1.

1 Sistemul electroenergetic şi sistemul de alimentare cu energie electrică al

întreprinderii. Regimurile şi parametrii acestora

Sistemul electroenergetic (SEE) prezintă o parte a sistemului energetic în cadrul căreia are
loc producerea, transformarea, transportul, distribuirea şi consumarea energiei electrice.
Sistemul de alimentare cu energie electrică (SAEE) al întreprinderii prezintă totalitatea de
instalaŃii electrice (generatoare, transformatoare, linii de distribuire a energiei electrice, aparataj
de comutare, dispozitive de dirijare şi protecŃie, consumatori) care asigură producerea,
distribuirea, transformarea şi consumarea energiei electrice în incinta întreprinderii.
Ambele sisteme definite mai sus se caracterizează printr-un şir de indici cantitativi, care
depind de proprietăŃile fizice ale elementelor acestora şi de schemele lor de conexiune şi care
se numesc parametri de sistem (z, r , x , kt, τ ş. a.).
Regimul sistemului prezintă totalitatea de procese care au loc în acest sistem şi care
determină starea lui în orice moment de timp. Regimul depinde de schema de conectare a
elementelor sistemului şi de asemenea se caracterizează printr-un şir de indici cantitativi, care se
numesc parametri de regim (S, P, Q, U, I şi a.).
La functionarea SEE sau SAEE sunt posibile doua regimuri: permanent sau tranzitoriu.
Pentru regimul permanent este caracteristică o invariabilitate a parametrilor de regim.
Regimurile normale sunt nişte regimuri permanente ori apropiate de acestea, dacă
parametrii variază lent şi în limite relativ mici.
Regimurile tranzitorii sunt regimuri care apar la o trecere de la un regim permanent la
altul. Pentru regimul tranzitoriu este caracteristică o variaŃie mai mult sau mai puŃin rapidă a
parametrilor în timp.
Procesele tranzitorii în SEE şi SAEE apar:
- în condiŃii normale de funcŃionare (varierea sarcinii, conectarea şi deconectarea
sarcinilor sau surselor şi a.);
- în condiŃii de avarie (scurtcircuite (s.c.), ruperi de conductoare în faze ş. a.).
Procesele tranzitorii pot fi de două tipuri:
- electromagnetice;
- electromecanice.
Procesele tranzitorii electromagnetice au loc în toate elementele electrice ale sistemului, iar
procesele tranzitorii electromecanice au loc în elementele care au parŃi rotative (generatoare şi
motoare electrice).
Procesele tranzitorii apar în rezultatul:
- operaŃiilor de comutare;
- varierii sarcinii;
- scurtcircuitelor;
- acŃionărilor atmosferice în formă de lovituri directe de trăsnet;
- deconectării bruşte a surselor generatoare şi a liniilor electrice.
Deosebit de puternic se manifestă procesele tranzitorii în cazul scurtcircuitelor.
Procesul de tranziŃie de la un regim permanent la altul nu poate decurge momentan, fiindcă
este necesar un anumit interval de timp pentru modificarea cîmpurilor electrice şi magnetice în
elementele circuitului.
Într-adevar, o variaŃie bruscă a curentului într-un element inductiv ar fi adus la apariŃia
unei tensiuni infinit de mari la bornele acestuia:

di L
uL = − L ,
dt
iar o variaŃie bruscă a tensiunii la bornele condensatorului ar fi adus la apariŃia unui curent infinit
de mare:

du C .
iC = C
dt

În ambele cazuri pentru realizarea procesului ar fi necesare puteri infinit de mari, ceea ce
este imposibil.
 1.2 Definiţii de bază. Tipuri de scurtcircuite

Scurtcircuitul (s.c.) prezintă un contact accidental sau intenţionat al conductoarelor

diferitelor faze între ele sau la pămînt care provoacă o micşorare bruscă a impedanţei circuitului
electric şi o sporire a intensitaţii curentului în el.
La un s.c., între conductoare, ca regulă, apare arcul electric. De aceea, în locul s.c.
totdeauna există o oarecare rezistenţă tranzitorie rtr , valoarea căreia depinde de mai mulţi factori
(intensitatea curentului, lungimea arcului, materialul conductoarelor, condiţiile mediului ambiant
şi a.) şi poate să varieze în limite largi.
În majoritatea cazurilor la calcule practice marimea rtr poate fi neglijată, ca fiind relativ
mică. Scurtcircuitul, la care rezistenţa în locul de contact se consideră egală cu zero se numeşte
s.c. metalic sau complet.
În sistemele cu neutrele izolate, sau puse la pămînt prin intermediul unor bobine de
stingere, contactul unei faze la pămînt nu va provoca o micşorare considerabilă a impedanţei
circuitului şi o sporire a curentului în el. Un atare contact al unei faze cu pămîntul nu este
considerat ca s.c., ci se numeşte punere simplă la pămînt.
În cazul unui asemenea tip de contact valoarea curentului este condiţionată în fond de
capacităţile fazelor în raport cu pămîntul.

Principalele tipuri de s.c. în sistemele trifazate sunt:

1) s.c. trifazat K (3 ) ;

Statistica de mai mulţi ani a avariilor în sistemele electroenergetice arată, că probabilitatea

( p) acestui tip de s.c. constituie aproximativ 5 %;

2) s.c. bifazat K (2 ) ( p  10 %);

În reţelele cu neutrele puse la pămînt mai pot avea loc:

3) s.c. bifazate cu punere la pămînt K(1,1) ( p  20 %);

 4) s.c. monofazate K(1) ( p  65 % ).

Scurtcircuitul trifazat este simetric, fiindcă în acest caz se păstrează simetria curenţilor şi
a tensiunilor.
Diagrama fazorială a curenţilor şi a tensiunilor pentru regimul normal de funcţionare
(IA, IB, IC) şi pentru un s.c. trifazat (IscA, IscB, IscC) este prezentată în fig.1.1.
La un s.c. defazajul dintre curent şi tensiune se majorează, fiindcă circuitul în cazul acesta
are în fond un caracter inductiv.
Întrucît în cazul s.c. trifazat (K(3)) toate trei faze se află în condiţii identice, calculul s.c.
poate fi efectuat numai pentru una din faze, ceea ce simplifică calculele.
S.c. bifazate şi monofazate sunt nesimetrice, fiindcă la atare s.c. nu se păstrează simetria
curenţilor şi a tensiunilor. Totodată, folosind metoda componentelor simetrice, calculul oricărui
tip de s.c. nesimetric poate fi redus la calculul unui s.c. trifazat.
  
I SCC UA I SC A

IA

 SC
  SC
IC

  
UC
 SC  UB
IB


I SC B

Figura 1.1
În afară de aceste tipuri principale de s.c. examinate, în SEE şi SAEE mai sunt posibile şi
alte tipuri de s.c., mai complicate. Spre exemplu: un s.c. simultan în diferite puncte ale
sistemului, un s.c. bifazat cu punere la pămînt a fazei a treia şi a. Studierea unor aşa tipuri de s.c.
se efectuează în literatura specială.
 1.3 Cauzele şi consecinţele scurtcircuitelor
Cauzele principale ale s.c. sunt următoarele:
- deteriorarea izolaţiei (imbătrînire, deteriorare mecanică, necalitivitate, impurificare şi a.)
- străpungerea izolaţiei în caz de descărcări atmosferice sau de supratensiuni de
comutaţie
- deteriorarea mecanică a stîlpilor şi a izolatoarelor liniilor electrice de transport
- ruperea conductoarelor de fază şi de protecţie
- atingerea conductoarelor neizolate a liniilor electrice aeriene (LEA) de către păsări
şi animale
- manevre greşite în timpul exploatării (deconectarea separatoarelor în regim de sarcină,
conectarea circuitului în care a fost efectuată o legare temporară la pămînt şi a.).
Unele din aceste cauze au un caracter temporar (supratensiuni atmosferice, atingerea
conductoarelor de către păsări sau animale şi a.). Dupa deconectarea avariei rigiditatea
dielectrică a izolaţiei poate să se restabilească.
Alte cauze (străpungerea izolaţiei din cauza îmbătrînirii acesteia, deteriorarea mecanică a
cablurilor ş. a.) sunt stabile şi după deconectarea avariei rigiditatea dielectrică a izolaţiei nu se
restabileşte.
Pentru un s.c. sunt caracteristice:
- o sporire bruscă a intensităţii curenţilor (pîna la zeci şi sute de kiloamperi);
- o micşorare bruscă a tensiunilor.
Curenţii de s.c. pot provoca:
- supraîncălzirea şi deteriorarea termică a conductoarelor şi a izolaţiei 
- deteriorarea mecanică a echipamentului electric la acţiunea forţelor mari electrodinamice.
Deci, echipamentul electric şi conductoarele trebuie să fie rezistente la solicitări termice şi
mecanice la s.c., adică trebuie să posede stabilitate termică şi electrodinamică.
Micşorarea tensiunii la un s.c. este cauzată de micşorarea tensiunii electromotoare a
generatoarelor în rezultatul acţiunii de demagnetizare a reacţiei statorice la curenţi mari de s.c.
şi de majorarea pierderilor de tensiune în elementele reţelei, parcurse de curenţii de s.c.
O micşorare considerabilă a tensiunii la s.c. poate provoca întreruperi în alimentarea
consumatorilor şi dereglări ale regimurilor de funcţionare a acestora.
Un s.c. în reţelele principale ale sistemului electroenergetic poate să aducă la pierderea
stabilităţii acestui sistem.
În caz de s.c. cu punere la pământ, în liniile de telecomunicaţii şi de semnalizare pot apărea
tensiuni electromotoare inductate, periculoase pentru personal şi echipament.
 2.1 Procesul tranzitoriu electromagnetic la un scurtcircuit trifazat, alimentat de la
o sursă tensiunea căreia are amplitudinea constantă

Să examinam un circuit elementar în care se produce un scurtcircuit (s.c.) trifazat

(fig.2.1).

Figura 2.1

L sc - inductivitatea totală a circuitului în s.c.;

Ls - inductivitatea sarcinii;
R sc - rezistenţa totală a circuitului în s.c.;
Rs - rezistenţa sarcinii.
Procesul tranzitoriu electromagnetic la scurtcircuit îl vom examina în ipoteza, că acesta se
alimentează de la o sursă, impedanţa proprie a căreia este egală cu zero şi tensiunea la borne,
variind cu o frecvenţa constantă, are amplitudinea constantă.
O atare sursă se numeşte sursă de putere infinită (modificarea condiţiilor externe nu
influenţează asupra funcţionării sursei).
În regim normal de funcţionare curentul de sarcină se determină cu relaţia:

U U
I s  ,
3Z 3 R sc  R s  2

   L sc    L s  2

unde Z este impedanţa totală a circuitului.

În regim permanent de s.c. valoarea eficace a curentului
U
I sc  .
3  Z sc
Fiindcă Z sc << Z  , rezultă I sc >> I s.
În cazul unui s.c. trifazat toate trei faze se află în condiţii identice, de aceea vom examina
procesul tranzitoriu electromag-netic numai în una din faze.
Din schemă rezultă, că procesul de s.c. este analogic procesului de conectare a unui circuit
activ-inductiv la o sursă, tensiunea căreia variază sinusoidal:
u  U m · sin  t    , (2.1)
unde  este faza tensiunii în momentul iniţial al scurtcircuitului.
Această tensiune este echilibrată de căderea de tensiune pe rezistenţa Rsc şi de TEM ce
apare pe inductivitatea Lsc.
Ecuaţia bilanţului tensiunilor într-un aşa circuit se prezintă în felul următor:
di
u  i sc R s c L s c sc , (2.2)
dt

unde isc este curentul de s.c.

După substituirea tensiunii u cu relaţia din (2.1) şi modificarea ecuaţiei (2.2) obţinem
 di sc R U
 i sc sc  m sin · t    . (2.3)
dt Lsc Lsc

Soluţia generală a acestei ecuaţii i sc(t), ca şi a oricărei ecuaţii diferenţiale liniare, constă
din două componente: soluţia particulară i'sc(t) determinată de tipul funcţiei u(t) şi soluţia
generală i''sc (t) a ecuaţiei diferenţiale omogene, care se obţine în cazul cînd u(t) = 0.
t

isc  i'sc i"sc  I p m ·sin  t    sc   C · e Ta
, (2.4)

unde Ipm este valoarea de amplitudine a curentului în regim permanent de s.c.;

sc - defazajul dintre curentul de s.c. şi tensiune;
Ta - constanta de timp a circuitului în s.c.,
Lsc X sc
Ta   ;
Rsc  · Rsc
C - constanta de integrare, care se determină din condiţiile iniţiale (pentru t = 0).
În momentul apariţiei unei perturbaţii a regimului de funcţionare într-un circuit inductiv,
valoarea curentului nu se modifică. Valoarea iniţială a curentului de s.c. va fi aceeaşi ca şi în
momentul anterior defectului. Dacă înainte de s.c. se consideră un regim normal de funcţionare,
atunci
i sc ( t  0 )  i sarcina ( t  0 ) ,

adică I p m ·sin   sc   C  I m  sin    .

Din relaţia de mai sus rezultă
C  I m  sin      I p m  sin    s c  . (2.5)
Aici Im este valoarea de amplitudine a curentului în regim normal de funcţionare,
Um
Im  ;
3  Z
 - defazajul dintre curent şi tensiune în regim normal de functionare.
După substituirea constantei C în (2.4) cu relaţia (2.5) obţinem
t

 
isc  I p m sin t  sc   Im  sin   I p m  sin sc   e

Ta
. (2.6)

Analiza ecuaţiei obţinute arată, că în decursul procesului tranzitoriu curentul de s.c. are
două componente:
- curentul sinusoidal forţat, numit în calculele practice componentă periodica a curentului de
s.c. (ip);
- curentul aperiodic liber, care amortizează conform unei exponente şi care se numeşte
componentă aperiodică a curentului de s.c. (ia).
Variaţia în timp a curentului de s.c. şi a componentelor acestuia pentru sc = 90 şi
 = 0 este prezentată în fig. 2. 2.
 iş

i sc
i a0 ia 2I
iS

t
iS0 ip
i p0

Figura 2. 2
Mărimea componentei periodice a curentului de s.c. este determinată de tensiunea sursei
de alimentare şi de impedanţa circuitului în s.c. Deoarece în decursul procesului de s.c.
amplitudinea tensiunii rămine constantă, va rămîne constantă şi amplitudinea componentei
periodice a curentului de s.c.
Valoarea eficace a acestui curent se determină cu relaţia:
U
I p  I   .
3  Z sc
Valoarea initială a componentei periodice a curentului de s.c. ipo poate să varieze de la zero
până la Ipm în dependenţă faza iniţială a tensiunii la s.c. (  ) şi de defazajul  sc.
Dacă se îndeplineşte condiţia  -  sc =  90, atunci ipo = Ip m .
Deoarece în reţelele de înaltă tensiune sc  90 , valoarea iniţială a componentei periodice va
fi maximă în caz, dacă  = 0 sau 180, adică când s.c. are loc la trecerea tensiunii prin zero (vezi
fig. 2.2).
Valoarea iniţiala a componentei aperiodice a curentului de s.c. se determină reieşind din
condiţia: valoarea curentului în momentul iniţial al s.c. este egală cu valoarea curentului în
momentul anterior defectului
i sc 0  i p 0  i a 0  i sarcina 0 .

De unde rezultă i a 0  i sarcina 0  i p 0 .

Este evident faptul, că componenta aperiodică va avea valoare iniţială maximă, dacă:
- s.c. are loc în momentul trecerii tensiunii prin zero ( =0);
- curentul de sarcină în momentul anterior defectului este egal cu zero
i sarcina 0  0 .
În acest caz i a0   I p m .
Dacă în momentul s.c. i p  i sarcina , atunci componenta aperiodică nu apare. În circuit
imediat se stabileşte un regim permanent de s.c.
Curba componentei aperiodice a curentului de s.c. prezintă pe grafic axa curbliniară de
simetrie a curentului total de s.c.
Durata procesului tranzitoriu este determinată de durata amortizării componentei
aperiodice a curentului de s.c.
 Valoarea maximă instantanee a curentului total de s.c. se numeşte curent de şoc (is).
Mărimea acestui curent, egală cu suma componentelor periodică si aperiodică, la fel depinde de
momentul în care are loc s.c. Curentul de şoc va avea valoare maximă, dacă
U(t = 0) = 0 şi isarcina (t = 0) = 0 .
Acestea sunt condiţiile cele mai nefavorabile de s.c.
După cum a fost accentuat, procesul tranzitoriu la s.c. este examinat în ipoteza că
alimentarea se efectuează de la un sistem de putere infinită. În realitate însă sisteme de putere
infinită nu există. Orice sistem de alimentare se caracterizează printr-o valoare determinată şi
finită a puterii.
Totodata, practica arată, că la un s.c. după elementele cu impedanţă considerabilă
amplitudinea tensiunii la barele sistemului practic ramîne constantă.
În rezultatul calculelor s-a stabilit că, dacă impedanţa sistemului constituie 5...10 % din
impedanţa totală a circuitului în s.c., se poate considerat că practic sunt satisfăcute condiţiile de
alimentare de la un sistem de putere infinită şi, în acest caz, impedanţa sistemului poate să nu fie
luată în consideraţie. Astfel de condiţii se formează în caz de s.c. la barele de joasă tensiune a
posturilor de transformare din secţii, după reactoare şi a.
Însă, atunci când s.c. au loc în reţelele principale de distribuţie şi la o îndepărtare nu prea mare
de la sursele generatoare, amplitudinea tensiunii la barele acestora nu va ramîne constantă. În
atare cazuri, iar ele prezintă majoritatea în calculele practice, caracterul de variere a curentului de
s.c. diferă de cel examinat şi depinde în mare masură de faptul dacă sunt sau nu echipate
generatoarele cu regulatoare automate de tensiune (RAT).
 2.2 Procesul tranzitoriu la un scurtcircuit alimentat de la un generator fără regulator
automat de tensiune

Tensiunea la bornele generatoarelor fără RAT în caz de s.c. în reţea se micşoreaza treptat
în timp. Această micşorare este cauzată de acţiunea de demagnetizare a reacţiei statorice la
parcurgerea statorului de curenţi mari de s.c.
Micşorarea tensiunii, la rîndul său, duce la o micşorare a amplitudinii componentei
periodice a curentului de s.c. de la valoarea sa maximă I pm  I po  2 în momentul iniţial de
timp pîna la valoarea minimă în regim permanent de s.c. I   2 .
Variaţia în timp a curentului de s.c. şi a componentelor acestuia în cazul examinat pentru
 = 0º şi sc = 90º este prezentată în fig. 2. 3.
Aşadar, dacă generatorul nu este echipat cu RAT, valoarea componentei periodice a
curentului în regim permanent de s.c. (I ) este mai mică decât valoarea ei iniţială (Ipo).
Vom analiza cum se determină valorile eficace ale curentului total de s.c. şi a
componentelor acestuia în cazul examinat.
Valoarea eficace a curentului de s.c. pentru orice moment de timp t ( Isc.t ) convenţional se
consideră egală cu valoarea medie patratică a acestui curent pentru perioada în centrul căreia este
poziţionat momentul de timp t. Dacă este cunoscută dependenţa isc = f(t), atunci valoarea eficace
a curentului în momentul de timp t

T
t
2
1
I sc t 
T  T
i sc2  dt .
t
2

iş
isc
i S ia0 ia 2 I

i S0
ip
i p0

Figura 2.3

Dependenţa isc = f(t) în caz general este foarte complicată (fig.2.4). De aceea, pentru
simplificarea calculului Isc t se admite că în decursul perioadei de timp examinate, amplitudinea
componentei periodice şi componenta aperiodică a curentului de s.c. nu-şi schimbă valorile şi
rămîn egale cu valorile lor în momentul de timp examinat t (amplitudinea componentei periodice
se determină după înfăşurătoare). În acest caz, valoarea eficace a componentei periodice a
curentului pentru momentul de timp t se determină cu relaţia:
I pm t
Ipt  ,
2
iar valoarea eficace a componentei aperiodice este egală cu valoarea instantanee a acesteia în
momentul de timp examinat t, adică Ia t = ia t.
 T
isc ia
I a t  ia t I pmt

T/ 2 T/ 2
ip
I pmt

Figura 2.4

Atunci valoarea eficace a curentului total de s.c. în momentul de timp t

I sc t  I 2p t  I a2 t .
Parametrii care caracterizează generatorul în momentul producerii defectului (t = 0) se
numesc supratranzitorii (se consideră că generatorul are înfăşurări de amortizare):
Xd" este reactanţa supratranzitorie longitudinală ;
Eq" - tensiunea electromotoare supratranzitorie, conectată în spatele reactanţei Xd" ;
I"(sau I Po ) - curentul supratranzitoriu de s.c. (valoarea eficace a componentei periodice
pentru prima perioadă după producerea defectului):
Ip m E 
I   I P o   .
2 X
Acţiunea componentei aperiodice se manifestă numai în perioada iniţială a procesului
tranzitoriu. În reţelele şi instalaţiile de înaltă tensiune ea dispare practic peste 0,1...0,3 s, iar în
instalaţiile de joasă tensiune ea practic este neobservată.
Durata procesului tranzitoriu la s.c. pentru generatoarele moderne constituie cel mult
3...5 s. Ca şi în cazul alimentării s.c. de la o sursă de putere infinită (amplitudinea tensiunii este
constantă), curentul total de s.c. (i sc) în reţelele de înaltă tensiune va avea valoare maximă peste
aproximativ 0,01 s de la momentul producerii defectului.
La determinarea curentului de şoc (is) convenţional se consideră, că amplitudinea
componentei periodice nu-şi schimbă valoarea pâna la momentul examinat de timp (0,01s) şi
este egală, ca şi în momentul iniţial, cu Ip m.
Se ia în consideraţie numai amortizarea componentei aperiodice, valoarea maximă a căreia
în momentul t = 0 se consideră, de asemenea, egală cu Ipm.
Luând în consideraţie ipotezele simplificatoare acceptate, obţinem


0,01
 
0,01

i s  I pm  I pm e Ta
 I pm  1  e Ta   2  I   K s ,

 
0,01

unde Kş este coeficientul de şoc, K s  1  e Ta
.
 2.3 Procesul tranzitoriu la un scurtcircuit alimentat de la un generator cu
regulator automat de tensiune

Generatoarele, ca regulă, sunt echipate cu RAT, menirea cărora este a menţine la bornele
acestora a tensiunii nominale pentru toate regimurile de funcţionare. În acest caz micşorarea
tensiunii la un s.c. este compensată de o sporire a curentului în înfăşurarea de excitaţie.
Toate RAT acţionează cu o întârziere, condiţionată de inerţia sistemelor de reglare şi de
inductivitatea considerabilă a înfăşurării de excitaţie a generatorului. În rezultat, acţiunea RAT
începe să se manifeste numai peste un interval de timp după producerea s.c.
Variaţia în timp a curentului de s.c. şi a componentelor acestuia în cazul examinat pentru
    şi sc = 90 este prezentată în fig. 2.5.

iş
isc
u i S ia0 ia 2I

i S0 ip
i p0

Figura 2.5

Regimul permanent de s.c. constituie un stadiu al procesului de s.c., când toţi curenţii
liberi, apăruţi în primul moment, au amortizat complet şi a luat sfârşit procesul de
majorare a curentului de excitaţie sub acţiunea RAT.
Aşadar, RAT nu influenţează asupra curentului de s.c. în primele perioade ale s.c. Valorile
iniţiale ale componentelor periodică şi aperiodică ale curentului de s.c. ipo şi i ao, procesul de
amortizare a componentei aperiodice şi, deci şi curentul de şoc iş ramân aceleaşi ca şi în cazul
alimentării de la un generator fără RAT.
Totodată, atunci când generatorul este echipat cu RAT, curentul în regim permanent de s.c.
I  , pentru aceleaşi condiţii, are valoare mai mare decât atunci când acesta nu este echipat cu
RAT.
Să introducem coeficientul
I 
  .
I
Atunci, dacă generatorul nu este echipat cu RAT
 " > 1 ( I" > I ),
iar dacă generatorul este echipat cu RAT  " > 1 sau  " < 1 în dependenţă de îndepărtarea
electrică a punctului de s.c.
Să examinăm curbele de variere în timp a valorii eficace a componentei periodice a
curentului de s.c. pentru diferite indepărtări electrice ale locului de s.c. de la generator, adică
pentru diferite valori ale reactanţei X sc de la generator pînă la locul s.c. (fig. 2.6.):

8
 Figura 2.6
a) s.c. la bornele generatorului ( X sc = 0 ).
RAT are o influenţă neînsemnată, fiindcă în acest caz predomină acţiunea de
demagnetizare a reacţiei statorice. Panta curbei 1 (generator cu RAT) din fig. 2.7 este mai puţin
abruptă şi are un caracter mai lin decât panta curbei 2 (generator fără RAT), dar şi în acest caz
valoarea curentului se micşorează în timp.

Figura 2.7

b) s.c. după reactanţa Xsc.

La majorarea îndepărtării electrice a punctului de s.c. tabloul se modifică. Pot să apară
situaţii când curba curentului mai întii amortizează până la o valoare minimă, iar apoi începe să
sporească până la o valoare finală stabilizată (fig.2.8), care poate să şi depăşească valoarea
iniţială a curentului (ca regulă aceasta are loc atunci, când reactanţa Xsc depaşeşte valoarea
reactanţei generatorului X d de 4 ... 6 ori).

X sc  X d

X sc  5  X d

Figura 2.8

c) s.c. într-un punct îndepărtat electric.

Dacă îndepărtarea electrică a punctului de s.c. continuă să se majoreze, curentul de s.c. se
micşorează şi s.c. într-o măsură din ce în ce mai mică influenţează asupra funcţionării
generatorului.
În calitate de punct îndepărtat de s.c. convenţional este considerat un atare loc în reţeaua
electrică, la un s.c. în care curentul în generatoarele centralelor se modifică atât de neînsemnat,
încât poate fi neglijată varierea TEM şi a tensiunilor la bornele generatoarelor şi poate fi
considerat, că tensiunea la bornele acestora este constantă şi egală cu cea nominală.

9
 De aceea, la un s.c. într-un punct îndepărtat electric amplitudinea componentei periodice a
curentului de s.c. nu-şi schimbă valoarea şi chiar din primul moment al s.c. este egală cu
valoarea ei în regim permanent de s.c. (fig.2.9).

I po I pt  I .
Ip t

Ip t = const

Figura 2.9

Caracterul de variaţie al curentului în circuit va fi acelaşi ca şi în caz de alimentare de la o

sursă de putere infinită.

10
 3.1 Destinaţia calculului scurtcircuitelor şi ipotezele simplificatoare

Sub calculul proceselor tranzitorii electromagnetice (în particular la un s.c.), ca regulă, se

subânţelege calculul curenţilor şi a tensiunilor în schema examinată pentru condiţiile date.
În dependenţă de menirea calculului, aceste mărimi se determină pentru un moment stabilit
de timp sau variaţia lor în decursul procesului tranzitoriu.
Calculul s.c. se efectuează pentru rezolvarea practică a următoarelor probleme:
- dimensionarea aparatelor şi conductoarelor şi verificarea stabilităţii termice şi
electrodinamice a acestora la s.c.;
- proiectarea şi ajustarea sistemelor de protecţie prin relee şi automatică;
- alegerea metodelor şi mijloacelor de reducere a curenţilor de s.c.;
- analiza stabilităţii sistemelor electroenergetice;
- determinarea condiţiilor de funcţionare a consumatorilor în regimuri de avarie;
- stabilirea influenţei liniilor electrice de transport asupra liniilor de telecomunicaţii ;
- dimensionarea şi verificarea instalaţiilor de protecţie prin legare la pamânt;
- analiza avariilor şi a.
Calculele se efectuează:
- la proiectarea SEE şi SAEE;
- la modificări în schema de alimentare;
- la înlocuirea aparatajului electric la centralele şi staţiile de transformare.
Specificul calculelor la rezolvarea problemelor ce apar în perioada exploatării constă în
aceea, că în atare cazuri este necesar sa fie luate în consideraţie condiţiile concrete ale
procesului tranzitoriu ce se examinează. Dimpotrivă, la proiectare sunt îndeajuns şi date
aproximative. În primul caz este necesară o precizie mai mare la calcul.
La rezolvarea majorităţii problemelor practice de calcul a s.c. se acceptă următoarele ipoteze
simplificatoare:
- sistemul trifazat se consideră simetric;
- miezurile magnetice ale maşinilor electrice şi ale transformatoarelor se consideră
nesaturate (în acest caz reactanţa acestora nu este funcţie de curent, X = const);
- fazele TEM ale tuturor generatoarelor coincid în decursul procesului tranzitoriu la s.c.,
adică lipsesc pendulaţiile rotoarelor;
- sarcina sau se ia în consideraţie prin substituirea ei cu o impedanţă echivalentă, sau se
neglijează;
- s.c. se consideră complet (rezistenţa tranzitorie în locul de defect se neglijează);
- capacităţile elementelor sistemului nu se iau în consideraţie;
- curenţii de magnetizare ai transformatoarelor se neglijează;
1
- rezistenţa circuitului în s.c. nu se ia în consideraţie, dacă r s c  x sc (însă rezistenţa trebuie
3
luată în consideraţie la determinarea constantei de timp Ta ).
 3.2 Alegerea condiţiilor iniţiale la calculul scurtcircuitelor

În calitate de condiţii iniţiale la calculul s.c. se consideră:

- schema electrică a sistemului (schema de calcul);
- tipul s.c.;
- poziţionarea punctelor de s.c.;
- momentul de timp al s.c.
Schema de calcul se întocmeşte în variantă monofilară. Ea include toate elementele SEE
sau SAEE care influenţează asupra procesului de s.c. La tensiuni mai mari de 1000 V acestea
sunt generatoare sau sisteme electroenergetice ce alimentează s.c., linii electrice de transport
aeriene şi în cablu, transformatoare şi autotransformatoare, reactoare, compensatoare sincrone şi
motoare sincrone de putere mare.
În schema de calcul se indică toţi parametrii elementelor, necesari pentru calcul, şi
punctele de s.c.
Maşinile sincrone se indică în schema de calcul cu puterea nominală, tensiunea nominală şi
reactanţa supratranzitorie X d . Ultima se exprimă în unităţi relative.
Transformatoarele cu două înfăşurări se indică în schema de calcul cu puterea nominală, cu
tensiunile nominale ale înfăşurărilor şi tensiunea de s.c. Usc%.
Transformatoarele cu trei înfăşurări şi autotransformatoarele se indică cu puterea nominală,
cu tensiunile nominale ale înfăşurărilor şi tensiunile de s.c. între înfăşurări.
Reactoarele se indică cu tensiunea nominală, curentul nominal şi reactanţa nominală.
Compensatoarele sincrone şi motoarele cu o putere mai mare de 1000 kVA, conectate în
apropiere de locul s.c., se iau în consideraţie ca şi generatoarele. Ele se indică în schema de
calcul cu TEM, cu puterea nominală şi reactanţa supratranzitorie.
Liniile electrice aeriene (LEA) şi în cablu (LEC) se indică în schema de calcul cu
tensiunea, reactanţa specifică şi lungimea.
La calcule aproximative pot fi acceptate următoarele valori ale reactanţelor specifice ale
liniilor de transport:
- pentru LEA 6 ... 220 kV Xo = 0,4 Ohm / km ;
- pentru LEA < 1000 V Xo = 0,3 Ohm / km ;
- pentru LEC 3 ... 10 kV Xo = 0,07... 0,08 Ohm / km.

Rezistenţele barelor în instalaţiile de distribuţie şi în aparatele electrice (întreruptoare,

transformatoare de curent şi a.), rezistenţele punţilor de conexiune aeriene şi în cablu de o
lungime nu prea mare în cazul acesta nu se iau în consideraţie, ele fiind relativ mici.
În unele cazuri în schemă trebuie să fie indicaţi şi parametrii sarcinilor.
În schemele de calcul, ca regulă, sunt trepte cu diferite tensiuni. Pentru simplificarea
calculelor, în schema de calcul, în loc de tensiunea reală pe bare, se indică tensiunea medie
Um.nom, în conformitate cu următoarea scară:
U > 1000 V: 770; 515; 340; 230; 115; 37; 24; 20; 18; 15,75; 13,8; 10,5; 6,3 kV.
U < 1000 V: 690; 400; 230; 127 V .

Acceptînd pentru fiecare din trepte tensiunea medie, se consideră, că tensiunile nominale
ale tuturor elementelor, conectate în circuit la treapta corespunzătoare, sunt egale cu tensiunea
medie (Um.nom).

Tipul s.c. este determinat de scopul calculului.

Spre exemplu, verificarea stabilităţii electrodinamice se efectuează pentru s.c. trifazat.
Verificarea stabilităţii termice - pentru s.c. trifazat ori bifazat, în dependenţă de îndepărtarea
electrică a locului de s.c. de la generatoare (la o îndepărtare mică - pentru s.c.bifazat, mare -
pentru s.c. trifazat).
Pentru proiectarea şi ajustarea protecţiei prin relee se efectuează calculul s.c. tri-, bi- şi
monofazate.

Poziţionarea punctelor de s.c. la verificarea utilajului se face în aşa fel, ca utilajul

examinat să fie parcurs de un curent maxim. La proiectarea şi ajustarea protecţiei prin relee
punctul de s.c. poate fi atât la începutul cât şi la sfîrşitul liniei electrice.

Momentul de timp pentru care se calculează s.c. este, de asemenea, determinat de scopul
calculului. Spre exemplu, stabilitatea dinamică a utilajului se verifică prin curentul peste
0,01 s de la momentul s.c. (curentul de şoc). Verificarea capacităţii de declanşare a
întreruptoarelor cu ulei se efectuează prin curentul în momentul când încep să se îndepărteze
contactele acestuia, adică în momentul de timp t  0,1 s.
 3.3 Marimile ce se determină la calculul scurtcircuitelor şi ordinea calculului

La calculul s.c. se determină următoarele mărimi:

I p0 (sau I") - curentul supratranzitoriu de s.c. (pentru determinarea curentului de şoc şi
verificarea stabilităţii termice a utilajului electric);
iş - curentul de şoc (pentru verificarea stabilităţii electrodinamice);
Iş - valoarea maximă eficace a curentului total de s.c. (pentru alegerea după capacitatea de
declanşare a unor tipuri de întreruptoare);
Isc.t - valoarea eficace a curentului de s.c. în momentul de timp t (pentru alegerea
întreruptoarelor, proiectarea şi ajustarea protecţiei prin relee);
Ssc.t - puterea de s.c. în momentul de timp t (pentru alegerea întreruptoarelor după
capacitatea de rupere).
În caz de necesitate se calculează şi tensiunile în diferite puncte ale reţelei la s.c.
Ordinea calculului s.c. este următoarea:
- pentru schema de calcul examinată se întocmeste schema echivalentă. În ultima toate
elementele se substituie cu impedanţe echivalente, iar sursele de alimentare - şi cu TEM;
- schema echivalentă se reduce treptat în raport cu punctul de s.c. la o formă simplă: la un
element sau câteva elemente cu impedanţe şi TEM echivalente;
- se determină curentul total de s.c. în punctul examinat în conformitate cu legea lui Ohm
prin valorile cunoscute ale impedanţelor şi ale TEM echivalente, sau prin metoda curbelor de
calcul (sau curbelor de tip);
Legea lui Ohm poate fi aplicată la determinarea curentului de s.c. în caz de alimentare de la
un sistem de putere infinită sau la determinarea curentului supratranzitoriu pentru orice altă sursă
de alimentare;
- dacă este necesar a determina distribuţia curenţilor în ramurile schemei sistemului, se
efectuează transfigurarea inversă a schemei echivalente rezultante pâna la forma iniţială.
 3.4 Întocmirea schemei echivalente şi determinarea reactanţei rezultante
în unităţi absolute

Să examinam o porţiune a unui sistem care are câteva trepte electrice cu diferite tensiuni
(fig.3.1).

U1 U2 W U3 W U4 K3
G T1 1 T2 2 T3 W3
~

Figura 3.1

Este necesar a întocmi schema echivalentă (se iau în consideraţie numai reactanţele
elementelor) şi a determina reactanţa rezultantă X rez în unităţi absolute (Ohm).
Schema echivalentă este o schemă ce corespunde celei de calcul şi în care toate legăturile
magnetice sunt înlocuite cu legături galvanice.
În schema echivalentă, pentru a asigura legăturile galvanice între reactanţele elementelor,
poziţionate la diferite trepte de tensiune, aceste reactanţe trebuie să fie raportate la una şi aceeaşi
treaptă de tensiune (de bază).
Raportarea reactanţei, poziţionată la o treaptă cu tensiunea U1, la o altă treaptă cu tensiunea
U2 poate fi efectuată în ipoteza că proprietăţile schemei nu se vor schimba. Adică, pierderile de
putere în reactanţele raportată şi neraportată trebuie sa fie aceleaşi.
Vom examina următoarele scheme ( fig.3.2 a,b).
Reieşind din condiţia de egalitate a pierderilor
U 12 U 22
 Q1   Q 2 ;  Q1  ;  Q2   ,
X X
U 12 U 22
obţinem  o .
X X
o U 22
Din ultima relaţie rezultă X X  X  k2 ,
U 12
unde k este coeficientul de transformare. Acesta se determină în direcţia de la treapta la care se
efectuează raportarea (de bază) spre cea la care este poziţionată reactanţa examinată.

x U1 T U2

a)
U1 T U2 o
x

b)
Figura 3.2
x - reactanţa unui element poziţionat la treapta cu tensiunea U1;
o
x -reactanţa aceluiaşi element raportată la treapta cu tensiunea U2.
 În caz general, pentru a raporta o reactanţă exprimată în unităţi absolute (Ohm) la o
oarecare treaptă de tensiune, considerată de bază, este necesar a înmulţi valoarea acestei
reactanţe la patratul coeficientului de transformare

2
o  U t .b . 
X  X    , (3.1)
 U m .nom . 

unde Ut.b este tensiunea medie nominală la treapta de bază;

Um.nom - tensiunea medie nominală la treapta la care este poziţionată reactanţa.
Vom continua examinarea schemei din fig.3.1. În calitate de treaptă de bază, ca regulă, se
consideră treapta la care s-a produs s.c. Adică U t.b = Um.nom k..
Schema echivalentă a sistemului este prezentată în fig.3.3.
o o o o o o o
Eg Xg XT 1 XW 1 XT2 XW 2 X T3 XW 3 K (3)

Figura 3.3

Raportarea reactanţelor la tensiunea treptei de bază ( în cazul examinat Ut.b = Um.nom.4) se

efectuează prin coeficienţii de transformare

X g  X g  k1  k 2  k3  ;
o 2

------------------------------ ;
------------------------------ ;
o
XW 3  XW 3 .

În diferite puncte ale sistemului valorile tensiunilor vor fi diferite, adică vor fi diferite şi
valorile coeficienţilor de transformare kt. Pentru simplificarea calculelor, după cum a fost
accentuat mai înainte, se consideră, că tensiunea în orice punct al unei trepte electrice este egală
cu tensiunea medie nominală (vezi şirul de tensiuni medii nominale în p.3.2). În acest caz se
simplifică raportarea reactanţelor la tensiunea treptei de bază, fiindcă tensiunile intermediare se
reduc.
Spre exemplu:
2 2 2
o U U U  U   U t .b . 
X g  X g   m .nom .2  m .nom .3  m .nom .4   X g   m .nom .4   X g    .
 U m .nom .1 U m .nom .2 U m .nom .3   U m .nom .1   U m .nom .1 
După raportarea tuturor reactanţelor la tensiunea treptei de bază, se calculează reactanţa
rezultantă.
În cazul examinat
o o o
X rez  X g  ...  X W 3 .
Schema echivalentă rezultantă se prezintă în felul urmator
o
Eg X rez

Figura 3.4
 3.5 Utilizarea sistemului de unităţi relative la calculul scurtcircuitelor

Prezentarea oricăror mărimi fizice în mod netradiţional, adică nu în unităţi absolute, ci în

unităţi relative, permite a simplifica considerabil unele analize teoretice şi a le prezentă într-o
formă generalizată. O atare prezentare a mărimilor simplifică considerabil calculele, are un
caracter mai ilustrativ şi permite o orientare mai rapidă la analiza rezultatelor obţinute, de aceea
sistemul de unităţi relative are o raspîndire largă.
Sub valoarea relativă a oricărei mărimi se subânţelege raportul ei la o altă mărime de
acelaşi tip, aleasă ca unitate de măsurare.
Să examinăm un oarecare element al circuitului trifazat. Acesta se caracterizează cu
următorii parametri ai unui regim, considerat de bază: Ib,, Ub, Sb, Xb. Dependenţele dintre aceşti
parametri de regim se exprimă cu relaţiile:
Ub
S b  3  U b  I b şi X b  .
3  Ib
Ca regulă, sunt date Sb şi Ub . Cunoscînd marimile de bază, pot fi exprimate în unităţi
relative orice alte mărimi.
Vom considera, că sunt cunoscute valorile I , U , S , X pentru un alt regim de funcţionare a
elementului examinat.
Ele pot fi exprimate în cote-părţi ale celor de bază.
U I S X
U* b  ; I* b  ; S* b  ; X* b  ;
Ub Ib Sb Xb
S 3 U  I X X I
S* b   ; X* b   X b .
Sb 3  Ub  Ib X b U fb / I b U fb
Sa examinăm reactanţa relativă. Vom considera că reactanţa X, după care se poziţionează
punctul de s.c., este parcursă de curentul Ib.
I U
Atunci X * b  X  b    U *b .
U fb U fb

Adică, reactanţa relativă, după sensul ei fizic, este egală cu valoarea căderii de tensiune pe
reactanţa examinată (în unităţi relative) la parcurgerea acesteia de curentul de bază.
Să exprimăm reactanţa relativă prin putere şi tensiune:

I b 3 U fb Sb S
X*b  X   X 2
 X  b2 . (3.2)
U fb 3 U fb 3  U fb Ub

Se ţine cont de faptul că tensiunea de linie

U b  U fb  3 .
Ca regulă, reactanţele transformatoarelor, generatoarelor, reactoarelor sunt date în unităţi
relative raportate la condiţiile nominale
S
X* nom  X  nom2
. (3.3)
U nom
În acest caz reactanţele în unităţi absolute pot fi determinate cu relaţia
U2
X  X * nom nom .
Snom
 3.6 Determinarea reactanţei rezultante în unităţi relative

Vom examina schema de calcul prezentată în p.3.4 (fig.3.1).

Schema echivalentă este prezentată în fig.3.3.
Puterii de bază Sb i se atribuie o valoare arbitrară şi se consideră, că
Ub = U t.b = U m.nom.4 .
Sa exprimăm reactanţele raportate în unităţi relative.
o Sb
X*b  X
U b2
o U t2.b .
Totodată, X X .
U m2 .nom .
Atunci
U t2.b Sb S
X* b X 2 · 2 X 2 b . (3.4)
U m .nom . U b U m .nom .

Dacă reactanţa elementului este dată în unităţi relative şi raportată la condiţiile nominale
S
X * nom .  X 2nom ,
U m .nom .
U m2 .nom .
atunci X  X * nom ,
S nom .
şi expresia pentru X b poate fi prezentată în felul următor:
*
U m2 .nom . S S
X* b  X * nom   2 b  X * nom  b . (3.5)
Snom . U m .nom . S nom .

Calculând cu relaţiile (3.4) sau (3.5) valorile reactanţelor elementelor în unităţi relative,
determinăm reactanţa rezultantă a schemei în raport cu punctul de s.c. În cazul examinat

X rez .* b  X g* b  ...  X W 3* b .
 3.7 Transfigurarea schemelor echivalente

Schemele reale ale sistemelor electroenergetice şi de alimentare cu energie electrică a

întreprinderilor, ca regulă, au o configuraţie complicată de conexiune a elementelor. Pentru
determinarea reactanţei rezultante este necesar a modifica schema echivalentă şi a o reduce la o
formă mai simplă în raport cu punctul de s.c.
Modificarea schemei constă în:
- contopirea punctelor cu acelaşi potenţial;
- compunerea reactanţelor conectate în paralel şi în serie;
- transformarea stelei de reactanţe într-un triunghi echivalent şi invers;
- transformarea poligonului într-o stea echivalentă cu mai multe raze;
- substituirea câtorva surse cu diferite valori ale TEM prin una echivalentă şi a.
Relaţiile de calcul la transfigurarea schemelor sunt prezentate în 1,2.

16
 4.1 Determinarea curentului supratranzitoriu şi a curentului de şoc
la scurtcircuit

Dacă sunt cunoscute reactanţa rezultantă a schemei în raport cu punctul de s.c. şi TEM
echivalentă, atunci determinarea curentului supratranzitoriu la un s.c. trifazat nu prezintă
dificultăţi.
Dacă reactanţa rezultantă este exprimată în unităţi relative (u.r.), atunci

E ech
  b
I p o  I   I b , (4.1)
x rez  b

unde E"ech* b este TEM a sursei echivalente în unitaţi relative;

X rez* b - reactanţa rezultantă a schemei în u.r. raportată la condiţiile de bază;
Sb
Ib - curentul de bază, I b  .
3 Ub
Rezultatul calculului curentului supratranzitoriu de s.c. (I") cu relaţia (4.1) nu depinde de
valoarea puterii de bază S b, luată în mod arbitrar, fiindcă la varierea acesteia variază
proporţional atât Ib cât şi Xrez*b.
Ib
La calcule aproximative I   , fiindcă TEM a surseri raportată la tensiunea
X rez  b
treptei de bază şi exprimată în u.r.

o U t.b
E  ech. b  E sursei
 : Ub  1 .
U m.nom.sursei

  U m .nom .sursei şi U t. b = U b = U m.nom.k.

Se consideră E sursei
Dacă reactanţa rezultantă este exprimată în unitaţi absolute (u.a.), atunci

o
E  f E f  U f b / U f ns U fb U f .m .nom . K
I p o  I   o
 o
 o
 o
. (4.2)
x rez x re z x re z x rez
o
unde E f este TEM de fază a sursei, raportată la tensiunea de bază;
Uf. b - tensiunea de bază;
Uf.m.nom.k - tensiunea medie nominală de fază la treapta de s.c.;
Uf .n. s. - tensiunea medie nominală de fază a sursei, Uf n s  Ef ;
o
x r e z - reactanţa rezultantă a schemei în u.a. (Ohm), raportată la treapta de bază.
Valoarea maximă instantanee a curentului total de s.c. (curentul de şoc)

is  i p
t  0,01
 ia
t  0,01
 I pm   e 0,01/ Ta  I pm
  I pm 
 1 e 0,01/ Ta  2  I po  Ks ,  (4.3)

- 0,01/Ta
unde Kş este coeficientul de şoc, K ş = 1 + e .
Dacă rrez = 0 , atunci Ta =  şi K s = 2.
Dacă xrez = 0 , atunci Ta = 0 şi K ş = 1. Adică 1  K ş  2 .
 La calcule practice ale curenţilor de s.c. în reţelele de înaltă tensiune, care au un caracter
predominant inductiv, se poate accepta Kş =1,8, iar în caz de s.c. la barele generatoarelor
Kş = 1,9.
Valoarea maximă eficace a curentului total de s.c. se determină ca un curent mediu
pătratic:


I s  I 2p t 0,01  Ia2 t 0,01  I 2p 0  ia2 t 0,01  I 2p 0  K s  1 2  I p 0  2

(4.4)
 I p 0  1 2  K s  1 2

aici Ip t  0 ,01
 I po
şi ia t 0 ,01
  e  0 ,01 / Ta  I po  2  K s  1.
 I pm

După cum rezultă din (4.4)

I po  I s  3I po .
 4.2 Determinarea curentului de scurtcircuit pentru orice moment de timp

Un calcul cu precizie a curenţilor de s.c. pentru orice moment de timp este foarte
complicat. De aceea, la proiectarea şi exploatarea SEE şi SAEE se utilizează metode
aproximative de determinare a curenţilor de s.c., care:
- simplifică calculele;
- micşorează volumul de lucru;
- permit a obţine valori sporite ale curenţilor de s.c. (cu o rezervă de aproximativ
10...15 %).
Se utilizează două metode aproximative de calcul a curenţilor de s.c.:
- metoda curbelor de calcul;
- metoda curbelor de tip.
Vom examina mai întâi prima din aceste metode.
Curbele de calcul prezintă dependenţe Ip t = f (xcalc ) pentru diferite momente de timp
* *
(ca regulă 0; 0,1; 0,2; 0,5; 1; 2; 4;  s.). Pe axa absciselor este aşa - numita reactanţă de calcul
în u.r. (xcalc ), iar pe axa ordonatelor - valoarea eficace a componentei periodice a curentului de
*
s.c. în u.r. (I p t).
*
Pentru a determina reactanţa de calcul, reactanţa rezultantă se exprimă în unitaţi relative şi
se raportă la puterea nominală totală a generatoarelor Snom .

I p* t

t  var
X calc .*
Figura 4.1

Dacă reactanţa xrez este de acum exprimată în unitaţi relative şi raportată la condiţiile de
bază, atunci
S nom
xcalc .* n  xrez* b · . (4.5)
Sb

Dacă xrez este exprimată în unitaţi absolute (Ohm) şi raportată la tensiunea Um.nom.k a
treptei de s.c., atunci
S nom
xcalc .* n  xrez · (4.6)
U m2 .nom .k

Ordinea calculului curentului de s.c. pentru un moment de timp determinat este

următoarea:
- pe axa absciselor se determină punctul ce corespunde valorii reactanţei de calcul xcalc ;
*
- din punctul acesta se trasează o linie verticală până la intersecţia cu curba ce corespunde
momentului de timp t;
 - deplasându-ne pe orizontală la stânga, până la intersecţia cu axa ordonatelor, vom citi pe
ultima valoarea relativă a componentei periodice a curentului de s.c. (Ip*t), exprimată în cote-
părţi ale curentului nominal total al generatoarelor, care alimentează s.c.
În unităţi absolute valoarea curentului Ip.t se determină cu relaţia:

 ,
I p .t  I p t  I nom (4.7)
*

unde I nom este curentul nominal total al generatoarelor, raportat la tensiunea medie nominală
a treptei, la care se produce s.c. (Um.nom.k),
S nom
 
I nom  . (4.8)
 3  U m .nom k
În particular, conform curbei pentru t = se determină curentul în regim permanent de
s.c. I . Conform curbei pentru t = 0 se determină curentul supratranzitoriu Ipo (sau I"). Prin
valoarea curentului supratranzitoriu poate fi determinat curentul de şoc

iş  k ş  2  I" . (4.9)

Curbele de calcul sunt trasate pentru valori ale reactanţei de calcul Xcalc .*  3.
Dacă Xcalc. > 3 , punctul de s.c. se consideră îndepărtat electric. În acest caz se
*
îndeplinesc condiţiile de alimentare de la un sistem de putere infinită şi, prin urmare,

Ib
I po  I pt  I  ; I po  .
X rez b


Curbele de calcul sunt trasate separat pentru turbo- si hidrogeneratoare, fiindcă parametrii
lor diferă considerabil.
Metoda curbelor de tip este bazată pe utilizarea curbelor de variere în timp a rapoartelor
valorilor eficace ale componentei periodice a curentului de s.c. de la generatoare pentru
momentul de timp dat t (I pt) şi pentru momentul iniţial de timp (I po), pentru diferite îndepărtări
electrice ale punctului de s.c. (fig. 4.2 ).
Îndepărtarea electrică se caracterizează cu raportul Ipo / I nom, unde Inom este curentul
nominal al generatoarelor, raportat la tensiunea treptei de s.c. Um.nom .k ,

Pnom
 
I nom . (4.10)
3  U m .nom .k  cos  nom

Curbele pot fi utilizate pentru determinarea curenţilor de s.c. pentru diferite momente de
timp (t  3 s) de la turbogeneratoare cu puterea de la 12 pâna la 800 MW, hidrogeneratoare cu
puterea până la 500 MW şi compensatoare sincrone de putere mare.
Curba cea mai de sus (fig.4.2) corespunde raportului Ipo / Inom. = 1. Dacă valoarea acestui
raport este mai mică ca unu, atunci se poate considera că îndepărtarea electrică a punctului de
s.c. este mare. În acest caz I pt = I po = I  .
 I pt
I p0

I Po
 var

I nom

Figura 4.2

Dacă schema de calcul conţine unul generator sau mai multe generatoare, care se află în
condiţii identice în raport cu punctul de s.c., atunci curentul de s.c. pentru un oarecare moment
de timp t se determină prin metoda curbelor de tip în ordinea următoare :
- se determină reactanţa rezultantă de la generator (generatoare) pâna la punctul de s.c.
X rez şi apoi curentul I po ;
*
- se determină valoarea raportului I po / Inom. Dacă sunt mai multe generatoare de acelaşi
tip, atunci la determinarea curentului Inom. în relaţia (4.10) se introduce puterea nominală totală
a acestor generatoare;
- conform curbei Ipt / Ipo = f (t) ce corespunde valorii determinate a raportului I po / Inom,
se determină valoarea raportului I pt / I po pentru momentul de timp dat t;
- cu valorile cunoscute Ipo şi a raportului Ipt / Ipo se determină valoarea eficace a
componentei periodice a curentului de s.c. Ipt pentru momentul de timp t.
 4.3 Determinarea puterii de scurtcircuit
În unele cazuri, spre exemplu la alegerea întreruptoarelor conform capacităţii de rupere,
este necesar a cunoaşte puterea de s.c.
Dacă este cunoscut curentul de s.c., atunci puterea poate fi determinată cu relaţia:

S sc .t  3  U m .nom  I sc .t , (4.11)

unde Isc t este curentul de s.c. în momentul de timp t, raportat la tensiunea treptei de s.c.
Puterea de s.c., deconectată de întreruptor, se determină prin valoarea eficace a
componentei periodice a curentului de s.c. în momentul când încep să se îndepărteze contactele
acestuia:
S sc .t  3  U m .nom  I p .t .

În particular, pentru regimul supratranzitoriu de s.c., puterea de s.c. poate fi determinată cu

relaţia:
S   3  I  U m .nom .k  3  U b  I Po 
Ib Sb (4.12)
 3 U b  .
X rez . b X rez  b
Aici Ipo = I “  I b / X rez * b .
Într-adevăr, dacă TEM şi reactanţa rezultantă sunt exprimate în unitaţi relative, atunci

U f .t . b
o E f :U f .b
E  b U f .m . nom . sursei 1
I    Ib   Ib   Ib.
X rez  b X rez  b X rez  b

Se consideră
E   U m .nom .sursei şi U t .b  U b  U m .nom .k .

Dacă TEM şi reactanţa rezultantă sunt exprimate în unităţi absolute, atunci

E  U m .nom .k U m .nom .k Ib
I      .
3  X rez 3  X rez  b  X b Ub X rez  b
3 X rez b 
*
3  Ib
Puterea de s.c. în unitaţi relative

S sc .t 3  I p .t  U m .nom .k I p .t
S sc .t      I p .t . .
S nom  3  I nom   U m .nom .k I nom 

Adică puterea de s.c. pentru orice moment de timp poate fi, de asemenea, determinată
folosind curbele de calcul sau de tip.
Puterea de s.c. în unitaţi absolute

S sc .t  S sc .t   Snom   I p .t   S nom  , (4.13)

unde Ip.t* este curentul de s.c. în u.r., determinat din curbele de calcul (sau de tip).
 4.4 Calculul curenţilor de scurtcircuit luând în consideraţie îndepărtarea electrică
diferită a surselor generatoare

În paragrafele precedente a fost analizată ordinea de calcul a curentului Ip.t în caz de

substituire a tuturor generatoarelor prin unul echivalent, având puterea egală cu suma puterilor
acestora.
Vom accentua că, la calculul în modul acesta a curenţilor de s.c. pentru momente de timp
diferite de zero Ip.t (t ≠ 0) , substituirea câtorva surse generatoare prin una echivalentă duce la erori
considerabile ( 25 %) în determinarea curenţilor (ca regulă, spre majorarea acestora).
Aceasta se explică prin faptul, că în aşa cazuri nu se ia în consideraţie îndepărtarea
electrică diferită a surselor generatoare de la locul s.c.
Într-adevăr, la substituirea generatoarelor cu unul echivalent, condiţiile medii pentru
ultimul totdeauna sunt mai apropiate de cele care corespund generatoarelor de putere mare.
Totodată, puterea mai mare a generatorului nu este un criteriu suficient pentru a afirma că el are
o influenţă determinantă în alimentarea s.c. Dacă generatorul cu o putere mare este îndepărtat
electric de locul s.c., atunci el participă într-o măsură mult mai mică la alimentarea s.c., decât un
generator cu putere mică, conectat în apropiere de locul s.c. Este evident, că tensiunea la bornele
generatorului mai apropiat de locul s.c. va fi mai mică şi, prin urmare, RAT va majora mai mult
excitarea acestuia. Dimpotrivă, generatoarele îndepărtate aproape că nu vor reacţiona la s.c.
Asadar, în timp ce varierea curentului de s.c. este determinată în fond de varierea
curentului de la cel mai apropiat de locul s.c. generator, acest fapt nu se ia în consideraţie la
substituirea generatoarelor prin unul echivalent.
În cazul acesta, pentru a evita erorile la calcule, este necesar a determina curenţii de s.c. în
mod separat de la fiecare din generatoare (sau surse) în ordinea următoare:
- schema echivalentă se transformă şi se aduce la o formă cu mai multe raze, în dependenţă
de numărul surselor generatoare;
- se determină pentru fiecare din raze (de la sursă pînă la locul s.c.) reactanţa de calcul,
raportată la puterea nominală a generatoarelor ramurii corespunzătoare, Xcalc* ;
- din curbele de calcul, pentru momentul de timp indicat t, se determină curenţii Ip.t 1 ...
*
Ip.t n ;
*
- se determină valoarea componentei periodice a curentului în locul de s.c.

 . ... I p.t n Inom

I p.t  I p.t 1 Inom  . (4.14)
1 n

S nom 

unde I nom  
; I nom
1  ... sunt curenţii nominali ai ramurilor generatoare
 3  U m .nom k
1 2

separate, raportaţi la tensiunea treptei de s.c.

În caz general, când ramurile generatoare sunt legate cu locul de s.c. printr-o reactanţă
comună pentru aceste ramuri, schema trebuie să fie transformată şi adusă la formă radială (vezi
fig. 4.3).
La transformarea schemei trebuie satisfăcută condiţia, ca în locul s.c. curenţii de la fiecare
din sursele generatoare să nu-şi schimbe valorile.
Calculul se efectuează în ordinea următoare:
a) se determină reactanţa rezultantă a schemei în raport cu punctul de s.c.

X1  X2
X rez   X 3  X ech  X 3 ,
X1  X2

unde Xech este reactanţa echivalentă a surselor în raport cu punctul N al schemei;

 a) b)

Figura 4.3

b) se determină coeficienţii de repartiţie, adică cotele de participare a surselor în

alimentarea s.c. Totodată, se consideră că valoarea relativă a componentei periodice a curentului
în locul de s.c. este egală cu unu (I = 1) .
*
În conformitate cu legile lui Kirchhoff

I 1 X 2 I 1 X ech I  2 X ech
I 1  I  2  I   1 şi  ;  ;  . (4.15)
I 2 X 1 I X1 I X2

De unde rezultă
X ech X ech
C 1  I 1  ; C 2  I 2  . (4.16)
X1 X2
Verificare: C1 + C2 = 1 .
Luând în consideraţie faptul, că repartiţia curenţilor în ramuri trebuie să rămînă aceeaşi,
obţinem:
X rez X rez
X 1  ; X 2  . (4.17)
C 1 C 2
În acelaşi mod se procedează şi atunci când mai multe surse sunt legate cu locul de s.c.
printr-o reactanţă comună.
La calculul curenţilor de s.c. cu considerarea variaţiei individuale a curenţilor în ramuri
aparte se separă:
- generatoarele de diferite tipuri (turbo- si hidro-);
- generatoarele de acelaşi tip, dar care au o îndepărtare electrică diferită de la locul s.c.;
- sistemele electrice;
- compensatoarele şi motoarele sincrone de putere mare, conectate în apropiere de locul
s.c.
Prin calcule s-a stabilit, că substituirea a două surse generatoare de acelaşi tip prin una
echivalentă poate fi efectuată dacă se îndeplineşte condiţia:

S1  X 1
 0 ,4 ... 2 ,5 .
S2  X 2
 4.5 Calculul curenţilor de scurtcircuit luând în consideraţie sistemul electroenergetic

Dacă centrala electrică funcţionează în paralel cu sistemul sau staţia de transformatoare

este conectată la sistem, la calculul curenţilor de s.c. este necesar a cunoaşte parametrii acestuia.
Pot fi următoarele variante:
- este cunoscută schema sistemului şi toţi parametrii elementelor acestuia. În cazul acesta
calculul curenţilor de s.c. se efectuează în ordinea obişnuită;
- sistemul este dat prin puterea nominală totală a generatoarelor Snom.s şi reactanţa
rezultantă a schemei în raport cu un oarecare nod al acesteia Xrez.s. Calculul la fel se efectuează
în ordinea obişnuită. Sistemul se examinează ca un oarecare generator echivalent cu puterea
Snom.s şi reactanţa X rez.s;
- sunt date: Snom.s şi puterea supratranzitorie S"s debitată de sistem la un s.c. într-un nod
determinat al reţelei. În cazul acesta se determină reactanţa sistemului până la nodul dat de s.c.
cu una din relaţiile
2
S Sb U
X S  nom .  nom .s
; X S b .  ; X S Ohm   m . nom
.
S s S s S s

În continuare calculul se efectuează în ordinea obişnuită.

- în cazul unui sistem cu o putere foarte mare, la calcule aproximative se consideră Ss = 
şi Xs = 0 şi se iau în consideraţie numai impedanţele elementelor de legatură cu sistemul;
- puterea şi reactanţa sistemului nu sunt cunoscute, dar este cunoscut tipul întreruptorului
în linia de legătură cu acest sistem. În acest caz puterea de declanşare a întreruptorului (Sdecl) se
egalează cu puterea supratranzitorie de s.c. de la sistem (S").
Reactanţa sistemului poate fi determinată cu una din relaţiile:

Sb U m2 .nom
X s* b  ; X S Ohm   .
Sdecl Sdecl
 4.6 Determinarea curentului maxim posibil şi a puterii la un scurtcircuit după
transformator, reactor, linie electrică

La proiectarea de perspectivă apare necesitatea determinării curentului maxim de s.c. după

un oarecare element al schemei, de exemplu: transformator, reactor, linie electrică de transport.
Alegând şi verificând, conform acestui curent, aparatajul şi conductoarele putem fi
încredinţaţi că, la o majorare pe viitor a puterii sistemului, nu va fi necesar a face careva
modificări în instalaţia proiectată.
Fie că este dat un element al sistemului şi sunt indicaţi parametrii nominali ai acestuia:
Snom, Inom, Um.nom, X nom.
*

Um.nom. K
X*nom.

Figura 4.4

Vom considera, că la un s.c. după acest element amplitudinea tensiunii la barele de

alimentare rămâne constantă (Um.nom = const).
Condiţia aceasta corespunde cazului de alimentare a s.c. de la un sistem de putere infinită
(Ss =  ).
Curentul şi puterea de s.c. în acest caz pot fi determinaţi cu relaţiile:

E S  1 I nom
I   I po   I nom   I nom  ;
X  nom X  nom X  nom
I nom S nom
S   3  I P o  U m . nom  3  U m . nom   .
X  nom X  nom

Dacă reactanţa elementului este dată în unităţi absolute (Ohm), atunci

2
U m . nom U m . nom
I   I Po  ; S   3  I Po  U m . nom  .
3  X X
 4.7 Determinarea curentului de scurtcircuit luând în consideraŃie alimentarea
suplimentară de la motoarele sincrone şi asincrone
InfluenŃa motoarelor sincrone şi a compensatoarelor sincrone asupra curentului de s.c.
depinde de:
- îndepărtarea lor de locul s.c.;
- regimul lor de funcŃionare (supra ori subexcitare).
Dacă acestea funcŃionează în regim de supraexcitare, atunci TEM ale lor au valori mai
mari, decât tensiunile remanente la s.c., şi deci ele întotdeauna vor alimenta s.c., adică se vor
comporta ca şi generatoarele.
Dacă acestea funcŃionează în regim de subexcitare, comportarea lor depinde de
îndepărtarea electrică de la locul s.c. Pentru a ilustra această afirmaŃie, vom examina o schemă,
în care de la un generator se alimentează câteva motoare sincrone, care funcŃionează în regim de
subexcitare (sau câteva motoare asincrone) şi care sunt conectate în diferite noduri ale reŃelei (fig
4.5.). În schemă se produce un s.c. în punctul K.
Epura tensiunilor regimului precedent celui de s.c. este arătată cu o linie frântă (Uo). Cu o
linie întreruptă este indicată TEM a motoarelor (convenŃional este acceptat că TEM ale
motoarelor sunt egale între ele).
La un s.c. în punctul K tensiunile în toate nodurile reŃelei se micşorează. Epura tensiunilor
în momentul iniŃial al s.c. este indicată cu o linie frântă U(o).
După cum se vede din figură, numai două motoare M3 si M4, poziŃionate în apropiere de
locul s.c., se vor comporta ca surse generatoare, în timp ce pentru motorul M2 tensiunea la
borne U(O) = E" şi, prin urmare, curentul în el este egal cu zero. În sfârşit, motorul M1 continuă
să consume putere din reŃea la o tensiune redusă (U1(o) > E").
Linia frântă Ikm indică raportul aproximativ dintre curenŃii supratranzitorii în diferite
ramuri ale schemei.
La calculele practice ale curenŃilor supratranzitorii în locul s.c. şi în ramurile apropiate, ca
regulă, se iau în consideraŃie numai acele sarcini şi motoare separate care sunt legate nemijlocit
de locul de s.c., sau se află în zona unei mici îndepărtări electrice de la acesta.

M1 M2 M3 M4

G
X12 X23 X34 X4k =0 K
~ 1 2 3 4

E0′′

U10 U0
U20
U30 U40 Uk0
E0′′MA U1(0)
U2(0) U(0)
IG′′ 1 U3(0) I ′′ I 4′′k
′′
I 12 ′′
I 23 34

Figura 4.5

Curentul supratranzitoriu de la un motor asincron, când s.c. are loc la barele acestuia,

E ′′ 0 ,9
I ′′ = ⋅ I nom = ⋅ I nom = 4 ,5 ⋅ I nom ,
X ′′ 0 ,2
unde E" este valoarea medie a TEM relative a motorului asincron, E" = 0, 9 ;
X" - valoarea medie a reactanŃei relative a motorului asincron, X" = 0, 2 [1].

Prin analogie, pentru motorul sincron

E ′′ 1 ,1
I ′′ = ⋅ I nom = ⋅ I nom = 5 , 5 ⋅ I nom .
X ′′ 0 ,2
Curentul de şoc de la motorul asincron

i s = 2 ⋅ K s ⋅ I ′′ .

Coeficientul de şoc (Kş) pentru motorul asincron la un s.c. în apropiere de acesta se

determină din grafice, care prezintă dependenŃe Kş = f (Pnom ).
Pentru motoare de putere relativ mică ( P < 100 kW) Kş = 1.
Atunci
i s = 2 ⋅ 1 ⋅ 4 ,5 ⋅ I nom = 6 ,5 ⋅ I nom .

Curentul de şoc de la motorul sincron

is = K s 2 ⋅ I ′′ ≈ 1,8 ⋅ 2 ⋅ I ′′ = 1,8 ⋅ 2 ⋅ 5 ,5 ⋅ I nom = 14 ⋅ I nom .

Kş

1,8
1,7

1,6

1,5 P,kW
100 500 1000 5000

Figura 4.6

Curentul total de şoc de la generatoarele şi motoarele, conectate în apropiere de locul s.c.

i s = 2 ⋅ K s G ⋅ I G′′ + 2 ⋅ K s MA ⋅ I " MA + 2 ⋅ K s MS ⋅ I " MS .

 5.1 Principii de bază la studiul scurtcircuitelor nesimetrice. Metoda componentelor
simetrice

Pentru scurtcircuitele (s.c.) nesimetrice sunt caracteristice două momente:

- curenţii în faze nu sunt egali;
- defazajele dintre curenţi şi tensiuni în faze sunt diferite.
În sistemele electroenergetice şi de alimentare cu energie electrică a întreprinderilor,
principalele tipuri de s.c. nesimetrice sunt: s.c. bifazat K(2), s.c. bifazat cu punere la pământ K(1,1)
şi s.c. monofazat K(1).
O analiză matematică riguroasă a s.c. nesimetrice este complicată, fiindcă în cazurile
acestea se formează un câmp magnetic pulsant al rotorului, care cauzează apariţia unui spectru
complet de armonici ale curentului. Ecuaţiile diferenţiale care descriu procesul tranzitoriu au
coeficienţi ce variază periodic şi rezolvarea lor se complică considerabil. Curenţii şi tensiunile la
un s.c. nesimetric pot fi determinate mai simplu aplicând metoda componentelor simetrice
( MCS ).
Esenţa metodei constă în aceea, că orice sistem nesimetric trifazat de mărimi (I, U,  ...)
poate fi într-un mod determinat descompus în trei sisteme simetrice: de secvenţă pozitivă,
negativă şi homopolară a fazelor.
Sistemele acestea simetrice au rezistenţe şi reactanţe proprii de secvenţă pozitivă, negativă
şi homopolară şi se supun legilor lui Ohm şi Kirchhoff.
Relaţiile de bază ale MCS sunt următoarele:
   
I KA  I KA 1  I KA 2  I KA 0 ;
        
I KB  I KB 1  I KB 2  I KB 0  I KA 1  a 2  I KA 2  a  I KA 0 ; (5.1)
        
I KC  I KC 1  I KC 2  I KC 0  I KA 1  a  I KA 2  a 2  I KA 0

 1     

I KA1  I KA  a  I KB  a 2  I KC ;
3

 1     

I KA2  I KA  a 2  I KB  a  I KC ;
3
 (5.2)
 1   

I KA0  I KA  I KB   I KC ,
3

 1 3 2 1 3
unde a este un înmulţitor de fază (fazor), a  1  e j120    j ; a  1  e j 240    j .
2 2 2 2

Înmulţirea oricărui vector la fazorul a aduce la o rotire a acestuia cu 120 în direcţia

pozitivă de rotaţie a vectorilor, la a2  cu 240 în aceeaşi direcţie.
Este evident, că sunt satisfăcute relaţiile:

a2 + a + 1 = 0 ; a 3 = a j 2  = 1 ; a 4 = a 3  a = a .
  
Spre exemplu, pentru un sistem nesimetric trifazat de curenţi I A , I B , I C sistemele de
componente simetrice au forma:
  
I KA1 I KA2

  
I KA0  I KB0  I KC 0
   
I KC 1 I KB1 I KB2 I KC 2
a) b) c)

Figura 5.1

Utilizarea MCS permite a reduce calculul curenţilor şi tensiunilor la un s.c. nesimetric la

calculul acestor mărimi pentru un s.c. convenţional trifazat. De aceea relaţiile obţinute la analiza
s.c. trifazat pot fi utilizate şi pentru analiza s.c. nesimetrice. MCS a căpătat o răspândire largă ca
o metodă simplă, ilustrativă şi sigură la calculul diferitor regimuri nesimetrice.
 5.2 Schemele echivalente pentru diferite secvenţe

Determinarea curenţilor de s.c. nesimetric, la fel ca şi a celui trifazat, începe de la

întocmirea schemelor echivalente. În acest caz se întocmesc scheme echivalente de secvenţă
pozitivă, negativă, iar la s.c. cu punere la pământ - şi homopolară, în conformitate cu schema de
calcul. Şi în acest caz (la fel ca şi pentru s.c. trifazat) se consideră, că rezistenţele şi reactanţele în
faze sunt egale şi sistemele magnetice ale elementelor nu sunt saturate. În atare circuite electrice
legile lui Ohm şi Kirchhoff pot fi utilizate pentru fiecare din secvenţe în mod separat şi
independent, iar valorile curenţilor şi tensiunilor în faze pot fi determinate prin metoda
suprapunerii.
În impedanţele fazelor circuitului, la parcurgerea acestora de curenţi nesimetrici, au loc
căderi de tensiune nesimetrice, care pot fi descompuse în componente simetrice. Astfel, la un
s.c. bifazat K(2) curenţii şi tensiunile au componente de secvenţă pozitivă şi negativă, la s.c.
monofazate K(1) şi bifazate cu punere la pământ K(1,1) - pozitivă, negativă şi homopolară.
Să notăm prin X 1 , X 2 şi X0 corespunzător reactanţele de secvenţă pozitivă, negativă şi
homopolară a unui element al circuitului în s.c. În caz general valorile acestor reactanţe pot fi
diferite.
Atunci componentele simetrice ale căderii de tensiune în fazele elementului din circuitul
în scurtcircuit pot fi determinate cu relaţiile:
     
U 1 I 1 j X 1; U 2 I 2 j X 2; U 0 I 0 j X 0 .
Pentru circuitele trifazate nesimetrice cu elemente magnetice nesaturate, în ipoteza că
componentele simetrice acţionează independent una faţă de alta, poate fi utilizată metoda
suprapunerii. Aceasta ne permite a întocmi scheme echivalente pentru fiecare din secvenţe.
Să examinăm schema unui sistem elementar care include un generator, un transformator
ridicător de tensiune şi o linie electrică la sfârşitul căreia are loc un s.c. nesimetric.

K n 

Figura 5.2
În acest caz în schema de calcul obligatoriu trebuie să fie indicate schemele de conexiune
ale înfăşurărilor transformatorului.
Schema echivalentă de secvenţă pozitivă se întocmeşte la fel ca şi schema echivalentă
pentru calculul s.c. trifazat.

a) b)

Figura 5.3
 Trebuie ţinut cont de faptul că, în cazul unui s.c. nesimetric, tensiunea în locul de s.c. nu
este egală cu zero ca la un s.c. trifazat. Fiindcă această tensiune este nesimetrică, ea conţine
componente de secvenţă pozitivă şi negativă, iar la un s.c. cu punere la pământ  şi homopolară.
Pentru schema echivalentă de secvenţă pozitivă este caracteristic că, începutul ei este în
punctul cu potenţial nul al generatorului, iar sfârşitul  în punctul de s.c., la care este aplicată
tensiunea de secvenţă directă UK1.
În conformitate cu legea a doua a lui Kirchhoff
  
E  jX1 rez  I1  UK1 ,
  
de unde UK1  E  jX1 rez  I1 .
De menţionat, că schema echivalentă se întocmeşte pentru una din faze, fiindcă sistemul
de componente de secvenţă pozitivă este simetric. Pe măsura îndepărtării de la locul de s.c. spre
sursa generatoare, tensiunea de secvenţă pozitivă se majorează de la UK1 până la Ef .
Schema echivalentă de secvenţă negativă constă din aceleaşi elemente ca şi cea de
secvenţă pozitivă, fiindcă căile de parcurgere ale curenţilor sunt aceleaşi. Generatoarele produc
numai un sistem trifazat simetric de TEM de secvenţă pozitivă, adică E 2 = E o = 0.
În conformitate cu legea a doua a lui Kirchhoff
 
UK 2   j X 2 rez I 2 rez.
Începutul şi sfârşitul schemei sunt aceleaşi ca şi în schema de secvenţă pozitivă. Pe măsura
îndepărtării de la locul s.c. spre sursa generatoare, tensiunea U2 se micşorează de la UK2
până la 0.

a) b)

Figura 5.4

Schema echivalentă de secvenţă homopolară se întocmeşte începând de la locul s.c. Se

ţine cont de faptul, că curenţii homopolari parcurg toate trei faze şi se reîntorc prin pământ şi
prin neutrele transformatoarelor legate la pământ.
Pentru a asigura o cale de circulaţie a curenţilor de secvenţă homopolară este necesar să
existe, cel puţin, un neutru legat la pământ în circuitul examinat. Atunci când există mai multe
neutre legate la pământ, se formează mai multe circuite paralele pentru închiderea curenţilor de
secvenţă homopolară.
 a) b)

Figura 5.5

Particularităţile schemei de secvenţă homopolară sunt următoarele :

- începutul schemei este în neutrul transformatorului legat la pământ;
- sfârşitul schemei este în punctul de s.c.;
- la stânga de transformator (fig. 5.5) circuitul nu este parcurs de curenţi homopolari.
Tensiunea de secvenţă homopolară în locul de s.c.
 
U K 0   j X 0 rez I0 rez.

Caracterul de variere a tensiunilor de diferite secvenţe pe măsura îndepărtării de la locul

s.c. este prezentat în fig. 5.6.

G T W

E
UK1

UK2

UK0

Figura 5.6
 5.3 Reactanţele elementelor sistemului pentru diferite secvenţe

Reactanţa de secvenţă pozitivă X1 a oricărui element al sistemului este reactanţa lui pentru
un regim simetric de funcţionare (la parcurgerea acestui element de un curent simetric trifazat).
Determinarea acestor reactanţe a fost examinată la calculul s.c. trifazat.
Reactanţa de secvenţă negativă X2 a elementelor, la care inductivitatea mutuală între faze
nu depinde de secvenţa fazelor ( LEA, LEC, transformatoare, reactoare), este egală cu reactanţa
de secvenţă pozitivă a acestora.
Să analizăm reactanţele de diferite secvenţe pentru elementele de bază ale sistemului:
a) maşini sincrone
La acestea din urmă curenţii de secvenţă negativă formează un câmp magnetic rotativ cu
direcţia de rotaţie inversă celei a rotorului, adică având în raport cu el o viteză unghiulara dublă.
De aceea, pentru diferite tipuri de maşini sincrone
X2 = ( 1,22 ... 1,45 )Xd".
În calcule practice pentru generatoare şi motoare sincrone se consideră X2  X1 = Xd" ,
fiindcă reactanţa acestora are valoare relativ mică în comparaţie cu reactanţa totală a circuitului
în s.c.
Reactanţa de secvenţă homopolară are valoare mai mică decât reactanţele de secvenţă
pozitivă şi negativă. Înfăşurările maşinilor în acest caz sunt parcurse de curenţi, care au aceeaşi
direcţie şi care formează fluxuri magnetice suma cărora teoretic este egală cu zero. Practic se
formează un flux rezultant relativ mic, de aceea
Xo = ( 0,15 ... 0,6 ) Xd" .
Dacă neutrul generatorului nu este legat la pământ, acesta din urmă nu este parcurs de
curenţi homopolari.
b) motoare asincrone
Reactanţa X2 a acestora prezintă reactanţa la alunecarea (2 - s). Practic se consideră că
1
X 2  X s1  .
I porn.*nom
Reactanţa de secvenţă homopolară a motorului asincron, ca şi la maşina sincronă, este
determinată de scăpările înfăşurării statorice şi depinde de construcţia acesteia.
c) sarcina generalizată
Reactanţa X2 a acesteia depinde de tipul receptoarelor şi de cota de participare a diferitor
tipuri de receptoare în ea. Pentru o sarcină industrială medie se poate considera, că ea în fond
constă din motoare asincrone, reactanţa X2 a cărora este aceeaşi ca şi în momentul iniţial de
perturbare a regimului. De aceea în calculele practice se consideră
X2*nom  X1*nom  0,35.
Reactanţele sunt raportate la puterea nominală totală a sarcinii şi tensiunea medie nominală
Um.nom. la treapta, unde sarcina este conectată. Fiindcă sarcina generalizată include şi reţele, şi
transformatoare coborâtoare de tensiune, reactanţa ei Xo este determinată de reactanţa şi
schemele de conexiune ale acestor elemente.
d) reactoare
Pentru reactoare din beton (6...10 kV) şi cu ulei (35...220 kV ) X1 = X2 = Xo , fiindcă
legătura magnetică între fazele acestora este relativ slabă. Dacă sunt necesare valori mai precise
ale reactanţei Xo , ele sunt determinate conform datelor uzinelor producătoare.
 e) linii electrice aeriene
Pentru acestea X1 = X2 . Curenţii homopolari parcurg toate trei faze şi se reîntorc prin
pământ şi neutrele legate la pământ ( fig.5.7).

Figura 5.7
Reactanţa Xo a unei faze a liniei este determinată de:
- reactanţa proprie XL a buclei "conductor  pământ" parcurse de curent;
- reactanţa mutuală XM a conductorului fazei examinate în raport cu conductoarele
celorlalte două faze.
În LEA se efectuează transpunerea conductoarelor, ceea ce ne permite să considerăm că
XM are aceeaşi valoare pentru diferite perechi de conductoare.
În aşa fel X o = X L + 2 X M .
Reactanţa X0 a LEA într-o măsură considerabilă depinde de materialul şi schema de
conectare a conductoarelor de protecţie, de existenţa şi parametrii altor linii, care au un traseu
comun cu cea examinată.
În calculele aproximative pot fi acceptate valori ale raportului X0 / X1 pentru diferite tipuri
de linii electrice din tab. 6.1. 1 .
f) linii electrice în cablu
Pentru acestea în calculele aproximative se consideră ro  10  r1 ; Xo  (3,5 ... 4,5) X1 .
d) transformatoare
Pentru acestea X2 = X1 .
Reactanţa X0 a transformatoarelor şi autotransformatoarelor depinde de construcţia
acestora şi schema de conexiune a înfăşurărilor.
Dacă un s.c. nesimetric cu punere la pământ are loc în circuitul înfăşurării
transformatorului, conectate în triunghi sau stea fără legare la pământ, acest transformator nu
poate fi parcurs de curenţi homopolari şi reactanţa lui în schema de secvenţă homopolară X0 =.
O cale de circulaţie pentru curenţi homopolari există numai prin transformatoarele
înfăşurarea cărora, legată cu locul de defect, este conectată în stea cu neutrul legat la pământ. În
acest caz reactanţa transformatorului trebuie să fie luată în consideraţie în schema echivalentă.
Să examinăm transformatoare cu diferite scheme de conexiune a înfăşurărilor şi schemele
lor echivalente corespunzătoare de secvenţă homopolară. Considerăm că un s.c. nesimetric cu
legare la pământ are loc în circuitul înfăşurării I.
În fig.5.8 sunt prezentate schema unui transformator cu schema de conexiune Yo /  a
înfăşurărilor şi schema echivalentă de secvenţă homopolară a acestuia.
 ( )( Y0/  )

I II

Figura 5.8
În înfăşurarea transformatorului conectată în triunghi se induce o TEM de secvenţă
homopolară. Această TEM cauzează apariţia unui curent homopolar, care circulă numai în
limitele triunghiului.
Pentru toate transformatoarele cu o atare schemă de conexiuni X 0  X I  X II  X 1 ,
fiindcă X 0  X II .
( ) (Y0 / Y)

Figura 5.9

În acest caz X 0  X I  X 0  X 1  X 0 .

( ) (Y0 / Y0)

Figura 5.10
 În cazul examinat se consideră, că în circuitul înfăşurării II este asigurată calea pentru
curenţii homopolari, adică mai există ca minimum încă un neutru legat la pământ. Dacă acesta
lipseşte, schema echivalentă va fi aceeaşi ca şi în cazul schemei de conexiune a înfăşurărilor
Yo/Y.
La transformatoarele cu trei înfăşurări una din ele ca regulă este conectată în triunghi. De
aceea pentru astfel de transformatoare X  o   .

( )Yo //Y

Figura 5.11
( )Yo //Yo

Figura 5.12

( ) Yo /  /

Figura 5.13
 Pentru autotransformatorul cu schema de conexiune a înfăşurărilor Yo /  schema
echivalentă de secvenţă homopolară arată în felul următor

( ) Yo / 

Figura 5.14
 5.4 Curenţii şi tensiunile în locul scurtcircuitului bifazat

Calculul s.c. nesimetrice se efectuează pentru una din faze (faza de referinţă), care se află
în condiţii deosebite în comparaţie cu celelalte două. Pentru toate tipurile de s.c. nesimetrice o
atare fază există.
Scopul calculului constă în:
- determinarea relaţiilor dintre componentele de diferite secvenţe ale curenţilor şi
tensiunilor;
- obţinerea relaţiilor matematice de calcul a curenţilor şi tensiunilor de fază;
- construirea diagramelor fazoriale.
La calculul s.c. nesimetric trebuie determinate şase mărimi: trei componente simetrice ale
curentului şi trei componente simetrice ale tensiunii pentru faza de referinţă. Prin urmare,
trebuie întocmite şase ecuaţii ce descriu regimul de s.c.
Indiferent de tipul s.c. trei din ele se întocmesc în conformitate cu legea a doua a lui
Kirchhoff pentru schemele de diferite secvenţe. Celelalte trei pot fi determinate reieşind din
condiţiile la limită pentru tipul examinat de s.c. Folosind valorile determinate ale componentelor
simetrice ale curentului şi tensiunii pentru faza de referinţă se determină curenţii şi tensiunile în
faze.
Să examinăm relaţiile de bază pentru un s.c. bifazat între fazele B şi C, considerând faza A
ca fază de referinţă.
Schema de principiu în acest caz este prezentată în fig.5.15.
Xrez
A
B
C
IKA IKB IKC

Figura 5.15

Se consideră cunoscute valorile E , X1 rez , X2 rez şi Xo rez.

Pentru ilustrativitate vom considera, că s.c. are loc întro ramificare de la reţeaua centrală.
În conformitate cu legea a doua a lui Kirchhoff pentru faza de referinţă sunt adevărate
următoarele relaţii:
  
U KA 1  E A  jI KA 1  X 1 rez ;
 
U KA 2   jI KA 2  X 2 rez ; (5.3)
 
U KA 0   jI KA 0  X 0 rez .

Condiţiile la limită pentru un s.c. bifazat între fazele B şi C sunt următoarele:


I KA  0 ; 
  
U KB  U KC ; (5.4)
  
I KB   I KC .

Sistemele de ecuaţii (5.3) şi (5.4) nu pot fi rezolvate în comun, deoarece primul conţine
componente simetrice, iar al doilea  mărimi de fază.
Folosind relaţiile (5.1, 5.2) ale metodei componentelor simetrice, sistemul (5.4) poate fi
transformat şi exprimat prin componentele simetrice:
 IKA
2 
 IKA
2   2   2 
1  I KA 2  I KA 0  0 .
  
Fiindcă în acest caz I KA0  0 , rezultă I KA 1   I KA 2 .
 
Totodată U KB  U KC ,

   2    2     2   2  2 
adică a 2  U KA 1  a  U KA 2  a  U KA 1  a  U KA 2 ,
 2   2   2   2 
sau U KA   
1  a  a  U KA 2  a  a , 
 2   2 
de unde rezultă U KA 1  U KA 2 .

Folosind relaţiile obţinute, vom transforma sistemul (5.3) în felul următor:

  
E A  jI KA1  X 1 rez   jI KA 2  X 2 rez ,
 2   2 
însă I KA 1   I KA 2 .
  2 
De aceea E A   jI KA X 1rez  X 2 rez ,

. ( 2 ) E A
şi I KA 1  .
jX 1rez  X 2rez 
Curenţii în fazele B şi C
  2    2   2     2    2   2   2 
I KB  I KB 1  I KB 2  a 2  I KA 
1  a  I KA 2  I KA 1 a  a  
 2   1 3 1 3   2 
 I KA 
1   j     j 3  I KA 1 .
 2 2 2 2 
( 2 ) ( 2 )
În mod analogic I KC  j  3  I KA 1 .

Valoarea absolută a curentului de s.c. în fazele B şi C

3  EA
I K(2)  3  I KA1  .
X 1rez  X 2 rez

Tensiunile în fazele A, B şi C
  2   2   2   2 
U KA  U KA 1  U KA 2  2  U KA 1 ;

 2   2   2  2   2  2  2 
U KB  U KC  a 2  U KA  
1  a ·U KA 2  U KA 1 a  a  U KA 1 .

Folosind relaţiile obţinute, pot fi construite diagramele fazoriale pentru curenţi şi tensiuni
în punctul de s.c.

Diagrama fazorială pentru tensiuni în cazul unui scurtcircuit bifazat între fazele B şi C
. (2)
(2)
se construieşte reieşind din condiţia U KA1  U KA2 şi este prezentată în fig 5.16.
. 
Vectorul I A1 este orientat pe axa numerelor reale (spre + ), iar vectorii tensiunilor U KA 1 şi

E   pe axa imaginară (spre + j), considerând, că în acest caz  sc = 90 .
 
U KA

 
U KA 1 U KA 2

 
U KC 1 U KB 1
 
U KB 2 U KC 2
 
U KB  U KC

Figura 5.16
 2   2 
Diagrama fazorială pentru curenţi este construită reieşind din condiţia I KA 1   I KA 2
(fig.5.17) .

I KC

 
I KC 1 I KC 2

 
I KA 2 I KA1

 
I KB 1 I KB 2


I KB

Figura 5.17
5.5 Curenţii şi tensiunile în locul scurtcircuitului monofazat

Schema de principiu în acest caz este prezentată în fig. 5.18.

Xrez
A
B
С   
I KA I KB I KC

Figura 5.18

Pentru faza de referinţă putem scrie:

 1  1
U KA1  EA  j  X1rez  I KA1 ;
 1 1
U KA 2   j  X 2 rez  I KA2 ; (5.5)
 1 1
U KA 0   j  X 0 rez  I KA0
Condiţiile la limită

I KB  0 ;
 
I KC  0 ; (5.6)
 
U KA  0.
Transformăm sistemul (5.6) în conformitate cu (5.1) şi (5.2):

 
1 1 1  1  2 1 1 1
I KA 1  I KA  a  I KB  a  I KC   I KA;
3 3
 
1 1 1  2 1  1 1 1
I KA 2  I KA  a  I KB  a  I KC   I KA ;
3 3
 
 1 1  1  1  1 1  1
I KA0  I KA  I KB  I KC   I KA .
3 3
 1  1  1 1  1
Aşadar I KA1  I KA2  I KA0   I KA .
3
 1
Tensiunea în faza A UKA  0 , adică
 1  1  1  1   1  1
U KA  U KA1  U KA 2  U KA0  E A  jX 1rez  I KA1  jX 2 rez  I KA2 
 1   1
 jX0 rez  I KA0  E A  jI KA1  X 1rez  X 2rez  X 0 rez   0.

Curentul de secvenţă pozitivă în faza de referinţă

 
 E A
I KA1 
jX1rez  X 2rez  X 0rez  .

Modulul curentului total de s.c.

1 1 3  E
I KA  3  I KA 1  .
X 1rez  X 2 rez  X 0 rez
Componentele simetrice ale tensiunilor în locul s.c.
 1  1
U KA 2   jX 2 rez  I KA1 ;
 1  1
U KA 0   jX 0 rez  I KA1 ;
 1  1  1  1
U KA  U KA1  U KA 2  U KA0  0.

 
 1  1  1 1
De unde UKA 1   U KA2  UKA0  j  I KA1 X2rez  X0rez .

Tensiunile de fază în locul s.c.

 1  1  1  1 2
 1  1  1
U KB  U KB 1  U KB2  U KB0  a  U KA1  a  U KA2  U KA0 

 
  1
 a 2  jI KA1
1  X 2rez  X 0 rez   a  jX 2rez  I 1
KA1  jX 0 rez  I KA1 

 
 1
 
 I KA1 jX 2rez a 2  a  jX0rez a 2  1  
  
 1
 j I KA 2

1 X 2rez a  a  X 0 rez a  1 .  2

 
 1  1 2

În mod analogic U KC  jI KA1 X 2rez a  a  X0 rez a  1 .  
Diagramele fazoriale pentru curenţi şi tensiuni sunt prezentate în fig.5.19. şi 5.20.
Diagrama fazorială pentru curenţi este construită reieşind din condiţia
  
IKA1  IKA2  IKA0 :

 
I KC 1 , I KB 2
   
I KB 0 , I KC 0  1 
I KA1 , I KA 2 I KA
  
I KA0  I KB 0  I KC 0
 
I KB 1 , I KC 2

Figura 5.19
Diagrama fazorială pentru tensiuni este construită reieşind din condiţia:
 1
UKA  1  1
1   UKA2  UKA0 . 

U KA1
 
 U KC 2 U KB 2 U
U KC 2 KB 2
 
U KC 1 U KB 1
  
U KC 0 U U KA 2 U KB 0
 
U KC    U KB
U KA0  U KB 0  U KC 0

Figura 5.20

60  U  180. Pentru X2 rez = Xo rez  U = 120.

 5.6 Regula de echivalenţă a secvenţei pozitive

Analizând expresiile obţinute în prealabil pentru componentele curenţilor şi tensiunilor la

diferite tipuri de s.c. nesimetrice, observăm că, curenţii de secvenţă negativă şi homopolară şi
tensiunile de diferite secvenţe sunt proporţionale cu curentul de secvenţă pozitivă în locul s.c.
Prin urmare, problema calculului oricărui s.c. nesimetric constă, în primul rând, în
determinarea curentului de secvenţă pozitivă I K 1  în locul de s.c.
1 , 1 
Structura expresiilor pentru I KA11 , I KA2 1 şi I KA permite a exprima curentul de secvenţă
pozitivă a fazei de referinţă pentru orice (n) tip de s.c. nesimetric în formă generală:

 n  E A
I KA 1  , (5.7)
jX 1rez  jX n 

unde X(n) este reactanţa suplimentară, valoarea căreia pentru fiecare din tipurile examinate de
s.c. nesimetric se determină cu reactanţele rezultante de secvenţă negativă şi homopolară în
raport cu punctul de s.c.
În afară de aceasta, curenţii de fază în locul s.c. la fel sunt proporţionali curentului de
secvenţă pozitivă. Modulul curentului de fază în locul s.c pentru orice (n) tip de s.c. nesimetric în
formă generală:
I Kn   m n   I Kn1 , (5.8)

unde m(n) este un coeficient determinat din tab.5.1.

Tabelul 5.1

Tipul de s.c. X (n) m (n)

K(1) X2 rez +X0 rez 3

K(2) X2 rez 3

X 2 rez  X 0 rez X 2 rez  X 0 rez

K(1,1) 3  1
X 2 rez  X 0 rez  X 2 rez  X 0 rez 2

Înscrierea în forma generalizată a expresiei de calcul a curentului de secvenţă pozitivă

pentru diferite tipuri de s.c. nesimetrice (5.7) ia permis profesorului N. Şcedrin de la Institutului
Energetic din Moscova să formuleze în anul 1930 următoarea teză.
Curentul de secvenţă pozitivă pentru orice tip de s.c. nesimetric poate fi determinat
ca şi curentul la un s.c. trifazat într-un punct, îndepărtat de punctul real de s.c. în schema
(n)
de secvenţă pozitivă printr-o reactanţă suplimentară X . Valoarea acestei reactanţe nu
depinde de parametrii schemei de secvenţă pozitivă şi pentru fiecare din tipurile de s.c.
nesimetric se determină cu reactanţele rezultante de secvenţă negativă şi homopolară în
raport cu punctul examinat de s.c.
Această teză poartă denumirea de regulă de echivalenţă a secvenţei pozitive.
 5.7 Schemele echivalente complexe

Pentru fiecare din tipurile examinate de s.c. nesimetric pot fi întocmite scheme echivalente
complexe ilustrative, din care uşor pot fi obţinute relaţiile dintre componentele simetrice ale
curenţilor şi tensiunilor. Schemele echivalente de diferite secvenţe convenţional se prezintă prin
dreptunghiuri, în interiorul cărora prin litera Î se marchează începutul schemei, iar prin litera S
– sfârşitul acesteia.
Schemele echivalente complexe, corespunzător pentru s.c. mono-, bi- şi bifazat cu punere
la pământ, sunt prezentate în fig.5.21 a,b,c.

E E

E

a) b) c)

Figura 5.21

Tensiunile de diferite secvenţe întrun oarecare punct al schemei trebuie să fie determinate
în raport cu începutul schemei pentru secvenţa corespunzătoare.
Schemele complexe îndeosebi sunt comode în caz de utilizare a modelelor şi instalaţiilor
de calcul, fiindcă în acest caz curenţii şi tensiunile de diferite secvenţe pentru orice sector şi
punct al schemei pot fi determinaţi prin măsurări directe.
 5.8 Modificarea diagramelor fazoriale pentru curenţi şi tensiuni pe măsura
îndepărtării de locul scurtcircuitului

În paragrafele precedente au fost examinate diagramele fazoriale pentru curenţi şi tensiuni

în locul s.c. Vom analiza cum se deformează şi se modifică diagramele fazoriale ale curenţilor şi
tensiunilor pentru diferite tipuri de s.c. pe măsura îndepărtării de locul s.c. şi la trecerea peste
transformator.
Să examinăm un sistem elementar, care conţine un generator, un transformator şi o linie
electrică, la sfârşitul căreia au loc diferite tipuri de s.c. ( K(n) ).
Diagramele fazoriale ale curenţilor şi tensiunilor le vom prezenta pentru locul de s.c., la
începutul liniei şi la bornele generatorului.
Pentru transformator se consideră schema de conexiune a înfăşurărilor o    11 .
Ca să poată fi comparate diagramele pentru ambele parţi ale transformatorului, curenţii şi
tensiunile se exprimă în unităţi relative sau se raportă la una şi aceeaşi treaptă de tensiune.
Analiza epurelor tensiunilor prezentate în fig. 5.22 arată, că:
- tensiunea de secvenţă pozitivă pe măsura apropierii de generator se majorează până la E ;
- tensiunea de secvenţă negativă se micşorează până la zero în neutrul generatorului;
- tensiunea de secvenţă homopolară se micşorează până la zero în neutrul transformatorului
cu schema de conexiune a înfăşurărilor o    11;
- diagrama fazorială a tensiunilor este maxim deformată în locul s.c. Pe măsura apropierii
de generator, diagramele devin mai puţin deformate. O simetrie deplină se păstrează pentru
sistemul de vectori ai TEM ( E ).
Este interesant de accentuat faptul, că un s.c. monofazat la partea înfăşurării
transformatorului conectate în stea cu neutrul legat la pământ, generatorul îl va resimţi ca un s.c.
bifazat (datorită schemei de conexiune a înfăşurărilor transformatorului o    11).
Dacă se efectuează o trecere peste transformatorul cu schema o    11 dinspre stea cu
neutrul legat la pământ spre triunghi, componentele de secvenţă pozitivă ale curenţilor şi
tensiunilor se întorc cu 30 în direcţia pozitivă de rotaţie a vectorilor, iar componentele de
secvenţă negativă - cu 30 în direcţie opusă.
  
Ia IA W
a
 A 
I IB
b b

 С B IC
c Ic
2 
 K  
E A U1 UA UA
   U2
Ua Ic I  
U  U
 
IC
a IC A1 A2
  
Uc Ub UB UC 
  IB
 UC  UB
Ib IB

K  1 ,1   

E A U1 UA  UA
 IC
  
 Ia U2 IC UA1
Ua Ic  
 UA2 UA0
 Ub U0 
Uc   IB
 UC  UB
Ib IB
K 1  U1

E A 
  UA1 
U a  UA UA1
 
Ic Ia Ub IA

  IA
Uc U
 A0 
U2  
 UA2 UB
UC UB UC
U0

Figura 5.22
 5.9 Compararea tipurilor de scurtcircuit

Regula de echivalenţă a secvenţei pozitive permite a efectua destul de simplu compararea

diferitor tipuri de s.c. Vom considera că s.c. de diferite tipuri au loc rând pe rând în unul şi
acelaşi punct al sistemului şi condiţiile iniţiale sunt aceleaşi.
În acest caz între mărimile reactanţelor suplimentare X n  pentru diferite tipuri de s.c. au
loc următoarele inegalităţi:
 X 1    X 2    X 1 ,1    X 3   0 .
Corespunzător, pentru curenţii de secvenţă pozitivă
I K11  I K21  I K11,1   I K31 ,
şi pentru tensiunile de secvenţă pozitivă

U K11  U K21  U K11,1   U K3   0 . 
Să determinăm limitele aproximative ale rapoartelor curenţilor la diferite tipuri de s.c.
nesimetric către curentul de s.c. trifazat ( IK(3) ) în acelaşi punct al sistemului.
Cunoaşterea acestor limite prezintă un interes practic, fiindcă ne permite după valoarea
cunoscută a curentului de s.c. trifazat IK(3) să apreciem la prima aproximaţie valorile maximă
şi minimă posibile ale curenţilor de s.c. nesimetric.
Valoarea raportului curenţilor I" 2  / I" 3  poate fi obţinută utilizând relaţiile regulii de
echivalenţă în ipoteza X 1 rez  X 2 rez .

I" 2  3
3   ,
I" 2

de unde I" 2   0 ,87  I" 3  şi i S2   0 ,87  i S3  .

Valorile I 2  şi I 3  la fel diferă:
- în caz de s.c. la bornele generatorului I 2   I 3  :

I 2 
pentru turbogeneratoare  1 ,5 ;
I 3 
I 2 
pentru hidrogeneratoare  1 ,1 ;
I 3 
- în caz de s.c. într-un punct îndepărtat I∞ = I", de unde rezultă I 2   0 ,87  I 3  .
Aceasta se explică prin faptul, că la un s.c. la bornele generatorului curenţii I(2) şi I(3)
diferă, în fond, datorită diferitelor mărimi ale reacţiei statorice (la un s.c. trifazat reacţia statorică
este mai puternică şi tensiunea la borne este mai mică). Pe măsura îndepărtării punctului de s.c.
influenţa reacţiei statorice se reduce, iar influenţa reactanţei externe a circuitului sporeşte. La un
s.c. într-un punct îndepărtat se poate considera, că Ugen. = const. şi curentul de s.c. este
determinat numai de reactanţa externă a generatorului.
(3) (2)
Raportul forţelor magnetizante ale reacţiei statorice la s.c. trifazat (K ) şi bifazat (K ) la
bornele generatorului este următorul:

F 3  3 3 I K2 
2   , de aceea  3   3 .
F 1 2 IK
 (1) (3)
La s.c. în reţelele electrice ramificate valoarea raportului curenţilor IK şi IK depinde de
X 0 rez
raportul reactanţelor (se consideră X2rez = X1rez) şi se află în limitele:
X 1rez

I K1
0  1 ,5 .
I K3 

Pentru a reduce curentul de s.c., o parte din neutrele transformatoarelor se deconectează de

la pământ sau se leagă la pământ prin intermediul unor bobine de stingere.
(1,1) (3)
Limitele raportului IK / IK sunt aceleaşi ca şi pentru raportul I K2  / I K3  . Valoarea
acestui raport depinde de raportul reactanţelor X0 rez / X1rez .
 5.10 Determinarea curentului de scurtcircuit nesimetric pentru orice
moment de timp

Curentul de s.c. nesimetric pentru orice moment de timp se determină utilizând curbele de
calcul sau curbele de tip.
Dacă se utilizează curbele de calcul, atunci este necesar a cunoaşte reactanţa rezultantă a
schemei în raport cu punctul de s.c. X rez în unităţi relative:
n  n  n 
X rez *  X 1 rez*   X * .

Apoi se determină reactanţa de calcul :

n  S nom
X calc* nom  X rez*  .
Sb
Din curba de calcul ce corespunde momentului de timp examinat t pentru valoarea
determinată a reactanţei de calcul Xcalc nom se determină curentul de secvenţă directă I 1npkt

* în

unităţi relative.
Curentul total de s.c. nesimetric pentru momentul de timp t în unităţi absolute se determină
cu relaţia:
S nom .
I knt   m n   I 1npkt

*  I' nom , unde I'nom   .
3  U n .nom .k

Simbolul t indică momentul de timp, pentru care se determină curentul I 1 pkt* .

Dacă calculul curenţilor se efectuează luând în consideraţie îndepărtarea electrică diferită a
surselor generatoare, atunci schema echivalentă de secvenţă pozitivă se aduce la o formă simplă
cu mai multe raze în raport cu punctul de s.c., iar reactanţa suplimentară, conectată în locul s.c.
în conformitate cu regula de echivalenţă, se distribuie prin raze, folosind coeficienţii de repartiţie
corespunzători ( C i ).
În acest caz reactanţa rezultantă a razei i
n  n  n 
X rez * i  X 1 rez* i   X / Ci .

Determinând curenţii pentru momentul indicat de timp t în fiecare din raze, în mod
analogic celui examinat mai sus, urmează a fi determinat curentul total de s.c. ca suma acestor
curenţi.
 6.1 Punerea simplă la pământ

Reţelele de distribuţie 6 ... 35 kV se alimentează de la staţiile de transformare raionale ale

sistemului electroenergetic şi prezintă, ca regulă, a doua sau a treia treaptă de transformare,
pornind de la generatoarele centralelor, adică au o îndepărtare electrică relativ mare de la acelea.
Influenţa proceselor, care apar la diferite perturbări în aceste reţele, asupra generatoarelor
este relativ mică şi poate fi neglijată. Acest fapt ne permite să considerăm că, la orice perturbări
ale regimului de funcţionare a reţelei de distribuţie, amplitudinea tensiunii la treapta superioară
de transformare a sistemului practic rămâne constantă.
Reţelele de distribuţie cu tensiunile indicate funcţionează, de regulă, cu neutrul izolat sau
cu neutrul legat la pământ prin intermediul unei bobine de stingere, care are o impedanţă
considerabilă. De aceea, în caz de punere la pământ a unei faze într-un atare sistem, nu se
creează condiţiile obişnuite pentru un s.c. monofazat. Un astfel de regim se numeşte punere
simplă la pământ. Curentul ce apare este cauzat de susceptanţa capacitivă a reţelei şi are o
valoare cu mult mai mică decât curentul de s.c. monofazat Ik întro reţea cu neutrul legat direct
la pământ.
Să examinăm schema unei reţele trifazate în regim normal de funcţionare (fig.6.1).

Figura 6.1

Capacităţile distribuite în lungul fiecărei faze a liniei faţă de pământ sunt reprezentate
convenţional printr-o capacitate concentrată, conectată la sfârşitul liniei.
În regim normal de funcţionare, tensiunile fazelor în raport cu pământul sunt simetrice şi
egale cu tensiunea de fază, iar curenţii capacitivi ai fazelor în raport cu pământul sunt la fel
simetrici şi egali între ei.
Uf
I cA  I cB  I cC  Uf·  · C , (6.1)
Xc
unde C este capacitatea elementelor fazei în raport cu pământul;
Xc – reactanţa capacitivă a acestor elemente.
Diagrama fazorială a curenţilor capacitivi în faze şi a tensiunilor pentru regimul normal de
funcţionare este prezentată în fig.6.2.

Suma geometrică a curenţilor capacitivi pentru toate trei faze este egală cu zero:
  
I CA  I CB  I CC  0 .
 
UA


I CB


I CA

  
UC I CC UB

Figura 6.2

Curentul capacitiv de fază în reţelele moderne cu neutrul izolat în regim normal de

funcţionare, ca regulă, nu depăşeşte câţiva amperi şi practic nu influenţează asupra încărcării
transformatorului.
În regim de punere completă la pământ a fazei A schema poate fi prezentată în felul
următor:


I CB 
I CC

Figura 6.3

Condiţiile limită pentru punerea la pământ sunt aceleaşi ca şi la un s.c. monofazat. De

aceea, relaţiile obţinute la analiza s.c. monofazat se referă în egală măsură şi la cazul punerii
simple la pământ.
Se poate urmări uşor calea de închidere a curentului de punere la pământ. Acesta din urmă
trece în pământ prin locul de contact şi se reîntoarce prin capacităţile fazelor sănătoase în raport
cu pământul.
Faza A în locul punerii la pământ va căpăta potenţial nul, iar tensiunile fazelor B şi C în
raport cu pământul se vor majora până la valorile tensiunilor de linie:
U B  U BA ; U C  U CA .
 Curenţii capacitivi în fazele sănătoase B şi C la fel se majorează în corespundere cu
majorarea tensiunilor de 3 ori.
Susceptanţa capacitivă a fazei avariate este şuntată de punerea la pământ şi curentul în
această fază în dreapta punerii la pământ este nul (fig.6.3).
Diagrama fazorială a curenţilor şi a tensiunilor în regim de punere simplă la pământ a fazei
A este prezentată în fig.6.4.
Curentul de punere la pământ

 
I p  I C   I cB


  I cC
 , (6.2)
 
 sunt curenţii capacitivi în fazele sănătoase B şi C.
 , I cC
unde I cB


I cB
  
I p  IC  IC

  

U C  U CA UA 

I cC
N  
  
U B  U BA
UC UB

Figura 6.4
Ţinând cont de majorarea acestora de 3 ori în raport cu curenţii corespunzători în regim
normal de funcţionare
 U
  B  3 · I cB ,
I cB
XC
unde U B  3 ·U B ,
obţinem

  3· I cB  3·U f ·  · C .
I c  3 · I cB (6.3)
Aşadar curentul IC depinde de tensiunea reţelei, de frecvenţă şi de capacitatea fazelor în
raport cu pământul. Ultima, la rândul său, depinde, în fond, de construcţia liniilor reţelei şi de
lungimea acestora.
Aproximativ, curentul IC poate fi determinat cu relaţiile:
U·L
 pentru LEA: IC  ;
350
U·L
 pentru LEC: IC  ,
10
unde L este lungimea totală a LEA sau LEC, legate galvanic cu punctul de punere la pământ.
 În conformitate cu Normele de amenajare a instalaţiilor electrice, valoarea curentului în
locul punerii simple la pământ nu trebuie să depăşească:
 30 A pentru reţelele 6 kV;
 20 A pentru reţelele 10 kV fără piloni din beton armat şi din metal;
 10 A pentru reţelele 10 kV cu piloni din beton armat şi din metal şi pentru reţelele 35 kV.
Dacă curenţii în locul de contact depăşesc valorile indicate, atunci în anumite condiţii poate
să apară aşa-numitul arc electric intermitent, care este însoţit de apariţia unor supratensiuni în
faze în raport cu pământul.
 6.2 Supratensiuni în caz de punere simplă la pământ
La apariţia arcului electric capacitatea fazei A se descarcă prin el (vezi fig.6.5), cauzând un
curent suplimentar de descărcare.

Figura 6.5

În momentul trecerii curentului din arc prin zero, acesta se stinge şi capacitatea fazei A se
încarcă prin inductivităţile transformatorului şi a liniei. Majorarea tensiunii pe capacitatea fazei
A, în procesul de încărcare a acesteia, poate să ducă la străpungerea intervalului şi arcul iarăşi va
apare. Procesul se repetă. Apare aşanumitul arc electric intermitent, care periodic se aprinde şi
se stinge. La încărcarea capacităţii, curentul parcurge conturul R-L-C. În ultimul apar oscilaţii
libere, însoţite de supratensiuni de ordinul (3 ... 3,5)Uf . Aceste supratensiuni sunt periculoase
pentru izolaţie, de aceea este necesar a reduce curentul în locul punerii simple la pământ.
Una din cele mai răspândite metode de reducere a curentului este legarea la pământ a
neutrului prin intermediul unei bobine de inductanţă (fig.6.6,a).
Inductivitatea acestei bobine trebuie aleasă astfel, încât să se asigure egalitatea curenţilor
capacitiv şi inductiv (fig.6.6,b), ceea ce conduce la reducerea curentului de punere la pământ Ip
teoretic până la zero.

C Uf
B
IL A
Ip I'CB I'CC

L CA CB CC  
IC IL
IC
IL

a) b)

Figura 6.6

Dacă se neglijează impedanţa transformatorului, se observă că această condiţie se

1
îndeplineşte atunci când X L  XC :
3
3U f 3U f
I p  IC  I L   0.
XC XC
Aceste bobine se numesc bobine de stingere a arcului. Ele se realizează cu derivaţii sau cu
reglare lină pentru a se putea acorda în cazul modificării configuraţiei reţelei protejate.
 6.3 Calculul curenţilor de scurtcircuit în reţelele de joasă tensiune

6.3.1. Particularităţile calculului curenţilor de scurtcircuit în reţelele de joasă tensiune

Particularităţile calculului curenţilor de s.c. în reţelele de joasă tensiune sunt următoarele:
a) în caz de s.c. la treapta de joasă tensiune a transformatoarelor posturilor de transformare
din secţii, ca regulă, se consideră că amplitudinea tensiunii la treapta de înaltă tensiune a acestor
transformatoare rămâne constantă. Această condiţie se îndeplineşte, dacă reactanţa de calcul în
raport cu punctul de s.c. în unităţi relative (u.r.) Xcalc. nom ≥ 3.
Reactanţa de calcul se compune din reactanţa sistemului de alimentare şi reactanţa
transformatorului din secţie. La rândul său, reactanţa sistemului de alimentare, raportată la
puterea acestuia, se compune din:
– reactanţa generatorului Xg* ≥ 0,125;
– reactanţa transformatorului ridicător de tensiune Xt* ≥ 0,105;
– reactanţa liniei electrice XW* ≥ 0,005;
– reactanţa transformatorului coborâtor de tensiune Xt* ≥0,105.
Adică, reactanţa sistemului în u.r. Xs* ≥ 0,34.
Reactanţa transformatorului din secţie, raportată la puterea sistemului
U sc% S s
X t nom  · .
100 S t .nom
Aşadar, condiţia că amplitudinea tensiunii la treapta de înaltă tensiune a transformatorului
rămâne constantă se îndeplineşte când
S
x s* nom  xt* nom  3 sau 0 ,34  0 ,01·U sc% · s  3 ,
S t .nom
de unde rezultă
Ss
S t nom  .
25...50 
Aici St.nom este puterea transformatorului coborâtor de tensiune ce alimentează locul de s.c.;
Ss – puterea sistemului.
Această condiţie practic se îndeplineşte pentru transforma-toarele cu puterea de până la
2500 kVA a posturilor de transformare din secţiile întreprinderilor industriale;
b) curentul de s.c. se determină conform legii lui Ohm, fiindcă în cazul acesta amplitudinea
componentei periodice a curentului de scurtcircuit practic rămâne constantă:
U m .nom U m .nom
I P 30  I 3   I sc 3 t   ;
3  Z  3  3 · r12  x12

U m .nom U m .nom
I P20  I  2   I sc2 t   ;
Z 2  r  r2    x
2
 x 2 
2
1 1

3 U m .nom 3  U m .nom
I P10  I 1  I sc1t   ,
Z 1 2·r  r0    2· x
2
 x0  
2
1 1

unde Um.nom este tensiunea medie nominală la treapta de joasă tensiune a transformatorului din
secţie;
Z   impedanţa totală a fazei, raportată la tensiunea secundară;
c) calculul s.c. se efectuează în unităţi absolute
Se utilizează următoarele unităţi de măsură:
– pentru curenţi – kA;
 – pentru tensiuni – V;
– pentru rezistenţe şi reactanţe – mOhm;
– pentru puteri – kVA
d) la întocmirea schemelor echivalente se iau în consideraţie rezistenţele şi reactanţele
tuturor elementelor circuitului în scurtcircuit :
– conductoarelor şi cablurilor;
– transformatoarelor de forţă;
– barelor-conductoare;
– bobinelor de curent maxim ale întrerupătoarelor automate;
– rezistenţele tranzitorii ale contactelor aparatelor de comutaţie.
Rezistenţele şi reactanţele conductoarelor şi aparatelor se determină din agende tehnice.
Dacă lipsesc date veridice privind rezistenţele tranzitorii ale contactelor, inclusiv a
contactul în locul de s.c., se recomandă a lua în consideraţie rezistenţă tuturor contactelor în
comun, introducând în schema de calcul o rezistenţă R tr .  15...30  mOhm în dependenţă de
îndepărtarea locului de s.c.
În cazuri particulare rezistenţa tranzitorie are următoarele valori:
R tr .  30 mOhm când s.c. are loc la bornele receptorului;
R tr .  15 mOhm când s.c. are loc în tabloul de joasă tensiune a postului de transformare;
e) curentul de şoc se determină luând în consideraţie constanta de timp de amortizare a
componentei aperiodice:
L x
Ta     .
r  · r
0 ,01

Ta
Coeficientul de şoc se determină cu relaţia : K ş  1  e . La calcule practice el poate fi
x 
determinat conform dependenţelor K ş  f    , care sunt prezentate în agende tehnice.
 r 
La calcule aproximative ale curenţilor de scurtcircuit pentru Kş se acceptă următoarele valori:
– Kş = 1,35...1,5 la s.c. după transformatoare cu puterea 400...1000 kVA;
– Kş = 1,1...1,3 la s.c. după transformatoare cu puterea 40...250 kVA;
– Kş = 1 la s.c. în punctele îndepărtate ale reţelei 0,4 kV;
f) în calitate de tip calculabil de s.c. pentru verificarea aparatajului şi a conductoarelor este
acceptat s.c. trifazat;
g) pentru ajustarea şi verificarea funcţionării protecţiei prin relee se efectuează calcule ale
s.c. tri, bi şi monofazate.

6.3.2 Ordinea de îndeplinire a calculului curenţilor de scurtcircuit trifazat în reţelele

de joasă tensiune

Ordinea de efectuare a calculului curenţilor de s.c. trifazat în reţelele de joasă tensiune este
următoarea:
a) se întocmeşte schema de calcul;
b) se precizează puterea sistemului electroenergetic şi reactanţa rezultantă a acestuia în u.r.
până la bornele de înaltă tensiune a transformatorului din secţie (dacă acest sistem se ia în
consideraţie);
c) reactanţa sistemului se exprimă în miliohmi şi se raportă la tensiunea secundară a
transformatorului (0,4 kV):
U2
x s  x s* nom . · m .nom ;
S nom
 d) din agende tehnice se determină rezistenţele şi reactanţele:
– transformatorului de forţă;
– transformatoarelor de curent;
– barelor, conductoarelor şi cablurilor;
– bobinelor de curent ale întrerupătoarelor automate;
– rezistenţele tranzitorii ale contactelor întrerupătoarelor şi contactoarelor;
– rezistenţa arcului în locul de s.c.;
e) se determină valoarea eficace a componentei periodice a curentului de s.c. în
conformitate cu legea lui Ohm:

U m .nom
IP0  ,
3·  r    x 
i
2
i
2

unde  ri şi  xi prezintă corespunzător suma rezistenţelor şi reactanţelor tuturor elementelor

circuitului în s.c.;
f) se determină din curbe coeficientul de şoc Kş şi apoi se calculează curentul de şoc iş.
Trebuie accentuat faptul că în literatura de specialitate sunt aduse tabele şi curbe care
permit a determina aproximativ valorile curenţilor de scurtcircuit în reţelele de joasă tensiune.
 7.1 Conectarea la reţeaua de tensiune sinusoidala a transformatorului la mers în gol

Vom examina cazul conectării la reţea a unui transformator, înfăşurarea secundară a căruia
este deschisă.
Pentru simplificare se consideră un transformator monofazat (fig.7.1).

Figura 7.1

Tensiunea sinusoidală, aplicată la bornele înfăşurării primare, este echilibrată de căderea

de tensiune pe rezistenţa r şi de TEM pe inductivitatea L a acestei înfăşurări:
d
W  i  r  U m  sin t    , (7.1)
dt
unde W este numărul de spire a înfăşurării primare ;
  fluxul magnetic în miezul transformatorului ;
i  curentul în înfăşurarea primară ;
  faza tensiunii în momentul conectării (t = 0).
În ecuaţia (7.1) se conţin două necunoscute: i şi  . Vom exclude din ea curentul i .
Se ştie, că fluxul total poate fi determinat în felul următor:
 = W = L  i ,
de unde rezultă
 W 
i  . (7.2)
L L

Dacă substituim curentul i din (7.1) cu relaţia (7.2) pentru acesta din urmă, obţinem
d W 
W r  U m sin  t   ,
dt L

d r U
sau    m sin  t    . (7.3)
dt L W
Soluţia ecuaţiei diferenţiale (7.3) constă din două componente:
       .
Aici  este fluxul magnetic în regim stabilizat, iar  este fluxul aperiodic liber. Ambele
componente sunt funcţii de timp.
Astfel, la conectarea transformatorului la reţea are loc un proces tranzitoriu, pe parcursul
căruia fluxul magnetic rezultant şi componentele acestuia vor varia.
Componenta  variază sinusoidal şi este defazată în urmă de tensiune cu un unghi  /2:

 
    m  sin   t        m  cos  t    .
 2
 Componenta  a fluxului poate fi determinată din ecuaţia:
d   r
    0 .
dt L
Soluţia acestei ecuaţii:
t r
  t
" A e 
 A e L
,

unde A este constanta de integrare, care se determină din condiţiile iniţiale (t = 0);
L
 – constanta de amortizare a componentei aperiodice a fluxului,   .
r
r
    m  cos  t     A  e
 t
Atunci L
.

Ţinând cont de faptul că, în momentul iniţial al conectării (t = 0)  = 0 , vom avea

0 = - m cos  + A ,
de unde rezultă
A = m cos  .
În final
r
   m  cos  t      m  cos   e
 t
L
. (7.4)
Analiza expresiei obţinute arată, că cel mai nefavorabil moment de conectare, la care are
loc o majorare considerabilă a fluxului în miezul magnetic, este acela când tensiunea trece prin
zero ( =0).
În acest caz mărimea fluxului va fi
r
 t
   m  cos  t   m  e L
.

Caracterul de variere a fluxului rezultant şi a componentelor acestuia pentru  = 0 este

prezentat în fig.7.2.

Figura 7.2
 Dacă în miezul transformatorului există un flux de magnetism remanent  r de acelaşi
semn cu fluxul aperiodic , atunci valoarea de vârf a fluxului rezultant va fi şi mai mare
(fig.7.3).
Φ

Φ
+Φm

Φ"
Φr
u
t
Φ'

-Φm

Figura 7.3

Valorile curentului ce corespund acestui flux, pentru diferite momente de timp, pot fi
determinate cu ajutorul curbei de magnetizare  = f ( i ).
În aşa fel poate fi construită dependenţa curentului de timp i = f (t) (fig.7.4).

t i

Figura 7.4

Analiza curbei de variaţie a curentului de magnetizare în timp arată, că acest curent conţine
o componentă aperiodică cu o valoare considerabilă ce amortizează relativ repede. De aceea
curba are forma unor semiunde ascuţite şi aproape că este complet deplasată de o parte a axei
absciselor.
 Oscilograma acestui curent la conectarea unui transformator cu miezul saturat este
prezentată în fig.7.5.

Figura 7.5

Fluxul magnetic şi curentul ating valori maxime aproximativ peste o semiperioadă după
conectare.
Practica arată că, la conectarea transformatoarelor la mers în gol, valoarea de vârf a
curentului în multe cazuri este mai mare de zeci de ori decât curentul în regim permanent de
mers în gol şi poate chiar să fie mai mare decât curentul în regim permanent de s.c.
În sistemele electroenergetice şi de alimentare cu energie electrică este necesar a lua în
consideraţie curenţii de conectare a transformatoarelor la mers în gol la ajustarea aparatajului de
protecţie prin relee şi automatică pentru a evita cazuri de declanşare ne programată a
întrerupătoarelor.
În baza analizei efectuate pot fi trase următoarele concluzii :
- la conectarea transformatoarelor important este procesul de variaţie a fluxului magnetic ;
- caracterul procesului tranzitoriu depinde de momentul conectării şi de existenţa unui flux
de magnetism remanent ;
- apariţia unor şocuri de curent la conectarea transformatoarelor se explică prin saturaţia
miezului magnetic ;
- vârful de curent la conectarea transformatorului poate atinge valori ce depăşesc de 6...8
ori valoarea de amplitudine a curentului nominal al transformatorului şi de 100 ori valoarea de
amplitudine a curentului de magnetizare în regim permanent de funcţionare;
- cele mai mari şocuri de curent au loc în cazul, când există un flux de magnetism
remanent, semnul căruia coincide cu semnul fluxului aperiodic liber .
 7.2 Conectarea la tensiunea sinusoidală a bateriilor de condensatoare şi
a liniilor în cablu

La conectarea la reţea a bateriilor de condensatoare şi a liniilor în cablu au loc şocuri

considerabile ale curentului de încărcare. În acest caz pe curentul de frecvenţă fundamentală se
suprapune un curent de înaltă frecvenţă al regimului tranzitoriu. Amplitudinea curentului total
în regim tranzitoriu este mai mică decât amplitudinea curentului de s.c., totodată ea poate atinge
valori de câţiva kiloamperi, ceea ce este periculos atât pentru reţele şi aparatajul de comutaţie,
cât şi pentru bateriile de condensatoare.

a) b)
Figura 7.6
Dacă examinăm o baterie cu condensatoarele conectate în stea sau în triunghi (fig.7.6 a,b),
atunci schema echivalentă pentru una din faze se prezintă în felul următor (fig.7.7).
Se ştie că, curentul într-un atare circuit în regim tranzitoriu are două componente: periodică
şi liberă:

i  i  i .

Figura 7.7
Mărimea componentei periodice se determină cu relaţia:

i   I m  sin   t        I m  sin   t      ,

unde Im este amplitudinea curentului periodic;

 - faza iniţiala a tensiunii ;
 - defazajul dintre curent şi tensiune.

În momentul iniţial mărimea acestei componente

i'0  I m  sin     .

Mărimea componentei libere a curentului

t

i"  A  e , 
unde A este constanta de integrare;
 - constanta de amortizare a componentei libere a curentului,  = r  C .
Constanta de integrare A se determină din condiţiile iniţiale (t = 0) .
În acest caz

i"0  A  e 0  A .
t

În aşa fel i   i 0  e r C
.

Vom determina curentul i"0 .

i0  i0  i0

Figura 7.8

În momentul iniţial pe condensator nu sunt sarcini şi nu este tensiune, adică el de parcă ar

fi scurtcircuitat.

Um
Atunci i 0  i 0  i 0   sin  .
r
Faza curentului total în momentul iniţial coincide cu faza tensiunii ( o=0), fiindcă
circuitul are un caracter pur rezistiv.
În prealabil a fost determinat curentul

i 0  I m  sin     .

Atunci curentul aperiodic în momentul iniţial

Um
i 0  i 0  i 0   sin   I m  sin    ,
r
iar în caz general
t t
 U  
i   i0· e 
  m · sin  I m · sin    · e  .
 r 
Curentul aperiodic liber va avea valoare iniţială maximă atunci, când io = 0 şi sin  = 1,
ceea ce corespunde condiţiei sin ( +) = 0 sau  +  = 0 şi  =   =    , adică la
conectarea în momentul trecerii prin zero a componentei periodice a curentului şi când
1  
r   adica     .
c 2
Um
În acest caz i0max  .
r
Expresia pentru curentul total poate fi înscrisă în forma:
t
U  
i  i   i   I m sin  t        m sin  I m sin      e  .
 r 

Caracterul de variere a curentului total şi a componentelor acestuia la conectarea


condensatorului pentru  este prezentat în fig.7.9.
2
Um
Vârful i0 are acelaşi semn ca şi tensiunea fiindcă i0  .
r
Este necesar a menţiona faptul, că durata de amortizare a curentului aperiodic este cu mult
mai mică decât o perioadă.
1
Într-adevăr, fiindcă r 
 c
2 
sau  r C    1 , rezultă  << T .
T
În alte cazuri, când i' 0  0 şi sin   1 valoarea iniţială a curentului aperiodic va fi mai
mică, iar durata amortizării acestuia - mai mare.

Figura 7.9

La conectarea la reţea a elementelor cu capacitate mare, pe acestea din urmă pot să apară şi
supratensiuni. Amplitudinea acestor supratensiuni nu depăşeşte valoarea dublă a tensiunii în
regim permanent de funcţionare.
 7.3 Procese tranzitorii la deconectarea bateriilor de condensatoare şi
a liniilor în cablu

Vom analiza procesele tranzitorii la deconectarea bateriilor de condensatoare şi a liniilor în

cablu (elemente cu capacitate mare).
Schema echivalentă pentru una din faze în cazul examinat este prezentată în fig.7.10.
Fiindcă se consideră că capacitatea C are valoare mare, rezistenţa r şi inductivitatea L ale
circuitului, practic, nu influenţează asupra defazajului dintre curent şi tensiune. În aşa fel vom
considera că, până la momentul deconectării, prin circuit parcurge un curent i ce este în avans
în raport cu tensiunea u cu un unghi  /2 .
r L1 L2

~u C С uc

Figura 7.10

C - capacitatea unei faze a bateriei de condensatoare (BC) sau a liniei în cablu (LC);
L1, L2 - inductivităţile elementelor din circuitul de până la elementul examinat (BC,
LC);
C - capacitatea sumară a elementelor din circuitul de până la elementul examinat (BC,
LC);
u - tensiunea sinusoidală aplicată, u = Um sin (t + ).

Să presupunem, că la întinderea arcului electric în aparatul de comutaţie până la o oarecare

lungime, parcurgerea curentului se întrerupe şi arcul se stinge.
Mai mult probabil că aceasta va avea loc în momentul trecerii curentului sinusoidal prin
zero (momentul to din fig.7.11).
În acest caz pe capacitatea C va rămâne o sarcină Q şi se va menţine tensiunea Ufm, care a
fost la momentul ruperii arcului electric.
Tensiunea între contactele ce se îndepărtează a aparatului de comutaţie începe sa crească şi
în momentul t1 devine egală cu 2Uf m (fig. 7.11).
Să admitem, că în acest moment sub acţiunea unei atare tensiuni mari intervalul între
contactele aparatului de comutaţie se străpunge. Capacitatea C începe să se reîncarce, fiindcă
tensiunea reţelei este pozitivă, iar tensiunea pe această capacitate - negativă.
Procesul de reîncărcare a capacităţii C este însoţit de un proces de variere oscilatorie a
tensiunii, fiindcă curentul de reîncărcare parcurge prin inductivităţi şi capacităţi

uc t   U m  cos  t  2  U m  cos  1 t .

Axa oscilaţiilor tensiunii este curba tensiunii de la reţea.

Frecvenţa oscilaţiilor 1, determinată de valorile inductivităţilor şi capacităţilor, este mai
mare decât frecvenţa fundamentală o .
La străpungerea intervalului vor parcurge două componente ale curentului: forţată i şi
liberă i:
i  i   i    U m    C  sin  t  2  U m  1  C  sin 1t .
59
 Fiindcă 1  o, amplitudinea componentei libere a curentului i = 2Um1C este mai
mare decât amplitudinea componentei forţate.

Figura 7.11
Peste o jumătate de perioadă a oscilaţiilor libere (t = T1/2), tensiunea va atinge valoarea
maximă (2Um). Fiindcă în acest interval de timp tensiunea reţelei nu dovedeşte să varieze
considerabil, atunci
uc  U m  2  U m  3  U m .
Aproximativ în acelaşi moment de timp curentul total, care este determinat în fond de
componenta liberă, trece prin zero şi arcul electric în aparatul de comutaţie poate să se stingă. Pe
capacitatea C în acest caz se va menţine tensiunea 3Um. În momentul de timp t2 tensiunea între
contactele aparatului de comutaţie devine egală cu 4Uf m .
Admitem că în acest moment intervalul iarăşi se străpunge. La reîncărcarea capacităţii C
tensiunea pe aceasta din urmă poate să atingă valoarea 5Uf m ş.a.m.d.
Practic tensiunea maximă pe capacitate nu depăşeşte valoarea 4Ufm din cauza descărcării
capacităţii C în timp de jumătate de perioadă a curentului liber şi micşorării corespunzătoare a
tensiunii.

60
 8.1 Momentul iniţial de perturbare a regimului maşinii sincrone

Este raţional a studia momentul iniţial de perturbare a regimului maşinii sincrone pe baza
principiului de conservare a fluxului magnetic, aplicându-l în mod separat pentru înfăşurările de
excitaţie şi cea statorică. Principiul consta în aceea, că fluxul magnetic rezultant, care străbate
orice înfăşurare închisă, nu poate varia în salt.
Dacă curentul în momentul iniţial de perturbare a regimului într-un circuit inductiv nu-şi
schimbă valoarea, atunci nu-şi schimbă valoarea nici fluxul magnetic şi nici TEM indusă de
acesta. Totodată, componentele fluxului variază în salt.
Trebuie menţionat, că la un s.c. în circuitul statorului apar două componente ale curentului
(periodică si aperiodică). Însă influenţa componentei aperiodice poate fi neglijată din
următoarele considerente 
- ea amortizează repede şi practic nu influenţează asupra procesului de pendulare a
rotorului
- fluxul magnetic al reacţiei statorice, cauzat de această componentă a curentului, este
imobil în raport cu statorul şi, reacţionând cu curentul de excitaţie, formează un cuplu rotativ
pulsant cu valoarea medie aproape de zero.
Neglijând componenta aperiodică a curentului, admitem o variere în salt a fluxului
magnetic cuplat cu înfăşurarea statorică, pe când pentru înfăşurarea de excitaţie principiul de
conservare a fluxului trebuie să fie respectat cu stricteţe.
Pentru maşina sincronă condiţiile ce corespund momentului iniţial de perturbare a
regimului sunt aceleaşi ca şi pentru transformator. La analiza acestui moment toţi parametrii
maşinii sincrone trebuie să fie raportaţi la una şi aceeaşi treaptă.
Bilanţul fluxurilor magnetice în axa longitudinală a rotorului maşinii sincrone nesaturate
pentru regimul normal de funcţionare este prezentat în fig.8.1,a , iar pentru momentul iniţial al
regimului de s.c. - în fig.8.1, b.

Фf0
Ф f 0 Ф f ad 0
Ф d 0 Ф ad 0
Фf  0

Ф f ( 0 )
Ф f (0)
Ф f (0) Ф f ad ( 0 )
Ф d ( 0 ) Ф ad ( 0 )
Фf  (0 ) Фad ( 0 )

Figura 8.1
 f o  fluxul total al înfăşurării de excitaţie (care ar fi fost în regim de mers în gol);
  f o  fluxul de scăpări al înfăşurării de excitaţie;
 f ad o  fluxul util al înfăşurării de excitaţie;
 ad o  fluxul reacţiei statorice (componenta longitudinală);
  d o  fluxul longitudinal în întrefier.
  f ad o =   d o +  ad o ;
f o  fluxul magnetic rezultant, cuplat cu înfăşurarea de excitaţie.
Să admitem că s-a produs o perturbare bruscă a regimului de funcţionare a maşinii
sincrone. Spre exemplu, s-a majorat brusc fluxul reacţiei statorice  ad la un s.c. cu o valoare
 ad (o) (fig.8.1,b). În conformitate cu legea lui Lenz, sporirea fluxului reacţiei statorice va
cauza o sporire corespunzătoare a fluxului total al înfăşurării de excitaţie cu aceeaşi mărime:

 f (o) =  ad (o) .

La majorarea fluxului total al înfăşurării de excitaţie se majorează şi fluxul de scăpări, iar

fluxul din întrefier şi, corespunzător TEM cauzată de acesta, se micşorează.
Aşadar, un s.c. la bornele maşinii sincrone sau în punctele apropiate ale reţelei conduce la
apariţia în maşina sincronă a unui proces tranzitoriu cauzat de varierea fluxului magnetic
rezultant în întrefier. În decursul procesului tranzitoriu variază TEM, indusă în înfăşurarea
statorică, şi curentul statoric de la valorile lor de până la s.c. până la valori noi ce corespund
regimului permanent de s.c.
Totodată, momentul iniţial de perturbare a regimului maşinii sincrone se caracterizează
prin invariabilitatea fluxului magnetic rezultant, cuplat cu înfăşurarea de excitaţie  f  .
Vom stabili TEM şi reactanţele cu care poate fi caracterizată maşina sincronă în momentul
iniţial de perturbare a regimului.
 8.2 Tensiunile electromotoare şi reactanţele tranzitorii ale maşinii sincrone fără
înfăşurări de amortizare

În maşina sincronă nesaturată fluxul de scăpări f prezintă o parte determinată a

fluxului total al înfăşurării de excitaţie  f .
Coeficientul de scăpări al înfăşurării de excitaţie

 f X  f X f
f    .
f Xf X f  X f ad

În aşa fel, o majorare a fluxului înfăşurării de excitaţie de la  fo pînă la  f(o) va cauza o

majorare proporţională a fluxului de scăpări. În acest caz se va micşora fluxul în întrefier şi TEM
indusă de el în înfăşurarea statorică Eq(o). Adică în momentul iniţial este imposibil a caracteriza
maşina sincronă prin reactanţa de scăpări a statorului X şi TEM Eq(0) , care îşi schimbă
valorile.
Pentru a rezolva problema este necesar a porni de la premiza, că fluxul magnetic rezultant
cuplat cu înfăşurarea de excitaţie  f nu-şi schimbă valoarea în momentul iniţial de perturbare a
regimului. O parte a acestui flux d este cuplată cu statorul

d = (1 -  f) f  .

Anume de acest flux total este cauzată în stator acea TEM, care în momentul iniţial de
perturbare a regimului nu-şi schimbă valoarea.
Fluxul total d poate fi exprimat prin curenţii şi reactanţele corespunzătoare

X fad X 2fad
 ' d  1   f  f  ad  
X  f  X fad
I X
f f  
 X fad  I d X fad  I f X fad  I d 
X  f  X fad
.

TEM ce corespunde acestui flux total se numeşte TEM tranzitorie transversală

   X 2fad    X 2fad  
Eq  Eq  jI d ·  U q  jI d · X d  jI d ·  U q  jI d · X' d , (8.1)
X  f  X fad X  f  X fad

unde Xd este reactanţa tranzitorie longitudinală a maşinii sincrone (se indică de către uzina
producătoare),
X 2fad
X 'd  X d  ; (8.2)
X  f  X fad

Xd  reactanţa sincronă a maşinii.

Din relaţia de mai sus rezultă X d < X d .

 8.3 Schema echivalentă a maşinii sincrone fără înfăşurări de amortizare

În cazul examinat, în axa longitudinală a maşinii este poziţionată doar înfăşurarea de

excitaţie, pe când în axa transversală contururi închise nu sunt. Pentru axa longitudinală schema
de principiu a maşinii sincrone fără înfăşurări de amortizare cu legătură magnetică între stator şi
rotor poate fi prezentată în felul următor:

Figura 8.2

Schema echivalentă este analogică schemei unui transformator cu două înfăşurări.

Figura 8.3

Dacă ramurile cu reactanţele X  f şi X fad se substituie prin una echivalentă, obţinem

schema:

Figura 8.4

Aici TEM tranzitorie echivalentă se determină cu relaţia:

X f ad
E 'q  E q f · . (8.3)
X  f  X f ad
 Din schemă poate fi determinată reactanţa tranzitorie rezultantă a maşinii:

X  f · X f ad
X 'd  X   . (8.4)
X  f  X f ad

Deoarece în axa transversală a rotorului nu sunt contururi închise E'd  0 şi X q = X q.

Adică, la un s.c. brusc în circuitul statoric al maşinii sincrone fără înfăşurări de amortizare,
curentul tranzitoriu iniţial va avea numai componentă longitudinală.
 8.4 Diagrama fazorială a maşinii sincrone cu poli aparenţi fără înfăşurări
de amortizare

La construirea diagramei fazoriale se consideră, că unghiul  dintre fazorii Eq şi U este dat.

Sunt cunoscute, de asemenea, valorile tensiunii U şi a curentului statoric I , precum şi unghiul de
defazaj  dintre aceşti fazori.
Diagrama fazorială a maşinii sincrone în regim de sarcină cu caracter inductiv pentru cazul
examinat este prezentată în fig. 8.5.
Direcţia fazorului Eq' coincide cu direcţia fazorului Eq. Lungimea lui este mai mică decît
E q cu valoarea Id( Xd - Xd').
TEM tranzitorie Eq' este o TEM convenţională, care poate fi determinată numai din calcul.
Importanţa ei practică constă în aceea, că ea nu-şi schimbă valoarea în momentul iniţial de
perturbare a regimului şi permite a stabili legătura dintre regimul precedent şi regimul nou al
maşinii.
EQ este TEM a unei maşini fictive la care Xd = Xq.

' d 
X X q
X
d
 
 d  I d
Eq
jI 

X X
d ·

d d

jI j 

 E'q EQ
Uq 
 j I d · X 'd

Iq  j I·Xq
U
 

 I
Id

Figura 8.5

Din diagrama fazorială rezultă

  
E q  U q  jI d · X d ; (8.5)
  
E'q  U q  jI d · X'd . (8.6)

Valoarea Eq' poate fi determinată cu relaţia (8.6) dacă în ultima se introduc valorile Uq şi
Id ce corespund regimului anterior de funcţionare.
Atunci componenta periodică a curentului statoric în momentul iniţial al procesului
tranzitoriu
I'd  E'q /  X'd  X ext  , (8.7)

unde X ext este reactanţa externă a circuitului statoric al maşinii sincrone.

 8.5 Tensiunile electromotoare şi reactanţele supratranzitorii ale maşinii sincrone
cu înfăşurări de amortizare

Vom examina maşina sincronă cu câte o înfăşurare de amortizare în axele longitudinală şi

transversală.
Schemele echivalente le vom examina separat pentru axa longitudinală şi transversală.
Schema de principiu a maşinii sincrone pentru axa longitudinală este prezentată în fig.8.6,
iar schema echivalentă - în fig. 8.7. Se consideră contururile înfăşurării de excitaţie, a celei de
amortizare şi statorice.

X f X

X  1d

Figura 8.6

X f If
X
X  1d I f 1d

I f  I f 1d  I d 

Figura 8.7

După transformări schema echivalentă poate fi prezentată în forma:

X f X

X  1d
Id
Eq Uq
X f ad

Figura 8.8
 Aici Eq este TEM supratranzitorie transversală.
Reactanţa supratranzitorie longitudinală a maşinii sincrone rezultă din schema echivalentă:

1
X "d  X  . (8.8)

1 1 1
 
X  f X  1d X f ad
În axa transversală maşina sincronă are numai o înfăşurare (de amortizare). Schema
echivalentă este analogică schemei unui transformator cu două înfăşurări (vezi p.8.3).
Reactanţa supratranzitorie transversală în acest caz

X 2f aq X  1q · X f aq
X "q  X q   X  . (8.9)
X  f  X f aq X  1q  X f aq

Dacă maşina sincronă are înfăşurări de amortizare, compensarea reacţiei statorice în axa
longitudinală este condiţionată nu numai de curenţii din înfăşurarea de excitaţie, ci şi de curenţii
din înfăşurările de amortizare, adică compensarea este evident mai completă.
Prefixul “supra” în denumirile TEM şi ale reactanţelor subliniază influenţa înfăşurărilor de
amortizare asupra procesului tranzitoriu.
 8.6 Diagrama fazorială a maşinii sincrone cu poli aparenţi şi înfăşurări
de amortizare

Diagrama fazorială pentru cazul examinat este prezentată în fig.8.9.

TEM în spatele reactanţelor Xd'' si Xq'' în momentul iniţial al s.c. nu-şi schimbă valorile şi
se numesc TEM supratranzitorii Eq'' şi Ed''. Ele pot fi determinate cu relaţiile:
  
Eq  U q  jI d X d ; (8.10)
  
Ed  U d  jI q X q . (8.11)

E
 q
EQ
Ed
E q
jI d · X d
E 
Uq
U
Iq 
 I

Ud
Id

Figura 8.9

Atunci curentul statoric şi componentele acestuia la un s.c. pot fi determinaţi cu relaţiile:

Eq
I d  ; (8.12)
 X d  X ext 
E d
I q 
X q  X ext  ; (8.13)

I   I d 2  I q 2 . (8.14)

 8.7 Ecuaţiile proceselor tranzitorii electromagnetice în maşina sincronă
8.7.1 Generalităţi şi ipoteze simplificatoare
Descrierea matematică a proceselor tranzitorii electromagnetice în maşina sincronă, luând
în consideraţie toţi factorii ce le influenţează, este foarte dificilă. Pentru a simplifica analiza, ca
regulă, se acceptă unele ipoteze simplificatoare în conformitate cu care maşina într-o măsură
oarecare se idealizează. Fără îndoială, ca aceste ipoteze duc la apariţia unor erori în aprecierea
mărimilor. Însă compararea valorilor mărimilor, obţinute în rezultatul calculelor, cu datele
experimentale arată că, erorile, ca regulă, sunt în limitele practic admisibile.
Totodată, acceptarea unor sau altor ipoteze simplificatoare depinde de caracterul şi
destinaţia calculelor.
Ca regulă, se acceptă următoarele ipoteze simplificatoare:
1. Sistemul magnetic al maşinii se consideră nesaturat (L  f(i)).
2. Se iau în consideraţie numai primele armonici (de bază) ale forţei de magnetizare şi a
inducţiei şi, prin urmare, TEM induse în stator se exprimă prin sinusoide cu frecvenţa de bază.
3. În sistemul magnetic al maşinii nu au loc pierderi.
4. Înfăşurările statorice de fază au o simetrie absolută în spaţiu.
5. Rotorul are o simetrie absolută în raport cu axele longitudinală şi transversală.
6. Se consideră, că maşina sincronă are câte o înfăşurare de amortizare echivalentă în
axele longitudinală şi transversală.
7. Se consideră, că viteza de rotaţie a rotorului este constantă şi egală cu cea sincronă.
Chiar şi pentru o atare maşină idealizată analiza procesului tranzitoriu este dificilă şi este
necesar a mai face careva simplificări, esenţa cărora va fi explicată în procesul analizei
ulterioare.

8.7.2 Ecuaţiile diferenţiale de echilibru ale TEM şi ale căderilor de tensiune în

înfăşurările maşinii sincrone
Să examinăm schema de principiu a unei maşini sincrone cu poli aparenţi (fig.8.10).
Direcţiile pozitive ale axelor magnetice ale înfăşurărilor statorice de fază A,B,C şi ale
axelor magnetice ale rotorului d şi q le vom marca cu ace.

Figura 8.10

Ecuaţiile diferenţiale de echilibru ale TEM şi ale căderilor de tensiune în fiecare din
înfăşurări, luând în consideraţie ipotezele simplificatoare acceptate în prealabil, pot fi prezentate
în felul următor:
 d A
uA   r·i A ;
dt
d B
uB   r·i B ;
dt
(8.15)
d C
uC    r·i C ;
dt
d f
uf  r·i f ,
dt
unde r este rezistenţa conturului fazei;
rf  rezistenţa înfăşurării de excitaţie ;
  fluxul magnetic total rezultant al înfăşurării corespunzătoare.
Fluxurile magnetice totale rezultante ale fiecăreia din înfăşurările de fază şi ale înfăşurării
de excitaţie se determină cu curentul şi inductivitatea înfăşurării ce se examinează şi
inductivităţile mutuale dintre aceasta din urmă şi celelalte înfăşurări:

 A = L A  i A + M AB  i B + M AC i C + M Af i f ;
 B = M BA i A + L B  i B + M BC i C + M Bf  i f ; (8.16)
 C = M CA  i A + M CB  i B + L C  i C + M Cf  i f ;
 f = M fA  i A + M fB  i B + M fC i C + L f  i f .

În conformitate cu principiul de reciprocitate

M AB = M BA  M BC = M CB  M fC = M Cf ş.a.m.d.

Adică, numărul de valori ale inductivităţilor mutuale se micşorează de două ori.

Soluţionarea sistemului de ecuaţii (8.15) nar prezenta dificultăţi dacă inductivităţile L şi
M nar varia în timp. În atare caz acest sistem ar prezenta un sistem de ecuaţii diferenţiale
liniare cu coeficienţi constanţi.
Însă în maşinile reale numai inductivitatea L f nu variază în timp. Celelalte inductivităţi L
şi M depind de poziţionarea rotorului în raport cu înfăşurările statorice, adică prezintă nişte
funcţii de timp, fapt care complică soluţionarea sistemului de ecuaţii examinat.
Să clarificăm legităţile de variere a inductivităţilor maşinii sincrone.

8.7.3 Inductivităţile înfăşurărilor maşinii sincrone

Variaţia inductivităţilor maşinii sincrone este cauzată de rotirea rotorului cu poli aparenţi,
fiindcă în acest caz încontinuu îşi schimbă valorile reluctanţele circuitelor magnetice, prin care
se închid fluxurile ce determină aceste inductivităţi.
Varierea fluxurilor magnetice ce determină inductivităţile de fază şi inductivităţile mutuale
între faze are loc conform legii sinusului cu perioada  , fiindcă la întoarcerea rotorului cu 
radiani se repetă ciclul precedent de variere a reluctanţei.
Dacă curbele reale de variaţie a inductivităţilor analizate (L, M) sunt descompuse în serii
Fourier, acestea din urmă, pe lângă componentele constante l 0 , m 0 , trebuie să conţină numai
armonici pare (perioada funcţiei este ) şi să varieze conform legii cosinusului. La calcule
practice se iau în consideraţie numai primii doi termeni ai seriei, adică
 L A = l o + l 2  cos 2 ;
M AB = m o + m 2  cos 2(  -  ) ;
M AC = m o + m 2  cos 2(  +  ) ,

unde l o , m o sunt componentele constante ale inductivităţii fazei şi corespunzător ale

inductivităţii mutuale dintre fazele A şi B, A şi C;
l 2 , m 2  amplitudinile armonicilor a doua ale aceloraşi inductivităţi.

Figura 8.11

Caracterul de variere a inductivităţilor mutuale dintre fiecare din înfăşurările de fază şi cea
de excitaţie va fi altfel. Spre exemplu, pentru faza A inductivitatea M Af va avea valoare
pozitivă şi maximă la corespunderea direcţiilor axelor magnetice ale înfăşurărilor
corespunzătoare (de fază şi de excitaţie). Dacă axele au direcţii opuse M Af < 0 şi dacă axa
rotorului este perpendiculară pe axa fazei M Af = 0.
Aşadar, ciclul de variere a inductivităţii MAf se repetă peste fiecare 2 radiani.

M A f = M f A = M d  cos ,

unde M d este valoarea de amplitudine a inductivităţii mutuale.

Caracterul de variere a inductivităţilor L A , M AB , M AC , M Af în dependenţă de
poziţionarea rotorului este prezentat în fig. 8.11.
Soluţionarea sistemului de ecuaţii cu coeficienţi variabili prezintă dificultăţi, de aceea
trebuie căutate alte căi ce ar permite rezolvarea problemei. Să clarificăm unele concepţii care ne-
ar permite să caracterizăm sistemul trifazat.

8.7.4 Fazorul generalizat al sistemului trifazat

Un sistem trifazat de mărimi, ca regulă, este prezentat în formă de stea simetrică de fazori,
ale căror proiecţii pe axa timpului t prezintă valorile instantanee ale acestor mărimi în faze
(fig.8.12,a). Aceleaşi valori instantanee pot fi obţinute dacă proiectăm un singur fazor pe trei axe
de timp, care coincid cu axele magnetice ale celor trei faze (fig.8.12,b). Un atare fazor poartă
denumirea de fazor generalizat al sistemului trifazat.
Dacă fazorul generalizat al sistemului trifazat se roteşte în aceeaşi direcţie ca şi sistemul
din trei vectori, succesiunea axelor timpului trebuie să fie schimbată în opusă.
Într-un regim simetric permanent fazorul generalizat se roteşte cu o viteză constantă şi
capătul lui descrie o circumferinţă.
 Cu un astfel de fazor pot fi caracterizate orice mărimi variabile de fază i A, i B, i C
(u A, u B, u C   A,  B,  C), care variază în caz general conform unei legi arbitrare, numai dacă
se îndeplineşte condiţia:
i A + i B+ i C = 0 .
Este evident, că pentru curenţi se poate scrie
i A = I cos  t 
i B = I cos ( ·t - 120 )  (8.17)
i C = I cos ( ·t + 120) .
Ridicând ambele părţi ale egalităţilor la pătrat şi sumându-le părţile stângi şi drepte vom
obţine:

3
i A2  i B2  i C2  I 2 ,
2
de unde
2 2 2 2
I i A i B i C . (8.18)
3
Posibilitatea de a prezenta un sistem trifazat de fazori printrun fazor generalizat simplifică
substanţial exprimarea legăturii dintre stator şi rotor, ceea ce la rândul său permite a elimina
coeficienţii variabili în ecuaţiile diferenţiale ale procesului tranzitoriu.

Figura 8.12
 8.7.5 Trecerea de la variabile în coordonatele A, B, C la variabile în coordonatele d , q

La rezolvarea unor probleme matematice complicate se practică pe larg metoda cunoscută

de substituire a unor variabile cu altele, legate de regulă de primele prin dependenţe liniare. În
caz de alegere reuşită a unei aşa substituiri soluţia pentru variabilele noi poate fi găsită mai
simplu. În aceeaşi măsură şi revenirea la variabilele iniţiale nu prezintă dificultăţi. Este evident,
că anume în această direcţie este necesar a căuta o metodă de rezolvare a sistemului de ecuaţii
(8.15).
Pentru analiza proceselor tranzitorii este mai convenabil a utiliza sistemul biaxial de
coordonate d şi q legat solidar cu rotorul.
Trecerea de la sistemul de trei coordonate la sistemul de două coordonate corespunde în
esenţă înlocuirii maşinii trifazate printro maşină echivalentă cu două faze.
Dacă se consideră că sistemul celor două axe este legat solidar cu rotorul, atunci
înfăşurarea trifazată imobilă a statorului este înlocuită printr-o înfăşurare bifazată, care se roteşte
odată cu rotorul.
Să prezentăm fazorul generalizat în sistemul triaxial de coordonate A, B, C (axele de timp
ale fazelor) şi în sistemul biaxial d , q.
Legătura dintre fazorii i d si i q , care se rotesc împreună cu rotorul, şi mărimile de fază
poate fi prezentată în formă de ecuaţii:
i A  i d  cos   i q  sin  ;
 
i B  i d  cos   120 o  i q  sin   120 o ;   (8.19)

iCid  cos  120   i o

q  sin  120 .
o

În mod analogic pot fi obţinute şi relaţiile pentru tensiuni şi fluxuri totale.

A
d q

B C
+A
d q
I
iA
iAd
id iAq
γ iq
iCd
iC iBq
iB
iBd iCq

+B +C

Figura 8.13

Soluţionând sistemul obţinut de ecuaţii în raport cu i d şi i q vom obţine relaţiile de trecere

de la mărimile de fază la mărimi în sistemul biaxial de coordonate d, q.
 2
id i A cos   i B  cos  120   i C  cos  120 ;
3  (8.20)

2
i q  i A sin   i B  sin  120   i C  sin  120  . 
3 

Înlocuind i prin u sau , vom obţine relaţiile corespunzătoare de transformare pentru

tensiunile şi fluxurile totale.
Până acum s-a presupus, că sistemul trifazat satisface condiţia:
i A + i B + i C = 0.
Se pune întrebarea, dacă sunt posibile astfel de transformări când condiţia nu se respectă.
Dacă suma variabilelor de fază nu este egală cu zero, atunci este raţional a o exprima
printr-o variabilă nouă i0 în felul următor:

i A + i B + i C = 3 i 0,

1
de unde rezultă io  i A  i B  i C .
3
Vom numi i 0 componentă homopolara instantanee, care întro măsură oarecare este
identică cu componenta homopolară din metoda componentelor simetrice (MCS) cu excepţia, că
ea prezintă o valoare instantanee şi nu complexă şi varierea căreia în timp poate avea loc
conform unei legi arbitrare.
Fiindcă componenta homopolară i0 în toate fazele este aceeaşi, ea nu influenţează nici
asupra fazorului generalizat I, nici asupra componentelor lui i d si i q.
Aşadar, trei variabile în coordonatele A, B, C pot fi întrun mod determinat înlocuite prin
alte trei în coordonatele d , q , 0.
În caz general, la o trecere la variabilele de fază, este necesar a adăuga în fiecare din
ecuaţiile (8.18) componenta homopolară instantanee:

i A  i d  cos   i q  sin   i o 

 o
  o
i B  i d  cos   120  i q  sin   120  i o  .  (8.21)

   
i C  i d  cos   120 o  i q  sin   120 o  i o 


Fiindcă înfăşurările de fază, poziţionate în axele d si q , sunt imobile în raport cu rotorul,

toate inductivităţile unei aşa maşini sincrone sunt constante şi deci ecuaţiile (8.15) se transformă
în ecuaţii corespunzătoare cu coeficienţi constanţi.
Se poate demonstra că, cu ajutorul expresiilor (8.19) şi (8.20), mărimile ce variază
sinusoidal şi mărimile constante în coordonatele A, B, C se transformă în mărimi echivalente,
corespunzător constante şi mărimi ce variază sinusoidal în coordonatele d , q.

8.7.6 Deducerea ecuaţiilor Park  Gorev

Să efectuăm înlocuirea variabilelor de fază în ecuaţiile diferenţiale (8.15) prin

componentele lor în coordonatele d , q.
Vom opera cu una din ecuaţiile de echilibru ale TEM şi ale căderilor de tensiune (pentru
înfăşurarea fazei A):
 d A
uA    iA  r .
dt
Vom exprima u A,  A, i A prin variabile noi:

i A  i d  cos   i q  sin  ;
u A  u d  cos   u q  sin  ;
 A   d  cos    q  sin  ,

şi le vom introduce în ecuaţia de mai sus.

La diferenţiere trebuie luat în consideraţie faptul că  d , q şi  sunt funcţii de timp.
Atunci
d
u d  cos  u q sin  
dt
 
 d  cos   q sin 
d d d
 
 r  i d  cos  i q sin  
dt
 cos   d  sin  
dt
d q d
  sin   q  cos   r  i d cos  r  i q sin .
dt dt
După o regrupare a termenilor, expresia poate fi prezentată în felul următor:

 d d d 
u d   q  r  i d  cos 
 dt dt 
. (8.22)
 d q d 
  u q    d  r  i q  sin  0
 dt dt 

Ecuaţia (8.22) trebuie să fie satisfăcută pentru orice valori , ceea ce este posibil numai în
cazul, când fiecare din expresiile din paranteze este nulă.
Deci, ecuaţia (8.22) se descompune în două ecuaţii
d d d
u d    q  ri d;
dt dt
d q d
u q    d  r i q; (8.23)
dt dt
iar în caz general mai este şi a treia ecuaţie
d o
u o   ri o
dt
Este firesc, că rezultatul transformărilor nu se va schimba dacă în loc de faza A vom
examina o altă fază.
Ecuaţia pentru înfăşurarea de excitaţie se va păstra în aceeaşi formă ca şi în sistemul
(8.15).
Ecuaţiile (8.23) exprimă baza teoriei a două reacţii în maşina sincronă la un proces
tranzitoriu electromagnetic şi sunt numite ecuaţii Park  Gorev.
 Fiecare termen al ecuaţiilor (8.23) întrun mod determinat este legat de fizica proceselor
ce au loc în maşina sincronă.
d d d q
Componentele şi prezintă TEM de transformare, fiindcă sunt cauzate de
dt dt
varierea fluxurilor corespunzătoare.
d d
Componentele  q şi  d prezintă TEM de mişcare şi sunt condiţionate de
dt dt
deplasarea înfăşurărilor în raport cu fluxurile magnetice rotative (ceea ce are loc în decursul
procesului tranzitoriu).
Dacă varierea unghiului , care caracterizează rotaţia rotorului, se exprimă cu ecuaţia
corespunzătoare  =  0 +  t , atunci împreună cu ecuaţiile transformate pentru circuitele
statorului şi rotorului vom obţine un sistem de ecuaţii, care reflectă de acum decurgerea
simultană a proceselor tranzitorii electromagnetice şi mecanice, luând în consideraţie influenţa
lor reciprocă. Rezolvarea unui atare sistem de ecuaţii prezintă una din principalele probleme în
analiza stabilităţii funcţionării sistemului electroenergetic şi a unor parţi separate ale acestuia.