Comentariu literar a operii “Apus de soare” de Barbu Delavrancia

Barbu Stefanesc Delavrancia ,s-a nascut pe 11 aprilie 1858 si a decedat pe 29 aprilie

1918, este cel mai de seama reprezentant a unei framintate epoci din istoria poporului
romin, supranumit de Titu Maiorescu ca “fiara cuvintului”, fiind un orator inascut.

Este autorul a numeroase opere din diferite specii ca: Sultanica, Apa si foc, Parazitii
(nuvele), Daparte, daparte, Delavrancea (basme), Apus de soare, Irinel, Luceafarul (opere
dramatice). Apus de soare inspirată de evenimentul morții lui Ș tefan cel Mare, este o dramă
istorică , romantică , remarcabilă prin lirismul să u și prin dimensiunile grandioase ale
personajului să u central, a că rui mă reție conferă lucră rii caracter poetic. Titlul ”Apus de
soare” e o metafora ce exprima echivalenta mortii lui Stefan cu apusul soarelui
Moldovei.Opera apartine genului dramatic fiind jucata multi ani pe scena. Subiectul e
Moldova, în perioada de maximă ascensiune, sub domnia lui Ştefan cel Mare şi Sfâ nt, pe
care autorul îl aseamă nă cu un soare. Metafora este preluată din poezia populară  Ştefan,
Ştefan, domn cel Mare şi Sfint. Apus de soare  e format din patru acte, primul act avind 7
scene, al doilea 12 scene, al treilea 8 scene si al patrulea 10 scene. In urma acestor acte se
formeaza conflictele operii. Conflictul politic il putem observa in actul 1 si 2 unde Stefan
trebuie sa intoarca Pocutia de la lesi, iar un grup de boieri sunt contra incoronarii lui
Bogdan pe tronul Moldovei. Conflictul interior sau psihologic e prezent pe tot parcursul
operii, caracterizinduse prin framintarile lui Stefan ca e batrin si istovit de puteri aceasta
chinuindul pina la finele vietii. Si conflictul social apare la sfirsitul operii unde poporul il
dorea pe Stefanita pe tronul Moldovei pusi la cale de paharnicul Ulea, unde Stefan se
ispraveste cu el prin moarte. Personajul central, Stefan cel Mare, cu o psihologie complexa
se contureaza initial prin replicile personajelor operei .Autocaracterizarile sunt numeroase,
aceasta e prezenta in politica sa interna si externa, subliniind permanent identitatea vointei
tarii cu aceea a domnitorului. Pe alocuri, un umor discret schimba tonul grav relaxind
cititorul. Stefan isi iubea poporul si vorbea cu oamenii sai blind, fiind ca un tata pentru
intreg neamul ”Pe crestetul tau sa cada sarutul voievodului ca ploaia peste holdele
verzi.”.Era un domnitor iscusit, avea strategii excelente in urma carora avea victorii
stralucitoare “Matura tot inaintea lui. Si toti ii jurara credinta.” La finele vietii el fiind batrin
si slabit de rana, nu mai putea conducea tara, dar da dovada de patriotim si de hotarire
absoluta pentru a mai putea face ceva pentru popor, asadar el il incoroneaza pe Bogdan si ii
pedepseste pe boierii nefideli lui. Limbajul in opera e unul popular ce remarca faptul ca
actiunea se petrece in trecut. Unde de abia se forma limba romana cunoscta astazi. Deci
limbajul e unul arhaic apartinind perioadei 1400-1500. Opera Apus de soare se aseamana
cu opera Viforul si Luceafarul, aceste 3 lucrari apartinind trilogiei Moldovei. Toate 3 sunt
drame jucate pe scena fiind scrise de acelasi scriitor. Viforul povesteste despre domnia lui
Stefanica, iar Luceafrul despre domnia lui Petreu Rares. Deci aceste opere sunt legate,
relatind istoria Moldovei intre anii 1400-1600.

In concluzie, pot spune, ca Apus de soare e o opera ce ne remarca importanta lui Stefan. El
fiind  o imagine a poporului româ n, silit să se bată , timp de două milenii, pentru
supravieţuire, cu o mulţime de valuri de tă tari, turci, poloni, unguri, austrieci şi alte
neamuri.