LECŢIA DE DUCAŢIE FIZICĂ.

FORMĂ ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN

PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE.
TIPOLOGIA LECŢIEI. STRUCTURA LECŢIEI.

Unitate de învăţare Nr. 13

LECŢIA DE DUCAŢIE FIZICĂ. FORMĂ ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN

PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 13…………………………………………………… 107

13.1 Lecţia de educaţie fizică. Tipologie. ……………………………………… 107
13.2 Structura lecţiei de educaţie fizică. Evoluţia în plan structural a lecţiei de educaţie fizică. 110
13.3 Alternative în modul de desfăşurare a lecţiei de educaţie fizică şcolară. …………… 112
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 13………………………………………….. 116
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………................................. 116
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 13…………………………………………………… 121

106
 LECŢIA DE DUCAŢIE FIZICĂ. FORMĂ ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN
PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE.
TIPOLOGIA LECŢIEI. STRUCTURA LECŢIEI.

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 13

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 13 sunt:

 Cunoaşterea şi înţelegerea principalelor aspecte privind lecţia de educaţie

fizică.

14.1. Lecţia de educaţie fizică. Tipologie.

Caracterul maleabil, mobilitatea structurală şi adaptabilitatea crescută la

condiţiile concrete conferă lecţiei de educaţie fizică statutul de principală
formă organizatorică de predare a exerciţiilor fizice în cadrul educaţiei fizice
Lecţia de şcolare.
educaţie fizică Subordonată unor obiective precise, lecţia de educaţie fizică respectă
trăsăturile generale a unei forme de organizare şi reuneşte în cadrul său
principiile şi cerinţele didacticii, orientările metodologice, metodele şi
procedeele metodice, mijloacele de comunicare şi de predare-învăţare a
conţinutului, toate desfăşurate într-o concepţie sistemică supusă eficienţei.
Cu toate acestea, dat fiind specificitatea activităţii de educaţie fizică, lecţia
dovedeşte şi câteva caracteristici particulare ce se adaugă celor generale şi
care într-o sinteză a literaturii domeniului pot fi enunţate după cum urmează:
- conţinutul este stabilit în acord cu programa de specialitate, dar şi
în urma analizei resurselor umane şi materiale avute la dispozitie;
- se adresează unor colective de elevi constante ca număr şi care
Caracteristicile prezintă o relativă omogenitate sub aspectul vârstei, particularităţilor
lecţiei psiho-motrice, funcţionale şi intelectuale;
- are o durată stabilă, precis delimitată în timp şi este prevăzută în
orarul unităţii respective după o iteraţie conformă cu tipul şi ciclul de
învăţământ;
- valorifică experienţa didactică a specialistului care o conduce;
- prezenţa în trunchiul comun al curriculei atribuie lecţiei caracterul de
obligativitate deopotrivă pentru profesor şi elev. Totodată, reforma
actuală oferă posibilitatea unor lecţii opţionale care, odată alese de
elevi, devin obligatorii pentru ambii factori participanţi;
- prin efectele pozitive înregistrate în planul dezvoltării fizice şi
capacităţii motrice, a capacităţii de autoorganizare-autoconducere-
autoevaluare şi nu în ultimul rând formarea obişnuinţei de a practica
exerciţiul fizic, lecţia asigură premizele desfăşurării educaţiei fizice
şi în alte forme organizatorice.
Prin apartenenţa la procesul instructiv-educativ specific învăţământului,
lecţia de educaţie fizică respectă cerinţele fundamentale ale didacticii, şi
anume:

- să prezinte teme şi obiective precise;

- să folosească cele mai eficiente metode, mijloace şi modalităţi de
107
 LECŢIA DE DUCAŢIE FIZICĂ. FORMĂ ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN
PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE.
TIPOLOGIA LECŢIEI. STRUCTURA LECŢIEI.

exersare;
- dozarea efortului să fie realizată optim, în funcţie de particularităţile
colectivului şi să înregistreze o dinamică corespunzătoare;
- să îmbine optim instruirea si educaţia;
- să valorifice eficient timpul alocat;
- să formeze la nivel individual şi de microgrup deprinderi de
autoorganizare, autoconducere - autoevaluare;
- să fie gândită sub toate aspectele ca parte a unui ciclu de lecţii care au
aceeasi temă şi care se condiţionează şi se influenţează reciproc sub
aspectul predării-învăţării conţinutului.

Tipologia lecţiei de educaţie fizică

În încercarea de a oferi o imagine care să reflecte varietatea lecţiilor

datorată specificului activităţii şi a diversificării condiţiilor de desfăşurare, ne-
Tipologia lecţiei am oprit la următoarele criterii şi tipologii generate de acestea:
de educaţie fizică a) În functie de modul de reprezentare la nivel curricular sunt descrise:
1. Lecţii prevăzute în planul cadru
• lecţiile în trunchiul comun sunt obligatorii, au un conţinut
subordonat programei de specialitate şi un volum săptămânal stabilit
prin reglementări ale ministerului de resort, care pot diferi în funcţie de
tipul şi ciclul de învătământ;

• lecţiile la decizia şcolii care se întâlnesc sub forma:

- lecţii de aprofundare, în care se urmăreşte aprofundarea obiectivelor
cadru sau competenţelor unor discipline din trunchiul comun, prin
noi conţinuturi;
- lecţii opţionale de extinderi, în cadrul cărora se urmăreşte
aprofundarea conţinuturilor din trunchiul comun prin noi obiective
de referinţă;
- lecţii opţionale cu disciplină nouă, în cadrul cărora pot fi abordate
conţinuturi noi, diferite de cele din trunchiul comun (gimnastică
ritmică, sport aerobic, tenis de camp etc.);
- lecţii cu conţinut optional integral, în care se abordează conţinuturi
noi ce presupun înglobarea cunoştinţelor provenite de la mai multe
discipline studiate (euritmie, balet clasic sau modern, pantomimă,
Tipologia lecţiei dans clasic sau modern etc.).
de educaţie fizică
2. Lecţii extracurriculare ce se concretizează în ansamblul sportiv,
organizat pentru elevii cu aptitudini şi performanţe sportive care optează
pentru perfecţionarea într-o disciplină sportivă. Programarea lecţiilor se face
în afara orarului şcolar şi se adresează unor colective de minimum 10-15
elevi. Conţinutul pregătirii este asemănător antrenamentului sportiv pentru
această vârstă, fiind urmărite obiective de performanţă. Aceste ore pot fi
destinate pregătirii echipelor reprezentative şcolare în scopul participării la
competiţiile organizate la acest nivel.
b) După tipul unităţii de învăţare abordate în lecţie distingem:
• lecţii ce vizează deprinderile şi/sau priceperile motrice;
• lecţii ce vizează calităţile motrice;
108
 LECŢIA DE DUCAŢIE FIZICĂ. FORMĂ ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN
PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE.
TIPOLOGIA LECŢIEI. STRUCTURA LECŢIEI.

• lecţii în care este urmărită dezvoltarea fizică armonioasă, întâlnite cu

precădere în învăţământul preşcolar şi primar
• lecţii ce urmăresc formarea capacităţii de
autoorganizare/autoconducere/ autoapreciere, mai rar întâlnite, de sine
stătătoare;
• lecţii mixte, al căror conţinut vizează combinaţii ale situaţiilor
prezentate, sunt cel mai adesea întâlnite în practica domeniului.
c) în funcţie de numărul temelor abordate pot fi întâlnite:
Tipologia lecţiei • lecţii cu o singură temă;
de educaţie fizică • lecţii cu două teme;
• lecţii cu mai multe teme.
d) în funcţie de tipul şi numărul deprinderilor şi/sau priceperilor
motrice abordate se cunosc:
• lecţii monosport - conţinutui aparţine unei singure ramuri sau probe
sportive;
• lecţii bisport - conţinutul provine din două ramuri sau probe sportive;
• lecţii polisport - pot fi întâlnite în cazul unei baze materiale care să
permită desfăşurarea lecţiei în funcţie de optiunea elevilor.
e) în funcţie de etapele formării deprinderilor motrice se disting:
• lecţii de învăţare;
• lecţii de consolidare;
 lecţii de perfecţionare;
 lecţii de verificare;
• lecţii mixte, al căror conţinut prezintă combinaţii ale situaţiilor anterior
menţionate.
f) în funcţie de amplasarea lecţiei în structura anului şcolar pot fi
menţionate:
• lecţii introductive (organizatorice), prezente la începutul anului sau
semestrului, acestea au un conţinut prin care se umăreşte, pe de-o
parte, informarea elevilor cu privire la aspectele privind activitatea
care urmează să se desfăşoare, iar pe de altă parte susţinerea unor
Tipologia lecţiei probe de control (dacă situaţia impune acest lucru) care să
de educaţie fizică evidenţieze nivelul bio-motric şi sistemul de cunoştinţe de specialitate
al colectivului de elevi;
• lecţii curente, desfăşurate săptămânal;
• lecţii bilanţ, situate la sfârşitul semestrului sau la încheierea anului
şcolar, care permit prin conţinutul lor o evaluare a rezultatelor
obţinute la educaţie fizică.
g) în funcţie de locul şi condiţiile de desfăşurare pot fi menţionate:
• lecţii desfăşurate în aer liber, în condiţii atmosferice favorabile;
• lecţii desfăşurate în aer liber, în condiţii atmosferice
nefavorabile;
• lecţii desfăşurate în interior, în condiţiile unei dotări
materiale optime;
• lecţii desfăşurate în interior, în spaţii improvizate.

Pe parcursul unui an şcolar, profesorul de educaţie fizică este practic

obligat de prevederile programei să adopte o tipologie variată a lecţiilor, acest
fapt contribuind deopotrivă la evitarea monotoniei, formalismului şi
109
 LECŢIA DE DUCAŢIE FIZICĂ. FORMĂ ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN
PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE.
TIPOLOGIA LECŢIEI. STRUCTURA LECŢIEI.

uniforrnizării acţiunilor didactice.

Totodată, conţinutul lecţiei este influenţat de orientarea educaţiei fizice,
care de-a lungul timpului a fost:
- orientarea formală, specifică şcolii germane;
- orientarea sano-genezică, promovată în sistemul suedez;
- orientarea naturală, aparţinând şcolii franceze;
- orientarea liberă, susţinută de şcoala engleză;
- orientarea pedagogică, impusă de şcoala rusă.
În viziunea noastră, conţinutul reprezintă elementul definitor al lecţiei cu
cea mai mare importanţă în eficientizarea procesului instructiv-educativ, care
valorifică achiziţiile didacticii şi scoate în evidenţă experienţa şi cunoştinţele
profesorului.

Test de autoevaluare 13.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

 Prezentaţi caracteristicile şi tipologia lecţiei de educaţie fizică

Răspunsul la test se găseşte la pagina 115

13.2. Structura lecţiei de educaţie fizică. Evoluţia în plan structural a lecţiei de educaţie fizică

Structura lecţiei reprezintă, în accepţia noastră, succesiunea secvenţelor

temporale ce capătă identitate prin obiectivele, conţinutul şi metodologia pe
Structura care le cuprind.
lecţiei de De-a lungul timpului, lecţia de educaţie fizică a prezentat următoarele
educaţie elemente de structura:
fizică • lecţia cu patru părţi: organizatorică, pregătitoare, fundamentală, de
încheiere;
• lecţia cu trei părţi: pregătitoare, fundamentală, de încheiere;
• lecţia pe verigi, specifică etapei actuale.
Concepţia sistemică asupra activităţii de educaţie fizică, care aduce în
discuţie faptul că sistemul este mai mult decât suma părţilor componente,
implicând obligatoriu relaţiile de ordonare şi subordonare în funcţie de obiectiv
şi conţinut, vine în sprijinul structurii pe verigi a lecţiei.
Totodată nu vedem nici un motiv pentru ca termenul de verigă, de altfel
foarte sugestiv pentru ideea de înlănţuire (legătură), să fie înlocuit cu denumiri
precum momente, faze, etape, secvenţe, părţi. Poate doar atunci când, şi dacă,
teoria sistemelor va redefini legăturile specifice acestei arii de activitate, să ne
gândim la formulări de genul unităţi sau componente structurale ale lecţiei.
La realizarea unei astfel de structuri s-a ţinut seama de anumite repere
organizatorice, care să confere continuitate şi sistematizare acţiunilor iniţiate de
profesor în demersul său pedagogic:
- organizarea colectivului de elevi - este impusă de necesitatea
transmiterii sarcinilor motrice rezultate din obiectivele lecţiei şi de
stabilirea grupelor de lucru;
- pregătirea organismului pentru efort - condiţie fiziologică în cazul
110
 LECŢIA DE DUCAŢIE FIZICĂ. FORMĂ ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN
PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE.
TIPOLOGIA LECŢIEI. STRUCTURA LECŢIEI.

efortului din educaţie fizică;

- abordarea unităţilor de învăţare - reprezintă sensul procesului de
instruire;
- revenirea organismului după efort - condiţie fiziologică în cazul
efortului din educaţie fizică;
- încheierea organizată a lecţiei - generată de necesitatea aprecierii
activităţii desfăşurate de subiect şi a orientării acestuia în activitatea
independentă.
Obiectivele şi conţinutul elementelor de structură ale lecţiei de educaţie fizică
a) Organizarea colectivului de subiecţi
Obiective:
- asigurarea unui început organizat al lecţiei;
Obiectivele - cunoaşterea situaţiei privind componenţa şi starea de sănătate a colectivului
lecţiei de subiecţi;
- informarea colectivului asupra conţinutului activităţii curente;
- captarea atenţiei.
Conţinut
- raportul;
- verificarea echipamentului şi a stării de sănătate;
- anunţarea obiectivelor lecţiei si sarcinilor motrice specifice acestora;
- mijloace de captare a atenţiei.
b) Pregătirea organismului pentru efort
Obiective:
- stimularea treptată a marilor funcţiuni ale organismului şi asigurarea unui
nivel optim de excitabilitate corticală pentru activitatea ce urmează;
- educarea percepţiilor spaţio-temporale.
Conţinut:
- variante de mers şi alergare, paşi de dans etc.;
- exerciţii din deplasare.
c)Influenţarea selectivă a aparatului locomotor
Obiective:
- educarea atitudinii corporate corecte;
- stimularea tonicităţii şi troficităţii musculare;
- dezvoltarea armonioasă a tuturor segmentelor corporale;
- dezvoltarea mobilităţii articulare şi elasticităţii musculare;
- educarea actului respirator.
Obiectivele Conţinut:
lecţiei - complexe de exerciţii inspirate din gimnastica de bază, care se adresează
succesiv segmentelor corporale si care se pot executa liber, cu obiecte, cu
partener, pe fond muzical (tip gimnastică aerobică), stretching;
- exerciţii pentru educarea actului respirator.

d)Abordarea unităţilor de învăţare programate ca teme ale lecţiei

Se realizează în una sau mai multe verigi care pot avea drept obiective:
- dezvoltarea calităţilor motrice;
- formarea deprinderilor şi/sau priceperilor motrice de bază şi utilitar
aplicative sau a celor specifice anumitor ramuri şi probe sportive;
- formarea capacitătii de autoorganizare, autoconducere, autoevaluare;
111
 LECŢIA DE DUCAŢIE FIZICĂ. FORMĂ ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN
PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE.
TIPOLOGIA LECŢIEI. STRUCTURA LECŢIEI.

- abordarea aspectelor de cogniţie, afectivitate etc.;

- formarea deprinderilor de expresie si coniunicare specific activităţii.
Conţinut:
- mijloace specifice selecţionate şi dozate în funcţie de caracteristicile bio-
psiho-motrice ale colectivului, posibilităţile materiale şi condiţiile de
desfăşurare a lecţiei, subordonate obiectivelor alese;
- modalităţi de evaluare (continuă) a nivelului de însuşire a celor predate în
lecţie.

Obiectivele e) Revenirea organismului după efort

lecţiei Obiective:
- scăderea indicilor marilor funcţiuni ale organismului la valori cât mai
apropiate de cele premergătoare efortului şi relaxarea musculară.
Conţinut:
- deplasare în alergare uşoară sau mers;
- exerciţii de relaxare musculară şi de respiraţie.
f) Încheiere
Obiective:
- conştientizarea nivelului de execuţie şi participare din timpul lecţiei;
- stimularea activităţii independente.
Conţinut:
- aprecieri cu privire la modul de desfăşurare a lecţiei şi al participării
subiecţilor;
- formularea sarcinilor pentru activitatea independentă a subiecţilor.

Test de autoevaluare 13.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

 Prezentaţi principalele aspecte privind structura şi obiectivele lecţiei.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 117

13.3 Alternative în modul de desfăşurare a lecţiei de educaţie fizică şcolară

Consemnările acestui capitol se justifică prin două argumente: pe de o parte,
baza didactică pentru educaţie fizică deosebit de variată, mergând de la optim
la precar, iar pe de altă parte particularităţile bio-motrice şi de atitudine faţă
de educaţia fizică, specifice colectivelor de elevi din diferite cicluri de
învăţământ. La acestea putem adăuga oferta curriculară şi varietatea dovedită
de programa de specialitate în planul disciplinelor sportive.

Lecţii desfăşurate în condiţii optime

Necesitatea prezenţei unor unităţi structurale în anumite condiţii a
reprezentat de multe ori temei de discuţii; un exemplu îl reprezintă situaţia
verigilor „pregătirea organismuîui pentru efort" şi „influenţarea selectivă a
aparatului locomotor", care de multe ori îşi pot reuni conţinuturile generând
o unitate structurală cu durată mai mare şi conţinut variat.
Renunţarea la veriga care vizează dezvoltarea somatică armonioasă
112
 LECŢIA DE DUCAŢIE FIZICĂ. FORMĂ ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN
PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE.
TIPOLOGIA LECŢIEI. STRUCTURA LECŢIEI.

considerăm că se poate realiza numai formal, în timp ce obiectivele sale

vor fi îndeplinite cu mijloace diferite adaptate vârstei, nivelului de
dezvoltare înregistrat de colectiv şi tipologiei lecţiei.
Cu alte cuvinte, locul exerciţiilor segmentare desfăşurate din coloana
de gimnastică sau altă formaţie de lucru care favorizează execuţiile din
Lecţii poziţia „stând" sau derivate ale acesteia, poate fi luat de exerciţii desfăşurate
desfăşurate în din deplasare, intercalate cu variantele de mers şi alergare specifice
condiţii optime pregătirii organismului pentru efort şi care să angreneze în mişcări
complexe toate segmentele corporale.
Nu putem neglija însă posibilitatea parcurgerii celor două verigi cu
mijloacele specifice gimnasticii pe fond muzical, tip aerobic, atât de
apreciate în rândul tinerilor.
Recomandăm aceste variante a fi folosite pentru creşterea
dinamismului lecţiei cu precădere în învăţământul liceal, unde se
preconizează existenţa unei baze în pregătire şi dezvoltare, realizată în ciclul
precedent.
În învăţământul primar şi gimnazial, prezenţa unei formaţii de lucru
riguroase, care să permită deopotrivă disciplinarea colectivului şi
posibilitatea observării şi corectării execuţiilor de către profesor, pare
indispensabilă.
În acelasi timp, nu găsim lipsită de interes varianta folosirii exerciţiilor
de prelucrare selectivă a aparatului osteo-articular şi sistemului muscular,
executate din deplasare, alături de cele specifice pregătirii marilor funcţiuni
pentru efortul specific, la clasele mari din gimnaziu, ca alternativă în unele
lecţii sau, de ce nu, permanent, dacă nivelul colectivului o permite.
O alternativă pe care o apreciem ca viabilă cel puţin în învăţământul
liceal o reprezintă lecţia monosport. Atragem atenţia asupra faptului că o
lecţie monosport nu presupune obligatoriu o singură unitate de învăţare. Ea
vizează prin conţinut deprinderile motrice specifice unei discipline sportive
(care pot fi în număr de una, două sau mai multe), dar în acelaşi timp poate
asigura şi dezvoltarea calităţilor motrice, cu mijloace specifice acesteia.
Drept exemplu, aducem în discuţie situatia atletismului care poate fi
abordat într-o lecţie cu obiective specifice mai multor probe prevăzute în
programă. Exemplul se poate extinde in cazul gimnasticii sau al unui joe
sportiv, pentru care pot fi abordate mai multe deprinderi specifice în aceeaşi
lecţie. Pentru a contribui la formarea deprinderilor de autoorganizare şi
autoconducere, o soluţie ar putea fi ca rolul de a conduce aceste execuţii să
revină unui elev, care poate fi şi autorul programului sub îndrumarea şi
validarea prealabilă a profesorului.
Considerăm că etapa actuală de dezvoltare a teoriei şi metodicii educaţiei
fizice este propice tratării unor aspecte care până acum au fost prezente doar
în stadiul de discurs şi doar în mod indirect atinse în desfăşurarea lecţiei. Ne
referim la aspectele cognitive, afective, motivaţionale sau cele care vizează
latura estetică a personalităţii, deprinderile de expresie şi comunicare specifice
domeniului nostru, care nu au fost niciodată abordate ca obiective de sine
stătătoare în lecţia de educaţie fizică.
Oportunităţile oferite de curricula prin lecţiile de tip opţional integral
favorizează valorificarea elementelor specifice altor domenii de studiu, în
vederea realizării unor obiective ale educaţiei fizice care vizează dezvoltarea
113
 LECŢIA DE DUCAŢIE FIZICĂ. FORMĂ ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN
PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE.
TIPOLOGIA LECŢIEI. STRUCTURA LECŢIEI.

completă a personalitătii individului. Această integrare a sistemului de

achiziţii generale se poate regăsi şi în combinaţii cu alte mijloace specifice
educaţiei fizice, în lecţiile din trunchiul comun.
Este cazul euritmiei care presupune o transpunere în atitudini motrice a
sunetelor şi tonurilor muzicale, a unor expresii verbale sau simple
combinaţii de vocale şi consoane susceptibile de muzicalitate şi care dau
expresie trăirilor şi stărilor sufleteşti ale individului. Ea reuşeşte prin forţa
Lecţii trăirilor interioare (sufleteşti) şi a întregului corp omenesc să dea naştere
desfăşurate în unei culturi corporale însufleţite.
condiţii optime Tot atât de bine ne putem referi la dansul clasic sau modern, la
elementele specifice baletului sau pantomimei, mijloace rar întâlnite în
lecţia de educaţie fizică, dar care pot oferi unghiuri de acţionare inedite şi
rezultate remarcabile.
Prin crearea unor situaţii în care motricitatea, muzica şi recuzita
artistică se îmbină într-un cadru armonios, forma lecţiei iese din tiparele
îndelung bătătorite. Dacă în viitor vom fi obişnuiţi, mai mult sau mai puţin,
cu forme de exprimare ce transpun poeme sau discursuri în mişcare, cum ar
fi: dansul tematic, arta actoriei, mimica sau coregrafia in grup, baletul etc.,
este şi urmare a înlesnirii accesului la actul cultural prin mijloacele educaţiei
fizice.
Apreciem că prin varietatea tipologiei, posibilitatea de a se renunţa la
unele elemente structurale sau de a se reuni conţinutul altora în funcţie de
situaţia concretă impusă de particularităţile colectivului şi condiţiile de
desfăşurare, lecţia de educaţie fizică câştigă mobilitate, deschidere,
atractivitate şi, nu în ultimul rând, eficienţă.

Lecţii desfăşurate în aer liber, pe timp friguros

Practicarea exerciţiilor fizice în aer liber şi uneori în mijlocul naturii vine
în întâmpinarea preocupărilor pe plan mondial în direcţia relaţiei individului
cu mediul natural. Organizarea cu prioritate a lecţiilor de educaţie fizică în
aer liber constituie, chiar în sezonul rece, o recomandare şi o cerinţă
fundamental a păstrării sănătăţii şi călirii organismului.
Toţi specialiştii implicaţi în domeniul educaţiei fizice sunt de acord că
lecţiile desfăşurate în aer liber aduc organismului beneficiile cele mai
importante. Cu toate acestea, pentru desfăşurarea activităţii specifice în aer
Lecţii liber, în sezonul rece, este necesar să se îndeplinească următoarele condiţii:
desfăşurate în aer • temperatura aerului să nu se situeze sub -10°C;
liber, pe timp • umiditatea aerului să înregistreze valori cuprinse între 35 şi 65%;
friguros • să nu se înregistreze precipitaţii, vânt puternic, nebulozitate sau
poluarea aerului.
Din punct de vedere structural, aceste lecţii pot prezenta verigile
cunoscute, dar condiţiile atmosferice şi vârsta colectivului impun durate
diferite şi un conţinut modificat al fiecăreia.
Astfel, măsurile organizatorice de la debutul lecţiei şi aprecierile din
finalul acesteia se recomandă a se desfăşura în interior, într-un timp cât mai
scurt. Pregătirea organismului pentru efort trebuie să înregistreze o durată
mai mare, iar exerciţiile alese să permită o execuţie cât mai susţinută pentru
a evita momentele statice. Din acelaşi considerent, în lecţie este indicat să se
abordeze calităţi motrice precum viteza sau rezistenţa ale căror mijloace
114
 LECŢIA DE DUCAŢIE FIZICĂ. FORMĂ ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN
PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE.
TIPOLOGIA LECŢIEI. STRUCTURA LECŢIEI.

implică deplasare aproape continuă şi un tempou crescut în exersare.

Deprinderile şi/sau priceperile motrice trebuie să se afle într-o fază de
consolidare sau perfecţionare, lucru care să permită o activitate fără
întreruperi importante pentru explicaţii şi demonstrate.
În măsura posibilităţilor, se recomandă instruirea în discipline sportive
de iarnă precum patinajul, schiul sau sania.

Lecţii desfăşurate în interior, în spaţii improvizate

Din nefericire, lipsa spaţiilor destinate special educaţiei fizice este o
realitate încă întâlnită în şcolile din ţara noastră. Acest fapt implică două
alternative pentru desfăşurarea unei lecţii, acceptate doar în situaţia în care
timpul este nefavorabil activităţii în aer liber:
• amenajarea unor culoare din incinta şcolii;
• folosirea spaţiilor de clasă.
Este greu de crezut că aceste două situaţii pot oferi posibilitatea atingerii
obiectivelor programei, însă pentru scurt timp pot asigura o continuitate a
prezenţei exerciţiului fizic în programul şcolar al elevului. Pentru
desfăşurarea lecţiei de educaţie fizică în spaţii improvizate se consideră
necesar a fi respectate următoarele cerinţe:
Lecţii -locul unde se desfăşoară activitatea să se regăsească la parter şi să nu aibă
desfăşurate în legătură cu săli de clasă sau laboratoare, pentru a se evita perturbarea
interior, în spaţii celorlalte activităţi didactice;
improvizate -se impun în prealabil unele măsuri de ordin igienic precum aerisirea spaţiului,
curăţirea suprafeţei şi îndepărtarea prafului de pe mobilierul din încăpere;
-se va evita folosirea mobilierului cu destinaţii didactice (bănci, catedră,
tablă).
Desigur că din punctul de vedere al structurii şi conţinutului, lecţiile vor
diferi foarte mult de cadrul general. Astfel, activităţile pot fi îndreptate către
unele forme de manifestare ale vitezei, forţei şi capacităţilor coordinative sau
chiar către elemente din gimnastica acrobatică şi săriturile cu sprijin la
aparate.
Indiferent de situaţie, un aspect important în eficientizarea procesului îl
constituie cel al formaţiilor de lucru şi al modalităţilor de exersare. Dintre
modalităţile de exersare enumerăm jocurile de mişcare sau parcursurile
aplicative ce pot fi adaptate condiţiilor, exersarea individuală sau în pereche,
exersarea frontală sau pe ateliere.
În toate aceste situaţii, determinate de lipsa condiţiilor necesare
desfăşurării lecţiei de educaţie fizică, un cuvânt greu de spus în organizarea şi
conducerea procesului vor avea experienţa, imaginaţia şi creativitatea
profesorului.

Test de autoevaluare 13.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

 Prezentaţi alternativele de desfăşurare a lecţiei de educaţie fizică

şcolară.

115
 LECŢIA DE DUCAŢIE FIZICĂ. FORMĂ ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN
PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE.
TIPOLOGIA LECŢIEI. STRUCTURA LECŢIEI.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 118

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 13.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

În loc de rezumat
această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.

13 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 13

 Prezentaţi în două pagini aspect privind lecţia de educaţie

fizică(caracteristici, tipologie, structură, obiective, alternative)

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 13.1
Caracterul maleabil, mobilitatea structurală şi adaptabilitatea crescută la
condiţiile concrete conferă lecţiei de educaţie fizică statutul de principală
formă organizatorică de predare a exerciţiilor fizice în cadrul educaţiei fizice
şcolare.
Caracteristici particulare ale lecţiei de educaţie fizică:
- conţinutul este stabilit în acord cu programa de specialitate, dar şi
în urma analizei resurselor umane şi materiale avute la dispozitie;
- se adresează unor colective de elevi constante ca număr şi care
prezintă o relativă omogenitate sub aspectul vârstei, particularităţilor
psiho-motrice, funcţionale şi intelectuale.

- are o durată stabilă, precis delimitată în timp şi este prevăzută în

orarul unităţii respective după o iteraţie conformă cu tipul şi ciclul de
învăţământ
- valorifică experienţa didactică a specialistului care o conduce
- prezenţa în trunchiul comun al curriculei atribuie lecţiei caracterul de
obligativitate deopotrivă pentru profesor şi elev. Totodată, reforma
actuală oferă posibilitatea unor lecţii opţionale care, odată alese de
elevi, devin obligatorii pentru ambii factori participanţi;
- prin efectele pozitive înregistrate în planul dezvoltării fizice şi
capacităţii motrice, a capacităţii de autoorganizare-autoconducere-
autoevaluare şi nu în ultimul rând formarea obişnuinţei de a practica
exerciţiul fizic, lecţia asigură premizele desfăşurării educaţiei fizice
şi în alte forme organizatorice
Tipologia lecţiei de educaţie fizică
In încercarea de a oferi o imagine care să reflecte varietatea lecţiilor
datorată specificului activităţii şi a diversificării condiţiilor de desfăşurare, ne-
116
LECŢIA DE DUCAŢIE FIZICĂ. FORMĂ ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN
PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE.
TIPOLOGIA LECŢIEI. STRUCTURA LECŢIEI.

am oprit la următoarele criterii şi tipologii generate de acestea:

a) În functie de modul de reprezentare la nivel curricular sunt descrise:
1. Lecţii prevăzute în planul cadru
• lecţiile în trunchiul comun sunt obligatorii
• lecţiile la decizia şcolii care se întâlnesc sub forma:
- lecţii de aprofundare
- lecţii opţionale de extinderi
- lecţii opţionale cu disciplină nouă
- lecţii cu conţinut optional integral
2. Lecţii extracurriculare ce se concretizează în ansamblul sportiv,
organizat pentru elevii cu aptitudini şi performanţe sportive care optează
pentru perfectionarea într-o disciplină sportivă. Programarea lecţiilor se face
în afara orarului şcolar şi se adresează unor colective de minimum 10-15
elevi. Conţinutul pregătirii este asemănător antrenamentului sportiv pentru
această vârstă, fiind urmărite obiective de performanţă..
b) După tipul unităţii de învăţare abordate în lecţie distingem:
• lecţii ce vizează deprinderile şi/sau priceperile motrice;
• lecţii ce vizează calităţile motrice;
• lecţii în care este urmărită dezvoltarea fizică armonioasă
• lecţii ce urmăresc formarea capacităţii de
autoorganizare/autoconducere/ autoapreciere
• lecţii mixte
c) în funcţie de numărul temelor abordate pot fi întâlnite:
• lecţii cu o singură temă;
• lecţii cu două teme;
• lecţii cu mai multe teme.
d) în funcţie de tipul şi numărul deprinderilor şi/sau priceperilor
motrice abordate se cunosc:
• lecţii monosport;
• lecţii bisport;
• lecţii polisport.
e) în funcţie de etapele formării deprinderilor motrice se disting:
• lecţii de învăţare;
• lecţii de consolidare;
 lecţii de perfecţionare;
 lecţii de verificare;
• lecţii mixte.
f) în funcţie de amplasarea lecţiei în structura anului şcolar pot fi
menţionate:
• lecţii introductive (organizatorice);
• lecţii curente;
• lecţii bilanţ.
g) în funcţie de locul şi condiţiile de desfăşurare pot fi menţionate:
• lecţii desfăşurate în aer liber, în condiţii atmosferice favorabile;
• lecţii desfăşurate în aer liber, în condiţii atmosferice
nefavorabile;
• lecţii desfăşurate în interior, în condiţiile unei dotări
materiale optime;

117
LECŢIA DE DUCAŢIE FIZICĂ. FORMĂ ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN
PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE.
TIPOLOGIA LECŢIEI. STRUCTURA LECŢIEI.

• lecţii desfăşurate în interior, în spaţii improvizate.

Răspuns 13.2
Structura lecţiei reprezintă, în accepţia noastră, succesiunea
secvenţelor temporale ce capătă identitate prin obiectivele, conţinutul şi
metodologia pe care le cuprind.
De-a lungul timpului, lecţia de educaţie fizică a prezentat următoarele
elemente de structură:
• lecţia cu patru părţi: organizatorică, pregătitoare, fundamentală, de
încheiere;
• lecţia cu trei părţi: pregătitoare, fundamentală, de încheiere;
• lecţia pe verigi, specifică etapei actuale.
La realizarea unei astfel de structuri s-a ţinut seama de anumite repere
organizatorice, care să confere continuitate şi sitematizare acţiunilor initiate de
profesor in demersul său pedagogic:
- organizarea colectivului de elevi - este impusă de necesitatea
transmiterii sarcinilor motrice rezultate din obiectivele lecţiei şi de
stabilirea grupelor de lucru;
- pregătirea organismului pentru efort - condiţie fiziologică în
cazul efortului din educaţie fizică;
- abordarea unităţilor de învăţare - reprezintă sensul procesului de
instruire;
- revenirea organismului după efort - condiţie fiziologică în cazul
efortului din educaţie fizică;
- încheierea organizată a lecţiei - generată de necesitatea aprecierii
activităţii desfăşurate de subiect şi a orientării acestuia în activitatea
independentă.
Obiectivele şi conţinutul elementelor de structură ale lecţiei de educaţie
fizică
a) Organizarea colectivului de subiecţi
b) Pregătirea organismului pentru efort
c) Influenţarea selectivă a aparatului locomotor
d) Abordarea unităţilor de învăţare programate ca teme ale lecţiei
e) Revenirea organismului după efort
f) Încheiere

Răspuns 13.3
Lecţii desfăşurate în condiţii optime
Necesitatea prezenţei unor unităţi structurale în anumite condiţii a
reprezentat de multe ori temei de discuţii; un exemplu îl reprezintă situaţia
verigilor „pregătirea organismului pentru efort" şi „influenţarea selectivă a
aparatului locomotor", care de multe ori îşi pot reuni conţinuturile generând
o unitate structurală cu durată mai mare şi conţinut variat.
Renunţarea la veriga care vizează dezvoltarea somatică armonioasă
considerăm că se poate realiza numai formal, în timp ce obiectivele sale
vor fi îndeplinite cu mijloace diferite adaptate vârstei, nivelului de
dezvoltare înregistrat de colectiv şi tipologiei lecţiei.
Cu alte cuvinte, locul exerciţiilor segmentare desfăşurate din coloana
118
LECŢIA DE DUCAŢIE FIZICĂ. FORMĂ ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN
PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE.
TIPOLOGIA LECŢIEI. STRUCTURA LECŢIEI.

de gimnastică sau altă formaţie de lucru care favorizează execuţiile din

poziţia „stând" sau derivate ale acesteia, poate fi luat de exerciţii desfăşurate
din deplasare, intercalate cu variantele de mers şi alergare specifice
pregătirii organismului pentru efort şi care să angreneze în mişcări
complexe toate segmentele corporale.
Nu putem neglija însă posibilitatea parcurgerii celor două verigi cu
mijloacele specifice gimnasticii pe fond muzical, tip aerobic, atât de
apreciate în rândul tinerilor. Recomandăm aceste variante a fi folosite
pentru creşterea dinamismului lecţiei cu precădere în învăţământul liceal,
unde se preconizează existenţa unei baze în pregătire şi dezvoltare, realizată
în ciclul precedent.
În învăţământul primar şi gimnazial, prezenţa unei formaţii de lucru
riguroase, care să permită deopotrivă disciplinarea colectivului şi
posibilitatea observării şi corectării execuţiilor de către profesor, pare
indispensabilă.
Prin crearea unor situaţii în care motricitatea, muzica şi recuzita
artistică se îmbină într-un cadru armonios, forma lecţiei iese din tiparele
îndelung bătătorite. Dacă în viitor vom fi obişnuiţi, mai mult sau mai puţin,
cu forme de exprimare ce transpun poeme sau discursuri în mişcare, cum ar
fi: dansul tematic, arta actoriei, mimica sau coregrafia in grup, baletul etc.,
este şi urmare a înlesnirii accesului la actul cultural prin mijloacele educaţiei
fizice.
Apreciem că prin varietatea tipologiei, posibilitatea de a se renunţa la
unele elemente structurale sau de a se reuni conţinutul altora în funcţie de
situaţia concretă impusă de particularităţile colectivului şi condiţiile de
desfăşurare, lecţia de educaţie fizică câştigă mobilitate, deschidere,
atractivitate şi, nu în ultimul rând, eficienţă.

Lecţii desfăşurate în aer liber, pe timp friguros

Practicarea exerciţiilor fizice în aer liber şi uneori în mijlocul naturii vine
în întâmpinarea preocupărilor pe plan mondial în direcţia relaţiei individului
cu mediul natural. Organizarea cu prioritate a lecţiilor de educaţie fizică în
aer liber constituie, chiar în sezonul rece, o recomandare şi o cerinţă
fundamental a păstrării sănătăţii şi călirii organismului.

Toţi specialiştii implicaţi în domeniul educaţiei fizice sunt de acord că

lecţiile desfăşurate în aer liber aduc organismului beneficiile cele mai
importante. Cu toate acestea, pentru desfăşurarea activităţii specifice în aer
liber, în sezonul rece, este necesar să se îndeplinească următoarele condiţii:
• temperatura aerului să nu se situeze sub -10°C;
• umiditatea aerului să înregistreze valori cuprinse între 35 şi 65%;
• să nu se înregistreze precipitaţii, vânt puternic, nebulozitate sau
poluarea aerului.
Din punct de vedere structural, aceste lecţii pot prezenta verigile
cunoscute, dar condiţiile atmosferice şi vârsta colectivului impun durate
diferite şi un conţinut modificat al fiecăreia. Astfel, măsurile organizatorice
de la debutul lecţiei şi aprecierile din finalul acesteia se recomandă a se
desfăşura în interior, într-un timp cât mai scurt. Pregătirea organismului
119
 LECŢIA DE DUCAŢIE FIZICĂ. FORMĂ ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN
PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE.
TIPOLOGIA LECŢIEI. STRUCTURA LECŢIEI.

pentru efort trebuie să înregistreze o durată mai mare, iar exerciţiile alese să
permită o execuţie cât mai susţinută pentru a evita momentele statice. Din
acelaşi considerent, în lecţie este indicat să se abordeze calităţi motrice
precum viteza sau rezistenţa ale căror mijloace implică deplasare aproape
continuă şi un tempou crescut în exersare.
Deprinderile şi/sau priceperile motrice trebuie să se afle într-o fază de
consolidare sau perfecţionare, lucru care să permită o activitate fără
întreruperi importante pentru explicaţii şi demonstrate..

Lecţii desfăşurate în interior, în spaţii improvizate

Din nefericire, lipsa spaţiilor destinate special educaţiei fizice este o
realitate încă întâlnită în şcolile din ţara noastră. Acest fapt implică două
alternative pentru desfăşurarea unei lecţii, acceptate doar în situaţia în care
timpul este nefavorabil activităţii în aer liber:
• amenajarea unor culoare din incinta şcolii;
• folosirea spaţiilor de clasă.
Este greu de crezut că aceste două situaţii pot oferi posibilitatea atingerii
obiectivelor programei, însă pentru scurt timp pot asigura o continuitate a
prezenţei exerciţiului fizic în programul şcolar al elevului. Pentru
desfăşurarea lecţiei de educaţie fizică în spaţii improvizate se consideră
necesar a fi respectate următoarele cerinţe:
-locul unde se desfăşoară activitatea să se regăsească la parter şi să nu aibă
legătură cu săli de clasă sau laboratoare, pentru a se evita perturbarea
celorlalte activităţi didactice;
-se impun în prealabil unele măsuri de ordin igienic precum aerisirea spaţiului,
curăţirea suprafeţei şi îndepărtarea prafului de pe mobilierul din încăpere;
-se va evita folosirea mobilierului cu destinaţii didactice (bănci, catedră,
tablă).
Desigur că din punctul de vedere al structurii şi conţinutului, lecţiile vor
diferi foarte mult de cadrul general. Astfel, activităţile pot fi îndreptate către
unele forme de manifestare ale vitezei, forţei şi capacităţilor coordinative sau
chiar către elemente din gimnastica acrobatică şi săriturile cu sprijin la
aparate. Indiferent de situaţie, un aspect important în eficientizarea
procesului îl constituie cel al formaţiilor de lucru şi al modalităţilor de
exersare.
Dintre modalităţile de exersare enumerăm jocurile de mişcare sau
parcursurile aplicative ce pot fi adaptate condiţiilor, exersarea individuală sau
în pereche, exersarea frontală sau pe ateliere.
În toate aceste situaţii, determinate de lipsa condiţiilor necesare desfăşurării
lecţiei de educaţie fizică, un cuvânt greu de spus în organizarea şi conducerea
procesului vor avea experienţa, imaginaţia şi creativitatea profesorului.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 13

120
LECŢIA DE DUCAŢIE FIZICĂ. FORMĂ ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN
PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE.
TIPOLOGIA LECŢIEI. STRUCTURA LECŢIEI.

Dragnea, A., Bota,A.,(1999) – Teoria activităţilor motrice. Edit. Didactică

şi Pedagogică, R.A., Bucureşti.
Dragnea, A., şi colaboratorii(2006) – Educaţie fizică şi sport – Teorie şi
didactică, Ed. FEST, Bucureşti, pag 169-178
Scarlat, E., Scarlat, M.B.(2002) – Educaţie fizică şi sport, Ed. Didactică şi
pedagogică, Bucureşti

121