Fântâna dintre plopi

de Mihai Sadoveanu

• Ansamblul creației scriitorului:

Scriitor, cu o activitate literară prodigioasă, Mihail Sadoveanu este considerat creatorul
romanului istoric românesc („Frații Jderi”, „Nicoară Potcoavă”, „Zodia cancerului”),
reprezentative fiind și romanele mitice precum „Baltagul” și „Creanga de Aur”, dar mai cu seamă
volumele de povestiri „Hanu Ancuței”, „Țara de dincolo de negură”, „Valea frumoasei” și altele.
Publicat în 1928, volumul „Hanu Ancuței” include nouă povestiri, impunându-se ca un
veritabil decameron moldav, căci ,,răzășii și cărăușii din Țara-de-Sus poposesc la hanul Ancuței,
ciocnesc vin vechi în oale noi, mănâncă pui fripți în țiglă și rostesc povești pilduitoare”.
Cele nou- narațiuni incluse în volum au caracter umoristic („Iapa lui Vodă”), fantastic
(„Balaurul”), justițiar („Haralambie”, „Județ al sărmanilor”), caracter istoric („Orb sărac”),
memorialistic („Negustor Lipscan”) și erotic („Fântâna dintre plopi”, „Cealaltă Ancuță”,
„Istorisirea Zahariei Fântânarul”).

• Încadrarea în specio și într-o anumită tipologie:

Cel de al patrulea text inclus în volumul „Hanu Ancuței”, „Fântâna dintre plopi”, reflectă
trăsăturile specifice povestirii prin întinderea medie, narațiunea subiectivizată, realizată din
perspectiva unui narator autodiegetic, prin interesul manifestat nu atât față de personaje, cât
pentru întâmplările istorisite, cât și prin atmosfera destinsă, favorabilă delectării și finalul
moralizator.
Povestire cu caracter erotic, „Fântâna dintre plopi” aduce în prim plan tema iubirii tragice
dintre căpitanul de mazili Neculai Isac și țigăncușa Marga. Este un text de factură romantică
pentru că în viziunea lui Mihail Sadoveanu, dragostea profundă este evenimentul unic în existența
umană capabil să schimbe destine, să înnobileze și să aduce împlinire, iar pierderea ei justifică
sacrificiul propriei ființe.

• Titlul:
Rezumativ, titlul povestirii face trimitere la locul fericirii de odinioară, dar și la ideea de
sacrificiu caci aici își găsește sfârșitul Marga deoarece alege voluntar să nu se supună legilor
neamului ei, revoltându-se împotriva statutului ei de instrument al seducției, de complice la jaf și
crimă. Fântâna este un topos simbolic pentru că ea oglindește sublimul jertfei din dragoste, în final
sângele fetei amestecându-se cu apa, asemeni vieții care se împletește cu moartea.

• Cronotopul narativ:
Din punct de vedere temporal, există două coordonate ale povestirii: unul este momentul
când se rememorează întâmplările (timpul narațiunii), altul este timpul întâmplărilor propriu-zise
din trecut (timpul narat). Acțiunea debutează ,,într-o toamnă aurie”, această nedeterminare
sugerând caracterul de generalitate al faptelor povestite. Întâlnirea drumeților și povestirile se
derulează în spațiul protector al hanului, acesta simbolizând locul propice delectării spirituale prin
supunerea și ascultarea de povești.

• Structura:
Povestirea „Fântâna dintre plopi” își structurează materialul epic pe cinci secvențe
narative: secvența-incipit, prezintă maniera realistă, atmosfera de la han sin introduce personajul
narator. Cele trei formule mediane reconstituie povestea de dragoste neîmplinită dintre Marga și
Neculai Isac, iar secvența finală revine asupra atmosferei de la han, acum impregnată de tristețe și
melancolie.
• Construcția subiectului:
-expozițiunea: Într-o toamnă, Neculai Isac ducea vinuri în ținutul Sucevei și face popas la Hanul
Ancuței. Plimbându-se călare pe malul râului Moldova, Întâlnește un grup de țigani care se scălda.
Este întâmpinat de Hasanache, un bătrân cerșetor care o alungă fără succes din calea boierului pe
Marga, o țigăncușă de optsprezece ani.
-intriga: Frumusețea fetei îl tulbură și-l determină pe erou să le dea celor doi câte un ban de argint.