8/3/2019 introspectionismul

UNIVERSITATEA ECOLOGICA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

ISTORIA PSIHOLOGIEI

REFERAT

INTROSPECTIONISMUL

SOARE CRACIUN ADRIANA ANUL I SEMESTRUL I

PSIHOLOGIE BRAILA

http://slidepdf.com/reader/full/introspectionismul 1/6
8/3/2019 introspectionismul

Introspectionismul-curent in psihologie

Introspectionismul are ca punct de plecare maxima lui Socrate: ³Cunoaste-te pe tine

insu-ti´, deci as putea spune ca e o metoda a stiintei sufletului de a observa fenomenele
interioare de constiinta.
Ca fondatori ai acestui curent dictionarele ii dau pe R. Descartes si J. Locke. Ei
sustineau ca putem cunoaste si studia constiinta umana prin alte metode decat cele prin care
cunoastem lumea externa si anume prin intermediul completarii interne sau a experientei
interne care au ca obiect imaginile psihice, gandurile si trairile sufletesti.
Descartes mediteaza in lucrarea ³Regulile pentru conducerea spiritului´ asupra cailor 
 posibile de descoperire a adevarului si evitarea erorilor. El era de parere ca introspectia
 permite nu numai sa ne cunoastem ci sa ne conducem bine pentru a descoperi adevaruri pe
care deseori le ignoram. Analiza carteziana consta in descompunerea fenomenelor in
elementele lor si a pleca apoi de la simplu la complex.

 Nicolas Malebranche considera ca metoda introspectionismului este fundament al

 psihologiei, subliniind ca facultatile noastre de cunoastere sunt simturile, imaginatia si
intelegerea. Toate acestea sunt insa izvoare de erori, N. Malebranche cautand in lucrarea
³Recherche de la verite´ sa descopere erorile comise in observatie interna si analiza
fenomenelor psihice. Dupa el, posibilitatile introspectiei nu sunt nelimitate, deoarece nu
cunoastem spiritual decat prin constiinta si de aceea cunoasterea pe care o avem despre
aceasta este imperfecta. Melabranche examineaza in opera sa fenomenele psihice din doua
 puncte de vedere:fiziologic si psihologic. El sustine ca ³nu putem cunoaste fenomene psihice
care se produc in constiinta noastra, decat pe calea introspectiei, analizandu-le, descoperindu-
le, dar legaturile si raporturile dintre fenomene, precum si cauzele pe care le provoaca le
 putem stabili numai pe cale experimentala´. Astfel Malebranche schitand limitele
introspectiei afirma un paralelism psihofizic adaptat mai tarziu si de Spinoza ce militeaza
 pentru edificarea psihologiei ca stiinta experimentala.
John Locke este considerat si el unul dintre intemeietorii introspectionismului. Pe acesta
l-a interest in mod deosebit problema valorii cunoasterii pe care incearca sa o abordeze
 psihogenetic. Locke ajunge sa concluzioneze ca atat cunoasterea cat si celelalte fenomene
complexe sunt derivate din senzatii. El apreciaza ca omul are 2 izvoare de cunoastere:
1)cunoasterea prin senzatii-simtul extern
2)cunoasterea prin simtul intern care este perceptia operatiilor propriilor noastre minti,
rezultatul reflectarii sufletului asupra ideilor pe care el le-a primit.
In esenta, simtul intern, introspectia, ramane pentru John Locke un procedeu de analiza,
o metoda psihologica.
Introspectionismul clasic isi are originea in Germania in laboratorul de psihologie
infiintat in 1879 de Wilhem Wundt. Reprezentantii acestui curent concep psihicul ca un cerc
de fenomene care isi au sursa in ele insele, fara nicio relatie de determinare cu lumea
exterioara. Psihicul este considerat ca o lume suficienta siesi, o existenta sui-generis. Daca
vrem sa studiem gandirea trebuie sa-l punem pe subiect sa gandeasca si sa-si descrie propria
existenta. Deci a fi concomitent si obiect si subiect al cercetarii psihologice constituie exigent

http://slidepdf.com/reader/full/introspectionismul 2/6
8/3/2019 introspectionismul

fundamentala a metodei introspectiei. Aceasta metoda s-a dovedit a fi dificila datorita

diferentelor de opinii ale introspectionistilor si de asemenea si stabilirea unui acord in ceea ce
 priveste elementele de baza ale unei anumite experiente mentale s-a dovedit a fi dificila.
Totodata dedublarea cercetatorului in obiect si subiect nu dadea decat posibilitatea studierii
 propriilor functii psihice nu si pe acelea apartinand altor persoane. De aceea introspectionistii

folosesc procedeul numit empatie, prin care cercetatorul se transpune in trairile si starile
 psihice ale altor persoane. Introspectionismul este numit si psihologia constiintei.
W. Wundt a recurs la introspectie in studiul constiintei ca fapt mental neobservabil
direct si nepretabil exprimarii. Coreland cauzele si efectele observabile ale fenomenelor 
 psihice cu descrierile si relatarile subiectilor antrenati in sensul introspectiei, Wundt spera sa
obtina date, concluzii valide despre fenomene interne. Unul dintre cei mai importanti
 psihologi specializati in preajma lui Wundt a fost Edward Titchner. Acesta spune ca
inrospectia nu este un produs de privire in interior ci o tehnica inalta prin care se realizeaza
evenimentele interne. Titchner exprima foarte sugestiv ideea: ³Continutul psihicului este pur,
el nu are nicio legatura cu lumea externa materiala´ prin ceea ce numea ³eroarea stimulului´.
Cu toate ca activitatea ce are loc si conditiile in care aceasta se desfasoara sunt profund
controlate, dupa opinia lui Titchner, cand oamenii sunt invitati sa-si relateze trairile,
senzatiile, emotiile, ideile, ei fac greseala de a se referi la obiectul perceptiei, reprezentarii,
sentimentului gandirii. Asadar, in loc de a caracteriza trairea, ei se refera la stimulul ei.
Pentru a studia realitatea interioara, cercetatorul trebuie sa dedubleze in obiect si subiect
al cercetarii, ceea ce reprezinta regula sine qua non a metodei introspectiei.
Toate conditiile descriese de Titchner sunt menite sa stransforme introspectia intro
metoda experimentala valida, iar actul insusi intr-o activitate complexa a cunoasterii. De
altfel, in orice metoda utilizata in psihologie exista o componenta introspectiva ce are printre
alte functii si pe aceea de a controla si a valida diferite ipoteze. Titchner este cel care a dus
introspectia in America si a generat o orientare psihologica ce poarta denumirea de
structuralism. Astfel el concepea constiinta ca o structura globala subiacenta tuturor 
conduitelor, ea constituind unicul si autenticul obiect de studiu al psihologiei. Din perspectiva
structuralismului sarcina psihologica consta in a desprinde, a dezmembra structuri psihice
complexe in elementele lor componente si a le studia pe fiecare dupa o serie de criterii:
continut, calitate, intensitate. Aceasta conceptie era orientate impotriva zoopsihologiei care a
avut reactii foarte violente.
Pe de alta parte, Titchner crede ca psihologia nu trebuie sa-si formulize scopuri practice,
singurul ei scop fiind acela al unei mai bune cunoasteri a constiintei prin introspective.
Aceasta opinie era indreptata impotriva altor orientari psihologice, ce se desfasurau
concomitent cu aceasta, exemplul fiind functionalismul promovat de James.
Dupa opinia acestuia, constiinta nu este un simplu epifenomen, adica un produs derivat
secundar ce indeplineste importante functii adaptive. Asadar functionarismul se preocupa de
importanta, semnificatia si rolul functiilor psihice in vederea adaptarii individului si a
organismului la conditiile de mediu. Studiind emotiile, James ajunge la concluzia ca nu centri
nervosi superiori au o mare importanta ci cei periferici, cauza emotiei fiind modificarea
organica ce apare in organism, potrivit acestei teorii, radem nu pentru ca suntem veseli ci
suntem veseli pentru ca radem, fugim nu pentru ca ne este frica, ci ne este frica pentru ca
fugim.

http://slidepdf.com/reader/full/introspectionismul 3/6
8/3/2019 introspectionismul

J. B. Watson a fost cel care a dat lovitura de gratie introspectionismului. El era

nemultumit de sterilitate si lipsa de aplicabilitate practica a celor doua orientari mai sus
mentionate(structuralismul si functionalismul). In ce masura descompunerea starilor mintale
in elementele lor componente este folositoare omului petru a-si dirija viata, a-si ghida
conduita, a se adapta la mediu? El sustinea ca psihologia subiectiva promovata de Titchner 

nu a permis acesteia nici sa devina stiintifica nici sa progreseze, datele ei fiind neverificabile.
Mult mai tarziu, in 1987 apare lucrarea ³Comportament, cognitive, constiinta.Psihologia
in cautarea propriului ei obiect´ al lui Paul Fraise.
Incertitudinea acestuia daca psihologia se afla in cautarea obiectului ei de cercetare se
transforma in certitudine, in urma simpozionului de la Lisabona unde acesta si-a prezentat
lucrarea.
Mielu Zlate in lucrarea ³Omul fata in fata cu lumea´ prezinta modul in care se formeaza
si se dezvolta identitatea personala, din copilarie pana in adolescenta, odata cu dezvoltarea
 personalitatii si a eului, insistandu-se asupra adolescentului. In partea practica s-a folosit scala
de evaluare a stimei fata de sine conceputa de Oubrayrie, Safont si Leonardis si metoda
observatiei. Considerand ca stima de sine s-a aplicat pe 60 de subiecti din mediul rural si
urban aceasta scala de evaluare care a oferit posibilitatea descoperii zonelor de fragilizare
afectiva ce insoteste autoevaluarea identitatii sub aspect multiplu: fizic, emotional, scolar,
social si prospectiv. Rezultatele cercetarii au demonstrat ca aprecierea obiectiva a propriei
valori conduce la relatii adecvate in raport cu provocarile vietii, in timp ce un nivel scazut de
sine conduce la anxietate, indecizie deci mediul social are un rol hotarator asupra dezvoltarii
identitatii personale. S-a constata ca un mediu urban genereza aprecieri obiective ale propriei
valori care contribuie la potentarea relatiilor proprii cu provocarile vietii. Mediul rural, prin
dinamica scazuta a vietii sociale isi pune amprenta pe dezvoltarea identitatii personale
generand o serie de efecte in plan comportamental si psihologic.
Concluzia ar fi ca orientarea individului in lume este strans legata de atitudinea sa fata
de sine si de viata, atitudine care ilumineaza traiectoria si il propulseaza de-a lungul ei ca un
resort ce nu mai poate fi oprit decat printr-o schimbare fundamentala a mecanismului.
Viata psihica interioara este cea mai raspandita modalitate de concepere a obiectului
 psihologie, aceasta imbracand mai multe forme cum ar fi conceptia si metoda psihanalitica,
introspectia aparand intr-o dubla acceptiune atat in calitate de conceptie cat si in calitate de
metoda de cercetare psihanalitica.
Am putea scrie foarte multe despre curentul introspectionist. Trecut prin universitatea
lui Wundt, Titchner sau prin cea de la Wuzburg, metoda introspectiei ba a fost ridiculizata, ba
a fost numita metoda regala, princeps a psihologiei. Astfel ca dupa 1920, incep sa se dezvolte
scoli care reprezinta reactii mai bine conturate despre introspectionism.
Afirmat ca psihologie a constiintei, introspectionismul are meritul de a fi evidentiat
structura si activismul psihicului uman. Evolutia ulterioara cunoasterii psihicului permite
sublinierea a 3 limute majore ale introspectionismului:
1.nu investigheaza aspectele vietii psihice ce nu sunt constiente
2.nu cerceteaza actele externe de comportament
3.trateaza procesele psihice ca procese in sine din care nu se mai poate recompune
imaginea subiectului uman integral

http://slidepdf.com/reader/full/introspectionismul 4/6
8/3/2019 introspectionismul

In cautarea propriului obiect, psihologia ca domeniu atat de vast al cunoasterii umane

inregistreaza o serie de noi directii de dezvoltare, unele fiind chiar ca reactie la
introspectionism, dorind chiar sa depaseasca limitele acestuia.

http://slidepdf.com/reader/full/introspectionismul 5/6
8/3/2019 introspectionismul

 
Bibliografie
Descartes- ³Regulile pentru conducerea spiritului´
 Nicolas Malebranche- ³Recherche de la verite´
Mielu Zlate- ³Omul fata in fata cu lumea´

http://slidepdf.com/reader/full/introspectionismul 6/6