1.1 Noțiuni generale privind situațiile financiare.

Contabilitatea reprezintă un sistem de culegere, prelucrare şi înregistrare a informaţiilor care

se conţin în situațiile financiare. Scopul final al contabilităţii constă în pregătirea şi prezentarea
informaţiilor tuturor categoriilor de utilizatori interni şi externi ai situațiilor financiare. Astfel, etapa
finală al procesului contabil îl reprezintă întocmirea situațiilor financiare.
Actualmente un mediu de raportare financiară eficient depinde de adoptarea şi aplicarea
unui şir de standarde, coduri şi practici. De aici derivă şi necesitatea în ralierea cadrului normativ
naţional de raportare financiară la normele acceptate în practica internaţională, adică corelarea
legislaţiei autohtone cu privire la activităţile entităţilor, contabilitate, audit, pieţele financiare şi
instituţiile financiare cu practicile internaţionale.
Valorificarea informaţiei contabile în cadrul diferitelor studii de piaţă, analize financiare,
evaluări de afaceri este una din cele mai importante funcţii ale contabilităţii, realizarea cărei este
posibilă cu ajutorul situaţiilor financiare. Potrivit reglementărilor standardelor naţionale de
contabilitate situaţiile financiare complete reprezintă un set de rapoarte care indică la un moment
dat nivelul, mărimea fluxurilor reale şi monetare ale entităţii, precum şi informaţii privind poziţia
financiară, performanţa financiară, modificările capitalului propriu şi fluxurile de numerar ale unei
entităţi pe o perioadă de gestiune, provenite din relaţiile cu exteriorul, respectiv din activitatea
internă.
Situaţiile financiare sunt concepute în funcţie de tipul informaţiilor şi explicaţiilor pe care
trebuie să le ofere utilizatorilor despre situaţia economico-financiară pe care o reflectă, informaţii
care pot conduce la formarea unei judecăţi asupra situaţiei patrimoniale a entităţii şi a modificărilor
sale în timp despre:
 active;
 datorii;
 capital propriu;
 venituri şi cheltuieli;
 fluxuri de numerar.
Situațiile financiare reprezintă un sistem de indicatori care caracterizează situaţia
patrimonială şi financiară a entității economice şi rezultatele activităţii ei economice obţinute în
cursul perioadei de gestiune respective.
Situaţiile financiare constituie un set unitar şi se întocmesc pentru fiecare perioadă de
gestiune conform formatelor din anexele la SNC ”Prezentarea situațiilor financiare”.
 Situaţiile financiare se întocmesc în conformitate cu prevederile generale prevăzute în Legea
contabilităţii și raportării financiare.
Informaţiile din situaţiile financiare trebuie să corespundă caracteristicilor calitative
fundamentale şi amplificatoare prevăzute în Legea contabilităţii și raportării financiare:
1) inteligibilitatea – informaţiile trebuie clasificate, caracterizate şi prezentate în mod clar şi
concis;
2) relevanţa – informaţiile trebuie să fie importante pentru utilizatori şi să-i ajute pe aceştia
să evalueze evenimentele trecute, prezente sau viitoare, să confirme sau să corecteze evaluările lor
anterioare;
3) credibilitatea – informaţiile trebuie să fie complete, neutre şi fără erori semnificative;
4) comparabilitatea – situaţiile financiare trebuie să conţină informaţii comparative aferente
perioadei precedente pentru toate elementele raportate ale perioadei de gestiune curente, dacă
Standardele Naționale de Contabilitate nu permit altfel.

1.2 Scopul și componența situațiilor financiare.

Necesitatea întocmirii situațiilor este cauzată atât de prevederile legislaţiei în vigoare cât şi
de necesităţile entității în evaluarea business-ului propriu, cât şi luarea deciziilor de către
managementul firmei.

Situaţiile financiare au drept scop prezentarea informaţiilor utile în luarea deciziilor

economice pentru o gamă largă de utilizatori cum ar fi: proprietarii (acţionarii, asociaţii), creditorii,
clienţii, salariaţii, autorităţile publice şi publicul. Pentru realizarea acestui scop situaţiile financiare
oferă informaţii despre:

1) active;
2) capital propriu;
3) datorii;
4) venituri şi cheltuieli;
5) fluxuri de numerar.
Componenţa, conţinutul, modul de întocmire şi prezentare a situațiilor financiare ale entității
sunt determinate de Legea contabilităţii și raportării financiare și SNC „Prezentarea situațiilor
financiare” aprobate de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova.

Conform Legii contabilității și raportării financiare din 15.12.2017 (cu aplicare din 1 ianuarie
2019), în funcţie de categoria entităţii şi necesităţile informaţionale ale acesteia, entitățile care
aplică SNC vor întocmi şi prezinta anual unul dintre următoarele seturi de situații financiare:
 1) situaţii financiare prescurtate;
2) situaţii financiare simplificate;
3) situaţii financiare complete.
Situaţiile financiare prescurtate includ:
• bilanţul prescurtat;
• situaţia de profit şi pierdere prescurtată;
• nota explicativă.
Situaţiile financiare simplificate includ:
• bilanţul;
• situaţia de profit şi pierdere;
• nota explicativă.
Situaţiile financiare complete includ:

• bilanţul;
• situaţia de profit şi pierdere;
• situaţia modificărilor capitalului propriu;
• situaţia fluxurilor de numerar;
• nota explicativă.
Situaţiile financiare se întocmesc conform formularelor tipizate în SNC „Prezentarea
situațiilor financiare”. Situaţiile financiare includ indicatorii activităţii tuturor filialelor,
reprezentanţelor şi subdiviziunilor entităţii amplasate pe teritoriul Republicii Moldova.

Entitatea trebuie să identifice în mod clar situaţiile financiare şi să evidenţieze în mod special
următoarele informaţii:

1) denumirea entităţii şi alte elemente de identificare;

2) data raportării sau perioada acoperită de situaţiile financiare;
3) activitatea de bază;
4) forma de proprietate;
5) forma juridică de organizare;
6) unitatea de măsură.

1.3 Reguli generale privind întocmirea și prezentarea situațiilor financiare.

Conform Legii contabilităţii și raportării financiare se delimitează următoarele categorii de
entităţi:
 (1) Entitatea micro este entitatea care, la data raportării, nu depăşeşte limitele a două dintre
următoarele criterii:
a) totalul activelor – 5600000 de lei;
b) veniturile din vînzări – 11200000 de lei;
c) numărul mediu al salariaţilor în perioada de gestiune – 10.
(2) Entitatea mică este entitatea care, nefiind entitate micro, la data raportării, nu depăşeşte
limitele a două dintre următoarele criterii:
a) totalul activelor – 63600000 de lei;
b) veniturile din vînzări – 127200000 de lei;
c) numărul mediu al salariaţilor în perioada de gestiune – 50.
(3) Entitatea mijlocie este entitatea care, nefiind entitate micro sau entitate mică, la data
raportării, nu depăşeşte limitele a două dintre următoarele criterii:
a) totalul activelor – 318000000 de lei;
b) veniturile din vînzări – 636000000 de lei;
c) numărul mediu al salariaţilor în perioada de gestiune – 250.
(4) Entitatea mare este entitatea care, la data raportării, depăşeşte limitele a două dintre
următoarele criterii:
a) totalul activelor – 318000000 de lei;
b) veniturile din vînzări – 636000000 de lei;
c) numărul mediu al salariaţilor în perioada de gestiune – 250.
Conform prevederilor Legii contabilităţii și raportării financiare, entităţile micro şi persoanele
fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, după înregistrarea acestora ca plătitori ai taxei pe
valoare adăugată, ţin contabilitatea în partidă dublă şi întocmesc situaţii financiare prescurtate
conform SNC, cu excepţia societăţilor de investiţii, societăţilor financiare holding, societăţilor
financiare holding mixte, societăţilor financiare nonbancare şi societăţilor holding cu activitate
mixtă.
Entităţile mici ţin contabilitatea în partidă dublă şi întocmesc situaţii financiare simplificate
conform SNC.
Entităţile mijlocii şi entităţile mari ţin contabilitatea în partidă dublă şi întocmesc situaţii
financiare complete conform SNC.
Entităţile de interes public ţin contabilitatea în partidă dublă şi întocmesc situaţii financiare
conform IFRS.
 Organizaţiile necomerciale şi reprezentanţele entităţilor nerezidente ţin contabilitatea în
partidă dublă şi întocmesc situaţii financiare conform indicaţiilor metodice aprobate de către
Ministerul Finanţelor.
Persoanele fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, pînă la înregistrarea acestora în
calitate de plătitori ai taxei pe valoare adăugată, persoanele fizice care desfăşoară activitate
profesională în sectorul justiţiei şi birourile înfiinţate de acestea ţin contabilitatea în partidă simplă
în baza contabilităţii de casă, fără întocmirea situaţiilor financiare, conform indicaţiilor metodice
aprobate de către Ministerul Finanţelor.
Entitatea care are obligaţia să ţină contabilitatea în partidă simplă poate ţine contabilitatea în
partidă dublă, începînd cu următoarea perioadă de gestiune.
Entitatea care are obligaţia să întocmească situaţii financiare prescurtate poate întocmi situaţii
financiare simplificate sau complete.
Entitatea care are obligaţia să întocmească situaţii financiare simplificate poate întocmi
situaţii financiare complete.

Întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare cuprind următoarele etape:

1) efectuarea lucrărilor premergătoare întocmirii situaţiilor financiare;
2) completarea formularelor situaţiilor financiare;
3) întocmirea notei explicative la situaţiile financiare;
4) aprobarea, semnarea şi prezentarea situaţiilor financiare;
5) reformarea bilanţului.
Pentru reflectarea integrală a tuturor acţiunilor necesare întocmirii situațiilor financiare, este
necesar de a dezvălui lucrările premergătoare necesare întocmirii situațiilor financiare.
Lucrările premergătoare întocmirii situațiilor financiare anuale includ:
✓ Analiza operaţiilor economice şi verificarea (în baza documentelor primare)
corectitudinii şi obiectivităţii înregistrării acestora în conturile contabilităţii analitice;
✓ Verificarea corespunderii datelor contabilităţii analitice cu rulajele şi soldurile
conturilor contabilităţii sintetice;
✓ Inventarierea generală a patrimoniului şi reflectarea rezultatelor acesteia în
contabilitate;
✓ Închiderea, la finele anului de gestiune, a conturilor de evidenţă a veniturilor şi
cheltuielilor şi determinarea rezultatelor financiare;
✓ Închiderea registrelor contabile pentru ultima lună a perioadei de gestiune,
completarea Cărţii Mari şi întocmirea Balanţei de verificare.
 Erorile depistate la întocmirea situaţiilor financiare se corectează în conformitate cu SNC
„Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi evenimente ulterioare”.
Responsabilitatea pentru veridicitatea, plenitudinea şi oportunitatea întocmirii și prezentării
situațiilor financiare o poartă conducătorul entității.

2.1 Bilanţul prescurtat

Bilanţul prescurtat prezintă poziţia financiară a entităţii şi include informaţii aferente

soldurilor existente la data raportării privind:

1) activele – resurse economice identificabile şi controlabile de către entitate ce provin din fapte
economice trecute din a căror utilizare se aşteaptă obţinerea unor beneficii economice;
2) capitalul propriu – mărimea rămasă în activele entităţii după scăderea datoriilor;
3) datoriile – obligaţii actuale ale entităţii provenite din fapte economice trecute a căror stingere
contribuie la o reducere a resurselor, purtătoare de beneficii economice.
4) provizioanele.
În bilanţul prescurtat totalul activelor este echivalent cu suma totalurilor capitalului propriu,
datoriilor şi provizioanelor.
Activele sunt prezentate în bilanțul prescurtat în ordinea creşterii lichidităţii acestora, iar
datoriile în baza creşterii exigibilităţii. Prezentarea activelor ca active imobilizate sau
ca active circulante depinde de destinaţia acestora (de exemplu, avansurile acordate pentru
procurarea activelor imobilizate se reflectă în componenţa acestor active indiferent de termenul de
acordare a avansurilor). Dacă un activ sau o datorie are legătură cu mai mult de un element din
structura bilanţului prescurtat, relația sa cu alte elemente se prezintă în nota explicativă la situaţiile
financiare.
Cunoaștem că în funcţie de gradul de lichiditate, activele se divizează în:
1) active imobilizate, care reprezintă activele care nu se consuma la prima utilizare, respectiv au o
durata de utilizare mai mare de un an;

2) active circulante, care cuprind toate celelalte active, cu excepţia celor imobilizate.

În funcţie de gradul exigibilităţii, datoriile se împart în:

1) datorii curente, care includ datoriile ce se aşteaptă să fie achitate sau decontate în termen de 12
luni din data raportării;
2) datoriile pe termen lung, care cuprind toate celelalte datorii, cu excepţia celor curente.

Bilanţul prescurtat
Bilanţul prescurtat se întocmeşte conform formularului prezentat în anexa 2 la SNC
”Prezentarea situațiilor financiare”. Referitor la momentul de întocmire precizăm:
- În rândul 010 “Imobilizări necorporale” se reflectă valoarea contabilă a imobilizărilor necorporale
în curs de execuţie şi în utilizare, determinată conform SNC “Imobilizări necorporale şi corporale”,
precum și suma avansurilor acordate pentru imobilizări necorporale.
- În rândul 020 “Imobilizări corporale” se reflectă valoarea contabilă a imobilizărilor corporale în
curs de execuţie, a terenurilor, mijloacelor fixe, resurselor minerale, activelor biologice imobilizate,
investiţiilor imobiliare, determinată conform SNC “Imobilizări necorporale şi corporale” şi SNC
“Particularităţile contabilităţii în agricultură”, precum şi suma avansurilor acordate
pentru imobilizări corporale.
- În rândul 030 “Investiţii financiare pe termen lung” se indică valoarea titlurilor de valoare
procurate, depozitelor bancare, împrumuturilor acordate şi alte investiţii în părţi neafiliate şi afiliate
cu termenul de deţinere (stingere) mai mare de 12 luni din data raportării, care se determină în
conformitate cu SNC “Creanţe şi investiţii financiare”.
- În rândul 040 “Creanţe pe termen lung şi alte active imobilizate” se înscrie valoarea creanţelor,
suma cheltuielilor anticipate şi a altor active cu termenul de deţinere (stingere) ce depăşeşte 12 luni
din data raportării neincluse în rândurile 010–040.
- În rândul 050 “Total active imobilizate” se indică valoarea totală a activelor imobilizate
determinată prin relaţia: rd.010 + rd.020 + rd.030 + rd.040.
- În rândul 060 “Stocuri” se înscrie valoarea contabilă a materialelor, activelor biologice circulante,
obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, producţiei în curs de execuţie, produselor şi mărfurilor,
care se determină în conformitate cu SNC “Stocuri” şi SNC “Particularităţile contabilităţii în
agricultură”, precum şi suma avansurilor acordate pentru stocuri.
- În rândul 070 “Creanţe curente şi alte active circulante” se reflectă suma creanţelor comerciale, ale
bugetului, personalului, cheltuielile anticipate şi alte active care urmează a fi utilizate (decontate) pe
parcursul unei perioade, ce nu depăşeşte 12 luni din data raportării.
- În rândul 080 “Investiţii financiare curente” se indică valoarea titlurilor de valoare procurate,
depozitelor bancare, împrumuturilor acordate şi alte investiţii în părţi neafiliate şi afiliate cu
termenul de deţinere (stingere) ce nu depăşeşte 12 luni din data raportării, care se determină în
conformitate cu SNC “Creanţe şi investiţii financiare”.
- În rândul 090 “Numerar şi documente băneşti” se înscrie suma totală a numerarului în monedă
naţională şi valută străină din casierie şi la conturile curente, a numerarului la alte conturi bancare,
în expediţie şi valoarea documentelor băneşti (timbrelor de acciz, mărcilor poştale, biletelor de
călătorie, biletelor de tratament şi odihnă etc.).
- În rândul 100 “Total active circulante” se reflectă valoarea totală a activelor circulante,
determinată prin relaţia: rd.060 + rd.070 + rd.080 + rd.090.
- În rândul 110 “Total active” se înscrie valoarea totală a activelor imobilizate şi circulante ale
entităţii, determinată prin relaţia: rd.050 + rd.100.
- În rândul 120 “Capital social și neînregistrat” se înscrie valoarea capitalului social, nevărsat,
neînregistrat, retras şi patrimoniul primit de la stat cu drept de proprietate, care se determină în
conformitate cu SNC “Capital propriu şi datorii”.
- În rândul 130 “Prime de capital” se înscrie excedentul dintre valoarea efectivă a aporturilor
proprietarilor în capitalul social şi valoarea nominală a părţilor sociale, precum şi excedentul dintre
valoarea de retragere şi valoarea nominală sau de înstrăinare a părţilor sociale proprii retrase şi
ulterior anulate sau înstrăinate.
- În rândul 140 “Rezerve” se reflectă, respectiv, suma rezervelor constituite pe seama profitului net
conform prevederilor legislaţiei, statutului entităţii şi deciziilor adunării generale a proprietarilor sau
a altui organ de conducere împuternicit al entităţii.
- În rândul 150 “Profit (pierdere)” se reflectă suma corecţiilor rezultatelor anilor precedenţi
depistate în perioada de gestiune, a profitului (pierderii) anilor precedenţi şi a perioadei de gestiune
curente, care se determină în conformitate cu SNC “Capital propriu şi datorii”.
- În rândul 160 “Rezerve din reevaluare” se reflectă suma surplusului de reevaluare a imobilizărilor
corporale, care se determină conform SNC “Imobilizări necorporale şi corporale”.
- În rândul 170 “Alte elemente de capital propriu” se reflectă valoarea subvenţiilor aferente
activelor primite de către entităţile cu proprietate publică de la Guvern și alte autorităţi ale
administraţiei publice, decontate (după îndeplinirea condiţiilor contractuale) şi suma altor elemente
de capital propriu neincluse în rândurile 120–160.
- În rândul 180 “Total capital propriu” se înscrie totalul elementelor de capital propriu, determinat
prin relaţia: rd.120 + rd.130 + rd.140 + rd.150 + rd.160 + rd.170.
- În rândul 190 “Datorii pe termen lung” se indică suma datoriilor cu termenul de stingere
(decontare) mai mare de 12 luni din data raportării, determinată conform SNC “Capital propriu şi
datorii”.
- În rândul 200 “Datorii curente” se indică suma datoriilor cu termenul de stingere (decontare) ce
nu depăşeşte 12 luni din data raportării, determinată conform SNC “Capital propriu şi datorii”.
- În rândul 210 “Total datorii” se înscrie suma totală a datoriilor pe termen lung şi curente,
determinată prin relaţia: rd.190 + rd.200.
- În 220 “Provizioane” se reflectă suma provizioanelor constituite pentru concediile de odihnă ale
angajaţilor, garanţii, impozite şi alte scopuri, care se determină în conformitate cu SNC “Capital
propriu şi datorii”.
- În rândul 230 “Total pasive” se indică suma totală a capitalului propriu, datoriilor şi a
provizioanelor entităţii, determinată prin relaţia: rd.180 + rd.210 + rd.220.

2.2 Situaţia de profit şi pierdere prescurtată

Situaţia de profit şi pierdere prescurtată se întocmeşte în baza clasificării cheltuielilor după
destinaţie (funcţii) conform formularului prezentat în anexa 4 conform SNC ”Prezentarea situațiilor
financiare”. Astfel, pentru întocmirea Situației de profit și pierdere prescurtată:
- În rândul 010 “Venituri din vânzări” se reflectă suma veniturilor din vânzări obţinute în cadrul
activităţii operaţionale. Acestea cuprind veniturile din vânzarea produselor şi mărfurilor, din
prestarea serviciilor şi executarea lucrărilor, din contracte de construcție, din contractele
de leasing operaţional şi financiar (arendă/locaţiune), de microfinanţare şi alte venituri. Suma
veniturilor din vânzări recunoscută în perioada de gestiune se ajustează cu valoarea produselor şi
mărfurilor returnate de cumpărători şi/sau reducerile de preţ la produse, mărfuri livrate
şi/sau servicii prestate, în aceeaşi perioadă de gestiune în care a avut loc livrarea.
- În rândul 020 “Costul vânzărilor” se reflectă costurile aferente obţinerii veniturilor din vânzări
înregistrate în rândul 010. Acesta cuprinde valoarea contabilă a produselor/mărfurilor vândute,
costul serviciilor prestate/lucrărilor executate terţilor, costurile aferente contractelor de construcţie
şi de leasing operaţional/financiar (arendă/locaţiune), de microfinanţare şi alte costuri suportate în
cadrul activităţii operaţionale a entităţii şi corelate cu veniturile din vânzări. Suma costului
vânzărilor înregistrată în perioada de gestiune se ajustează cu valoarea contabilă a
produselor/mărfurilor vândute şi returnate entităţii în aceeaşi perioadă de gestiune în care a avut loc
livrarea.
- În rândul 030 “Profit brut (pierdere brută)” se reflectă diferenţa dintre veniturile din vânzări şi
costul vânzărilor, determinată prin relaţia: rd.010 – rd.020.
- În rândul 040 “Alte venituri din activitatea operaţională” se reflectă veniturile care apar în
procesul desfăşurării activităţii operaţionale, dar care nu pot fi atribuite la venituri din vânzări.
Acestea cuprind veniturile din: ieşirea altor active circulante (cu excepţia veniturilor reflectate în
rândul 010); majorări de întârziere (penalități), amenzi şi alte sancţiuni; recuperarea prejudiciului
material cauzat entităţii; decontarea datoriilor cu termenul de prescripţie expirat; subvenţii, finanţări
şi încasări cu destinaţie specială, active intrate cu titlul gratuit care nu au fost incluse în venituri din
vânzări; plusurile de active constatate la inventariere şi din alte operaţiuni aferente activităţii
operaţionale.
- În rândul 050 “Cheltuieli de distribuire” se reflectă cheltuielile aferente comercializării
produselor/mărfurilor, prestării de servicii şi/sau executări de lucrări determinate în conformitate
cu SNC “Cheltuieli”.
- În rândul 060 “Cheltuieli administrative” se reflectă cheltuielile privind deservirea şi gestiunea
entităţii în ansamblu, determinate în conformitate cu SNC “Cheltuieli”.
- În rândul 070 “Alte cheltuieli din activitatea operaţională” se prezintă cheltuielile legate de
desfăşurarea activităţii operaţionale a entităţii, dar care nu pot fi atribuite la costul vânzărilor,
cheltuielile de distribuire sau cheltuielile administrative. Componenţa acestor cheltuieli se stabileşte
în conformitate cu SNC “Cheltuieli”:
- În rândul 080 “Rezultatul din activitatea operaţională: profit (pierdere)” se reflectă diferenţa
dintre veniturile şi cheltuielile din activitatea operaţională din perioada de gestiune, determinată
prin relaţia: rd.030 + rd.040 – rd.050 – rd.060 – rd.070.
- În rândul 090 “Rezultatul profit (pierdere) financiar(ă)” se reflectă diferenţa dintre suma
veniturilor şi a cheltuielilor financiare din perioada de gestiune. Veniturile financiare includ:
veniturile din interese de participare (de exemplu dividende); veniturile din dobânzi (cu excepţia
veniturilor aferente dobânzilor din contracte de leasing şi contracte de microfinanţare, care se
reflectă în rd.010); veniturile din alte investiţii financiare pe termen lung; veniturile din ieşirea
investiţiilor financiare; veniturile aferente diferenţelor de curs valutar şi de sumă etc. Cheltuielile
financiare includ: cheltuielile privind dobânzile (cu excepţia cheltuielilor privind dobînzile aferente
contractelor de leasing la locatar şi contractele de microfinanţare, care se reflectă în rd.020);
cheltuielile aferente ieşirii investiţiilor financiare; cheltuielile aferente diferenţelor de curs valutar şi
de sumă etc.
- În rândul 100 “Rezultatul din operațiuni cu active imobilizate și excepționale: profit (pierdere)” se
reflectă diferența dintre suma veniturilor și a cheltuielilor din operațiuni cu active imobilizate și
excepționale din perioada de gestiune. Veniturile includ: suma veniturilor aferente activelor
imobilizate, cu excepţia celor aferente valorilor mobiliare și a plusurilor de active constatate la
inventariere; reluării pierderilor din depreciere cu excepția celor aferente valorilor mobiliare;
compensaţiilor pentru acoperirea pierderilor excepţionale; din decontarea fondului comercial
negativ; etc. Cheltuielile cu active imobilizate și excepționale includ suma cheltuielilor aferente
activelor imobilizate şi cheltuielilor excepţionale, determinată în conformitate cu SNC “Cheltuieli”.
- În rândul 110 “Rezultatul din alte activităţi: profit (pierdere)” se reflectă diferenţa dintre veniturile
şi cheltuielile aferente altor activităţi care se determină prin relaţia: rd.090+rd.100.
- În rândul 120 “Profit (pierdere) pînă la impozitare” se indică rezultatul financiar pînă la
impozitare, determinat prin relaţia: rd.080+rd.110.
- În rândul 130 “Cheltuieli privind impozitul pe venit” se reflectă cheltuielile privind impozitul pe
venit, determinate în conformitate cu SNC “Cheltuieli”.
- În rândul 140 “Profit net (pierdere netă) al perioadei de gestiune” se indică rezultatul financiar
după impozitare determinat ca diferenţa dintre profitul (pierderea) pînă la impozitare şi cheltuielile
privind impozitul pe venit prin relaţia: rd.120–rd.130.