Colegiul Național de Comerț al ASEM

Catedra : Comerţ, Merceologie, Tehnologie

STUDIUL
INDIVIDUAL
La unitatea de curs : “Produse bioecologice’’
Tema : “Agricultura ecologică (avantajele /dezavantajele),
istoricul și evoluția agriculturii ecologice’’

A elaborat :Alexa Anastasia elevă din grupa TAP-201

A verificat : Slănină Adela, prof. discipline tehnologice, CNC al ASEM”

Chișinău,
2021.
 Cuprins:
1
Introducere
2​ Istoricum agriculturii bioecologice
3 Avantaje și dezavantaje

4 Evoluția agriculturii ecologice

5 Concluzie

6​ Bibliografie
 1 Introdurece

Agricutura ecologică promovează sisteme de

producţie durabile, diversificate şi echilibrate,

în vederea prevenirii poluării recoltei şi mediului.

Producţia ecologică în cultura plantelor, fără

utilizarea produselor tradiţionale nocive, cunoaşte

o preocupare specială de câteva decenii în ţările

dezvoltate economic. Interesul pentru produsele şi

producţia ecologică este în continuă creştere şi în

ţara noastră. Regretabil este faptul că suprafeţele

cultivate în condiţii ecologice în ţara noastră sunt

încă foarte reduse.

 Ca ştiinţă, agricultura ecologică se ocupă
cu studiul sistematic al structurilor mate
riale (organismele vii şi mediul lor de via
ţă) şi funcţionale (intra-
şi interrelaţiile structurilor materiale) al
e sistemelor agricole şi cu proiectarea şi
managementul agroecosistemelor capab
ile a asigura, timp îndelungat, nevoile u
mane de hrană, îmbrăcăminte şi de locui
t.

 Ca ocupaţie, agricultura ecologică este a

ctivitatea de asamblare a cunoştinţelor t
eoretice despre natura şi agricultură în sis
teme tehnologice durabile, bazate pe re
sursele materiale, energetice şi informaţ
ionale ale sistemelor agricole
 Obiectivele agriculturii ecologice
 Agricultura ecologică este o metodă agricolă
care urmărește să producă alimente utilizând
substanțe și procese naturale. Prin urmare, ea are
un impact limitat asupra mediului, pentru că
încurajează:

 utilizarea responsabilă a energiei și a resurselor

naturale;

 păstrarea biodiversității;

 conservarea echilibrelor ecologice regionale;

 creșterea fertilității solului;

 menținerea calității apei.

În plus, normele privind agricultura
ecologică încurajează un standard
ridicat de bunăstare a animalelor și
le impun fermierilor să răspundă
nevoilor lor comportamentale
specifice.

Reglementările Uniunii Europene

privind agricultura ecologică
urmăresc să ofere o structură clară
pentru producția de produse
ecologice pe întreg teritoriul UE.
Ele au fost elaborate pentru a
răspunde cererii consumatorilor
de produse ecologice în care să
poată avea încredere și, în același
timp, pentru a asigura o piață
echitabilă pentru producători,
distribuitori și comercianți.
 Potrivit acestor standarde IFOAM,
agricultura organică are rolul:
• de a încuraja şi de a
• de a produce hrană
întări ciclurile
de calitate ridicată şi • de a lucra cu
biologice din cadrul
în cantitate sistemele naturale;
sistemului de
suficientă;
agricultură;

• de a menţine şi • de a utiliza cât se

• de a lucra cât mai
mări fertilitatea pe poate mai mult
mult într-un sistem
termen lung a resurse regenerabile
închis;
solurilor; în sistemele agricole;
 • de a asigura toate • de a menţine
• de a evita toate
condiţiile de viaţă aspectele diversitatea genetică a
formele de poluare
animalelor pentru a le comportamentului lor sistemului agricol şi a
care pot rezulta din
permite să înăscut; împrejurimilor sale,
tehnicile agricole;
îndeplinească toate inclusiv protecţia

• de a permite
producătorilor agricoli
plantelor şi a inclusiv de a asigura un
obţinerea unui venit
habitatelor sălbatice; loc de muncă sigur.
adecvat şi satisfacţie
din munca lor,
 2​ Istoricul

 Agricultura ecologică are rădăcini istorice

adânci, îndeosebi ca îndeletnicire practică,
toate marile civilizaţii umane –
mesopotamiană, arabă, greacă, romană,
chineză etc., clădindu-se pe o
agricultură prosperă, însă nepoluantă şi fără
îngrăşăminte chimice şi pesticide de sinteză
(Stoian, 2005), dominată,în gândire şi
muncă, doar de înţelepciune şi îndemânare.
 Bazele teoretice ale agriculturii ecologice au fost
puse între anii 1920 – 1960, imediat
după începerea procesului de industrializare a
agriculturii (Papacostea, 1981 şi Stoian, 2005) şi
declanşarea „revoluţiei verzi‖, de către Rudolf
STEINER în Germania, fondatorul conceptului
de „agricultură biodinamică”, Sir Albert
HOWARD în Anglia, pe ale cărui idei s-a fondat
şcoala de „agricultură organică” , H. MŰLER în
Elveţia, autor al conceptului de agricultură
„organo-biologică” şi C. LEMAIRE şi J. BOUCHER
în Franţa, fondatorii şcolii de „agricultură
biologică”.
 Personalități ce au contribuit la
dezvoltaerea agric.bio

 Johann Wolfgang GOETHE, unul dintre profesorii lui Rudolf STEINER pe ale cărui
descoperiri privind metamorfoza la plante şi animale şi teoria culorii s-a
clădit disciplina de fenomenologie care se află la baza tuturor sistemelor
agroecologice;

 - Ernst HAECKEL, autor al definiţiei ecologiei şi al conceptului de Biogenetică

conform căruia ontogenia repetă filogenia;

 - Ehrenfried PFEIFFER, discipol al lui Rudolf STEINER şi, desigur, coautor al sistemului
de agricultură biodinamică;
 - Eve BALFOUR, coautoare a sistemului de agricultură organică „Howard – Balfour‖,
care se bazează pe asolament cu pajişte permanentă, compostare (indor)
resturi vegetale şi gunoaie zootehnice şi pe subsolaj permanent;

 - Hans Peter RUSCH, coautor al sistemului organo-biologic „Muller – Rusch‖, care

recomandă compostarea materialelor organice (paie, gunoi) la suprafaţa
solului, cultivarea îngrăşămintelor verzi între două culturi, fertilizarea cu roci
silicioase şi cu preparate microbiologice de tip humus fermentat;

 - E. KOLISKO şi L. KOLISKO, autori ai lucrării „Agriculture of Tomorrow ‖, plină

de învăţăminte teoretice şi aplicative privind agricultura biodinamică;
 - Cloude AUBERT, autor al numeroase lucrării ştiinţifice printre care şi „L' Agriculture

 Biologique‖, o încercare reuşită de evidenţiere a particularităţilor agriculturii biologice;

 - Bill MOLLISON, fondatorul conceptului „Permaculture‖ care promovează sistemele de agricultură bazate
pe resurse (naturale, economice şi sociale) proprii;

 - Federaţia Internaţională a Mişcărilor de Agricultură Organică (IFOAM), o asociaţie deorganizaţii

(asociaţii, fundaţii şi societăţi agricole şi agroindustriale) şi specialişti, înfiinţată în anul 1972 la Versailles
cu scopul de a promova şi dezvolta sistemele de agricultură organică, biologică sau ecologică în toate
ţările lumii.

 - Parlamentul European, prin elaborarea Reglementării CEE nr. 2092/91, prin care s-a legalizat şi
reglementat practicarea, în conformitate cu aceleaşi principii şi norme (standarde), a sistemelor de
agricultură organică, biologică şi ecologică în ţările Uniunii Europene.
3​ Avantaje agriculturii ecologice

 Aer, apă şi produse agroalimentare mai puţin contaminate.

 Prin extinderea agriculturii ecologice, aerul prezintă o calitate mai

bună în principal prin faptul că nu se mai utilizează produse
chimice care se pulverizează. Prezenţă pesticidelor în apa potabilă
a devenit o problema din ce în ce mai mare, agricultura
convenţională fiind principală sursă de contaminare a apei cu
nitraţi, nitriţi, bacterii, pesticide.

 Neutilizarea pesticidelor determină un risc mai mic de

contaminare a produselor agricole. Produsele agricole sunt
produse sănătoase, sigure pentru consumul uman si animal.

 Condiţii sigure de muncă pentru agricultori. Agricultorii care

practică agricultura ecologică sunt expuşi mai puţin riscului
contaminării cu pesticide. Este cunoscut faptul că mulţi agricultori
mor anual sau reprezintă diverse afecţiuni grave, acestea fiind
cauzate de utilizarea pesticidelor.
Cost de creștere mai mic
 Economia agriculturii ecologice se
caracterizează prin creșterea profiturilor
prin utilizarea redusă a apei, cheltuieli mai
mici pentru îngrășăminte și energie și o
retenție crescută a solului vegetal. Pentru a
adăuga la aceasta cererea crescută de
produse ecologice face din agricultura
ecologică o opțiune profitabilă pentru
fermieri.
 Îmbunătățește hrana solului
 Agricultura ecologică abordează în mod
eficient managementul solului. Chiar și solul
deteriorat, supus eroziunii și salinității, este
capabil să se hrănească cu micro-nutrienți
prin rotația culturilor, tehnici inter-recoltare
și utilizarea pe scară largă a gunoiului de
grajd verde. Absența substanțelor chimice în
agricultura ecologică nu ucide microbii care
sporesc hrana solului.
 Rezistența la boli și
dăunători
 Agricultura în mod organic le
permite fermierilor să scape de
buruienile supărătoare fără a
utiliza aplicații mecanice și
chimice. Practici precum plivirea
manuală și îmbunătățirea solului
cu mulci, făină de gluten de
porumb, usturoi și ulei de
cuișoare, sare de masă și borax
nu numai că scapă de buruieni și
insecte, dar garantează și
calitatea culturilor.
 Toleranță crescută la secetă

 Plantele cultivate organic sunt mai

tolerante la secetă. Sărurile solubile
din celulele plantelor hrănite cu
îngrășăminte sunt incapabile să
extragă din punct de vedere
osmotic suficientă apă pentru a
menține o diluție sigură, crescând
astfel conținutul de sare. Acest
nivel de sare atinge niveluri toxice
și duce la moartea plantelor.
 Practici ecologice

 Utilizarea pesticidelor
verzi precum neem, ceai de
compost și spinosad este
ecologică și netoxică.
Aceste pesticide ajută la
identificarea și
îndepărtarea plantelor
bolnave și pe moarte în
timp și ulterior, sporind
sistemele de apărare a
culturilor.
 Dezavantaje ale
agriculturii ecologice
 Productivitate mai mică

 O fermă ecologică nu poate produce la fel de

mult randament ca o fermă convențională sau
industrializată. Un sondaj și un studiu din 2008
realizat de Programul de mediu al ONU a
concluzionat că metodele organice de
agricultură au ca rezultat producții mici chiar și
în zonele în curs de dezvoltare, în comparație cu
tehnicile agricole convenționale. Deși acest
punct este discutabil, deoarece productivitatea
și calitatea solului unei ferme industrializate
scad rapid de-a lungul anilor.
Necesită Abilitate
 Un fermier organic necesită o mai
bună înțelegere a culturilor sale și
trebuie să urmărească atent
culturile sale, deoarece nu există
remedieri rapide implicate, cum ar
fi pesticide sau îngrășăminte
chimice. Uneori poate fi greu să
îndeplinești toate cerințele
extenuante și experiența de a
 Consumă timp

Sunt necesare cantități semnificative de timp și energie pentru a executa

metodele și tehnicile detaliate care sunt necesare pentru ca o fermă să poată
fi numită fermă ecologică. Nerespectarea oricăreia dintre aceste cerințe ar
putea duce la pierderea certificării, pe care fermierul nu va putea să o
recâștige până la trei ani.

Tatăl Revoluției Verzi Moderne, Norman Borlaug, susține că, deși practicile
de agricultură ecologică sunt capabile să satisfacă cerințele unei fracțiuni de
consumatori foarte mici, terenurile agricole în expansiune distrug dramatic
ecosistemele mondiale. Cercetările efectuate de Agenția Daneză pentru
Protecția Mediului au arătat că agricultura organică nu este capabilă să
abordeze sau să combată schimbările climatice globale. Deși practicile
agricole regenerative organice sunt recunoscute ca strategii eficiente pentru
reducerea emisiilor de CO2 într-o anumită măsură, impactul nu este
dramatic.
 Cu toate acestea, în ciuda diferitelor
avantaje și dezavantaje ale agriculturii
ecologice, fermele în care se
experimentează metode organice pentru
cultivare, prezintă o rentabilitate mai mare
decât fermele convenționale. Agricultura
organică este cu siguranță mai durabilă pe
termen lung, îmbunătățind foarte mult
fertilitatea solului și rezistența la secetă.
Aceste practici agricole renunță complet
la costurile externe, suportate din cauza
investițiilor în pesticide chimice și a
scurgerilor de nutrienți, precum și o serie
de probleme de sănătate care rezultă din
reziduurile agrochimice.
 4 Evoluția agriculturii ecologice

 Agricultura ecologică cunoaște o ascensiune rapidă, ca rezultat direct al

creșterii interesului consumatorilor față de produsele bio. Pentru a găsi
soluții la provocările generate de această ascensiune rapidă și pentru a
asigura un cadru juridic eficient pentru sector, UE a adoptat noi norme.
Având în vedere complexitatea și importanța legislației secundare în curs
de elaborare, intrarea sa în vigoare a fost amânată cu un an, de la 1
ianuarie 2021 la 1 ianuarie 2022. Amânarea a fost solicitată inițial de țările
UE, de Parlamentul European, de țările terțe și de alte părți interesate.
Iată câteva exemple de modificări consolidarea sistemului de control,
care vor fi efectuate în temeiul pentru a spori încrederea
noilor norme privind agricultura consumatorilor în sistemul agricol
ecologică: ecologic al UE;

norme noi privind produsele

norme noi pentru producători,
organice importate, pentru a se
care vor facilita trecerea fermierilor
garanta că toate produsele
mai mici la metode de producție
ecologice vândute în UE respectă
ecologică;
același standard;

mai multe tipuri de produse care

pot fi comercializate ca produse
ecologice.
Agricultură ecologică se face, mai mult sau mai puţin
oficial, pe toate continentele, cu excepţia Antarctidei,
fiecare ţară având cel puţin o asociaţie agroecologică,
una sau mai multe organizaţii de certificare a
activităţilor şi produselor ecologice şi, desigur, mai
multe ferme şi societăţi de prelucrare şi de valorificare
a produselor agricole şi alimentare ecologice.

Ultimul „recensământ‖ efectuat de FIBL/Elveţia în 2004

arată că,, pe plan mondial, se cultivă în sistem
agroecologic circa 25 de milioane de hectare, din care
41.8% se află în Oceania, 24.2% în America Latină,
23.1% în Europa, 5.9% în America de Nord, 3.7% în
Asia şi 1.3% în Africa.
 În ceea ce priveşte numărul de ferme
ecologice (organice, biologice), în lume
sunt, aproximativ, 500 000 de
ferme certificate ca ecologice (organice,
biologice) din care 37.7% în Europa, 30.9%
în America Latină, 15.4% în Africa, 13.3% în
Asia, 2.3% în America de Nord şi 0.5% în
Oceania. De asemenea, cea mai mare piaţă
de produse agroalimentare ecologice
(organice, biologice) se află în America de
Nord (51%) şi Europa (46%). În comparaţie
cu piaţa agroalimentară convenţională,
comerţul cu produse agricole şi alimente
ecologice este însă nesemnificativ (0.4 -
3.5 % din totalul vânzărilor).
 În Europa, , agricultura ecologică
este în plină dezvoltare în toate
ţările, cele mai dezvoltate ţări din
acest punct de vedere fiind Italia,
Anglia, Germania, Spania şi Franţa
ca suprafaţă cultivată, Luxemburg,
Austria, Elveţia, Italia, Finlanda ca
pondere în suprafaţa agricolă şi
Italia, Austria, Turcia, Spania şi
Germania ca număr de
ferme ecologice (organice,
biologice).
 - progreselor semnificative înregistrate în
În România , agricultura ecologică, deşi se
ceea ce priveşte suprafaţa cultivată în sistem - creşterii numărului de operatori agro-
află în faza de pionerat este o certitudine
agro-ecologic (circa 260 000 ha la sfărşitul ecologişti
datorită:
anului 2010);

- creşterii exportului de produse agricole şi

- creşterii volumului şi a valorii produselor alimentare ecologice (circa 8% din
- diversificării produselor agricole şi
agricole şi alimentare ecologice ( peste valoareaproduselor agricole şi alimentare
alimentare ecologice;
120 milioane Euro în 2007); exportate de România în anul 2007 şi 21
milioane de Euro în 2010);

- dezvoltării şi diversificării pieţei interne de

produse alimentare ecologice, în prezent
în România existând toate formele
posibile de comercializare, de la piaţa reală:
depozite cu produse ecologice, rafturi
specializate în marile hipermarketuri şi
magazine specializate în toate marile oraşe –
Sibiu, Bucureşti, Timişoara, Cluj, Târgu
Mureş etc., vânzarea direct din fermă,
.....până la piaţa virtuală.
 5 Concluzia

În urma executării studiului în cauză,pot afirma faptul că

agricultura ecologică are un rol destul de major în viața
noastră,începând cu starea miediului ambiant cât și cu starea
noastră de existență. Deasemenea am făcut cunoștință cu niște
lucruri noi și destul de utile pentru viitorul meu.
 6​ Bibliografie

 Costel SAMUIL "TEHNOLOGII DE AGRICULTURĂ ECOLOGICĂ"

 Ion TONCEA ,Enuţă SIMION ,Georgeta IONIŢĂ NIŢU,Daniela

ALEXANDRESCU, Vladimir Adrian TONCEA "MANUAL DE
AGRICULTURĂ ECOLOGICĂ"

 Cultagribio: Avantajele şi dezavantajele agriculturii ecologice

 Despre agricultura ecologică | Comisia Europeană (europa.eu)