Avem o ţară frumoasă, plină de resurse antropice cum ar fi vestigii

arheologice, monumente istorice şi arhitectonice, muzee, case memoriale şi de

ce nu şi vechile întreprinderile vinicole, ce pot fi o atractivitate nemaipomenită
pentru turiştii străini. Anume sectorul viti-vinicol este cel ce hrăneşte, este
ramura de bază a economiei naţionale. De aceea statul, şi nu numai el, dar şi
poporul, ar trebui să dezvolte, sau, în cel mai rău caz să menţină la un nivel
stabil, situaţia ramurii viti-vinicole în R. Moldova. În această privinţă se fac
cercetări, urmate de propuneri şi preveziuni pentru anii ce urmează.

În acest sens Ministerul Agriculturii a elaborat o strategie de dezvoltare a

sectorului viti-vinicol pînă în anul 2010 (Tabelul 2). Documentul stabileşte
drept scop principal „recrearea unei infrastructuri corespunzătoare, continuarea
ameliorării sortimentului şi calităţii produselor vinicole finite pentru asigurarea
creşterii competivităţii pe pieţele externe de desfacere şi a eficienţei lor
economice”.

Tabelul 2

Strategii de dezvoltare a sectorului viti-vinicol pînă în anul 2010

unit. de 200 20 20 20 20
indicatori măs. 5 06 07 08 09 2010

suprafaţa 109 10 91, 83 76

plantaţiilor mii ha ,5 0 1 ,3 ,6 71,5

plantarea 0, 0,
viilor noi mii ha 0,5 0,6 0,7 8 9 1
 defrişarea 7,
viilor mii ha 10 9,5 8,5 5 6 4,5

recolta medie 5, 5,
la 1 ha tone 4,5 4,7 4,9 2 5 6

producţia 470 44 42 40 39
globală mii tone ,2 6,5 2 7 4 399

inclusiv: soi de
masă mii tone 40 40 40 40 40 40

430 40 38 36 35
pentru vin mii tone ,2 6,5 2 7 4 359

Program de dezvoltare a viticulturii pe anii 2005-2010 în toate

categoriile de gospodării

Pînă în anul 2020 se prevede mărirea suprafeţelor de vii pînă la 200 mii de
ha, iar a producţiei globale pînă la 1,2 mln tone inclusiv 160-180 mii tone
struguri pentru masă. Conform opiniei specialiştilor Institutului de Cercetări
Ştiinţifice pentru Viticultură şi vinificaţie, aceasta ar permite fabricarea a 60-80
mln dal vinuri de calitate superioară (aproximativ 10 la sută) 23-40 mln sticle de
vinuri spumante, 1,5-1,8 mln dal cognac, 2,3-2,5 mln dal băuturi naţionale tari.
Realizarea acestor obiective este direct legată de problemele investirii în
viticultură, asigurării rentabilităţii producerii strugurilor, dar şi mai ales de
problemele producerii şi desfacerii produselor vinicole la etapa actuală. [16]

Deci pentru realizarea cu succes a scopurilor propuse este necesar de

implimentat un cadru de măsuri de ordin legislativ, organizatoric, tehnic şi
economico – financiar. Ce-i drept Moldova este prima ţară din arealul post-
socialist care a elaborat “Legea viei şi vinului”, document destinat structurii
legislaţiei în domeniu. Ţinînd cont de principiul subordonării documentelor cu
caracter legislativ există o logică care este aplicată în ţările cu vinificaţia
dezvoltată şi care urmează a fi implementată şi în Republica Moldova:

 Legea vii şi vinului (document legislativ de bază, care determină

principiile generale de funcţionare a ramurii);
 Codexul oenologic (document normativo-legislativ de bază, care
concretizează principiile generale ale Legii şi determină clasificarea, practicile,
produsele admise, cerinţele igienice, etc.);
 Reguli generale la producerea diferitor tipuri de produse vinicole şi
efectuarea procedeelor tehnologice;
 Regulamentele tehnologice la fabricarea produsului vinicol concret.

Deasemenea în domeniul legislativ se impune crearea unui fond de creditare

de stat a viticulturii şi vinificaţiei, realizat din surse bugetare şi extra bugetare,
inclusiv din contul a 30% din suma accizelor de la comercializarea produselor
vinicole. În acest domeniu mai este necesară definitivarea legislaţiei privind
monopolul şi comercializarea băuturilor alcoolice, reglementarea producţiei de
vinuri cu denumire de origine şi delimitarea arealelor pentru producerea lor,
completarea sau modificarea actelor normative în conformitate cu legislaţia
internaţională, aplicarea unei politici de impozitare flexibile în funcţie de
comercializarea producţiei vinicole pe pieţele străine.

O altă problemă este, că în prezent practic nu există posibilităţi financiare

pentru reînnoirea plantaţiilor vinicole. Atît proprietarii cît şi statul nu dispun de
bani pentru asemenea activităţi.

Pentru a soluţiona aceste probleme este nevoie de:

  Atragerea investiţiilor străine. După privatizarea în masă şi
repartizarea cotelor echivalente, loturile de viţă-de-vie au fost distruse. Un
investitor are nevoie de un conducător, un proprietar care dispune de o
suprafaţă consolidată de viţă-de-vie, cu care poate să negocieze, să
întocmească un contract. Micii proprietari, ca să supravieţuiască, trebuie
să se asocieze pentru a crea plantaţii mari.
Investitorii nu vor veni în Moldova dacă statul nu va demonstra că este
interesat de dezvoltarea viticulturii.

 Menţinerea actualelor suprafeţe viticole, îngrijirea şi protejarea lor.

În acest scop, banii pot fi obţinuţi doar de la comercializarea strugurilor.
În prezent preţul strugurilor este foarte mic şi nu compensează toate
cheltuielile. Deaceea preţurile trebuie controlate şi reglementate de către o
organizaţie de stat sau asociaţii de viticultori şi vinificatori. De exemplu în
Franţa funcţia de reglementare a preţurilor la struguri o are Asociaţia
producătorilor de şampanie, care stabileşte preţuri convenabile atît pentru
fabrici, cît şi pentru producători.
 Direcţionarea unei părţi din veniturile obţinute de fabrici pentru
dezvoltarea viticulturii.

În ceea ce priveşte preconizatul “Drumu al vinului”, specialiştii susţin că

lucrările de pregătire care se presupun că vor corespunde tuturor standardelor
europene, ar putea definetivat în 2018. [10,p.55]

Viticultura e o adevărată carte de vizită a ţării noastre. Vinurile ei unice au

facut-o cunoscută în lume din cele mai vechi timpuri.
 Şi azi producţia de vinuri moldave e exportată în Rusia, Belorusia, Ucraina,
Kazahstan, în alte republici din spaţiul ex-sovietic, dar şi în ţări precum:
Germania, SUA, Olanda, China, Coreia de Sud ş.a. [15]

Circa 15% din bugetul anual al republicii este completat din veniturile
generate din viticultură.

Viile ocupă o suprafaţă totală de 107 mii ha, între care 105 mii ha de viţă
roditoare, iar 2 mii ha vii tinere. Republica Moldova este inclusă în lista
primelor zece state din lume – producătoare importante de vinuri şi struguri.
[15]

Soiurile aromate şi crocante de masă: Perla de Csaba, Muscat chihlimbariu,

Chasselas d’aure, Muscat de Perlă, Coarna neagră, Muscat de Hamburg,
Cardinal, Moldova şi altele ocupă actualmente peste 15 mii ha, satisfăcînd din
plin cererea pieţei interne şi externe.

Capacitatea frigiderelor destinate păstrării strugurilor se estimeaza la circa 5

mii de tone anual. Cu un volum global de 350-500 mii tone struguri-marfă,
Moldova produce 12-15 milioane decalitri de vinuri din cele mai prestigioase
soiuri europene şi autohtone. Doar 15% din întregul volum de producere a
vinului se consumă în republică, 85% fiind exportat în alte ţări. Valoarea
exportului producţiei vinicole se estimeaza la 130-150 milioane de dolari anual.
[4]

Din creditele oferite de BERD a fost edificată la Chişinău o fabrică de butelii,

mai multe întreprinderi au fost utilate modern. Adaptîndu-se cerinţelor pieţei
Republica Moldova comercializează actualmente în proporţie de 95% vinuri
naturale, de masă, de consum curent, maturizate, de colecţie oenologică etc.,
pe cînd relativ nu demult vinurile alcoolizate constituiau 72 la sută din
producţia totală. [15]

Exportul total de vinuri din R. Moldova a cuprins mai multe categorii de

vinuri şi anume: vin de consum curent, vin spumant şi vin spumos, vin materie
primă. Cerinţele faţă de sortimentul produselor exportate sînt diferite. De
exemplu, în Germania se preferă vinurile roşii cu un conţinut redus de zahăr, în
ţările Baltice consumatorii preferă vinul roşu sec, în Rusia se exportă vinuri albe
cu un conţinut redus de zahăr şi băuturi tari, inclusiv votca. Cererea dictează
necesitatea extinderii liniei de producţie calitativă a vinurilor curente de masă,
a vinurilor de marcă, a vinurilor spumoase şi a divin-urilor.

Consumul reprezintă un element cu ajutorul căruia se procedează la

estimarea potenţialului pieţei. Utilizarea indicatorilor referitori la consum are
avantajul că prezintă elemente actuale referitoare la poziţia unui produs pe
piaţă şi are un grad mai mare de acurateţe decît alte metode.

Atît după producţie cît şi după consum, Europei îi revine cea mai mare parte
– circa 75% [14]

Consumul de vin pe piaţa mondială

75.00% Europa
Africa
America
2.60%
Asia
1.70% 18.00%
2.70% Oceania
 Analizînd piaţa vinicolă mondială după caracteristicile consumatorilor putem
evidenţia că cele mai atractive pieţe pentru R. Moldova sînt: Marea Britanie,
S.U.A., Canada, Olanda, Germania şi Suiedia.

R. Moldova deţine un potenţial suficient pentru producerea vinurilor într-un

sortiment corespunzător cererii pieţei actuale. Solul şi condiţiile climaterice
condiţionează fabricarea vinurilor roşii în sudul R. Moldova, iar a vinurilor albe
şi spumante în centrul ei.

Principalul partener în comerţul extern a R. Moldova este Rusia, care

deţine o pondere de 85% din totalul exportului de vinuri. Rezultă astfel, că
Rusia rămîne primul partener al R. Moldova în pofida unor restricţii de ordin
impozitar şi că ponderea ei este decisivă în exportul de vinuri. Pe sortiment în
structura exportului în Rusia primul loc îl ocupă vinurile pentru consum curent
81%, locul doi – vinurile materie primă – 12% şi locul trei – şampania şi vinul
spumant – 7%. Ucraina ocupă o pondere de 4,1% din totalul exportului de
vinuri fiind al doilea importator al vinurilor moldoveneşti. Pe locul trei se află
Bulgaria cu ponderea de 4% din exportul total de vinuri al R. Moldova. [14]

Viticultura şi vinificaţia, conform legendei, a apărut acum aproximativ cinci

milioane de ani, istoria dezvoltării ei înregistrînd atît etape de succes, cât şi de
căderi totale. În perioada antică vinul, aurul şi femeia erau o problemă de relaţii
dintre state. Au fost cazuri cînd pentru a-şi proteja hotarele şi teritoriul, imperiile
au fost nevoite să defrişeze podgoriile.

Republica noastră este o regiune cu tradiţii de vinificaţie de lungă durată.

Urme de viţă-de-vie au fost găsite cu mulţi ani înaintea erei noastre, însă o
dezvoltare intensivă a cunoscut această ramură începând cu sec XIV, XV, având
ca piaţă de desfacere Rusia. [4]
 Cu o sută de ani în urmă Franţa importa materia vinicolă primă din Moldova
pentru producerea vinurilor spumante. De la începutul secolului douăzeci ţara
noastră se ocupa cu producerea vinurilor, fiind până la primul război mondial
cea mai mare producătoare a vinului din imperiul rus. Vinurile noastre erau
recunoscute prin calitatea lor şi se bucurau de poziţii stabile la comercializare.

În anul 1940 ponderea suprafeţei viilor cultivate în Moldova din suprafaţa

totală a viilor cultivate în fosta URSS, constituia 27,76%, iar în anul 1984
numai 18,7%. În anul 1981-1985, conform nivelului principalilor indicatori de
producere şi prelucrare a viţei-de-vie, Moldova ocupa locul 6 între 35 ţări
dezvoltate ale Europei, după Franţa, Spania, Portugalia, Italia şi România. Însă
începând cu campania antialcoolică din 1985 şi până în prezent ramura vinicolă
se află în criză. În această perioadă au fost nimicite circa 170 000 ha de plantaţii
în timp ce numărul celor sădite au constituit numai 55 000 ha. Începînd cu anii
‘90 se observă impactul negativ al crizei economice ce însoţeşte reforma şi
tranziţia la economia de piaţă. Totodată în decurs de 16 ani producerea vinicolă
a scăzut de la 42 mln. dal. pînă la 13-15 mln. dal. anual.

Totuşi astăzi cultivarea viţei-de-vie şi producerea vinului sunt cele mai

importante sectoare ale economiei Republicii Moldova. Viile constituie 7% din
suprafaţa terenurilor agricole şi asigură aproximativ 60-65% din totalul
veniturilor industriei naţionale agro-industriale. Producerea vinicolă constituie
aproximativ 20% din PIB. Circa 30% ale venitului din export în Moldova
reprezintă vînzările producţiei de vinificaţie. [14]

Cele mai răspîndite soiuri de viţă-de-vie în Republica Moldova sunt: Silvane,

Feteasca albă, Traminer roz, Chardonay, Aligote, Muscat, Pinot gris, Pinot
franc, Cabernet, Merlot, Sauvignon. Aceste 11 soiuri ocupă circa 79 la sută din
suprafaţa cultivată totală.[13,p.24-25]

Deşi cultivarea soiurilor sus menţionate permit obţinerea vinurilor de calitate,

specialiştii în viticultură consideră că prosperarea ramurii necesită introducerea
soilor noi intensive cu o productivitate de 100 ch /ha, reîntoarcerea în plantaţiile
republicii a soiurilor pierdute aşa ca: Feteasca regală, Muscatul alb, Tămâioasa,
Grand noir, Cabernet-franc, Grasa, Reisligul Italian etc. precum şi restabilirea
viilor în zona de nord a republicii.

Republica Moldova poate fi împărţită din punct de vedere teritorial şi a

condiţiilor climaterice în patru zone. Pentru a elabora un set de strategii de
marketing adecvate condiţiilor în care acţionează agenţii economici din industria
vinicolă este necesară investigarea complexă şi continuă a pieţei produselor
vinicole.

Piaţa vinului în Moldova este o arie de interes major a investitorilor străini.

Vinurile reprezintă produsul principal a Moldovei, al cărui export în ani buni
constituie pînă la jumatatea veniturilor de la export. Tradiţiile de producere a
vinului, solul si clima excelentă şi forţa de muncă ieftină au atras companiile
vinicole din vest cum ar fi Penfolds din Australia, HDR Wines din Franţa.
Companiile germane şi olandeze de asemenea au creat întreprinderi mixte cu
întreprinderile locale de producere a vinului. Aproape 90% din vinuri şi 75% din
spumoase produse în Moldova sunt exportate. Tradiţional, piaţa principală este
Rusia unde se exporta 92% din toate exporturile în CSI. Producatorii moldoveni
continuă să privească aceasta ţară ca cea mai importantă piaţă.

Moldova de asemenea a reuşit sa plaseze sticlele sale chiar pe tejghelele

magazinelor din SUA, Canada, China, Germania, Japonia, Marea Britanie, etc.
În toate din aceste pieţe vinurile moldoveneşti se consideră de o calitate
superioară celor cu acelaşi preţ din ţările învecinate.

Republica produce circa 1 mln hl de vin, 11 mln de sticle de vin spumant şi

peste 100 mii hectolitri de divin şi brandy anual. Evoluţia structurii produselor
vinicole este prezentată în tabelul 2: [14]
 Evoluţia structurii produselor vinicole

Tabelul 3

vin băutu
Anii Vin divin spumant ri tari total

1990 85,35 7,3 4,21 3,14 100

1995 70,38 4,27 6,6 18,75 100

1997 81,19 1,02 7,59 10,2 100

1998 87,05 1,34 5 6,61 100

1999 79,08 2,06 6,06 12,8 100

2000 82,03 1,68 6,93 14,36 100

2001 80,65 2,17 2,35 14,83 100

2002 80,53 2,9 2,49 14,08 100

Datele prezentate în Tabelul 3 constată o tendinţă de creştere a producerii

vinurilor în volumul total de producţie în anii 1995 –1998 şi reîntoarcerea la
indicele anilor 1989-1990 cu excepţia anului 1998 care a fost influienţat de
condiţiile climaterice nefavorabile ale anului 1997, criza financiară din Rusia şi
ţările CSI.

În anul 2000 situaţia în ramura vinicolă s-a ameliorat. Astfel, în 2000

producătorii de vin au prelucrat 350 tone de viţă de vie sau cu 75% mai mult de
cît în anul precedent.
 Din acest material vinicol sau produs 24 mln dal (din care 16 mln au fost
exportate) faţă de 13 mln dal în 1999. [14]

Începînd cu anul 2002 situaţia sa stabilizat şi în anii apropiaţi tinde sa se

amelioreze. Drept argument pentru aceasta pot servi următoarele:

 se înregistrează tot mai multe persoane juridice cu ciclu închis de

producţie, adică producerea materiei prime de struguri, prelucrarea acestora şi
comercializarea producţiei vinicole;
 în ultimii ani producţia vinicolă moldovenească îşi restabileşte imaginea
producţiei de calitate pe pieţele externe;
 în ţară se implimentează legi, standarde, condiţii tehnice, care vor
asigura o producţie vinicolă calitativă;
 începînd cu anul 2002 va fi posibil de mărit cantitatea de material
săditor produs de circa 14 pepieniere viticole din ţară;
 departamentul Agroindustrial „Moldova-Vin” va depune eforturi pentru
a crea şi gestiona un cont trezorial permanent, din care se va susţine prioritar
înfiinţarea plantaţiilor vinicole.
Acum cînd au apărut noi concurenţi pe piaţa Rusiei şi companiile din
Moldova se află în căutarea noilor pieţe de desfacere, ele trebuie să se
concentreze asupre calităţii la un preţ accesibil, aceasta fiind un important
instrument în lupta cu concurenţii.

Calitatea e cea care oferă autoritate băuturilor.