Universitate Ecologica Bucuresti

Facultatea de drept

DISP 2021-2022

TEORIE SI PRACTICA IN COMUNICAREA SOCIALA

comunicarea social

Comunicarea:Modele si reguli de comunicare.

Student: Valeriu Lazar

Prof.Coordonator: Corina Popescu

 Comunicarea este procesul de schimb de informații. Informația este

transmisă prin cuvinte, tonul vocii, expresia feței și limbajul corpului. Potrivit lui

A. Barbour, autorul cărții Mai tare decât cuvintele: comunicarea nonverbală,

cuvintele reprezintă 7 la sută a informatiilor comunicate. Tonul vocal reprezintă

55 la sută și limbajul corpului reprezintă 38 la sută. Amintiți-vă, toată lumea

comunică! Succesul tau va depinde în mare măsură de relația pe care o

stabilești cu persoana (persoanele) pe care o ajuți , precum și relațiile pe care

le dezvolți cu colegii tăi.

Comunicarea este o componentă cheie în dezvoltarea unor relații pozitive și

de sprijin. Comunicarea este semnificativă dacă oamenii găsesc conținut

interesant sau util sau dacă consideră că are un scop. Este important sa afli

care este modul preferat de comunicare al persoanei si sa-l folosesti cand

comunici. De exemplu, persoana poate înțelege mai bine mesajul rostit atunci

când imaginile sunt folosite împreună cu vorbirea. Informații despre receptiv

(ce a persoana înțelege) și expresiv (ceea ce spune o persoană) niveluri de

comunicare poate fi găsit în procesul de comunicare.

Procesul de comunicare constă din aceste elemente cheie; se trimite un

mesaj, cineva care trimite mesajul și destinatarul mesajului. Un alt important

elementul este ciclul de feedback.

Expeditor====> Mesaj ====> Receptor

Părere/Feedback

Când doi oameni interacționează, comunicarea este rareori unidirecțională.

Când o persoană primește un mesaj, el/ea răspunde printr-o schimbare a

comportamentului (de exemplu, face un verbal răspuns, inițiază o acțiune,

folosește expresia facială sau limbajul corpului pentru a indica înţelegere).

Aceasta se numește feedback. Feedback-ul vă permite să știți că mesajul a fost

primit exact așa cum a fost prevăzut. Factorul critic în măsurarea eficacității

comunicarea înseamnă a fi sigur că mesajul a fost înțeles.

Atât expeditorul, cât și receptorul aduc o combinație a următoarelor

componente la procesul de comunicare:

• Comportament non-verbal (expresia facială, atitudinea corpului, tonul vocii

etc.)

• Valori (acele concepte care reprezintă modurile lor de a încerca să

supraviețuiască)

• Așteptări

• Simțurile (văzul, atingerea, auzul etc.)

• Abilitati de a vorbi sau de a vocaliza

• Creierul (depozitul cunoștințelor și experiențelor lor)

• Medii (ambientul în care trăiesc și lucrează.)

• Cunoștințe generale de comunicare

Comunicare nonverbală

Aproape orice comportament este o formă de comunicare. Comportamentul

poate fi o comunicare prin care se incearca obținerea unui obiect sau a unui

rezultat dorit. Sau, comportamentul poate fi o încercare de comunicare de a

evita sau de a scăpa de un rezultat nedorit. Dacă persoana care o face nu are

mijloace verbale de a comunica, acțiunile sau comportamentul pot fi singurele

îprin care isi face cunoscute dorințele/nevoile.

 Comunicarea este esențială pentru dezvoltarea umană continuă de-a lungul

vieții noastre.

Indiferent dacă comunicați verbal sau non-verbal, o mare parte a comunicării

este nonverbala. Când cei mai mulți dintre noi ne-am nascut, am devenit

experți în comunicare non verbala . Am petrecut primul an de viață făcându-ne

cunoscute nonverbal dorințele și nevoile. Utilizarea și înțelegerea comunicării

non-verbale este atât de automată încât mulți dintre noi nu sunt complet

conștienți că folosim lucruri precum limbajul corpului sau expresia facială sau

citirea acestor indicii pentru a intelege ce vrem sa comunicam.

Uneori vă puteți confrunta cu comportamente provocatoare și confuze din

partea oamenilor pe care îi susțineți. Acestea trebuie tratate cu atenție și

respect. Tu ar trebui să-ti amintesti că comportamentul este modul de

comunicare al unei persoane.

Comportamentele pot comunica:

• fericirea

• durere

• frustrare

• frica

• furie

• bucurie

Înțelegerea comportamentelor este o sarcină dificilă. Unii dintre noi

exprimăm emoțiile în mod diferit. Dacă cineva este tăcut astăzi, înseamnă că

el sau ea este nefericit, fericit sau că el sau ea are o durere în gât și doare cand

vorbește?

Uneori, abilitatea de a prelua indicii non-verbalI nu este dezvoltată în timpul

stadiilor de învățare de dezvoltare. De exemplu, o persoană cu autism sau

spectru autist poate să nu învețe niciodată să folosească sau să înțeleagă

indicii non-verbale.

Gândiți-vă să spuneți unei persoane „nu”. Pentru a vă asigura că sensul este

nu clarificați-vă expresia facială, limbajul corpului, tonul vocii ar trebui să se

potrivească cu expresia verbala pentru nu.

Atunci când indicii non-verbali nu se potrivesc cu cuvintele noastre, provoacă

dificultăți în interpretarea mesajului.

Comportamentul ca formă de comunicare

Am vorbit despre suporturi pozitive pentru comportament și despre faptul

că comportamentul este o formă de comunicare. Comunicarea se referă la

toate modurile în care ne exprimăm și primim informație. Este adesea dificil să

înțelegem ceea ce o persoană încearcă să ne spună, mai ales dacă nu poate

folosi cuvinte, indicii sau comportament. Prin menținerea unei deschideri și

conștientizare față de subtilitățile procesului de comunicare, veți fi mai probabil

să le recunoașteți și să le utilizați .

Probleme cu vorbirea

Unii oameni pot să nu vorbească clar. Acest lucru poate fi rezultatul:

• Probleme fizice, cum ar fi o despicare a palatului (o fisură sau un spațiu în

cerul gurii, lăsând o deschidere în cavitatea nazală).

• Leziuni sau boli legate de deteriorarea corzilor vocale sau a altor structuri

implicate în producerea vorbirii.

• Probleme de articulare (sunetele vorbirii sunt distorsionate, înlocuite,

adăugate acolo unde sunt nu aparțin sau complet exclus.)

• Mușchi slabi și/sau necoordonați.

NOTĂ: O persoană care are un discurs care nu este ușor de înțeles a

experimentat probabil frustrare și umilință. Treaba ta este să înțelegi ce

înseamnă el/ea și să fii sensibil. Ai grijă să nu faci de rușine persoana

respectivă. Comportamentele agresive pot apărea din această frustrare, sau

lipsa dorinței de a comunica poate apărea din abilități slabe și prealabil

eșecuri.

Comunicare receptivă și ascultare eficientă

Dezvoltați un stil receptiv de comunicare cu oamenii. De exemplu, un răspuns direct la

afirmația „Nu am nimic de făcut”, ar fi „Ia un joc”. Un raspuns receptiv la aceeași afirmație

ar fi: „Se pare că te-ai plictisit; ce putem face acum?” Acest lucru creează o oportunitate

pentru persoană de a rezolva probleme.

Ascultarea eficientă

Ca partener în procesul de comunicare, trebuie să înveți să folosești

ascultarea activă . Aceasta înseamnă că trebuie să folosiți toate indiciile

disponibile pentru a afla ce este o persoană încearcă să vă comunice. Cu alte

cuvinte, fiți un partener implicat în procesul de comunicare.

• Fiți conștienți de comunicarea non-verbală.

• Acordați atenție tonului și inflexiunii vocii persoanei.

• Nu ignora ceea ce spune o persoană pentru că nu pare să aibă sens.

• Rețineți că comportamentul persoanei este o încercare de a comunica o

anumită nevoie tu.

• Arătați că ascultați oprind ceea ce faceți și acordând toată atenția

ascultare.

• Rezumați conversația.

Potrivit lui Adler și Towne (1978), tot ceea ce a fost realizat vreodată de

oameni și tot ceea ce se va realiza vreodată implică comunicarea cu ceilalți.

Multe probleme sociale si probleme organizatorice derivă din relaţii

nesatisfăcătoare aduse de comunicare inadecvată între oameni.

Succesul la locul de muncă și în afara ei provine adesea din capacitatea cuiva

de a transfera informații si idei altora. Comunicarea eficientă duce frecvent la

prietenii care sunt relații mai semnificative și mai pline de satisfacții cu oamenii

și în afara locului de muncă și capacitatea crescută de a răspunde nevoilor

personale.

Psihologul Abraham Maslow (1970) sugerează că capacitatea de a satisface

nevoile personale provine în principal din capacitatea de a comunica.

PROCESUL DE COMUNICARE

Adler și Towne descriu comunicarea ca un proces între cel puțin două

persoane care începe atunci când o persoană dorește să comunice cu alta.

Comunicarea are originea ca imagini mentale în interiorul unei persoane care

dorește să transmită acele imagini altuia.

 Imaginile mentale pot include idei, gânduri, imagini și emoții. Persoana care

vrea comunică se numește emițător. Pentru a transfera o imagine unei alte

persoane, expeditorul trebuie mai întâi să transpună sau să traducă imaginile

în simboluri pe care receptorii le pot face a intelege. Simbolurile sunt adesea

cuvinte, dar pot fi imagini, sunete sau informații despre sens (de exemplu,

atingere sau miros). Numai prin simboluri pot avea imaginile mentale ale unui

expeditor sens pentru alții. Procesul de traducere a imaginilor în simboluri se

numește codificare.

Modelul de comunicare

Odată ce un mesaj a fost codificat, următorul nivel în procesul de comunicare

este de a transmite sau a comunica mesajul unui receptor. Acest lucru se

poate face în mai multe moduri: în timpul interacțiunii verbale față în față, prin

telefon, prin materiale tipărite (scrisori, ziare, etc.), sau prin mijloace vizuale

(televiziune, fotografii).

Comunicarea verbala, scrisă și vizuală sunt trei exemple de posibile canale de

comunicare utilizate pentru a transmite mesaje între emițători și receptori. Alte

canale de transmisie includ atingerea, gesturile, îmbrăcămintea și distanța

fizică dintre emițător și destinatar (proxemică).

Când un mesaj este primit de o altă persoană, are loc un proces de decodare.

La fel ca un expeditorul trebuie să codifice mesajele în vederea transmiterii prin

canale de comunicare , receptorii trebuie să simtă și să interpreteze simbolurile

și apoi să decodeze informațiile înapoi în imagini, emoții și gânduri care au

sens pentru ei. Cand mesajele sunt decodate exact așa cum a intenționat
expeditorul, imaginile expeditorului și imaginile receptorului se potrivesc și are

loc o comunicare eficientă.

CUM SE RUPE COMUNICAREA

Dacă toată lumea ar avea aceleași experiențe, toate mesajele ar fi codificate,

transmise și decodate la fel. Simbolurile ar avea aceleași semnificații pentru

toată lumea, și toate comunicările vor fi primite așa cum au intenționat

expeditorii.

Cu toate acestea, oamenii diferă în istoria lor personală, moduri în care

experimentează lucrurile și emoțional răspunsuri, conducând la diferențe în

modurile în care sunt codificate comunicațiile, transmis, primit și înțeles.

Oameni diferiți acordă semnificații diferite cuvinte, imaginilor, sunetelor și

gesturilor utilizate în timpul comunicării.

Dificultatea cu codificarea și decodificarea imaginilor nu este singurul factor

care afectează eficacitatea comunicării între oameni. Adler și Towne folosesc

conceptul de zgomot pentru a descrie forțele fizice și psihologice care pot

perturba comunicare.

Zgomotul fizic se referă la distragerile vizibile din mediu care îl produc

greu de auzit sau de a fi atent. De exemplu, atunci când mediul este excesiv de

cald sau excesiv de frig, sau atunci când cineva se află într-un club de noapte

zgomotos, poate avea tendința de a se concentra mai mult pe situație decât pe

mesaj. Zgomotul fizic poate inhiba comunicarea în orice moment al procesului

— în expeditor, în mesaj, în canal sau în receptor.

 Zgomotul psihologic face aluzie la mecanismele din interiorul indivizilor care

restricționează capacitatea expeditorului sau receptorului de a exprima și/sau

înțelege mesajele în mod clar.

De exemplu, expeditorii cu vocabulare limitate pot avea dificultăți în

traducerea imaginilor în simboluri care pot fi înțelese cu ușurință de către

receptori. Receptorii cu concepte de sine umflate pot filtra mesajele care nu

sunt de acord cu percepțiile lor de sine și pot pune energie să se apere mai

degrabă decât să înțeleagă mesajele.

Psihologic zgomotul are ca rezultat cel mai adesea o atitudine defensivă care

blochează fluxul de comunicare între emiţător şi receptor.

Cu numeroasele moduri în care comunicațiile pot fi codificate, canalizate și

decodificat, nu este de mirare de ce există atâtea dificultăți atunci când

oamenii încearcă comunica unul cu altul. Cu toate acestea, procesele de

comunicare devin mai complexe.

Discutarea comunicării în termeni de emițător-receptor implică o comunicare

unidirecțională.

Cu toate acestea, comunicarea umană este adesea un proces în două sensuri

în care fiecare parte împărtășește trimiterea și primirea responsabilităților. Cu

cat numarul de persoane care participă la a comunicarea crește, potențialul de

erori în codificare și decodare crește, împreună cu potențialul de zgomot fizic și

psihologic.

7 C și 4 S ale comunicării

În orice mediu de afaceri, respectarea celor 7 C și 4 S ale comunicarii îl ajută

pe expeditor să-și transmită mesajul cu ușurință și precizie.

 Cele 7 C sunt următoarele:

Credibilitate.

Dacă expeditorul își poate stabili credibilitatea, destinatarul nu are probleme

în acceptarea declaraţiei sale. Stabilirea credibilității nu este rezultatul unei

singure propozitii. Este un proces de lungă durată în care receptorul trece

constant interacțiunea cu expeditorul înțelege natura sa credibilă și este dispus

să accepte afirmațiile sale ca fiind sincere și oneste. Odată ce credibilitatea

expeditorului este stabilita, trebuie făcute încercări de a fi politicos în

exprimare.

Mult poate fi realizat dacă tactul, diplomația și aprecierea oamenilor sunt

incorporate în mesaj. Politețea implică luarea în considerare atât a punctelor

de vedere, cât și sentimentele receptorului mesajului. Un mesaj politicos este

pozitiv și concentrat spre public, utilizează termeni care arată respect pentru

receptorul mesajului și nu este părtinitor.

Completitudine. Comunicarea trebuie să fie completă. Ar trebui să transmită

toate faptele cerute de public. Expeditorul mesajului trebuie să ia în

considerare mintea receptorului care stabilește și transmite mesajul în

consecință. Comunicarea completa dezvoltă și îmbunătățește reputația unei

organizații. Este economic deoarece nu lipsesc informații esențiale și nu sunt

suportate costuri suplimentare transmiterea unui mesaj suplimentar dacă

comunicarea este completă. Comunicarea completa oferă întotdeauna

informații suplimentare oriunde este necesar. Lasa nr întrebări în mintea

receptorului. Comunicarea completă ajută la mai buna luarea deciziilor de către

audiență/ cititori/ receptori ai mesajului pe măsură ce primesc toate

informațiile dorite și esențiale. Ea convinge publicul.

 Claritate. Claritatea absolută a ideilor adaugă mult la sensul mesajului. In

prima etapă este claritatea în mintea expeditorului. Următoarea etapă este

transmiterea mesajul într-o manieră care îl face ușor de înțeles de către

receptor. Pe cât posibil se vor folosi un limbaj simplu și construcții ușoare de

propoziții, care nu sunt dificil de înțeles de către receptor . Claritatea în

comunicare face intelegerea mai usoara. Claritatea completă a gândurilor și

ideilor sporește sensul mesajului. Un mesaj clar folosește cuvinte exacte,

adecvate și concrete.

Corectitudine: Expeditorul ar trebui să se asigure că cunoștințele sale despre

destinatar sunt cuprinzătore. Nivelul de cunoștințe, pregătirea și statutul

decodorului ajută codificatorul în formularea mesajului său. În cazul în care

există discrepanța între utilizarea și înțelegerea termenilor, comunicarea

greșită poate apărea. Dacă expeditorul decide să-și susțină comunicarea cu

fapte și cifre, ar trebui să existe acuratețe în a afirma același lucru.

O situație în care ascultătorul este forțat să verifice faptele și cifrele

prezentate nu ar trebui să apară. În sfârșit, utilizarea termenilor ar trebui să fie

nediscriminatorii. În comunicarea corectă mesajul este exact, corect și oportun;

crește nivelul de încredere; un mesaj corect are un impact mai mare asupra

audienței/ cititorilor; se verifică precizia şi acuratețea faptelor și cifrelor

utilizate în mesaj și folosește limbaj adecvat și corect în mesaj.

Consecvență. Abordarea comunicării ar trebui, pe cât posibil, să fie

consistenta. Nu ar trebui să existe prea multe suișuri și coborâșuri care ar

putea duce la confuzie în mintea receptorului. Dacă s-a luat o anumită poziție,

ar trebui să nu existe situaţii în care emiţătorul doreşte să realizeze a

schimbare în înțelegerea lui asupra situației. Ar trebui să se asigure că

schimbul este treptat și nu greu de înțeles pentru receptor.

Concretitatea. Expresiile concrete și specifice sunt de preferat în favoarea

expresii vagi si abstracte. În continuarea punctului despre corectitudine,

faptele și cifrele prezentate ar trebui să fie specifice. Abstracțiuni sau enunțuri

abstracte pot tulbura mintea expeditorului. În loc să spunem „A existat o

creștere a randamentului”, dacă expeditorul a făcut următoarea afirmație: „A

existat o creștere a randamentului cu aproape 20% față de anul trecut”,

receptorul este mai predispus să asculte și sa înțeleaga detaliile. Mesajul

concret este susținut de fapte specifice și cifre; se folosesc cuvinte care sunt

clare și construiesc reputația și concrete mesajele nu sunt interpretate greșit.

Concizie. Mesajul care trebuie comunicat trebuie să fie pe cat de scurt și

concis posibil. Pe cât posibil, trebuie făcute doar declarații simple și scurte.

Informațiile excesive pot, de asemenea, influența receptorul fie într-o direcție

greșită, fie în inacțiune. Cantitatea de informații ar trebui să fie corecta, nici

prea mare, nici prea mica.

Comunicarea concisă economisește atât timp, cât și costuri. Se subliniază

și evidențiază mesajul principal, deoarece evită utilizarea cuvintelor excesive și

inutile.

Comunicarea concisă oferă un mesaj scurt și esențial în cuvinte limitate

publicului. Un mesaj concis este mai atrăgător și mai ușor de înțeles pentru

public și este de natură nerepetitivă.

4S: O înțelegere a celor 4 S este la fel de importantă.

 Scurtitatea/Concizie . Se spune adesea că „Concizia este sufletul

inteligenței”. Același lucru se poate spune despre comunicare. Dacă mesajul

poate fi scurt, atunci transmiterea și înțelegerea mesajelor va fi mai rapidă și

mai eficientă. Inundare mesajele cu cuvinte cu sunet ridicat nu creează un

impact. Adesea, receptorul și-a petrecut o mare parte din timp încercând să

descifreze sensul real al mesaj.

Simplitate. Simplitatea atât în utilizarea cuvintelor, cât și a ideilor dezvăluie

claritate în procesul de gândire. Utilizarea unei terminologii simple și a unor

concepte la fel de simple ar fi de ajutor.

Putere. Puterea unui mesaj emană din credibilitatea expeditorului. Dacă

expeditorul însuși crede într-un mesaj pe care este pe cale să-l transmită, acolo

trebuie sa puna forță și convingere în tot ceea ce încearcă să afirme. Declarații

cu jumătate de inimă sau enunţuri în care expeditorul însuşi nu crede adaugă

un strop de falsitate la întregul proces de comunicare.

Sinceritate. O abordare sinceră a unei probleme este evidentă pentru

receptor. Dacă expeditorul este autentic, se va reflecta în modul în care

comunică.

Bibliografie

1. Adler, R., & Towne, N. (1978). Privind in afara /Privind inauntru (2nd ed.).

New York: Holt, Rinehart and Winston.

2. Maslow, A. (1970). Motivatie si personalitate. New York: Harper & Row.

3.Cabin, P., Dortier, J.-F. (coord) - Comunicarea – perspective actuale, Editura

Polirom, Iași, 2010.

4.Coman, C. - Relaţiile publice. Principii şi strategii, Editura Polirom, Iași, 2011.

5. Green, A. - Comunicarea eficientă în relaţiile publice. Crearea mesajelor și

relaţiile sociale, Editura Polirom, Iași, 2009.

6. Hurduzeu, R. E. - Comunicarea nonverbală în afaceri, Editura Universitară,

București, 2015.

7. McGregor D. - The Human Side of Enterprise, Annotated Edition, McGraw-Hill,

New York, 2017.

8. Neamţu A., Neamţu L. - Comunicare şi relaţii publice, Editura Academica

Brâncuşi, Tg-Jiu, 2007.

9. Neamţu A., Neamţu L. - Comunicare, negociere şi relaţii publice în afaceri,

Editura Academica Brâncuşi, Tg-Jiu, 2009.

10. Newssom, D., Carrell, B.- Redactarea materialelor de relaţii publice, Editura

Polirom, Iaşi, 2014.

11. Popescu, D. M. - Comunicare și negociere în afaceri, Editura Bibliotheca

București, 2010.

12. Popescu, M. - Comunicarea și negocierea în afaceri, Editura Pro

Universitaria, București, 2016.

13. Prutianu, Șt. - Tratat de comunicare și negociere în afaceri, Editura Polirom,

Iași, 2008.

14. Rotaru, I. - Comunicarea virtuală. Impactul noilor tehnologii informationale

şi comuicationale în spaţiul educaţional contemporan, Tritonic, Bucureşti, 2010.