Capitolul 6. Bilbliografia.

1. http://www.ortografia.ro
2. http://ro.wikipedia.org
3. http://ru.scribd.com
4. http://gramaticalimbiiromane.ro
5. http://www.morfologia.ro
6. http://ebooks.unibuc.ro
7. http://www.limba-romana.net
8. Veronica Postolachi,”PUNCTUAȚIA LIMBII ROMÂNE”,Editura
Prometeu, 104 pagini.
9. ”Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române”,
(DOOM2) Editura Univers Enciclopedic, 872 pagini.
10. Drașoveanu, D.D.”Teze și antiteze în sintaxa limbii române”,
Editura Clusium, 286 pagini.
11. Neamțu, G.G.” Teoria și practica analizei gramaticale”, Ediția a
III-a, Editura Paralela 45, 508 pagini.
12. Marin, Diana, ”Dicționar de paronime”, Editura Steaua Nordului,
320 pagini.
13.”Gramatica limbii române” (GALR), volumul II, Editura Academiei
Române, 1800 pagini.
Lista de abrevieri:
 PSB- propoziție subordonată subiectivă
 PSPR- propoziție subordonată predicativă
 PSAT- propoziție subordonată atributivă
 PSCD- propoziție subordonată completivă directă
 PSCI- propoziție subordonată completivă indirectă
 PSCL- propoziție subordonată circumstanțială de loc
 PSCT- propoziție subordonată circumstanțială de timp
 PSCM- propoziție subordonată circumstanțială de mod
 PSCZ- propoziție subordonată circumstanțială de cauză
 PSCS- propoziție subordonată circumstanțială de scop
 PSCF- propoziție subordonată circumstanțială finală
 PSCȚ- propoziție subordonată circumstanțială condițională
 PSCV- propoziție subordonată circumstanțială concesivă
 PSCNS- propoziție subordonată circumstanțială consecutivă
 PN- predicat nominal
 PV- predicat verbal
 Ac.- acuzativ
 D.- dativ
 G.- genitiv
 C.C.L.- complement circumstanțial de loc
 C.C.T.- complement circumstanțial de timp
 C.C.M.- complement circumstanțial de mod
 Ex.- exemplu
Lista de tabele și figuri:

1. Tabel 1 –”Greșeli de stil.”

2. Tabel 2 –”Verbele copulative ale P.N. și verbele predicative ale
P.V.”
3. Tabel 3 – ”Genitivul este întotdeauna cerut de: ”
4. Tabel 4 –”Clasificarea propoziției.”
5. Tabel 5 –”Tipurile de propoziții în frază.”
6. Tabel 6 –”Elementele relaționale în frază.”
Capitolul 2. Sintaxa Părților de propoziție
SUBIECTUL
Definiție : Subiectul este partea de propoziție care arata cine face
acțiunea exprimată de predicat sau cine are caracteristica exprimată
prin numele predicativ.

Întrebări:C i n e ? , C e ?   ( f a c e   a c ț i u n e a )   D e s p r e   c i n e / c e   e s t e   v o r b a   î n  
p r o p o z i ț i e ?  puse predicatului.

Cazul: Nominativ

Se exprima prin urmatoarele parti de vorbire:

 Substantiv:
 simplu: Fetița citește mult.
 compus: Floarea-soarelui e o plantă frumoasă.
 propriu: Mihai știe bine fizica.
 Pronume:
 personal: El culege poama.
 de politețe: Dumnealui e un bun profesor.
 demonstrativ: Acela aleargă repede.
 posesiv: A mea e în sală.
 nehotărît: Toți citesc textul.
 relativ: Mă întreb cine are dreptate.
 interogativ: Cine e aici?
 negativ: Nimeni nu ma ajutat la proiect.
 Numeral:
 cardinal: Trei sunt în încăpere.
 ordinal: Al cincilea a învins.
 Verb:
 infinitiv: A învața e obligatoriu la școală.
 supin: De ascultat e ușor.
 Adverb cu rol de substantiv: Binele învinge.
 Interjecție: Citește măi!
 Clasificare:

1. Substantiv:
 simplu: Ion se joacă.
 compus: Cornel și Alin manîncă pesmeți.
2. Substantiv:
 inclus: verbul este la persoana I, II, singular și plural: Citesc. (eu)
Citiți. (voi)
 subînțeles: verbul este la persoana III singular și plural: Citește.(el)
Citesc. (ei)

PREDICATUL
Definiție: Predicatul este partea principală de proopoziție care arată ce face, cine
este, cum este, ce este subiectul.

Clasificare:

1. Predicat verbal (exprimat printr-un verb la modul personal, arată ce face

subiectul, împreună cu substantivul. Sau fară el poate construi o propoziție
de sine stătătoare.)
a. Verb la modurile personale:
 indicativ: Eu citesc o carte.
 imperativ: Du-te afară!
 conjuctiv: Să ascultăm cu toții povestea.
 condițional-optativ: Ar scrie o poezie.
b. Verb la cele 3 diateze:
 activă: Eu învăț la fizică.
 pasivă: El este chemat de dirigintă.
 reflexivă: Ea își scrie eseul.
c. Interjecție predicativă: Hai cu noi!
d. Locuțiuni verbale: A luat-o la fuga pe drum.

A FI – verb predicativ în urmatoarele cazuri:

 Cît este ora? ( este poate fi înlocuit cu verbul „arată”)

 Cît este înghețata? (costă)
  Unde este tata? (se află)
 Eu sunt din Florești. (provin)
 Maîine va fi o săptămînă de la plecarea lor. (se împlinește)
 Textul este din nuvela ”Alexandru Lăpușneanu”. (aparține)

2. Predicat nominal (exprimat printr-un verb copulativ la modul personal și

un nume predicativ.)
Arată:
 Cine este subiectul: Omul acela este Vasile.
 Ce este subiectul: Andrei e învățător.
 Cum este subiectul: Ion este smecher.

Pe lîngă verbul ” a fi ” există și alte verbe care pot fi copulative:

 A ieși
 A ajunge- cînd poate fi înlocuit cu verbul ”a deveni”.
 A se face
 A rămîne- cînd nu are sensul de a sta, a se opri.
 A însemna- cînd nu are sensul de a face un semn.
 A deveni- întodeauna e copulativ.
 A părea- cînd nu poate fi înlocuit cu verbul ”a fi”.

Verbele copulative ale P.N. și verbele predicative ale P.V. ; Tabel 2.

Verbe copulative- P. nominal Verbe predicative- P. verbal

El este uimitor. El este în școală.
Ea va ajunge medic. Ea a ajuns în școală.
El a ieșit inginer. El a ieșit din școală.
El se face fizician. El își face bicicleta.
A munci înseamnă a cîștiga. El și-a însemnat exercițile pentru acasă
Ea a rămas frapată. Ea a rămas în școală.
El a devenit cosmonaut. . . . . . . . . . . . . . . . .
Părea tristă. Părea că plouă.

Verbele copulative au funcție sintactică de Predicat nominal (PN)

incomplet.
Nume predicativ exprimat prin:
 Substantiv:
 C.nominativ: Prietena mea este Angela.
 C.acuzativ + prepoziție: Cizmele sunt din piele.
 C.genitiv: Rochița este a sorei.
 Numeral:
 C.nominativ: Frații mei sunt cei trei.
 C.acuzativ + prepoziție: Cadoul este pentru al treilea.
 C.genitiv: Gențile sunt ale celor doi.
 Adjectiv:
 Pozitiv: Mașina lui este frumoasă.
 Comparativ:
 Superioritate: Ceaiul e mai bun.
 Egalitate: E la fel de frumos.
 Inferioritate: Este mai puțin vessel.
 Superlativ:
 Absolut: Este foarte mica.
 Relativ: Este cea mai mare.
 Pronume:
 C.nominativ: Învinsa este ea.
 C.acuzativ + prepoziție: Bijuteriea este pentru ea.
 C.genitiv: Bunbuana este a ei.
 Verb la modul:
 Infinitiv: Dorința ei este de a vedea.
 Supin: Textul este de citit.
 Adverb:
 De mod: Răspunsul este așa.
 De timp: Lecția este pentru vineri.
 De loc: Ei sunt de acolo.
 Interjecție: Este vai și amar de el !

Numele predicative poate fi:

 Simplu: Fetița este frumoasă.
 Compus: El este deștept și voinic.
 ATRIBUTUL
Definitie: Atributul este partea secundară de propoziție care determină un
substantiv sau un substitut al acestuia (pronume, numeral).

Întrebări: care?, ce fel de ?, a, al, ai, ale cui ?, cîți, cîte ?, al cîtelea, a cîta ? puse
cuvantului determinat.

Clasificare:

 Atribut substantival:
 apozițional
 genitival
 prepozițional
 Atribut pronominal:
 prepozițional (Ac.)
 genitival (G.)
 dativul posesiv (D.)
 Atribut adjectival
 Atribut verbal
 Atribut adverbial

1. Atributul substantival:
a. Apozițional:
 C.nominativ: Regele, Mihai I a fost înfrînt.
 C.acuzativ: L-am văzut pe badea Mihai.
 C.dativ: I-am înapoiat banii lui Ion, prietenul meu.
b. Genitival:
 fără prepoziție: Acestea sunt notele fraților mei.
 cu prepoziție: Lupta înpotriva nemților abia a început.
c. Prepozițional:
 C.acuzativ: Florile din gradină au înflorit.
 C.dativ: A primit pediapsa potrivit legii.
2. Atribut pronominal:
a. Prepozițional exprimat prin:
 Pronume personal: Bîrfa despre ea nu e bună.
  Pronume reflexiv: Lauda de sine nu miroase a bine.
 Pronume de politețe: Dialogul cu Măria Sa a început.
 Pronume demonsrativ: Surpriza pentru acela a fost anulată.
 Pronume posesiv: Relația cu a mea s-a terminat.
 Pronume nehotărît: Cearta cu toți m-a oboist.
 Pronume negativ: Plimbarea cu nimeni nu ma încîntă.
 Pronume de întărire: Lauda despre înșine nu e acceptată.
 Pronume interogativ: Revista de la care e pe masă.
 Pronume relativ: Nu știu de la care e revista.
b. Genitival exprimat prin:
 Pronume personal: Căderea lui nu e haioasă.
 Pronume de politețe: Aemura Măriei Sale încă strălucește.
 Pronume demonstrativ: Telefonul aceluea e nou.
 Pronume posesiv: Părerea a lor mei la bucurat.
 Pronume nehotărît: Caietele tuturora sunt goale.
 Pronume negative: Rigla nici unuea nu este aici.
 Pronume de întărire: Fratele însuși a făcut temele.
 Pronume interogativ: Casa căruea ai vazuto?
 Pronume relativ: Exercițiul este ale cui cărți le-am uitat.
c. Dativul posesiv exprimat prin:
 Pronume personal neaccentuat: Fapta-ți este cunoscută.
 Pronume reflexive neaccentuat: Maria-și potolea setea.
3. Atribut adjectival exprimat prin:
 Adjectiv demonstrativ: Cartea acetei fete e desenată.
 Adjectiv posesiv: Cartea mea e veche.
 Adjectiv de întărire: Eu însămi am ghicit.
 Adjectiv nehotărît: Fiecare fată e deosebită.
 Adjectiv negativ: Nicio păsărică pe copac.
 Adjectiv interogativ: Care băiat a luat nota patru?
 Adjectiv relativ: Nu știu care băiat a învățat.
 Adjectiv propriu-zis: Ea are un scris mizerabil.
 Verb la participiu: Băiții certați plîngeau.
 Verb la gerunziu acordat cu substantivul: Voce vibrantă.
 Numeral cardinal: Trei copii au ciștigat pariul.
 Numeral ordinal: Al doilea elev este absent.
 Numeral colectiv: Toțitrei elevi au strigat.
  Numeral de aproximație: Circa nouă elevi au participat la
concurs.
 Locuțiune adjectivală: Băiatul fară obraz înervează pe toți.
4. Atribut verbal exprimat prin:
 Verb la infinitiv: Dorința de a lucra nu există.
 Verb la supin: Eseul de citit este înteresant.
 Verb la gerunziu neacordat: Am observat copii fumînd.
 Locuțiune verbal: Dorința de a o lua la sănătoasa îl întristează.
5. Atribut adverbial:
 Adverb de loc: Mașina de acolo e stricată.
 Adverb de timp: Povestea de ieri m-a încăntat.
 Adverb de mod: Se auzea bîzîitul înțepător a albineleor.
 Locuțiune adverbială: Cititul de zi cu zi ajută.

COMPLEMENTUL
Definitie: Complementul este partea secundara de propozitie care determina :

 Un verb: Am plecat în oraș.

 Un adjectiv: Grădina era plină cu flori.
 Un adverb: Merge încet ca melcul.
 O interjecție: Hai acolo!

Clasificare:

1. Complemente circumstanțiale:
 De loc: unde?
 De timp: cînd?, de cît timp?
 De mod: cum?
 De cauză: din ce cauză?
 De scop: cu ce scop?
2. Complemente necircumstanțiale:
 Com.direct: pe cine?, ce?
 Com.indirect: cui ?, despre cine/ce ?, cu cine/ce ?, de la cine/ce ?,
la cine/ce ?, pentru cine/ce ?
 Com.de agent: de către cine?
1) Complemente circumstanțiale:
a. C.C.L.- exprimat prin:
 Substantiv + prepoziție (Ac.): A însemnat pe carte.
 Substantiv + locuțiune prepozițională (G.): Plutește deasupra peștelor.
 Pronume personal: Pleacă de la el.
 Pronume reflexiv: Vorba venea dinspre sine.
 Pronume demonstrativ: Pleacă la acela.
 Pronume de politețe: A fugit la dumnealui.
 Pronume posesiv: El vine cu a mea.
 Pronume nehotărît: Merge la toate.
 Pronume relativ: Intru în ce casă îmi place.
 Pronume interogativ: De la care ați plecat?
 Numeral cardinal (prepoziție Ac.): Pleacă la cei trei.
 Numeral ordinal: Merge la al patrulea.
 Numeral colectiv: Vine de la toțicinci.
 Numeral fracțional: Se îndreaptă spre o doime dintre ei.
 Numeral cardinal (prepoziție G.): Stă în fața celor doi.
 Numeral ordinal: Ajunge de desuptul celui de al doilea.
 Verb la supin: Nelu venea de la scăldat.
b. C.C.T.- exprimat prin:
 Substantiv +prepoziție (Ac.): Vine la noi după vacanță.
 Substantiv +prepoziție (G.): În jurul prînzului ajunge acasă.
 Adjectiv +pepoziția ”de” (Ac.): De mic a învațat să cînte.
 Pronume personal (Ac.): Sosim îndată, dar dupa ei.
 Pronume demontrativ: Intram imediat, dar după acela.
 Pronume pesesiv: A venit imediat dupa ai voștri.
 Pronume nehotărît: Ajunge dupa unii.
 Pronume de politețe: Vine dupa dumneata.
 Pronume negativ: Nu veni în sală dupa nimeni.
 Pronume relativ: Lucrează după care odihneștete.
 Pronume interogativ: După cine fuge?
 Numeral cardinal (prepoziție Ac.): Pleacă la cei trei.
 Numeral cardinal (prepoziție G.): Ajunge înaintea celor patru.
 Numeral ordinal (prepoziție Ac.): Ajunge după cel de-al treilea.
 Adverb de timp: Seara vin de la școală.
 Locuțiune adverbial: A plecat de cu seară.
 Verb la infinitiv +prepoziție: Înoată înainte de a mînca.
c. C.C.M.- exprimat prin:
  Substantiv + ”cît”: Este un măr cît pumnul.
 Substantiv (Ac.): E moale ca bureta.
 Substantiv (D.): S-a făcut roșu asemenea sîngelui.
 Substantiv (G.): A fost pedepsit în baza legii.
 Pronume(Ac.): Stă ca dumneata.
 Pronume(D.): Citește asemenea nouă.
 Pronume(G.): Este acuzat în baza acestora.
 Numeral (Ac.): Vorbește ca zece.
 Numeral (D.): Citește asemenea primului.
 Numeral (G.): Mă lasă în baza amîndurora.
 Adverb de mod: Vorbește rău franceza.
 Locuțiune adverbial: Învață pe de rost poezia.
 Verb la infinitive: Știe a dansa.
 Verb la gerunziu: Merge fluerînd.
 Adjectiv: Costumul stă pe el ca nou.

2) Complemente necircumstanțiale:
a. Complementul direct:
 Substantiv (Ac.): A pierdut papucul.
 Pronume personal (Ac.): L-a chemat pe el.
 Pronume demonstativ: L-a căutat pe acesta.
 Pronume posesiv: I-am salutat pe ai tai.
 Pronume reflexiv: S-a vopsit frumos.
 Numeral cardinal (Ac.): I-am cunoscut pe cei trei.
 Numeral ordinal (Ac.): L-a prezentat pe al cincilea.
 Verb la infinitiv: Știe a dansa.
 Verb la gerunziu: Vedea venind pe cineva.
 Verb la supin: I-am dat de revăzut exercițiul.
b. Complement indirect:
 Substantiv (G.): S-a întors contra băiatului.
 Substantiv (Ac.): Am vorbit despre viață.
 Substantiv (D.): Îi dau o bunboană fetiței.
 Pronume personal: I-am cerut explicații.
 Pronume demonstrativ: A jucat înpotriva aceluea.
 Pronume posesiv: A reușit grației a lor săi.
 Pronume reflexiv: Își ea banii.
 Numeral cardinal: A dicutat despre cei trei.
  Numeral ordinal: S-au aliat contra celui de al doilea.
 Verb la infinitiv: Este obișnuit a se ruga noaptea.
 Verb la gerunziu: A oboist alergînd.

Capitolul 3. Sintaxa propoziției.

Definiție: Sintaxa propoziției este partea gramaticii care studiază modul
combinării cuvintelor în propoziții și regulile aferente în vederea realizării
comunicării între oameni. Altfel exprimat, sintaxa propoziției este un sistem de
reguli, după care, din cuvinte și simboluri aflate la dispoziție pot fi construite
propoziții (și fraze) acceptabile (gramatical corecte).

Sintaxa:

Caz → Ablativ • Acuzativ • Dativ • Genitiv • Nominativ • Vocativ •
Parte de propoziție → Principală • Secundară •

 Atribut → Adjectival • Adverbial • Interjecțional • Pronominal • Substantival • Apozițional • Ve
rbal •
 Complement → Direct • De agent • Indirect •
 Circumstanțial → Concesiv • Condițional • Consecutiv • De cauză • De loc • De
mod • De scop • De timp
 Predicat → Nominal • Verbal •
 Element predicativ suplimentar
 Nume predicativ
 Subiect → Gramatical • Implicit • Logic • Zero •
Propoziție → Afirmativă - Negativă • Analizabilă - Neanalizabilă • Enunțiativă - Interogativă 
•

Cazurile:

1. Ablativ (În lingvistică, ablativul este cazul complementelor

circumstanțiale,care exprimă punctul de plecare în spațiu, instrumentul,
asocierea, cauza unei acțiuni etc. Ablativul absolut este o construcție
sintactică latină, alcătuită dintr-un substantiv sau pronume cu rol de subiect,
în cazul ablativ, și un participiu prezent sau perfect tot în cazul ablativ.
Ablativul absolut este echivalentul unei propoziții circumstanțiale (cauzală,
concesivă, condițională sau temporală).)

2. Acuzativ (În lingvistică, acuzativul este un caz ce exprimă complementele

direct, indirect și circumstanțiale. Când substantivul are funcția sintactică de
complement direct răspunde la întrebările pe cine? și ce? și poate fi și
complement indirect și răspunde la întrebările pe cine?, pe ce?, cu ce? cu
cine? de ce? de cine? de la cine?. Complementul circumstanțial poate fi de
 loc și răspunde la întrebările unde? de unde? până unde? etc, de timp și
răspunde la întrebările când? de cand? până când? etc. sau de mod și
răspunde la întrebarea cum? complement circumstanțial de cauză care
răspunde la întrebarea (din ce cauză?), funcția sintactică de complement
circumstanțial de scop (cu ce scop?) și complementul circumstanțial de
agent (indicator al diatezei pasive) răspunde la întrebare de către cine?.)

3. Dativ (În lingvistică, dativul este cazul complementului indirect. Acesta

răspunde la întrebarea Cui?. La pronumele personal, cazul dativ are funcțiile
sintactice de complement indirect, atribut pronominal și nume predicativ)

4. Genitiv (În lingvistică, genitivul este cazul care exprimă posesia, apartenen-
ța sau dependența. Răspunde la întrebarea: al/a/ai/ale cui?. Genitivul sub-
stantivelor este cazul care subordonează un nume față de un alt termen
regent. Exemplu: pisica neamului. La substantiv și la părțile de vorbire
folosite cu valoare substantivală, genitivul este unul dintre cazurile care se
poate construi cu prepoziție sau fără prepoziție.
Genitivul este întotdeauna cerut de: ; Tabel 3.

Prepozițiile primare asupra, contra

Prepozițiile formate prin conversia
altor părți de vorbire
Locuțiunile prepoziționale al căror
ultim element este un substantiv
articulat hotărât (-l, -a)
dedesubtul, dinaintea, împotriva,
dinapoia, dindărătul, împrejurul
în dreptul, în mijlocul, în timpul, în
vremea, la începutul, din cauza, în
ciuda, cu ajutorul, în privința, în
afara, cu excepția

5. Nominativ (În lingvistică, nominativul este un caz gramatical care exprimă

subiectul și atributul. În limba română și numele predicativ se află în cazul
nominativ. Subiectul din cazul nominativ răspunde la întrebarea "cine?" sau
"ce?". Numele predicativ din cazul nominativ răspunde la întrebarea "cine
este?" sau "ce este?". Atributul din cazul nominativ răspunde la întrebarea
"care?".)
6. Vocativ (În lingvistică, se numește vocativ cazul ce exprimă interpelația
directă a unei persoane prin folosirea apelativului (nume propriu sau termen
de adresare). În limbile cu declinări, acest apelativ primește marca
vocativului. Pot avea cazul vocativ în special substantivele nume de
persoană. În cazuri rare și doar dacă sunt personificate, se pot folosi la cazul
 vocativ și substantivele ce definesc obiecte neînsuflețite. Este caracterizat
prin intonație suplimentară, topică mobilă și virgulă sau semnul exclamării.)
a. În limba română, la singular, cazul vocativ poate fi:
 Omonim cu nominativul nearticulat:
o Fără determinare obligatiorie: Mamă!, Tată!
o Cu determinare obligatiorie: Dragul domn!
 Omonim cu nominativul articulat doar cu determinante
genitivale sau adjectival: Iubita mea!
 Constituit cu ajutorul desinențelor -e, -o, -ule: Băiete!, Fetițo!,
Omule!
b. În limba română, la plural, în plus față de singular, cazul vocativ
poate fi:
 Omonim cu genitiv-dativul plural articulat: Dragilor!

Clasificarea propoziției; Tabel 4.

este o propoziție al cărei predicat nu
Propoziția afirmativă este exprimat prin verb la forma
negativă; este o propoziție care
afirmă, nu neagă: ex.”El a scris o
carte.”. Propo-ziția afirmativă poate
avea și funcție re-gentă dar și funcție
subordonată. Ea poate fi simplă dar și
compusă.
este o propoziție al cărei predicat este
Propoziție negativă exprimat prin verb la forma negativă;
este o propoziție care neagă: ex.”El nu
a scris o carte.”.Ea poate fi simplă dar
și compusă.
este o propoziţie cu o organizare inter-
Propoziţie analizabilă nă clară, în care se pot identifica fun-
cţiile sintactice ale cuvintelor ce o alcă-
tuiesc: ”Radu este bunul tău frate.”.
este propoziţie care are toate părţile
Propoziţia analizabilă de propoziţie necesare organizării
completă interne a comunicării respective:”El
citește! Ninge de o săptpmînă.”.
 este propoziţia care, pe lângă părţile
Propoziţia analizabilă principale, are şi părţi secundare sau
dezvoltată măcar una singură: ”Plouă încet!”.
este propoziţia care se reduce la părţi
Propoziţia analizabilă de propoziţie principale sau secundare,
incompletă. Brahilogică cele absente fiind uşor de sesizat.
este propoziţia care are exprimate sau
Propoziţia analizabilă nu ambele părţi principale de propozi-
bimembră ţie, deci subiectul şi predicatul: ”Mama
coace”.
este propoziţia care are numai o parte
Propoziţia analizabilă de propoziţie principală, fără ca
monomembră cealaltă parte principală să fie inclusă
ori subîn-ţeleasă.
este propoziţia alcătuită din: (1)părți
Propoziţia analizabilă principale: ”Ion învață”; (2)numai pre-
simplă dicat: ”Scrie!”; (3)numai subiect:
”Vara!”.
este propoziţia încadrată într-o frază:
Propoziţia dependentă ”Nu știu ce a făcut ieri”.
este propoziţia care exprimă o
Propoziţia enunţiativă poruncă, un sfat, un îndemn, o
imperativă rugăminte. Se construieşte cu verbe:
(1)la imperativ: ”Spune adevărul!”;
(2)la conjuctiv cu valoare de
imperativ:”Să fugiți acum.”.
este propoziţia care exprimă dorinţa
Propoziţia enunţiativă re-alizării unei acţiuni sau a unei stări.
optativă Se construieşte cu verbe: (1)la
condițional optativ: ”Aș citi o carte”;
(2)la conjuctiv: ” Să fi învățat, lucram.”.
este propoziţia care exprimă o acţiune
Propoziţia enunţiativă sau o stare considerată ca reală.
propriu-zisă Poate fi principală sau secundară:
”Vreau să plece”.
este propoziţia care constituie singură
Propoziţia independentă o comunicare (nu se îmbină cu altele,
nu se încadrează unei fraze).
este propoziţia care constituie o între-
Propoziţia interogativă bare ce se referă la o dorinţă. Se con-
optativă struieşte cu verbul la modul

Propoziţia interogativă
propriu-zisă
Propoziţia neanalizabilă
Propoziţia principală
Propoziţia regentă
Propoziţia subordonată
Capitolul 4. Sintaxa frazei.
Definiție: Sintaxa frazei este partea gramaticii care studiază modul de combinare
al propozițiilor în fraze și raporturile sintactice dintre propoziții (coordonarea,
subordonarea și diferitele tipuri de propoziții subordonate).
condiţional-optativ: ”Ai învățat
poezia?”.
este propoziţia prin care se realizează
o comunicare sub formă de întrebare.
Se construieşte cu verbe: (1)la modul
indicativ: ” Ai învățat poezia?”; (2)la
modul conjuctiv: ”Să plece ți ea?”.
este propoziţia ale cărei cuvinte nu au
o funcţie sintactică clară. Propoziţiile
neanalizabile sunt alcătuite din: (1) ad-
verbe de afirmaţie sau de negaţie:
(afir.) ”-Vii? –Da!”; (neg.)”-Mergi?-Nu”
(2) interjecţii: ”Zău! L-am uimit!”.
este propoziţia care nu depinde nicio-
dată de o altă propoziţie: ”Vrea să
plece la mare”.
este propoziţia principală sau secunda-
ră de care depinde o subordonată. În
fraza: ” Am învățat poeziea,1/ pe care
mi-ai recomandat-o 2/ când ne-am
întâl-nit." 3/, sunt regente propoziţiile
nr. 1 şi 2.
este propoziţia care depinde întotdea-
una de o propoziţie regentă: ”Doresc
1
/să plec 2/unde ţi-am spus.3/”.În fraza
precedentă propoziţiile 2 şi 3 sunt su-
bordonate.
 Tipurile de propoziții în frază;Tabel 5.
Propoziția subiectivă
Propoziția predicativă
Propoziția atributivă
Propoziția completivă
directă
Propoziția completivă
indirectă
Propoziția circumstanțială
de timp
Propoziția circumstanțială
de cauză
Propoziția circumstanțială
de scop
Propoziția circumstanțială
de mod
Propoziția consecutivă
Propoziția circumstanțială
condițională
Propoziția circumstanțială
concesivă
este o propoziție subordonată care
constituie în frază o realizare propozi-
țională a subiectului. Ex.”Cine se
scoală de dimineață, departe
ajunge.”.
constituie în frază o realizare propozi-
țională a numelui predicativ.
constituie în frază o realizare propozi-
țională a atributului.
este o propoziție subordonată, având
la nivel de frază rolul complementului
di-rect pe lângă propoziția regentă.
este o propoziție subordonată având
la nivel de frază rolul complementului
in-direct pe lângă propoziția regentă.
constituie în frază o realizare propozi-
țională a complementului circum-
stanțial de timp.
este subordonata care îndeplinește în
frază rolul unui complement circum-
stanțial de cauză și arată cauza acți-
unii sau o însușire din regentă.
constituie în frază o realizare propozi-
țională a complementului circum-
stanțial de scop.
constituie în frază o realizare propozi-
țională a complementului circum-
stanțial de mod.
este propoziția circumstanțială care
arată consecința (urmarea, rezulta-
tul) îndeplinirii acțiunii sau însușirii
exprimată în propoziția regentă.
este subordonata care exprimă con-
diția sau ipoteza de a cărei îndeplini-
re depinde realizarea unei ACȚIUNI
sau a unei însușiri din regentă.
este subordonata care arată o împre-
jurare care ar putea împiedica reali-
zerea acțiunii sau existența însu-șirii
 din regentă, dar nu o împie-dică.

Elementele relaționale în frază; Tabel 6.

Elementul relațional Exemple

Conjuncție coordonatoare și, iar, dar, însă, sau, ori, deci, așadar,
ci, fie.
Conjuncţie subordonatoare să, că, ca să, de, să, fiincă, deoarece,
încît, dacă, deși, întrucît, căci, parcă.
Locuţiune conjuncţională ca și cum, ca și cînd, în caz că, pentru
subordonatoare ca să, cu toate că, măcar că, pe motiv
că, chiar dacă, de parcă, pînă să, pînă
ce, în vreme ce, de vreme ce, pînă cînd,
ori de cîte ori, pe cînd, în timp ce, din
pricină că, din moment ce, din cauză
că, pentru că.
Pronume nehotărît orice, orișicine, oricine, oricare, oricît,
oricîtă, oricîți, oricîte.
Pronume relativ care, cine, cît, cîtă, cîți, cîte, ceea ce,
ce.
Adverb nehotărît oriunde, orișiunde, oricînd, oricum,
oricît.
Adverb relativ cît, cum, cînd, încotro, unde.

Capitolul 1. Introducerea.
1.Motivația scrierii proectului: Cu ajutorul acestui proiect noi cei din
clasa IX ”A” repetăm materialul trecut în clasele precedente și ne
pregătim să susținem examenul de absolvire a gimnaziului.Tot acest
proiect ne ajută să cunoaștem cum să ne exprimăm corect în societate
cît și să scriem corect.

2.Problematica: Una dintre cele mai mari problem ale societații e

vorbirea incorectă a limbii române. Greșeli sunt de diferite tipuri
ortografice, ortoepice, morfologice, sintactice, semantic și de
punctuație toate sunt prezente la populația Republicei Moldova.

Greșeli de stil; Tabel 1.

Numărul Noțiuni de greșeli de Exemple Cuvinte cheie
still
1 Tautologie Cadonez Cuvinte cu același
cadou radical
2 Pleonasmul A avansa Alăturarea unor cu-
înainte vinte care repetă i-
nutil aceeași idee
3 Cacafonia Ca cum, ca Termini cu coinci-
cînd dență de sunete
4 Calchieri Anul împrejur, A adăuga un sens
a juca nunta, nou unui cuvânt sub
a cadona influența unui cuvînt
străin
5 Rusizme A buksui, a a- Cuvinte ce au origin-
bijî ne rusească
6 Regionalizme Niorcoi, chia- Cuvinte ce provin
tră dintr-o regiune
7 Arhaisme Ostrov, lin Cuvinte învechite
8 Jargoane Never, bon- Cuvinte împrumu-
jour tate din alte limbi
9 Argouri Copoi, profa Limbaj convențional

3.Scopul: Promovarea comunicării corecte în Republica Moldova.

4.Obiective:

A. O1. Să definim l.română și căile de comunicare corectă.

 B. O2. Cunoașterea frazei.
C. O3. Să utilizăm corect punctuația și topica.
D. O4. Să vorbim corect limba română.

5.Aplicarea parctică: Am analizat toată informația acumulată și am

introduso în acest proiect.

6.Metode și tehnici de lucru: Investigația și analiza informației

acumulate.

Capitolul 5. Concluzii generale.

În concluzie pot spune că acest proiect mia amintit despre frază,
despre propoziții, despre părțile de propoziție cum se indentifică ce se
face cu ele etc.Proiectul ma dezvoltat pe plan mental cît și spiritual, el
ma făcut să înfrîng lenea să mai învăț cîte ceva pentrucă toate aceste
îmi vor trebui în viață arătînd ce fel de om sunt eu.

Mă bucur că am înțles aceasta și mă voi strădui să învăț cu mai mult

entuziasm față de carte.