ADEZIUNEA DENTARA

Un adeziv este o substanta care mentine legate intre ele doua suprafele sau doua materiale. Pentru a face aceasta,
adezivul poate utiliza pe o suprafata plana, o legatura chimica intre atomi sau molecule sau o legatura mecanica
sau micromecanica.
Exista 3 tipuri de adeziune:
1. Adeziune fizica, care repruzinta atractia dintre doua corpuri aflate in contact foarte strans, datorita fortelor
intermediare si, in functie de care, exista 3 tipuri de adeziune: mecanica, electrostatic, specifici
2. Adeziune chimica, care se realizeaza prin formare de legaturi ionice covalente si coordinative.
3. Adeziunea mecanica este rezultatul unei intrepatrunderi a materialului adeziv in neregularitatile create pe
suprafata aderentului.
In stomatologie, colajul sau adeziunea prezinta doua mecanisme: mecanismul micromecanic sic el de adeziune
fizico-chimica, care determina o legatura intre substanta dentara si adezivul de legatura prin intermediul
mecanismelor urmatoare:
- Schimb de forte electrostatic intre dipoli;
- Legarea prin punti de hidrogen;
- Legatura covalenta sau ionica;
In ododontie aceasta legatura se refera la posibilitatea materialului utilizat pentru restaurarea coronara de a se uni
cu tesuturile dure dentare, respectandu-se:
- Realizarea unei preparatii dentare cta mai conservatoire;
- Reducerea microinfiltratiilor marginale la interfata restauratiei;
- Cresterea rezistentei restauratiei si diminuarea riscului unei fracture ulterioare ale peretilor preparatiei sau
cuspizilor.
Pentru a avea loc aceasta adeziune, este necesat ca aceste suprafete sa vina in contact strans intre ele, prin
umectarea lor. Umectabilitatea reprezinta aplitudinea unui lichid de a intra in contact intim cu un solid prin
intinderea sa pe suprafata acestuia din urma.
Adeziunea dentara: pt o buna adeziune e necesar ca modul in care adezivul umezeste suprafetele dentare sa
indeplineasca :
- Contact intim cu cele 2 suprafete;
- Cele 2 suprafete trebuie sa fie curate, tensiunea superficial a adezivului sa fie mica, iar aderentul o energie
mare de suprafata;
- Vascozitatea adezivului sa fie optima.

ADEZIUNEA AMELARA:
Smaltul este o substanta poroasa si devitala.
Constituit 95-96% din substante minerale ( hidroxiapatita anorganica - 4%).
Smaltul este cel mai inalt mineralizat tesut din organism si contine o structura cristalina. Cristalele formeaza
prismele de smalt.
Adeziunea amelara necesita necesita gravare acida, cu acidul fosforic concentrate intre 15-40%, timp de 15
secunde. Se obtine o adeziunea mecanica a materialului de restaurare coronara, prin intermediul unei rasini lichide,
cu coefficient crescut de umiditate.
In urma gravarii, smaltul va avea urmatoarele caracteristici dependente de:
- Acidul pentru demineralizare;
- Concentratia acidului folosit (35-37%);
- Timpul de actiune al acidului pe suprafata smaltului (15 sec)
- Starea fizica a acidului: solutie – mai greu de manevrat, gel- mai usor de manevrat si putere de penetrare
mai buna.
- Suprafata smaltului rezultata in urma actionarii acidului.
- Impresiunile compozitului care se intrepatrund cu neregularitatile suprafetei smaltului.
Cu cat aria de smalt disponibila gravarii acide e mai mare, cu atat adeziunea si inchiderea marginala sunt mai bune.
De aceea la dintii frontali se recomanda bizotarea marginilor de smalt, iar la zonele laterale, nu se recomada.
Etapele gravarii acide:
- Curatarea suprafetei cu ajutorul unei paste fara glicerina;
- Uscarea dintelui prin izolare cu diga din cauciuc sau rulouri de vara si o aspiratie suficienta;
- Gravarea propriu-zisa, dupa ce s-a aplicat acid fosforic 30-35% tp de 15 sec;
- Spalarea cu un jet de apa sub presiune si apoi uscarea cu aer sub presiune;
- Suprafata trebuie sa fie cretoasa sis a ramana uscata , daca e contaminate cu saliva, trebuie refacuta
gravarea tp de 15 sec;
ADEZIUNEA DENTINARA:
Dentina este un tesut dur, format din:
- Dentina precanaliculara;
- Dentina intercanaliculara ( bogata in collagen);
- Canaliculi sau tubuli dentinari ( cu prelungiri odontoblastice si fluidul dentinar);
Dentina este compusa din 65-70% din elemente anorganice, 20% elemente organice si 13% apa.
Matricea organic este alcatuita din 90% din collagen dentinar si 8-9% substanta noncolagenica. Partea anorganica
este formata din cristale de hidroxiapatita si 1% din alte substante.
Dentina este mai solubila decat smaltul si are potential crescut de schimburi ionice cu fluidele organismului.
Pe suprafata plagii dentinare rezultate se va acumula un detritus dentinar ( smear layer ), alcatuit din particule
microcristaline. Apare ca un strat amorf, poros, relative neted si are o grosime de 1-2 microni. Este alcatuit din :
- Reziduri de origine amelara si dentinara: anorganice, organice ( collagen denaturant din dentina inter- si
pericanaliculara, glicoaminoglicani, proteinglicani, elemente odontoblastice, bacterii),
- Reziduri de origine extradentara ( saliva, sange, elemete celulare);
Detritusul remanent patrunde si in canaliculii dentinari, unde formeaza dopuri numite si smear plug. Are o
rezistenta mecanica slaba si impiedica patrunderea bacteriilor in canaliculele dentinare.
Adezivul contine:
- Acidul : curatare/demineralizarea suprafetei dentine pt colaj;
- Primerul : umecteaza zona demineralizata si favorizeaza patrunderea rasinii adezive in tubii dentinari si
reteau de collagen;
- Rasina adeziva propriu-zisa: vascozitate scazuta, patrunde in reteaua de collagen a canaliculelor dentare si
in dentina intercanalara.
Clasificarea adezivilor dentinari:
- Grupuri ce pastreaza intact detritusul dentinar remanent. Se aplica in 2 etape de tratament.
- Adezivi ce modifica stratul de detritus dentinar, pastrand canaliculele dentinare inchise de “ smear plug” ;
- Un grup ce elimina complet detritusul dentinar remanent, divizat in 2-3 etape;
- Adezivii ce se bazeaza pe dizolvarea detritusului dentinar remanent mai curand decat prin eliminare,
efectuat in 2 etape.

ADEZIVII CARE MODIFICA STRATUL DE DETRITUS DENTINAR REMANENT:

Detritusul dentinare reprezinta o bariera fata de invazia bacteriana si limiteaza fluxul de fluid dentinar iesit din
canalicelulele dentinare.
Acest system cere o gravare a smaltului intr-un timp separate de gravarea dentinei. Primerul modifica stratul de
detritus ce se va lega de dentina.

ADEZIVII CARE ELIMINA DETRITUSUL DENTINAR REMANENT:

Procesul se numeste hibridizare si presupune 3 etape:
- Se aplica acidul demineralizant cu demineralizarea superficial a dentinei;
- Se utilizeaza primer-ul : promotorul adeziunii, din monomer cu proprietati hidrofile;
- Rasina adeziva penetreaza si impregnraza eficace colagenul expus.
Paralel cu formarea de hibrid are loc formare unor prelungiri de rasina adeziva in tubii dentinari deschisi, dand
rezistenta legaturii cu dentina colata. Favorizeaza o legatura etansa si impiedica penetrarea de microorganisme.
Primerul trebuie sa asigure umectarea corecta a fibelor de colagen.

ADEZIVII CARE DIZOLVA DETRITUSUL DENTINAR REMANENT:

Contin primer usor acid (autogravant), demineralizand partial stratul de detritus dentinar si suprafata dentinara
subiacenta fara a indeparta resturile de rumegus dentinar.
Se prezinta in flacon unic, monoflacon, continand agentul de gravare, primer-ul si rasina adeziva. Aplicarea se face
in 2 timpi, prin 2 aplicari successive. Prima aplicare- rol de penetrare a componentelor de colaj in stratul de
rumegus, in 30 sec ( nu trebuie uscat), iar a2a aplicare – sigilare, strat ce poate fi uscat.
Exista si sistem cu 2 flacoane, unde primer-ul se aplica impreuna cu agentul de gravare, iar rasina separat.
se formeaza un start hybrid de 0,5 microni, iar detritusul remanent este dizolvat si devinde incorporate in stratul
hibrid, care e format dintr-o retea moale de fibre de collagen.
ADEZIVII IONOMERI DE STICLA:
Un adeziv dentinar, indifferent de tip, pt a fi efficient trebuie sa intruneasca urmatoarele cerinte:
- Sa realizeze o adeziune puternica cu dentina;
- Sa fie bine tolerat de complexul pulpo-dentinar si compatibil cu materialul restaurarilor;
- Sa asigure o ochidere cat mai perfecta a canaliculelor dentinare blocand astefel miscarea fluidului dentinar;
- Mecanismul de prize al adezivului sa se faca prin autopolimerizare sau sistem dual, iar stratul adeziv sa
aiba o grosime redusa;
- Adeziunea sa se produca intr-un timp cat mai scurt si manipulare usoara;
- Adezivul sa permita adeziunea in mod egal la mai multe substraturi.

FACTORII DE CARE DEPINDE ADEZIUNEA DENTINARA:

- Substratul dentinar;
- Factorul dentar si reactia sa cu modificarile locale;
- Materialul adeziv;
- Factorii care pot determina alterarea stratului hibrid.

SUBSTRATUL DENTINAR: Dentina la tineri are o adeziune mai mare decat la pacientii in varsta. Adeziunea pe
o dentina cariata va fi mai proasta. Gravarea acida nu trebuie sa dureze mai mult de 15 secunde cand se foloseste
acid fosforic 30-35% facand dificila formarea stratului hibrid.

FACTORUL DENTAR SI RELATIA SA CU MODIFICARILE LOCALE:

Ne referim la : forma dintelui pe arcada, marimea si forma leziunii si la morfologia dintelui.
Modificarile de la nivel dentar, sunt importante pt adeziune, a.i. dupa o pierdere de substanta dura dentara ca
urmare a proceselor carioase sau traumatisme, canaliculele dentare au tendinta de a se inchide.

MATERIALUL RESTAURATOR: Forta din contractia de polimerizare a materialului restaurator trebuie sa fie
redusa prin tehnica de aplicare a straturilor de rasina compozita. Modulul de elasticitate al particulelor mici e mai
slab decat la compozitele cu microumplutura. Daca compozitul nu e complet polimerizat, se poate realize rupture
sau fisura stratului adeziv.

FACTORII CARE POT DETERMINA ALTERAREA STRATULUI HIBRID:

- O gravare prea importanta a dentine;
- O uscare prea accentuate a dentine;
- O contaminare a dentine gravate cu saliva, sange;
- Un timp de actiune insuficient al primer-ului;
- O ingrosare a primer-ului lichid in flacon;
- O suflare de aer cu presiune prea mare poate lasa un start foarte fin de adeziv de colaj;
- O polimerizare incomplete, din cauza unei lampi de fotopolimerizare necorespunzatoare;

FAZELE CLINICE ALE ADEZIUNII DENTINARE:

- Izolarea campului operator;
- Tehnica de conditionare a smaltului si dentine;
- Gradul si tipul de umiditate a substratului dentar pe perioada colajului;
- Aplicarea primer-ului;
- Modul de aplicare al rasinii adezive;
- Procedeul de restaurare finala;

REALIZAREA MAPULUI OPERATOR:

Este absolut obligatoriu, pentru ca substratul dentar pe care se va aplica adezivul trebuie sa fie ferit de umiditate.
Adeziunea la smalt necesita o suprafata uscata pt ca agentii de fotopolimerizare hidrobofili sa fie atrasi in
microretentiile realizate de gravarea acida a smaltului si se formeaza 2 tipuri de prelungiri.
La nivelul plagii dentinare exista 2 tipuri de umiditate:
- Umiditate interna: cauzata de fluidul dentinar din interiorul canaliculelor dentinare datorita presiunii
intrapulpare;
 - Umiditate externa: reprezentata de umiditatea mediului bucal precum si umiditatea din cabinetul dentar.
Are o actiune negative asupra rezistentei adeziunii dentare. Cu ajutorul mijloacelor de izolare, umiditatea
poate fi contolata, pastradu-se doar umiditatea generala de mediu ambiant.
- Umiditatea accidentala: influenteaza calitatea adeziunii, fiind obtinuta prin contaminarea cu saliva sau
sange. E mai frecventa la mandubula decat la maxilar.
TEHNICILE DE CONDITIONARE A SMALTULUI SI DENTINEI:
Dintele ce urmeaza sa fie restaurant este pregatit prin spalare, izolare si uscare, urmate de o gravare cu un agent de
gravare acida, care se aplica pe smalt si dentina.
Se pot utilize 2 agenti de gravare diferiti pentru smalt si dentina sau se poate utilize un primer autogravant in
acelasi timp pentru smalt si dentina, ce dizolva detritusul dentinar remanent in 2 etape , intins cu jet de aer,
neavand nevoie de spalare.

GRADUL SI TIPUL DE UMIDITATE AL SUBSTRATULUI DENTAR PE PERIOADA COLAJULUI

Dupa gravarea acida a smaltului si dentine, acestea trebuie tratate pentru a permite penetrarea complete a rasinii
adezive. Smaltul trebuie uscat, iar dentina trebuie sa aibe o umiditate corespunzatoare pentru a evita prabusirea
retelei de fibre de collagen.
Exista 2 metode de pastrare a suprafetei de dentina si smalt umede/uscate:
- Suprafata uscata: utilizarea unu adeziv pe baza de primer apos, ce permite rehidratarea retelei de fibre de
colagen uscate, iar monomerul rasinos e difuzat eficace;
- Colajul umed: Pastrarea suprafetei gravata acid, umeda, folosind un primer de baza de acetone pt
indepartarea excesului de umiditate.
DPDV clinic, apa in exces, insufficient indepartata prin aplicarea primer-ului, produce o separare a componentelor
hidrofile cu cele hidrofobe, aparand bule/goluri in zona dentina/rasina.
In concluzie, dentina nu trebuie pastrata prea umeda dar nici prea uscata timp indelungat. Tehnica cea mai buna
este aplicarea unui jet de aer scurt pentru eliminarea apei reziduale sau stergerea cu hartie absorbanta a suprafetei
de dentina gravata acid.
Tehnica colajului umed are si alte dezavantaje:
- Acetone se divolva rapid in flaconul de primer, de aceea trebuie inchis imediat dupa utilizare.
- Suprafata de smalt gravat acid, de culoare alb-cretoasa, nu mai apare in conditii de umiditate.

MODUL DE APLICARE AL PRIMERULUI:

Se aplica timp de 15 secunde, dupa indicatiile fabricantului.
In adeziunea uscata, aplicarea primerului apos pe o perioada de 15 secunde permite retelei de collagen o
reexpansiune, iar tehnica de colaj umed, primerul trebuie aplicat un timp sufficient pentru a permite deplasarea
umiditatii reziduale.
Primer-ul cu acetona aplicat dupa o uscare scurta a dentinei poate elimina detritusul dentinar remanent in 3 sau 2
etape. Aplicarea primeru-lui sub presiune moderata cu o pensula sau buleta, amelioreaza si accentueaza procesul
de difuziune a monomerului.
Nu este necesara aplicarea primer-ului pe smaltul gravat acid si uscat daca se utilizeaza agentul de colaj hidrofil. In
cazul in cate cavitatea e mentinuta umeda, e necesara o tehnica de colaj umed. Primerul trebuie aplicat mereu pe
smaltul gravat, pt ca datorita evaporarii solventului, se deplaseaza toata umiditatea reziduala.

APLICAREA RASINII ADEZIVE

Raspandita in suprafata mecani sau cu jet de aer. Trebuie depusa in cantitate mare inainte de a fi intinsa si uscata
cu o hartie absorbanta. Grosimea trebuie sa fie de 100 microni, efivienta pentru o elasticitate corespunzatoare.
Utilizarea rasinii adezive cu vascozitate scazuta, determina o legatura puternica mecanica si o etanjeisare buna a
plagii dentinare. Pentru agentii de colaj fotopolimerizabili, rasina adeziva trebuie polimerizata inainte de aplicarea
compozitului de restaurare, deputand fi deplasata cand se aplica restaurarea. Polimerizarea rasinii adezive
stabileste jocntiunea rasina/dinte.

PROCEDEUL DE RESTAURARE FINALA:

Compozitul de restaurare trebuie plasat a.i. contractia de polimerizare sa fie redusa la minim.
Tehnica clinica care impiedica efectul negativ al contractiei de polimerizare, care presupune aplicarea in straturi.
Stratul mai subtire de rasina compozita asigura o polimerizare complete a compozitului, in zonele profunde ale
cavitatii. La cavitatea de clasa I, sunt indicate:
- Unghiuri interne rotunjite;
- Aplicarea unei obturatii de baza cu CIS intr-un start gros;
- Aplicarea in straturi successive a materialului compozit, de cel mul 2-2,5mm.
La cavitatile de clasa I mici si superficiale, materialul compozit poate fi aplicat intr-un singur strat care va fi
polimerizat, iar santurile si fosetele sunt sigilate cu rasina compozita.
La cavitatile mai intinse in suprafata si profunzime, se va aplica primul strat de material compozit pe peretele
vestibular si se intinde spre podeaua cavitatii oblic si se polimerizeaza dinspre V si apoi Oc, al 2lea strat se aplica
oral, si se polimerizeaza dinspre O si apoi Oc, si al 3-lea este ocluzal.