CONDUITA DE URGENTA IN

PNEUMOTORAXUL SPONTAN

Definiție
Pneumotoraxul reprezintă pătrunderea şi prezenţa aerului in cavitatea
pleurală din cauza perforării pleurei. Pneumotoraxul spontan reprezintă un
accident acut şi constă in efracţia pleurei viscerale şi pătrunderea aerului din
plămani in cavitatea pleurală.

Etiologie
Pneumotoraxul spontan este complicaţia unei anomalii a pleurei sau
leziunilor pulmonare preexistente de natura congenitală sau dobandită. Se imparte
in două mari grupe:
- pneumotoraxul spontan primitiv
- pneumotoraxul spontan secundar
Pneumotoraxul spontan primitiv (idiopatic) afectează tinerii intre 20-35
de ani longilini (inalţi şi slabi). Caracteristic pentru această formă benignă sunt
veziculele aeriene dintre straturile pleurei viscerale.
Pneumotoraxul spontan secundar apare la pacienţii cu afecţiuni
bronhopulmonare preexistente: tuberculoză, supuraţii bronhopulmonare, astm
bronşic, BPOC, pneumonie, carcinom bronşic, tumoră pleurală sau bronhopleurală,
silicoză, cancer esofagian. Anumite manevre pot constitui, de asemenea, cauza
pneumotoraxului secundar: bronhoscopia, intubaţia traheală, infiltraţii toracice sau
la baza gatului.
Factorii favorizanţi ai pneumotoraxului sunt efortul fizic mare, strănutul,
tusea, efortul de defecaţie.
 1
Apariţia pneumotoraxului spontan la sedentari arată că efortul fizic depus
este unul de intensitate obişnuită. Fumatul este considerat un factor predispozant -
scleroză pulmonară tabagică.

Simptomatologie
Debutul este de obicei brutal, chiar dramatic, cu ocazia unui efort, tuse
violentă sau fără cauză aparentă. Se caracterizează prin: junghi atroce, localizat
submamelonar şi iradiind in umăr şi abdomen, urmează imediat dispneea
progresivă, intensă şi tuse uscată, chinuitoare. Apar rapid semne de şoc sau asfixie,
faţă palidă, apoi cianozată, respiraţie rapidă şi superficială, tahicardie, tensiune
arterială coborată, anxietate. Simptomatologia depinde de rapiditatea instalării,
volumul pneumotoraxului si de starea funcţiei respiratorii.
Pneumotoraxul sufocant (cu supapă) se manifestă cu dispnee paroxistică.
Ritmul cardiac crește (tahicardie), iar datorită perturbării circulației scade tensiunea
arterială. Sangele stagnează in vene, cu risc de insuficienţă respiratorie, șoc şi chiar
deces.

Conduita de urgenţă
Asigurarea repausului total la pat, aproximativ 8-10 zile cu evitarea efortului
de orice natură.
Administrarea antalgicelor prescrise (algocalmin, ibuprofen, ketoprofen)
Administrarea de antitusive (codeină)
Combaterea anxietăţii pacientului (diazepam, bromazepam).
Oxigenoterapie 2-6 l/ minut.
Dacă după 24-48 de ore, fistula bronhopleurală persistă, se asigură drenaj
aspirativ pleural.
 Tratamentul chirurgical propriu-zis se practică atunci cand există pierderi
aeriene persistente (peste 5-7 zile) şi constă in toracotomie cu drenaj de aer
(axilară,
2
posterolaterală, antero-laterală) sau sternotomie (pneumotorax bilateral) sau prin
tehnici mini invasive (chirurgie toracoscopică).