Poemul face parte din placheta de versuri intitulata "Tara piticilor"

aparuta in 1947. Reprezinta etapa de maturitate a cretiei argheziene,

aceea în care orice act creator nu mai presupune doar inspiratie divina si
efort creator ci mai ales joacă. Poetul se refugiază în lumea celor mici, a
jocului cu cuvintele ca act compensatoriu.

“Prefață” în sens mai larg înseamnă pagina de început a unei cărți în care
autorii încearcă sa sintetizeze intenția, scopul, cuprinsul si rezultatele pe
care cred ca le va avea cartea. Poezia "Prefață" a lui Tudor Arghezi
surprinde toate aceste trăsături privind creația ca pe un joc.

Tema este reprezentata de joc si creatie ("cartea cu jucarii", "facuram o

prinsoare" - joc; "cine poate scri mai iute/ stihuri vreo cateva sute" -
creatie).

Din punct de vedere compozitional poezia este alcatuita din doua parti
distincte având ca granita o figura de stil si anume invocatia "domnule
care citești".

Textul se desfășoară într-o tonalitate jucausa sugerata prin: "carte cu

jucarii", "facuram o prinsoare". Cuvintele care apartin sferei semantice a
jocului sunt: "jucarii", "prinsoare", "ramasagul", "mersul de-a busilea" si
"fa-te la citit copil".
Ipostazele jocului implica amuzamentul "sa mintim, sa povestim", "cine
poate scri mai iute", intrarea in lumea copilariei, a puritatii si a inocentei
"esti prea mere, fa-te mic/ fa-te la citit copil", efort "ochii ni s-au cam
inchis/ mana ne-a cam amortit", creatie, imaginatie, simulare si spirit de
echipa "doi parinti si doi copii". "Prefata" evidentiaza inventivitatea
lingivistica a poetului care, desi creator a ajuns la varsta maturitatii
inventeaza cu ajutorul limbajului un univers distinct al copilariei, al
puritatii si incentei. Textul se adreseaza in prima parte, in care
dominanta este una ludica, copiilor, iar in a doua parte a textului unui
cititor care poate avea orice varsta "Domnule care citesti/ Multe alte
povesti".
In prima parte creatorul descrie actul creatiei vazut ca joc in care domina
puritatea si inocenta numai astfel poate lua nastere o alta realitate. A
doua parte a poemului consta in explicarea intentiilor cu care sunt
realizate aceste versuri. Din punct de vedere al limbajului prima parte a
poeziei contine un limbaj colovial ("pe nerasuflate", "prinsoare",
"ramasag") in timp ce a doua parte contine un registru stilistic elevat plin
de neologisme ("analfabet", "docma", "regula"). Aceasta diferenta de
registru stilistic este justificata prin trecerea de lumea copilariei la cea a
maturitatii, de la atitudinea de joc la cea serioasa. Adresarea catre
cititor e prezenta in versurile, "Domnule care citesti multe alte povesti"
din acest moment creatorul incearca sa-si prezinte intentiile punand
intotdeauna in paralel creatia serioasa "mai frumoasa si mai scrisa".
Intelegerea operei sale presupune uitarea tuturor regulilor si docmelor in
schimbul dobandirii inocentei si puritatii spiritului. Adresarea "Domnule
confrate" se indreapta catre un cititor imaginar pe care-l respecta si-n
fata caruia dovedeste modestie de aceea el folosette scrierea cu
majuscule. Pactul adica legatura imginra dintre cititor si autor inseamna
obtinerea unei forme de acces in universul inocentei "Esti prea mare,
fa-te mic/ Fa-te la citit copil". Termenul "analfabet" folosit in finalul
poeziei "Prefata" are sens figurat, el nu inseamna nestiinta de carte ci
uitarea voluntara a oricaror reguli de creatie a cartii invatate. In felul
acesta el se raporteaza ironic la creatia matura, serioasa.

Alte opere care evoca varsta copilariei sunt: "Amintiri din copilarie" de I.
Creanga aici sunt prezentate bucuriile dar si supararile acestei varste,
jocul dar si nevoi de a merge la scoala, eveniment mai putin placut;
"Ciresarii" de Constantin Chirita in care copilaria apare ca o perpetua
aventura a cunoasterii.