general, arătat anterior, au şi unele
în corpul albinei sînt descompunerea şi resinteti- acţiuni specifice, dintre care menţionăm:

52 53

t \
-metionina; prin reglarea metabolismului pro- Pentru dezvoltarea unei larve sîhtnecesare 4
teineloreste importantă în creştere, dar intervine pînă la 6 mg azot (Alfonsus 1933, Haydak
şi în metabolismul lipidelor, cu. deosebită impor- 1949). Aceasta înseamnă că pentru obţinerea unei
tanţăîn formarea corpului gras, precum şi în deto- albine pînă la ieşirea ei din celulă sînt necesare
xizarea substanţelor toxice ; 25-37 mg proteină, respectiv de la 125 ma la
- triptoţanut pe lîngă rolul pe care îl are în 185 mg polen. Pentru creşterea 3,,,10000 albine
metabolismul proteinelor, mai este necesar în func- (1 kg) sînt necesare în medie cea 1,5 kg polen.
ţia de reproducţie, în sinteza acidului nicotinic (vi- Proteinele necesare dezvoltării larvelor sînt asi-
tamina B5). Se pare că reprezintă baza constituirii gurate din hrana consumată de albinele doici. Cînd
proteinelor în special din hrana larvară şi are de acestea nu ingeră necesarul de proteină sînt obli-
asemerrea'o anumită însemnătate pentru pigmenta- gate să folosească rezervele de proteine din pro-
rea albinef ; priul lor organism. In acest caz, cantitatea de azot
"- histidinaeste necesară mai ales în jcreştere, folosită pentru creşterea unei larve este de numai
dar totodată prin decarboxilare e transformată în 3,1 mg (H a y d ci k 1935, Bea ura ing 1961).
histamină, componentă a veninului albinei (D e Larvele deşf nu beneficiază de hrană suficientă se
G'r o ot) ; dezvoltă pînă la indivizi adulţi însă într-un nu-
;......"..
leucina şiizoleucina constituie baza formării măr limitat în funcţie de rezervele de proteină din
proteinei din hemolimfă şi reglează echilibrul func- organismul albinelor doici.
ţional al glandelor cu secreţie internă. Totodată, Îm- Nivelul creşterii puietului in prezenţa şi absenţa
preună cu valina au un rol în procesul' de trans- proteinelor din hrană, după R. Bea ura ing
formare a larved in nimfă (L. Hol a). Vallna mai (1961) este următorul:
este necesară în activitatea sistemului nervos.
Nr. de albine crescute
- Cistina şi tirozina au rol specific în formarea Hrănirea albinelor timp de 58 zile, incepind 'din
luna februarie, cu:
cuticulei de cheratină a albinei.
Miere fără proteine 575'
Miere +
polen . 8600
UTILIZAREA PROTEINELOR
DE CATRE ALBINE· Faptul că prezenţa polenului sporeşte cu aproape
15 ori eantitatea de puiet crescut nu necesită argu-
CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA PUIETULUI mentări in plus privind importanţa proteinelor pen-
tru dezvoltarea familiilor de albine. La aceasta
Hrana larvară este foarte bogată în proteină şi trebuie arătat Însă că prelungirea perioadei+de
conţine toţi amlnoacizli necesari formării celule- hrănire fără proteine ar duce la situaţia ca albi-
lor noi. nele să nu mai fie capabile de a creşte puiet:;;\Yj;
54 55·

==-.,.,.-,....

1--
I
1':
Trebuie să subliniem totuşi ca" deosebit de im- ( 111'reaîn condiţii vitale normale a organismului al-
portant faptul că neasigurarea necesarului de pro- binelor. .
teină imprimă o influenţă nefavorabilă asupra fa-
miliei de albine sub 3 aspecte :. DESAVIRŞIREA DEZVOLTARII ALBINELOR
1, a) creşterea unui număr foarte redus de albine ECLOZIONATE
I! noi şi pe un timp limitat, fapt care nu asigură dez- ..•..
:

voltarea dorită' a familiei; Ca urmare' a consumului de proteine (polen) la


nlbinele proaspăt edozionate, în interval de 5 zile,
iiI
III
b) creşterea puietului, făcîndu-se pe seama pro-
teinelor din corpul albinelor existente, duce la pier- conţinutul de azot sporeşte cu 93% în cap, cu 76%
In abdomen şi cu 37% în torace (H a y d a k 1934).
deri în greutate a acestora şi la 'scăderea 'Conţinutu-
lui de azot din organismul lor, ceea ce înseamnă Aceste acumulări de proteină se datorer ză în
debilitarea albinelor respective, uzura lor, respectiv general creării rezervei de proteină în corp precum
scurtarea considerabilă a vieţii ; şi ca urmare a dezvoltării glandelor faringiene şi
c) albinele tinere care eclozionează în lipsă de ceriere.
polen au mai puţin azot (proteină) în corp cu pînă _ Glandele jaringiene la albinele eclozionate
la 190/0 şi cu 62010mai puţină tiamină (vitamina B1) există, dar sînt nedezvoltate. Abia în urma hră-
decît cele eclozionate în mod normal (H a y d a k nirii cu proteine acinii glandelor se dezvoltă pînă
1937, 1954). In astfel de condiţii capacitatea acestor la dimensiunile norrnale (S o ude k 1927). Dezvol-
albine de a creşte la rîndul lor puiet este extrem de tarea completă are loc în stadiul de albină doică.
redusă. Importanţa hrănirii cu proteine pentru dezvol-
Este lesne de stabilit de orice apicultor, ce' se tarea glandelor faringiene reiese dar din experi-
poate întîmpla în primăvară, pînă la apariţia po- enţele lui I. E. Per e 1s o n . (1961), deşi a folosit
lenului în natură, la familiile fără rezerve de păs- ca sursă de proteină făina de soia, inferioară ca
tură in cuib: albine noi se cresc într-un număr valoare biologică faţă de polen. '
.foarte mic, albinele de iernare pier curînd iar cele La hrănirea cu zahăr, glandele faringiene nu
numai că nu se dezvoltă, dar înregistrează o redu-
proaspăt eclozionate pe lîngă faptul că sînt puţine
cere considerabilă faţă de starea lor în momentul
mai au şi o capacitate redusă de creştere a puietu- eclozionării albinei. Adaosul de cea 4% proteină
lui în continuare. În orice caz, nu familiile în ast- (10% făină soia) în hrană asigură dezvoltarea glan-
fel de situaţie sînt cele care pot realiza recoltele delor faringiene, menţinîndu-le peste nivelul de
de miere aşteptate de apicultor. , dezvoltare din momentul eclozionării, pe întreaga
In aceeaşi măsură, influenţaneJavorabilă se ma- perioadă cît s-a administrat proteina în hrană
nifestăîn toamnă, cînd se cresc 'albinele pentru ier- (fig. 6). ' . .
nare cît şi în' toate celelalte perioade din cursul ---.,.Glandele' ceriere urmează aceeaşi schemă, ca
anului cînd proteinele sînt -necesare ipentru menţi- şi glandele faringiene, ajungînd la dezvoltarea de'-

56 5:1
f'

I '10 - glandele hipofaringiene care produc hrana

l
'1
i 60
50
40 , /
/'....••.•
<, Z~h~r..l0 '/o
pentru puiet cu compoziţia uşor diferită în funcţie
do vîrsta acestuia, precum şi enzimele necesare
pentru prelucrarea nectarului şi zaharului (inver-
taza şi diastaza) ;
30
'\ /
'" <, faina
. sote
V- - glandele mandibulare care produc un compo-
'/ -----O
e'
I
20 hcnt important al hranei destinate mătcilor;
10
- glandele labiale (cerebrale .şi toracice) care se-
700 ( •••. Nivel de dezvoltare la eclozionere: .•• _ cretă proteazele, enzimele necesare digerării şi
90 transformării proteinelor precum şi lipazele, 'en-
80 'râme cu rol în metabolismul lipidelor dar necesare
70 şi la elaborarea cerii.
60 Proteinele sînt necesare, de asemenea, pentru se-
50 cretareade către pereţii guşii albinelor a inverta-
40 zei, de către pereţii intestinali a tuturor celor trei
30
grupe de enzime necesare digestiei, precum şi Re-
cretarea proteazei de către rect.
20
Privind rolul proteinelor în activitatea secretoare
10
a albinelor trebuie reţinute două· aspecte cu deose-
:11

o bită, importanţă pentru producţie. ti


,II 10, 20 30
Zile de la ectozionere a) Dependenta producerii' hrtmei pentru creşte-
rea puietului, de aportul de' proteină din hrana
JI Fig, 6 - Dezvoltarea glandelor faringiene (prelucrare dupa 1. E. albinelor, aspect-despre care s-a vorbit anterior. In
Per el son)
li plus, trebuie arătat că atunci cînd albinele vîrstnice
plină numai dacă albinele în primele zile de viaţă , sînt obligate să crească puiet, consumul de proteină
1:1 1
s-au hrănit din abundenţă cu polen. menţine glandele hipofaringiene pe deplin active
1'1
Iii pentru producerea de lăptişor pînă la vîrsta de 75-
ACTIVITATEA GLANDELOR SECRETOARE R3 zile (Haydak1963, Moscovlevici
i:11
1938).
,[, Consumul de proteină de către albine din prima b) Dependenta adunării nectarului de hrana pro-
li,1 săptămînă continuă pînă aproape de sfirşitulvieţii. teică. Producţia de miere a albinelor depinde nu
Acest consum, pe lîngă alte necesităţi biologice (re'-" numai de dezvoltarea familiei, de abundenta 'cule-
ill,l
facere ţesuturi, longevitate (etc.), asigură activitatea sului, ci şi de capacitatea fiziologică a albinelor "de
glandelor şi organelor cu rol secretor :
il a folosi culesul.
Iii 58
59
1/'
':1
,il

~
-: Se ştie că .albinele nu numai că recoltează necta-"
S'l'AREA BIOLOGICA A ORGANISMULUI ALBINEI
rul, dar îl şi prelucrează în miere. In procesul de,
prelucrare a nectarului, albinele adaugă în acesta
secreţi a glandelor faringiene. C hau vin arată Finalizarea eforturilor depuse de apicultor se
că în timpul zborului, albinele culegătoare diluează referă la aducerea familiilor de albine la acel ni-
vel de dezvoltare care să asigure realizarea scopu-
nectarul din. guşă prin adăugarea enzimelor, gra-
dul de diluţio. crescînd cu durata zborului. Acelaşi ,Jlli pentru care familiile au fost pregătite: Iernare
lucru se întîmplă şi cu siropul de zahăr. In experi- In bune. condiţii, valorificarea superioară' a cule-
enţele, JuiE. De r te 1 siropul în concentraţie de surilor, obţinerea. diferitelor produse etc.
75010 zahăr a fost diluat pînăla 50%, iar siropul în O deosebită importanţă însă în pregătirea fami-
concentraţio de 25% zahăr a fost diluat pînă la liilor trebuie să se acorde nu numai creşterii albi-
18010. '. nelor sub aspect cantitativ, ci şi caracteristicitor
Aportul de proteine în hrana albinelor culegă- biologice ale organismului, aspect constînd în fap-
toare determină Intensitatea secreţiei de enzime, tul că tocmai de starea biologică a organismului
care.. la rîndul ei, influenţează cantitatea nectaru- albinelor depinde ritmul privind dezvoltarea mai
lui adunat. Există o corelaţie strînsă între activi;" departe- a familiei', rezistenţa faţă de boli, posibi-
tatea enzimatică şi producţia de miere (J e.r e b- litatea de a' trece peste perioadele cu condiţii nefa-
k in 1970). vorabile, vitalitatea albinelor, elemente care în fi-
- Pe de altă parte, capacitatea de prelucrare anec- nal determină nivelul productiv al familiilor: \
tarului în interiorul stupului influenţează in ten si- Indicele de bază' c~re caracterizează st~rea "biolo-
tatea preluării acestuia de către albinele prelucră- gică şi fiziologică a organismului albinei îl consti-
toare, de la albinele culegătoare influenţînd prin tuie conţinutul acestuia în proteine, grăsimi şi vita-
aceasta însăşi intensitatea de cules. mine.
Capacitatea de prelucrare a nectarului în interio- Spre deosebire de animale, albinele pot să-şi. facă
rul stupului, în condiţiile asigurării spaţiului ne- , in mai mare măsură rezerve' de proteine în orga-
cesar de depozitare, este determinată de numărul nism.
albinelor prelucrătoare şi aptitudinea acestora de Albinele depozitează aproape în exclusivitate re-
a secreta o invertază deosebit de activă. Ori şi acest
zerva de. proteine în "corpul gras", spre deosebire
aspect este determinat în cea mai. mare măsură
de consumul de proteine. de rezerva de grăsimi care se poate crea în: canti-
tăţi mari şi îrr alte părţi ale corpului.. Localizarea
Faţă de cele de mai sus, rezultă că activitatea
proteinelor şi grăsimilor formate în mod natural
glandelor hipofaringienefie că produc hrană pen-
la. albinele de toamnă la oare se ştie că pregătirea
tru 'puiet sau Invertază, depinde de cantitatea de
organismului pentru iernareconstă tocmai îrracu-
proteină pe care albinele o au ca hrană. ,
mularea rezervelor de, hrană, atestă acest lucru..
60
6:1

~~

.•~lj,,,:(~"':il!f:
1:
:,

TABELUL
(
7
Intre dezvoltarea corpului gras şi: durata vieţii
nlbinelor este .o corelaţie sigură (O.W a h 1,1963).
Cantitatea proteinelor şi a grăsimilor în corpul albinelor
(mg în 10 albine) Durata vieţii albinelor este determinată de resur-
': (după M. V. J ere b k inşi I. L. S a g u n) scle de proteină din hrană (tabelul 8).
1,Ii,
Proteină Grăsimi TABELUL 8

Iii
W
Porţi unea din corp
.Albine
de vară
.
I I
Albine
de
toamnă'
%
creştere
Albine
de vară
I I
Albine
do
toamnă
%
creştere
Durata vieţii 'albinelor ţinute In c~ilvii
(I. E. Per e 1s o n , 1961)
I'!
1'1
li Durata vieţii - zile
Cap 25,3 25,6 101 1,42 2,78 195
Torace Hrana
il 99,2 102,3 103 2,09 4,86 232 Medie Maximă
Abdomen 34,2 48,3 141 7,55 10,93 145
l'
II Zahăr (pastă) 25,5 59
.Ii Zahăr (pastă) + 10% făină soia 60,2 110
.~ Aceeaşi localizare a plusului de proteine şi gră-
simiare loc şi în .oazul cînd acestea se formează
illill în organismul albinei prin consumarea suplimen- Prin folosirea polenului, a cărui proteină are o
l' tară a polenului şi păsturii. . valoare biologică superioară făinii de soia, diferenţa
\
Intr-adevăr, corpul gras la o hrănire în exclusi- privind durata vieţii albinei este şi mai mare.
vitate cu glucide rămîne subţire şi lipsit de materii In 'condiţii naturale, durata vieţii albinelor ~e-
hrănitoare. La o hrană abundentă în proteine se zultă din efectul pozitiv al hrănirii cu proteine pe
I . de o parte şi influeihţa negativă de istovire ca ur-
ill dezvoltă în forma unei căptuşeli compusă din mai
II multe straturi cu un conţinut bogat în proteine, mare a diferitelor funcţii în care consumul depro-
I grăsimi şi glicogen (D. W a h l ), teine este ridicat. Cel mai mare consum de proteine
se' efectuează la producerea lăptişorului pentru
II Rezultă că la albine, corpul gras acţionează ca
Ilj hrănirea larvelor. La albinele doici, corpul gras ră-
un rezervor in care organismul păstrează exceden-
" < mîne nedezvbltat,iar viaţa lor se scurtează, direct
ILI" tul de aminoacizi în cazul unei supraalimentaţii
,II proteice şi la' care apelează extrăgîndu-şi amino- proporţional cu deficitul de proteină din hrană.
i aoizii necesari în .cazul unei subalimentaţii pro- Considerăm suficiente aspecteleprezentatepentru
I a s contura' importanţa hrariei proteice şi sub as-
teice. Sub acest aspect corpul gras trebuie conside-
III rat ca un organ central al metabolismului (U r i c h pectul pregătirii biologice a organismului albinelor.
1961). In aceste condiţii, toate procesele fiziologice. Pentru realizarea dezideratelor economice, con-
li sînt influenţa te de corpul gras, a cărui dezvoltare siderăm că aportul de proteină în, hrana albinelor
are o importanţă determinantă în următoarele
poate fi în acelaşi timp indicele principal privind,
etape:
starea biologică a organismului albinelor.
~ 62 63

I
li!
1:
lill
'i'
II
a) Creşterea albinelor pentru iernare, In această-
noi, moment cheie în dezvoltarea famililor în
perioadă acumularea rezervelor de hrană constituie
o particularitate fiziologică naturală a albinelor. primăvară.
b) Creşterea primelor generaţii de albine primă-
Este adevărat că faţă de alte insecte care trăiesc
vara timpuriu, Hrănirile cu proteină (polen) primă-
izolat, albinele nu acumulează în organism canti-
tăţi de hrană mari, acestea însă sînt de o deosebită vara timpuriu au importanţă deosebită asupra
I'i
importanţă pentru viaţa familiei. creşterii unei cantităţi mai mari de .puiet de către

I Modificările

Gr~':1t~tea făr~. ,.int.estine I


albinelor de toamnă

Conţinut proteină
(mg la 1 albină)

1 Conţinut
TABELUL

grăsimi
9
albinele ieşite din iarnă, asupra reducerii uzurii
albinelor care au iernat şi ca atare prelungirea vieţii
lor precum şi asupra caracteristicilor biologice ale
organismului albinelor nou crescute. Acest din urmă
aspect este condiţia determinantă privind dezvol-
l Vara I Toamnaţ % Vara I Toamnal % Vara I Toamna L %, tarea mai departe a familiei în ritm susţinut, pri-
vind obţinerea unor albine cu mare vitalitate, In-
69,8 175 ,.41108 ,115,9 117,5 1110'1 1,1 1 1,9 '1173 sistăm asupra faptului că în lipsa proteinelor, creş-
1
terea puietului practic este imposibilă,
Greutatea albinelor eclozionate şi conţinutul în
Nivelul cantitativ al rezervelor se .conturează însă
la adevărata importanţă, numai.rtinînd contcă ,,,or- proteine al organismului lor este în legătură di- \

ganismul" care .iernează, în cazul albinelor, este rectă cu rezervele de polen existente în momentul
"ghemui", format .din zeci de mii dejalbine, ,, depunerii ouălor de către matcă (A. M aur ici o,
, De modul în care se realizează pregătirea fizic- i
M, Ha y dak). •
logică a albinelor de .toamnă, se obţine:': ' Dar şi în prezenţa păsturii, hrănirile suplimen-
- .asigurarea materiale.1o.r~nergetice~Ildo~wne, tare cu proteine a albinelor imediat după eclozio-
CU o .uriaşă putere calorigenă, necesară trecerii peste
narea lor, duc la obţinerea unei mai bune stări bio-
perioada de, iarnă; ',' " logice a organismului lor (tabelul 10),
TABELUL 10
- reducerea consumului intens .del1rană;· deci
evitarea încărcării .intestinului cu excremente. Acest Influenţa hrănirii suplimentare cu polen pr'irnăvara timpuriu
(V. A. S t e p a nea n, 1972 - prelucrare)
fapt face posibil ca la începerea creşterii puietului
albinele să poată consuma cantităţi însemnate de Greutate I Co nţinut proteine Conţinut grăsimi
glucide şi proteine pînă la primul zbor de curăţire,
ceea ce asigură un ritm ridicat producerii genera-
ţiilor noi dealbine ; ,
Specificaţie
mg!IO
albine
I % m g/lO
al bll1e
I'~ mg!IO
albine
I %

- asigurarea unei vieţi mai îndelungate albinelor •., Familii martor 09 100 12,1 100
899 1100
de ternare, fapt ce .evită dezechilibrul biologic. în Familii hrănite su-
perioada schimbării albinelor de iarnă CU generaţiile plimentar cu polen 920 102,2 2I 111 14, I 113,7

6-4
n
-- t ----
65

=,

~;;!J~'~'
După cum rezultă din experienţele arătate, hră- tării în primăvară de cantitate a de polen existentă
nirea suplimentară cu polen a albinelor, primăvara în stup, pe care o redăm mai jos:
timpuriu, ajută la dezvoltarea şi acumularea în
organism a elementelor vitale şi în primul rînd pro-
Polen existent în stup:
teinele şi grăsimiile. Aceasta este chezăşia că albinele _ emil 3180 2120 1060 530 265
cu astfel de[GJrganism'vor asigura vigoarea necesară - faguri 3 2 1 0,5 0,25
e'

familiei pentru ,o dezvoltare intensă, pentru o acti- 10.II 19.II 24.II 2.1I1 7.IIl
începerea ouatului mătcii
vitate productivă susţinută.

HRANIREA MAT CII ŞI' ACŢIVITATEA ACESTEIA Nu este argument mai convingător privind influ-
enţa proteinelor asupra creşterii puietului în pri-
După cunoştinţele mai vechi, hrana mătcii în măvară, decît faptul că dezvoltarea în primăvară
timpul sezonului activ constă din lăptişor de matcă a familiilor începe cu aproape o lună mai devreme
pe care îl primeşte de la albinele care o înconjoară, sau mai tîrziu, in funcţie de cantitatea de polen
iar în perioada de iarnă din miere. Cercetările ulte- existent în stup. Acest fapt trebuie să determine
rioare au stabilit clar că şi în perioada de iernare apicultorii ca să cunoască rezervele de păstură din
mătcile primesc hrană glandulară (lăptişor) de la stupi şi să asigure necesarul prin administrarea
albinele lucrătoare şi nu se hrănesc, luînd singure polenului sau a înlocuitorilor.
sau primind miere de la albine (N. F o ti, Do bre, Trebuie reţinut, de asemenea, faptul că intensi- •
C r işa n, 1967). Aceste observaţii au fost confir- tatea de ouat, respectiv de creştere a puietului în
mate de analizele cromatograflce asupra conţinu-
condiţiile existenţei resurselor de proteină în stup,
tului guşilor şi al lumenului ventricular al mătcilor
în curs de iernare, care au indicat prezenţa a 17 depinde de intensitatea cu oare albinele lucrătoare
aminoacizi şi numai urme de glucoză şi fructoză. consumă această hrană. Stimularea consumului se
Hrănirea mătcii cu hrană produsă de albinele realizează prin administrarea suplimentară de polen.
lucrătoare are loc în tot cursul anului. Intensitatea Chiar administrarea înlocuitorilor de polen asigură
acestei hrăniri este determinată de activitatea de într-o măsură eficientă sporul în dezvoltarea fami-
ouat a mătcii şi influenţată de aportul de proteine liei de albine primăvara (tabelul 11).
din hrana albinelor lucrătoare. Pe de altă parte, Rezultă că stimularea cu hrană proteică a dus
aportul de proteine din hrana albinelor Iucrătoare la creşterea în plus, în 20 de zile, cu cea 0,5 kg, iar
influenţează intensltatea de hrănire a mătcii, care în 45 de zile cu cea 0,7 kg albină de fiecare familie.
la rîndul ei, determină activitatea de ouat a acesteia. Aceste sporuri sînt importante în mod deosebit în
In acest sens, este edificatoare observaţia lui ceea ce priveşte dezvoltarea în continuare a fami-
S. Sta n ce v (1971) privind dependenţa ovopozi- liilor.

66 67

-- ---_.'--_ ..- _ ..__ ._-.-_.~-


..

~....
~~,-~.
'l
l'
TABELUL TABE:LVL 12

Eficienţa stimulării cu înlocuitori de polen


S;'Ol'ul in proteină al corpului albinelor hrănite cu zahăr şi păstură
(S. Stancev, 1971)
(după M. V. J ere b k i n)
-
Îna'in te de ad-
r .. ministrare
După administrare la: Cantitatea de proteine % din greutatea totală
(20. II) 20 zile 45 zile
înlocuitori de poţen Porţiunea din corp înainte de hrănirea \.•

Iii
em'
puiet
I % em'
puiet
I O/,
.o em'
puiet
I %
cu zahăr După hrănire

Illi .ap 49,38 51,06


!!,i 50,88
Martor 300 100 3840 100 5600 100 Torace 49,44
Iii rojdie de panificaţie 310 103 4300 112 6.450 115 Abdomen 29,13 37,50
i'l1: apte 300 100 4850 126 7300 130

II Rezultă clar că în procesul de hrănire al albi-


nelor, nivelul cantitativ al hranei energetice (miere,
:·,1
RELAŢIA INTRE CONSUMUL DE GLUCIDE zahăr) condiţionează necesarul de proteine, tocmai
ŞI NIVELUL PROTEIC AL JIRANEI pentru a se menţine raportul "calorii : proteină".
Cantitatea sporită de proteină ingerată, ca urmare
In hrănirea animalelor, se ştie că necesarul de a nivelului ridicat de hrană energetică, a dus la
proteine (aminoacizi) stă sub dependenţa valorii
depunerea de proteine ca rezervă în organism. La
energetice (caloricităţii) hranei. Odată cu creşterea un nivel ridicat de hrană energetică, în lipsă de
valorii calorice a ratiei este necesar să crească pro- păstură, menţinerea raportului "calorii : proteină"
portional şi conţinutul de aminoacizi. De aici rezultă impune utilizarea proteinelor din organismul
un factor care condiţionează procesul de hrănire,
albinelor.
raportul "calorii: proteină". In practică, apicultorii trebuie să reţină că hră-
La hrănirea albinelor acest raport este întru nirea numai cu zahăr a familiilor de albine, în
totul valabil. Astfel hrănirea suplimentară cu zahăr, lipsa polenului în cuib sau în natură, nu duce la
în prezenţa păsturii, sporeşte brusc conţinutul de obţinerea efectului scontat (dezvoltarea familiei),
proteină din organismul albinelor cu 6%, pe cînd ci din contra, s-ar putea obţine chiar efecte contrarii.
în lipsa păsturii scade proteina din corpul albinelor Sporul în dezvoltarea familiilor de albine obţinut
cu 4% (M. V. J ere b k i n, 1963). După autorul prin hrănirile stimulente cu zahăr trebuie explioat
indicat, în prezenţa păsturii, sporul în proteină al. ca fiind efectul introducerii în organism a unei can-
corpului albinelor, pe părţi componente, este ur- tităţi mai mari de proteină în vederea echilibrării
mătorul (tabelul 12): raportului amintit, precum şi ca urmare a intensi-
68 69
ficărtl activităţii albinelor, determinată de consu- au adus cunoştinţe vaste privind modul de re col-
mul de zahăr. tare, compoziţia, influenţa lui asupra sănătăţii
Totul deci sub acest aspect depinde de proteină. omului etc.
In rîndurile de faţă nu ne vom ocupa decît de
cîteva aspecte legate de relaţia polen - albine.
ASIGURAREA PROTEINELOR ÎN HRANA Fiecare apicultor trebuie să fie adînc convins că
Iri
ALBINELOR mai întîi de toate acest produs trebuie să acopere

I
II~

In condiţii naturala proteinele necesare albinelor


nevoile familiilor de albine şi numai ceea ce depă-
şeşte aceste nevoi poate fi valorificat ca producţie
ili
1'1;·
sînt furnizate de polen. În etapa actuală, viaţa albi- marfă.
nelor nu poate fi concepută fără consumul de polen, Această conduită' este singura care poate asigura
111
~, pentru că acesta conţine: stupăritul cu succes, inclusiv în ceea ce priveşte
a) arninoacizii, materia primă necesară construc- obţinerea unor cantităţi mari de polen ca producţie
illi marfă aducătoare de venituri.
I'I~'
ţiei celulei vii ;
R. Bea ura ing, apicultor-ceI1cetător cunoscut
b) acizii graşi indispensabili, aproape toate vita-
~ în lumea apicolă, stabileşte precis poziţia pe care
minele, sărurile minerale, microelernentele esen-
Iiiii ţiale, alte elemente active, respectiv toate substan- trebuie s-o aibă apicultorul : "Cînd vorbim de polen
ţele care fac posibile procesele prin care se carac- trebuie să ne gîndim mai întîi la folosirea lui pentru
1,1
terizează existenţa vieţii. creşterea puietuiui şi apoi la utilizarea lui pen-
Observaţiile au stabilit însă că în lipsă de polen, tru om".
1: albinele culeg Iăinuri vegetale expuse în aer liber,
II 1 ducîndu-Ie în stup. CîT POLEN NECESITĂ CREŞTEREA ALBINELOR
I
II
li
Pe baza acestor observaţii, în practica apicolă se
!I, folosesc diverse alte produse bogate în proteine, pe Este foarte greu de stabilit cantitatea de polen
III care apicultorii le introduc în hrana albinelor în necesară pentru o familie de albine pe timp de un
ill cazul lipsei polenului sau pentru a stimula dezvol- an. C hau vin, în lucrările sale, citează cu rezervă
,1,
,,11'1' tarea Iamiliflor. calculele lui W ei p p l (1928), Al f o n sus (1933),
Sursele de proteine pot fi deci clasificate în: J e b s e n (1952) şi anume, între 20 şi 50 kg polen
~ polen şi substituenţi ai polenului. pe an.
II~
ti' După Bea ura ing sînt necesare 22-30 kg po-
~ len, iar după La u vea u x 20 kg polen pe; an
~ POLENUL pentru o familie de albine.
Illi
Literatura de specialitate din URSS indică urmă-
rliIII
Odată cu valorificarea polenului ca producţie torul consum de polen 'În timp de 24 ore de către
marfă a stupinelor, studiile asupra acestui produs lkg albină: cea 3 g polen cînd nu creşte puiet şi

~',ijiI I
'1,
I~ i 70 71

i
1,
111.ll

,.
nici nu clădeşte faguri, cca 42 g cînd creşte puiet
şi cea 56 g cînd creşte puiet şi clădeşte faguri. secretoare fiind cea pentru producerea lăptişorului.
La aceasta trebuie adăugat necesarul pentru produ-
Consumul de polen este deci determinat (ca şi
cerea enzimelor folosite în prelucrarea nectarului.
consumul de miere) de puterea familiei de albine
şi activitatea pe care aceasta o desfăşoară. In mierea de zahăr, lipsită totalmente de polen,
se găseşte 0,25-0,46% proteină, ca urmare a adaosu-
Care ar fi necesarul de polen pentru creşterea
albinelor în conditiile tării noastre? Se poate stabili lui de fermenţi (I. P. G hen s i ţ k i i, 1967). Re-
un nivel orientadv ur~ărind următorul calcul: 'zultă că la fiecare kg miere albinele adaugă fer-
a) Necesarul de proteină pentru creşterea puie- meriti cu un conţinut de 3,6 g proteine, ceea ce face
tulul. Pentru a asigura o putere la iernare de 2,5 kg,
ca la un consum propriu de 60 kg şi o producţie
marfă de 40 kg miere, o familie să utilizeze 360 g
respectiv 25 000 albine şi pentru a menţine nivelul
proteine în structura enzimelor pentru invertirea
mediu de dezvoltare în cursul sezonului de 4,5 kg
nectarului.
(45000 albine), o familie trebuie să. crească pe an
CC8. 130000 albine. d) Pentru pregătirea fiziologică a albinelor de
iarnă se utilizează cîte 2,8 mg azot, respectiv 17,5 mg
O larvă la căpăcire conţine 4 pînă la, 6 mg azot.
proteină pentru .fiecare albină.
Luînd în calcul nivelul mediu, la 5 mg azot cores-
- Avînd în vedere că în calcul s-a considerat
pund 25 mg proteină necesară pentru a creşte o
că iernează 25 000 albine, totalul necesar de pro-
albină. Pentru 130 000 este necesar ca albinele să asi-
teine asimilabile este de 437 grame.
mileze din hrană 3 350 grame proteină.
e) Proteinele necesare pentru hrănirea mătcii şi
. b) Necesarul de proteină pentru desăvîrşirea
depunerea ouălor sînt cuprinse în necesarul pentru
dezvoltării albinelor eclozionate. Cercetările au de-
creşterea puietului, azotul din ouă' regăsindu-se
monstrat că după eclozioriar-e, conţinutul de proteine
în larve.
sporeşte în organismul albinei, ca urmare a consu-
mului de polen, cu 37-93%, pe părţi componente Recapitulînd, rezultă că necesarul de proteine
ale corpului (H a y d a k 1934). Raportînd la canti- pentru o familie de albine care iernează cu o putere
de 2,5 kg îşi menţine un nivel de dezvoltare în
tatea de proteină a întregului corp rezultă un spor
sezonul activ de 4,5 kg şi prelucrează 100 kg nectar,
de 43%, ceea ce înseamnă 5 mg proteină pentru o
este de 4800 grame: Considerînd că polenul din
albină. Pentru 130 000 albine sporul reprezintă
650 grame proteină. ţara noastră folosit în cea mai mare măsură de
c) Polenul utilizat pentru activitatea glandelor albine conţine în medie 25% proteină (primăvara
secretoare a fost cuprins în parte ICi necesarul pen- alu nul 29%, prunul 29010, salcia căprească 42%,
tru hrănirea puietului, cea mai intensă activitate .artarul 26%, rapiţa 24% etc: iar vara floarea soa-
relui 270;0, telul 200/0, ş1;mrătoaa"eq300f0 etc.), ar
72
73

~
părea că necesarul de polen al unei astfel de familii SURSELE DE CULEGERE A POLENULUI DE CĂTRE
pe timp de un an este de cea 19-20 kg. Acest nivel ALBINE
nu este însă cel real, Întrucît proteina din polen
nu este integral asimilată de către albine. Majoritatea plantelor oferă albinelor atît nectar
Analizînd bilanţul azotului la hrănirea cu păstură, . cît şi polen.
rezultă după S. A. Str o i k o v (1964) urmă- Foarte puţine sînt plantele de la "care albinele
toarele : culeg de obicei numai nectar (bumbac, măzăriche,
pălămidă) sau numai polen (alun, plop, mesteacăn,
porumb etc.).
TABELUL 13 Intr-adevăr, flora cultivată şi spontană este dar-
Azot pe timp de .6 zile la 1 000 albine
nică sub acest aspect, însă o comunicare a lui Ali n
Cai Il a s, preluată de la L o u vea u x, este de
Felul hranei Consumat
în hrană
I Eliminat
în excremente
I Total
Asimilat
! o
o deosebită importanţă pentru apicultori. fapt pen-
mg mg I mg I ~ tru care o redăm ca atare: "albinele utilizează nu-
mai o parte din flora locală şi numai un foarte mic
Păstură 920 l 380 ., I 540 59 număr de plan te furnizează polenul necesar exis-
tenţei coloniei. Toate plantele vizitate pentru pole-
nul lor sînt situate pe o rază de 400 m în jurul
stupinei".
Admiţînd deci un grad de asimilare a proteinei Această observatie este confirmată si de
din polen de 600/0 de către organismul albinelor, G. F. Ta r a n o v '(1962), care arată că o 'albină
rezultă că, polennl total consumat de o familie de de regulă culege polen de la o singură specie de
albine în cursul unui an este de 32-33 kg. Admi- plante. Numai în cazul unui cules slab poate trece
ţînd că 2~3 kg polen se utilizează pentru activi- şi la alte specii, dar albinele îşi menţin preferinţele
tăţi vitale neluate în calcul, se poate admite ca pentru diferite specii de polen.
plauzibil necesarul de cea 35 kg polen pe an pentru In preocuparea stuparului deci, pentru asigurarea
a familie de albine. resurselor de polen, el trebuie să examineze flora
Considerăm că pentru condiţiile din ţara noastră situată în imediata apropiere a stupinei (400-
sînt sub necesar indicaţiile din literatura apicolă 1000 m) şi nu ca în cazul culesurilor de nectar,
flora răspîndită pe rază de 3-4 krn (A 1i n
care se referă la un consum de 20-23 kg polen,
Caillas).
dar totodată nu pot fi apreciata exagerate aprecierile Pentru a fi cunoscute şi utilizate de către apicul-
care se referă la 50-60 kg, dacă e vorba de familii tori redăm în tabelul 14 principalele plante din
foarte puternice, cu care in general apicultorii flora ţării noastre care se remarcă prin producţii
străini valorifică culesurile. bune de polen atît cantitativ cît şi calitativ.

74 75

_. ~. .., . .....,......-._.
__. _ ..__ .. , ·w» ~ 1i~
TABELUL 14 (continuare)

TABELUL 14
Producţia
\culoarea ghemo-
Denumirea Perioada toacelor de polen
Principalele plante cu producţii bune de pclen speciei 1
înfloririi
\ Polen I Nectar

{după I. V. C î r n u şi E. H o c i o t ă)
Bună F. bună Cafeniu
Facelia Mai-octombrie
Denumirea Perioada
Producţia I motoacelor
Culoarea ghe-
de Bună
• .,1'>-

F. bună
închis
Cafeniu
speciei infloririi
I Polen
,.I
Nectar polen Trifoi ul alb Mai-octombrie

Iunie-iulie F. bună Mijlocie,


închis
Galben
Salcîmul mic .portocaliu
Alunul Febr.-martie Bună - Galben (amorpha)
F. bună F. bună Cenuşiu
deschis Zmeurul 1u nie- iulie
Galben deschis
Zălogul Martie-aprilie F. bună F. bună
limon F. bună F. bună Galben
Dovleacul Iunie-iulie
portocaliu
Salcia Martie-aprilie F. bună F. bună Galben
limon Bună F. bună Galbenă
căprească Sulfină albă 1unie-sept.
F. bună Bună Verde închis
Salcia albă Aprilie-mai F. bună Bună Galben Sburătoare 1ulie-august
Cireşul Aprilie-mai F. bună F. bună Galben
" cafeniu
Vişinul Aprilie-mai F. bună F. bună Galben
cafeniu Mai trebuie să stea în atenţia apicultorilor o se-
Mărul Aprilie-mai F. bună F. bună Galben rie de alte plante entomo!file, ca culturile de castra-
deschis
Bună Galben-roz
veţi, dovlecel, semiuceri, precum şi o serie de plante
Părul Aprilie-mai Bună
Porumbarul Aprilie-mai F. bună Mijlocie Galben anemofile ca porumbul, sorgul etc.
deschis De asemenea, pajiştile naturale şi crîrigurile re-
Corcoduşul Aprilie Bună Bună Galben prezintă resurse bogate de polen,
deschis
Rapiţa de Aprilie-mai F. bună F. bună Galben
toamnă limon VALOAREA BIOLOGICA A POLENULUI
Păpădia Aprilie-octombr. F. bună Bună Galben
închis Provenienţa polen:ului de la diverse plante face
Arţarul tătă- ca să nu existe o uniformitate în ceea ce priveşte
răsc Mai-iunie F. bună I F. bună Galben
Marori- valoarea lui.
Macul roşu Mai-iunie F. bună -
negru Noţiunea de valoare biologică exprimă gradul de
Castanul Mai-iunie F. bună' Bună Galben utilizare a proteinelor din hrană de către orga-
sălbatic limon
Mai-iunie F. bună Bună Galben
nismul albinelor pentru creşterea de puiet, r-efa-
Muştarul alb
limon cerea celulelor, activitatea secretorie. Valoarea bio-
Rapiţa de vară] Mai-iunie F. bună F. bună Galben logică a polenului (gradul de utilizare a lui) este
limon
Sparceta Mai-iulie F. bună F. bună Galben determinată de:
închis
77
76
TABELUL 15 (continuare)
a) cantitatea proteinelor pe care le conţine;
b) calitatea proteinei sub aspectul componenţei Proteină brută (P.B) g. P.B la 100 g polen
în aminoacizi, pentru că de felul şi proporţia aces-
tora depinde capacitatea proteinei de a satisface După Institutul de
Denumirea planteî cercetări pt. aPiCUI-1 După T o d d ~i
cerinţele organismului albinelor legate de diferite tură al A.C.A. Bre t e r n i k
activităţi vitale. (I.Cîrnu)

Autorul nu cunoaşte a exista studii privind con-


ţinutul în aminoacizi al diverselor sortimente de -Nucul 23,15
polen culese în mod obişnuit de către albine. Pentru Stejarul
19,13,
23,71
aceasta, în scopul de a diferenţia valoarea biologică Trifoiul alb
21, 74
a polenurilor, redăm mai jos conţinutul cîtorva sor- Muştarul alb
28,66
Prunul
turi de polen în proteină brută. Su nătoarea
26,90

TABELUL 15

Conţinutul în proteină la cîteva sorturi de polen


Rezultă din cele de mai sus că conţinutul în pro-
, teină brută a polenului variază între 13,5% la. pin
Proteină brută (P.B.) g P.B. la 100 g polen şi 41,9% la salcia căprească. Aceste nivele trebuie
considerare însă ca plus şi minus variante, întrucît
Denumirea plantei
După Institutul de majoritatea covîrşitoare a polenurilor folosite de
cercetări pt. aPicul'l După T o d d şi
tură al A.C.A. Bre t e r n i k către albine au un conţinut de proteină cuprins
(1. Cîrnu)
intre 24-33%.
Pe baza efedului asupra albinelor, privind starea
Alunul 28,62 fiziologică, dezvoltarea corpului gras, a glandelor
Dovleacul alb 33,32
Dovleacul furajer 34,29
faringiene, A. Ma uri z i o (1954) clasifică pole-
Floarea-soarelui 27,45 nuri le astfel: .
Papura 19,59 1) Polenuri cu valoare biologică ridicată: salcia,
Pinul 13,53 castanul comestibil, cerealele, macul, trifoiul roşu
Porumbul 23,48 I 20,32
şi trifoiul alb.
Sorgul 24,28
Salcia căprească 4l,92 După O. W a h l (1968) tot la această grupă se
Salcia comună - 22,33 încadrează: pomii fructiferi, rapiţa, castanul săl-
Arţarul 26,44 - batic, ridichea sălbatică şi muştarul de cîmp.
Rapiţa
Sparceta
24,11
28,78
I 25,29 2) Polenuri cu valoare mijlocie pînă la relativ
Teiul alb 20,21 bună: floarea-soarelui, păpădia, plopul şi porum-
Sburătoarea 29,61 bul. O. W a h l mai cuprinde : alunul, mesteacănul,
Bradul I - I 13,45 fagul, stejarul, ulmul, arţarul.
78 79
3) Polenuri inferioare: alunul, ari nul, mesteacă- In principiu trebuie reţinut că, cu cît familia
nul, plopul de munte, pinul şi bradul. este mai puternică, cu atît numărul de culegătoare
După clasificarea lui O. W ahi, categoria a 3-a (de nectar precum şi de polen) este mai mare, deci
a polenurilor grupează pe cele fără eficienţă în şi proviziile de polen sînt mai abundente.
creşterea albinelor. El încadrează aici polenur ile La formarea ghemotoacelor de polen albina adaugă
coniferelor, întrucît albinele hrănite după eclozio- nectar sau miere. Aceasta se face prin umectarea
nare cu polen de pin şi molid, ca singură sursă pro- picioarelor cu miere regurgitată, care' în felul acesta
teică, au o' viaţă aproape tot atît de redusă, glan- devin Iipicioase, uşurînd adunarea polenului de pe
dele faringiene nu se dezvoltă şi nu sînt capabile carp. Pe de altă parte, adăugarea de miere în polen
I
să crească puiet, ca şi albinele hrănite exclusiv cu acţianează ca un liant care asigură aglomerarea şi
Iril! zahăr timp 'mai îndelungat. asamblarea grăunciorilor de polen în procesul de
r
Este de primă importantă de reţinut aspectele formare .a ghemotoacelor.
reieşite mai sus, mai ales de către apicultorii care Mărimea ghemotoacelor de pclen variază în funcţie
valorifică culesurile de mană, în zona pădurilor de de specia plantei, categoria şi vîrsta culegătoarelor,
II
'f
conifere. de abundenta polenului în natură precum şi de con-
diţiile atmosferice.
" Calculînd pe cîteva zeci de mii de ghemotoace şi
CULEGEREA, CONSERVAREA ŞI PĂSTRAREA
POLENULUI DE CĂTRE ALBINE
pentru 35 specii botanice, A. M aur i zia a sta-
bilit că greutatea medie a unui ghemotoc este de
a) Culegerea polenului de către albine. La adu- 7,57 mg, - cu limitele 4,2 mg - 10,7 mg.
, narea polenului participă numai a parte din albinele
culegătoare. Par k e r (1927) făcînd observaţii pe
Alţi autori indică a greutate medie de 11-12 mg
(G. F. Ta r a n a v, 1962). Aceasta înseamnă că
ij 13 mii albine a stabilit că 58% din acestea au cules pentru a aduce în stup 1 kg de polen, a albină cule-
numai nectar, 25% numai polen şi 17% nectar şi gătoare trebuie să efectueze în primul caz cea 67 mii
I
rl polen, Rezultate întrucîtva asemănătaare a abţinut zbor-uri, iar în al doilea caz cea 45 mii zboruri. La
~ în urma observaţiilor, Per e p ela v a «1935), care a medie de 14 minute necesare pentru un zbor (li-

,
11
'1
a stabilit că 50-51% din albinele culegătoare aveau
prezente ghemotoaoe de polen.
Orientativ putem accepta că la culesul polenului
mite în condiţii normale : 12,6-16,5 minute; Par k,
1928) înseamnă că a albină ar putea efectua într-O'
zi (10 ore) cea 40 zboruri, aducînd în stup 0,6 grame
II1
1
participă cea 50% din albinele culegătoare, 25% polen, Acesta este însă un calcul pur teoretic, în
I
~ adunînd numai polen, iar 25% culegînd eoncomi-
'1 condiţiile cînd natura ar oferi polen în tot cursul
tent atît polen cit şi nectar.
~ zilei. Punerea în libertate a polenului se face însă
~ Este lesne de înţeles că această repartitie este in-
t fluenţată de abundenta de nectar sau polen în na- diferit, plantele sub acest aspect diferentiindu-se
~ tură, puterea familiei de albine etc. în patru grupe :
11

80 81
- plante la care polenul este eliberat în mod c) 'I'ransformarea polenului în păstură. Păstrarea
uniform în tot cursul zilei (pomi fructiferi, zmeur, polenului ca atare în celule ar duce în cel mai scurt
L'" mur, păducel etc.) ; timp la degradarea lui.
- plante la care polenul este eliberat în cea mai Pentru conservarea polenului, albinele recurg la
1~i mară măsură dimineaţa (mac, păpădie, porumb, crearea acelor condiţii care să determine cît mai
rapiţă, muştar) ; curînd posibil procesul chimic de acidifiere a masei
- plante la care polenul este eliberat după polenului prin fermentaţia lactică, pînă la aciditatea
amiază (bob, brînduşă eto.) ; pe care nu o mai suportă bacteriile care- produc
fermentaţii nedorite (acetică, butirică, de putre-
- plante la care polenul este eliberat în cursul
.•• 1 facţie), care ar provoca alterarea polenului depozitat .
nopţii (dovleac, zorele etc.). La orele 6 dimineaţa,
Nivelul de acidifiere prin fermentaţie Iactică, care
pe timp frumos, florile de dovleac sînt culese de
, ultimul grăuncior de polen (1. C 1" nu).
î
inhibă fermentaţiile nedorite, este corespunzător
~1! pH-ului de 4,0-4,3.
~I b) Depozitarea polenului în stup. Păstrarea pole- Pentru a favoriza fermentaţia lactică, albinele
~i 1,
ii
nului în stup se face prin depozitarea lui în celulele
faguz ilor-, sub formă de păstură.
adaugă polenului o cantitate suficientă de zahăr
fermentescibil, de prezenţa eăruia depinde intensi-
Descărcaroa polenului de către albina culegătoaro tatea Ierrnentatiei dorite.
l:iil durează 15-20 secunde. Albinele din interiorul A doua măs~ră importantă luată de albine se re-
" stupului îl îndeasă bine, pentru a scoate aerul .din feră la scoaterea cît mai repede şi mai completă a
li
masa polenului. Celulele nu sînt umplute pînă la aerului din polen (prin îndesareaîn celule). pentru
'~I
1, suprafaţă. lntr-o celulă se depozitează de obicei că bacteriile lactice se dezvoltă în condiţii de anae-
:11
!I 140 mg polen, deci pentru păstrarea a 1 kg păstură robioză (fără aer) cîtă vreme bacteriile fermentaţiilor
'1
sîrut necesare coa 7 000 celule - respectiv cea 17 dm'' nedorite sînt aerobe (se dezvoltă în prezenţa aerului).
II de fagure pe o singură faţă. (Suprafaţa fagurelui Toate procesele care au loc în masa polenului
li precum şi adăugarea de către albine a diferitelor
,Il
în rame tip Dadantde cuib are în jur de 11,3 dm'',
iar de tip multietajat 8,5 dm''). Practic lkg păstură substanţe, face ca caracteristicile păsturii să fie
ocupă un fagure multietajat pe ambele feţe. Sub întrucîtva diferite de cele ale polenului din care
acest aspect utilizarea spaţiului în cuib nu est.e provine, după. cum rezultă din datele prezentata
în tabelul 16.
desăvîrşită. Acest lucru nu este compatibil cu spi-
Datele prezentare exempliîică sugestiv cele rela-
ritul de gospodărire al albinelor, fapt ce le deter-
tate anterior privitor la modificarea acidităţii pe
mină ca în timpul culesuhn principal să acopere cu
seama creşterii conţinutului în acid lactic.
miere polenul din celule, pînă la utilizarea integrală , Totodată, ar părea că. păstura este inferioară po-
a volumului acestora, după care se trece chiar la lenului ca concentrat proteinolipidic (elemente vi-
căpăcirea fagurilor respectivi.
tale esenţiale), ca urmare a creşterii conţinutului
82
83
Iii
"i
J
TABELUL 16

Compoziţia polenului şi a păsturii pclen să adune chiar dublul necesarului pentru con-
(după G. F. Ta r a n o v, 1962)
sum în cursul unui an. Dacă ele nu fac acest lucru
Conţinut % în:
este pentru că ar ocupa integral cuibul ,cu aceste
Substanţele provizii şi pentru că păstrarea rezervelor în cuib

~I I Polen I Păstură este totuşi nesigură, acestea putînd stînjeni sau


Proteine
deveni chiar dăunătoare vieţii familiei de albine.
'i
II Grăsimi
Zaharuri
24,06
33,3
21, 74
1,58
Un prim ajutor pe care apicultorul trebuie să-I dea
albinelor se referă la crearea rezervelor de polen
18,50
I Substanţe minerale 2,55
34,80
2,43 la un nivel maxim în perioadele favorabile cule-
Acid lactic
Aciditate - pH
0,56 3,06 sului şi în mod deosebit în ceea ce priveşte păstrarea
6,3 1,3 acestor rezerve.
Un alt aspect, cînd ajutorul din partea apiculto-
rului devine necesar, se referă la zonele în care
în zahăr (neesenţial în păstură, fiind din abundenţă sursele de polen de la plantele entomofile sînt să-
în cuib, în rezervele de miere). ..
race şi pentru asigurarea necesarului de proteine
Trebuie să acceptăm însă că albinele au recurs se impune culegerea polenului oferit din abundenţă
la adăugarea zahărului ca la o soluţie absolut obli- de plantele anemofile (în special porumbul, dar şi
gatorie pentru a putea păstra rezervele de pro- sorgul, papura etc.).
teine, chiar dacă acestea se situează în păstură la
un nivel Uşor inferior celui din polen. CREAREA REZERVLEOR DE POLEN îN ZONELE ŞI PERIOADELE
Transformarea polenului în păstură nu asigură CU CULES ABUNDENT ŞI PĂSTRAREA ACESTOR REZERVE

păstrarea lui pe timp nelimitat. Chiar în stup fiind, Crearea rezervelor cu ajutorul albinelor, în peri-
fagurii cu păstură pot mucegăi sau în timp mai oadele cu abundenţă de polen în natură; se poate
îndelungat păstura se poate întări, astfel încît să face pe seama polenului ca atare, sau a ramelor
devină inutilizabilă de către albine. Sub acest as- cu păstură.
pect, asigurarea rezervelor de proteină, chiar într-o a) Crearea rezervelor de polen ca atare. Obţine-
zonă bogată în polen, nu trebuie lăsată numai în rea polenului ca atare se poate realiza prin reţine-
seama familiilor de albine.
rea unei părtd înainte de introducerea lui în stup
de către albine. Această soluţie este cea mai indi-
ASIGURAREA REZERVELOR DE POLEN
cată, întrucît se previne astfel blocarea cuiburilor.
Pentru culeg'erea polenului de la plantele ento-. Se cunoaşte că în unele zone, în anumite perioade
mofile, familiile de albine dezvoltate nu au nevoie ale anului, abundenta polenului în natură face ca
de ajutor. Ele sînt capabile la o floră bogată în el să fie adunat în cantităţi care întrec necesarul
albinelor. Depozitarea lui în stup duce la blocarea
84
85
~
<~
cuibului, CU repercusiuni negative asupra activităţii ~
familiei, prin reducerea spaţiului pentru creşterea )rtJlrQ ~o
u'"
puietului şi depozitarea mierii. Pe de altă parte, C1J'';::
Q: ~ i .,p.
avantajul acestei soluţii constă în faptul că reţi- "O

~::L. .~::~
nerea unei părţi din polenul cules are darul de a E ::l
::l';'>
stimula familia' de albine pentru a culege canti- ••• (f)

tăţi şi mai mari de polen. .t~


~"O
Reţinerea polenului se bazează pe obligarea cule- o ~
::l

I
(j

gătoarelor de a trece printr-o gratie (placă activă) 0;1 '+-<.

ale cărei orificii sînt astfel dimensionate (5 mm)


" .
••• 0;1
0;1 ,~

încît o parte din: ghemotoacele de polen să se des- LJ I_~~~


~
~ :t:~
N
III p'o
'i prindă de pe picioruşele lor şi să cadă într-un spa- Ei c,
':1
"
ţiu în 'care albinele nu au acces. Ansamblul din care <:
este formată această barieră este denumit "colector I
\Il'" 00
de polen''. • "'C::
u'-
Se' pare că primele colectoare apartin lui
v"" ~~
~~ ~
E c k e r t, care le-a imaginat încă prin anul 1930.
Placa activă general utilizată astăzi, este concepută
de R. C h a ti vin.
Pentru amplasarea colectorului la stup, din prac-
tica apicolă se disting două soluţii :
\Il<lJ
<lJC::
v'-
v""
"
P.
::l
sn
~ru .~
- amplasarea colectorului în poziţie superioară .;.>-
'N
deasupra cuibului imediat sub capac (fig. 7); oc,
.- amplasarea colectorului în poziţie inferioară, c ,~
<~ ::l
cînd se poate face sub corpul de stup înlocuind tem- c::1
porar fundul (fig. 8) sau în faţa urdinişului (fig. 9). "'.o
'8
'Op.(j
Este de la sine iriţeles că în orice poziţie s-ar
"><1\
afla, colectorul reprezintă singurul acces al albi- "O •••
0;1
•...o
nelor în stup. o ,~
.;.> •..•

In cazul amplasărit colectorului în poziţie supe- ~


rioară, acesta se pune după ce stupii au fost întorşi 'O
o
astfel (180°) încît urdinişul să ajungă în spate. Plă- I
e-,
cile active perforate se aşază după 3 zile, respectiv
după ce albinele s-au deprins a circula prin partea li' U-·~
_. ~
de sus a stupului.
87
86
4,v kg/familie, iar de la familiile fără puiet, de
3,1 kg polen/familie.
_ Nu există nici un raport între recolta de miere
şi producţia de polen (C hau vin, 1955; L o u-
vea u x, 1958; L a vie, 1964).
_ Reţinerea unei părţi din polen.- cînd aceasta
se face în mod judicios, are o influenţă minimă
asupra creşterii puietului, fără importanţă practică,
dacă în cuib există în permanenţă rezerve.
- Cantitatea de polen retirrută este determinată
de gradul de înghesuială a albinelor la trecerea prin
placa activă ("Coeficientul de înghesuială" stabilit
cit=> C hau vin şi L o u vea u x, 1956). Din expe-
rienţele lui L a vie şi F r e s n a y e (1963) rezultă
că asigurind ca suprafaţă de trecere pentru albine
Fig. 9 - Amplasarea colectorului de polen în faţa numai 1 rînd de găuri în. placa activă, în timp de
urdinişului 41 zile s-au r'ecnltat 8,4 kg polen pe familie, asigu-
rînd 3 rînduri, 4,8 kg iar mărind spaţiul la 6 rîn-
In magazinele de aprovizionare a tuturor filiale- duri, recolta a fost de 3,5 kg polen pe familie. Pe
lor Asociaţiei crescătorilor de albine există toate baza acestor rezultate şi a corelării cantităţilor re-
aceste tipuri de colectoare, în mai multe variante ţinute cu creşterea de puiet se reoomandă folosirea
pentru fiecare tip. Pentru aceasta nu vom descrie a trei rinduri de găuri de la placa activă.
constructia lor. - Colectorul de polen reduce din ventilaţia stupu-
Prezentăm în continuare cîteva aspecte legate de lui, mai ales cînd este plasat la urdiniş şi această
colectarea polenului care pot fi în ajutorul apicul- reducere este cu atît mai mare cu cît numărul de
torilor. orificii din placa activă este mai mic. In acest sens
- Recolta de poleri este determinată de puterea recomandăm evitarea obţinerii de polen pe princi-
familiei de albine, cantitatea retinută fiind practic piul "coeficientul de înghesuială". Obţinerea unor
proporţională cu cantitatea de puiet existentă în producţii ridicate de polen, fără a reduce suprafaţa
stup (L o u vea u x 1950, 1958). Exemplificăm prin plăcii (unii stupari fixează chiar două plăci la co-
una din experienţele efectuate de L a vie şi F r e s- lector pentru a mări suprafaţa de ventilaţie) se
n a y e (1963) : polenul recoltat în 40 de zile de la asigură prin soluţia concepută de apicultorul L 0-
familiile cu suprafaţă mare de puiet a fost de rin c z din Zalău, îmbunătăţită. pepafCUrS de api-
6,3 kg/familie, de la cele cu puiet putin, de cultorii sălăjeni,

Ş8 89
Această soluţie constă - Odată aplicat colectorul de polen la stup, nu
prin amenajarea la placa se va ridica placa activă decît pe timpul culesuri-
activă cu găuri rotunde a lor principale. De fiecare dată cînd se ridică po-
unor mici scîndurele de lenul se curăţă albinele şi trîntorii morţi din spatele
zbor pe ambele părţi ale plăcii active.
plăcii şi la fiecare rînd Pentru a realiza o recoltă de polen fără împiedi-
(fig. 10). Aceste mici scîn- carea dezvoltării familiei de albine se recomandă -.:
durele de zbor uşurează -folosirea colectoarelor să se facă numai dacă
prinderea albinelor la in- în -natură există resurse bogate de polen; .
trare şi ieşire, pe de altă - nu se vor pune colectoare decît la familii pu-
ternice care au cel puţin 50-60 drn'' de puiet şi
parte împiedică albina să
rezerve de miere;
se strecoare prin placă în- - în permanenţă în cuib trebuie să existe re-
Fig. 10 - Placa activă tip covoindu-se, pentru că zerve de polen; dacă se observă lipsa acestora se
Sălaj pentru colectoruI de astfel ea poate introduce suspendă colectorul ;
polen mai Întîi abdomenul şi - în momentul cînd în ser tarul colectorului este
apoi să retragă şi picioru- puţin polen, se întrerupe recoltarea.
şele cu ghemotoacele de polen, fără ca acesta să In continuare dorim, ca fiind de o deosebită im-
fie retinut. portanţă, să inserăm acele mijloace de păstrare a
- La construcţia colectoarelor se prevăd orificii polenului, care menţin integral valoarea sa biolo-
laterale cu plăcute mobile, pentru ieşirea trîntori- gică, respectiv eficienţa asupra albinelor (creştere
lor. Asigurarea zborului trîntorilor este însă fără de puiet, durată de viaţă etc.) pe o perioadă cît
l'
importanţă practică, fapt pentru care aceste orificii mai îndelungată. Pentru aceasta vom selecta din
Iii: pot lipsi. Se va urmări periodic ca plăcile active recomandările făcute de G. F. T o w s e n d (1969)
să nu fie eventual blocate în prea mare măsură atît metodele pe care apicultorul trebuie să le evite,
de către trîntori. cît şi metoda ce ni s-a părut cea mai bună şi uşor
II - La instalarea iniţială a colectorului poate de folosit de către apicultor.
apare o agitaţie a albinelor. Nu este motiv ca api- Metode nerecomandabile:
cultorii să renunţe la folosirea colectoarelor Întrucît .- Păstrarea ca atare a polenului la temperatura
camerei, Întrucît în aceste condiţii în cîteva săp-
această agitaţie dispare fără a avea influenţă asu-
tămîni se dezvoltă diferite mucegaiuri şi pclenul se
prafamiliei. Se recomandă ca în primele zile (2-3) alterează.
de la fixarea colectorului, să se ridice placa activă -- Păstrarea la temperatura camerei a polenului
pentru a uşura obişnuirea albinelor cu noua situaţie proaspăt, acoperit cu miere sau sirop de zahăr con-
creată. centrat. Umiditatea din polen d iluează mierea sau

90 91
slropul şi dă naştere la fermentaţiî şi la producerea faptul că după un an de depozitare, valoarea nutri-
de mucegaiuri. tivă a unui astfel de polen a prezentat unele semne
Metoda recomandată. Păstrarea polenului sub de degradare, iar după doi ani acestea au devenit
formă de amestec de polen cu zahăr. Aceasta este foarte pronunţate.
o metodă experimentată mult şi apreciată ca foarte Mai trebuie adăugat la acestea şi faptul că în
bună. Polentil proaspăt colectat se amestecă cu za- procesul de uscare nu întotdeauna se };~spectă acele
hăr de granulaţie fină, în proporţie de 2 : 1, ca greu- condiţii care să nu ducă de la bun început la de-
tate. Amestecul se presează foarte bine în vase foarte gradarea biologică a polenului.
bine închise. Pentru a-l feri de mucegăire la su- Metoda .de păstrare a polenului în amestec cu
prafaţă, este indicat ca înainte de închiderea vasu- zahăr cumulează maximum de simplitate în conser-
lui să se acopere amestecul cu un strat suplimentar vare şi de .eficientă biologică a produsului păstrat.
de zahăr. Pentru păstrarea polenului astfel tratat, b. Crearea 'rezervdor de proteină pe seama faguri~
nu este nevoie de a menţine vasele la temperaturi lor cu păstură se referă la ridicarea periodică din
scăzute, cuibul familiei a fagurilor umpluti cu polen.
S-a constatat că polenul astfel conservat .fiind Este bine ca să se păstreze faguri cu păstură,
folosit ca hrană pentru albine determină creşterea care să se introducă în cuibul familiei de albine la
puietului într-un ritm deosebit de intens, chiar după nevoie. Aceasta cu atît mai mult cu cît păstura în
doi ani de păstrare la temperatura camerei. Polenul jurul puietului are şi un rol tarmic. Fagurii cu
rămîne moale şi cu umiditatea normală. <păstură au o termoconductivitate mult mai redusă
Polenul conservat prin acest procedeu poate fi şi contribuie la o mai bună menţinere a căldurii în
preparat în turtiţe şi administrat astfel albinelor, cuib. Păstrarea fagurilor respectivi este însă foarte
sau poate fi amestecat cu înlocuitcrii de polen ce se dificilă. La umezeală se mucegăiesc repede, la us-
administrează în hrana albinelor. . căciune conţinutul celulelor se transformă în gogo-
Insistăm in mod deosebit asupra acestui procedeu loaşe tari, nefolosibile de către albine. Pentru o mai
de păstrare a polenului, destinat hrănirii albinelor, bună păstrare a Iagurilor cu păstură recomandăm:
întrucît metoda utilizată actualmente în ţara noas- _ înainte de a fi scoşi din stupi fagurii cu polen
tră se referă la păstrarea polenului în stare uscată. este bine să fie aşezaţi în timpul culesului principal
Este adevărat că şi la polenul păstrat astfel nu se în zona de depozitare a nectarului, pentru a fi com-
observă o degradare din punct de vedere fizic. Acest. plet.aţi cu miere şi căpăciti ;
lucru nu este suficient· şi nu reprezintă certitudinea _ fagurii cu păstură necompletaţi cu miere se
că el îşi păstrează şi însuşirile biologice, singurul vor presăra cu zahăr pudră, din abundenţă. Rolul
aspect pentru care de fapt se creează rezervele în principal al peliculei de zahăr est.e de a împiedica
cauză. mucegăirea precum şi pierderea umiditătii naturale
Referindu-se la polenul păstrat în stare uscată
G. F. T o w s e n d şi M. V. S mit h (1969) remarcă a păsturii.

93
92
La păstrarea Iagurilor cu păstură trebuie avut în este în jur de 0,5 kg pe zi. Este lesne de înţeles că
vedere ca aceştia să nu îngheţe întrucît păstura nici un apicultor nu va irosi în acest fel timpul
prin îngheţare pierde din valoarea ei nutritivă. său, fapt pentru care nu insistăm asupra acestui
De asemenea, fagurii cu păstură pot fi atacaţi procedeu.
de dăunători (găselnita, precum şi cleştarul păs- A doua metodă recomandată se referă la detaşa;'-
turii), fapt pentru care trebuie supuşi tratărilor pre- rea· paniculelor de plantă prin smulge.":~a sau .tăie.,-
ventive recomandate pentru asemenea dăunători. rea acestora la începutul stadiului de înflorire. Pa'::
Dacă în unele rame cu o vechime mai mare niculele tăiate se supun maturizării şi uscării în
păstura s-a degradat (întărire, mucegăire), fagurii spaţii curate, uscate şi ferite de dăunători. Se va
pot fi recuperaţi astfel: se înmoaie fagurii în apă avea grijă ca pînă la depunerea spre maturizare
1-2 zile, timp în care păstur-a se îmbibă cu apă, paniculele să nu se încingă prin ţinerea lor în gră-
apoi se centrifughează, mezi. Randamentul în recoltarea polenului în acest
caz este mai mare (2-2,5 kg pe zi polen pur), dar
RECOLTAREA POLENULUI DIRECT DE LA PLANTE
este mai puţin accesibil ăpicultorilor cu stupini per-
Crearea rezervelor de polen, aşa după cum s-a sonale, avînd în vedere că detaşarea paniculelor se
arătat, se poate face şi fără participarea albinelor. utilizează ca metodă agrotehnică numai în unităţile
In acest caz este vorba de zonele lipsite de surse de hibridare a porumb ului în scopul producerii de
bogate în polen entomofil şi se referă la adunarea seminţe. Sectoarele apicole aparţinînd la astfel de
polenului de la unele plante anemofile, slab cerce- unităţi sau din unităţi apropiate este bine să orga-
tate de albine, dar cu un bogat conţinut de polen. nizeze asigurarea polenului pe această cale.
Polenul plantelor anemofile este posibil a fi cules Procedeele de recoltare rnanuală a polenului asi-
de om întrucît el se răspîndeşte sub formă de nori- gură cantităţi mici cu un volum de muncă mare
sori de praf la cea mai mică atingere a plan tei. şi în mod categoric nu reprezintă o metodă de viitor
In ţara noastră, dintre cele mai importante plante pe care să se bazeze asigurarea rezervelor de pro-
care permit recoltarea polenului pe scară largă şi teine pentru albine.
în cantităţi apreciabila este porumbul. In anumite ţări, în care polenul reprezintă o ma-
. Deşi provine de la o plantă anernofilă, acest po-:, terie primă a industriei farmaceutice, cu ajutorul
len prezintă o valoare biologică mare în raport cu unor aspiratoare mobile se asigură recoltarea a mii
alte categorii de polen. . de tone de polen, de la diverse plante bogate în
Polenul de porumb, de exemplu, conţine cea 24% acest produs. Recoltarea polenului cu ajutorul aeru-
proteine, intrecînd sub acest aspect polenul multor lui aspirat folosind utilaje simple, uşoare şi. deosebit
plante entomofile. de eficace (pe măsura ingeniozităţii apicultorilor)
Pînă în prezent s-a recomandat recoltarea pole- reprezintă singura cale eficientă în obţinerea prin
nului de porumb prin scuturarea paniculelor în pe- munca apicultorilor a polenului necesar creşterii al-
rioada înjloritului. Randamentul .pe un culegător binelor. In acest caz recoltarea de la diverse. plante

94 95
'fil'l

iii anernofile dar şi entomofile foarte bogate în polen


(porumb, plop, diverşi serninceri, sălcii etc.) asigură
înlocuitori tie polen, pe albine de vîrsta cunoscută.
Ca efect asupra organismului a urmărit dezvoltarea
!i produse cu a valoare biologică ridicată. glandelor faringiene. Dintre substanţele cercetate,
Sau d e k consideră căoei mai eficienţi substitu-
enţi ai polenului sînt drojdia uscată şi albuşul de
~ l!t SUBSTITUENŢII DE POLEN ou. Tot acest cercetător a sesizat că eficienţa unui
~ .Iin
II înlocuitor nu este egală în toate procesele vitale
După cum s-a arătat, în lipsa polenului în na- ale organismului albinelor; ci au o anumită speci-
tură albinele adună diverse făinuri şi chiar mate- ficitate. Astfel, deşi la albinele hrănite cu drojdie,
riale fără nici a valoare ca: făina de lemn, praf cît şi lai cele hrănite cu au, glandele faringiene
de cărămidă şi chiar funingine. aveau o dezvoltare asemănătoare, albinele din prima
Folosind acest aspect din activitatea albinelor, în grupă nu au putut creşte puiet, pe cînd celelalte
toate ţările apicultorii au făcut încercări din cele îşi desfăşurau normal această funcţie.
mai vechi timpuri de a substitui polenul, adminis- La nivelul cunoştinţelor actuale acest aspect poate
trînd albinelor: făină de ovăz, de orz, de grîu, de fi explicat prin prezenţa diferită în proteinele res-
secară, de hrişcă, de porumb, de fasole, de mazăre, pective a unor aminoacizi şi a unor vitamine cu
de sămînţă de in, de sămînţă de bumbac, de soia, acţiune specifică.
fie în aer liber, fie sub formă de pastă. De aseme- Cele mai vaste cercetări însă în acest domeniu
nea, în vremurile mai apropiate s-a dat în hrana al- ca şi în general în nutriţia albinelor, le-a făcut
binelor lapte, lapte praf, ouă, făină de ouă, făină prof. Mykola H. Haydak. Incepind din
de carne, de peşte, de sînge etc. Părerile Iorrnulate anul 1933, H a y d a k a urmărit timp de peste patru
pe baza simplei utilizări in practică, că unele sau decenii efectul substituerrtilor de polen asupra fa-
altele din substantele enumerare ar fi bune, poate miliilor de albine, în condiţii norrnale de creştere.
sînt adevărate, dar nu sînt judicios demonstrate. Ca indici privind stabilirea eficienţei a cercetat:
Căutarea sistematică a unui substituent eficient al
creşterea puietului, mortalitatea albinelor, evoluţia
polenului a început de prin anul 1920, cînd A m-
b rus t e r şi G e i ger hrănirid la sfîrşitul lunii greutăţii albinelor vii, conţinutul de proteine din
septembrie 2 familii cu sirop şi drojdie şi 2 familii corpul albinelor, precum şi activitatea productivă a
numai cu sirop, au constatat că în luna octombrie acestora,
familiile la care în hrană s-a adăugat drojdie aveau _ , In cercetările ulterioare H a y d a k a studiat nu-
14,7 mii, respectiv 3,1 mii celule cu puiet, faţă de mai producţia de puiet, acest aspect fiind factorul
cele hrănite numai cu zahăr, care aveau 2, respectiv determinant sub aspect productiv.
nici o celulă cu puiet. După Ha y da k, praducţia cea mai bună de pu-
In continuare se remarcă cercetările lui S o ude k- iet o asigură în ordine descrescîndă următaarele
(1927 şi 1929), care a urmărit eficienţa a peste 20 de substanţe: drojdia uscată, laptele proaspăt,laptele

96 97
praf, făina de soia, făina de sămînţă de bumbac,
făina de carne, gălbenuşul de ou, albuşul de ou. nirea albinelor, se vor analiza sumar fiecare din-
Fiecare din aceşti substituenti insă, au produs mai tre ei.
puţin puiet decît în cazul hrănirii cu polen.
Tot după H a y d a k, prin amestecul mai multor CONŢINUTUL IN PRO'fEINE ŞI AMINOACIZI
substituenţi efectul lor biologic se măreşte. AL SUBSTITUENŢILOR '''.;. ..;-
Impuse de stringenta necesitate a substanţelor
proteice pentru creşterea albinelor, cercetările pri- Se prezintă în tabelul 17 comparativ cu polenul,
vind găsirea de substîtuenţi eficienţi ai polenului acele substanţe care se pretează a fi utilizate în
s-au dezvoltat în multe ţări. Rezultatele obţinute hrana albinelor şi a căror procurare în ţara noastră
însă, privind unul şi acelaşi substituent, uneori sînt este uşoară.
contradictorii. Două exemple în acest sens sînt edi- Prezenţa tuturor aminoacizilor esenţiali pentru al-
ficatoare. Cercetători de prestigiu (H a y da k, bine (care nu pot, fi sintetizaţi de organismul lor)
Wa h 1 etc.) atribuie drojdiei însuşiri de prim or- în substituenţii enumerati, constituie una din fun-
din în substituirea polenului, G o n t ars k i consi- damentările cele mai ştiinţific posibile pentru lu-
derînd drojdia Torula utilis egală cu polenul de crările :În care se indică că prin hrănirile cu unii
bună calitate. Apar totuşi unele lucrări (G o e t z e, din aceşti substituenţi s-au obţinut rezultate po-
B eu t le r) în care nu se obţin rezultate pozitive. zitive. Sub acelaşi aspect, în hrănirile la care nu
De asemenea, valoarea făinii de soia a fost con- se obţin 'rezultate pozitive, considerăm că acestea
nu se datorează substituentului, ci altor factori in-
firmată de Ha y d a k, W ah 1, Bea ura ing,
terveniţi în procesul de hrănire.
Peterka, Svoboda, Lotmar, Jordan.
Conţinutul în aminoacizi nu poate justifica dife-
D r a h e r etc., dar şi în acest caz unii autori obţin renţa în ceea ee priveşte eficienţa polenurilor în
rezultate negative. comparaţie cu substituentii. Pentru a reiesi mai
Faţă de apariţia unor rezultate r-ontradictorid dar clar în evidenţă acest lucru, redăm alăturat (după
în special pentru faptul că nici un substituent nu aceiaşi autori), pentru substituenţii mai des utili-
a egalat eficienţa polenului, se pune problema, care zaţi, conţinutul în aminoacizi raportat la proteina
ar putea fi factorii ce conduc la aceste rezultate. brută, nu la greutatea totală a înlocuitor-ului, în
Trebuie să stea în atenţie următoarele: conţinu- comparaţie cu polenul (tabelul 18).
tul substituenţilor în proteine şi valoarea biologică; Este evident că polenul nu reprezintă nici un
a acestora, digestibilitatea substituenţilor, nivelul' miracol ş~ nu mai trebuie prezentat ca un "concen-
proteic al preparatelor administrate albinelor, atrac- tmt de aminoacizi eseruiali", De asemenea, rezultă
tivitatea şi gradul de consumabilitate al acestora. că nu conţinutul în aminoacizi determină un efect
Pentru a ne putea forma o orientare în ce măsură mai mare al polenului în hrănirea albinelor. Sub
aceşti factori ar putea determina rezultatele în hră- acest aspect se poate bănui că aceleaşi rezultate
s-ar putea obţine şi cu înlocuitori ai polenului,
98
99

0_- .,"__ __ _ ----... 1


-- __ -~~~__;..;;;,:;;:__--_~~~='".,§;:~~.=~~~~'f':"~~_:;;:~~-'"-.;;::""'-"'~::":';~.-~~-~----=7. --o""'-~~==-"~~~"--'-'_.-

1-" TABELUL 17
o
o Conţinutul în proteină brută şi aminoacizi ai substituienţilor de polen
Prelucrare după Mar ris s o n, E w i n g,M a y n ard, P o p o' v (citaţi Băi al,
S a r k a r , Weawer, Kuiken; Bosi, Riccardelli, D' Al b o r e
şi D j ur b abi c i

Grame aminoacizi la 100 g substituent


Prote-
ină
Specificaţie brută ,- I MetiO-!_ , ITriPto-IArgini-i RiSti-! Leu-I Izole~-!Fenila-I Trea-I -
% Liz ină'nină Cistlnă fan nă dină cină cină lanină nină Vahnă

Polen în amestec, uscat 25,0 1,90 0,37 0, lj 0,30 1,40 0,42 1,97[ 1.42 1,22 1,15 1,57
----
Drojdie de bere uscată 44,6 3,21 0,71 0,62 ,0,58 2,10 0,94 3,17 2,32 1,87 2,19 2,56
Drojdie furaj eră
(Torula) 48,3 3,28 0,82 0,48 0,63 2,70 1,30 3,67 3,41 2,03 2,03 2,95
Şroturi de soia 44,0 2,78 0,57 0,62 0,62 3,34 1,06 3,39 2,42 2,16 1,72 2,33
Şroturi de bumbac 40,0 1,72 0,84 0,64 0,56 4,08 1,08 2,36 1,64 2,12 1,28 1,92
Şroturi de floarea-soa-
relui 41,8 1,38 1,00 0,63 0,58 3,55 0,88 2,59 1.88 2,00 1,50 2,13
Făină de lucernă 20,0 1,20 0,20 0,40 0,32 0,96 0,34 1.46 0,96, 0,92 0,82 0,92
Lapte de vacă proaspăt 3,5 0,28 0,08 0,03 0,05 0,13 0,10 0,34 0;23 0,18 0,17 0,23
Lapte praf integral 25,2 2,00 0,60 0,23 ' 0,40 0,90 0,70 2,50 1,30 1,30 1,00 1,66
Lapte praf degresat 33,5 2,80 0,80 0,30 0,40 1;20, 0,90 3,30 2,30 1,50 1,40 2,20
Cazeină 81,5, 6,38 2,61 0,33 0,98: 3,27 2,54 8,42 5A8 4,58 3,60 6,22
Făină de ca~ne 53,0 3,80 0,80 0,41 0,61 3,70 1.10 3,50 1.90 1,90 1,80 -
Făină de sînge 82,0 6,72 0,98 1,56 1.15 3,61 5,25 10,33 1;07 5,82 3,36 7,38
I

TABELUL IS

Conţinutul în aminoacizi a proteinei brute din unii substituenţi ai polenului

Grame aminoacizi la 100 grame proteină brută

Specificaţie
__
Lizină ! Melia-!
nină -,
Clatină I TriPla-1
fan -'
Arg inină ! RiSli-!
dină -
Leucma -1 Izoleu-!
cină Femla-!
nină -
Treonină Vahnă
I -

Y' Polen uscat în


f, amestec 7,7 1,5 0,6 1,1 5,5 1.7 7,9 5,7 4,9 4,6 6,3
-,
Drojdie de bere 7,2 1,6 1.4 1.3 4,7 2,1 7,1 5,2 4,2 4,9 5,6
Drojdie furaj eră 6,8 1,7 1,0 1.3 5,6 2,7 7,6 5,5 4,2 4,2 6,1
Srot de soia 6,3 1.3 1,4 1.4 7,6 2,4 7,7 5,5 4,9 3,9 5,3
• Lapte praf
t' degresat 8,4 2,4 0,9 1,2 ) 3,6 2,7 9,9 6,9 4,5: 4,2 6,6
ti Cazeină uscată 7,8 3,2 0,4 1.2 4,0 3,1 10,3 :,6,7 5,6- 4,4 7,6
t,

•......
o
f~
' ''1,':il'1 j
Iii :~
1"1'
dintre care unii sînt ohiar mai bogaţi în acizii ami- ca atare resturile nedigerate nu pot da informaţii
,il!!
naţi interesaţi decît polenul.
asupra utilizării proteinelor de către albine.
Conţinutul în aminoacizi al polenului variaza In Aprecierea gradului de valorificare a proteinei
li funcţie de specia plantei de la care provine cît şi din substituenţii de polen în proteină sintetizată de
în funcţie de durata de păstrare a rezervei de po-
(" către albine, se poate face numai determinînd azo-
len. V ivi n o şi Pal m e r trag concluzia că pro-
,~,if ! tul introdus în organism prin hrană. şi azotul eli-
Iii teina din polenurile adunate de albine este defici-
I tară în triptofan şi metionină, neasigurînd canti- minat prin exci"emente.
11 1 Prezentăm în tabelul 19 cantitatea de azot asimi-
:I! tăţile necesare creşterii şi activităţii organismului
,:,11
lată de organismul albinelor, pentru cîteva substanţe
1:1 albinelor. Utilizarea înlocuitorilor în hrana albinelor
care se utilizează ca substituenţi ai polenului. De
creează posibilitatea echilibrării hranei proteice a
asemenea, se indică modul de utilizare a proteine-
albinelor şi sub aceste aspecte.
lor asirnilate de către organismul albinelor.
Analizînd bilanţul azotului prezentat rezultă că
DlGESTIBILlTATEA SUBSTITUENŢILOR DE POLEN digestibilita,tea proteinelor din inlocuitorii de polen
urmăriţi nu este sensibil mai mică decît a păsturii.
Compoziţia chimică a înlocuitorilor de polen re-
De asemenea, azotul total asimilat din drojdia de
prezintă ca primă informare un criteriu important
bere este practic egal cu cel din păstură, o diferenţă
de apreciere a înlocuitorilor. Numai pe baza con-
ţinutului în substanţe nutritive brute, nu se poate ceva mai mare' constatîndu-se la laptele praf.
însă stabili valoarea nutritivă reală a substituenţi- Privind utilizarea proteinelor asimilate Iată de
lor, pentru că o parte din acest conţinut brut in- păstură, la care repartitia între puiet şi depunerea
gerat nu se digeră şi nu se absoarbe, ci se elimină în corpul albinelor este în general proporţională,
prin excremente. proteinele asimilate din drojdie sint utilizate
Sub acest aspect digestibilitatea cîtorva înlocui- aproape integral prin depunere ca rezervă în orga-
tori, după S. A. Str o i k o v (1964)este următoarea: nismul albinei, pe cînd cele din lapte sînt utilizate
în exclusivitate pentru creşterea puietului.
Păstură Lapte Lapte Drojdie
proaspătă natural praf de bere Acest aspect ar părea că explică nereusita unor
cercetări de a creşte puiet in condiţii normale prin
Resturi nedigerate % 20,9 23,5 31,4 27,4 hrănire cu drojdii.
Pentru productie trebuie să ţinem seama la folo-
Datele de mai sus ne dau orientări privind utili- sirea înlocuitorilor de efectul specific al acestora
zarea cantitativă de către albine a substituentilor asupra organismului albinelor. Primăvara trebuie să
respectivi comparativ cu păstura proaspătă. In can- utilizăm în cea mai mare măsură hran'ă proteică,
titatea totală a substituentului sînt cuprinse însă şi"
oare contribuie masiv la creşterea puietului, iar in
alte substanţe nutritive ca glucide, grăsimi etc. şi
toamnă în ultima fază a hrănirilor să o alegem pe
102 103
~
>-l
.9•.• ~,s ~
'O-CIi
r-
,ll"}
1 .,;..
0\
1 1 [ aceea care asigură cea mai mare depunere în' corpul
::>
>-l
~
P'l
fS ~-o~':- -l-~--I-I~
~ ~;a]
0--
-e-
r') 0\ I
_
I
albinelor pentru a pregăti organismul acestora în
vederea ierriării. '

NIVELUL PROTEIC AL HRANEI' CU"SUBSTITUENŢI


., a;'~ El s I ~ j 1 1 s .
,~ ~
După cum rezultă din tabelui' T? conţinutul în
~I
~ (") 00

~•... proteină al substituentilor variază între 82% (făina


-;~ ~ ~ ~ -, ",,-o~~ <~ I o 1-. -,il'
de sînge şi cazeina uscată) şi 33% (laptele praf) faţă
~ ;:;
~~-i j 1 ~s ~ "'---:-j---
]
.,

1!
0\

,
::- .-4
(Tj .S
"OI-<
..c:
N
<') 1- :It:)
1--1- de 20-25% conţinutul în proteină al polenului.
Pentru aceasta, folosirea substituenţilor la prepara-
rea pastelor, într-un procent oarecare, neţinînd cont

-.. __ ~=~-r-;I-§-I~-;-
;:l o
'" u ~ de conţinutul' în proteină al acestora, deci de ni-
'" ,~ '
velul proteic ce se asigură hranei, este una din
~>'" o
•... '" cauzele care împiedică obţinerea rezultatelor rscon-
'"
'

~Q ~ -e

~ I ~.] _ _ ~ I "'I:il I
tate, Nerealizarea efectuluiscontat se înregistrează
]'"
;:l Ul
•...
~ ,
e
1 chiar şi în cazul folosirii polenului, dacă proteina
~~ ~'" asigurată de acesta este sub un anumit nivel.:
Il> Ul
.S
a ,§'
)~
oi
.!.:l'tl
«
~
2
~I ~I §I '"
El
, o
, Limita 'de concentraţie ia înlocuitbrilor de polen
acceptată de albine este de cea 35% în cazul droj-
dlilorvfăinil de soia şi laptelui praf (O. W'a h l,
s w C1)._

·S
'3
.•.. ~•...
Il)
~5
aa I'l'"...
.~
"
:az
Z
... El
I'l]
+>
§ 1 § 1 §I o
~
1968)'.Este vorba de substanta ca atare în amestec
cu zahăr sau miere, ceea ce în general asigură un
o
N

--
cd
;:l
'~r-
U
;:l
~.
•...
p..
::::~
~'"
.~
. c;
Z:SEi
eo
~ j I:§j g
continut în proteină al pastel, de cea 12% la lapte
şi cea 15% la drojdie şi făina de soia. '
Şi alţi cercetători şiapicultoti Informează în.
", .....•""~
~I~,l '~j
ieă
.!.:l
~ gml1 general la utilizarea substituenţilcr.veficîenţa ma-
u .9 ximăvse tobţirre cînd se asigură tin 'nivel proteic al
oU
hranei "intre 10-15%. Concentratiile 'ridicate mi
•...
..~ oU sînt însoţite de' un plus de eficienţă. -
, ;g'o ;:::;-
•...
,t:l
';;l,
N
In icazul utilizării polenului' la prepararea paste-
.,
oU
'tl •...
c, ~ t;"
'"
in
~t
p oi ;S
oU
oU
~~
•..• oi
lor proteice, acesta este superior înlocuitorilor' nu-
mai dacă, se dă în' concentraţie ridicată. Folosind
~ S 'O' +'
c, ~,@;
•... pastă cu ·10% polen, puietul crescut reprezintă nu-
,XIl~
p.. el .:s N
oi

mai 15%, pe cînd: la pastele cu ,100/0. înlocuitori,'


104,
105
i
l'1j,

mult mai mici de hrană decît familiile de aceeaşi


puietul crescut reprezintă 45% din cantitatea to- putere, care primeau raţii constituita integral din
1'li tală de puiet ce se obţine folosind paste concen- polen. După Ha y d a k şi W a Il e r (1970) consu-
fI
il trate in polen (O. W a h l, 1968). mul de polen este de obicei de două ori mai mare
Trebuie reţinut deci pentru practică faptul că de decît cel de înlocuitori, dar O. W a h l (1968) preci-
nivelul proteic al hraneidepind rezultatele obţinute zează că acest consum este aproapejiublu faţă de
şi că pastele cu concentraţie redusă de substanţe făina de soia, dar de 3-4 ori mai mare faţă de
proteice pot fi tot atit de bine preparate din înlo- drojdii şi lapte praf degresat. S-a tras concluzia
cuitori ca şi din polen, că hrana cu substituenţi nu este destul de atrăgă-
toare pentru albine. Faptul că prin adăugarea unor
ATRACTIVITATE A SUBSTITUENŢILOR DE POLEN cantităţi mici de polen consumul se măreşte (şi tot-
odată şi efectele obţinute) conduce la bănuiala pri-
Nu în toate cazurile hrănirea albinelor CU făină vind existenţa în polen a unei substanţe atrăgătoare,
de soia, cazeină, lapte praf degresat, drojdie de respectiv a unui fagostimulent, care determină al-
bere, a asigurat creşterea puietului în mod cores- binele să consume mai multă hrană. Dacă se dau
punzător. Adaosul de polen la substituenţi a îmbu- albinelor una lîngă alta în cantităţi egale paste din
nătăţit evident efectul acestora. polen, din amestec de polen cu înlocuitori şi din
S-a emis ipoteza că hrana alcătuită din substitu- înlocuitori fără polen, albinele consumă aproape
enti nu este corespunzătoare ca principii nutritive, exclusiv pasta din polen curat, apoi amestecul de
polenul adăugat corectînd orice deficienţă în acest polen cu înlocuitori şi nu încep consumul de substi-
sens. Această ipoteză este infirmată însă de conţi- tuenţi decit după ce au terminat de consumat cele-
nutul în substanţe nutritive, aminoacizi, de valoa- lalte două compoziţii.
rea biologică ridicată a substituenţilor utilizaţi. In- Iniţial responsabilă de acest efect a fost făcută
fluenţa vreunui aminoacid limitativ ar putea explica aroma polenului, respectiv substanţele aromate vo-
actiunea unui înlocuitor privind o anume funcţie. ca latile c:lleacestuia. Ulterior apicultorul american
de ex. : influenţa drojdiei asupra creşterii puietului. S. Taber arată că un extras de lipide din polen pe
In cazul utilizării amestecului de substituenţi însă, bază de cloroform constituie o substanţă foarte ~.ră-
astfel de efecte sînt evitate. gătoare pentru albine. H ti gel (1962) menţionează,
Alta deci trebuie să fie cauza. Sva emis atunci I
de asemenea, oa substanţă atrăgătoare, un steroid
ipoteza că albinele consumă o cantitate insuficientă'
de substituenţi şi astfel nu obţin substantele nutri- sau un amestec de steroizi, izolaţi cueter din polen
tive necesare proceselor biologice, în special pentru (sterolii fac parte din grupa lipidelor),
Lucrările lui F. A. Robin.son si J. L. Nation
creşterea puietului.
Această ipoteză a fost formulată pe baza obser- (1968) aduc clarificări in această problemă. Ei au
izolat din polen :
vaţiilor că in majoritatea cazurilor familiile de al-
bine hrănite ou substituenţi au consumat cantităţi
107
106
0I., a)par'tea vo1atilă
(balsamurile ..aro:- demonstrează că şi prin adăugarea polenului inte-
matice) ;. gral se poate obţine, de asemenea, un grad maxim
b) lipidele neutre şi de consumare a înlocuitorilor.
sterolii (solubili îrn ace- Aprofundindu-se cercetările în acest domeniu s-a
tonă) ;- stabilit că substanţa chimică din grupa lipidelor cu
c) fosfolipidele (inso- actiune iatrăgătoare pentru albine, este acidul trie-
Iubile în acetonă) ; noic, izolat din polen de K e i t h M. D o u l.
d) lipidele integrale Ulterior, acest acid, cu denumirea completă de
din polen, acid oota-deoa-trans 2, cis 9, cis 12, - trienoic a
Dintr-o pastă pro- fost realizat sintetic de către B o c h, Sta r r a t şi
teică formată din gela- Hop k ins. Prin realizarea unui astfel de produs
tină, cazeină, albuş de sintetic şi extinderea lui în practica apicolă, nutri-
ou şi celuloză s-au for- ţia proteică a albinelor ar deveni o pîrghie eficientă
CI o o(' mat raţii cărora li s-au în mîna apicultorilor, în vederea obţinerii unor
adăugat în proporţie efecte economice nebănuite, mai ales în zonele cu
Fig. 11 - Gradul. de consumare
a substituenţilor de polen (prelu- de 5010 cîte o grupă din producţii slabe de polen.
crare după Rob ins o n şi substantele izolate din Dintre încercările ,de a mări atractivitatea înlo-
N ati o n , 1968):
polen. Gradul în care cuitorilorde polen mai amintim pe cele ale lui
•• - martori; b - adaos 5% lipide inte-
grale din polen ; c - adaos 5% steroli şi au fost consumate de Ha y d a k şi W a Il e r (1970). S-au urmărit 36 sor-
Iipide neutre din pol en ; d - adaos 5%
către albine raţiile res- turi de ulei uri aromatice pe un substrat format din
fosfolipide din palon; e - adaos 5%
extract substanţe aromatice volatile din pective este redat în făină de soia, drojdie de bere şi lapte praf degresat.
polen
figura Il. Aromele care au atras cele mai multe albine faţă
Concluzia, trasă de autori este că substanta atră- de martor, în ordine descrescindă, sînt cele de fe-
gătoare din polen este reprezentată de steroli şi nicul, musetel şi miere în primăvară, -iar toamna
lipidele neutre a căror adaos a condus la creşterea numai mirosul de miere a atras mai multe albine.
semnificativă a consumului faţă de raţia martor. In acest anotimp, la toate celelalte arome, frecvenţa
De asemenea, substanţele volatile aroma ti ce ale po- albinelor pe turtiţe a fost mult inferioară faţă de
lenului şi fosfolipidele din acesta pot fi considerate cea observată pe raţia martor (fără adaosuri).
chiar substanţe repelente, ele conducînd la redu-
cerea considerabilă a consumului de substituenţi. UTILITATEA FOLOSIRII SUBSTITUENŢILOR
In producţia apicolă, într-adevăr nu dispunem de DE POLEN
posibilitate a folosirii acestor extracte, dar avem în
schimb polenul pur. Tocmai pentru aceasta s-au Larg utilizată în alimentaţia animalelor, substi-
prezentat rezultatele din figura 11 întrucît. ele ne tuirea unui furaj deficitar cu un altul uşor de pro-
curat constituie calea de echilibrare a hranei sub
108
109
i1
[
11
il oficienţa înlocuitorilor de polen exprimată procen-
,1

I,ii raport energetic, proteic,. vitaminic etc., în vederea


realizării producţiei maxime.
tual faţă de cea a polenului ar fi următoarea:
100%
- polen ··,·············· .
In creşterea albinelor problema trebuie privită _ subtituenţi în amestec (făină. soia,
sub acelaşi aspect. De fapt, nici un apicultor nu lapte praf şi drojdie) cea 65%
mai pune laindoială substituirea mierii cu zahăr, _ fără proteină în hrană cea 7%
~~ cînd este vorba de asigurarea hranei energetice.
'~ De menţionat că în lipsă de polen sap substituenţi
I
Exact în acelaşi fel trebuie tratată problema nutri- în hrana albinelor, creşterea de puiet se face pe
~
ţiei albinelor şi atunci cînd este vorba de hrana seama proteinelor din organismul albinelor, eelo-
:~
1 proteică. zioriările fiind de scurtă durată, după care rezer-
J
Avem certitudinea că din cunoştinţele anterioare vele din organism fiind epuizate creşterea puietudui

" ,
~
\1~
sau ca urmare a lecturii noţiunilor prezentate pri-
vitoare la proteine, apicultorii sînt convinşi că ne-
asigurînd proteinele în hrana albinelor la nivelul
cerinţelor organismului acestora, manifestările vi-
nu mai are loc. In plus, durata de viaţă a alhinelor
astfel uzate este evident redusă.
Eficienţa menţionată a substituentilor reprezintă
o medie orientativă. Limitele acesteia au variat de
tale sînt grav afectate, cu influenţele negative res- la 200/0pînă la 100% faţă de efectul obţinut prin
l

~I pective asupra realizării producţiei apicole. hrănirea cu polen.


In situaţia lipsei de păstură în cuib şi de polen
' jl Fără îndoială că sursa cea mai eficientă de pro-
teine pentru albine este polenul plantelor, cu re.., în natură sau a rezervelor de polen în magazia
,
~
zervă însă atunci cînd este vorba de polenurile cu
o valoare nutritivă mediocră.
stupinii, faţă de cele de mai sus, apicultorul ur-
mează să hotărască : fie că nu foloseşte în hrănirea
albinelor substituenţii pe motiv că nu obţine efectul
O. W a h l încadrează ca eficienţă substituenţii
principali ai polenului, în categoria polenurilor cu integral al hrănirilor cu polen, fie că introduce în
1:

I o valoare mijlocie pînă la relativ bună (drojdiile şi practica sa hrănirea, cu substituenţi pentru a realiza
~ totuşi mult mai mult decît nimic. Acest mult mai
~ făina de soia) şi la polenurile de calitate mediocră
(laptele praf). . mult decît nimic înseamnă de exemplu 1,3 kg al-
In stabilirea soluţiei pe care o are de ales, api- bine crescute (în condiţiile cind cu polen s-ar ob-
1III cultorul trebuie să ţină cont că administrarea de ţine 2 kg) faţă de numai 140 grame albine cu uzarea
!
substituenţi se face pentru asigurarea sau comple- celor existente, cît s-ar obţine fără folosirea substi-

I
~
tarea hranei proteice, în cazul lipsei acesteia în
stup sau natură, precum şi pentru obţinerea efec-
tuentilor. Loealizînd această situaţie în primăvară
timpuriu, conturăm şi mai evident calea ce trebuie

I
~
tului de stimulare, chiar cînd în stup sîrit rezerve
de păstură.
Sintetizînd datele din literatura de specialitate,
numai sub un singur aspect, creşterea puietului,
aleasă.
Trebuie menţionat că albinele crescute cu substi-
tuenţi nu prezintă diferenţe faţă de cele crescute cu

J 111
J i
uo
polen. De asemenea, ele sînt capabile să -crească Administrarea înlocuitorilor de polen trebuie fă-
puiet în condiţii normale dacă sînt hrănite în pe- cută în interiorul stupului, Se obişnuieşte a se ad-
rioada respectivă cu polen, capacitatea de creştere ministra' şi afară, sub formă de pulbere în jghea-
a puietului scăzînd dacă ele sînt hrăni te tot cu în- buri. Această metodă are însă două mari dezavan-
locuitori. Situaţia din urmă însă, .practic nu este taje : a) puse în condiţii de cules albinele' pot de-
de deosebită importanţă în creşterea albinelor, în- pozita în stupi aceşti înlocuitori, făcînd rezerve,
trucît folosirea substituentilor de obicei se face ceea ce nu este în interesul apicultorului ;b) substi-
numai pentru traversarea unei perioade deficitara, tuenţii nu se pot da primăvara timpuriu, cînd zbo-
după care apare polenul în natură. . '. rul nu este posibil şi, de asemenea, nici în zilele cu
.T'entru completarea elementelor de. decizie, suge- ploi sau vînt din perioada de primăvară şi toamnă,
răm cititorilor de a recapitula documentarea pre- tocmai cînd utilizarea lor este necesară.
zentată cu privire .la importanţa proteinelor în api- In interiorul stupilor, substituenţil se adminis-
cultură pentru a cărei ilustrare s-a apelat de multe trează sub formă de turtiţe din pastă proteică cu
ori la efectul Jnlocuitortlor de polen. un. conţinut de cea 150/0proteină. Aceste turtiţe se
amplasează. în dreptul cuibului (ghemului) peste
MODUL DE ADMINISTRARE A SUBSTITUENŢILOR spetezele superioare ale ramelor.
DE POLEN O pastă proteică se prepară cel mai simplu din
amestecarea de zahăr' pudră uscat, cu substituenţi
După cum s-a menţionat, problema utilizării' în-
de polen sub formă de făină, amestec care apoi
locuitorilor de polen se pune în condiţiile lipsei
polenului natural. Cunoaşterea exactă a situaţiei se .umectează prin frămîntare cu atîta .miere cît este
rezervelor de păstură scapă de obicei preocupărilor necesar să se obţină o pastă consistentă. Pentru
stuparilor, De fapt, o astfel de evidenţă este şi substituentii care nu se. pot obţine sub formă de
greoaie. . . făină, aceştia se dizolvă cu puţină apă, adăugindu-se
Stabilirea familiilor de albine care au' nevoie de odată..cu mierea.
administrarea hranei proteice este însă foarte sim- Participarea diferitelor sortimente de substituenti
plă. In perioada deficitară, de exemplu primăvara, în -amestecul format se stabileşte de către apicul-
se administrează tuturor familiilor de albine substi- tor, avindu-se însă grijă să se realizeze conţinutul
tuenţii respectivi. Dacă albinele îi consumă în- în proteină a pastei finale, în limita dorită.
seamnă că au nevoie de ei, dacă nu-i consumă în- Mai întîi trebuie să se afle conţinutul în proteină
seamnă că famihile în cauză dispun de suficientă -, pe care îl are amestecul de substituenţi. De exem-
păstură in cuib şi că au început folosirea ei. Acelaşi
plu, dacă folosim 500/0făină de soia, 25% drojdie
lucru se întîmplă ulterior la apariţia polenului
proaspăt, cînd normal nu se mai impune hrănirea de bere şi 25% lapte praf, vom obţine următorul
proteică prin administrare de substituenţi. conţinut de proteină în amestec :

112 113
.-
I
:"1
~ 30 g făinii. soia cu 44% proteină =21 g proteină:
'1 ~ 25 g drojdie cu 44% proteină = Il g proteină;
~ 25 g lapte praf cu 32% proteină. = 8 g proteină comandăm adăugarea la pastele proteice a polenu-
100 g substituenţi = 4 1 g proteină lui natural.
1:
în funcţie de proporţia în care polenul concură
:1
I
Ca să obtinem o pastă cu 150/0 proteină urmează -Ia formarea pastei proteice cu înlocuitori, depinde
să aflăm în ce cantitate de pastă trebuie să şe mărirea oantităţii de hrană consumaţă şi implicit
găsească cele 4~ grame din amestec. Pentru aceasta efectul obţinut ca urmare a hrănirli.
utilizăm regula de trei simple: 41 X 100 : 15 = 275. Care este proporţia recomandată ? Rămîne să ho-
Adică la cele 100 grame amestec de soia, drojdie tărască fiecare din cei ce
vor folosi amestecurile
şi lapte praf mai trebuie să adăugăm încă 175 g de respective. Pentru orientare redăm după R. Bea u-
zahăr pudră şi miere, pentru ca în total să facă rai n g dependenţa între adaosul de polen la făina
275 g pastă. In cazul că dorim să obţinem o pastă de soia şi puietul crescut în luna februarie-martie.
cu 100/0 proteină înseamnă că 41 X 100 : 10 = 410, într-un anumit timp:
adică se mai adaugă 310 g zahăr şi miere.
Hrana dată albinelor Nr, -de larve crcscute
Mai subliniem încă o dată că utilizind paste con-
centrate, acestea ar putea fi refuzate. de albine,
Miere simplă 575
avînd în vedere că nivelul proteic al hranei accep-
Miere + făină de soia 2600
tat cu uşurinţă este de 10-15%. Miere + făină soia + 12% polen 4900
Trebuie, de asemenea, să mai reţinem atenţia Miere + făină soia + 25% polen 5500
Miere + făină soia + 50 % polen 7 100
apicultorilor asupra necesităţii privind folosirea în Miere + polen 8600
hrana albinelor a unui amestec de substituenţi şi
nu a unuia singur. Experienţele lui O. W a h l pri- Concluzia. este clară: chiar la un amestec de
vind eficienţa substituenţilor în creşterea puietului 88% făină soia şi 12% polen, cantitatea de puiet
sînt edificatoare în acest sens. Astfel dacă rezubta- crescut este cu 50% mai mare decît în cazul utili-
tele obţinute prin folosirea unui amestec de soia, zării exclusive a făinii de soia şi ajunge să fie cu
drojdie şi lapte praf le considerăm ca 100%, la fo- numai 200/0 mai mică faţă de cantitatea de puiet
losirea făinii de soia puietul crescut este în procent crescut exclusiv cu polen, la un amestec de 500/0
de numai 77%, la drojdii de 67%, iar la laptele sofa şi 50% polen.
praf de 37%.
Ca atare, trebuie să se retină că orice adaos de
Pe lîngă folosirea amestecului de substituenti, polen la amestecul de substituenţi este deosebit de
pentru mărirea atractivităţii acestora, deci a consu- eficient şi că rezultatele ce se obţin sînt direct pro-
mării Ior în cantităţi mai mari de către albine re- porţionale cu procentul de participare a polenului
in pasta proteică.
114
115
portante se referă la transformarea hranei în ener-
CERINŢELE DE VITAMINE ALE ALBINELOR gie şi la folosirea materiilor din hrană pentru con-
.1
1; struirea de ţesuturi noi şi refacerea celor uzate.
:II IMPORTANŢA VITAMINELOR PENTRU ALBINE Aproape fiecare vitamină este o componentă struc-
:1 turală a unei enzime sau a unui grup de enzime.
Vitaminele sînt substanţe care, în cantităţi infime, Este lesne de dedus importanţa deosebită a vita-
I împreună cu alte elemente determină,controlează minelor pentru albine, a căror necesar mărit de
!I
şi reglează complexele procese biologice ale organis- energie şi procesul secretoriu extrem de activ pen-
mului, procese care exprimata într-un singur cu- tru hrănirea puietului şi prelucrarea nectarului im-
,Ii1 vînt înseamnă viaţă. . pun o intensă activitate enzimatică.
Termenul de vitamină a fost stabilit în 1911 de Majoritatea cercetătorrlor consideră însă că toate
către F u n k, întrucît substanta izolată de el din vitaminele dovedite ca necesare albinelor fac parte
tărîţele de. orez care avea proprietatea de a vindeca din grupa B. Această concluzie se bazează pe faptul
boala "beri-beri", avea un determinant rol vital şi că aceste vitamine, în corpul albinei pot fi compo-
conţinea în structura ei funcţia amină (vitamina nente ale enzimelor care fac posibile reacţiile bio-
denumită astăzi Bi), chimice. Intr-adevăr, vitaminele cuprinse în com-
Observaţi a că unele boli ce apăreau la om puteau plexul B, deşi au o structură chimică foar:be dife-
fi vindecate prin consumarea anumitor alimente a rită, au un rol oomun, esenţial pentru organism prin
fost făcută cu mult timp înaintea precizării noţiunii participarea la structura unor coenzime, care La rîn-
.de vitamină. Navigatorii foloseau încă diri secolul dul lor sînt părţi constitutive ale unor enzime oxi-
al 16-lea extractul sau infuzia de pin pentru pre- dative. Tocmai această caracteristică care iniţial se
venirea scorbutului în timpul călătoriilor înde- atribuia numai acestor vitamine, a constntuit crite-
lung-ate.
riul de clasificare a lor într-o singură grupă, "com-
Substanţele cu rol esenţial pentru viaţă, descope-
plexul B", care din punct de vedere al acţiunii fi-
rite ulterior au fost denumite tot vitamine, deşi
ziologice au format grupa enzimovitaminelor.
nu toate au în structura lor funcţia amină.
Din grupa vitaminelor fac parte substanţe orga- Ulterior însă s-a dovedit că rolul de a participa
nice care, din punct de vedere chimic pot fi glucide la. structura enzimelor aparţine cu mici excepţii tu-
(ca derivaţi ai zaharurilor, fenolilor, terpenelor, turor vitaminelor cunoscute, fiind o însuşire comună
polialcooli sau heterozide) lipide (ca acizi graşi' ne- a acestora.
saturaţi, alcooli nesaturati derivaţi din steroli) sau Ca atare, majoritatea vitaminelor pot fi incadrate
compuşi azotaţi. . în grupa enzimovitaminelor şi implicit ca fiind de
Deşi foame ·diferite ca structură şi caracteristici, strictă necesitate albinelor.
vitaminele au o acţiune asemănătoare în organism, Nevoile albinelor pentru vitamine nu au fost stu-
asigurînd după cum s-a arătat, numeroasele procese diate pe larg, cercetările în acest sens fiind puţine.
vitale, dintre care, legat de hrănire, cele mai im-
117
116
Sîntem convinşi că în viitor creşterea cu succes
~ a albinelor se va baza pe cercetări concrete de nu- culoare normală, nu trăiesc mai mult de 2-3 zile.
~ triţie,iar în cadrul acestora pe observaţii şi mai
Q Cînd în hrana doicilor se introduc vitamine şi ooles-
I\ precise privind vitaminele. terol, puietul se dezvoltă normal (H a y d a k, 1965).
I Acest domeniu, foarte puţin explorat, oferă api- Ca atare, albinele edozionate, chiar dacă nu au
'~ culterilor şi cercetătorilor apicultori posibilitate a nevoie de vitamine pentru dezvoltarea proprie, aces-
j efectuării unor observaţii inedite. Unele manifestări tea sînt necesare pentru activitatea organismului lor.
~
,~ din viaţa albinelor, ce par la un moment dat inex- Cercetările lui Ser i an - B ac k au elucidat pro-
1 plicabile, legate de dezvoltarea înceată sau anormală blema cerinţelor de vitamine a albinelor. după eclo-
1\ a puietului, unele îmbolnăviri sau slăbirea puterii zionare. Aceste' cerinţe sînt mari, corelat cu desă-
familiei, diareele, paraliziile albinelor adulte, valo-
I rificarea culesurilor etc. ar putea fi poate explicate
vîrşirea dezvoltării albinei după eclozionare, cu spe-
cificul că acoperirea acestui necesar se face pe
prin cercetarea cerinţelor în vitamine ale albinelor.
1 ~
Cerinţele în vitamine bineînţeles nu vor putea fi
elucidate decît în complexul de hrănire a albinelor,
seama rezervelor de vitamine din propriul organism.
Albina lucrătoare duce cu ea din faza larvară o
provizie de vitamine atît de mare încît permite
I respectiv în echilibru cu cerinţele privind protei- dezvoltarea tuturor t11andelor secretorii cît şi a
,
II
nele, glucidele, lipidele şi sărurile minerale asupra
cărora sau împreună cu care acţionează în procesele
metabolice.
corpului gras" chiar dacă sînt hrănite exclusiv cu
proteine, putînd ajunge la o vîrstă normală. Pro-
vizia este suficientă chiar pentru a creşte puiet
1 De asemenea, aprecierea cerinţelor de vitamine într-o oarecare cantitate. Prin aceasta se consumă
;1
II ale albinelor, fără corelarea tuturor influenţelor atît însă provizia de vitamine din organism, iar capaei..
'111
asupra albinelor eclozionate, cît şi a puietului, poate tatea de a creşte puiet dispare după scurt timp şi
III duce la concluzii eronate. Experienţele dovedesc cu reapare din nou numai dacă în hrana acestor al-
'11
'1 prisosinţă acest lucru. Albinele eclozionate şi ţi-
~ nute în etuve, îşi dezvobtă corpul, glandele farin- bine se adaugă vitamine.
I Urmare celor arătate trebuie reţinut că cerinţele
giene şi au o durată de viaţă, ca şi cum ar fi fost'
hrănite cu polen, deşi hrănirea a fost făcută cu de vitamine se manifestă din prima zi după eclo-
proteine lipsite de vitamine. In plus, hrănirea su- zionare pînă în ultima zi de viaţă a albinei.
plimentară a acestor albine cu vitamine nu a con- Aportul de vitamine condiţionează din punct de
dus la modificarea rezultatelor. S-ar părea deci că vedere al intereselor productive, următoarele:
albina formată nu ar avea pentru propriile nevoi _ asigurarea proceselor ce se petrec în organis-
cerinţe de vitamine (O. Wa h 1, 1968). mul albinei pentru menţinerea vieţii ;
Lucrurile nu stau însă întocmai aşa. Puietul hră- _ desăvîrşirea creşterii şi dezvoltării din punct
nit de albinele menţinute fără vitamine, deşi au în de vedere fiziologic (formarea glandelor secretoare)
celulele lor hrană din abundenţă de consistenţă şi a albinei eclozionate (chiar dacă aceasta se face pe
seama rezervelor de vitamină din perioada larvară) ;
118
li9
:(!?f-

- micrograrnul şi gama reprezintă Ci mia parte


aprovizionarea larvelor prin hrana albinelor dintr-un miligram, respectiv a milioana parte din-
doici cu o' cantitate atît de mare de vitamine încît tr-un gram;
să le asigure dezvoltarea larvară cît şi proviziile - D.I. reprezintă 0,3 micrograme în cazul vita-
necesare desăvîrşirii dezvoltării după eclozionare : minei A şi 0,025 micrograme în cazul vitaminei D.
-;- asigurarea activităţii secretoare a albinelor; Vitamine A (axeroftol, vitamina antixeroftalmică).
dintre care de mare importanţă este secreţia enzi- Această vitamină poate exista sub forma a 16 izo-
melor necesare prelucrării nectarului, care condi- meri.
ţionează după cum s-a arătat, însăşi gradul de va- Vitamina A se găseşte numai în produsele ani....
lorificare a culesurilor. male.
Organismul albinelor, neputînd sintetiza vitamina
ROLUL VITAMINELOR IN ORGANISMUL A, transformă provitaminele corespunzătoare din
ALBINELOR· hrană 'şi anume: carotenul şi criptoxantina (provi-
tamine de origine vegetală).
Inainte de el. prezenta rolul pe care îl au vitami- Funcţiile vitamine! A în organismul albinelor, ca
nele în organismul albinei considerăm că este util de altfel la toate celelalte animale, sînt legate de
să facem anumite precizări. In lucrările referitoare cele mai importante procese vitale: creşterea' (for-
la 'hrănirea albinelor din literatura apicolă de largă marea celulelor noi), reproductia, protejarea împo-
circulaţie, una si aceeaşi vitamină apare sub diverse triva îmbolnăvirilor prin menţinerea integrîtăţii ce-
lulelor epiteliale,
denumiri, sub denumirea izomerilor sau a provita-
Vitâmina Al a fost izolată din partea cefalică a al-
minelor respective. binei (H.o 1a L., 197.0), fapt care subliniază certitu-
Determinat de acest lucru, în rîndurile ce ur- dinea că albinele necesită pentru creştere normală
mează se vor enumera toate aceste denumiri, în vitamina sau provitamina A.
vederea orientării apicultorilormai puţin iniţiaţLîn : Trebuie îndreptată atenţia şi spre alte roluri' esen~
acest domeniu. tiale ale vitaminei A; oa de exemplu asizurareanu-
. In .acelasi scop prezentăm .diferitele unităţi de triţieisistemuluinervos central şi' al Iibrelor ner-
măsură Iolosite în exprimarea cantitativă a. vitami- voase.
nelor. Pentru însuşirile sale deosebite; vitarnina A este
Unităţile de măsură folosita uzual pentru vita- considerată cea mai importantă dintre vitaminele
mine sînt: miligramul (mg), microgramul (meg) , descoperite pinăîn prezent. "
gama (y) şi Unitatea internaţională (U. 1., pentru vi- Vitamina D (calciferol,vitamina antirahîtică), Se
taminele A şi D); cunosc 5 vitamine D cu structură chimică si actiune
:- miligramul reprezintă a mia parte dintr-un fiziologică' analogă. Ca provitamine D sînt con~ide-
gram; raţi sterolii (lipide complexer.. din tre. care: mai: impon-

120 121

,__ I '"'e,, __.. il,


ganism. Ei participă la structura fosfolipidelor. la
tanti sînt ergosterolul şi o formă a colesterolului din transportul şi utilizarea lipidelor.
care iau naştere vitamin.ele D2, respectiv Dj. In natură se găsesc în cantităţi mari ; în uleiul de
Vitamina D la animale reglează metabolismul floarea-soarelui, 53-64% sînt acizi graşi esenţiali.
calciului şi fosforului, prevenind obţinerea unor pro....
duşi debili, predispuşi rahitismului. COMPLEXUL VITAMINELOR B
Acţiunea fiziologică a vitaminei D la albine nu Caracteristica de a participa la structura enzi-
este studiată. Mulţi autori însă au studiat influenţa melor, inâţial se atribuia numai acestor vitamine,
sterolilor (dintre care 5 steroli pot funcţiona ca pro- fapt ce a constituit criteriul clasificării lor într-o
vitamină D). grupă comună: "complexul B". Deşi ulterior s-.a
Astfel s-a precizat că albinele nu pot trăi fără dovedită că acest rol aparţine ou mici excepţii tutu-
steroli, aceştia fiind indispensabili la structura celu- ror vitaminelor cunoscute, clasificarea iniţială se
lară a organismului lor (C 1a r k şi B loc h, 1963), menţine şi astăzi. .
însă probabil că au şi alte funcţii (W e a v e r N., Vita-mina Br (tiamina, aneurina, vitamina antineu-
1964). ritică), Tiamina la albine joacă un rol determinant
Larvele crescute de albinele doici hrănite cu ca- în metabolismul glucidic (transformarea şi asimila-
zeină fără vitamine, deşi aparent normale, nu trăiesc rea zeharurilor), aJl apei şi în resosbţia igrăsimilor,
mai mult de 2-3 zile. Aportul de vitamine B şi Co- Este componenta unui număr mare de enzime, care
lesterol în hrana albinelor doici înlătură acest fe- catalizează carboxilarea şi decarboxilarea.
nomen (H a y d a k, 1965). , Lipsa tiaminei produce dereglări ale sistemului
Vitam1na E (tocoferol, vita mina antisterHHăţii); Vi- nervos care se manifestă mai frecvent sub forme
tamina E asigură formarea fermentilor respiratori spasmice şi uneori paralâtice,
celulari, Influenţează în special ţesuturile unde are . Aceste dereglări sînt consecinţa toxicitătii acidu-
loc proliferarea celulară: organele de reproducţie, luipiruvie, care ia naştere în transformările meta-
precum şi organismele în formare şi creştere. Tot bolice ale glucozei. Prin actiunea tiaminei se asi-
vitaminei E i se atribuie rolul în sinteza argininei gură transformarea acestuia în, acid acetic. Lipsa
(aminoaeid cu acţiune în metabolismul proteinelor) tiaminei duce la creşterea cantităţii de acid piru-
-:'.
precum şi o acţiune importantă asupra aparatului vie în sistemul nervos şi hemolimfă, cu consecinţele
neuro-muscular, lipsa ei producînd degenerarea anu- arătate.
mitor muşchi şi leziuni la nivelul sistemului ner- In polen, tiamina apare sub forma sa activă legată
vos. de acidul Iosforic în cantitate de 3-11 mg/kg. In
Vitamina F (acizii graşi esenţiali), Acizii graşi larve şi albine conţinutul este .de 4-6 micrograme
nesâturaţi de origine vegetală : linoleic şi linolenic, pe gram, respectiv 4-6 mg/kg.
precum şi acidul gras de origine animală - arahi- Avînd în vedere că hrana energetică a albinelor
donic (care se formează în organismul animal din adulte, aproape în totalitate este asigurată de glu-
acidul Ilnoleic) sînt conslderaţiiesenţiali pentru or-
123
12~
cide, este lesne de înţeles importanţa asigurării
nivelului necesar de vitamina Bl: impulsului nervos, precum şi într-o serie de reacţii
Vitamina B2 (riboflavina). Rolul fundamental al metabolice esentiale.
vitaminei B2 (sub forma de ester Iosfocic combinat Vitamina B4 participă, de asemenea, la sinteza me-
cu o proteină) este de a participa la sistemele en- tioninei (aminoacid esenţial).
11
zimatice (flavinenzimele) de reglare a oxidării celu- , Vitamina B5 (vltamina PP, acidul nicotinic, nia-

I lare, sisteme oare intervin în special în metabolis- cina, niacinamida, nicotinami'da). Vitamina B5 este
mul glucidic. Activitatea riboflavinei este de. a parte componentă a' două coenzirne care la rîndul
transporta hidrogenul la procesele de oxidare-re- lor constituie părţile componente funcţionale la mai
~I
ducţie. Vitamina B2 intervine şi în absorbţia gluci- multe dehidrogenaze participînd la procesele de oxi-
I delor în intestin, în metabolismul lipidelor şi al doreducere celulară ca transportor reversibil de hi-
aminoacizilor. 1 se atribuie şi rol de substanţă de drogen. La multe specii de insecte acidul nicotinic
creştere. se formează din triptofan.
După L. Hol a, in polen apare ca o partecom- . In polen a fost găsit în cantităţi de cea 100 mg/kg
ponentă a flavoproteinelor şi se găseşte în cantitate iar în larve şi albine în cantităţi de 20-100 mcgJg
de 15-35 mg/kg. In corpul albinei a fost .găsită sau 20-100 mg/kg masă albină. .
în cantitate de 4-6 mcg/g, respectiv 4~6 mg/kg Cantităţilemari găsite în organismul albinelor,
(masă albine). comparativ cu alte vitamine, este un indiciu clar
Vita-mina B3 (acid pantotenic,p,antoten). Acidul privind rutilitatea vitamineiiBs pentru viaţaalbinei.
pantotenic este o parte componentă a moleculei co- Vi:t'amIDaB6 (piridoxina. plridoxamina, adermina).
enzimef A, oare intervine în procesele metabolice Piridoxinaare 1'01 esenţial în metabolismul protei-
intermediare (transferul grupării acetil la glucide, nelor, participînd sub formă de coenzimă în utili-
lipide şi chiar protide). Asigură, de asemenea, meta- zarea aminoacizilor. In afară de rolul dec'Oenzimă
bolismul normal al epiteliilor şi măreşte rezistenţa vitamina B6 posedă şi o activitate legată de in-
lor la infecţii. corporarea ·fierului în' moleculă, contribuind în ace-
Acidul pantotenic este necesar în nutriţia albi- laşi timp la buna funcţionare a sistemului nervos şi
nelor de toate vîrstele, avînd totodată un rol spe- muscular.
cific pentru' nutriţia mătcilor, după L. Hol a gă'": Carenta organismelor în vitamină B6 se manifestă
sindu-se în cantităţi mari în lăptişorul de matcă. Are prin tulburări~n creştere, tulburări neuro-muscu-
şi o influenţă asupra dezvoltării glandelor Iaringiene. Iare, tremurături şi convulsii.
In polen a fost găsit în cantitate de cea 20 mg/kg. , Datorită rolului său este absolut necesară pentru
Vitamina B/, (colina, vltamina paraliziei), Colina albine (H a y d a k, 1967). De asemenea, s-a consta-
intervine în transportul lipidelor din. organism, în,
tat că piridoxina determină mărirea ovarelor la al-
metabolismul sistemului nervos datorită participării
ei în. structura acetil-colinei (mediatorul chimic al bine cu influenţele respective asupra activltătli de
ouat(H o 1a r., 1970).
124 " J.
125

·..~_.- -- -----~_-_._~.-
..
1000/0 fără recidive, faţă de tratamentul numai cu
Vitamlne B7 (biotina, vitamina H). Are rol în de- antibiotic, cînd vindeoarea a fost între 85-900/0 cu
zaminarea aminoacizilor, în biosinteza acid ului as- multe cazuri de recidive (5-100f0).
paragic şi a acidului oleic. Acidul folie. Acidul folie participă împreună cu
Insuficienţa biotinei are drept urmare încetinirea vitamina B12 la sinteza unor aminoacizi.
creşterii larvelor, deoarece este îngreunată folosirea De asemenea, este un factor indispensabil pentru
azotului din proteine, ajungîndu-se la excretia mă- formarea pterinelor, dintre care bîopterina se pare
rită de acid urie şi depunerea mărită de grăsimi a fi o substanţă foarte caracteristică lăptişorului de
(L. Hol a). matcă (L. Hol a).
Vltamina Ba (Inozltol, mezoinozitol), Este o compo- Vitamina C (acidul ascorbic), pînă în prezent nu
nentă a fosfolipidelor. Experimental s-a dovedit că s-a putut dovedi ca fiind necesară pentru activitatea
are rol în metabolismul grăsimilor, în special al vitală a albinelor. Concluzia respectivă se bazează
coles terolului. pe faptul că folosind vitaminele complexului B în
S-a stabilit (N ati o n, Rob ins o n, 1968) că asociere cu vitamina C s-au obţinut ac~eleaşirezul-
inozitolul este indispensabil pentru albine. El are o tate ca şi în cazul folosirii numai a vitaminelor din
influenţă asupra creşterii albinelor, influenţînd în complexul B.
acelaşi timp dezvoltarea glandelor faringiene (L. Pe de altă parte, deşi polenul conţine din abun-
Hol a, 1970). denţă vitamina C, aceasta nu apare de regulă în
Vitamin'a Bt2 (cobalamina, factorul' proteic). Vita- Iăptişor sau atunci cînd apare este în cantităţi in-
mina B12 joacă un rol important în metabolismul fime (W a h l, 1968). De asemenea, lipsa generală
substanţelor azotate, respectiv al aminoacizilor , ceea a vitaminei C din miere, în condiţiile cînd aceasta
ce face ca să contribuie la principalul proces bio- este foarte răspîndită în natură, trebuie explicată
logic - creşterea, Intervine totodată în sinteza unor prin distrugerea ei de către glandele hipofaringiene
aminoacizi esenţiali' (metionina, glicina, serina, co- (K ing 1 s ey .L a w, 1967), fapt ce poate fi consi-
lina), în sinteza acizilor nucleici etc., împreună cu derat, de asemenea, ca un indiciu că nu este nece-
acidul folie. sară pentru organismulalbinei.
Vitamina B12 trebuie considerată deci ca factorul Virtamina K (mertadion), Hr (acidul paraaminoben-
determinant privind utilizarea proteinelor în orga- zoic) şi P (rutina vitamina C2) par a nu interesa
nism. viaţa albinelor, deşi unele din ele (rutina) se gă-
'1:
In afară de aceasta, vitamina B12 are rol în menţi- seşte din abundenţă în polen.
nerea integrităţii sistemului nervos central şi peri-
ferie. SURSELE DE VITAMINE PENTRU ALBINE
După K. K a n c e v (1970) vitamina B12 poate fi
folosită cu S!UCC€s şi în tratamentul Iocei europene Problema echilibrării hranei albinelor din punct
asociată medicamentului de bază: la tratamentul cu de vedere al conţinutului în vitamine nu se pune
antibiotic + vitarnina Bi2 vindecarea a fost de
127
126
încă în nutriţia albinelor .. Necesarul este acoperit săracă în vitamine, comparativ cu polenul şi sub-
în măsură mai mare sau mai mică în funcţie de pre- stituenţii acestuia.
zenţa vitaminelor în hrana naturală pe care o con- Aceasta ne duce la concluzia că nu sursele de vi-
sumă albinele, respectiv mierea, polenulşl substitu- tamine din hrana energetică sînt acelea care aco-
enţii acestuia. peră necesarul de vitamine al albinelor adulte.
Redăm lin tabelul 20 conţinutul în vitaminele com- Creşterea puietului nu se poate realiza decît
r

plexului B al produselor naturala ce constituie hrana printr-un consum mare de polen. Ori polenul, pe
albinelor precum şi a cîtorva substituenţi de po- lîngă faptul că constituie singura sursă de proteină
len. în procesul natural de hrănire a albinelor, este bo-
Rezultă că mierea, care constituie sursa princi- gat şi în vitamine. Probabil că din această sursă
pală de energie pentru organismul albinelor, este albinele adulte completează periodic rezetvade
vitamine din: organismul lor. Asigurînd astfel nece-
TABELUL 20
sarul de vitamine pentru funcţiile vitale nu mai este
Conţinutul în vitamine al hranei albinelor necesar aportul de vitamine prin hrana 1 pur ener-
(după F. B. Mor T i s s o n citat Băi a, Hol a, Cai 11 a s
'getică.
şi Mladenov) Trebuie subliniată, de asemenea, bogăţia substi-
tuenţilor de polen în vitamine, unii din ei (drojdia
Vitamina - mgj Kg produs
de bere) întrecînd cu mult sub acest aspect po-
B, I l B, I B, I B·I B,I . I
Specificaţie lenul.
B, B. Bu
Acid
folie
Apicultor-nl trebuie să reţină că sursa pentru asi-
- I
gurarea vitaminelor, o constituie hrănirea albinelor
Polen 9,2 18,5 50,0 200,0 5,0 5,0 cu polen sau substituenţi ai acestuia.
Miere 0,1 1,5 2,0 1,0 5,0
Şrot soia 6,6 3,3 14,5 2827,0 26,8 9,5 0,6
Lapte vacă
proaspăt 0,4 1,8 2,9 1,8 0,7 4,4 ALTE SUBSTANŢE IN HRANA ALBINELOR
Lapte praf
".
integral 3,7 19,6 22,7 8,4 4,6
Lapte praf
LIPIDELE
degresat' 3,5 20,0 33,7 1423,4 11,4 4,0 0,3 55,0 0;6
Făină de 1, ; Lipidele cuprind pe lîngă grăsimile propriu-zise
carne 1.1 4,4 3,7 1998,8 47,7 125,4 şi alte substanţe cu caracter de grăsimi (solubile
Drojdie de
bere uscată 91,7 35,0 110,0 3885,2 447,5 43,3 1,0 6;7 9,7
în solvenţi organiot, insolubile în apă) ca ceride, ste-
Drojdie toru- ride (steroli) fosfolipide (fosfatide) şi cerebrozide.
la uscată 6,2 44,4 82,9 500,3 Pentru hrana albinelor s-au dovedit a fi necesare
grăsimile, sterolii şi fosfolipidele.

128 129
".
_ __. J'.-----------
·il
ii
II'
li!1
Conţinutul În lipide al polenului a fost indicat
anterior. De asemenea, despre importanţa grăsimilor celulară a organismului lor. De asemenea, unii ste-
s-a tratat la partea privind hrana energetică. Este roli au funcţia de provitamină D, aspect despre
,I,'1 care s-a vorbit.
IIII! necesar pentru a întregi importanţa grăsimilor în
li I hrana albinelor, să mai. arătăm că acizii graşi oleie, Fracţiuni sterolice au fost izolate din polen de
hnolenic, linoleic, palmitic, stearic şi arahidonic care An de r s o n (1922), Mar i e l l a (1952), Rid i
II'II
. I
reprezintă în cea mai mare parte lipidele din polen, (1960). "'"
sînt esenţiali pentru organismul albinelor. Aceşti A fost identificat în organismul albinelor 24 me-
acizi graşi sînt soindati şi apoi resintetizaţi, în orga- tilencolesterolul (B ar b i er, 1959), ca acelaşi ste-
nismul albinelor devenind sau parte componentă rol să fie izolat mai tirziu din polen (H ii gel,
a celulelor, sau o parte din grăsimile ce se depun Barbier, .Hederer, 1960).
ca rezervă şi reprezintă sursa de energie necesară Sterolii, după provenienţă, pot fi de origine ani-
la toate procesele biochimice şi fiziologice. Grăsi- mală (colesterolul) sau de origine vegetală (fitoste-
mile din rezerva organismului au un rol esenţial în rolul). In organismul albinelor existînd colesterolul
termogeneză, fiind mobilizate la ternperaturi scăzute şi ştiind că insectele fitofage nu pot efectua bio-
de către organismul albinelor din ghem, în special sinteza sterolilor (C 1ar k, B loc, 1963) trebuie
a celor din straturile exterioare ale acestuia. Pentru admis că colesterolul este obţinut prin degradarea
actiunea de termogeneză trebuîe să arătăm că albi- fitosterolilor, fenomen care de altfel este general
nele folosesc grăsimile din depozitul de rezervă a pentru celelalte insecte fitofage (L evi n s o n, 1960).
organismului chiar dacă dispun de rezerve sufi- In sfîrşit, tot atît de indispensabila şi foarte ac-
ciente de miere. Este interesant de ştiut întrucît tive în organismul albinelor sînt fosfolipidele, prin-
conturează şi alte roluri ale grăsimilor la nivelul tre care mai cunoscută este lecitina. Fosfolipidele
celulelor (deşi nu se referă la albine), că după da- sînt prezente în toate celulele organismului albi-
tele din literatura de specialitate, grăsimile pot nelor.
menţine viaţa animalului care hibernează 11' săptă- .
mîni, pe cînd glucidele numai 12 ore (G h. B ă-I a, SARURILE MINERALE
1965). .
Acizi! graşi, sînt necesari organismului albinelor Elementele minerale îndeplinesc în organism func-
şi pentru că ei se găsesc în ceară, care reprezintă ţii multiple. Ele sînt constituenţi ai proteinelor şi
un produs de secreţie elaborat pe seama substantelor Iipidelor oare formează însăşi organismul albinelor.
din hrană. De asemenea, în lăptişorul de matcă au De asemenea, intră în compoziţia sau condiţionează
fost izolaţi. cîţiva acizi graşi specifici (L. Hol a, activitatea enzimelor care îndeplineso ftmcţii im-
1970). portante în viaţa organismului cît şi în prelucrarea
Sterolii reprezintă de asemenea lipide fără de care hranei .. Aceeaşi importanţă o au microelementele şi
albinele nu pot trăi pentru că participă la structura În legătură cu formarea şi activitatea vitaminelor
şi hormonilor. Acţiunea lor se imprimă şi asupra
130'
131

-_. -----. AI I 'd


I
; li
din totalul de 30 pe care le conţine mierea de
III'I proceselor de digestie şi absorbţie a substantelor nu- flori. Dintre cele care lipsesc de o importanţă deo-
tritive, pentru albine în mod deosebit fiind impor- sebită este cobaltul, care intră în compoziţia vita-
:i II tant fosforul care intervine în metabolismul gluci- minei B12, al cărui rol deosebit pentru organismul
delor. Tot legat de metabolism trebuie amintit ro- albinelor a fost descris la capitolul corespunzător.
II li lul sărurilor minerale în transportul oxigenului, în De asemenea, deşi prezent în siropul ..,d,ezahăr pre-
reglarea regimului de apă din organism, în neutra- lucrat, fosforul reprezintă doar a zecea parte faţă de
lizarea produselor dăunătoare rezultate în procesele
III oxidative din organism.
cantitatea ce se găseşte în miere. Acest aspect re-
duce inoorporarea in organism a energiei eliberate
Acestea reprezintă numai cîteva din rolurile pe în urma proceselor metabolice ca energie chimic po-
care le' au sărurile minerale în actiunea lor plas- tenţială a unor compuşi cu fosfor;
tică, funcţională şi fizica-chimică în organismul al-
binelor.
DIFERITE ALTE SUBS'fANŢE IN HRANA ALBINELOR
Substanţele minerale sînt asigurate în hrana albi-
nelor de polen şi neclar. Prezenţa elementelor mi- ( Printre alte substanţe care în mod natural se, gă-
nerale în aceste surse acoperă necesarul albinelor. sesc în hrana albinelor (polen) amintim; acizii nu-
Mierea de albine conţine în medie 0,17% elemente cleici, care iau parte la sinteza proteinelor, la albine
minerale cu limite de variaţie între 0,02-0,85% acţionînd ca factori de creştere ; de asemenea, en-
(H. Bac u 1ins ehi). zimele (amilaza, catalaza, preteaza, invertaza, lipaza,
Diversitatea elementelor minerale din nectar şi fosfataza) 011 acţiune specifică în digestie şi proce-
în parte din polen se reflectă prin prezenţa acestora sele biochimiee ; acizii organici (acidul tartric, citric,
în miere. Astfel în miere se găsesc în cantităţi mai malic, malonic, succinic, aconitic, giberelic, adipic,
mari aluminiu, bor, fier, potasiu.. calciu, magneziu. fumaric etc.), oare reprezintă metaboliti importanţi.
sodiu, siliciu, fosfor, apoi bariu, litiu, mangan, stron- Acidul giberelic pare să asigure o creştere mai bună
ţiu, zinc şi în cantităţr mai reduse vanadiu, .staniu, CI puietului (N ati o n, R O> b ins o n, 1966).
cobalt, cupru, molibden, nichel, plumb, argint, ti- , In afara substantelor enumerare mai sus, s-au fă-
tan, galiu, crom, zirconiu. Cercetătorii bulgari an cut unele încercări de folosire a antibioticelor ca
mai identificat în' unele sarturi de miere de munte substanţe biostimulatoare In creşterea albinelor. Re-
şi cîmp prezenţa berrliului, bismutului, aurului ~i zultatele obţinute nu indreptătesc recomandările pe
germaniului (S. MIa d eno v). care le fac unii autori privind folosirea antibioti-
Simpla enumerare a elementelor minerale pre- celor ca stimulenţi în dezvoltarea şi mărirea pro-
zente în hrana albinelor consider a fi revelatoare ducţiilor la, albine.
asupra rolului lor pentru organismul albinelor, asu- Rezumăm în continuare sinteza făcută de F i-
pra resurselor de asigurare. j ani şi K uns t (1961) asupra principalelor lu-
Trebuie să menţionăm că în siropul de zahăr pre- crări efectuate în acest domeniu.
luorat şi depus în faguri, lipsesc 17 microelemente
133
132

_______ J II fi
Privind influenţa antibioticelor asupra creşterii
puietului A k ram o vie i şi K u 1i k o v ..susţin Pe de altă parte, trebuie arătat că administrarea
eă iadaosul de biornicină (200 000 D.I. la 1 sirop) lor în doze mici poate duce la apariţia unor forme
sporeşte cu 30010 oantita:tea de puiet, iar după K 0- de agenţi patogeni rezistenţi la antibiotice, făcînd
p a n o vie i sporul este de 11,70/0 la o doză de ineficientă utilizarea acestor preţioase medicamente
3 X 150 000 D.I. Efecte mult mai concludente sînt în cazul declansării unor maladii. Antibioticele su-
comunicate de V o v k, M o f f e t, W ils o n, Par- primă, de asemenea, flora microbiană, din intestinul
ker prin folosirea biomicinei, erdtromicinei, penici- albinelor, provocind tulburări digestive.
linei şi tetraciclinei şi anume un spor de puiet de Şi în sfîrşit, cel mai important aspect care ple-
cea 500/0. dează împotriva utilizării antibioticelor în hrana al-
Privind aureomicina şi teramicina, T h y r i nu con- binelor ca biostimulatori este faptul că toate anti-
stată nici un efect iar M o f f e t şi W ils o n obţin bioticele administrate în hrana albinelor trec în mie-
mai puţin puiet folosind teramicina în doze terapeu- rea destinată consumului uman. Acest aspect are o
tice. deosebită importanţă pentru însăşi sănătatea omu-
Privind influenţa antibioticelor asupra albinelor (lui, fapt pentru care utilizarea antibioticelor la al-
adulte, după K o p an Q vie i, biomicina, penicilina bine trebuie făcută numai cu scop terapeutic şi în
şi tetracielina prelungesc viaţa albinelor iar terami- cazuri bine justificate.
cina o scurtează. Rezultatele obţinute de Tab ar l y Făcînd o trecere în revistă a tuturor aspectelor
şi M o n t e ira indică că eritromieina în doze tera- tratate, rezultă că nutriţia albinelor este un proces
peutice prelungeşte viaţa albinelor iar streptornicina, fiziologic foarte complex, după cum tot atît de com-
tetraciclina şi teramicina o scurtează. Privind eri- plex este conţinutul în principii nutritivi ai hranei
tromicina, H i t s c h o o c h relatează că doza tera- consumate.
peutică (200 mg/4,5 1 sirop) scurtează viaţa albine- o Astfel, prin polen sînt ingerate de organismul al-
lor. Penicilina şi biomicina, după K u k s e n k o, în binelor următoarele substanţe: proteinele, cu gama
doze de sub 0,0012% şi folosite pe o perioadă 'scurtă largă de aminoacizi; lipidele, care conţin grăsimi
sînt stimulente, în doze mai mari devin toxice pen- ~ propriu-zise, steroli, ceride şi fosfolipide; zaharuri
tru albina adultă. «complexe şi simple; săruri minerale reprezentate
Faţă de cele arătate mai sus, rezultă că efectul de prin macro- şi microelemente ; vitamine şi provita-
stimulare al unor antibiotice asupra creşterii puie- mine; fitohormoni ; amidon; uleiuri eterice ; enzirne
tului pare a fi atrăgător, dar corelat cu efectul asu- cliverse; acizi nucleici; pigmenţi ca flavonele şi ca-
pra albinelor adulte devine neooncludent. Faţă de rotenoizii şi acizi organici.
faptul că intensificarea creşterii puletului se poate De asemenea, prin nectar şi miere se asigură glu-
realiza mai eficient prin alte mijloace, considerăm cidele formate din 2 zaharuri simple (monozaharide),
că nu este oportună utilizarea în creşterea albinelor
11 dizaharide şi peste 12 polizaharide; vitamine şi
a antibioticelor ca substanţe biostimulatoare.
provitamine ; săruri minerale şi uleiuri eterice.
134
135
Pe lîngă cornplexitatea hrănirii, din cele arătate feţe imense de plante cultivata cu o deos\.!lJlt,t\lin
se desprinde aspectul important pentru practica api- portanţă meliferă, a căror înflorire însă, acop('l'~ t.
'Iii colă că prin asigurarea polenului şi nectarului se
ii perioadă limitată de timp situată în general pe par-
acoperă necesarul pentru toţi principii nutritivi enu- cursul a 3-4 luni.
)1 1l
'Lil,II
meraţi. Trebuie reţinut faptul că înlocuitori! de po-
len conţin în general aceleaşi substanţe nutritive C11
acţiune cunoscută, ca şi polenul.
Creşterea albinelor nu a reuşit se pare ca să se
adapteze în totalitate condiţiilor nou create. Intreţi-
ij'i
nerea familiilor de albine continuă 'să se mai facă
1[' Încă pe baza vechilor tehnologii de creştere exten-
ilil INTEGRAREA HRAN1RII ALBINELOR sivă, după obişnuinta că primăvara (odată cu apari-
1,1
1 IN TEHNOLOGIA DE CREŞTERE il tia masivă a florilor plantelor erbacee, a arborilor
il: ',>
~i arbuştilor timpurii) este perioada de dezvoltare a
'1' familiilor, care menţinîndu-şi un nivel mediu sau
1 ,1 Hrănirea albinelor ca metodă tehnică în sporirea
chiar mediocru de dezvoltare vor putea aduna în tot
producţiei de miere are ca scop obţinerea unui
restul anului suficientă miere pntru hrana lor şi
maxim de efect privind dezvoltarea familiei, utili- nevoile apicultorului.
zînd o cantitate minimă de hrană. Eficienţa hrăni- Redăm mai jos localizarea în timp a culesurilor
rilor este determinată de timpul, modul şi scopul în care pot fi asigurate considerînd numai plantele cu
care se intervine. Hrănirile stimulente 'care nu asi-
o pondere economico-apicolă foarte mare sau mare
gură obţinerea populaţiei necesare pentru valorifi-
(producţia de nectar abundentă, suprafeţe mari, con-
carea integrală a resurselor naturale începînd cu pri-
stanta anuală sau periodică a culesurilor) luînd ca
mele culesuri sînt neeconornicoase, dublînd ulterior perioadă de delimitare culesul principal de la sal-
cheltuielile prin administrarea de hrană pentru în- cîm:
treţinerea familiilor de albine respective. Hrănirea
raţională a albinelor nu se poate face decît cunos-
sfîrşit - paltin (de cîmp,
cînd bine situaţia existentă în ţara noastră privind martie - pomi fructiferi roşu de munte)

11 .:
eşalonarea resurselor de nectar. ' - sălcii (căprească, - rapiţa (cultivată
Lunile
albă, zălogul) sau spontană)
- arţarul - flora erbacee
LOCALIZAREAIN TIMP A CULESURILOR - jugastrul spontană
PE PARCURSUL UNUI AN
Salcîm~d alb
Modificarea bazei meLifere ca urmare a intensifi-
cării agriculturii a restrîns ponderea plantelor spon- iunie - coreandrul - floarea soarelui
tane ca resurse de nectar care asigurau continuitatea
culesurilor pe parcursul întregului an, pînă în peri-
oada de toamnă tîrzie. Au apărut în schimb supra-
Lunii, 1 iulie
început
august
- zmeurul

- sparceta
- zburătoare

- sulfina
- teiul

136 137
'.t'.•

.::f
11
I 11"11 i
I illiii familiile traversează restul anului, inclusiv peri-
ill Rezultă că practic culesurile principale existente oada de iernare şi care trebuie considerat ca nivel
11 în cursul unui an se Iocalizează într-un interval de de reproducţie al familiilor respective.
4 luni, respectiv aprilie, mai, iunie şi iulie. in această in practică, albinele de producţie reprezintă acele
perioadă înfloresc majoritatea plantelor melifere de generaţii care se cresc înaintea şi numai înaintea cu-
la care se pot obţine producţii de miere marfă în lesului, în cantităţi deosebit de mari".pe baza activi-
I!I!I ţara noastră. . zării producţiei de puiet prin hrănirea intensă a fa-
Pentru a putea justifica menţinerea familiilor de miliilor de albine. Albinele de producţie au un sin-
albine pe parcursul restului de 8 luni ale anului, în gur scop şi anume de a aduna cît mai multă miere.
II1I11 cele patru luni indicate ca avînd surse mai abun- După obţinerea producţiei, menţinerea pe mai
dente de nectar trebuie să se obţină cele mai mari departe a acestei populaţii de albine în familia pen-
I cantităţi de miere posibile. Pentru realizarea unor tru care au adunat mierea nu mai este oportună,
astfel de productii însă se impune: Întrucît nu permite reţinerea integrală ca produc-
a) Obţinerea unor cantităţi mari de miere marfă ţie marfă a mierii adunate de ele. Pentru aceasta,
inclusiv de la culesurăle dinaintea salcîmului, con- imediat după terminarea culesului familiile de albine
siderat greşit de obicei, ca fiind primul cules prin- se readuc din nou la o putere corespunzătoare ni-
cipal. O bună parte din culesurile potenţial existente velului de reproducţie, dezvoltare cu care se va con-
în cele patru luni sînt înaintea salcîmului. De ase- tinua în mod economicos activitatea în restul peri-
menea, în aceste luni trebuie acoperite toate even- oadelor din an.
tualele perioade fără înflorire, prin valoriflcarea a Trebuie menţionat că producerea populaţiei albi-
II două sau chiar trei culesuri de la aceeaşi plantă fo- nelor de producţie este eficientă atunci cînd se rea-
losind eşalonarea înfloririi în funcţie de altitudine. lizează la un nivel deosebit de abundent în cadrul
b) Aducerea familiilor la starea de maximă dez- fiecărei unităţi biologice existente, nu în unităţi
voltare încă la sfîrşitul lunii martie, începutul lunii independente noi, practic deci în cadrul familiilor
aprilie, pentru a participa la valorificarea tuturor de albine care au iernat. Pentru realizarea acestei
culesurilor cu maximum de potenţial productiv al populaţii nu este suficientă adivitatea unei singure
familiilor de albine. . mătci, fiind necesară folosirea a două mătci, res-
pectiv a familiilor ajutătoare.
CRE$TEREA ALBINELOR DE PRODUCŢIE Intra nivelul de reproducţie a familiilor, populaţia
albinelor de producţie şi recoltele obţinute sînt unele
Atunci cînd în creşterea albinelor se· urmăreşte corelaţii de care depinde rezultatul economic în creş-
obţinerea unor recolte mari de miere, apicultorii terea albinelor. Astfel, cu cit nivelul de reproducţie
trebuie să introducă în bagajul cunoştinţelor teh- este mai ridicat (în special la ieşirea din iarnă), cu
nice noţiune a .albine de producţie. Prin aceasta se atît populaţia albinelor de producţie va fi mai abun-
diferenţiază populaţia de albine care participă la dentă, deci şi recoltels mai mari. Pe de altă parte
cules, peste nivelul de dezvoltare cu care obişnuit
139
138

1,i:
însă, cu cît nivelul de reproducţie (puterea familiei
pe parcursul anului) al unei familii va fi mai ridi- care imediat după extra.gere, familia de albine se
cat, iar perioadele lipsite de cules mai îndelungate, aduce la nivelul iniţial de 2 kg, asigurînd hrană
cu atît consumul de hrană şicheltulelâle vor fi mai numai pentru această putere cu care se parcurge
mari. In practică deci, eficienţa maximă a apiculturii restul anului pînă la culesul din sezonul apical al
se poate asigura în condiţiile în care o populaţie de anului viitor. Bineinţeles că nivelul minim de re-
albine de producţie la un nivel deosebit de dezvol- producţie este determinat de existentă'ş! intensitate a
tat se obţine pe seama unor familii ce au traversat culesurilor existente după culesul principal ultim.
perioadele lipsite de cules din timpul anului (după Plusul de albină se 'consideră inexistent şi ca atare
cum s-a văzut cea 8 luni) la un nivel de reproducţie i se poate da orice destinaţie. In practica unor mari
minim. Prin acest minim trebuie să se înţeleagă mi- producători de miere din alte ţări, acest plus de
nimul economic, adică acea putere care să asigure albine este distrus întrucît scopul pentru care au
dezvoltarea familiei înaintea culesului în măsura fost crescute este realizat.
arătată anterior, nu minimul biologic, adică puterea
familiei care să asigure simpla ei supravieţuire. Apicultorul român probabil nu va face aşa ceva,
Nu va fi economicos dacă din dorinţa de a reduce oricît de mari ar fi recoltele obţinute pe seama al-
consumul de hrană, deci cheltuielile pe parcursul binelor de producţie, poate şi din sentimentalism,
perioadelor din an lipsite de culesuri principale, vom dar şi pentru că ele pînă la dispariţie mai reprezintă
menţine familiile de albine slab dezvoltate. Cu astfel o capacitate de producţie. Pentru acest fapt, mai tîr-
de familii nu se va putea produce acea populaţie ziu se va indica modul cum pot fi folosite albinele
de culegătoare deosebit de abundentă şi ca urmare de producţie după ce s-a obţinut mierea.
aceste familii nu numai că nu vor aduna multă S-a subliniat pe parcursul paragrafelor anterioare
miere, dar vor trebui hrănite pentru a nu pieri. că obţinerea unei populaţii deosebit de abundente
Definind ordinul de mărime a noţiunilor relatate care va constitui albinele de producţie se realizează
mai sus reiese că dacă pe parcursul unui an întreti- prin hrănirea raţională a familiilor. Cînd şi cum tre-
nem de exemplu familiile de albine la o putere de buie făcute aceste hrăniri se va indica în cele ce
cea 2 kg, nu se pot obţine producţii mari de miere urmează.
prin dezvoltarea obişnuită,' urmare căreia valorifi-
carea culesului se face cu o populaţie de 3-4 kg. CIND TREBUIE STIMULATA DEZVOLTAREA
Aceasta în special cînd populaţ-ia de la cules se men-
ALBINELOR PRIN HRANIRI PENTRU A SE REALIZA
ţine în familia de' albine în restul sezonului, lipsit PRODUCŢII SPORITE DE MIERE
de obicei de surse abundente de nectar. Producţiile
mari de miere se obţin cînd la familia de 2 kg luată Asigurarea populaţiei abundente depinde în cea
ca exemplu se valorifică culesul cu o populaţie de mai mare. parte de măsurile pe care apicultorul le
culegătoare de 6-8 kg sau chiar şi mai mult, după ia în două perioade ale anului:

140
141

'.
111"

'I11;1<
I.!I:
1 II orice cules. Este greşită şi perioada luată în calcul
primăvara cînd se cresc albinele pe baza că- şi ritmul de ouat al mătcii.
rora se vor dezvolta populaţiile care participă la Trebuie să se abandoneze această medie de 2000
culesuri şi ouă pe zi pe care le depune matca. Calculat începînd
1111: - toamna cînd se' cresc albinele de iernare, de cu perioada de dezvoltare, pînă la sfîrşitul lunii
ilii
il\lll al căror număr depinde dezvoltarea familiei în pri- iulie, urmărind 31 familii pe un interval de trei ani,
il!! măvară. activitatea de ouat a mătcilor s-a concretizat prin
Utilizarea în mod raţional a hrănirilor în aceste depunerea a 893-1 180 ouă/zi (O ros i P. Z., 1962).
două perioade poate constitui baza. recoltelor ce se Situarea nivelului de ouat al mătoii la 1000-
vor obtine. 1 200 ouă în medie pe zi rezultă şi din lucrările
1. In primăvară, majoritatea apicultorllor, pe baza altor cercetători.
recomandărilor din literatura noastră apicolă, încep Dar nivelul zilnic de ouat al mătcii este determi-
hrănirile de stimulare în luna martie. Foarte puţini nat în cea mai mare măsură de capacitatea de în-
sînt apicultorii mai îndrăzneţi care, conduşi de pro- călzire şi hrănire a puietului de către albine, deci
pria experienţă, încep hrănirile pentru intensi-ficarea de dezvoltarea familiei, de condiţiile de temperatură
creşterii puietului la sfîrşitul lunii februarie - înce- exterioară şi de hrană. Este lesne de înţeles că rit-
putul Iunii martie. mul indicat anterior nu se va putea realiza în pri-
Practica de intensificare a creşterii puietului în' măvară timpuriu. In calcul trebuie considerat că
luna martie este generată de următoarele: dezvoltarea în primăvară a familiilor se face mai
a) Considerarea salcîmului ca prim cules la care încet pînă la instaurarea unui ritm constant de ouat
se pot realiza producţii de miere marfă. In această de cea 1 000 ouă pe zi şi în prima fază în paralel cu
idee însă se pierd resurse enorme pe baza cărora se înlocuirea populaţiei care a iernat. Reluind calculul
pot obţine producţii mari de, miere marfă. Folosirea rezultă următoarele: .
culesurilor dinaintea salcîmului numai pentru împu-
- zile necesare pentru atingerea ritmului de ouat. . . . .. 22
ternicirea familiilor în vederea valorificării culesu-' - zile necesare de Ia depunerea primului ou pînă Ia
rilor .următcare reprezintă o metodă a tehnologiei eclozionarea albinei, după instaurarea ritmului de
învechite, conturate în deceniile existenţei culesu- ouat .....•...................................... 21
- zile necesare pentru ca familia să atingă nivelul maxim
rilor pe întreg parcursul anului. de dezvoltare din momentul ec1ozionării albinelor la
b) Acceptarea ca perioadă necesară dezvoltării fa- nivelul ritmului de ouat şi considerînd că acestea vor
miliilor de albine numărul de 42-50 zile înaintea trăi cea 40 zile . 42
culesului, considerînd că dacă o albină trăieşte 40~ total zile necesare pentru dezvoltare 85
45 zile, la un ritm zilnic de ouat al mătcii de 2 000
Deci chiar în condiţiile culesului de la salcîm,
ouă, în cea' de a 42-a zi de la edozionarea primelor
presupunînd că acesta începe la 10 mai, înseamnă că
două mii de albine vom avea o populaţie de 84 mii intensificarea creşterii puietului trebuie începută la
albine, suficiente pentru a valorifica la maximum

142
<c:> 143

,.
20 februarie pentru a putea atinge dezvoltarea ma- perioadă în care se produc albinele ce vor participa
ximă pe care o asigură un anumit ritm zilnic de la cules trebuie să-se ia măsuri de stimulare a creş-
ouat (în cazul a 1 000 ouă/zi = 42 mii albine de terii puietului mult mai devreme.
toate vîrstele). Inceperea intensificării creşterii puietului prin
Nu trebuie confundat calculul pentru stabilirea hrăniri stimulente de abia în perioada cînd aceasta
perioadei necesare dezvoltării familiilor de albine, trebuie să se desfăşoare la maximum (cu 50 zile
cu calculul privind perioada de depunere a ouălor inaintea începerii culesului) este prea' tîrzie. Nu vom
din care vor ecloziona albinele ce vor participa la obţine altceva decît o populaţie mai abundentă la
cules. Continuă a mai fi utilizart de apicultori acest sfîrşitul culesului, care va participa foarte puţin la
ultim calcul pentru a fundamenta temeinicia înce- recoltarea mierii, dar va mînca în schimb foarte
perii hrănirilor cu cea 50 zile înaintea începerii cu- mult din ceea ce a adunat anterior efectivul redus
lesului ce trebuie valorificat. de albine.
Este adevărat că în literatura de specialitate se Cînd trebuie începute hrănirile stimulente pentru
întîlnesc astfel de calcule, după logica expusă în declanşarea şi intensificarea creşterii puietului în
continuare. Albinele trăiesc în perioada de activi- vederea obţinerii producţiilor de miere marfă de la
tate intensă cea 35 zile şi ies la cules la vîrsta de plantele ce înfloresc în luna aprilie?
5 zile. Pentruca generaţia albinelor bătrîne deci Perioada indicată anterior ca fiind necesară pentru
să mai culeagă cea 4 zile oul e necesar să fie depus dezvoltare impune ca hrănirile de stimulare să se
cu 51 zile înaintea începerii culesului (21 zile dez- facă începînd din luna ianuarie. Aceasta înseamnă
voltare în celulă, 30 zile fără cules, 4 zile după apa- de fapt începerea creşterii intensa a puietului încă
riţia culesului). La fel, pentru ca cele mai tinere din prima lună a anului calendaristic. Este oare po-
albine să apuce 5 zile de cules, oul trebuie depus sibilă o astfel de acţiune? Nu reprezintă o măsură
cu 30 zile înainte determinarea culesului (21 zile prea revoluţionară? Răspunsul îl dau însăşi albi-
dezvoltarea în celulă, 4 zile munci în stup şi 5 zile nele prin familiile puternice la care nu rareori în
în care să participe la cules). Calculul este exact şi luna ianuarie se găseşte puiet crescut în mod natu-
logic dar are o valoare de simplă curiozitate şi duce ral, fără stimulare din partea apicultorului. Este pa:'
în eroare pe apicultor, care declanşează intensifi- sibil deci şi aceasta nu constituie un act revoluţio-
carea creşterii .puietului în baza lui. Apicultorul va nar în viaţa albinelor, pentru că acţiune a respectivă
şti într-adevăr precis care albine îi vor participa reprezintă o intervenţie în sensul instinctelor bio-
la cules, dar la ce ajută acest lucru dacă acestea vor logice naturale şi "nu împotriva lor. Apicultorul prin
fi un pumn numai şi nu vor fi atît de abundente intervenţia sa nu face altceva decît să intensifice
încît revărsindu-se din stup să inunde fagurii cu o manifestare naturală a albinelor oare este în fa-
miere? voarea familiei. Aceasta pentru că pe măsura în
Ori tocmai pentru a asigura depunerea de ouă şi" carecreţ;terea extratimpurie a puietului este mai
edozionarea unui număr mare de albine în această mare, albinele de" iernare mai puţin uzate vor asi-

144 <s:>
145
gura producerea unor generatii noi de albine cu
mare vigoare şi un ridicat potenţial fiziologic care miere de la culesurile de întreţinere. De asemenea,
constituie garanţia supravieţuirii şi dezvoltării în albinele în plus se pot organiza în "colonii de cule-
continuare a familiei, gătoare extrem de puternice (fără nici o rezervă de
Trebuie să menţionăm că obţinerea prin intensi- hrană) cu care se va valorifica prin pastoral culesul
ficarea creşterii puietului a unor populatii foarte imediat următor (eventual de la aceeaşi plantă si-
tuată într-o zonă în care înflorirea este mai tîrzie).
abundente de albine în stupi, cît mai timpuriu, nu
Dacă acest lucru nu este în intenţia apicultorului
trebuie să îngrijoreze stuparul cu privire la utiliza-
se pot obţine în continuare venituri formînd din
rea lor. In primul rînd, aceste albine nu vor mînca
din presupusele recolte ce revin stuparului, ci din plusul de albine familii noi, roi pe faguri sau la pa-
contra, ele vOirtransforma culesurile de întreţinere chet în vederea vînzării. Dacă nici această soluţie nu
în culesuri de producţie şi vor aduna cantităţi mari este folosită, albinele considerata în plus se pot uti-
de miere lai culesurile principale pe care le vor oferi liza pentru producerea cerii. Pentru a le obliga să
integral stuparului, pentru ele nereţinînd nimic. Ca' producă cît mai multă ceară, bineînţeles pe seama
să se poată realiza acest lucru este necesar ănsă resurselor pe care şi le vor asigura singure, cuibul
ca mai întîi plusul de albină obţinut să fie utilizat va fi format integral numai din rame cu fîşii subţiri
de fagure artificial. Uşor de la fiecare astfel de
pentru formarea foarte timpurie a familiilor ajută-,
toare (după procedeele ce se vor descrie ulterior) familie se va obţine 1-2 kg ceară marfă şi se va
pentru a produce o cantitate şi mai mare de albine constata şi prezenţa unei cantităţi de miere în fa-
în vederea valorifieării culesurilor. gurii construiţi.
In cazul valorificării unui singur cules, de la sal- După oarecare timp albinele respective vor dis-
cîm de exemplu, populaţia extrem de abundentă de. pare, producţia mare realizată de ele rămînînd inte-
albine culegătoare va aduna o cantitate mare de gral stuparului. In fond, pentru aceasta au şi fost
miere. După terminarea culesului stuparul va aduce, crescute,
familiile ce le deţine la nivelul de dezvoltare eco- In cazul valorificării mai multor culesuri pentru
menţinerea nivelului de dezvoltare deosebit, durata
~. nomic (de reproducţie) asigurînd în cuib rezerve de
hrană numai pentru aceste albine cu care va conti-
nua activitatea în restul sezonului. Plusul de albină,
folosirii familiilor ajutătoare se va prelungi. După
ultimul cules se va proceda ca în cazul arătat an-
după cum s-a arătat, îl poate considera ca neexis- terior.
tînd. Pentru a mai obţine însă venituri de la ele, Pentru a reieşi mai clar esenţa şi eficienţa tehno-
'"111
pentru că acestea reprezintă efectiv- un potenţial de logiei descrise, să presupunem că o familie de3 kg
I producţie încă o oarecare perioadă de timp, albinele plbină la cules, adună în mod obişnuit 20 kgmiere,
respective pot fi menţinute în acelaşi stup, dar ca din care 10 kg se extrag şi 10 kg îi rămîn ca hrană.
I unitate biologică de sine stătătoare, fără rezerve de ' Crescînd ;însă în această familie în timpul iernii şi
hrană, urmînd ca pînă la dispariţie să mai adune primăvara timpuriu atît puiet înoîtînainte de cules
I populaţia ei să fie de 3 ori mai mare, ea nu va aduna
,il
146
Iii! 147
,Ii
numai 60 kg miere, adică de 3 ori mai mult, ci 90 kg. MODUL IN CARE TREBUIE FAcUTE HRÂNIRILE
avînd în vedere că în familiile foarte puternice ra-
portat la 1 kg albină cantitate a de miere adunată In mod categoric declanşarea ouatului mătcii şi
creşte cu pînă la 150% .. Adăugînd şi faptul că după creşterea intensă a puietu lui începînd din luna ia-
cules readucem puterea familiei în cauză la nivelul nuarie se poate face numai la familii în putere şi cu
rezerve de hrană în stup. Intervenţiile la astfel de
iniţial, chiar dublînd rezervele lăsate ca hrană, pro-
Iamîlii în cursul iernii pentru plasarea pe ramele
ducţia de miere marfă reprezintă 70 kg. superioare a turtelor de hrană nu au nici o urmare
Tehnologia sugerată, prin prizma eficienţei ei, este negativă. In schimb, apariţia sursei de hrană învio-
tentantă şi merită a fi încercată de către apicultori rează în aşa fel albinele încît acestea declanşează
pe cel puţin 1-2 familii pentru început. depunerea ouălor de către matcă şi creşterea puie-
Urmare celor relatata anterior, creşterea puietu- tului.
lui în ritm intens în cursul iernii începînd din Juna Hrănieile stimulente de primăvară, precum şi cele
ianuarie revoluţionează cel mult concepţia apiculto- de toamnă, Q.U urmăresc asigurarea necesarului de
rilor privind tehnologia folosită în creşterea albine- hrană. Ele se administrează în prezenţa rezervelor
lor. în stup şi au ca scop determinarea albinelor de a
2. Hrănirile din perioada de toamnă se fac atît consuma în mai mare măsură hrană, in:tensificînd
pentru stimularea creşterii puietului cit şi pentru astfel activitatea propriului organism cu influenţele
completarea rezervelor de hrană. urrnărite asupra vieţii familiei.
După cum s-a arătat la partea privind hrana ener- Pe baza acestui principiu, hrănirile stimulente de
getică, cele două aspecte ale hrănirii trebuie îmbi- primăvară în perioada timpurie (ianuarie, februarie
nate. Administrarea rezervelor de hrană imediat pînă la apariţia polenului în natură) este pe deplin
după ultimul cules (floarea-soarelui, zmeură, sbu- eficientă, numai dacă se administrează şi substanţe
rătoare) asigură valorificarea populaţiei de albine proteice (polen sau înlocuitori ai acestuia). După
rămasă disponibilă, iar prin faptul că se adminis- cum s-a arătat anterior, creşterea puietului nu se
trează într-o perioadă călduroasă se asigură o inver- poate face decît pe baza proteinelor. Efectul ce se
tire mai completă a zaharurilor complexe, cunoscîn- obţine în intensificarea creşterii puietului prin ad- .
du-se importanţa căldurii în activarea enzimelor. ministrare numai de sirop, deşi aparent s-ar putea
Realizarea acestui ultim aspect se face în condiţii atribui zahărului, în realitate se datorează tot pro-
şi mai bune cînd hrana pentru completare se admi- teinelor pentru că prin administrarea zahărului s-a
nistrează în cantităţi 'mai ponderate, deci într-un lntensificat metabolismul albinelor şi ca urmare şi
timp mai îndelungat, urmare cărui fapt şi actiunea consumul de proteine. Dacă acestea însă nu există
de stimulare a creşterii puietului se măreşte ca du- In natură sau rezervele stupului se apelează la pro-
rată şi implicit ca intensitate. teinele proprii organismului albinei, ducînd la o

148 <:>:
149
uzură accentuată a acestora cu un efect mic şi de
scurtă durată privind creşterea de puiet. In toamnă, de obicei se folosesc hrăniriIe stimu-
Este lesne de înţeles de ce, pînă la apariţia pole- lcnte cu sirop, în acest fel întregindu-se şi rezervele
nului în natură hrana stimulentă trebuie să conţină de hrană.
proteină. Chiar în prezenţa păsturii în cuib, consu- Atît primăvara dar mai ales toamna, cînd condi-
marea proteinei din hrana stimulantă imprimă un ţiile de temperatură permit, nu trebuie să fie uitate
efect mai puternic privind creşterea puietului. mijloacele de stimulare prin descăpăcirea Iagurilor
Hrănirea stimulentă în perioada arătată se face cu rezerve incomplete de miere şi plasarea lor după
prin administrarea de turte energo-proteice ampla- diafragmă, aspect despre care s-a vorbit şi atunci
sate deasupra cuibului. Administrarea acestor turte cînd s-a tratat despre concentrarea rezervelor de
se va face atît timp cit ele vor fi consumate. De re- hrană pe fagurii din cuib.
gulă odată cu apariţia polenului în natură, consu-
HRANIREA CU ZAHAR ŞI pASTRAREA
marea de către albine a turtelor proteice încetează.
CALITA ŢII MIERII
După apariţia polenului în natură, stimularea se-
poate continua cu sirop de zahăr sau şerbet. Unii Utilizarea zahărului în hrănir ile de stimulare şi
apicultori odată cu sosirea timpului mai călduros la nevoie pentru completarea hranei constituie o
obţin bune rezultate prin stropirea periodică a cui-o măsură tehnică atît timp cît prin această acţiune
bului (deasupra) cu sirop de zahăr şi în continuare, nu se produce o poluare a mierii cu zahăr.
la lărgirea cuibului prin stropirea cu sirop de zahăr Am reţinut de la C. L. H ris t e a, omul care
a ramelor ce se introduc. Cînd timpul permite se înnobilează orice vorbă rostită cu înţelepciunea unei
\111
pot utiliza şi hrănirile cu ajutorul hrănitoarelor. intregi vieţi trăite între albine, următoarea expre-
Utilizarea turtelor proteice şi apoi a celor din sie : "mierea este esenţă de viaţă." Consider că nu
11111
şerbet pa;re a fi procedeul cel mal expeditiv cu pot exista apicultori care voit- să polueze cu zahăr,
maximum de efect asupra dezvoltării familiilor şi cu să altereze calitatea acestei "esenţe de viaţă", pe
II
II minimum de cheltuieli de forţă de muncă. care o aşteaptă copiii, suferinzii, bătrînii, orice om
Hrănirile stimulente din toamnă se pot face la care apelează în alimentaţia sa la miere.
fel ca şi cele din primăvară. Avînd în vedere însă Stup arul trebuie _să fie extrem de atent la păs-
că zborul albinelor este activ încă, probabil că ne- trarea calităţii mierii în condiţiile în care foloseşte
cesarul depolen se va culege din natură. Nu se în tehnologia de lucru hrănirile cu zahăr.
va abandona însă hrănirea stimulentă cu proteine, Pentru acest lucru sint posibilităţi multiple, din-
mai ales în zonele sărace de obicei în polen, decît tre care amin tim :
numai după ce administrînd periodic paste proteice - Evitarea hrănirilor stimulente cu sirop şi folo-
I în mici oantităţi ne vom convinge că albinele nu vor sirea în locul acestuia a şerbetului. Şerbetul prin
III. apela la ele. consistenţa sa nu este transferat imediat. în faguri
pentru depozitare, ci va fi consumat direct de către
1\1
150 <::>

III 151
III
II

"
albine, asigurînd un efect stimulator egal cu cel al IIflii in ei. Să nu se uite că de fapt şi albinele au
siropului. nevoie de rezerve. Este mai economic să se dezvolte
Administrarea de şerbet este cea mai indicată în [nmiliile de albine de aşa natură încît producţiile
primăvară şi între culesuri. In perioada activă se J11Hri pe care le vor realiza să anihileze tentaţia stu-
mai poate folosi administrarea de zahăr uscat con- parului de a extrage şi proviziiIe din fagurii de
form procedeului descris, sau zahăr pus în hrănito- eulb.
rul obişnuit peste care se toarnă apă pînă îl aco-
peră. Albinele vor suge siropul dizolvînd încet în
continuare cristalele de zahăr uscat.
~ In cazul folosirii siropului, se vor lua măsuri
pentru dozarea cantităţii pe care albinele au posibi-
litatea de a o ridica zilnic astfel ca să fie consumată
integral, pentru că în momentul cînd apar cantităţi
excedentare acestea din instinct vor fi transferata
în faguri. Dozarea preluării zilnice a siropului, la un
nivel cît mai apropiat de consumul efectiv se poate
realiza cu hrănitoarele şi procedeele descrise la par-
tea privind hrana energetică.
Tot în cazul folosirii siropului este necesar să se
renunţe la procedeul de administrare a acestuia pînă
în apropierea culesului în intenţia de a completa co-
roanele faguriIor cu puiet, astfel ca mierea recel-
tată să fie depozitată în cea mai mare parte în fa-
gurii destinaţi extragerii. Aceasta pentru că în ca-
drul procesului de prelucrare siropul va fi răspîndit
mai întîi chiar în fagurii în care se va depozita mie-
rea, unde amestecat cu eventualele cantităţi de nec-
11111 Il tar proaspăt, va contribui la deprecierea calităţii
mierii ce se va obţine la culesul principal. In acest
scop, hrăniriIe stimulente trebuie întrerupte cu cel
'1111
1
puţin 10 zile înaintea culesului principal. .
,il I - Măsura cea mai" eficace' însă constă în a nu
extrage proviziile din fagurii care au fosţ utilizaţi
la formarea cuibului în perioada hrănirilor stimu-
Illi tente, oricît de multă miere ar crede stuparul că se

J52

~
u doua parte a iernării, pentru că nu vor avea capa-
III OBŢINEREA PRODUCŢIEI APICOLE citarea ,de a creşte suficient puiet, astfel că timpul
îNCEPE CU PRODUCŢIA DE PUIET relativ scurt pînă la culesul de salcîm (nemaivor-
bind de cele timpurii) nu va permite familiilor care
nu ieşit cu o populaţie redusă în primăvară, să
crească o cantitate corespunzătoare de albine, care
1)& valorifice la maximum producţiade nectar. ,
Reiese clar deci că pe timpulculesurilor populaţia
culegătoarelor depinde de puterea familiilor de al-
bine în momentul introducerii lor la iernat, fapt
pentru care- apicultorul trebuie să ia măsurile nece-
sare pentru creşterea în acest scop a unei cantităţi
IMPORTANŢA CREŞTERII INTENSE lndestulătoare de puiet.
A PUIETULUI iN TOT CURSUL ANULUI Pe de altă parte, o putere cît mai mare a familii-
JOI' de albine pe timpul iernii determină însăşi ier-
In perioada de creştere aalbinelor pentru ierna re, narea în bune condiţii a acestora. Astfel, în prima
producerea unei cantităţi mari de puiet are drept Jază, cînd albinele sînt in repaus de iarnă, tempe-
scop introducerea la iernat a unui număr cît mai ratura în ghemul de iernare este de oca 14 DC. Cu cît
mare de albine, în fiecare familie. .antitatea de albine care formează ghernul este mai
In condiţiile ţării noastre, culesurile sînt în ge- mică, cu atît mai uşor şi mai repede temperatura
neral de scurtă durată, obţinerea unor cantităţi mari Unde să scadă sub 14 DC. Ca urmare a acestei răciri,
de miere fiind posibilă prin participarea unui număr albinele vor fi nevoite să intre în activitate pentru
cît mai mare de albine la adunarea nectarului. Toate u produce căldură. Ori această activitate reclamă pe
culesurile sînt precedate însă de perioada îndelun- de o parte un consum suplimentar de hrană, care
gată de iernare. duce la:
In prima fază de iernare nu se creşte puiet, astfel -- epuizarea rezervelor din cuib;
'că familiile vor intra în cea de a doua perioadă de - încărcarea intestinelor albinelor cu excremente,
iernare cind începe creşterea de puiet, în cel mai fapt ce poate pricinui' serioase neajunsuri pînă la
bun caz cu un număr de albine apropiat de acela primul zbor de curăţire;
cu care au fost introduse la iernat. Pe baza acestor - uzura în mai mare măsură a organismului al-
albine deci, va începe dezvoltarea familiilor pentru binelor cu influenţe nefavorabila asupra duratei vie-
următorul sezon apical: Cu cît numărul lor va fi ţii lor precum şi asupra capacităţii de creştere a pu-
mai mare, cu atît creşterea de puiet va începe mai lotului.
timpuriu şi în ritm mai intens. In perioada a II-a de iernare, cînd albinele încep
:F.qm.iWl~ slabe nu se vor împuternici în cea de 'reşterea de puiet, în cuib este necesară o tempe-

154 155

'"
lili! i
Iii,
lii;'[! ratură de 34"-36"C. Cu cît numărul de albine este
d'I' epuizarea mătcilor datorită unei intense acti-
IIIII! mai mic, cu atît instaurarea acestei temperaturi
vităti de ouat in perioada de primăvară şi vară;
li întîrzie, deci se întîrzie însăşi creşterea de puiet.
De asemenea, durata şi intensitatea activităţii pentru - micşorarea spaţiului de creştere a puietului,
Cit rezultat al blocării cuiburilor cu miere, urmare
1lll'IIi producerea 'căldurii vor fi 'considerabil mai mari
li instinctului familiei de albine de. a-şi asigura pro-
'1111 atunci cind -in cuib se află un număr mai mic de
j!111 albine. viziile pentru iarnă în zona de iernaee;
,II" Asigurarea condiţiilor corespunzătoare din cuib - restrîngerea zonei de creştere a puietului prin
va duce la un consum de miere cu atît mai mare şi însăşi restrîngerea albinelor pe un număr mai mic
,llll:!11
fJI[11
- ceea ce este mai important - la o uzură a orga- de faguri, datorită scăderii temperaturilor exteri-
1'11'
nismului cu atît mai accentuată cu cît familia de oare;

iq
ill'lil albine este mai slabă. In aceste condiţii, de multe
ori dispariţia albinelor de iarnă se produce într-un
ritm mai accentuat decît apariţia noii generaţii de
primăvară şi ca urmare, pe lîngă faptul că nu mai
- reducerea activităţii familiilor de albine dato-
rltă lipsei unor surse de nectar şi polen în natură,
nctivitate de care sînt legate toate manifestările
fiziologice ale familiei de albine, inclusiv creşterea
este posibilă obţinerea unui număr cît mai mare de puietului.
"1 I albine pe timpul culesurilor, de multe ori se înre- Creşterea în lunile august şi septembrie a unui
număr cît mai mare de albine va fi posibilă numai
II I gistrează chiar pierderea familiei de albine.
CUnoscînd aceste principale aspecte biologice pri- prin înlăturarea cauzelor enumera te mai sus, care
vitoare la dezvoltarea familiei de albine, rezultă că Irînează acest fenomen.
I Dacă dispariţia albinelor culegătoare uzatc nu
prima perioada în care se poate şi trebuie să se
I poate fi oprită, preîntîmpinarea reducerii Intensi-
i crească un număr 'mai mare de albine este perioada
premergătoare introducerii familiilor la iernat, în t~ţii de ouat a mătcilor şi chiar intensificarea ouatu-
special lunile august şi septembrie. , l.u1este la îndemîna oricărui apicultor,
II In mod normal, însă, tocmai în această perioadă Importanţa creşterii puietului în timpul iernii, cît
se înregistrează o micşorare a numărului de albine mai timpuriu, constă în faptul că obtinerea unor fa-
, II din cuib. mtlii puternice care să valorifice culesurile prin ci-
Această micşorare se datorează pe de o parte pale depinde de ritmul şi măsura în care se cresc
dispariţiei albinelor culegătoare uzate, pe de altă ~eneraţiile noi de albine ce vor înlocui populaţia
parte înlocuirii acestor albine într-un ritm mai seă- care a iernat. Creşterea puietului în familii normale
,1
zut şi într-o proporţie mai mică, determinată de re- Incepe -în unii ani chiar spre sfîrşitul lunii ianuarie,
j:
ducerea treptată' a vouatului mătcii şi ca atare a dnr în mod obişnuit în jumătatea a doua a lunii
cantităţii de puiet crescut. Cauzele care duc la în- t~bruarie, Creşterea unei cantităţi cît mai mari de
li!bină în perioada de iarnă asigură înlocuirea mai
cetinirea ritmului de ouat al mătcilor sînt urmă-
Illl! toarele : rapidă a populaţiei ce a iernat şi ca atare atingerea
Intr-un termen mult mai scurt a nivelului de dez-
156
157

-- ~
In afara aspectelor legate de creşterea unor gene-
voltare în primăvară, care permite valorificarea efi- rtl~ii de albine în timpul iernii, care s-au tratat la
cace a culesului principal timpuriu. partea privind integrarea hrănirilor în tehnologia de
Cu cît începerea creşterii puietului în a doua parte uP(~ştere,este necesar să completăm cele re1atate mai
a iernii este mai întîrziată, cu atît datorită unei mai fillR cu unele preoizări.
mari uzuri, .albinele care au iernat mor masiv în- Astfel, determinarea şi imprimarea unui anumit
tr-un timp scurt. In felul acesta albinele nou născute nl vel de. dezvoltare a familiilor de "âlbine :in nici
nu compensează numărul celor dispărute şi se înre- unul din celelalte anotimpuri nu se poate face cu o
gistrează o slăbire puternică a familiei, la un mo- mal mare eficacitate şi precizie ca în cursul iernii.
ment dat canfitatea de puiet, deşi puţină, fiind totuşi in această perioadă putem considera că hrana pro-
mai mare decît cea a albinelor. La eclozlonarea al- !J<licăintrodusă în stup este integral transformată în
binelor noi, familia poate să egaleze ca putere situa- puiet, toată populaţia stupului pusă în stare de acti-
ţia dinaintea dispariţiei populaţiei care a iernat, dacă vltate va participa efectiv la creşterea puietului. Ori
cantitatea de puiet crescut este corespunzătoare. B~\lrcinaalbinelor de iernare este tocmai producerea
De multe ori însă în condiţiile declanşării cu întîr- de puiet pentru dezvoltarea în primăvară şi cu cît
ziere a ouatului mătcii, dispariţia albinelor de iarnă [tceastă activitate întîrzie, cu atît capacitatea de
determină o slabă creştere de puiet, accentuînd în nrcştere se reduce şi timpul de existenţă neproduc-
mai mare măsură dezechilibrul prin care trec fami- Uvă a albinelor se măreşte. .
liile la înlocuirea albinelor de iarnă. Acest fapt im- Privind declanşarea creşterii timpurii sau extra-
primă pentru întregul sezon apical un nivel de dez- Lirnpurii a puietului, apicultorii trebuie să ţină cont
voltare necorespunzător familiilor de albine. d.e condiţiile de cules din zona stupinii, sau de pla-
Reiese clar deci necesitatea ca apicultorul să inter- !luI de deplasare a familiilor în vederea valorrficării
vină pentru ca familia de albine să parcurgă cît mai culesurilor. Pentru valorificarea culesului de la sal-
repede perioada de înlocuire a albinelor care au (~impare a fi suficientă intensificarea creşterii de
iernat. Aceasta înseamnă să se crească puiet cît mai puiet începînd din prima parte a lunii februarie,
timpuriu şi în cantităţi cît mai mari. . urmînd ca în luna martie la realizarea populaţiei cu-
Cînd se începe cît mai timpuriu creşterea puietu- Iegătoare să participe şi o a doua matcă în familia
lui, eclozionarea unui număr mare de albine în con- Ie bază, respectiv matca familiei ajutătoare. Pentru
diţiile existenţei în stup şi a albinelor care au iernat valorificarea eulesurilor dinaintea salcîmului însă,
face ca la dispariţia acestora din urmă, sarcina creş- • creşterea de puiet trebuie începută chiar din prima
terii în continuare a puietului în ritm mereu cres- lună a anului.
cind să fie preluată de albine tinere. Acestea însă Importanţa creşterii intensive a albinelor în pri-
nu vor dispare curînd şi vor exista în stup în para- măvară, Considerăm începerea perioadei de primă-
lel cu generaţiile ce vor ecloziona, astfel că apariţia vară odată cu permanentizarea zborului albinelor,
primelor surse de nectar şi polen în natură va im- respectiv cînd acesta are loc zilnic cel puţin cîteva
prima dezvoltării familiilor un ritm deosebit.
159
158

_ .•...__ ~_ .. .... ~-_ ... _-- ..__ ._. ;llUJ.jJj 7'"

It!;
ore. S-a demonstrat că începerea intensificării creş- Importanţa creşterii puietului pe timpul culesului
terii puietului în această perioadă este tîrzie, neob- Iii 1111 nivel corespunzător, Pe considerentul că un
tinindu-se efectul dorit pînă la primul cules dato- trnlimit cules va fi valorificat de către generaţiile de
rită perioadei scurte rămase pînă la acesta. In aceste fjlbJne crescute într-o anumită perioadă de timp
condiţii deci, măsurile de intensificare a dezvoltării 'n~lintea culesului respectiv, unii apicultori acordă
în primăvară. trebuie să reprezinte o continuare a \c; oarecare atenţie aşa-zisei "perioade ,Qptime pentru
acţiunilor intreprinse în cursul iernii, cu deosebirea !;11'<'ştereapuietului", a cărei încadrare în timp este
că acum ele sînt' de şi mai mare amploare. Acum t,lO/imitaiă, după cum s-a arătat, cu 51 zile înain-
este perioada cînd trebuie să se depăşească nivelul l~'lînceperii, respectiv 29 zile înaintea terminării
biologic maxim pe care îl poate asigura în dezvol- tlUlosului respectiv. Se consideră că albinele cres-
tarea familiei de albine o singură matcă. Aceasta rute din ouă depuse în afara acestei perioade vor
este perioada în care pe fondul unor familii îrnpu- ţif:,lt1J:e
fie înainte de cules - putînd determina apari-
ternicite prin creşterea de puiet în iarnă se va fo- .~(L\ Irrgurilor roitului - fie după cules, caz în care
losi metoda familiilor ajutătoare. Vea' consuma din mierea realizată. Teoretic, calculul
Insistăm din nou asupra faptului că valorificarea UB>te logic şi s-ar putea să aibă o importanţă prac-
culesurilor pentru obţinerea de miere marfă se con- t!{JIi economică în ţările unde condiţiile de mediu fac
sideră de obicei în mod greşit ca începînd cu cel ce Qu familiile de albine să fie la un nivel maxim de
se realizează la salcîm. Facem acest lucru pentru a tl(!zvoltare în tot cursul anului.
I atentiona apicultorii că pomii fructiferi, păpădia,
sălciile, aoerienele etc., dacă nu fiecare în parte,cel
Pentru condiţiile din ţara noastră însă, în mod ca-
i Legoric nu trebuie să se pună problema limitării
puţin împreună pot asigura producţii marfă care ţ1f'€şteriipuietului numai în anumite perioade. Ob-
II111 să depăşească salcimul. Pentru aceasta însă este ,ţinerea unor familii productive în ţara noastră se
necesar ca stuparul să nu considere aceste culesuri poate realiza numai prin forţarea dezvoltării aces-
bune numai pentru dezvoltarea familiilor ci să Te tOra, începînd de primăvara timpuriu, pînă toamna
III aştepte cu familiile de albine deja pregătite pentru tirziu. Inaintea culesului de salcîm nu există peri-
obţinerea productiilor. !\lotul roirii, iar marea masă de albine, după culesul
I
O familie puternică, cu multe albine culegătoare, de salcîm poate fi utilizată pentru pregătirea gene-
poate realiza pe seama culesurilor dinaintea salcî- NrţLilorde albine culegătoare în vederea culesurilor
mului 3-5 kg pe zi (în special de la salcie şi arţar), Hrn1.ătoare (tei, zmeuriş, floarea-soarelui), pentru
II în timp ce o familie slabă nu va aduna nimic şi lrimulţirea efectivului din stupină sau pentru apli-
III chiar va fi în situaţia de a i se mai administra sirop earea unor procedee în vederea introducerii la iernat
II de zahăr pentru stimularea dezvoltării. Ori tocmai,
în perioada de la începutul primăverii se cresc cu-
!;I unor familii puternice, cu îndestulătoare rezerve
tk hrană.
legătoarele ce vor valorifica atît culesurile timpurii fn felul acesta, cu excepţia pericadelor din timpul
cît şi culesul de la salcîm. t!1rectivde cules, cînd se limitează natural activitatea
11

1ti 160 161

-- - -- ..•... ---- -- -------_. , .. --- ]M L


II
ilIi
:Li! ~ __
It:p,
1;':::
\ i'll!!'
"II"!I
'IIP'I'
iti:lll' de OU8!ta mătcii în restul sezonului activ, una din j'(I1'ă a realizaînsă efectul economic dorit, concretizat
d:' principalele preocupări ale apicultorului o va consti-
t11I prin producţii spori te. In concluzie, nu familiile pu-
I'PI tui creşterea puietului. I,QI'nice sint acelea care consumă din recolta adunată
Mentinerea familiilor de albine la un nivel de t1l1lerior, ci tocmai familiile la care le reducem dez-
~111'llllil!!
"'1 dezvoltare ridicat pe tot timpul sezonului activ este vollarea sub un anumit nivel, în intenţia şi cu. cre-
il,III;,
1
'1'11" singura soluţie de a asigura acea structură a popu- iJlnţa greşită că astfel obţinem o productie marfă mai'
11\'\'11
1 laţiei din stupi, care să conţină numărul de albine tr!/;Il"epe seama recoltelor realizate la un moment
I,ii: culcgătoare maxim. Nu există nici o perioadă în tiu!:.
\\11:
condiţiile ţării 'noastre cind avînd multe culegătoare S-a vorbit pe parcursul paragrafeloranterioare de
\ 11111 (nu este suficient a avea numai multe albine), aces- t1'(lşterea intensă a puietului pe parcursul anului în
tea să nu culeagă cel puţin necesarul de hrană, fl()%onullipsit de culesuri. Este lesne de înţeles că în
chiar în condiţiile de agricultură intensivă cerea- ucest caz ne referim la acea creştere de puiet pentru
lieră .. Asigurarea în stupi a unei mari populaţii de lIstgurarea nivelului de reproducere a familiilor de

I
cu legă ta are în tot timpul este posibilă însă, numai tllbine şi nu la populaţia deosebit de abundentă pe
prin creşterea continuă a puietului. Numai astfel OHre trebuie să o producem pentru valorificarea cu-
se pot menţine familii puternice în care să existe un 'lesului (albinele de productie),
I!
număr mare de albine neocupat cu creşterea puie- . S-a insistat totuşi asupra creşterii intense a puie-
\I tului putînd deveni culegătoare. 'tulut şi in cazul dezvoltării familiilor la nivelul de
[1 Creşterea puietului în. etape duce la situaţia ca l'eproducţie, pentru a nu se considera că acesta
să existe perioade în care familiile să fie mai puter-: poate fi asigurat de familii slabe.
II nice şi perioade .in care acestea să fie mai slabe. In
nici una din aceste situaţii nu vor exista însă cule-
, Care este totuşi acel nivel de reproducere
puie să-I asigurăm familiilor de albine pentru tra-
ce tre-

gătoarele la un nivel corespunzător pentru recel- versarec perioadelor fără culesuri ? in mod categoric
1111\\1
tarea nectar ului. Aceasta pentru că în perioadele de nu se pot indica limite în cifre. Acest nivel este de-
slăbire, pe de o parte însăşi numărul total al albine- ;te'rminat de existenţa culesurilor de întreţinere. In
1\ lor este mic, pe de altă parte şi acestea sînt ocupate. [nciplu însă, puterea unei familii de albine pe
1 '1
cu creşterea puietului, instinct natural de supravie- rcursul anului trebuie să fie. acee,a care permite
I\[! ţuire a familiei, cu atît mai puternic cu cît familia ,ţinerea în toamnă a unei populaţii de 2,5-3 kg
1
e mai slabă.' În perioadele de dezvoltare vom avea ne, pe baza cărora în primăvară să se poată
1 un număr mare de albine, dar care vor fi ocupate ,duce prin creşterea timpurie a puietului şi ulte-
1 \11 cu creşterea puietului ce se desfăşoară la un nivel
'1' rIor prin folosirea familiilor ajutătoare, o populaţie
mai ridicat, mai ales tinind cont că în general în .pontru valorificarea culesului de 7-9 kg (3-4 cor-
!\\!!
primele 21 zile de viaţă, albinele îşi desfăşoară acti- l~wi de stup multietajat
\ li:
l'
vitatea în cuib. Alternînd aceste stări nu facem alt-
sau capacitatea stupului
1/1zontal prevăzut cu rame de magazin, integral şi
1\1\\\; ceva decît a creşte albine (şi uneori multe chiar) "'Inc populat cu albine).
[i,l:
il III 162 163
,\\\\1

--_....__ .~. -- ,:~III

,'$;
l!1'JJllsăeste mai mică, chiar dacă diferenţa de vîrstă
Trebuie să se înţeleagă că numai în aceste condi- II mătcilor este de o singură lună.
ţii se pot realiza producţii sporite de miere. Cînd fo- Ikci, nu trebuie să acceptăm cu uşurinţă - ca
losirea făinii de soia, ca furaj proteic de bază în t\llld mătci tinere - nici chiar mătcile care au în-
perioada de iarnă-primăvară şi de toamnă, cu adao- PllPllt ouatul în luna mai sau iunie a aceluiaşi an.
suri de lapte praf, drojdii şi alte furaje vor fi Io- 1~:l'tenecesar ca mătcile care urmează să se schimbe
losite în aceleaşi cantităţi ca şi zahărul, numai atunci 111'1111.11 să fie astfel crescute, încît să 'înceapă ouatul
se va putea obţine o astfel de populaţie şi implicit III s lîrşitul Iunii iulie, începutul lunii august. In mod
producţiile corespunzătoare de miere. Pentru stabi- Iln((~goric se recomandă ca mătcile să fie crescute
lirea unor reţete eficiente de amestecuri proteice, 1I11 pă toate rigorile metodelor de creştere a mătcilor,
pentru asigurarea centralizată a acestor furaje com- 1111' in momentul introducerii lor în familiile de al-
binate pentru albine, cercetătorii apicultori şi sec- hlnc, să fie îrnperecheate.
toarele de aprovizionare a apiculturii au un cîmp Inlocuirea mătcilor bătrîne cu botci căpăcite, sau
larg de acţiune. 1'I.11C\l' cu mătci ce urmează a se împerechea după in-
lroducerea lor în familii, nu se recomandă. Aceasta
pentru că familia va rămîne fără puiet timp de 10-
MIJLOACE DE INTENSIFICARE A CREŞTERII· I(j zile sau mai mult, iar unele familii pot rămîne
PUIETULUI ('/llur fără mătci prin pierderea lor la zborul de im-
porechere. Astfel de situa.ţii nu ne ajută la acţiunea
INTENSIFICAREA PRODUCERII PUIETULUI tie creştere a unei cantităţi cît mai mari de albine.
IN PERIOADA. DE CREŞTERE A ALBINELOR Inlocuirea mătcilor şi creşterea unor cantităţi spo-
PENTRU IERN ARE 1'1 to de albine este mult înlesnită atunci cînd pe
111.1gă fiecare familie de albine vom folosi şi cîte o
a) Asigurarea unor mătci cu mare cap-acitate de Inmilie ajutătoare.
ouat. Un rol important în dezvoltarea familiei' de b) Asigurarea unui spaţiu corespunzător pentru
albine în toate sezoanele, dar în special în toamnă, ('l'oştcrea puietului, Se va avea în vedere ca această
îl au calitatea şi vîrsta mătcilor. Dacă în ceea ce w:ţiune să se refere atît la calitatea fagurilor, cît şi
priveşte calitatea nu se poate concepe să nu existe 111 mărimea spaţiului pentru creşterea puietului, prin
în fiecare familie cîte o matcă provenită cel puţin deblocarea cuibului.
din familiile recordiste ale stupinei, în ceea ce pri- Cal i t a t e a fag urii o r. Ca şi în primăvară,
veşte vîrsta lor lucrurile se schimbă. Aceasta pen- In perioada de toamnă mătcile evită să depună ouă
tru că oricît de bună ar fi matca, ea totuşi irnbă- In Iagurii noi, Care păstrează mai greu căldura. De
.trineşte zi de zi, lună de lună. [\C0ea, cu ocazia lucrărilor prilejuite de ultima ex-
Mătcile tinere depun mai multe ouă în perioada tl'n<cţ:iea mierii, în regiunea cuibului la stupul ori-
de toamnă decît cele vîrstnice, chiar şi în cazul lip- wn tal, în corpul corespunzător la stupii verticali şi
sei unor culesuri de întreţinere. Cantitatea de ouă
165
II 164

___ ._._ . __ ._ .~IiIjIlUJ.WIIULII ~_


în cele două corpuri destinate pentru iernare la '"
Conform tehnologiei de întreţinere a albinelor în
stupii multietajaţi, se vor asigura faguri clădiţi în til.\lpi multietajaţi ar trebui ca nici unul din cele
anul precedent, în care s-au crescut mai multe serii două corpuri ee se inversează periodic să nu conţină
de puiet. rezervele de hrană pentru ierriare. Din moment ce
Aceşti faguri trebuie să fie lipsiţi de defecte şi, corpul cu hrană pentru iernat trebuie să contină :
pe cît posibil," fără celule deformate sau de trîntori. fii cei zece faguri ai săi cel puţin 20;:;:c;25 kg miere
Debloc'area c u i b u r i l o r, In ceea ce pri-
(!f1le lesne de înţeles că oderind mătcii un cuib blo-
veşte cel de al doilea aspect ridicat de creşterea 1111(: în situaţia cînd facem operaţiunea de inversare
puietului în toamnă, trebuie reţinut faptul că în tocmai pentru a asigura un spaţiu cît mai mare cu
perioada respectivă, în zonele unde există un cules c(~lllieîn care' să se crească puiet.
bun de întreţinere, este posibilă uneori blocarea cui- In ţara noastră însă, apicultorii care folosesc stu-
burilor prin depozitarea rezervelor de hrană în zona p1l multietajaţi lucrează încă cu mînuirea ramelor,
creşterii puietului. In felul acesta, prin restringerea rezervele pentru iernare nu sînt în cantităţi atît de
spaţiului destinat pentru ouat, se ajunge la situaţia l1111ri, de asemenea, nivelul de dezvoltare a familiilor
cînd familii foarte bune în cursul anului ajung îna- de albine în toamnă nu reclamă două corpuri întregi
inte de iernare foarte slabe. Pentru a nu se ajunge pentru creşterea puietului. In aceste condiţii, pentru
la astfel de situaţii, trebuie luate măsuri de deblq- . /1 . putea beneficia de efectul excepţional al inver-
care a cuibului, Ilill'ii corpurilor, apicultorii vor distribui ramele cu
Deblocarea cuibului la familiile de albine întreti- rezerve de hrană la marginile fiecărui corp, organi-
nute în stupi orizontali sau verticali se face prin v.lnd cuiburjle în zona din mijloc.
introducerea în mijlocul cuibului a unui fagure clă- După ultima inversare se va reorganiza amplasa-
dit cu celule de albine lucrătoare. Operaţiunea se I'Ca fagurilor în sensul formării cuibului într-unul
poate repeta la intervale de 5-7 zile, sau mai re- (Jlo corpuri, iar a rezervelor de hrană în celălalt. 1..<1
pede, dacă acest fagure a fost însăminţat complet pregătirea familiilor pentru iernare, corpul cu hrană
cu ouă. Pentru ca albinele să pregătească mai re- !lC va plasa deasupra (fig. 4 c).
pede fagurele, înainte ca acesta să fie introdus în ) Asigurarea căldurii în cuib. In perioada de
cuib, se poate stropi cu sirop de zahăr. II(')umnăreducerea ouatului mătcii se datorează si
Deblocarea cuibului la stupul multietajat se reali- tldiderii temperaturilor în special în timpul nopţii.
zează prin inversarea periodică a corpurilor. Nu se reşterea de puiet în aceste condiţii nu se mai face
recomandă să se practice metodele specifice de dE'" decît în zona pe care albinele sînt capabile să o în':"
II blocare a cuiburilor la alte tipuri de stup prin mi- , eălzească. Pentru a proteja familiile de albine contra
nuirea fagurilor, pentru că eficacitate a măsurii res .. ucestor schimbări de temperatură, se recomandă
1 pective va fi mult mai mică. In cazul inversării cor- 111'l!pache:tărilelaterale şi peste podişor cu pemite
I puriior se oferă mătcii posibilitatea de a-şi extinde
)I I' [zolatoare, după restrîngerea corespunzătoare a cui
în sus suprafaţa pentru depunerea ouălor. ' IJllJ ui familiei de albine.
1 II';

IIIII! 166 167

I
1,
I(j

Re duc ere acu i b u ~u i. Această lucrare se


1'1L ele curenţi. De asemenea, in corpul superior Se
recomandă a se efectua la stupii orizontali şi verti-
caIi. Reducerea cuibului se face treptat pe măsura Vii aduna tot aerul cald.
răcirii timpului şi în funcţie de puterea familiei 'Unii apicultori execută lucrările amintite toamna
rtl'r.ill, cînd se produce o schimbare definit.ivă a
de albine. In mod normal, se recomandă ca în
I [mpului. Considerăm că această practică nu este
toamnă, indiferent de starea timpului, numărul fa-
gurilor din cuib să se reducă, astfel ca cei rămaşi
liună şi că măsurile' de asigurare a căldurii în cuib
să fie bine acoperiţi de albină. In general, la această lrcbuie luate odată cu apariţia primelor nopţi reci.
ci) Prelungirea perioadei de creştere a puietului
reducere a cuibului, avînd în vedere că toţi fagurii
(Hin menţinerea familiei de albine în stare activă.
rămaşi vor' fi bine acoperiţi cu albină se recomandă
ca fagurii cu puiet căpăcit gata de eclozionare şi cei Ir!ulc cunoscut de toţi apicultorii. faptul că totalitate"
cu miere puţină să se aşeze la marginea cuibului mnnifestărilor unei familii de albine (culesul necta-
Datorită rezervelor mici de miere pe care aceşti Ia- rului, prelucrarea lui, 'construcţia fagurilor, creşte-
{'(.'fI puietului etc.) care caracterizează starea activă
guri le conţin ei nu vor fi menţinuţi în cuib pentru
fi acesteia, reclamă o hrănire intensă a albinelor.
iernare, şi ca urmare, la eliberarea lor de puiet, VOT
1.11 rîndul ei, o hrănire intensă determină intensi-
fi trecuţi după diafragmă. Prin descăpăcire, mierea
va fi transportată în cuib de către albine, după care ficarea fenomenelor metabolice şi ca atare a tuturor
manifestăr-ilor fiziologice ale albinelor, inclusiv se-
fagurii respectivi vor fi scoşi din stup.
creţia de lăptişor, de hrănirea mătcii şi deci depu-
La stupii multietajaţi reducerea cuibului nu se
va face decît în cazul cînd avem familii slabe pe un nerea de către aceasta a unui număr mai mare de
ouă.
singur corp şi la care, abstracţie făcînd că sînt adă-
postiţi în stupi multietajaţi, se aplică o tehnologie Condiţionarea reciprocă a acestor factori dă api-
de îngrijire specifică celorlalte tipuri de stupi. cultorului posibilitatea ca, folosind unul din ei, să-I
I m pac het are acu i bul u i. La stupii orizon- In tluenţeze în sensul dorit pe celălalt. In cazul pre-
tali şi verticali pentru păstrarea căldurii în cuib o Hi!itiriifamiliilor pentru iernat se va folosi hrănirea
dată cu restrîngerea cuibului după diafragma redu- albinelor pentru a determina intensificarea activi-
cătoare, se aşază perriite laterale, iar deasupra PO- tăţii lor, şi ca urmare a acestui fapt creşterea unei
dişoruâui se pune o salteluţă mai groasă.
cantităţi mai mari de puiet. Mijloacele care stau Ia
La stupri multietajaţi, o astfel de împachetare nu !ndemîna apicultor ilor în acest scop sînt: folosirea
se referă decît la plasarea perniţei pe podişor. Cea .ulesurilor tîrzii şi hrănirile stimulente.
mai bună protejare o constituie însăşi existenţa unor F o l o sir e acu les uri l o r t î r z i i. Culesu-
'familii puternice. De asemenea, întretinerea fami- tLle naturale în sezonul de toamnă sînt categoric
liilor pe două corpuri va determina ca activitatea mai eficace comparativ cu hrănirile stimulente. Pe
mătcii, deci formarea cuibului, să aibă loc în corpul de altă parte, creşterea puietului pe seama acestor
de sus. Acest corp va fi îndepărtat de urdiniş şi îe- culesuri face să se economisească mari cantităti de
miere sau zahăr şi de polen din rezervele famiiiilor
]'68
169

...;.;.......-.------- _._- '7 .._.~"i


sau din cele ale stupinei. Deci, sub toate aspectele, rul, hrăniriie stimulente nu vor avea efect dacă va
apicultorii trebuie să aleagă ca metodă de stimulare lipsi hrana proteică. Pe de altă parte, nici hrana
folosirea culesurilor tîrzii. Aceste culesuri sînt asigu- proteică nu va avea o influenţă pozitivă evidentă
rate de păşuniăe şi fineţele din luncile rîurilor şi asupra creşterii de puiet atîta timp cît vor lipsi
din zonele inundabile, dar valorificarea acestora re- elementele energetice din hrana albinelor, adică
clamă deplasarea stupinelor. Un astfel de cules, la mierea sau zahărul. -,
îndemîna oricărei stupine, este asigurat de culturile Folosirea surselor naturale de polen tîrzii este
furaj ere din mirişti, bineînţeles dacă apicultorii au cea mai eficace. Privitor la eficienţa şi modul de
insistat ca aces,teculturi să se facă în amestec cu udministrare a hrănirilor stimulente, documentaţia
necesară s-a! prezentat la capitolul privitor la hră-
plantele meIifere.
H r ă ni r i les tim u L e n t e. în cazul că nu nirea aibinelor.
f) Intensiflearea creşterii puletulu] în toamnă nU
există totuşi culesuri de întreţinere, se fac hrăniri
trebude să ducă la uzura albinelor ce vor ierna. In
de stimulare. Pentru aceste hrăniri se pot folosi
mierea sau zahărul şi furaje proteice. perioada premergătoare iernării, se urmăreşte rea-
Trebuie !îmbina,te hrănirile de completare a rezer- lizarea unui număr cît mai mare de albine, dar în
velor de hrană cu hrăniride stimulente, asigurîndu-s= ucelaşi timp şi asigurarea unei stări fiziologice co-
astfel intenaiîicarea creşterii puietului, de la ultimul respunzătoare a organismului albinelor ce vor ierna.
cules principal pînă toamna tîrziu. Acest din urmă aspect, după cum s-a arătat ante-
1 11
111
De asemenea, nu trebuie folosit unilateral numai rlor, se referă la dezvoltarea rezervelor de proteine
III
1 un singur mijloc de stimulare, ci trebuie folosite C11- şi. grăsimi în corpul albinelor. Aceasta este posibil
lesurile tîrzii îrnbinate cu hrănirile cu sirop, ori de II se realiza numai prin asigurarea unei hrane pro-
cîte ori culesul de intretinere a dispărut sau a fost leice din abundenţă, dar şi prin prevenirea uzurii
intrerupt de condiţiile climatice nefavorabile organismului albinelor ce vor ierna. Mulţi cercetă-
Spre sfîrşitul toamnei, hrănirile stimulente trebuie tori au demonstrat că vitalitatea albinelor slăbeşte
să fie imbinate cu concentrarea rezervelor de miere ocl mai mult cînd acestea hrănesc puiet pentru că
pe fagurii de ·iernare. In acest sens, fagurii cu anu- uzurile cele mai mari sînt determinate tocmai de
II mite cantităţi de miere se plasează după diafragmă uceastă aotivitate.
II sau în cazul stupului multietajat în corpul de jos Pe de altă parte, cunoaştem că începînd cu albi-
descăpăcindu-se treptat. Prin transportarea mierii nele oare eclozionează în luna august începe for-
III~ descăpăcite în cuib, se realizează o foarte bună sti. marea generaţiei ce va ierna. In aceste condiţii în-
mulare a albinelor. De fapt, stimularea prin acest kcmnnă că aceste albine nu mai trebuie să crească
procedeu se consideră cea' mai eficace. pl~iet? După unele cercetări răspunsul pare să nu
1 O problemă cu totul deosebită trebuie să o consti ..
:1 rle afirmativ. Spre exemplificare redăm în tabelul
tuie hrana proteică în această perioadă. Oricît d=
21 rezultatele obţinute de E. Pot e i k i n a (1961).
1\1
corect şi de atent se va administra mierea sau zahă-
\
ti
171
170

_______ ~ _ _ :!lI'1 I ,.
ti

&
«oază în jurul temperaturii cuprinse între + 34°C şi
TABELUL 21

Grame albină
+36°C.
Albine Puterea
finală
% faţă
de 11
Ridicarea temperaturii pînă la acest nivel, de la
Specificaţie; crescute
"
11 aug.J27 sept.]
Dile·
renţă g g august 'imita obişnuită în perioada de repaus (+ 14 °c -
-, -'-20°C) precum şi menţinerea ei; ~şţe influenţată
de puterea familiei de albine, de starea fiziologică
Albine ce au hrănit
puiet 1780 l050 -730 785 1835 103 11 acestora şi de proviziile de hrană,
Albine care nu au Acest fapt este de o deosebită importanţă pentru
hrănit puiet 1320 1080 -240 - 1080 83
că începerea timpurie a creşterii puietului în fami-
liile slabe nu este posibilă, întrucît acestea nu au
Intr-adevăr, familiile care au hrănit puiet au pier- posibilitate a crearii şi păstrării regimului de tempe-
dut în cea 45 zile pentru această activitate, 41010 ratură arătat. In cazul declanşării producerii tim-
din albina iniţială, pe cînd cele ce nu au hrănit, purii a puietului la familiile slabe, poate duce la
puiet, numai 18010. Sub acest aspect deci este evi- slăbirea şi mai accentuată a acestora ca urmare a
dentă UZUl1al pe care o provoacă creşterea puietului. dispariţiei unei părţi din albină datorată uzurii
Pentru viaţa familiei însă, această pierdere nu este' lmouse de această activitate.
cea reală întrucît familiile în cauză au crescut 44010 Pentru creşterea puietului în timpul iernii se iau
albine faţă de greutatea iniţială, pe cînd celelalte nu din toamnă măsuri, prin asigurarea îagurilor de
au crescut nimic. Şi albinelecrescute în această pe- calitate, a hranei abundente, a mătcilor tinere şi
rioadă intră mult mai tinere în iarnă. de calitate, prin expunerea stupinei pe vetre inso-
Avînd deci în vedere că procesul de creştere a
rite şi feri te de vînturi, dar în mod special prin
puietului este a manifestare care urmăreşte să si-
Introducerea la iernat a unor familii puternice.
tueze familia de albine tocmai in acele conditii care
De asemenea, prin stimularea albinelor pentru a
să-i asigure vieţuirea în viitor, considerăm că nu
trebuie întreprinse acţiuni de limitare .a creşterii efectua zboruri de curăţire se intensifică activitatea
puietului de către albinele care eclozionează în peri- de creştere a puietului. Totuşi elementul hotărîtor
cada cînd se formează generatia de iarnă. ~11 activităţii generale a organismului, inclusiv pro-
ducerea căldurii, secretarea hranei de către glandele
INTENSIFICAREA. CREŞTERII PUIETULUI
'ţaringiene - ceea ce impune hrănirea unei canti-
IN TIMPUL IERNII Uiţi mai mari de puiet îl constituie hrănirea albi-
nelor, Măsura care se impune deci, este ca apicul-
In perioada de iernare în care începe creşterea torul să determine consumarea de către albine a
de puiet, în interiorul ghemuluicăldura se stabili- unor cantităţi sporite de hrană şi în special de
hrană proteică (polen sau înlocuitori ai acestuia).
172
173

_____ ~. __ J'llli!l1!! ~ •••••••••••••••••••••••••••

..
I"
"il'
Ili,'!lil,'r'l'
111
i
ill

j'l;Jli: INTENSIFICAREA CREŞTERII PUIETULUI ti\,; aceste resturi. Eliminarea resturilor alimentare
IN PRIMAVARA nedlgerate se efectuează cu ocazia zborurilor de
1111\':
curăţire. Aceasta este prima grijă pe care trebuie
il111
'i i,l Odată cu venirea primelor zile călduroase de pri- lit\ o aibă orice apicultor la venirea primăverii.
măvară timpurie. gîndul fiecărui apicultor se. în- Eamil iile de albine trebuie impulsionate să exe-
1II
1I1
dreaptă mai::Iţlult ca oricind spre recoltele de miere cute zbor-uri de curăţire ori de cîte, "ori şi oricînd
',il!11
, ce le va realiza în anul respectiv, recolte pe care Icmperatura aerului se ridică peste + 12°C. Aceste
şi le doreşte cît mai mari. ' ccazi! se pot ivi chiar în luna ianuarie, în zilele
Ilili!lll: Apicultorul nu trebuie să uite însă adevărul atît In sorite. In mod norrnai însă, aceste temperaturî
'1·iiilii·1· de des repetat pînă acum, că realizarea producţiilor MInt obişnuite în zilele de la sfîrşitul lunii februarie,
aşteptate este posibilă numai cu familii de albine Inceputul lunii martie. In aceste zile, pe măsură ce
foarte puternice. albinele simt căldura soarelui, încep să iasă la zbor,
Măsurile ca o familie de albine să ajungă puter- din ce în ce mai mult pînă cînd zborul se produce
nică pe timpul culesului au fost luate începînd cu in masă.
pregătirea familiilor de albine pentru iernat. Acest moment poate fi considerat ca trecere de
Primăvara este perioada cind se imprimă ritmul [a perioada de iernare la reluarea activităţii de pri-
de dezvoltare a Iamiliilor de albine în întreg sezo- măvară. Pentru grăbirea acestui moment apicultorul
nul apicol. trebuie să intervină cu mijloacele ce îi stau la
Pe fondul unor familii cu populaţie mare de al- [ndemînă.
bine, cu rezerve îndestulătoare de hrană, cu mătci b) Hrănireacorespunzătoare. Dacă pregătirea pen-
tinere şi prolifice etc., în primăvară apicultorul are tru iernare s-a făcut în mod corespunzător fami-
posibilitatea de a folosi impulsul natural de dezvol- liile de albine au suficiente rezerve de miere în
tare, pe care trebuie să-I stimuleze şi intensifice r4nteriorul cuibului. Intensificarea activităţii albinelor
prin anumite lucrări. Şi ca urmare creşterea unor cantităţi mai mari de
Lucrările respective în principal se referă la înlă- puiet se realizează după cum' s-a arătat prin obli-
turarea urmărilor perioadei de iernare, hrănirea garea acestora de a consuma o cantitate sporită
corespunzătoare şi punerea în continuu la dispoziţia de hrană. '
:jI mătcii a spaţiului corespunzător pentru depunerea Folosirea culesurilor timpurii de primăvară. in
ouălor. mod categoric, activitatea culeger-ii nectarului din
a) Executarea zborurilor de curăţire. După peri- natură constituie măsura cea mai eficace pentru
oada de iernare, ultima parte a intestinului albi- dezvoltarea famiiiilor. Pentru aceasta este indicat
nelor este plină cu resturile alimentare nedigerate Să se folosească flora din păduri, plantaţiile de
pe timpul iernii. Prelucrarea unor cantităţi mai salcie, Iivezile de pomi, rapiţa şi oricare altă sursă
mari de hrană necesară creşterii puietului este po- nectaro-poleniferă existentă în zona stupinei. Am-
sibilă numai după eliberarea organismului albinelor plasarea în toamnă a ve trei stupinei în astfel de

174 175
locuri, înlătură necesitatea transportării stupilor în
primăvară. Astfel de plante pot asigura pe lingă
1\siqurarea surselor de apă.
NI'cl'sarul de apă al albinelor;
c-· )
oulesurile timpurii pentru întreţinerea şi dezvolta-

I~~~
111 primăvară este mai mare
rea corespunzătoare a familiilor mai slabe şi. unele ilntorită procesului de creştere
cantităţi de miere-marfă la familiile puternice. fi puietului. Pentru aceasta, în
Hrănirile=stimulerue, Acestea se fac în perioadele
şi în cazul Gind nu există culesuri naturale de între- "l)l'rioadele cînd albinele au fă-
ţinere, indiferent de cantitatea mierii existente în tiut zborul general de curăţire,
familii. ti(' ins~alează în st~pină. adăpă- Fig. 12 _ Strîmtorarea
Ele încep prin administrarea turtelor proteice şi tOJ'ul într-un loc msont. Este cuibului
ulterior de şerbet de zahăr încă din perioada de I1lne ca în această perioadă la
iernare. Odată cu încălzirea vremii, cînd este posi- fiecare litru de apă să se adaoge 5 g sare de
bslă intervenţia în cuib, hrănirea stimulentă se bucătăr-ie.
poate realiza prin descăpăcirea fagurilor sau admi-· c) Asigurarea spaţiului corespunzător pentru creş-
nistrarea de sirop, ierea puietului. Prin spaţiul corespunzător creşterii
Hrănirea cu proteine. Creşterea unor cantităţi j}uietului se înţelege asigurarea căldurii corespun-
cit mai mari de puiet nu este posibilă, după cum y,tltoare şi a numărului suficient de celule pentru
se ştie, fără o abundenţă de hrană proteică. Canti- depunerea ouălor.
tăţile de păstură din cuib au fost consumate total Asiqurarea spaţiului pentru dezvoltare la stupii
sau în mare parte în perioada de iernare. De ase- orizontali şi verticali cu magazine se tace prin
menea, rezervele de proteine acumulate în corpul stIÎimtol'aJ:'eaşi apoi lărgirea cuibului.
gras al albinelor vor fi şi ele epuizate. In aceste Strîmtorarea cuibului (fig. 12) se face astfel încît
condiţii, în lipsa aportului de polen în stup fie dato- să nu rămînă decît fagurii acoperiţi în întregime
rită inexistenţei lui în natură, fie condiţiilor nefa- iu albină. Cuibul se amplasează spre peretele
vorabile, numai introducerea în cuibul familiei de încălzit de soare fiind delimitat de restul fagurilor
albine, a hranei proteice din rezervele stupinei vor cu ajutorul diafragmei. Strîmtorarea cuibulu] are
putea asigura o hrănire corespunzătoare. tia efect impingerea zonei încălzite şi spre partea de
Introducerea de polen sau a înlocuitorilor acestuia jos a fagurilor, asigurînd condiţii pentru depunerea
începe chiar din timpul iernii. Pe măsura intensi- ouălor de către matcă. Strîmtorarea cuiburilor se
ficării creşterii de puiet, se vor mări cancitătile în face în general la familiile slabe; cele cu putere
aşa fel încît imediat ce o turtiţă a fost consumată, corespunzătoare îşi desfăşoară în bune condiţii acti-
alta să-i ia locul. vitatea şi fără luarea acestei măsuri.
Este indicat ca hrănirile cu polen sau cu înlo- In familiile normale, în scurt timp de la venirea
cuitorii acestuia să se menţină atît timp cît albinele primăverii fagurii din cuib sînt ocupaţi cu puiet
continuă consumul. fiind necesar a se crea noi spaţii pentru depunerea

176 177

- --------_._~~-------'
.
In
1)
.>
,,

1III < -

"I~m~m~
-'=- '-Miere--
a- b
t-Puiel-
Fig. 13 - Lărgirea cuibului:
a - prin amplasarea fagurelului gol după ultima ramă cu puiet; b _ prin
"spargerea cuibului"
r,
a b
ouălor şi creşterea puietului. Aceasta mai ales, în Fig, 74 - Asigurarea spaţiului de dezvoltare la stupul
cazul existenţei unui cules de întreţinere, cînd. se vertical cu două corpuri:
poate acumula o cantitate mare de nectar şi polen. (1. - situaţia Înaintea aşezării celui de al doilea corp; b - situaţia
după punerea corpului al doilea
Lărgirea cuibului la familiile întreţinute în stupi
orizontali şi vertieali se face înainte de a se epuiza
tot spaţiul de creştere existent. Lărgirea cuibului Asigurarea spaţiului la stupii verticali cu 2 cor:"
se face prin introducerea unor faguri din rezervă ,mri. Familiile de albine întreţinute in stupi verti-
după ultimul fagure cu puiet al cuibului (fig. 13 a). !'111icu 2 corpuri iernează de obicei într-un singur
Fagurii introduşi vor fi corect clădiţi, fără celule de florp. Pe măsura dezvoltării familiei în primăvară
trîntori şi în care s-au crescut cîteva generaţii de "rH\ţiul'necesar pentru ouat se asigură prin lărgirea
puiet, aceştia fiind mai călduroşi. Este bine ca aceşti ulbului în corpul de iernare, după aceeaşi tehnică
ti şi la stupii orizontali. Atunci cînd albinele aco-
faguri să se stropească cu sirop pentru a fi luaţi
mai uşor în pregătire de către albine. peră cele 12 rame, iar puietul este extins pe 7-8
rnme, asigurarea în 'Continuare se face prin ampla-
Cînd vremea, frumoasă s-a statornicit, mărirea nrea celui de al doilea corp (fig. 14).
spaţiului pentru ouat se poate face prin "spargerea In cel de al 2-lea corp se trec din corpul inferior
cuibului", adică introducerea fagurilor goi între rea 3 faguri cu puiet de toate vîrstele, în locul
fagurii cu puiet (fig. 13 b).
:t'lrora se pune un număr corespunzător de faguri
In condiţiile unui bun cules de la salcie, pomi clădiţi. In corpul superior, pe lîngă cei trei faguri
fructiferietc. se vor asigura în partea laterală a II puiet se mai pun 1-2 faguri clădiţi (unul poate
cuibului şi fagurii goi necesari depozitării necta- fI artificial) precum şi 1-2 faguri cu provizii de
.rului.
hrană. Intrucit prin amplasarea celui de al doilea
178
179
urinare a hrănirilor cu polen şi sirop, zona de creş-
de miere Pviel

III I~IIII ~~~~~~~~I


Provizii
a puietului se va extinde, ocupînd marea majo-

/'.~,M
'"
~('I'C
dLt\le a fagurilor din acest corp (fig. 15 c). Pînă la

• J ~
! 1" ,'~

~11I'
I~l
"
.••••.•
ln
,
I martie (mai devreme sau mai tîrziu, în funcţie
tI(, puterea familiei) vor. exista în corpul de sus
-il faguri cu puiet, la familiile put~rnice apărînd

Faguri goi
""i!~~~ 1111111111,
puiet şi în corpul inferior.
J!;xtinderea ouatului mătcii în corpul inferior se
vu face mai încet. Tocmai pentru grăbirea acestui
d lucru apicultorul trebuie să intervină prin inver-
nurea corpurilor. Corpul de sus se va pune pe fun-
Fig. 15 - Asigurarea spaţiului pentru creşterea puietului la stupul d III stupului, iar corpul de jos se va aşeza deasu-
mul tietajat:
a - situaţia cuibului la intrarea în iarnă: b - situaţia culbul ui în primăvară;
j)ra (fig. 15 d). In felul acesta în zona în care se
C, d: -. inversarea corpurilor (I, 2 corpurile) creşte puietul, în locul fagurilor ocupaţi în care
matca nu mai avea loc să depună ouă, va apare un
corp volumul stupului s-a dublat, fapt ce ar putea număr mare de faguri cu celule goale. Aerul din
determina schimbarea regimului de temperatură. şi Ii!,UP, care ajunge în acest corp, va fi încălzit de
încetinirea ritmului de dezvoltare a familiei, spaţiile data aceasta nu numai de către razele soarelui ci
rămase neocupate de faguri se completează cu dife- ~i de către puietul şi albinele care vor ocupa corpul
rite materiale de protecţie. Inferior. Astfel, aerul rece pătruns din afară prin
In vcontinuare, asigurarea spaţiului se face prin urdiniş va trece printre ram ele din corpul de jos
introducerea faguri lor goi în cele două corpuri. eu printre elemenţii unui radiator. Pe de altă parte,
A.sigurarea spaţiului pentru dezvoltare la stupii albinele culegătoare, obişnuite cu existenţa cuibului
multietajaţi. La introducerea la iernat cuibul fami- in corpul al doilea, vor continua aducerea provi-
liilor de albine era situat în corpul de jos (fig. 15 a), ziilor de nectar şi polen în această zonă. Toate
Pe măsura consumării hranei ghemul de iernare s-a aceste elemente vor determina urcarea mătcii în
deplasat spre corpul al doilea, astfel că la venirea pri- cel mai scurt timp în corpul de sus, unde va găsi
măverii cuibul familiei de albine va ocupa corpul su- condiţii şi faguri goi, buni pentru ouat.
perior mai aproape sau mai departe de podişor în Se consideră, în funcţie de puterea familiei de
funcţie de rezervele de hrană rămase neconsu- albine, că în 10 zile în corpul al doilea pot fi um-
mate (fig. 15 b). In felul acesta, pentru prima etapă pluti cu puiet cea 8 faguri. In timpul acesta în corpul
de dezvoltare va exista spaţiu suficient şi corespun- inferior majoritatea puietului va ecloziona eliberînd
zător pentru creşterea puietului. In corpul superior, celulele. Se impune deci o altă inversare cînd din
nou corpul de jos, cu faguri goi, se va aşeza deasu-
datorită încălzirii aerului din interiorul stupului de
pra, iar corpul cu puiet va ajunge la fundul stupu-
către razele solare se va aduna toată căldura. Ca

]80 181

."
:il
l .1

/\:;'1,
lui. Operatia de inversare a corpurilor se poate re- u-rnice ce urmează să ierneze. Pentru aceasta api-
I,i'
peta la intervale de 10-14 zile pînă în preajma ('lIltorul trebuie să acorde o deosebită importanţă
iili culesului timpuriu. In cazul familiilor slabe peri- rrcării condiţiilor necesare.
oada între două inversări ale corpurilor poate ajunge J\stfel , după extracţia mierei de la salcîm, la
ilii\
la 15-20 zile. In cazul acestor familii însă, se poate tll.llpii orizontali şi verticali cu magazine se intro-
folosi şi soluţia de reducere a cuibului pe numărul duc în mijlocul cuibului 2-3 fagud·dădiţi, resti-
de faguri corespunzător puterii familiei şi care se Iuindu-se fagurii din care s-a extras mierea. Opera-
vor amplasa în mijlocul corpului sau la o margine (,la se repetă ori de cîte ori este nevoie, adică ori
'.a lui. Limitarea laterală a cuiburilor se poate face fie cîte ori matca nu mai are spaţiu suficient pen-
cu ajutorul diafragmelor, cărora li se adaugă o Iru depunerea ouălor. La stupii ver ticali cu maga-
şipculită pentru închiderea în mai bune condiţii a
»lne, ram ele se vor menţine în continuare pentru
zonei destinate cuibului,
ndăpostirea albinelor culegătoare.
Această organizare se poate face din toamnă, dar La stupii verticali cu două corpuri şi Ia cei multi-
este un compromis, care complică întreţinerea fa-
dajaţi se aplică, de asemenea. măsuri de intensifi-
miliilor de albine.
care a creşterii puietului, arătate la dezvoltarea
Prooedeul de inversare a corpurilor se aplică în
continuare şi în perioadele dintre culesur i şi, după rrlmiliilor.
Aceste măsuri pentru cresterea puietului, inclusiv
cum am văzut, şi în perioada de toamnă, întreru-
hrănirile stimulente, se aplică în toate perioadele
pîndu-se odată cu întreaga activitate a familiilor
dintre culesuri. De asemenea, pe timpul culesuri-
de albine în timpul iernii.
Eficacitatea acestor inversări de corpuri în scopul lor nu se recomandă folosirea gratiei pentru restrîn-
aecelerării ritmului de dezvoltare a familiei de al- ţţ0.rea forţată a ouatului mătcii..
bine. constituie o calitate a stupilor multietaj aţi , Se pare că rezultatele ce se obţin în urma restrin-
care nu poate fi comparată cu nici una din meto- ((0.1'iiforţate a ouatuiui rnătcii în vederea sporirii
dele de lărgire a cuibului ramă cu ramă, folosită recoltei, nu sînt în favoarea aplicării metodei. In
la celelalte tipuri de stupi. plus, legat de cresterea puietului trebuie să mentio-
năm părerea cunoscutului apicultor american
CREŞTEREA PUIETULUI PE TIMPUL CULESULUI .T o h nes Lo n g, care arată că" numai o creştere
LA UN NIVEL CORESPUNZĂTOR continuă de puiet asigură o familie puternică. O
diminuare la -un moment dat a creşterii puietului
In măsura în care puterea pe care au avut-o fa- duce în trei săptămîni la o familie care începe să
miliile la introducerea pentru iernare determină 8Iăbeoască".
dezvoltarea acestora în primăvară, creşterea intensă Acest lucru este demonstrat şi pe baza cercetă-
a puietului în timpul perioadei culesurilor asigură rllor ştiinţifice. Redăm în tabelul 22 rezultatele
familiilor posibilitatea creşterii unei populaţii pu- cercetărilor făcute în acest sens.

182 183

~,
lNTENSIFICAREA CREŞTERII PUIETULUI
TABELUL 22
prUN FOLOSIREA FAMILIILOR AJUTĂTOARE
Influenţa reducerii ouatului mătcii asupra prolificităţii ulterioare
a mătcilor Oricît de sîrguincios ~e vor aplica toate mijloa-
(după R. D. R i b, 1971) (lele descrise pînă acum, nu se va putea obţine decît
,oimpingere a dezvoltării familiilor de albine spre
.,. Producţia medie de ouă pe zi a mătcilor Q limită ridicată, care este strîns determinată de
1 In a 12-a zi' după '1~~1terea iniţială a familiilor cu care se lucrează.
Înainte de întrerupere/ terrninareaIntreru-
Întreruperea ouatului
peru Şi la familiile puternice limita superioară de dez-
voltare poate ajunge numai la un nivel biologic
buc. I ~ bue. I % bine definit de o serie de instiricte consolidate în
Martor (fără Întrerupere) 1009 100 1 188 118 timp.
!ntrerupere 5 zile 915 100 587 64 Singura metodă care poate depăşi barierele amin-
Intrerupere 10 zile 838 100 284 30 .Ute este metoda familiilor ajutătoare. In cazul fo-
[osirii familiilor: ajutătoare este logic şi uşor de
Inteles că fiecare din cele două unităţi biologice,
Intensitatea de ouat revine la nivelul anterior, Reparat (familia de bază şi familia ajutătoare) va
numai în a 24-a zi de la terminarea perioadei în bvea nivelul său propriu de dezvoltare, dar cumu-
care ouatul a, fost întrerupt. Experimentarea s-a lat însă numai la, familia de bază, va dubla capa-
făcut în condiţiile reţinerii rnătcilor în cuşti, dar :itatea familiei respective. Apicultorul trebuie să
în. cazul izolării mătcii pe 1-3 faguri, în general aplice astfel această metodă Încît să nu dubleze şi
blocaţi cu puiet şi miere, din punctul de vedere al necesarul de muncă.
posibilităţilor- de ouat se ajunge în 1-2 zile la
aceeaşi situaţie.
Reducerea intensităţii de ouat după întrerupere,
este determinată de modificarea dimensiunilor ova-
relor mătcilor în sensul micşorării acestora cu pînă
la 30% faţă de situaţia iniţială.
Efectul negativ al acestei metode asupra creşterii
puietului trebuie să stea în atenţia apicultorilor
atunci cînd urmează a hotărî asupra utilizării ei în
practică. Această recomandare este valabilă numai în
măsura in care apicultorul este convins de necesi-
tatea creşterii continue a puietului, inclusiv în se-
zonul in care se realizează culesurile.

Hl4

'~i
1'll:

IV. SPORIREA PRODUCŢIEI DE MIERE ulbine în producerea de miere marfă nu se poate


PRIN UTILIZAREA INTEGRALĂ manifesta pe deplin decît dacă se asigură şi resur-
rJf~lc necesare de nectar.
A POTENŢIALULUI PRODUCTIV
iNVENTARIEREA RESURSELOR DE NECTAR
AL FAMILIILOR DE ALBINE
Stabilirea surselor de nectar se tace -;prin înregis-
lrurca plantelor melifere care intră în raza de 2 km
II stupinei. In cazul mai multor stupini amplasate
\: ~:l In distanţă mai mică de 2 km una faţă de alta, se
vor lua în calcul sursele melifere ce intră în peri-
metrul comun al acestor stupini, delimitat de raza
uo zbor economic (2 km) al stupinelor mărginaşe.
ASIGURAREA RESURSELOR DE NECTAR Uupă înregistrarea surselor respective, apicultorul
I [robuie să determine ce cantitate de nectar oferă
INTOCMIREA BALANŢEI NECTARULUI nccste plante.
Pentru orientarea apicultorilor, redăm în tabe-
~I
1'[
lut 23 valoarea meliferă a diferitelor plante cerce-
! Cunoaşterea particularităţilor culesului de miere
din zona în care este amplasată stupina este o con- lute de albine din flora ţării noastre, stabilită pe
diţie obligatorie pentru succesul muncii apiculto- buza minuţioaselor cercetări proprii şi a datelor
rului. Această cunoaştere este necesară pentru a Glinliteratură de dr. ing. I. C î I'n u din Institutul
putea alege complexul de procedee în îngrijirea şi {le cercetări pentru apicultură.
dezvoltarea familiilor de albine, care este cel mai
potrivit pentru zona respectivă. In stupină nu este TABELUL 23

permis să se lucreze după şablon, după o "lecţie" Principalele resurse de nectar din România
învăţată pe dinafară de la alt apicultor, pentru că
condiţiile de cules diferă foarte mult. Tehnologia de Productia
creştere a albinelor trebuie să fie stabilită de fie-
care apicultor în parte, pe baza unor vaste cunoş-
Planta Ponderea
I
Perioada de înflorire
I de mie~e
kgjha

tinţe profesionale şi în funcţie de condiţiile pe care turllul Mijlocie Martie-aprilie 20


le oferă din punct de vedere melifer zona respectivă. (jttisul Mijlocie Martie-aprilie 25-40
Pe de altă parte, cunoaşterea resurselor de nectar fhtlhnul rosu Mijlocie Martie-aprilie 100-200
lUlchita . Mijlocie Martie-aprilie 100
este prima acţiune pe care apicultorul o ia pentru j.;r\lcia căprească Mare Martie-aprilie 150-200
a valorifica la maximum nivelul înalt de dezvoltare RrLlciapletoasă Mijlocie Martie-aprilie 100
a familiilor de albine, pentru care a muncit 'o plcrsicul Mijlocie Martie-aprilie 20-.:40
perioadă îndelungată. Capacitatea unei familii de Ulmul Mijlocie Martie-aprilie mană-lO

186 187

!
1
r:'"
TABELUL 23 (continuare)
--_.
l
-_._-~._, TABELUL 23 (continuare)
---
~ Planta Ponderea
I Perioada de înflorire
Producţia
de miere
li· .: J"J.' :~~ or:•••
Productia
I Perioada
I kgjha i \~ ~'
il~
Planta
I
I
Ponderea de infiOrirel de mic~e
kg/ha

Urzicuţa
~~.:
Mijlocie Martie-octom -
brie 50-90 ·11~l,
.. M!IIUI
100- 150 ""J'~l"hlşl;\rul
Mijlocie
Mar e
Mai-septembrie
Mai-octombrie
30-50
40
Martie-aprilie
Zălogul (salcie)
Agrişul
Mar e
Mijlocie Aprilie-mai 25-70 . it;· "',·Pll.ducclul (mărăciniş) Mijlocie Mai-iunie
Mai-iulie
35-100
30-40
.' ~Hi\piţ:a sălbatică Mijlocie
Arţarul tătărăsc Mar e Aprilie-mai 300-600
,~:~;Hl1lvia de cîmp Mijlocie Mai-iulie 280
Bubericul Mijlocie Aprilie-august 500-900 '!!!'i I
:i~"rdfoiul alb Mar e Mai-octom brie 100-250
Castanul dulce Mijlocie Aprilie 50-120
'J1,\;:, -'(tiroiul hibrid Mijlocie Mai-octombrie 120
Cătina aibă Mijlocie Aprilie-iunie 25
,It ':I'd(oiul mărunt Mijlocie Mai-septembrie 30-40
Ciresul' Mijlocie Aprilie-mai 30-40
'''''1'lIrbarea cîinelui Mijlocie Mai-iunie 100- 120
Coa~ăZt11 negru Mijlocie Aprilie-mai 20-50
lll'zica moartă Mijlocie Mai-august 50-150
Corcoduşul Mijlocie Aprilie 25-40
_Vo,rza (seminceri) Mijlocie Mai-iunie 30-45
Jugastrul Mar e Aprilie-mai 200-400 J

,V(I:a de vie Mijlocie Mai-iunie 5-10


Aprilie-mai 30-42
Mărul
Mierea ursului
Mijlocie
Mijlocie Aprilie-mai 52-100 il! ~~\!cîmul mic (amorpha)
. -, ,,ifftlclmul roşu
Mijlocie I Mai-iunie
Mai-iunie
50
1200
mană-Zu Mar e
Molidul Mare Aprilie-iunie
100-200 'llMcimul alb Foarte Mai-iunie I 1000
Paltinul de cîmp Mare Aprilie-mai
Mijlocie Aprilie-mai 200 ~~ mare
Paltinul de munte /("'l1tlna rosie Mijlocie Iunie-iulie 25
Mijlocie Aprilie-octom-
Păpădia
brie 200
''1
, , ,I.!Mpa (seminceri)
'
Mijlocie Iunie-iulie I 70-150
,:, ,(.iimbrişor (cimbrul I unie-septern-
Părul Mijlocie Aprilie-mai 18-20
.',: ''', de cîmp) Mijlocie brie 50- 150
Mijlocie Aprilie-mai 25-40
Porumbarul
Aprilie 20-30 ' v CQriandrul Mar e Iunie-iulie I 100-500
Prunul Mijlocie
35-100 ;~.;~'e(jJ·(:)băţica (urechea mijlocie
Rapiţa cultivată Mare Aprilie-mai 400-600
it' ~':~I)I'CUlui) Mijlocie Iunie-august
Salcia albă Mare Aprilie-mai 100-150
,'..,'; ,,' ovleacul alb Mijlocie Iunie -oc tom-
Urzica albă Mijlocie Aprilie-august 100-180
30-40
."

t~~'~
l~
brie I 90-110
Mijlocie aprilie-mai
Visinul
Afinul Mijlocie Mai-iunie 15-30 .'::q,-
'.-
,IJPvlecelul Mijlocie Iunie-se ptcm-
brie
Castanul sălbatic Mijlocie Mai-iunie 30-100
Mijlocie Iunie 50-100
Coacăzul de munte Mijlocie Mai-iulie 15-30
Mijlocie Iunie-august 250
Dovleacul furajer Mijlocie Mai-septembrie 40-45
Mijlocie Iunie-august 30-60
Facelia Mare Mai -octombrie 300- 1000
mană-Zu Izrna Iunie-octom- 380-400
Fagul Mijlocie Mai-iunie 220
Mar e brie
Gutuiul Mijlocie Mai-iunie 90
Mijlocie Iunie-septern-
j aleşul Mijlocie Mai-iulie 100-200
brie 40-50
Lucerna Mar e Mai -octom brie 25-100
'l"lIJcşUl
sălbatic Mijlocie I unie-august 150-250
Măzăriche- borceag Mijlocie Mai-iulie 30-50
" ~6mnul cîinesc Mijlocie Iunie-iulie 20-40
Măzărichea de primăvară Mijlocie Mai-iunie 10-30
'~t:llrl
ba boului, Miru ţa Mijlocie Iunie-iulie 50-100
Măzărichea de toamnă Mijlocie Mai-septembrie 30-100
Î\\tlmba mielului Mijlocie Iunie-iulie 250-300

188 :'BlTf!;" 189


TABELUL 23 (continuare) TABELUL 23 (continuare)

Planta I Ponderea I Perioada de inflorirel


Producţia
de miere
kg/ha
Piant a Ponderea
I Perioada de Înflorire
I
Producţia
de miere
kg/ha
----
Morcov (serninceri) Mijlocie Iu nie-septeru- I 1~,lI1a bună, Menta Mijlocie Iulie-august 100-200
brie 15-30 1~lI1a creată Mijlocie Iulie-august 100
Oţe tarul Mijlocie Iunie-iulie I 30-60 I~1I1a proastă, Busuio- Iulie-septem-
Pepenelc galben Mijlocie I unie-septern- {III 1 cerbilor Mijlocie brie 100
brie 10-40 l.ovănţica Mijlocie Iulie-septem-
Pepenele verde Mijlocie Iunie-septern- brie 50-100
brie 40- 100 Mijlocie Iulie-august 300-650
Roiniţa Mijlocie Iunie-august 100- 150 Mijlocie Iulie-septem-
Sălcioara mirositoare Mijlocie Iunie I 100 brie 50-200
Scaie ţii Mijlocie Iunie-octorn- Rostogo). Măciuca
brie 100- 150 tlLobanului Mijlocie Iulie-august 250-500
Zmeur Foarte SI\lcîmul japonez Mijlocie Iulie-august 300-350
mare 1unie-iulie 50-200 t'ihurătoare, Răscoacc Mar e Iulie-august 50-600
Sparceta Mare Iunie-august 120- 300 Nll/dul dracului Mijlocie Iulie-august 100-150
SuIfina albastră Mijlocie Iunie-iulie 100-200 fUnda (seminceri) Mijlocie Iulie-august 5-15
Talpa gîştei Mijlocie Iunie-iulie 230-400 IIlpica Mijlocie Iulie-august 400-600
Teiul cu frunza mare Mare Iunie-iulie 800 Itllifina albă (anuală) Mare Iulie-septem-
Teiul argintiu Foarte brie 200-500
mare Iunie-iulie 1200 Mijlocie Iulie-septem-
Teiul pucios Mare Iunie-iulie I 1000 brie 130-300
Trifoiul roşu Mijlocie I unie-septern- Mijlocie Iulie-august 20-50
brie I 25-50 baltă Mijocie 1ulie-septern-
Tărniiţa de cîmp Mijlocie I unie-septern- brie 50-200
brie I 100-200
Anghinare Mijlocie I ulie-septem-
brie I 150-400
Busuiocul de baltă Iulie-septern- Numai după cantitate a de miere pe .care o pro-
(ţepuh) Mijlocie brie I 100- 180 duce o anumită plantă nu se poate caracteriza im-
Busuiocul de mirişte Mijlocie Lulie-se ptern-
brie 120- 150 .jjortanţa meliferă a acesteia din punct de vedere
Butoiaşul Mijlocie Iulie-august 300 ~onomic. Importanţa unei specii melifere pentru
Cătuşnica, Iarba mîţei Mijlocie I ulie-a ugust 100-140 producţia apicolă este determinată de potenţialul
Cenuşar, Oţetarul fals Mijlocie Iulie-august 300
Cînepa codrului Mijlocie Iulie-august 150-200 IWctaro-polenifer al acesteia, de frecvenţa, şi nive-
Cicoarea Mijlocie Iulie-octombrie 100 Itlt producţiilor de miere obţinute, de suprafaţa
Fenicul, Mălura Mijlocie Iulie-august 25-100
Floarea-soarelui Foarte I ulie-septern-
ucupată de specia respectivă. In tabelul 23 este
mare brie 34- 130 ftIRCI'isă şi ponderea economico-apicolă a fiecărei

190 191
plante, stabilită de cercetătorul amintit printr-o .1Ş,.Jlîună a pădurilor de conifere. O pădure mixtă
îndelungată activitate. molizi, pini şi brazi, precum şi esenţe foioase
Bineînţeles că datele trebuie considerate ca orien- SpeciaJ paltini, care este eventual întreruptă de
tative, mai ales cînd este vorba de o anumită zonă ~t\i, este zona meliferă de pădure ideală. Şi nu
din ţară, .P~,nţ17Ucă producţiile de nectar sînt irr=, {ne astfel de zone există în tara noastră.
fluenţa,te"d~'ll:ri complex de factori, pe de altă parte,' nalizînd toate aspectele de mai sus în final pe
o plantă oare la nivel de ţară are o importanţă titdtol' !îl interesează care este situaţia privind
mijlocie poate fi de primă importanţă economică nrsele de nectar în zona în care stupina sa ac-
în zona, unei stupini.
ză. Pentru aceasta este necesară concretizarea
.ţei nectarului sub forma unui grafic al sezo-
Deşi plantele menţionate reprezintă riumai o Ulii apical.
parte din cele existente în flora ţării noastre, prin In actiunea de înregistrare a surselor nectarifere
analizarea acestora rezultă că pe întreg parcursul ~ ţine cont de urmă toarele :
anului, începînd din martie-aprilie pînă în octom- entru plantele melifere, în special cele spontane
brie se pot asigura culesuri de producţie întrucît se găsesc în amestec, se stabileşte pentru fie-
în fiecare perioadă există plante melifere cu foarte în parte cît ocupă procentual din suprafaţa în
mare şi mare pondere cconomică-apicolă. ) se află, apoi se calculează suprafaţa efectiv
Cu toate acestea, bogăţia resurselor de nectar nu 1pată. De exemplu, într-o pădure de 200 ha, teiul
se oglindeşte în producţiile realizate, în medie pe 'află în proporţie de 20010, artarul de 10010 şi
stupini. Existenţa în fiecare stupină a unor familii lanul sălbatic de 3010; înseamnă că suprafaţa
care realizează recolte deosebit de bogate, chiar cînd' pată efectiv este de 60' ha tei, 20 ha arţar şi
pe întreaga stupină producţia este neglijabilă, suge- 'h~.•.castan.
rează ideea că nicidecum nu sînt de vină resursele l"omii răzleti (din vatra satelor, marginea drumu-
de nectar ci cauza trebuie căutată în modul în care lor) sau în mici pîlcuri se inventariază numeric,
stuparul pregăteşte familiile de albine pentru valo- raportînd la media ce revine pe unitate de
'l'afaţă se determină suprafaţa ce ar fi ocupată
rificareaucestor cules uri.
aceşti pomi s-ar afla în masiv.
S-a arătat anterior că sînt posibilităţi ca pînă la
ora erbacee spontană care se află pe diferite
culesul de salcîm să se realizeze deja extracţii mari afeţe este diversă. Determinarea surselor me-
de miere marfă. Dar nu numai astfel de culesuri re prin stabilirea compoziţiei floristice a acestor
extratimpurii nu sînt valorificate. O sursă bogată ,rafeve cere bogate cunoştinţe de botanică, fapt
de miere în ţara noastră o reprezintă mana. Nici tru care se va considera că pădurile accesibile
acest cules nu este valorificat. T h. 1 a c h i m ON i c z mltllrii asigură o producţie de 50 kg miere la ha,
arată că aproximativ 80010 din cantitatea de miere şuni1e 5 kg, fîneţele naturale 50 kg iar alte di-
recoltată de albine în Austria previne din producţia !rse terenuri agricole 5 kg.
192 193

~'
·[Tli
I,,'
Ii'll
1[[IIi,
1 il'
1['11' zona respectivă, distinct pe etape; cite familii
!bll De asemenea, pentru livezile în amestec se va dnd trebuie deplasate la alte culesuri; cîtă
Illi
li!'l
l lua în calcul o producţie de 20 kg miere la hectar:
Întruoît albinele nu valorifică integral nectarul ce
ore-marfă revine pe o familie în perioadele cînd
"jlli ,'
'ele de nectar depăşesc necesarul de hrană ; cîte
se produce datorită fie timpului nefavorabil, fie Hii trebuie deplasate pentru ca producţia marfă
iii:;
111!\:I,
concurenţeLaltor insecte, ~n calcul se va lua numai "fl'lurrămase să fie corespunzătoare.; şi în fine,
1/2 din productia indicată pentru fiecare plantă. 1.:: familii pot fi aduse din afara zonei pentru va-
II\!!
îNTOCMIREA GRAFICULUI SEZONULUI APICOL
Hicarea naţională a surselor melifere respective.
\1(1 picultorul individual în mod categoric nu se va
Pe o schiţă în care sezonul apicol a fost împărţit a de întocmirea unor astfel de calcularii şi gra-
pe luni şi decade se înscrie grafic în decadele sau " deşi efectuarea unor astfel de analize de către
1\1\1 semidecadele corespunzătoare, durata culesului res- ile grupe de apicultori, cerînd spr-ijinul filia-
Ii pectiv. Apar astfel distinct perioadele lipsite de cu- ACA şi prin aceasta a organelor agricole şi sil-
li les cînd apicultorul trebuie să ia anumite măsuri ,e, ar fi în interesul producţiei propriilor lor
[ I! pentru asigurarea necesarului de hrană : deplasarea ,pîni. .
li "
în alte zone cu culesuri de întretinere sau hrăni- " J?~'ivitor la sectorul apicol din unităţile socialiste
riie suplimentare. ' trstfel de acţiune trebuie să constituie baza de
In perioadele de cules se înscrie şi cantitatea de are a tuturor măsurjlor privind realizarea pla-
rit I neotar recoltabilă zilnic de către albine. Aceasta se lua.
află împărţind producţia totală de nectar recoltabil
la numărul de zile cît durează culesul, stabilind
1, II astfel nivelul mediu zilnic al resurselor de nectar. RESURSELOI~ DE NECTAR
ţ

Acest nivel mediu se înscrie pe întreg spaţiul pe- f)upă cum s-a subliniat de nenumărate ori, prima
II',11[11 I! rioadei în care există culesul respectiv la o scară -iţie în realizarea producţiilor mari de miere o
stabilită de apicultor. Pe baza consumului zilnic tituie dezvoltarea familiilor de albine.
Iii I [[It! (cea 0,4 kg de familie) se află necesarul de hrană doua conditie o constituie existenta din abun-
1111 mediu zilnic pentru toate familiile de albine din :ă a nectaru'lui pe care albinele urmează să-I
III 1,11\ zona pentru care se face calculul. gă. Orice nivel de dezvoltare ar atinge Iami-
'1
Nivelul mediu zilnic al consumului se înscrie de albine, orice măsură dea asigura o cît mai
1 printr-o linie continuă pe întreaga perioadă a se':' e populaţie de culegătoare, va rămîne fără re-
11\ \111 zonului apicol. Apar astfel, pentru fiecare perioadă ltat dacă la momentul oportun natura nu oferă
,llli (decadă sau sernidecadă) cantităţile de nectar care tităţi îndestulătoare de nectar.
I sînt sub cele necesare pentru hrana familiilor, cît ~ara noastră, în ansamblu, după cum s-a văzut,
'! 1 1,111
şi cantităţile ce depăşesc acest necesar oferind posi-
bilitatea realizării producţie marfă. Pe baza aces-
- Ură o variată floră, începînd de primăvara tim-
Iu pînă în toamnă tîrziu. în majoritatea cazu-
1 tor date se poate afla: cîte familii pot fi între tirrute
III
',\' 1 \ IIIII,,:~"
Iii 195
194
I 111
1I1
.~-
valorificat chiar 30-35 zile, avînd în vedere că el
rilor însă în zona de zbor a unei stupini există nu- înfloreşte eşalonat în funcţie de altitudine. De exem-
mai o parte din resursele de nectar, în anumite plu, între 1-10 mai în sudul cîmpiei Bărăganului,
perioade fiind necesară mutarea stupinii acolo unde Intre 15-25 mai în zona Vălenii de Munte si între
flora oferă condiţii mai bune de cules. Această 1-15 iulie în apropiere de Mîneciu-Ungureni. Si-
acţiune constituie stupăritul pastoral. tuaţii asemănătoare sînt nenumărate .. pe teritoriul
In funcţie de situaţia resurselor melifere rezultată (:urii noastre.
în urma evaluării şi întocmirii graficului sezonului După valorificarea salcimului, la 20-25 zile în-
apical, stupăritul pastoral se poate organiza într-o floreşte teiul, iar înflorirea durează oca 28-30 zile,
largă gamă de posibilităţi. Astfel, cît se poate de In pădurile cu mai multe specii.
timpuriu (martie-aprilie) familiile de albine pot fi Puţin mai tîrziu culturile de floarea-soarelui
deplasate în pădurile de foioase din regiunea de oferă o sursă de nectar, dintre cele mai sigure, abun-
cîmpie şi de deal, unde artarul tătărăsc, jugastrul dentă şi de lungă durată. Relativ în aceeaşi pe-
şi pal tinul de cîmp pot asigura recolte de miere rloadă în zona subcarpatică avem fîneţele naturale
marfă considerabile pe familia de albine. In aceeaşi iu sparcetă, trifoi, salvie, galeş etc., iar în zona
perioadă deplasarea stupinelor în pădurile de luncă montană fîneţele de munte. Pe lîngă acestea, supra-
şi chiar în Delta Dunării poate asigura de la sălcii Ic\:ele mari ocupate de zmeuriş şi zburătoare pot
pe lîngă o bună dezvoltare a familiilor de albine usigura recolte de miere deosebite pe familia de
şi importante producţii de miere marfă. ulbine,
Tot înaintea culesului de la salcîm, în zona coli- Şi, în sfîrşit, nici în perioada de toamnă, flora
nară, unde livezile de pomi fructiferi formează im- patriei noastre nu este zgircită. Prin deplasarea stu-
portante masive melifere, se pot realiza recolte pilor în zona inunda bilă a Dunării, în Deltă, în
bune de miere marfă de o calitate superioară. [uncile rîurilor se valorifică flora de baltă, care, de
Iată numai cîteva posibilităţi de asigurare a sur- nsemenea, pe lîngă o bună dezvoltare a familiilor
selor de nectar în prima perioadă a anului. Reali- In vederea iernării poete asigura şi producţii destul
zarea producţiilor de miere marfă însă impune ca de :Însemnate de miere-marfă.
familiile dransportate să reprezinte efectiv, capa-
cităţi de producţie. Şi aceasta se poate asigura prin
măsurile privitoare la dezvoltarea familiilor, care ASIGURAREA CULESULUI PRIN VALORIFICAREA MANEI

s-au indicat anterior. Pînă nu de mult sorturile de miere de culoare


In cursul lunii mai stupinile sînt aşteptate de cele
peste 70 000 ha de salcîm oare oferă o cantitate de n'Hl~ închisă erau mai puţin apreciate, Astăzi, pe
cea 70 mii tone nectar. Pentru a valorifica cît mai pluţa mondială mierea de mană (mierea de pădure)
mult din această bogăţie însă, sînt necesare familii SLe căutată pentru valoarea sa alimentară şi tera-
foarte puternice. Saldmul, deşi se oaracterizează peutică superioară. Acest fapt creează posibilitatea
printr-o durată relativ scurtă (8-12 zile) poate fi ilo intensificare a valorificării mariei din zona Io-
197
196
[urnicile păzesc de duşmani, întreţin şi stimulează
restieră, care reprezintă o sursă de perspectivă dezvoltarea producătorilor de mană.
sporirea producţiei de miere: Relaţiai dintre furnici şi producătorii de mană
eFltc oglindită de densitatea populaţiilor de Iachnide
UNDE ŞI CU·M TREBUIE CĂUTATĂ MANA
care este maximă în apropierea Iurnicarelor, se
Insectele producătoare de mană se întîlnesc atît ·,t';]ilÎcşorează pînă la 500/0 la o distanţă de 25-50 m,
în zona montană cît şi în zona de deal şi cîmpie. ';;H'it;Îunge la 10-15% la 100 m ca apoi" densitatea să
Importante pentru apicultură sînt pădurile de co- !le sub 10% La distanţa de 150 m (R u p per t s h o-
nifere precum şi cele de fcioase, principalii produ- "J c n, 1968, citat de I. C î r nu).
cători de mană avînd ca plante-gazdă următorii Urmare acestui fapt şi producţiile de miere din
arbori: . mană ce se obţin din pădurile cu furnici sînt cu
~ în zona pădurilor de conifere: molidul, bradul, ~O-700/0 mai mari decît în pădurile sărace în fur-
pinul, ienupărul ; nici (W el I e n s t e i n, 1966, citat I. C î r nu).
- în zona pădurilor de Ioioase : stejarul, Iagul,
arţarul, teiul, sălciile, plopul, mesteacănul, ulmul. CIND APARE CULESUL DE MANĂ
Producătorii de mană nu găsesc însă în toate Apariţia manei este determinată atît de planta
zonele condiţii ecologice favorabide dezvoltării şi ca ltHZdă cit şi de insecta producătoare. Pentru aceasta
atare nici culesul de mană nu este egal în tot area- pc baza cercetăridor eîectuate de I. C r n u, peri-
î

Iul pădurilor enumerate mai sus. Pentru aceasta, (Holdeleculesurilor de mană se vor descrie pentru
în vederea asigurării unei perspective privind cu- [lccare specie de plantă şi insectă în parte. Astfel,
lesul de mană se stabilesc încă din anul precedent 11\ zona pădurilor de conifere, următoarele specii de
zonele în care există producători de mană, iar în nrbori alu importanţă apicolă :
anul respectiv începînd din primăvară timpuriu. se - Molidul - care reprezintă principala plantă
delimitează suprafeţele cu producători de mană prin unzdă se situează pe primul loc atît sub raport ca-
identificarea ţestelor vechi ale insectelor pe molid [ltativ cît şi cantitativ al producţiei de mană. Moli-
şi brad sau a pontelor de ouă pe ramurile conifere- dul asigură mană produsă în principal de 5 specii
lor cît şi a fodoaselor. ilo insecte. La sfîrşitud lunii aprilie - prima de-
Un mijloc deosebit de eficace în. depistarea celor blldă a lunii mai - apare mana produsă de Lecha-
mai indicate vetre în pădure pentru valorificarea (lIda mare, care, atingînd nivelul maxim în decada
manei îl reprezintă înregistrarea coloniilor de fur- .i\ treia a lunii mai, se menţine la acelaşi nivel pînă
nici. ln inceputul decadei a treia a lunii iunie.
Intre furnicile de pădure şi producătorii de mană Inceputul seereţieide mană produsă de Lecha-
sînt unele raporturi prin care îşi condiţionează re- .n1da mică este mai timpuriu cu cea 25 zile faţă de
ciproc existenţa, Astfel, producătorii de mană asi- ~111esulindicat anterior, nivelul maxim al produc-
gură furnicilor hrana de bază a acestora, respectiv Vlcţ ele man~ fiind între 25 iunie -rrr 25 iulie .
. substantele zaharoase din mană. Pe de altă parte,
199
198
Lachnida mare a cojii de molid asigură două
culesuri de mană. Primul are nivelul maxim între
In zona pădurilor de Ioioase plantele gazdă ale
Insectelor producătoare de mană asigură culesuri
15 iunie - 5 iulie iar al doilea cules între 25 au- după cum urmează:
gust - 15 septembrie. De la sfîrşitul lunii iunie - Stejarul (stejarul, oerul, gorunul, stejarul bru-
pînă la sfîrşitul lunii iulie la molid mai asigură cu- măriu, gîrniţa) găzduind 5 specii principale de in-
les de mană Lachnida pudrată, iar în cursul lunii!"" Hecte producătoare de mană, pare a "trcupa primul
iunie şi Lachnida verde-dungată a molidului. loc OEl} importanţă sub acest aspect, în pădurile de
- Bradul asigură uncules îndelung de mană .pro- roiaase. Primele picături de mană produsă de La-
dusă de Laehnida verde a bradului şi care durează ehnida brună a cojii de stejar înoep să apară încă
cu mici ~ntreruperi, din luna iunie-iulie (în funcţie dIn luna aprilie, secreţia ajungînd remarcabidă şi
de altitudine) pînă în luna septembrie. Mana pro- (jl,\ atare vizitată intens de albine la sfîrşitul lunii

dusă de această insectă fiind foarte concentrată, se mai, ca să devină şi mai abundentă în jumătatea a
zahariseştc pe ramuri. Este căutată cu aviditate de loua a lunii iunie. In cursul lunii iulie producerea
către albine. do mană stagnează ca să reapară începînd din
Lachnida mere a bradului produce o mană la în- prlma decadă a lunii august. După o lună secreţia
ceput incoloră, apoi maronie şi care picură viscoasă de mană produsă de Lachnida brună diminuează.
ca răşina pe ramuri şi frunze. Culesul cel mai intens In cursul lunii iunie începe producerea manei şi
1./lchnida neagră lucioasă. In condiţii optime de tem-
se produce în lunile august şi septembrie. Tot bra-
,)cratură şi umiditate începînd de la jumătatea lunii
dul asigură o . mană produsă de Lechanida mică unie două mici insecte, din familia Callaphididae,
(comuna şi molidului) , care atinge nivelul maxim de IWodlllcatîta mană încît toate frunzele de stejar
cules în lunile. iunie-iulie. 1,,'czintă la suprafaţă o peliculă de sirop.
- Pinul asigură de la Lachnida mare a pinului In fine, tot la această plantă, Lechanida stejarului
un cules de mană care durează din primăvară pînă tI/ll[,f't.l['ă
o producţie de mană care are nivelul maxim
la căderea brumei ; culesul maxim însă se locali- In a doua jumătate a lunii mai şi prima jumătate
zează în lunile iulie-august. Prin suprafaţa pe care II 1unii iunie.
o ocupă pinul rep,rezintă' ca importanţă a treia - Fagul, important prin suprafaţa pe care o
plantă cu cules de mană, din pădurile de conifere, vupă, oferă găzduire la două specii producătoare
- Ieruipărui ocupînd suprafeţe mici, neînsemnate II mană, care asigură un prim cules în lunile
la nivel de ţară, reprezintă o plantă gazdă cu un nl-iunie şi al doilea în luna august-septembrie.
interes local limitat. Asigură totuşi .bune culesuri - Acerienele (artarul tătărăsc, jugastrul, paltinul
de mană produsă de Lachnida mare a ienupărului, fi munte, paltinul de cîmp) specii de importanţă
primul în cursul lunii iunie iar cel de al doilea osebită, privind valoarea lor nectaro-poleniferă,
începînd cu ultima parte a lunii august. nstituie si surse de mană. Secretia de mană a
Iii
li educătorilor găzduiţi de aJCeriene,'atinge nivelul

\'
200
-201
I..i ",.,--.-
-'~'"'--'-'-''' "l"
maxim la sfîrşitul lunii mai, menţinîndu-se la acest Trebuie să mai menţionăm ca plante gazdă pen-
nivel şi în cursui lunii iunie. lru producătorii de mană din zona pădurilor de Io-
- Teiul (teiul CU frunza mare, teiul pucios, teiul 101180, oastanul, mesteacănul, ulmul şi alunul, Aceste • .>.
cu frunza mică, teiul argintiu, teiul alb) asigură ~ljocii asigură surse mici de mană dar avînd în
mană începînd din perioada înfloririi. In unele ca- vPdere că sînt şi furnizoare de polen în primăvară,
zuri abundenta rnanei determină albinele să vizitezc in Irportan.ţalor apicolă trebuie subliniată.
frunzele nu. florile. Uneori după culesul de nectar Din cele relatate mai înainte rezultă că majori-
teiul asigură producţii bune prin mana produsă de blCcaculesurilor de mană se localizează în perioada
micile afide.'Eucalipterus. 'fi care există şi culesurile principaile de nectar.
- Sălciile (salcia comună, salcia căprească, ză ••.. lruficul din figura 16 privind localizarea în timp
logul, răchita, răchita roşie) reprezintă specii de t, culesurilor reprezentative de mană şi nectar din
prim ordin in asigurarea resurselor de nectar şi Kona pădurilor de oonifere şi a celor de foloase COr11-
polen atît prin bogăţia producţiei cît şi prin su- firmă că în cea mai mare parte cele două culesuri
prafaţa mare ce o ocupă. Dacă sălciile sînt printre. 1i0 suprapun ca perioadă, apărind în cursul lunilor
plantele care asigură primele culesuri de nectar din Jnnj, iunie şi iulie. Trebuie menţionat însă că unele
primăvară, culesurile de mană de la aceste specii ('I.llesuri de mană la molid, stejar, sailcie prezentate
încheie practic sezonul apicol, ele situîndu-se în 1t1 grafic, la care se adaugă şi mana de la brad, pin
cursul lunii august-septembrie. Producţiile de mană
asigura-te de Lachnida mare a cojii de salcie sîn
,1 fag asigură unele culesuri şi în perioada de
lQCol,mnă (august-septembrie), perioadă în general să-
abundente făcînd ca picăturile de mană să cadă ca OCă în alte surse de cules.
o burniţă. Bineînţeles că şi culesurile pot fi tot atît Faptul că principalele culesuri de mană coincid
.de bogate. . IIU alternează cu culesurile de nectar este un as-
- Plopul (plopul alb, plopul negru, plopul tre..
mură tor etc.) asigură în anumiţi ani şi în unele.
llQct pozitiv, întrucît măreşte eficienţa economică a
zone culesuri bune de mană care de obicei se si- Vulorificării resurselor meiifere. Astfel în condiţii
tuează între 20 mai - 10 iunie. t\(~L"lnale valorificarea a două surse măreşte pro-
_ Salcîmul alb, deosebit de important pentru api..• Uucţia de miere, iar în condiţiile calamitării cule-
cultură prin producţiile sale de nectar şi suprafa Ului de nectar se poate realiza în acelaşi 100 o
ce o ocupă, asigură culesurile principale de necta lină producţie de miere din mană.
neegalate de nici o altă specie. Pe lîngă aceasta Pentru acest fapt apicultorii trebuie să urmărească
în anumiţi ani salcîrnul este darnic şi în ceea c ndeaproape prezenţa şi evoluţia producătorilor de
priveşte mana. Afida neagră şi Lechanida salcîmu Ifllil'l1ă
pe plantele gazdă, care sînt şi producătoarele
lui, principalii producători de pe salcîm; excre ectarului ce se valorifică, precum şi pe plantele
cantităţi însemnate de mană în perioada lQ~3 In zonă fără nectar, dar bune producătoare de
iunie. nană,

202 203
"
1[1

.,
liil
11·)'"

iiii
>- Redăm în continuare un procedeu pentru deter-
4..J~,....,
~'-"
'C>::
<>::.
~>::
•.....•
Q..
I '.;j
ro
-;:;
...
,~

o
minarea celor mai bune vetre pentru culesul de
mană dintr-o anumită zonă, pentru stabilirea înce-
perii producţiei intense precum şi pentru stirnu-
4..Jo-.
'-'l
<J)
'tl
larea familiilor de albine de a trece imediat la
ro .ulesul de mană. Proeedeuleste propus de A. F o s-
o
.......
ELiJuL "E I<! c l (1966) şi a fost verificat cu bune rezultate în
'-'lI::::!I
~:::: I II I
B tara noastră de I. C r n u. Lucrările constau în in-
î

@ atalarea pe Iocuride posibile a deveni vetre de stu-


:::, 4-'
o
""1;10-. <1J
~ plnă pentru valorificarea manei, a cîte unui nucleu
tie albine, la apariţia primelor picături de rriană.
4..J
_o.
'" ""~ Nucleul trebuie format din albine tinere culegătoare
~I fără puiet căpăcit şi amplasat pe un eîntar, de
'-'
;::,
1::)
S preferinţă ieftin (de tipul cintarelor apicole din
'"
<J)
c,
Q
'tl
material plastic). Albinele cercetase ale nucleului se
... Orientează foarte repede asupra surselor de mană
'"
1::) ::s
<fl

~
<li (Un apropiere. La apariţia sporurilor la cîntarul de
!!::
"ao control se aduce stupina, nucleul de sondaj desfiin-
;::, ...
'-'. o ţlndu-se sau; înlăturîndu-se de pe vatra respectivă .

IJ
Albinele clilegătoare ale acestuia se răspîndesc în
Iltupii de producţie în care mobilizează marea masă
... !~ culegătoarelor spre sursele de mană identificate.
P.
<Il
tn mai puţin de o zi albinele din familiile obişnuite
~I r'::::j I I {Interior pe anumite culesuri de nectar trec la adu-
'"
•...

.•.
narea manei.
'"c: E UNELE MASURI~IMPUSE DE CULESUL MANEI

--
~ ..
•...
c:
ro
"...
.~
<Il
Trei aspecte trebuie să stea în atenţia apiculto-
rUor care valorifică cules urile asigurata de mană.
"§ Primul aspect se referă la asigurarea necesar-ului
'"
't::> o
..-l do proteine în hrana albinelor, S-a indicat deja an-
'", 1 Un"iorcă menţinerea stupiniilor timp mai îndelungat
'";::, •..
<o 11'1. zona coniferelor duce la slăbirea familiilor care
'-' ln acest feil devin slab productive. Faptul se dato-
.~

I
~:::~

~~~
"'!
r.t. fIllază lipsei, polenului la plantele vizitate pentru

205
reeoltarea maner; iar în perioadele cînd acesta .P J11tină.Se ştie că la o reacţie acidă a mediului
există totuşi la aceste plante, este atît de inferior .tUh Intestinul albinelor, aotivitatea digestivă este
din punct de vedere biologic încît practic albinele ti bună şi ca urmare viaţa aibinelor mai îndelun-
nu pot creşte -pulet pe seama lui. In acţiunea de ti\. La albinele iernate cu miere în amestec cu
valorificareamanei trebuie alese acele zone în linii se constată insuficienţa acidităţii active' în
care exist~tl.fa: altor plante înflorite (zmeuriş, zbu- tu!Jiin (F. G. K o 11. o p 1 e v, 1963). Prin adăugarea
rătoare etc.) asigură polenul necesar. Dacă acest tl t:\Icidim mierea de mană durata de viaţă a albi...
lucru nu: este posibil, administrarea înlocuitorilor f!l(w creşte. Intr-o experienţă de laborator albinele
de polen este indicată. Il'~I'Iitecu mană au trăit 468 ore (1000/0), iar cele
Al doilea aspect se referă la evitarea vetrelor de I,gl)ltecu aceeaşi mană la care s-a adăugat 1,5 mg
stupină în raza cărora se semnalează prezenţa unor {G'C la 100 g hrană au trăit 767 ore, respectiv 164%
plante care oferă nectar sau polen toxic pentru . A. Tem n ov, 1963).
albine. Plante de acest fel, mai răspîndite în ţara Dţ\l' în practică nu se poate realiza acidifierea
noastră sînt omagul, strigoaia, floarea peştelui, floa- tty.et"velorde hrană constituite din miere de mană,
rea de leac. Aceste plante cresc de obicei la margi- ntrucit acestea sint d.eja depozitate în faguri şi
nea pădurilor montane, în locurile umede (de-a \1'1 nu se poate administra supliment acid în mo-
lungu1 văilor sau în fîneţele mlăştinoase) şi înfloresc wntul consumării acestei hrane. Ca urmare, sin-
în funcţie de specie din aprilie pînă în septembrie. uru posibilitate o constituie înlăturarea ei din cuib.
In cazul lipsei altor surse de nectar şi polen, al- lwifioaJrea rezervelor de hrană la toate familiile
binele vizitează aceste plante putîndu-se produce 'lire au cules mană în perioada pregătirii rezerve-
astfel unele pagube ca urmare a toxicităţii nectaru- )111- pentru iarnă este obligatorie.
lui şi polenului produs de ele. Hecunoaşterea mierii de mană se poate face cu
Ultimul p.spect, dar nu mai puţin important, pri- Jlt,torul reacţiei cu alcool rafinat, metodă propusă
vind valorificarea mariei, se referă la asigurarea de 1. K o b l u c o v, sau prin proba cu apă de var
rezervelor de miere pentru iernare. Se ştie că ier- Opusă de A. G u b i n. La folosirea alcoolului, o
narea albinelor ou hrană provenită din mană nu se urte din miere se dizolvă cu o cantitate egală de
realizează în bune condiţii, semnalindu-se apariţia, pli distilată. La această soluţie se adaugă 10 părţi
diareelor oare pot provoca pieirea familiilor respec- \1(;0.01 de 96° şi se amestecă bine. In cazul prezen-
tive. Se pare însă că apariţia diareelor şi mortalita- Wl mierii de mană soluţia se tulbură şi după un
tea mare a albinelor nu se datorează numai conţi- "~lJ.np se depune un sediment pe fundul eprubetei.
nutului mierii de mană în substanţe nedigerabile, li mană mai puţină soluţia se închide doar la cu-
care determină o acumulare de excremente în in- \V(,\;l:e,fără să sedimenteze, iar în lipsa manei trans-
testinul gros al albinelor, peste capacitatea de re- pnrenţa soluţiei se menţine.
ţinere a acestuia. După ultimele cercetări, respon- La folosirea apei de var mierea se dizolvă cu o
sabilă de acest fenomen este şi alcalinitatea mierii nmtltate egală de apă distilată, apoi această soluţie

206 207

.~
se amestecă cu o parte egală de lichid limpede de meliîere, mai mici, sînt capabile sa asigure pro-
deasupra varului proaspăt stins. Amestecul obţinut ci uctii mari.
,:,1 se încălzeşte pînă la fierbere la flacără mică. In Evitarea aglomerării se referă nu numai la ma-
1
';.'.',.';1.11
1:1 cazul existentei manei, în soluţie apar flocoane care sivul oa atare, ci şi în ceea ce priveşte numărul
:!lii! se depun pe. fundul eprubetei sub formă de preci- de famiUii amplasate pe o vatră.
J1IJI,

mir pitat. Cudît;;,stDatul de sedirnent este mai gros cu c După Iiteratura apicolă sovietică.. ..producţia de
atît proba; de miere conţine o cantitate mai mare de miere este invers proporţională cu numărul de fa-
'iliil.
"I
mană. milii amplasate pe o vatră.
1'1
După investigaţiile făcute de I. C r n u, rezultă
î
:1,1
1 1 că în zona de munte, datorită prelungirii culesului Peste
'Ifi de mană pînă în august-septembrie nu se poate
Numărul familiilor
Ilo albine pe o vatră
Pînă la 21-40 41-60 61-80
20
81-100 100

1'lll!'\I.
1.1
înlătura total din cuib astfel de miere, dar dacă
Rocolta medie de
1
mierea de mamă nu depăşeşte 20-30%, ierriarea are mtcre marfă realizată I 17,0
Ilo O familie - kg 55,7 41,9 40,0 30,9 20,8
'I,I,I.I.! loc în bune condiţii. In zonele de deal şi cîmpie însă,
1
1 11: prezenţa mariei de stejar sau de salcie chiar în
,111
proporţie de numai 10-.20% provoacă intoxicări, Posibilităţi de asigurare a rezervelor nectarifere,
diaree şi chiar moartea albinelor. după cum s-a văzut, sînt oferite din plin de către
Efectuarea zborurilor de curăţire cît mai timpurii flora patriei. Valorificarea lor însă nu se poate face
înlătură efectele nefaste ale mariei asupra organis- ficient decît cu familii foarte puternice. Intrucit
octivitatea de pînă acum a apicultorului a avut ca
mului albinelor.
scop tocmai realizarea de familii puternice, vom
arăta în continuare ce mai are el de făcut pentru
* ca întreaga sa muncă să fie încununată de succes.
Posibilităţile de stupărit pastoral sînt multiple,
dar ele nu trebuie să se facă la întîmplare. Din MĂSURI PENTRU VALORIFICAREA
timp, pe baza cunoaşterii îndeaproape a surselor
melifere se va stabili un plan de deplasare cît mar SUPERIOARĂ A CULESURILOR
I.'I!
l'
economic, Aspectul economic se referă atit La chel-
tuielile de transport, cît şi la cantitatea de miere- ACTIVITATE.A LA CULES A ALBINELOR
marfă ce se poate realiza, în cazul cînd stupăritul Pentru a desprinde mai uşor ce măsuri se impun
',1\1

pastoral se face în acest scop. ' In vederea valorrficării superioare a culesurilor, con-
I, - Sînt dese cazurile cînd la masive de renume prin tlLderăm util a reaminti principalele aspecte care
III supraaglomerarea cu familii de albine se realizează Clltaaterizează activitatea albinelor în procesul de
III producţii neînsemnate, în momentul cînd alte surse rocoltare a, nectarul ui.
i
ilii 208 209
"!I
ALEGEREA PLANTELOR MELIFERE DE \;ĂTRE ALBINE II,czuItă deci că albinele valorifică din natură cel
In activitatea albinelor de culegere a nectarului 111f1iblm cules existent la un moment dat, atît sub
între acestea şi plante se formează anumite legă- nspcctul abundenţei de nectar, cît şi al calităţii
turi conditionate. lI(;cstuiHi.
Dacă sursa de nectar este mică, culegătoarele nu
!'IUlLUCRAREA NECTARULUI CULES
mobiltzeaaă jşi .alte albine prin dansul specific. La
resurse mai, abundente, are loc şi mobilizarea altor Albinele oulegătoare, în cazul unu(cules slabv.de-
albine, dansurile fiind cu atît mai energice cu cît I':)(!n singure în celulele fagurilor nectarul adus. In
cantitatea de nectar este mai mare. In cazul în care tlilzul unui cules bogat, nectarul este predat în stup
familiile de albine lucrează pe cîteva culesuri de 11'1'\01' albine tinere. In familie apare astfel "grupa
valoare egală albinele par a fi împărţite în grupe Idbinelor receptoare de nectar ", care se concentrează
care culeg separat pe o anumită specie de plantă I~e fagurii din zona urdinişului. In timpul culesului
chiar pe acelaşi cîmp. un număr foarte mare de albine .luorează la con-
Dacă sursele de cules sînt de valori diferite, al- eentrarea neotarului, intensificînd totodată ventilaţia
binele oare lucrează pe plante melifere mai bune ouibului. La un spor de 5 kg pe zi albinele vehicu-
execută un dans mobilizator mai energic, iar cele, . [ează prin cuib 7200-18000 1 aer Pe oră (F. B a-
care lucrează pe plante mai slabe (nectar puţin, greu L a Iov).
accesibil, îndepărtat etc.) execută dansuri mobiliza- In timpul concentrării, albinele mută nectarul
toare mai puţin intense. Cu timpul legătura for- dintr-o celulă în alta, după care este depozitat în
mată la unele dintre albine pentru o anumită f,t1guriicu miere.
plantă se pierde, acestea trecînd pe plantele mai Rezultă că pentru desfăşurarea în bune condiţii
LI culesului în stup este necesar a se asigura atit
bogate în nectar.
spatiu pentru depozitarea mierii cît şi cel necesar
Insusirea ,albinelor de a trece la culesuri mai
vehiculării nectarului în procesul de prelucrare.
bune este confirmată şi experimental prin faptul
Trebuie reţinut, de asemenea, că necesitatea pre-
că albinele obişnuite să ia, sirop în concentraţie de lucrării rapide a nectarului impune o dependenţă
300/0 cu o anumită aromă, au părăsit rapid această strictă a activităţii albinelor culegătoare, de albinele
sursă în momentul cînd li s-a oferit în paralel sirop " .rcceptoare. Acestea din urmă nu primesc mai mult
cu 40% concentraţie în zahăr, deşi acesta avea o nectar decît îl pot prelucra.
altă aromă. Acelaşi lucru s-a petrecut şi în cazul Deoi pentru activitatea intensă a albinelor cule-
siropului cu conoentraţie de 50% (H e n r i c h, S e- gătoare sînt necesare foarte multe albine primitoare,
mat k o v, Tiu 1pa n o v a, 1959). Aceasta se poate realiza numai in oadrul unei familii
- In condiţii naturale procesul de trecere CI; albine- puternice cu foarte multe albine, în care grupele
lor culegătoare la o nouă sursă e relativ încet acestora pe vîrste se menţin într-un raport normal.
(cea 3 zile). Se pare astfel că metodele de împuternicire a unor

210 211

~
TABELUL 24
familii de albine ou albine culegătoare fac ca aces-
tea să nu dea randamentul maxim dacă familia Dependenţa producţiei de miere de puterea familiei de albine
astfel împuternicită nu este capabilă să asigure (după G. F. Ta r a n o v , 1962)
grupa albinelor receptoare tinere, corelat cu mări-
mea grupei culegătoare.
- Au adunat miere (kg)
% pe 1 kg mai mult pt
\.I'Clltatca familiei la în-.
De fapt-albinele culegătoare, izolate de cele tinere,
l
Pe" total La 1. kg ..•. albină familie de:
t:f\pcrea culesului - kg
familie albină
valorifică 'mai prost culesul, .realizind într-o expe-
rienţă numai 6,7 kg miere pe 1 kg albine, faţă de jjl .••
~

100 -
1,0 7 7
familiile c'lÎ::albine din toate vîrstele care au realizat ~!
1,5 14 9 128 2 ori
9,8 kg, resp~'6tiv cu 500/0 mai mult (G. F. Ta r a- !~ 2,0
\ 20 10 143 2,8 ori
n o v, 1962). 1· 34 11,0 161 4,8 ori
3.0 7.ori
Prin folosirea metodelor care au în vedere mări- 4,0 49 12,4 176
rea numărului de albine culegătoare într-o familie
se realizează un spor considerabil al producţiei de
-Explioatia \

acestui fenomen este simplă. Trebuie


rriÎE:~re,.
dar oa capacitatea acestor culegătoare să IILl pornim de la ideea, de bază că o familie culege
poată fi integral folosită, trebuie asigurată şi po- eu atît mai mult nectar cu cit participă la cules
pulatia tînără a albinelor primitoare şi prelucră- t'l! un' număr mai mare de culegărtoare asigurînd
toare de nectar. ('1'1. acelaşi timp un foarte mare număr de albine
'ure primesc şi prelucrează nectarul în stup.
PUTEREA FAMILIEI DE ALBINE ŞI VALORIFICAREA CULESULUI Ce se întîmplă în familiile slabe în timpul cu-
Adevărul că numai familiile puternice pot pro- lesului comparativ cu familiile puternice? Apariţia
duce multă miere trebuie repetat cît mai des pentru . bogăţiei de nectar în natură determină la familiile
ca el, pe lîngă adevăr absolut, să devină şi crezul slabe intensificarea creşterii' puietului într-un ritm
profesional al tuturor apicultorilor. Adevărul acesta foarte ridicat. Această activitate mobilizează marea
trebuie apoi, de asemenea, repetat şi fundamentat parte a albinelor pentru că creşterea intensivă a
cu date ştiinţifice pentru oa din crez sădeviriă puietului constituie o adaptare biologică utilă pen-
metodă tehnică eficientă în creşterea albinelor;" tru specie, care conduce la asigurarea existenţei ei.
aplicată efectiv la fiecare familie. In familiile slabe deci se petrece un fenomen invers
Un nou argument în acest sens îl redăm în ta- decît în familiile puternice. Aici forţele principale
belul 24. fie cheltuiesc pentru creşterea puietului, fapt ce face
II Recolta obţinută în plus atît pe total familie; cît da la unitatea de masă vie (1 kg albină) cantitatea
I şi pe 1 kg albină este atît de mare încît o singură de puiet să fie mult mai mare decît la familiile
I concluzie se poate trage: pentru valorificarea cu- puternice.
Iesurilor toate familiile trebuie să aibă un nivel de La flŞffiiliileputernice, cu oît sursele de nec-
ill.111
maximă dezvoltare! bar sînt mai mari, cu atît la recoltarea lui par-
II~I
II
212 213
ticipă un număr mai mare de albine, determinînd Situatia e şi normal să fie aşa, pentru că la ia-
trecerea albinelor la cules, chiar după 5 zile de n\11 iile puternice pe unitatea de greutate vie se
viaţă numai, fără ca acestea să mai treacă prin ce- 6reşte mai puţin puiet, iar albinele culegătoare dis-
lelaltes@dH ale lucrărilor din stup, Pe de altă rind, puterea familiei scade. Aceste familii se
parte, nee'taţuladu3 zilnic în cantităţi mari este nentin totuşi la un nivel înalt oare permite dez-
depozitat în
celulele libere din cuib, uneori chiar oltarea în viitor în ritm intens.
Urma,recelor arătate se desprin:a~ clar o con-
imediat după eclozionarea puietului. In felul acesta
se reduce natural activitatea de creştere a puietu- t:1uzie: datoria apicultorilor este aceea de a creşte
fiti: mali mult puiet pînă la apariţia culesurilor, fa-
lui, fapt ce eliberează un foarte mare număr de
albine, oare participă la culegerea sau la prelucrarea i:nHiade albine ştiind ce să facă cu această popula- .
nectarului, ,ţie numeroasă cît şi în ceea ce priveşte creşterea
Rezumînd, rezultă că la apariţia culesului, la fa- })l.lietuluipe timpul culesului.
miliile slabe intensitatea zborului se reduce, cres- Manifestările naturala ale albinelor ne conduc la
cînd activitatea măteii de depunere a ouălor. In Meea că nu trebuie noi să le arătăm cînd trebuie
aceste condiţii puterea familiilor de albine devine ăl:\-şirestrîngă ouatul mătcii, ele făcînd acest lucru
mai mare, dar cantităţile de miere realizate sint ,"1n momentul şi în măsura care asigură menţinerea
neglijabile, echilibrului acestei unităţi vii" pe care o formează
La Iamdliile puternice, în momentul apariţiei din ;(umilia de albine. -
abundenţă a neotarului, intensitatea de zbor se in- Caatal'e, avînd în vedere că pentru dezvoltarea
tensifică, creşterea puietului, respectiv dezvoltarea ~amilii1or, apicultorul a luat măsuri încă din anul
familiei este puternic frînată, în schimb cantitătile precedent şi că la sosirea culesului acestea sînt
de miere culeasă sînt foarte mari. Aceste aspecte :(oarteputerniee, pentru valorificarea superioară a
.'sînt concretizata în tabelul 25. resurselor de nectar, nu mai este necesar decît a
. TABELUL 25
.Greutatea vie a familiilor înainte şi după cules
asigura populaţia de albine culegătoare şi a asigura
(după experienţele staţiunii Primare) spaţiul necesar depozitării mierii.

Greutatea familiei de albine (kg). Variaţia greutăţii In perioada


de cules ASIGURAREA POPULAŢIEI DE ALBINE
CU-LEGĂTOARE
înainte de cules După cules Kg %
Aplicind corect măsurile arătate anterior privind
1,0 1,75 +0,75 +75 dezvoltarea familiilor, în timpul culesului apicul-
2,0 1,95 -0,05 O torul va realiza cele mai mari producţii fără alte
3,0 2,2 -0,80 -26
6,0 3,1 -2,90 -48
actiuni menire a contribui la asigurarea populaţiei
g~ albine culLe~~toan~, ' .

214 210

I
,1

j
il
ii

1I
Nu întotdeauna însă, în fiecare familie de al· nscbire de cele două familii, care, fiind slabe, ar
bine, la apariţia culesului principal, în special al folosit culesul numai pentru dezvoltare, fără a
celui 'timpuriu (înaintea salcîmului), numărul de al- putea extrage miere.
bine culegătoare a atins nivelul corespunzător. In Pentru precauţie, la familia rămasă pe loc matca
această stare~'Nio\lorificareaculesului nu se va face Introduce în colivie.
la niveluli:eiSfi.t}·'demulte ori ajungîndu-se chiar Ia Pml1ilia de albine mutata, fiind lipsită de albine
situaţia dea nu se realiza nici o producţie marfă.
egătoare, îşi va forma o nouă generaţie care îşi
Astfel de situaţii pot apărea ca urmare a lipsei de
strînge rezervele de miere necesare dezvoltării,
preocupare din partea apicultorului pentru dezvol-
tarea familiilor sau a imposibilitătii de a face acest treI ca la culesul următor să devină o familie pu-
lucru. De asemenea în cazul unor familii la care '\nică. De asemenea, după încetarea culesului şi
declanşarea dezvoltării s-a făcut cu întîrziere astfel ragerea mieril familia unită, fiind puternică,
că la aparitia culesului datorită cantităţii mari de e să intre în frigurile mitului avînd astfel posi-
puiet existente nu se asigură masa de culegătoare lluatea să' ajute familia mutată cu puiet şi albine
capabilă să valorifice la maximum resursele de l\ere.
nectar. Metoda unirii familiilor de bază se poate aplica la
In toate aceste cazuri realizarea unor producţii .keg efectivul stupiriei în cazul valorificării cule-
marfă mari se poate face prin participarea la cu- ilor extratimpurii, La culesul asigurat de salcîm
legerea nectarului într-o singură unitate biologică, toda se va aplica numai la acele familii la care
a albinelor culegătoare provenite de la două sau elul de dezvoltare nu constituie o certitudine
mai multe familii de bază. tru valorificarea individuală a culesului.
UNIREA FAMILIILOR DE BAZĂ PE TIMPUL CULESULUI PRINCIPAL .INTREŢINEREA îN ACELAŞI STUP A FAMILIILOR CE SE VOR UNI
Pentru aplicarea acestei metode familiile de al- Unii apicultori oare întreţin familiile de albine
bine trebuie să fie grupate perechi la cel mill,t 1 m J:'i stupi 'orizontali, pentru uşurarea unirii familiilor
una de alta. Puţin inainte, sau imediat după înce- timpul culesurilor, menţin permanent cîte două
perea culesului principal, în timpul celui mai intens I;l-tnJlii
în acelaşi stup (fig. 17).
zbor, una din familii - de obicei cea mai slabă -'-
"~Intr-o primă variantă, unirea familiilor se face
se mută în alt loc din stupină. Cealaltă familie se
plasează în aşa fel înc~t să ocupe locul între pozi- rin trecerea uneia din mătci într-un compartiment
'ţia avută anterior de cei doi stupi. Prin această O'3-4 faguri, familia unită folosind pentru depo-
operaţie stupul rămas pe loc primeşte toate albi- tarea ne:ctarului şi dezvoltare, restul stupului, In
. nele culegătoare ale celor două familii. In felul doua variantă cuiburile familiilor se menţin la
acesta va deveni o unitate puternică şi va fi capa- t'lzvoltarea avută iar pentru depozitarea nectarului
bilă să valorifice în mai bune condiţii culesul, spre' amplasează deasupra cuiburilor un magazin co-

216 217
tllllfl'agmei ce le desparte şi trecerea uneia din mătci
1111,1'-0 colivie pe tot timpul culesului, Colivia cu
UIllLcărămîne pe tot timpul culesului între fagurii
fi\l\1iliei respective. Această variantă are marele
_~"'IIuuuuuuuuu U I U uuuu uuuuUI I !fiV em:tajcă reduce considerabil volumul de muncă.
a ~l la această variantă se poate folosi magazinul
pentru depozitarea neotarului.
: I'!' ~i 'I
Iii'

La toate variantele, pentru' precauţie, este bine


il'l CU· matca familiei unite să fie introdusă în colivie.'
;,III,I,I! tie unde va fi eliberată de către albine. Nu este con-:
tl'U indicată , deasemenea, măsura de formare a unui
ll"Iii mlros comun celor două familii.

I
1,
b

c
După încetarea culesurilor, la toate variantele,
8tupul se compartimentează ca înainte, fagurii cu
puJet se repartizează în număr egal, asigurîndu-se
:lte o matcă pentru amîndouă familiile. Iernarea
q I~~~~~~~~~ p
~~~~~~~~~~~ II cite două familii într-un stup este o metodă a
f-1-'jir,'lil~·i~fflij~it"lil~
'familiilor slabe, la oare nu se iau măsurile de dez-
voltare necesare. Prin însăşi utilizarea metodei se
~I ucceptă ideea de a se lucra cu Iamil ii mai puţin
puternice şi în acest Se'I1.S iernarea lor intr-un singur
d e
stup are şi alte avantaje:
Fig. 17 - Unirea pentru cules a familiilor ţinute în acelaşi stup:
-"- Se formează un ghem comun de Iernare cu
a - familiile înainte de unire; b -' "formarea unui nucleu cu matcă; c - formareă
"Iill unui nucleu şi aşezarea magazinului; d - aşezarea unui magazin comun despărţit centrul termic La peretele despărţitor, punînd astfel
de familie cu gratie Haneman; e - ridicarea diafragmei şi păstrarea mătcii în etil
livie pe timpul culesului cele două familii în situaţia unei colonii puternice.
1IIIi - Urmare faptului că au un ghem comun, mai
,Iili puternic, consumul de hrană este mai mic, de ase-
I mun, A treia variantă se realizează atît prin forma- menea, încărcătura cu excremente este mai redusă.
I rea compartimentului pe 3-4 faguri eu una din; -Primăvara familiile menţin mai uşor tempera-
1 mătci, qît şi prin amplasarea magazinului pentru tura şi cresc mai mult puiet.
depozitarea nectarului, A patra variantă de aplicare Mărimea acestor avantaje reiese din rezultatele
Il~ 1 a aoesbui procedeu se referă la unirea familiilor îna- obţinute deM. V. B o ris e n c o (1966), redate
inte de începerea culesului prin simpla ridicare. ~
l'
"
i, în tabelul 26.
l
il'l
218 219
I,i
TABELUL 2(,
puiet matur, apoi o matcă introdusă în colivie sau
O botcă.
Încărcătură
Consum miere Puiet crescut
excremente
Specificaţie fNGRĂDIREA OUATULUI MĂTCII CA ACŢIUNE IMPUSĂ DE APICULTOR

"-z'~
kg
I % mg
I % cm'
I %
. I'entru a abtine miere multă s-a arătat că este
o singură fathiiib Indispensabil ca în momentul oportun., la unitatea
in stup 5,1 100 27,5 ioo 4122 100 VIe de albină, să revină o cantitate cît mai mică de
Două familii în stup 4,2 82 23,7 86 4518 110 fRliet. S-a arătat, de asemenea, cum se produce
'1:1'
;'1, acest proces în oondiţii natura-le, prin restringerea
li!:, uuatului mătcii, impusă de însăşi activitatea farni-
FORMAREA FAMILIILOR DE STRÎNSURĂ Hei de albine.
II1II
Se consideră familii de strins ură, acelea care se Ingrădirea ouatului mătcii într-o măsură mai mare
,,,,,II poate fi realizată de către apicultor, acţiune pentru
formează pe timpul culesului, pe baza albinelor cu-
legătoare de la două sau mai multe familii de bază. . Gre sînt, praoticate o serie de procedee.
1,1111
In general, formarea acestor unităţi de strînsură In practica apioolă internaţională, unii apicultori
se face aitunci cînd nivelul de dezvoltare a Iami-. Illnt adepţi convinşi ai acestei metode, obţinînd bine-
Iiilor este foarte slab. De asemenea, în situaţia opusă, lnteles rezultate foarte bune, alţii, dimpotrivă, pe
cînd nivelul de dezvoltare a familiilor este extrem baza eşecurilor înregistrate în producţie prin apli-
de ridicau, caz în oare, pe lîngă familiile de strîn- earea metodei, sînt dusmani înveterati ai acesteia.
sură, familiile de bază îşi vor forma a' nouă gene- După A. Cai Il a s lucrurile se explică prin Iap-
raţie de culegătoare la un nivel care asigură şi în tul că îngrădirea ouatului mătcii implică pentru a
aceste condiţii valorificarea culesului cu rezultate, reuşi :
maxime. Scopul familiilor de strînsură este acela ca - familii foarte puternice, bine populate, active;
întreaga populaţie neavînd nici o celulă de puiet să - un cules de nectar abundent; de a durată
participe exclusiv la culesul nectarului. După valo- maximă de 20 zile şi cert.
rificarea culesului, familiilor de strinsură li se asi- Nu se recomandă deci îngrădirea ouatului la cu-
gură posibilitatea creşterii puietului. Formarea faj [esuri prelungita chiar nici La familiile puternice şi,
miliilor de strînsură se face prin plasarea în perechi de asemenea, nu se recomandă restrîngerea ouatului
sau în grupe a familiilor de albine, care la venirea ln Iamilidla slabe, nici în cazul unor culesuri abun-
dente.
culesului sînt mutate pe alte locuri. Albinele cule-
gătoare ale acestor familii populează un stup ce se Autorul are convingerea că în condiţiile ţării
noastre îngrădirea naturală a ouatului este sufici-
aşază în mijlocul poziţiilor ocupate anter-ior- de
entă şi că îngrădirea forţată este. contraindioată. Pe
stupii mutaţi, Familiei de strînsură, pentru a con- parcursul întregului an, noi trebuie să luăm măsuri
stitui o unitate biologică, i se asigură un fagure cu pentru depunerea ouălor, nu pentru restrîngerea
220
221
creşterii puietului, S-au adus suficiente argumen Li' 1'I\lIv1'o aibinele culegătoare, nemaifiind obligate El
în acest sens, pe parcursul lucrării. In plus, cerce-
tările efectuata de N. F o ti (1952) demonstrează "'tiCt; prin gratie.
1./1 stupii verticali şi multietajaţi chiar dacă fa-
că metoda reducerii ouatului prin îndepărtarea măt- lIlUla este puternică iar nectarul se găseşte din abun-
cilor în condiţiile ţării noastre nu dă rezultatele: 1'11(.11, obligarea mătcii de a lucra numai în corpul
scontate. Astfe'l,,'în medie pe total sezon activ, Ia- ~ jos prin simpla blocare cu miere.va corpurilor
milillacumătct au recoltat cîte 29,9 kg miere, pc
lipcrioare nu constituie o certitudine.
cînd familiile cărora li s-au înlăturat mătcile au Pentru prevenirea unei asemenea situaţii la
realizat numai 21,3 kg, respectiv 710f0. fi()tlstăcategorie de stupi se poate limita spaţiul
Cei care VOT să aplice metoda trebuie să se gîn- ti activitate a mătcii numai în corpul de jos tot
dească bine. In nici un caz însă reducerea severă lI'in folosirea gratiei despărţitoare, oare se plasează
a ouatului mătcii nu trebuie aplicată.
i'osupra, acestui corp.
Astfel de reducere severă se referă la îndepărta- llOdiferent de tipul de stup, instalarea gratiei are
rea mătcilor din stupi, menţinerea lor în cuşti,. izo- loc cu 001 puţin 8 zile înainte de cules. In felul
larea acestora pe 3-4 faguri cu puiet necăpăcit. {l(lstaeste sigur că în momentul cind începe cule-
De asemenea, o reducere severă a ouatului mătcii .tll, în spaţiul unde nu activează matca, tot puietul
o reprezintă metoda recomandată în alte ţări pentru VU fi căpăcit, fagurii oliberîndu-se în cursul cule-
stupii multietajati, după care matca se izolează HltJlli respectiv. De asemenea, activitatea de ouat a
într-un întreg corp cu ajutorul gratiei Hanernan, în Îlltitcii'numai în spaţiul limitat va face ca majori-
acesta lăsîndu-se însă numai două rame cu puiet, tllt'eQ puietului din familia respectivă să fie căpăcit,
restul spaţiului completindu-se cu faguri artificiali. in acest fel se reduce substanţial necesarul de albine
Ingrădirea mai largă a ouatului mătcii poate ră,.. dnloi cea mai mare parte trecînd la munca de cuie-
.mîne în atenţia apicultor ilor din ţara noastră, dar UC)I'e a neotarului,
prin aceasta neurmărind în primul rînd limitarea După !terminarea culesului gratia despărţitoare se
creşterii puietului, ci în mai mare măsură preveni- rldlcă, dind mătcii posibilitatea să umple un număr
rea creşterii acestuia. în fagurii destinaţi adunării l)li;ti mare de faguri cu puiet.
mierii marfă, fapt ce ar influenţa calitatea produsuJ'''''''
lui şi ar îngreuna extragerea lui. Astfel, la stupul MENŢINEREA' FAMILIILOR DE ALBINE IN STARE
orizontal se poate practica izolarea mătcii pe 8-10 ACTIVĂ
faguri cu puiet cu ajutorul unei gratii, la capătul
stupului unde este urdinlşul familiei. Ceilalţi faguri Munca depusă un an întreg de fiecare stupar se
cu puiet căpăoit şi fagurii pentru miere se trec după JLtnalizează spre un singur ţel: obţinerea pînă la
diafragmă. In această situaţie se poate deschide şi npariţia culesului a unui număr cît mai mare de
ulbine în fiecare familie, albine capabile să re col-
cel de al doilea urdiniş pe care îl vor folosi cu pre-
teze o cantitate cît mai mare de miere. Ca rezultat
222
223
"Iit
Il
li
'I"J
111!lil: al intervenţiilor stuparului şi ajutorării acordata MJ'ca din stup a unei cantităţi mai mari sau mai
li'll: familiflor de albine, acestea vor atinge putere" mici de albine. Va avea loc deci roirea naturală.
maximă inaintea începerii culesului principal timpu- .Pentru apicultor aceasta înseamnă zădărnicirea
' l'
1'1
[1 ill riu. Dacă toate albinele pe care le-a asigurat api- ,ln·(,regiilui munci, depusă' iri scopul realizării unor
I,III!I' eultorul vor participa la cules, mU\l1JCade pînă acum 'oducţii mari. Aceasta pentru" că în perioada de
1; 1;~i va fi deprin·,tăsptlătită.. - s:
!lli' -cgătire a roir ii, familia de albine intră în frigu-
Tocmai' în această perioadă însă, de maximă dez- lu roitului. care se manifestă printr-o stare de
iil! voltare a familiei: de albine, apare o situaţie nouă.,,,
Iii
,!
lIdivitate totală sau de încetinire a tuturor acti-
111'1
i, I oare poat~:';Î:tnp1edicaactivitatea de cules. Ce se în- tă,ţilor, inclusiv cea de adunare a nectarului. Pe
III tîmplă La un moment dat în familia de albine? Da- tl altă parte, după roire, chiar dacă roiul a fost
1 torită creşterii intense a puietului, majoritatea fa- "lns, fărîmiţarea familiei respective va duce la va...:
gurilor vor fi plini. Prin eclozionarea generaţiilor
1\1 111 riUkal'ea slabă a culesului. Cantitatea de albine din
anterioare s-a acumulat o mare cantitate de albine ,1, dacă ar rămîne in vechea familie, ar produce
tinere care îndeplinesc funcţia de doici. Pe de altă nbităţi oonsiderabile de miere-marfă. Ca roi sepa-
1[1, parte, datorită existenţei în mod obişnuit a unui t însă, în majoritatea cazurilor nu va fi în stare
bun cules de întreţinere înaintea. culesului principal" ,~şi adune nici cantitatea de miere necesară ca pro-
'I toate celulele libere de puiet vor fi blocate cu miere, lZli proprii pentru iernat.
II , !nfelul acesta matca nu mai are unde depune ouă, ,J;;fectelenegative ale stării de mire au determinat
deci cantitatea de puiet tînăr care trebuie hrănit ll~ginarea şi folosirea de către apicultori a zeci şi
scade. Paralel cu această scădere a cantităţii de Pl1- ,1 de metode pentru prevenirea, combaterea sau
iet tînăr continuă să se nască un număr considerabil Il1trolarea acestei manifestări, mai mult sau mai
de albine tinere care vor deveni albine dcici, deci Uţln efic.iente.' ,
care vor trebui să aibă o cantitate corespunzătoare [nsuşi numărul mare al procedeelor folosite este
de puiet pe care să-I hrănească. In felul acesta, la diciu că nici una din metode nu dă totdeauna
un moment dat apare o disproporţie accentuată în- 1;~lsfacţJie.
tre numărul de albine doici ale căror glande: secretă," Amintim cîteva din procedeele folosite, tocmai
Iăptişor şi oantieatea de puiet tînăr ce trebuie hră-' ntru a ilustra cele amintite. Astfel.:
nit. Tot în această perioadă apare o aglomerare de ..;....distrugerea botcilor este primul instinct aJ ori-
albine în stup, albina nou născută netrecînd încă rui apicultor pentru prevenirea roitului ;
la activitatea de cules. Toate aceste condiţii duc· la - alţi apicultori taie o treime din aripa mătcii,
apariţia unui dezechilibru în familia de albine pe lIţinînd că la ieşirea roiului matca cade în apro-
care - dacă nu se intervine la timp - familia îl IhWe de stup, iar albinele se reintorc în cadrul fa-
va corecta . prin reducerea numărului de albine. lllei ;
Această reducere se va efectua prin detaşarea. şi ple- D ti gat recomandă închiderea mătcii pe o pe-
OOdălimitată pe 2 rame cu ajutorul gratiei des-
224
225
IIl'l"ivădin bătrina metodă propusi:'!de De mar e e
părtitoare astfel că 'matca rămîne în contact cu a14 ncă din anul 1892 în America.
binele, dar nu poate părăsi stupui (ştiindu-se că ro- Principiul acestei metode constă în îndepărtarea
iul pleacă cu matca bătrînă) ; IHtietului din jurul mătcii şi plasarea lui deasupra
- Ger s.t ung recomandă: "adăuga~i puiet ne- .1[lnci gratii despărţitoare în partea cea mai indepăr-
căpăcit, doioile vor putea să scape de surplusul d jJtlli a stupului (multietajat), mărind în..acelaşi timp
lăptişor şi astfel roitul, este evitat." ;. fil?C\ tiul destinat cuibului.
- D e m ut h din contră recomandă adăugarea In timp s-au imaginat pe acest principiu un nu-
de puiet căpăcit pentru a preveni roitul, pe motiv IllKrconsiderabil de procedee, la rîndul lor cu ne-
că prin eclozionarea acestuia matca va avea un larg Ilw11ămte vaJl'1cmte.
cimp pentru depunerea ouălor, ceea ce va mobiliza Procedeele bazate pe acest principiu permit să se
la activitate albinele tinere. [ucreze, să se intervină în sensul instinctelor natu-
Şi astfel de exemple se pot da nenumărate. Efica- rnle ale albinelor şi nu împotriva lor, dar se ba-
citatea lor însă, pe bună dreptate, este, îndoielnică, ează pe simpla împărţire a albinelor, fără a le pu-
pentru că se încearcă fie a se opri roitul prin metode ICtl aJege pe cele care ar fi plecat cu raiul.
brutale, fie că se acţionează înlăIturînd numai o parte G. F. T ar a n o v propune o soluţie pentru a se
,'(}oliza şi acest aspect. Astfel, cînd o familie dă
, din cauzele care se consideră că produc. roirea. DH~'
emne de roire, se aşază o tăblie la 10 cm de urdi-
trebuie să se înţeleagă că roirea nu este determinat(i
de o cauză sau un anumit număr de ca'l,lz.e. Roirec:
ritş. Se scutură apoi pe această tăblie toate albinele
HI1 stup, fără a se căuta matca. O parte din albine
constituie manifestarea instinctului albinelor de a se
i" reintorc repede in stup, altele pornesc împreună
inmuiţi în vederea conseroării speciei şi această tria-
fll! m.atca pînă la marginea tăbliei şi se fixează de-
uiţestore este atît de puternic consolidată încît nl~
. se poate opri prin nici o metodă.
lesubt. Se pare că tocmai acestea sînt cele oare ar
I plecat cu roiul, Bineînţeles că o parte din albi-
Ceea ce se poate şi trebuie făcut este ca să se gă .•,
sească procedeul care, cu minimum de muncă, tim
se
~\.Ie foarte tinere alătură acestui grup, dar acest
1'llCru nu face altceva decît ca raiul să devină mai
şiutilaj, permite satisfacerea de către albine a instir] uternic,
ctului de mire, fără însă a se înregistra pierderi î
Pare o idee atrăgătoare, dar nu poate deveni o
producţia stupilor, oluţie practică întrucît reclamă un mare volum
Aceasta se poate reaâiza prin trecerea unei păr] J muncă şi în plus trebuie aplicată cînd familia se
din albine în situaţia raiului natural, proces car regăteşte de mit. Ori urmărirea şi cunoaşterea în-
duce la înlăturarea condiţiilor în oare se declanşeaz raproape a acestui moment la fiecare stup, chiar
roirea. ft stupinele mici ale apicultorilor amatori.. este o
Procedeele care au în vedere înlăturarea. condiţii fc.labă mai mult decit anevoioasă.
lor în care se declanşează roirea, în ansamblul lai',
227
226
îNLĂTURAREA EFECTELOR NEGATIVE ALE ROITULUI, PRIN TRECERE.\
UNEI PĂRŢI DIN ALBINE îN SITUAŢIE DE ROI, FĂRĂ A ŢINE CONT ,'.-

DE STRUCTURA ACESTORA 1:Jr

Matca.eu.o parte din puietul neoăpăcit se izole:


în corpu] .de jos cu ajutorul unei gratii despărţito
(fig. 18:1;;bJ; Deasupra se pune corpul cu faguri ~~~. Gt~I.;e ••• ,<}

pentru depozirtatea neotarului. Atît în corpul de st Puiel .


despăr-
.f
i' ţitoer«
în care este matca, cît şi în cel aşezat deasupra IÎnăr SI
~ . imiett>'
pot introduce un număr oarecare de faguri artif.1
Mull b
ciali pentru a fi c:lădiţi. Astfel, în zona vechiului cui' puiet
s-a dublat capacitatea de adăpostire (prin adăugarei
unui corp şi reducerea numărului de albine dJ' Puiet
căpăcil
'w
I .f
I
Gralie
despăr-
ţiloare ţ>
această zonă), s-a mărit spaţiul pentru creşterea p~ IPodisotdecu~
1===~~==1p~asă_ ~
ietului, s-au asigurat fagurii care să fie clădiţi el sirma c
~ ~
d
către albina tînără precum şi spaţiu îndestulătd
I--~Grafie
pentru depozitarea nectarului. Ca atare, s-au elirr( .? aespşrţitoere
nat condiţiile care pot declanşa roitul.
Corpul cu majoritatea puietului şi albinelefiner
se aşază în partea cea mai de sus a stupului, pes bl
primele două corpuri. Acest grup de albin Fig. 18 - Meriţinerea familiilor în stare activă
datorită dinstanţei mari faţă de matcă şi se
rării de aceasta printr-un corp gol şi gratie, vor de e timpul culesului, dacă mai trebuie corpuri pen-
veni orfane şi vor creşte o matcă nouă, de da miere, acestea se aşază sub nucleu.
aceasta nu pentru a roi",ci pentru a forma o nO~i ·Pentru o mai mare siguranţă în reusita lucrării,
unitate biologică în interiorul aceluiaşi stup. Pentn momentul izolării mătcii în corpul de jos se poate
acest grup de albine se prevede un urdiniş în partE' e~a sub corpul în care s-a format rolul un podişor
superioară a stupului, Dacă nu există suficien plasă dublă de sîrmă şi prevăzut cu un urdiniş
mînă de lucru, lucrarea trebuie începută mai d g.. 18 bi). Aceasta oa fază tranzitorie pentru acce-
vreme, ca să poată fi aplicată la toţi stupii puterrri "'ltreaapariţiei stării de orfanizare a roiului. Odată
pînă la începerea perioadei de mire. In acest c apariţia botcilor, sau a mătcii, se renunţă la podi-
dacă vremea este mai rece noaptea, se iau mai mul (fig. 18 e), putindu-se utiliza izolarea cu ziar
albine şi mai puţin puiet. Pe măsură ce timpul 8, .rot pentru unificare.
încălzeşte se poate ridica în corpul cu rolul forma, ln acest Iel se împiedică roirea şi se înlătură toată
aproape tot pruietul. Cu cît se ia mai mult puiet, e .a de neplăceri provocată de această stare, în-
atît se reduc şansele de roire. . oit albinele comunică între ele prin gratia des-
}i1ţitoare,pentru folosirea în comun a spaţiului de
228
229
.,ţ-,
ti (1S tinaţi pentru depozitarea nectarului. In momen-
depozitare a mierii. După trecerea perioadei de roiru tul introducerii acestor faguri cuibul familiei se or-
gratia despărtitoare se înlătură, corpul cu miere 1:\ j,(hrllzeazăastfel : la capătul stupUJlui dinspre urdi-
extrage şi astfel albinele întregului stup sînt puse nlş, se pU1I1e lîngă peretele lateral un fagure cu păs-
în situaţia d~ unificare (fig. 18 d). ţură, fagurii cu puiet, un alt fagure cu păstură şi
Albinele .se lasă să se îngrijească singure de con- . poi fagurii goi pentru depozitarea nectarului. Al-
flictele ce ar putea să apară intre mătci. De obicei ilnele vor umple mai întîi toate spaţiile goale din
supravieţuieşte cea mai bună matcă. cuib, după care vor începe depozitarea nectarului în
Dacă unirea se face în timpul culesului nu se în.• Illgudi introduşi. Imediat înaintea culesului, întreg
tîmplă conflicte şi mătcile mai pot lucra încă îm spatlul stupului se completează cu faguri pentru
preună un oarecare timp (de multe ori chiar înde.• mlere, [a familiile puternice a căror populaţie ocupă
lungat). Intreg volumul stupului, fiind necesară amplasarea
Procedeul prezentat are numeroase avantaje: I:orpurilor cu rame de magazin,
- Divizarea se face înainte de cules într-o peri- Pe timpul culesului se pot introduce şi faguri arti-
oadă cînd stuparul dispune de timp, la familiile pu- (lcia[i în care caz aceştia se plasează cîte unul de o
ternice indiferent de starea lor în legătură cu pregă- parte şi de alta a cuibului, imediat după ultima
tirea de roit. . ramă cu puiet. Apicultorul se va îngriji ca fagurii
- Nu este nevoie de utilaj. suplimentar, ci nu.• pentru depozitarea nectarului să fie de culoare albă,
mai de un podişor cu gratii despărţitoare. peritru a nu deprecia calitatea mierii.
- Se obţine un mare număr de mătci tinere- La stupii verticali cu 2 corpuri, corpul al doilea a
la cele mai bune familii. fost aşezat încă în perioada de dezvoltare il. familiei.
_ Se sporeşte dezvoltarea familiei întrucît în stup [naintea culesului este necesară o restructurare a
activează două mătci in acelaşi timp. euibului în sensul trecerii tuturor fagurilor cu puiet
-- Se micşorează roirea, necăpăcit sau cu păstură, în corpul inferior.
_ Se valorif'ică superior culesul pentru că cule Dacă este spaţiu, tot în corpul inferior se vor plasa
gătoarele de La,ambele familii lucrează în magazl ~1 fagurii cu puiet căpăcit, Corpul superior se va.
comună a famâiei mamă. completa cu faguri clădiţi goi, asigur:îndu-se sufi-
După cum reiese, această metodă de prevenire elent spaţiu pentru depozitar-ea nectarului. Dacă cu-
roitului consticuie de fapt o metodă de întreţine lesul este abundent, corpul superior va fi repede
a familiiLor de bază cu familii-ajutătoare. (JCUpatou nectar, limitîndu-se astfel activitatea
lMtcii în corpul de jos.
ASIGURAREA SPAŢIULUI PENTRU DEPOZITARE La stupii vertdoalu cu magazine, crearea spaţiului
MIERII pentru depozitarea mierii se face prin aşezarea ma-
uzinului deasupra cuibului, In magazin se pun fa-
La stupii orizontali, înainte de venirea culesulu urii clădiţi, iar la nevoie şi 3~5 faguri artificiali,
fiecare familie trebuie asigurată cu 4-5 faguri gOi
231
230
1""'1:1 11 ,
'

'!il
:!ill,"I,!
Fagurii artificiali se pot aşeza şi în cuib după modul
descris la stupii orizontali. Cînd primul magazin
[
Iii,
este jumătate cu miere iar culesul continuă, sQ o
11!1!:li aşază al doilea magazin. Amplasarea celui de al doi-
il"1.1,
Illiljl lea magazin se face sub cel dintîi, imediat deasupra (J) o (J) (J)
:11' 11' corpului de/cuib. La un cules abundent se poat ... ~
folosi şi aI treilea COliP de magazin. (2) a> @ @
rlI La stupii multietajaţi, în principiu, asigurarea
acestui-spatiu se realizează prin adăugarea de cor-,
I

.~ (j) <D (j) (j)


puri cu 'faguri goi. In unele ţări unde culesurile
I sînt de foarte lungă durată şi de mare intensitate se a 'b c d e
impune folosirea unui număr însemnat de corpuri Fig. 19 - Aşezarea intercalată a corpurilor pentru cules la stupul
al căror aranjament poate fi uneori complicat. multietajat
In condiţiile din ţara noastră lucrările se simpli-
fică. Ca spaţiu pentru activitatea mătcii, pe timpul păeit şi celule rămase goale prin eclozionarea puie-
celor maximum 20-25 de zile cît durează un cules, tului. La un cules mic sau la o familie slab dez-
este suficient un singur corp, respectiv corpul în voltată vor fi suficiente aceste două corpuri. La un
care matca activează în perioada dinaintea apariţiei cules mai bogat şi la familiile dezvoltate, odată cu
culesului. De asemenea, pentru depozitarea cantită- .acţiunea de inversare se va adăuga şi al treilea corp
ţii de nectar ce se poate aduna la un singur cules (:fig.19 b).In Ielul acesta la începerea culesului, al-
sînt suficiente două corpuri. Numai în cazul unor binele culegătoare obişnuite să aibă cuibul în corpul
familii cu o populaţie cuilegătoare deosebit de abun- al doilea vor depozita nectarul în celulele goale care
dentă se impune utilizarea celui de al treilea sau se eliberează înainte de a urca matca. Cînd matca
I eventual al patrulea corp. se va urca în corpul de sus va găsi fagurii blocati
1,,) In felul acesta manipularea corpurilor este cît se cu miere şi se va vedea obligată să depună în con-
poate de simplă şi se poate face în două feluri: tinuare ouă în corpul de jos. La familiile la care s-a
1. Aşezarea corpurilor noi imediat deasupral pus şi al treilea corp, imediat după ce în corpul al
I corpului de pe fundul stupului, După ultima inver doilea începe căpăcirea faguri lor, acesta se mută în
Imi sare a corpurilor cu scopul intensificării creşterii partea Cea mai de sus, în locul lui punîndu-se corpul
de puiet, matca îşi va desfăşura activitatea în corpul cu faguri clădiţi sau faguri artificiali care iniţial se
de sus (fig. 19 a). Indiferent de data la care s-a făcut pusese ca al treilor corp (fig. 19 c). In acelaşi fel se
ultima inversare a corpurilor, imediat înainte de a, procedează cu următoarele corpuri.
începe culesul se va face o nouă inversare. Astfel, După culesul de la floarea-soarelui cel de al trei-
pe fundul stupului se va aşeza corpul cu puiet ne- lea corp nu-şi mai justifică menţinerea în stup, în
căpăcit, iar deasupra acestuia corpul CU puiet că- afara cazului cînd după acest cules se pregăteşte

232 233


provizia de hrană pentru iarnă şi cînd corpul al
treilea se va ridica imediat după umplere a lui cu
provizii. Menţinerea celui de al treilea corp. după ®
culesuri trebuie făcută prin separarea lui de cuibul -
familiei de albine printr-o gratie despărţitoare pen- Q)
Q) Q)
tru a împiedica răspîndirea puietului în corpul unde
se va depozita neotarul provenit de La culesurile ur- - -
mătoare sau in corpul în care se pregătesc proviziilo Q) (2) ®
pentru iernar,e(fig. 1ge).
. Aşezarea corpurilor suplimentare în timpul cule-
sului, mereu deasupra primului corp, este necesară
deoarece apropie depozitarea mierii de locul. unde
matca îşi desfăşoară activitatea, deci imediat deasu-
pra puietului, punînd astfel familia de albine în
condiţii identice cu acelea care au dus la formarea
tiJQ)

a
CV
b
(j)

c
I--'~

~
d
(])

Ilig. 20 - Aşezarea corpurilor pentru cules la stupul multietajat


prin suprapunere
instinctului albinelor, privitor la depozitare a reze,r~.
velor de' hrană. Respectarea acestui instinct al al- adunată va fi exact cea prevăzută de apicultor, In
binelor este într-adevăr logică, dar reclamă un. con- caz contrar, fie că se va asigura un spaţiu insuti-
sum de muncă mult mai mare. Pentru evitarea aces- , cient - ceea ce se va reflecta negativ asupra recel-
tui consum de muncă unii apicultori folosesc cea tei de miere - fie că prisosul de spaţiu va duce la
de-a doua posibilitate. o umplere parţială a fagurilor.
2. Aşezarea corpurilor supltmentare în partea cea Atunci cînd fagurii nu sint complet umpluţi cu
mai de sus a stupului. La acest procedeu se lucrează miere se ajunge la o folosire nejudicioasă a fondului
astfel: fiecare corp următor: chiar dacă este plin de faguri, precum şi la un consum de muncă în
cu faguri artificiali se pune în partea cea mai de sus plus, pentru extragerea mierii dintr-un număr mai
a stupuhui, Astfel, al treilea corp se aşază peste mare de faguri. Şi în cazul aşezării corpurilor în
corpul al doiilea, cînd fagurii acestuia au început s~, partea cea mai de sus a stupului, după extragerea
fie căpăciţi (fig. 20b), iar la nevoie corpul al patru- . mierii se va păstra un al treilea corp în condiţiile
lea deasupra celui de al treilea (fig. 20 c). arătate anterior (fig. 20 d).
Pentru a face o şi mai mare economie de muncă
se estimează cantitatea de miere ce ar putea f1 adu-
nată şi se aşază deodată, încă de la începutul cu- FOLOSIREA FAMILIILOR AJUTATOARE
lesului, întreg numărul necesar de corpuri suplimen- PENTRU SPORIREA PRODUCŢIEI DE MIERE
tare. Această variantă convine fiecărui apicultor şi
este ..într-adevăr bună dacă şi cantitateade nectar Ca mijloc pentru sporirea: producţiei literatura de
specialitate recomandă iar în practica apicolă se Io-
23:4 235
De asemenea, toate procedeele şi variantele au
losesc unele procedee care se referă la întreţinercu ncelaşi scop: familiile nou-formate, folosind energia
1." albinelor în aşa fel încît la activitatea unor familii
I! specifică de dezvoltare a roiurilor asociată cu energia
să participe populaţii de albine produse de două (le dezvoltare în primăvară, vor creşte un număr
"Ii
mătci. ~~~
;\ ' considerabil de albine. Aceste albine ajută familia
!II (.le bază să participe la cules cu un număr sporit de
~ili
CE SE lNŢ~0kdE PRIN FAMILIE AJUTĂ'rOARE culegătoare şi să realizeze astfel o producţie de miere
C'Îtmai mare.
Atunci cînd nu poartă numele autorului (D e- Este normal deci ca în aceste condiţii o astfel de
':11111
mar e e, Far rar, S n e 1g r ov e, K o r j e n e v ski unitate biologică, un astfel de grup de albine să fie
etc.) procedeele respective sînt caracterizate prin denumit famâdie ajutătoare.
'iliii denumiri ca: familii cu mătci suplimentare, mătci Tocmai pentru acest motiv în tratarea celor ce
suplimentare, familii cu rnătci ajutătoare, mătci aju- urmează nu se vor folosi alte denumiri.
tătoare, familii cu două mătci etc. Principiul metodei, relatat mai sus, precizează, de
Metoda familiilor· ajutătoare, ca de altfel toate asemenea, clar că nu este vorba de convietuirea a
metodele din apicultură, cunoaşte în practică şi în două mătci într-o familie de albine,
literatura de specialitate o nesfîrşită serie de proce- Cazuri de convieţuire a două sau chiar trei rnătci
dee de aplicare ş1 de variante.
I Diversitatea denumiriior şi prezentarea procedee-
in acelaşi stup, uneori chiar pe aceeaşi ramă, se în-
, tilnesc în viaţa familiilor de albine, dar pe o durată
1'1
lor cu detalii, oare uneori sîrub neesenţiale, creează în limitată (de obicei 2-3 săptămîni). De foarte rare
1:
. acest domeniu un adevărat labirint tehnic, care de- ori durata acestei convieţuiri poate fi de cîteva luni,
l'
II rutează, care face ca unii apicultorî să nu mai poată un an şi chiar mai mult, însă tot ca un fenomen
III! întrezări finalul, respectiv efectul economic. Această
lil tranzitoriu în cazul schimbării "lente" (liniştite) a
stare de lucruri îndepărtează de multe ori stup arul mătcii.
:1,1
practician de această metodă care bine utilizată este încercările făcute de apicultori de a declanşa, stă-
de mare eficacitate. pîni şi controla această particularitate biologică a
i Fondul metodei este însă foarte simplu pentru că unor familii, pentru a o transforma într-un proce-
toate procedeele şi variantele sînt identice ca prin- • deu tehnic, s-au soldat cu eşecuri.
'11
cipiu şi anume: dintr-o familie de albine conside-
l!1 rată de bază, se separă un grup de albine cărora li
NECESITATEA UTILIZĂRII FAMILIILOR
se asigură o matcă proprie. Acest grup de albine
AJUTATOARE
constituie astfel o unitate independentă din punct de
.1 1
11 vedere biologic, indiferent dacă este adăpostită în Se poate pune intrebarea : o singură matcă nu este
stupi separaţi sau în aceiaşi stupi cu familia de bază. in măsură să depună ouăle necesare pentru a asi-
O astfel de unitate biologică în domeniul creşterii . gura dezvoltarea dorită a unei familii? Pentru a

I
IIII
albinelor este cunoscută sub denumirea de familie.

.236
237

I
găsi răspunsul trebuie făcut un mic calcul. Să ac- faguri din sbupul orizontal, respectiv 4 faguri din
ceptăm că matca depune în medie 1 200 ouă pe zi tltupul multietajat, dacă aceştia vor fi folosiţi pen-
(literatura indică 2 000 şi chiar mai mult) şi că o tru creşterea puietului din margine în margine. Ac-
albină trăieşte 21 zile în stup şi 29 zile în afara ceptînd că numai 400/0 din suprafaţa unui fagure este
stupului (durata vieţii în afara stupului poate Ji. ocupată cu puiet, în restul suprafeţei fiindcoroa-
"

, +~:.:
mult maLJliari2r 'nele cu miere sau păstură,înseamnă că pentru a asi-
Inseamnă că, după ce se permanentizează ritmul gura dezvoltarea unei familii la nivelul de cea 6 kg
de ouat indicat, în cea de a 50-a zi, vor exista în este suficient un cuib de 1 corp la stupii multieta-
stup 60 mii albine, considerînd că toate celelalte al- 1aţişi un cuib de 8 rame la stupii orizontali.
bine mai bătrîne au pierit. Puterea familiei se va Ca atare nu pentru faptul că are o singură matcă
menţine la nivelul de 6 kg atît timp cît se va men- Bau că nu are spaţiu suficient pentru cuib, o familie
ţine depunerea a 1 200 ouă deci şi eclozionarea zil- ele albine se dezvoltă necorespunzător. Creşterea al-
nică a tort atîtea albine. La un ritm de ouat res- binelor cu "un corp de cuib", izolat cu gratie de
pectiv de eclozionare a albinelor tinere de 1 000 ouă testul corpurilor, constituie de fapt şi o metodă de
pe zi, puterea familiei va fi de 5 kg iar la 2 000 ouă creştere a albinelor în unele state, dar asta nu îm-
pe zi de 10 kg. Se pare că la nici una din astfel de piedică ca pentru adăpostirea albinelor produse şi a
familii nu Ie trebuie matcă în plus, ci faguri din' l'ecoltelor adunate să fie necesare peste gratia des-
abundenţă ca să depună mierea adunată, pentru că, părţitoare încă 3-4 sau chiar mai multe corpuri.
de exemplu, la 6 kg albină, aceasta va ocupa întreg . Trebuie să reţinem deci· şi cu această ocazie' că
volumulstupulur orizontal şi cea 2 corpuri şi jumă- în. condiţiile albinei şi a stupilor cu care se lucrează
tate din stupul multietajat. în ţara noastră, dacă nivelul de dezvoltare a familii-
Astfel stînd problema, poate că nu este suficient lor de albine es:te scăzut, aceasta nu este, nici din
cuibul unei singure mătci pentru a se creşte numă- vina mătcilor, nici a cuibului eventual prea mic.
rul necesar de albine. Să ne lămurim. Perioada de Alta este cauza şi anume: neasigurarea în perma-
la depunerea ouăăor pînă la eclozionarea albinei este nenţă a măsurilor care să ducă la dezvoltaree fami-
de 21 zile. Pe tot parcursul aoestui interval, matca liilor şi în primul rînd a unei hrăniri raţionale.
va avea deci nevoie deI 200 celule goale zilnic, res- Ideea care a determinat pe marii apicultori din
peotiv în total 25 200 celule. începînd cu cea de tI- ţările cu apicultură dezvoltată să adopte metoda fa-
22-a zi se Vor elibera zilnic prin eclozionarea albine- miliilor ajutătoare constă în aceea ca în primăvară
lor exact numărul de celule necesare ouatului, astfel să împingă barierele biologice privind dezvoltarea
că pe ansamblu, creşterea puietului se poate face unei familii peste acel nivel maxim pe care l-ar asi-
în cadrul numărului total de celule indicat. Ştiind gura o matcă. In spiritul acestei idei, este fără nici
că 1 dm2 de fagure pe ambele feţe are cea .800 ce- o raţiune a diviza în primăvară o familie slabă; pen-
lule, înseamnă că pentru a asigura spaţiul necesar tru că aceasta nu va face altceva decît să slăbească
ouatului mătcii ne trebuie cea 32 dm'', adică cea 3,0 şi mai mult familia de albine, ştiut fiind că de pu-

238 239
terea acesteia în primăvară depinde însuşi ritmul Un alt element în justificarea necesităţii folosirii
ei de dezvoltare. Trebuie deci mai întîi ca să dez.• familiilor ajutătoare pentru realizarea în timp scurt
volte famiWle pînă ajung la maximum de putere; ti unei populaţii mai mari este determinat de faptul
ceea ce necesită cel puţin 2 ani de muncă şi apoi ,sti că, după cum s-a arătat anterior, cu cît nivelul de
se aplice metoda Iamidiilor- ajutătoare. ezvoltare al unei' familii este mai mare, cu atît
Acest qS-l§1,~:G:tt:~'ste
legat strict de valorificarea cu- cantitatea de puiet crescut, raportat-La unitatea de
lesurilor jă trebuie să constituie ideea Iundamentaâă greutate vie (1 kg albină) este mai mică. Prin folo-
a metodei' familiilor ajutătoare. sirea a două mătci la aceeaşi populaţie dintr-o fa-
Folosirei;tr:familiilor ajutătoare are scopul princi- milie împuternicită, este+normal că cele două gru-
pal de a împuternici familiile de bază pe-ntru valo- pări de albine, pe baza principiului enunţat ante-
rificarea culesurilor. Este deci logic ca ele să fie fOI'- -rior, cumulat vor produce mult mai mult puiet în
mate înaintea culesului ce trebuie valorificat astfel ,~celaşi interval de timp decît ar fi crescut populaţia
încît perioada de existenţă a populaţiilor abundente nedespărţită cu o singură matcă. Trebuie să se re-
obţinute, fără condiţii de cules să fie cît mai scurtă. ţină însă ca un fapt deosebit de important că efec-
Cum principala sursă de cules pentru producţie se tul scontat se poate realiza numai dacă puterea ce-
localizează la începutul perioadei călduroase a anu- lor două familii formate asigură condiţiile necesare
lui înseamnă că formarea familiilor ajutătoare tre- creşterii intense a puietului. In caz contrar nu nu-
buie făcută cît mai timpuriu în primăvară. ,.,mai că nu se realizează albină mai multă, dar for-
S-a arătat anterior că o populaţie abundentă s~ marea prin împărţirea familiei a două unităţi slabe,
poate realiza şi cu o singură matcă, cînd aceasta: Va determina slăbirea accentuată a însăşi familiei
ouă intens. Justificarea în acest caz a folosirii unei 'de bază, pentru că cele două unităţi slabe luate îm-
mătci în plus pentru realizarea populaţiei pentru preună vor creşte mai puţin decît dacă populaţia
cules constă în faptul că perioada disponibilă pen- de albine ar fii rămas nedespărţită.
tru împuternicire, de la ieşirea, din iarnă pînă la .Aspectele enumerate anterior s-au referit la obti-
apariţia surselor de nectar, nu asigură dezvoltarea nerea prin folosirea familiilor ajutătoare a aceÎei
familiilor de albine astfel încît să se creeze condi- dezvoltări pe care o poate asigura o matcă în plină
ţiile în care activitatea mătcii să ajungă la poten-' Jldivitate, realizînd acest lucru într-un timp mult
ţialul ei fizi61Cigic.Cumulînd producţia de' ouă de la mai scurt, element de o deosebită importanţă pentru
două mătci, într-o singură familie se asigură numă- .dezvoltarea în primăvară.
rul de ouă la nivelul pe care l-ar asigura o matcă Un alt aspect care impune folosirea familiilor aju-
în plină activitate de ouat, eliminînd însă perioada' tătoare se referă la depăşirea acelei limite biologice
destul de îndelungată necesară dezvoltării familiei de dezvoltare a unei familii pe care o poate asigura
pînă la acel nivel care permite o astfel de activi- . O singură matcă, după ce prin dezvoltarea în prima
tate a mătcii, fază a familiei s-au creat condiţiile ca aceasta să-si

240 241

,.
dezvoltare, Aceasta cu atît mai mult dacă ele vor fi
desfăşoare activitatea la nivelul maxim al potenţia- divizate pentru a se forma familii ajutătoare. Nu-
lului ei fiziologicde producere a ouălor. ' mărul albinelor care participă la culesul timpuriu
însă este direct condiţionat de puterea familiilor la
MODUL DE AJUTORARE A FAMILIILOR DE BAZA ieşirea din iarnă, în final, de numărul albinelor care
DE CĂT&~·.:ţ<:AMILnLE AJUTĂTOARE s-au introdus la iernat .
. Este limpede deci că pentru valorificarea superi-
11!li a) Ajutorra~e.a familiilor de bază prin împuterni- oară a culesurilbr timpurii, perioada în care se vor
"I:tl cirea 10.1' inaintea culesurtlor. Scopul familiilor aju- creşte albinele în familiile ajutătoare (ca şi în ·cele
1
!jl tătoare, aşa~:a:upăcum s-a arătat,constă în realizarea de bază) nu poate fi alta decît sezonul activ din anul
unei producţii de miere mai mare prin participarea precedent, unirea celor două populaţii făcîndu-se în
."II albinelor crescuta de familia ajutătoare la recoltarea toamna respectivă.
,1 nectarului, în cadrul familiei de bază. De altfel, unificarea în toamnă a familiilor de bază
1

I Creşterea acestor albine se face în perioada pre- cu familiile ajutătoare se face în toate cazurile în
mergătoare cuâesului ce trebuie valorificat. cadrul metodei familiilor ajutătoare şi ea constituie
Familiile ajutătoare au o existenţă vremelnică li- un mijloc important de împuternicire a familiilor
mitată în timp cu perioade de unire parţială sali'
de albine.
totală cu familia de bază pentru valorificarea cule-
surilor cît şi pentru iarnă. CE REPREZINTĂ FAMILIILE AJUTĂTOARE PERMANENTE
După modul în care familiile ajutătoare participă In literatura apioolă apar recomandări de proce-
la recoltaraa nectarului în timpul culesului se îm-
part în trei grupe : dee, calificate ca făcînd parte din metoda familiilor
Illill:'
'1 ajutătoare, care însă nu răspund principiilor acestei
,1,
- familii ajutătoare care se unesc efectiv in tim-
pul culesului cu familia de bază; metode.
i
I ll : - familii ajutătoare care ajută familia de bază
Exemplificăm prin două astfel de procedee : .
- Familii ajutătoare, care nu se unesc toamna cu
numai cu albineculegătoare;
i!1!, - familii ajutătoare care participă la dezvoltarea.•.
familiile de bază şi iernează independent, ca unitate
biologică de sine stătătoare. Astfel de familii ur-
familiei de baza prin cedarea periodică de puiet.
meaza a valorifica culesul în mod independent sau
Una şi aceeaşi famiHeajllltătoare în decursul unui
fiind unificate în acest scop cu familia de bază res-
1

I~I
an poate face parte din toate trei grupele.
!! pectivă. .
b) lmputernicirea familiilor de bază înaintea tre-
- Familii ajutătoare care în tot sezonul activ: se
1\11
cerii lor la iernat. In zonele în care există culesuri dezvoltă şi valorifică culesul în mod independent
bune eXItratimpurii sau timpurii, perioada scurtă de unificîndu-se cu familia' de bază numai pentruier-
'I,i'~", '
la ieşirea din iarnă pînă la apariţia culesului nu dă.
!I\II nare,
posibilitatee familiilor de albine să ajungă la o bună

242 243

{I

1
Astfel de procedee nu pot fi induse în cadrul 11\,
todei familiilor ajutătoare întrucît: !il,!ajutorul cuştilor ale căror orificii de intrare sînt
- în primul caz, astfel de familii nu sînt altc('\/tl tupate cu şerbet sau bucăţele de fagure găurit.
decît familii normale, de bază, - unirea eventuală ( mjliile astfel formate se pot ţine închise 2-3 zile
lor în cazUl culesului făcînd parte din metodele d ntru a nu se depopula, timp în care de regulă
sporire a:jpo;pulaţiei culegătoare la familiile slabe te eliberată şi matca, ... ....
care a fost ă~scrisă anterior ; .. In mod categoric, nu este recomandabilă formarea
- în al doilea caz, este vorba tot de familii (lI.} iliilor ajutătoare timpurii, dacă albinele cu care
baza, care pentru o mai bună iernars se unifică, 11'1- formează aceste familii nu reprezintă plusul de
restul anului nici un element din tehnologia acestor [bine peste cele 2 kg respectiv 8-10 faguri bine
procedee nu răspunde principiului de bază al Iaml .• acoperiţi de albine, cu care trebuie să rămînă fa-
liilor ajutătoare, respectiv împuternicirea peste 11- IUili.a de bază. Numai cantitatea de albine care
mitele biologice naturala ale unei familii cu o matcă, ,reprezintă depăşirea cifrei de mai sus se poate Io-
Procedeele respective trebuie excluse şi din practica osi fără a influenţa negativ dezvoltarea familiei de
apioolă, pentru că eite generează menţinerea în con- ază. De la familiile care au sub 2 kg de albine nu
tinuare a unor familii slabe, dar în număr=dublu e vor forma familii ajutătoare timpurii pentru că în
faţă de efectivul iniţial şi bineînţeles cu cheltuieli. acest caz vom lucra cu două familii slabe care nu
duble băneşti de forţă de muncă, uneori şi de utilaj. Ile vor putea dezvolta suficient şi vor deveni un
balast al stupinei.
. In aceste condiţii, formarea familiei ajutătoare
FORMAREA :FAMILIILOR AJUT Â TOARE
este determinată de faptul dacă aceste familii pot
a) Formarea timpurie a Iamillllo- ajutătoare. ~î de cel puţin 1-1,4 kg albină. Numai astfel ele se
Aceasta este posibilă atunci cînd, imediat după ter .. vor dezvolta în aşa fel încît vor putea ajuta familia
ruinarea iernii, dispunem de mătci împerecheato, de bază la valorificarea culesului timpuriu.
Asigurarea acestora se face pe seama mătcilor ră- Neexistînd populaţia arătată la data respectivă
mase disponibile în urma unificărilor din toamnă, ezvoltarea de sine stătătoare a familiilor de bază
sau alte mătci crescuta în stupină şi care se vo a asigura mai multă albină culegătoare, mai ales
ierna în nuclee sau în afara ghemului, după metoda ă acestea au ieşit mai puternice din iarnă, dato-
concepută- de TN, F o ti. - -ită unificării lor în toamnă cu familiile ajutătoare,
In cazul acesta familiile ajutătoare se formează recum şi ca urmare a creşterii puietului în iarnă.
în prima sau cel mai tîrziu în a doua decadă a lunii b) Formarea familiilor ajutătoare în perioada de
martie. Această operaţiune se va efectua atunci cînd. maximă dezvoltare a familiilor de bază. Aceasta se
există un timp călduros, iar albinele sînt desprinsa face după culesul principal de la salcîm, cind în
din ghemui de iernare. După formarea farnilietaju- general în familii există o populaţie corespunză-
tătoare, la interval de 1-2 ore, se introduce matca toare de albine. In principal, formarea famHiilor aju-
tătoare acum, are în vedere intensificarea creşterii
244
245
~"

('
In perioada următoare culesului de la floarea-soa-
puietului pentru valorificarea culesurilor viitoare. .relui se înregistrează încetinirea într-un ritm extrem
In aceste condiţii, pentru a forma familii ajutătoare de rapid a depunerii ouălor de către matcă. Asigu-
imediat după culesul de salcîm, trebuie să dispunem rarea în toamnă a unei populaţii abundente de al-
de mătci;1~cundate. Aceste rnătci trebuie crescuta bine oare vor ierna necesită ca, tocmai în această
în mod raţi'qrial în perioada premergătoare formărl] perioadă, ouatul mătcii să se desfăşoare într-un ritm
familiilor ajutătoare. mai intens.
Familia ajutătoare se formează pe 5-6 faguri, din Măsurile ce se iau în acest scop, prin administra-
care 3-4 faguri cu puiet de toate vîrstele. Familia rea hraneistimulente cu zahăr şi polen, vor reuşi
ajutătoare va fi îngrijită ulterior ca orice altă fa.• să intensifice ouatul mătcii, După culesul de la
milie, avînd drept ţel obţinerea unor cantităţi dt floarea-soarelui însă, dispunem de o mare cantitate
mai mari de albine. In acest scop se va asigura 'de albine care eliberate de la reeoltarea nectarului
necesarul de hrană, spaţiul de ouat şi totodată se va VOl!.' putea creşte puiet mult. Puietul apărut din
ajutora cu puiet şi albine tinere de la familia de ouăle depuse de matca familiei nu va putea acoperi
bază. Intreaga capacitate de hrănire a acestor albine. In
Cînd familia ajutătoare a fost formată pe baza de aceste condi-ţii deci, foarte uşor se poate folosi sur-
mătci împerecheate, ea dispune la culesul de la plusul de albine pentru hrănirea şi îngrijirea puie-
floarea-soarelui de o cantitate suficientă de albine tului provenit de la o nouă matcă. Pentru acest
cuăegătoare care vor contribui la mărirea producţiei .lucru vom forma familii ajutătoare. Avînd în vedere
de miere-marfă. că nu ne mai interesează decît intrarea în iarnă a
Dacă nu se vor reduce din timp mătci împere- unor familii foarte puternice şi că de la terminarea
cheate, famiâiile utătoare formate pe bază de betel culesului pînă la unificarea din toamnă mai sînt
căpăcite, nu vor ontribui în majoritatea cazurilor, cea 70 zile de activitate a mătcii, familiile ajută-
la obţinerea unei . oducţii marfă mai mari. Timpul toare se pot forma pe 6-'--7 sau chiar 8 rarne, din
scurs de la formarea familiei ajutătoare pe bază de care 4-5 rame cu puiet.
botci căpă cite, pînă la apariţia culesului de floarea-
soarelui, nu va fi folosit în întregime pentru creş
terea de puiet de către familia nouă, deoarece ul FOLOSIREA FAMILIILOR AJUTĂTOARE
număr destul de mare de zile va fi necesar pentru' PENTRU VALORIFICAREA CULESURILOR
eclozionarea mătcii şi împerecherea ei.
c) Formarea famiJi.ilor ajutătoare la culesunllo Dacă contributia familiilor ajutătoare la realizarea
din vară. Culesul de la floarea-soarelui reprezintă acestui deziderat prin împuternicirea familiilor de
pentru o mare. parte din stupini ultimul cules prin- bază În toamnă a fost arătat, urmează să vedem
cipal. In aceste condiţii stuparii îşiîndreaptă aten- modul în care aceste familii ajută familiile de bază
ţia spre pregătirea familiilor de albine în vederea la valorificarea culesurilor în sezonul activ.
iernării. .
247
246

--.,~ ---~.
--,..-----_ ..._-_._.. --.._._.~--.------_.~--
a) Unirea efectiv să se desfăşoare treptat. Pentru prudentă, matca
0
Familie
cuNucleu cu
pe timpul culesuluj
a familiiloraj:u!l1.
tînără se introduce în colivie. După unificare se
reorgan!zează cuibul celor două familii, asigu-
ajutătoare
POdi;;or
mJ:c%W'i bei
toare cu cele de bază, rîndu-se spaţiul necesar depozitării mieri i.
La începerea culesu- După valorificarea culesului, se reiau operaţiunile
(]) (j) lui, sau cu 1-3 zîl(J. cunoscute în. vederea dezvoltăritfamlllei ajutătoare
"I!
înainte, familia aju- pentru creşterea unei cantităţi de albine cît mai
(j) tătoare se uneste cU mare.
0 cea de bază, fo~mîlld La stupii orizontali, unirea familiilor se poate
~ -' '-'- astfel o familie pUl' face în diverse variante. Acestea sînt descrise la
a b ternică, care va 10.• capitolul privind unificarea a două familii ţinute
Fig. 21 - Unirea familiilor ajutătoare losi în cele mai bune în acelaşi stup (procedeu pentru valorificarea supe-
cu familiile de bază în timpul culesului condiţii culesul. rioară a culesurilor).
(varianta 1) Unirea acestor fa- La stupii multietajaţi, după formarea nucleului,
milii este simplă. întreaga familie ajutătoare cu matca tînără, care
Pentru acest lucru se formează un nucleu în scopul ocupă partea cea mai de sus a stupului (fig 21 a),
păstrării mătcii bătrîne din familia de bază, care: se aşază de data aceasta pe fundul lui. Deasupra
devine astfel matca familiei ajutătoare, destinată se aşază celălalt corp al familiei de bază şi oa un
creşterii albinelor suplimentare pentru întărirea fa- ultim corp, nucleul cu matca bătrînă, separat bine-
miliei de bază în e _rea iernării. înţeles de restul familiei prin podişorul stupului
La stupul ori ontal, separarea mătcii bătrîne se (fig. 21 b).
face prin amen jarea din. nou la un capăt al stupu- Şi î~l acest caz, ca măsură de precauţie, familia
lui a oomparti tului cu cel mult 3 faguri (din de bază se lasă (după ridicarea mătcii şi trecerea ei
care unul cu puiet şi doi cu hrană şi celule goale în nucleu) cea 2-3 ore în stare de orfanizare, iar
pentru ouat). Fagurii rămaşi cu albină şi puiet pre- matca tînără se introduce folosind cuştile de intro-
cum şi matca tînără, prin unire formează o familie ducere a mătcilor.
Corpul cu nucleul mătcii bătrîne, care din mo-
puternică cu albine şi puiet provenit de la două
mentul formării lui a preluat atribuţiile familiei
mătci, capabilă să folosească culesul în condiţiile ajutătoare, va avea urdinişul orientat în direcţia
cele mai bune. Nucleului i se asigură un urdiniş opusă urdinisului familiei de bază.
orientat în direcţia opusă. La unirea celor două După terminarea culesului pentru a cărui valori-
familii, în locul diafragmei care despărţea familia ficare s-a efectuat unirea familiilor, fie că urmează
de bază de cea ajutătoare se introduce pentru un alt cules, fie că începe pregătirea familiei pentru
cea 24 ore o foaie de ziar petrecută şi deasupra ra- iernare, se urmăreşte creşterea unei cantităţi cît
melor uneia din familil.: pentruca unirea albinelor mai mari de albine. In acest scop, familia ajută-

248 249
I toare se va reface ou
Familie Familie faguri cu puiet şi al- de bază se îngrădeşte în corpul de jos; tot·cu aju-
ajutătoare ajutătoare bine din familia d torul gratie! Haneman (fig. 22 b). .
Podi şor
bază. Cele două 'familii in felul acesta cele două mătci sînt despărţite
, Gra.tie, ,- se vor dirnensionn prin 1-2 corpuri şi două gratii, dar albinele din
de1ipăr·(ttoare
'. . astfel Încît să se valo-, ambele familii pot comunica, avînd ca zonă comună
rifice întreaga cantitate spaţiul destinat depozitării mierii ·'(1-2 corpuri).
de albine rămasă fără Bineînţeles că şi la stupii orizontali ca şi la cei
~
.a b activitate în urma în- multietaj aţi , înainte de aplicarea procedeului descris
cetării culesului, pen- se vor lua măsuri pentru imprimarea unui miros
Fig. 22 - Unirea familiilor ajută-
toare cu familiile de bază pe timpul tru creşterea unor can- comun familiilor respective. In acest sens, în pe-
culesului (varianta a II-a) tităţi sporite de puiet. rioada de dezvoltare, la diafragma sau podişorul ce
O dată cu venirea separă familiile se prevede comunicarea necesară,
toamnei, cele două fa- ., acoperită cu plasă de sîrmă dublă.
milii de albine Se unifică. Unifioarea se face prin b) Ajuto["area familiilor de bază cu albine cule-
simpla înlocuire a podişorului cu foaie de ziar. In, gătoare. Principiul de ajutorare a familiilor de bază
urma acestei unificărl, în stup va rămîne matca tî- de către familiile ajutătoare prin acest procedeu
nară. Este bine însă ca apicultorul să ierneze matca constă în introducerea periodică a generaţiilor de
disponibilă chiar dacă nu Va aplica în primăvară . albine culegătcare din familia ajutătoare în familia
procedeul de f m re timpurie a familiilor ajută- de bază, fără a se produce unirea lor efectivă.
tcare. Iernare rnătcii rămasă disponibilă se face în Aplicarea acestui procedeu este specifică stupilor
cele mai b ne condiţii folosind metoda iernării multietajaţi şi necesită un podişor separator de o
mătcilor în a ra ghem ului. constructie specială denumit, după numele auto-
O alt var i a n t
ă ă se referă la unificarea· fa- rului, podişor Snelgrove (fig. 23).
miliilor pe întreg sezonul activ, această unificare Ca: şi în cazul celorlalte familii ajutătoare şi' în
putîndu-se limita şi la perioada unui singur ct1les,~~< cazul de faţă corpul ocupat de această familie va fi
Modul de lucru în a:cest caz este următorul : dupit"~ plasat în partea. cea mai de sus a stupului, deasupra
ce familia ajutătoare amplasată deasupra stupului corpurilor familiei de bază.
Să considerăm că la un moment dat familia aju-
va ajunge la o dezvoltare corespunzătoare, podişorul
tătoare foloseşte urdinişul numerotat pe schiţă cu
cu care a fost separată de familia de bază se înlo- cifra 1. In momentul cînd se va dirija prima gene-
cuieşte cu o gratie despărţitoare. Pentruca unifi- raţie de albine culegătoare spre familia de bază ur-
carea să se realizeze Într-un ritm mai lent.. sub dinişul nr. 1 se va închide şi se va deschide urdi-
gratia despărţitoare se pune în mod temporar o nişul nr. 2, situat cu numai 10 mm mai jos. Toate
foaie de ziar găurit, In acelaşi timp, matca familiei albinele culegătcare nu vor sesiza diferenţa între
cele două urdinişuri şi vor intra prin cel de-al doi-
250
..Ii1'1'1 251
-r--__-----~
-r /Î
-

~7iia ălU7ăto;;.e
/ /1

./
lea. De data aceasta
însă nu vor mai
ajunge în familia
ajutătoare ci în fa-
Repetînd acest joc al urdinişurilor se poate dirija
spre familia de bază un număr de albine culegă-
toare corespunzător necesităţii lor şi proporţional
cu puterea familiei din care provin.
La stabilirea momentului aplicării primei dirijări
·1 . milia de bază, unde
vor fi bine primite se va lua în considera tie data apariţiei culesului
I datorită mirosul UJÎ principal, durata acestuia, precum şi durata vieţii
albinelor, de la începerea activităţii de culegătoare
comun asigurat de
sita din mijlocul po- pînă la pieirea lor. In principiu, se poate considera
1. #'
~ ~~2
-1I
t
/
dişorului precum şi nimerit ca dirijarea primei serii de culegătoare din
familia ajutătoare spre familia de bază să se facă
I
1'~rn;(;CJ de b
1./
~ I/'I
datorită încărcăturn
de nectar şi polen cu cea 20 zile inaintea apariţiei culesului. Repetarea
~~~"",y j. cu care se întorc din operaţiei este bine să se facă din 7 în 7 zile, ultima
serie fiind dirijată cu 5-6 zile înaintea terminării
zbor. Concomitent cu
I I / /.~ închiderea urdîni- culesului.
I
r- I,/ / //// şului nr. 1 şi deschi- . c) Ajut'orarea familiei de bază cu faguri cu puiet
--.....:: ---- - .J<::~/ derea perechii lui, din famiâia ajutătoare. Este un procedeu mai greoi
-- ------t,~ pentru a da posibili- întrucît reclamă intervenţia periodică a apiculto-
·~III tatea familiei ajută- 01 rului pentru minuirea ramelor. Aspectul specific
,1
1
1
Fig. 23 - Ffllosirea podişorului Snel- toare să comunice cu al acestui procedeu constă în aceea că la familia
1"
II grove exteriorul, se va ajutătoare nu se dezvoltă cuibul. Ea se foloseşte
I numai pentru producerea continuă a rarnelor cu
deschide şi urdinişul
II nr. 3. Prin acest nou urdiniş vor ieşi din familia puiet, care necăpăcite integral, la 8-10 zile (mai
!II
ajutătoare albinele din vechea generaţie de cule- repede sau mai tîrziu în funcţie de umplerea lor)
gătoare, care, reintoarse la urdinişu] cu care se trec în familia de bază unde puietul se maturi-
';i
:j")' sînt obişnuite, vor intra' în familia de bazăpre- zează şi eclozionează albine .
.CUm şi o generaţie nouă de albine ce nu vor'.~ Se poate aplica la familiile adăpostite în stupi
cunoaşte decît urdinişul nr. 3. Inchizind după un orizontali şi vertical! cu două corpuri (fig. 24).
. 1
iil.!
timp oarecare şi acest urdiniş concomitent cu Principiul acestui procedeu se poate aplica şi la
li deschiderea urdinişului pereche nr. 4 şi a urdini- stupii mul tietaj aţi, precum şi La intensificarea creş-
şului nr. 5 şi această serie de culegătoare ce s-a terii puietului chiar la familiile cu o singură matcă.

,'1
n
I format va fi dirijată spre familia de bază. Prin fo-
losirea urdinişulu] nr, 5 familia ajutătoare îşi va"
Crearea unui astfel de compartiment pentru ouat,
din care se vor ridica continuu fagurii cu puiet şi
forma cea de a treia generaţie de culegătoare, care. se vor introduce alţii cu celule goale, poate aduce
,I! prin acelaşi procedeu va ajunge in familia de bază. un spor considerabil de puiet crescut.
f
,1'
252 253

~. __ .•.. ~"<!'"".~ .••. - --_. -, - -----


]
In sfîrşit, apicultorul trebuie să fie mereu ur-
- mărit de ideea că familiile ajutătoare au doar rolul
de a ajuta familiile de bază in sporirea producţiei
~ <r>.,..,
."
"" de miere. Cu cît acest ajutor va fi mai mare şi se
va face cu un consum mai mic de forţă de muncă
şi mijloace materiale, cu atit el va. fi mai eficient.

*"
Prin continutul acestei lucrări s-a încercat a se

Fig .. 24 -
-
Familie ajutătoare producătoare
-
de rarne cu puiet
imprima o' orientare modernă în producţia apicolă
românească, integrînd în tehnologia de creştere a
albinelor, unele elemente noi, a căror conturare şi
. . la stupul orizontal fundamentare ştiinţifică s-a făcut pe baza lucrăriâor
unor cercetătoQ"icunoscuti pe plan mondial, precum
Intretinerea familiilor de bază cu familiile ajută- şi a metodelor folosite în practică de marii produ-
toare necesită un volum de muncă mai mare, dar cători de miere.
sporurile de producţie obţinute pot fi deosebit de Ideile de principiu pe baza cărora s-a clădit con-
mari, c a ce în final micşorează preţul de cost pe ţinutul lucrării; de faţă pot fi sintetizate astfel:
~i unitat de produs deci sporeşte eficienţa economică a) Pentru obţinerea recoltelor bogate de miere,

II
a cre terii albinelor. este necesar ca în lunile aprilie, mai, iunie şi iulie,
Ap' cultorul nu trebuie să transforme metoda fa- cînd' se localizează înflorirea majorităţii plantelor
miliilo ajutătoare ca o metodă în sine, cornpli- melifere eu pondere economică apicolă mare, să se
cîndu-se în astfel de procedee încît să uite că în asigure resurse de oules continuu familiilor de
fond familiile de bază reprezintă materialul biologic albine.
principal. Prin folosirea familiilor ajutătoare, 'api- b) Obţinerea recoltelor spcrite de miere se poate
cultorul nu trebuie să ajungă in situaţia de a îngrijt realiza numai prin valorificarea cule-surilor cu o
un numar dublu de familii de albine fără a asigura populaţie deosebit de abundentă de culegătoare în
un plus considerabil de culegătoare, pentru că în fiecare familie, care să reprezinte de 2-3 ori nu-
mărul de albine cu care în mod obişnuit se valori-
acest caz producţiile realizate nu îi vor răsplăti
munca. La fel ca şi în cazul altor procedee tehnice Iică actualmente culesurile.
c) Producerea şi existenţa populaţiei deosebit de
în creşterea albinelor, înainte de aplicarea metodei abundente de albine sînt eficiente atunci cînd peri-
familiilor ajutătoare trebuie să se realizeze familii oadele .în care acestea consumă, fără să producă
de bază puternice. datorită lipsei resurselor de nectar, sînt minime.
,254 255
Pentru aoeasta, dezvoltarea familiilor de albin "'dintr-o familie care să asigure recolte sporite de
trebuie să se realizeze înaintea culesurflor, deci În miere, trebuie să contribuie două mătci, cea a fami-
primăvară cît mai timpuriu, creşterea intensă a hei de bază şi cea a familiei ajutătoare.
puietu1ui înoepîndu-se încă în perioada de iarnă, Datorită importanţei covîrşitoare pe care o are
De asemel1-~a,nivelul respectiv de dezvoltare trc- 'j):1utriţiaalbinelor în realizarea producţiilor sporite
, buie menţinut- numai în timpul cînd are 'loc înflo- \de miere ca urmare a dezvoltării intense a familiilor
rirea plantelor ce pot asigura culesurl de producţie. de albine şi pentru faptul că în apicultura ţării
Pe parcursul celorlalte perioade ale anului, puterea 'noastre nu se acordă încă suficientă importanţă
familiilor de albine trebuie redusă la nivelul eco- acestor aspecte, în lucrarea prezentată s-a dezvoltat
nomic, respectiv la acea populaţie care realizează în rnod deosebit partea referitoare la hrănirea raţie-
un oonsum minim, dar asigură integral baza biolo- nală a albinelor.
gică de dezvoltare a familiilor de albine pentru cu- Acest fapt face ca "Sporirea producţiei de miere"
lesuri1e din următorul sezon apicol. In acest sens, să fie prima lucrare din literatura apicolă româ-
s-a introdus noţiunea "albine de producţie", dife- .:nească în care bazele moderne ale nutritiei albinelor
ren ţiind populaţia care participă la cules, de popu- sînt conturate ca un tot închegat şi integrate în
laţia din restul anului, care reprezintă "albine de' tehnologia de creştere a albinelor ca metode deose-
reproducţie" . bit de eficiente în sporirea producţiei.
d) Hrănirea raţională a albinelor este mijlocul În legătură cu hrănirea albinelor, considerăm că
cel mai .cient prin oare se poate determina ritrnul 'in viitor apiculturii trebuie să i se asigure .o puter-
de creştere, a puietului în acea perioadă şi la acel nică bază materială privind asigurarea nutreţurilor
nivel oare să conducă la obţinerea unei populatii în diverse sortimente atît cnergetice, proteice cît şi
deos bilt de abundente la. cules, respectiv la reali- energo-proteice, la preţuri scăzute care să contribuie
zarea ecoltelor sporite. . la obţinerea unei eficiente sporite. Pentru aceasta
Prin hrănire raţională trebuie să se înţeleagă atît însă, sectoarele de cercetare, industrie şi de îndru-
asigurarea cu hrană energetică, dar în mod deose- mare tehnică apicolă trebuie să rezolve unele pro-
bit, pentru perioadele ti;mpurii ale anului şi în creş-
bleme importante. Astfel, ca surse de proteine aten-
terea de" iarnă a puietului, asigurarea cu hrană
proteică. De- asemenea, pe Iîngă cantitatea şi cali- ţia trebuie îndrepta.tă spre utilizarea mai multor
tatea hranei, hrănirea raţională a albinelor include reziduuri din industria uleiurilor. Actualmente, sin-
şi aspectele oare se referă la modul în care şi la gurele care se folosesc în foarte mică măsură, şro-
timpul cînd se fac hrănirile respective, precum şi turilie de soia, sînt utilizate ca atare, cu mici prelu-
la măsura în care albinele consumă hrana admi- crări referitoare la transformarea lor în pulberi.
nistrată. .t- Pentru a deveni însă furaje proteice cu maximă
e) Pe fondul unei hrăniri raţionale, după prima eficienţă în hrana albinelor, reziduurile din in-
etapă de dezvoltare, la obţinerea acelei populaţii dustria uleiurilor, inclusiv şroturile de soia, trebuie

256 257
să reprezinte doar materia primă în vederea uLI\,I •• debenziparea totală, reducerea considerabilă a con-
nerii nutreţurilor respective. ţinutulus în substanţe nedigerabile, distrugerea fac-
Cercetarea apicolă trebuie coroborată cu cerce torilor antiproteolitici (antitripsicl) şi a hemaglu-
tarea în chimia şi industria alimentară, pentru stabl- tininei şi bineînţeles transformarea produsului în
lirea tehnologiei producerii. acestor furaje, Rele pulbere de foarte fină granulaţie.
rindu-ne de':~xemplu la soia, se ştie că datorită JliJ Industria uleiurilor asigură, de asemenea, în can-
incapacităţii .organismului de a elibera din C01!)- tităţi mari şi alte surse de proteină care pot fi uti-
plexul proteic toţi aminoacizii esenţiali, fie datorilă lizate în creşterea albinelor. Astfel sînt şroturile
II,
insufidenţei acesteia în metionină sau a prezenţei din germeni de porumb care conţin atît cantitativ
unor substanţe care inhibă actiunea tripsinei, lu .cît şi calitativ aceiaşi aminoacizi ca şi polenul de
proteina din soia crudă s-a constatat o insuficientă porumb, care, după cum se ştie, ca valoare biologică
în ceea ce priveşte posibilitate a de a asigura se încadrează între polenurile superioare. Acelaşi
1:'1
creşterea. interes trebuie acordat şi colţilor de malţ al căror
Indiferent de cauzele care provoacă micşorare" conţinut în proteină este de 20-22%, respectiv la
eficacităţii proteinek din soia, efectul constituie o nivelul mediu al cantităţii de proteine din polenurile
realit şi trebuie înlăturat atunci cind aceasta este plantelor entomofile.
folos'ă ca hrană pentru albine. Prin tratare cu In aceeaşi măsură, ca surse de proteine în nutri-
ab i sau prin fierbere timp de 15 minute la pre- ţia albinelor trebuie avute în vedere laptele şi
siu ea atmosîerică se distruge factorul care are stibprodusele lactate sub formă de praf, o atenţie
acţ ne nefavorabilă. . deosebită acordîndu-se producerii de furaje ieftine
'1
1. Un următor pas pe linia înnobilării şroturilor de pentru albine din proteină seri că avînd ca materie
soia îl reprezintă. obţinerea sortimentelor cu un primă zerul. Pentru echilibrarea în substanţe nutri-
II;;: conţinut ridicat de proteină (50-52% faţă de tive a furajelor ce se vor produce, drojdiile şi Iăinu-
40-42%), pe seama înlăturării substanţelor nedige- rile proteice de origine animală sînt indispensabile
rabile, în special a celulozeil din cojile boabelor. In în anumite proporţii.
acest sens, industria de resort a introdus şi va con- Şi sub aspectul hranei energetice, deşi zahărul
tinua să introducă în procesul de fabricaţie, sepa-, reprezintă pentru albine un furaj întru totul cores-
rarea cojilor boabelor de soia, fie înainte, fie după punzător, nu este lipsit de interes să se găsească şi
faza de extragere a ulei ului.
alte surse furnizoare de calorii, care eventual să
Produsul care însă asigură pentru albine un
fie mai ieftine. Actualmente glucoza comercială,
furaj proteic superior pe bază de soia constă în
utilizarea sortimentului care în industria alimentară obţinută prin hidrolizarea amidonurilor cu ajutorul
este folosit şi în hrana umană, fiind cunoscut sub acizilor, nu poate fi folosită în sectorul apicol, dar
denumirea de făină comestibilă din soia. In procesul în condiţiile hidrolizării amidonurilor cu ajutorul
de producere a acestor făinuri se are în vedere preparatelor enzimatice amilolitice, diferitele sorti-

258 259

'"
- --- o ~ _
a merite de glucoză obţinută s-ar putea dovedi furajo CUPRINS
energetica corespunzătoare şi pentru albine.
Prin folosirea resurselor enumerate, precum ~l
a altor materii prime, fie ca atare sau sub formă
,I! de făinuri înnobilate, fie ca hidrolizate şi chiar
texturate proteice, cercetarea apicolă trebuie sri
r"
stabilească re'ţete şi tehnologii pentru obţinerea de
furaje combinate pentru albine, echilibrata sub ra-
portul conţinutului în aminoacizi, lipide, vitamine,
săruri minerale şi alte substanţe nutritive, dezvol-
tîndu-se în paralel sectorul de producere a acestor
furaje.
Prin, intensificarea acţiunii de difuzare a fura- L CAILE DE SPORIRE A PRODUCŢIEI DE MIERE 9
jelor în producţia apicolă, prin in-tegrarea hrănirii II. HRANIREA RAŢIONALA A ALBINELOR, FAC-
raţionale în tehnologia de creştere se asigură dezvol- TOR DETERMINANT IN SPORIREA PRODUCŢIEI
tarea corespunzătoare a familiilor de albine. Ori, APICOLE 17
aşa după cum s-a mai arătat, înainte de toate api- Hrana energetică . . 20
Nevoile de energie ale albinelor 20
cultura înseamnă introducerea în practică a cuce- Sursele substanţelor energetice în hrana
ririlor ştiinţei privind dezvoltarea familjilor de al- albinelor . 25
bine, entru că numai astfel se creează baza biolo-- Necesarul de hrană energetică pentru
gică' ntru aplicarea tuturor celorlalte metode şi familiile de albine . . 32
Administrarea zahărului ca hrană ener-
procedee tehnice, care determină în final sporirea getică pentru albine 35
producţiei de miere. Aranjarea în cuibul albinelor a provi-
ziilor de hrană energetică . 46
Cerinţele de proteine ale albinelor . . . . 52
Metabolismul proteinelor în corpul albinei 52
Utilizarea proteinelor de către albine 54

,
ot~''''''''''''''''' ;'·.~
.• ~.'f:.o..'."~""'_'U'~.-l Creşterea şi dezvoltarea puietului 54
~ r.!j" 1':'''-
'j'"""lL...,.,
:-,i, "",,'li II
k a L,.Nl'l
jF Desăvîrşirea dezvoltării albinelor eclozio-
nate. . ' 57
~ .::~; Activitatea glandelor secretoare 58
~~, ~·a~_~"-~.'_~':"'.",~,..ol..W~

Starea biologică';# organismului albinei 61


Hrănirea mătcii şi activitatea acesteia 66
Relaţia între consumul de glucide şi ni-
velul proteic al hranei . 68
Asigurarea proteinelor în hrana albinelor . 70
Polenul. ..... . 70
•• Cît polen necesită creşterea albinelor 71

261

i"

_ - ~--
.. ..._-,. ~--_._--~------
'Ii
I~

f
,~:! Sursele de culegere a polenului de către Intensificarea creşterii puietului în timpul
albine 7~ iernii .. 172
Valoarea biologică a polenului 77 Intensificarea creşterii puietului în pri-
Culegerea, conservarea şi păstrarea pole- măvară 174
nului de către albine ilO Creşterea puietului pe timpul culesului
Asigurarea rezervelor de polen 84. la un nivel corespunzător. 182
Substituenţii de polen . '" !J(I Intensificarea creşterii. puietului , prin' fo-
Conţinutul în proteine şi aminoacizi al losirea familiilor ajutătoare 185
substituenţilor 9H IV. SPORIREA PRODUCŢIEI DE MIERE PRIN UTI-
Digestibilitatea substituenţi lor de polen . 102 LIZAREA INTEGRALA A POTENŢIALULUI
~ Nivelul proteic al hranei cu substituenţi 105
ti PRODUCTIV AL FAMILIILOR DE ALBINE 186
Atractivitatea substituenţilor de polen . 106 Asigurarea resurselor de nectar . 186
Utilitatea folosirii substituenţilor de polen 109 întocmirea balanţei nectarului 186
Modul de administrare a substituenţilor Asigurarea resurselor de nectar 195
de polen 112 Asigurarea culesului prin valorificarea
Cerintele de vitamine ale albinelor 116 manei 197
'Importanţa vitaminelor pentru albine 116 Măsuri pentru valorificarea superioară a cu-
Rolul vitaminelor în organismul albinelor 120 lesurilor . 209
Sursele de vitamine pentru albine 127 Activitatea la cules a albinelor 209
Alte substante în hrana albinelor 129 Asigurarea populaţiei de albine culegă-
129 toare . . 215
'. Lipidele .
Sărurile minerale . 131
i Menţinerea familiilor de albine în stare
Diferite alte substante în hrana albinelor 133 activă 223
~ Integrarea hrănirii albineÎor în tehnologia de Asigurarea spaţiului pentru depozitarea
o
~ creştere 136 mierii 230
~ Localizarea în timp a culesurilor pe Folosirea familiilor ajutătoare pentru sporirea

~ parcursul unui an 136 producţiei de miere . 235
,
~ Creşterea albinelor de producţie .
Cînd trebuie stimulată dezvoltarea albi-
nelor prinhrăniri pentru a se realiza
138 Ce se inţelege prin familie ajutătoare
Necesitatea utilizării familiilor ajutătoare
Modul de ajutorare a familiilor de bază
236
237
J producţii sporite de miere _ . 141 de către familiile ajutătoare . 242
I
Modul în care trebuie făcute hrănirile ,149 Formarea familiilor ajutătoare. 244

i Hrănirea
mierii
cu zahăr şi păstrarea calităţii .'~~,
151
Folosirea familiilor ajutătoare pentru va-
lorificarea culesurilor 247
III. OBŢINEREA PRODUCŢIEI APICOLE îNCEPE
III
li
CU PRODUCŢIA DE PUIET 154
~ Importanţa creşterii intense a puietului în tot
cursul anului . 154
Mijloace de intensificare a creşterii puietului L' 164
~
~ Intensificarea producerii puietului în pe-
~ rioada de creştere a albinelor pentru ier-
nare 164·
~
1
262
I

,'.. _-',,-- ,'-- -~. __ .•~.~--,._--_.- ._.__J