Funcții

Definiţia funcţiei

Fie A şi B două mulţimi nevide. Prin funcţie f definită pe mulţimea A cu valori în

mulţimea B se înţelege orice lege (regulă, procedeu, convenţie) prin care fiecărui element
x ∈ A i se asociază un singur element y = f(x) ∈ B.

Prin f : A → B vom nota o funcţie definită pe A cu valori în B. Mulţimea A se

numeşte domeniul de definiţie al funcţiei f, mulţimea B se numeşte domeniul de
valori sau codomeniul funcţiei f, iar procedeul (regula) y = f(x) se numeşte legea de
corespondenţă a funcţiei f. Dacă x ∈ A, elementul f(x) ∈ B se numeşte imaginea lui x prin
funcţia f sau valoarea funcţiei f în punctul x.

Imaginea funcţiei

Fie f : A → B o funcţie. Imaginea (sau mulţimea valorilor) funcţiei f este mulţimea: Im f =

{f(x)|x∈A}. În mod evident, Im f ⊂ B.

Graficul funcţiei

Fie f : A → B o funcţie. Mulţimea Gf = {(x,f(x))|x ∈ A} se numeşte graficul funcţiei f.

Avem şi Gf = {(x,y)| x ∈ A, y = f(x)} ⊂ A x B.

Funcţia numerică

Funcţia numerică este o funcţie al cărei domeniu de definiţie şi domeniu de valori ale unei
funcţii sunt submulţimi ale lui R (mulţimi de numere).

Reprezentarea geometrică a graficului

Dacă f : A → B este o funcţie numerică, fiecărui element (x,y) ∈ Gf îi putem asocia un punct
M(x,y) într-un reper cartezian. Submulţimea planului formată din toate punctele M(x,y), cu
(x,y) ∈ Gf se numeşte reprezentarea geometrică a graficului funcţiei f.

Funcţii egale

Două funcţii f : A → B şi g : C → D sunt egale dacă A = C, B = D şi f(x) = g(x), oricare ar fi

x ∈ A. Notăm: f = g.
Moduri de definire a unei funcţii

Funcţiile pot fi descrise în diverse moduri:

– Printr-o diagramă: f : {-2; 0; 2} → {1; 2; 3}

– Printr-un tabel: f : {-8; -1; 0; 1; 8} → {-2; -1; 0; 1; 2}

– Prin una sau mai multe formule analitice: f : {0, 2, 4} → {0, 4, 16}, h(x) = x2.