4.

    Obiectul, metoda şi sistemul dreptului procesual civil

Obiectul este constituit din:
a.    Obiect general (se referă la examinarea şi soluţionarea cauzei civile);
b.    Obiect special (constă în acţiuni concrete din partea subiecţilor procesului civil).
Metoda de reglementare. Relaţiile dreptului procesual civil sînt reglementate prin 2 metode:
1.    Metoda disponibilităţii (decizia aparţine părţilor, adică reclamantul poate decide dacă porneşte
procesul civil sau poate să-l oprească);
2.    Metoda admisibilităţii (comportamentul admis).
Sistemul. Este compus din totalitatea normelor cu:
1.    Caracter general. Aici se reglementează relaţiile din cadrul procesului civil şi se referă la toate
aspectele procesului. Aceste norme determină sarcinile dreptului procesual civil, stabilesc cercul de
persoane participante la proces, precum şi dovezile administrate în perioada dezbaterilor judiciare;
determină termenele de procedură şi regulile de citare şi comunicare a actelor procesuale.
2.    Caracter special. Aici normele speciale formează grupe aparte. Astfel, deosebim norme ce se
aplică la judecarea cauzei în fond, norme ce reglementează exercitarea căilor de atac, norme ce
prevăd ordinea de executare a hotărîrii judecătoreşti.
5.    Corelaţia dreptului procesual civil cu alte ramuri de drept
Drept procesual civil şi drept constituţional.
La baza dreptului procesual civil, ca dealtfel de baza oricărei ramuri de drept, stau normele
fundamentale ale dreptului constituţional, care stabilesc principiile dreptului în ansamblul său.
Constituţia RM, izvorul principal al dreptului constituţional, consacră autorităţii judecătoreşti întregul
capitol IX, precizînd modul de înfăptuire a justiţiei, organizarea instanţelor judecătoreşti, statutul
judecătorului şi principiile care guvernează activitatea de judecată.
Dreptul procesual civil şi dreptul civil.
Caracterul juridic asigură realizare lor pe cale judiciară prin folosirea, la nevoie a forţei coercitive a
statutului. Dreptul civil ar fi însă ineficient fără existenţa dreptului procesual civil care să asigure
realizarea lui, după cum dreptul procesual civil nu s-ar justifica fără existenţa dreptului civil pe care
să-l apere la nevoie.
Dreptul procesual civil şi dreptul administrativ.
Potrivit Legii contenciosului administrativ „orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră
vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege printr-un act administrativ, sau prin refuzul
nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut
de lege se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, pentru anulare actului, recunoaşterea
dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate”. Aşadar, corelaţia dintre dreptul procesual civil şi
dreptul administrativ are la bază prevederile legale, potrivit cărora instanţele judecătoreşti de drept
comun au obligaţia să judece cererile celor vătămaţi în drepturile lor, prin acte administrative, putînd
să se pronunţe asupra legalităţii acestor acte.
Dreptul procesual civil şi dreptul procesual penal.
Aspecte comune:
1.    aceleaşi instanţe judecătoreşti soluţionează atît cauzele civile cît şi cele penale;
2.    judecătorii sunt selectaţi în acelaşi mod şi pot soluţiona atît procese civile cît şi procese penale;
3.    şi procesul civil şi cel penal se desfăşoară după unele principii comune, cum ar fi independenţa
judecătorilor, legalitatea, publicitatea şi oralitatea dezbaterilor judiciare; asigurarea dreptului la
apărare şi altele;
4.    ambele procese parcurg etape asemănătoare: sesizare instanţei, dezbaterile judiciare,
deliberarea şi pronunţarea hotărîrii;
5.    în ambele procese pot fi exercitate aceleaşi căi de atac apelul, recursul, revizuirea.
Deosebiri:
a)    Procedura civilă, fiind legată de interesul privat al părţilor, este guvernată de principiul
disponibilităţii, adică de drepturile părţii de a porni sau nu procesul şi de a dispune de el; în timp ce
procedura penală este caracterizată de oficialitate, mecanismele procesual – penale fiind declanşate
din oficiu.
b)    Modul de pornire este diferit. În procesul civil este nevoie de sesizarea părţii interesate, iar
procesul penal porneşte la sesizarea unui organ de stat;
c)    Contradictorialitatea în procesul civil se manifestă prin participarea la proces a celor două părţi
cu interese contrare; în timp ce în procesul penal, contradictorialitatea se bazează pe existenţa unor
organe diferite pentru acuzare şi decizie, la care se adaugă şi poziţia contradictorie dintre acuzator
şi acuzat.
d)    Prima fază a procesului penal – constituie o activitate judiciară unipersonală, care nu este
publică şi are un caracter preponderent scris;
e)    Măsurile de constrîngere ordonate de instanţă sunt diferite: pedeapsa penală (închisoare,
amendă) în procesele penale, iar în cele civile – restabilirea dreptului subiectiv încălcat;
f)    Spre deosebire de hotărîrea civilă, care produce, de regulă, numai efecte relative, inter partes,
sentinţa penală produce efecte erga omnes.