PLAGA

Depaseste cel putin toate straturile pielii si in unele cazuri si țes. moi subcutanate , si chiar țes. mai
profunde.

Dupa modul/ mec. de prod., plagile pot fi

-contuze

-intepate

-intepat-taiate

-taiate

-despicate

-impuscate.

Plaga contuza e produsa atat prin actiunea perpendiculara a fortelor traumatice, cat si prin acț.
tangentială.

Plagile produse prin actiunea unor obiecte contondente se caract prin urmat semne morfologice

-decolarea tesuturilor moi de pe planul osos

-hemoragii reduse

-existenta unui infiltrat hematic perimarginal

-extremitatile plagii sunt neascutite

-marginile sunt neregulate si discret escoriate

-intre marginile plagii se pot obs punti de tesut tisulare, in special cand marginile se indeparteaza.

Puntile de tesut semnifica strivire, faptul ca nu s-a actionat cu un obiect ascutit.

In perioada post-traumatica, la niv tesuturilor moi din zona plagii au loc fenomene reparatorii cu toate
fazele successive(toaleta primara =indepartarea detrisului , faza de inflamatie, fz de indepartare).
Plagile se vindeca prin cicatrizare, spre deosebire de escoriatii.

Aspectul lezional al tesuturilor moi, particularitatile evolutive si implicit evaluarea ML sunt determinate
atat de tipul traumatismului cat si de particularitatile anatomo-fiziologice ale tesuturilor moi care asigura
potential de reparatie.

Importanta ML

1. Confirma realitatea traumatismului, pt ca e o leziune post-traumatica

2. Permite mdicului legist sa particularizeze leziunea si particularitatile
3. Permite directia de propagare a fortelor traumatice
4. Indica locul de contact
5. Denota intentia
6. Se poate preciza daca traumatismul s-a produs ante/post mortem
7. Prin faza evolutiva a procesului reparator se poate preciza vechimea traumatismului si
momentul producerii infractiunii

FRACTURA

-Este Solutia de continuitate la nivelul tesutului osos

-particularitatile lezionale la nivelul osului tubular si a osului plat depend de mai multi factori, cel
mai important e cel ce priveste tipul deformarii tesutului osos.
In cazul fracturilor deschise se constata leziuni ale tesuturilor moi perifocale si Solutia de
continuitate tegumentara ce permite patrunderea florii microbiene in focar.
Fracturile fara aceste leziuni fac parte din categoria fracturilor inchise.
Fracturile directe apar in locul de aplicare a fortei traumatice, fiind rezultatul unor deformari
locale ale tesutului osos.
Fracturile indirecte se produc la distanta de locul de aplicarea fortelor traumatice, fiind
determinate de deformari osoase la distanta.
Fracturile oaselor tubulare se produc in mare parte prin mecanismul de dislocatie, flexie, tasare
si torsiune.
Mecanismul de dislocatie/forfecare se produce in cadrul unei lovituri centipede, transversal de
intensitate crescuta.

Muchia sau marginea unui corp contondent

Aceste fracture sunt exclusive directe si se caracterizeza prin deplasarea fragmentelor osoase .
Fractura fiind flexie/hiperflexie, e produsa prin incarcarea dinamica si static a osului , in special
in cazul fixarii unei extremitati, ca urmare a comprimarii perpendicular si a flexiei.
Flexia osului duce la o modificare a tensiunilor mecanice si anume
-pe fata convexa a zonei deformate , osul e supus elongatiei, iar pe partea opusa , cea concave,
osul e supus condensarii/incarcarii statice.
Solutia de continuitate a osului pleaca de pe partea convexa , adik cea supusa elongatiei si
iradiaza pe partea opusa, uneori se bifurca, imitand litera V.
Prin localizarea zonei de elongatie si condensare pot fi stabilite aspect precum locul de aplicare
a fortei traumatice si directia de propagare a acesteia. Aceste elemente au o valoare de
expertiza deosebita.
Pe fata concava a focarului de fractura, solutia de continuitate e formata din linii oblice/ oblic-
transversale, uneori prin zig-zag sau in trepte, si aceste linii pot fi dispuse distal si proximal de
linia de pe partea opusa, convexa.
Marginile fragmentelor osoase au forma dintata, cu numeroase fragmente mici.
FRACTURA PRIN TASARE apare prin actiunea traumatica compresiva axiala asupra osului ,
fortele traumatice sunt aplicate la nivelul extremitatilor.
In zona centala dimensiunile transversal ale osului cresc, ceea ce duce la condensarea si
deformarea compactei si a spongioasei.
Aceste fracture sunt exclusive indirecte , au incidenta crescuta in caderi, de la acelasi nivel pe
membrul superior intins, sau in caderi de la inaltime , in picioare.

FRACTURILE PRIN TORSIUNE se produc in cazul rotatiei axiala a osului, cu una din extremitati
fixa. Prin acest mecanism se produc fracture spiroide , ce sunt exclusive indirecte.

LA TORACE
Scheletul toracelui e frecvent interest in cazul traumatismelor toracice prin cazul corpurilor
contondente.

FRACTURILE COSTALE se pot localiza in locul de aplicare a fortelor traumatice /directe si se pot
localiza si la distanta(indirecte).
FRACTURILE costale indirecte SE produc prin comprimarea antero-posterioara(mai des) a cutiei
toracice rezultand fracture localizate in zona maximei curburi (pe linia axilara mijlocie).
De regula, fracturile costale indirecte nu au correspondent lezional extern.

BAZINUL
-presupune aplicarea unei forte traumatice de intensitate crescuta.
Lovirile produc fracture de gravitate redusa la locul de impact, adica fracture directe.
Comprimarea bazinului se caracterizeaza prin producerea unor fracture simetrice, bilaterale,
atat direct cat si indirect.

COLOANA VERTEBRALA
-actiunea directa a obiectului vulnerant produce fracture eschiloase a corpului si a lamelor
vertebrale la locul de aplicare a fortelor traumatice(proiectilele produc leziuni directe).
De cele mai multe ori sunt fracture indirecte.
Fracturile indirecte sunt consecinta propagarii fortelor traumatice in sens axial prin coloana
vertebrala.
Hiperextensia si hiperflexia coloanei cervicale poate duce la fracture-luxatie a vertebrelor
insotita de rupturi ale aparatului ligamentar si leziuni medulare.

NEUROCRANIUL
Fracturile calotei si bazei craniene pot fi directe sau indirecte.
Fracturile directe sunt consecinta ap.unor deformari locale.
Fracturile indirecte se produc prin deformari generale.
Dupa aspectul morphologic, fracturile craniene se clasifica:
-liniare
-eschiloase
-mixte
Lovirea cu un corp dur cu suprafata de contact limitata determina aparitia unor fracturi cu
infundare a eschilelor.
In unele cazuri, forma eschilelor reflecta dimensiunea si forma suprafetei de contact a obiectului
de contact.
In cazul propagarii tangentiale a fortelor traumatice, actiunea suprafetei de contact a corpului
vulnerant va fi neuniform repartizata, rezultand fracture in terasa.
Leziunile osoase/marginile fracturilor vor fi pozitionate in trepte.
Obiectele cu suprafata de contact sferica produc fracturi multieschiloase, formate din linii
meridionale si ecuatoriale: de la mijloc/centru spre margini.
Se produce infundarea compactei in spongioasa, rezulta o depresiune ce repeta forma sferica a
obiectului vulnerant.
Obiectele contondente cu muchii si cele alungite de forma cilindrica produc, de regula, focare de
fractura, formate din 2 sau mai multe eschile, delimitate de 2/mai multe linii de fractura si o
longitudinala infundata , situate sub nivelul cellor arcuite.
Leziunile produse prin actiunea obiectelor contondente cu suprafata de contact mare(plan dur)
sunt consecinta deformarilor locale si generale ale craniului.
Focarul de actiune multieschiloasa e format din linii ecuatoriale si meridionale, frecvent cu
infundarea fragmentelor.
Traiectul liniei de fractura depinde de locul de aplicare si de directia de propagare a fortelor
traumatice.
Initial are loc producerea unei fracture liniare de la care iradiaza alte linii de fractura care se
unesc intre ele.

Fractura liniara directa E o solutie de continuitate ce apare in locul de aplicare a fortei

traumatice , initial la nivelul tăbliei interne, unde e mai evidenta si are lungimea mai mare, si
ulterior se prelungeste pe tablia externa. Osul e mai rezistent la comprimare decat la elongatie.

Fractura liniara indirecta e o solutie de continuitate ce apare pe tablia interna la distanta de

locul de aplicare a fortelor traumatice si se prelungeste pe tablia externa in directive diametral
opusa.
Aceasta fractura e rezultanta deformarii generale a craniului.
Cele mai frecvente fracture ale bazei craniului se produc dupa impactul occipital, iar cele de la
nivelul calotei craniene apar dupa impactul frontal.
Actiunea vulneranta externa sagitala asupra cutiei craniene creste incidenta fracturilor calotei
craniene associate cu fracturile de baza de craniu.
D.p.d.v.statistic, fracturile calotei si bazei craniului au o relatie direct proportionala cu leziunile
traumatice cerebrale, in timp ce fractura masivului facial se asociaza cu leziunile meningee, in
special hemoragia subarahnoidiana si leziunile axonale difuze.

LEZIUNILE VISCERALE
Tabloul lezional de la nivelul organelor parenchimatoase cuprinde o paleta larga de elemente
post-traumatice (de la hemoragii subcapsulare la dilacerari massive si convulsii).
Hemoragiile superficiale de dimensiuni reduse si rupturile tisulare izolate pot fi produse cu
obiecte contondente cu suprafata de contact limitata.
Rupturile numeroase associate cu hemoragii masive pot fi consecinta unor loviri de intensitate
crescuta cu obiecte grele.
Dilacerarea partial/totala cu pierderea arhitectonicii organelor se produce de regula prin
comprimarea intre 2 planuri dure.
Leziunile organelor cavitare sunt mai rare, in special in lipsa continutului.
Hemoragiile locale parietale ale organelor cavitare, rupturile si avulsiile pot fi produse atat prin
lovire puternica, cat si prin comprimare.
Leziunile de la nivelul aparatului de fixare a organelor interne, avulsia organelor
parenchimatoase si cavitare se observa in cadrul actiunii unor forte traumatice de intensitate
crescuta, in special in cadere. Localizarea lor poate fi explicate prin diferenta intre viteza
decelerarii(opririi) scheletului si organelor si depasirea pragului de elasticitate a aparatului de
fixare.