ECONOMIE RURALA, ECONOMIE URBANA IN ROMANIA CONTEMPORANA (pg 34-35)

Satul interbelic. O analiza a economiei rurale romanesti pentru perioada contemporana presupune o analiza a satului
romanesc. Satul romanesc a cunoscut in perioada contemporana 3 etape de dezvoltare: perioada interbelica, cea comunista
si cea postcomunista. In 1918, populatia rurala constituia c.80% din populatia totala de c. 18 mil locuitori ai Romaniei. In
1930, conform recensamantului, peste14 mil oameni se ocupau cu exploatarea solului, in vreme ce doar aprox 2,2 mil
lucrau in industrie, adica exista un muncitor la 6 tarani. Ca si alte parti ale Europei, in satele romanesti, sectorul
predominant de productie il constituia agricultura si cresterea animalelor. Avantajul Romaniei fata de alte state concurente
era dat de forta de munca ieftina si e conditiile geografice favorabile practicarii agriculturii. Romania era chiar numita
“granarul Europei”. Insemnatatea graului romanesc pentru Europa a inceput o data cu primul razboi mondial, dar mai ales
dupa acest conflit. Tarile europene nu aveau o productie de greu indestulatoare. De aceea, majoritatea dintre ele vor
practica autarhia. Dar, din cei 14 mil de sateni romani numai c 1 mil erau proprietari directi ai pamantului. Reforma agrara
din 1921 a dat argriculturii romanesti o structura economica noua. De la o agricultura facuta pe intinderi mari, cu investitii
insemnate, cu o tehnica buna si o conducere unitara, s-a trecut la o agricultura facuta pe intinderi mici, cu o tehnica
rudimentara si lipsita de inventar. Dupa 1925 incepe sa se faca simtitia si concurenta produselor agricole americane, mai
ieftine datorita investiilor in tehnologie, care inunda piata europeana. Asadar, in momentul declansarii marii crize
economice, la sfarsitul anului 1929, situatia economica a Romaniei era deja dificila. Dupa 1934, agricultura incepe sa
progreseze lent, dezvoltarea aceasta fiind intrerupta de razboi.

Satul comunist. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, economia rurala a suferit transformari profunde. Comunistii au
considerat agricultura o ramura economica de rangul doi, pe primul plan fiind industrializarea tarii. In 1949, Partidul
Comunist Roman a inceput colectivizarea agriculturii, un proiect mai mult ideologic decat rational si economic, realizat
cu forta in 13 ani. Comunistii considerau ca principala frana in cresterea productiei agricole, dupa reforma agrara din
1945, ar fi fost proprietatea agricola parcelata. Asadar, proprietatea taraneasca individuala trebuia eleiminata prin
asocierea in Cooperativele Agricole de Productie. Refuzul taranimii de a da curs “invitatiei de asociere benevola” in
gospodarii colective a determinat puterea sa recurga la represiune. Mii de oameni au fost ucisi sau inchisi ptr vina de a nu
fi sustinut colectivizarea. Desi agricultura socialista s-ar fi pretins a fi un succes, productia alimentara a tarii a scazut, in
ciuda faptului ca Romania dispunea de cele mai fertile soluri din Europa. In anii ’80, cand propaganda sustinea obtinerea
unor productii precord de cereale, regimul a ajuns la situatia paradoxala de a nu putea asigura hrana propriei populatii,
fiind astfel obligat sa distribuie alimentele pe baza de cartela.

Satul romanesc astazi. Cam 40% dintre romani traiesc azi in sate; taranii si-au recapatat sau sunt pe cale sa-si recapete
pamanturile. Din nefericire, inca se mai lucrreaza cu mijloace arhaice. Terenul redat celor aprope 6,2 mil de proprietari s-a
divizat in c 23,5 mil parcele. In completarea acestui tablou mai adaugam ca doar 1 % dintre studentii tarii sunt de la sate;
pamantul se vinde ieftin [fata de cel din Occident] si cei care il cumpara astepta sa il poata specula. Ceea ce trebuie facut,
din perspectiva integrarii in UE, e trecerea de la o economie de subzistenta la una comerciala si sustinerea dezvoltarii
rurale durabile. In conditiile in care majoritatea pamanturilor sunt foarte prost exploatate, depasirea limitelor de
subzistenta se poate realiza fie prin intensificarea actiunii de cumparare de terenuri sau prin luarea in arenda, fie prin
dezvoltarea diferiteleor forme de cooperatie rurala. Aceasta politica ar trebui sa ia in considerare si elimnarea atat de
numeroaselor disparitati din lumea rurala romaneasca astfel incat aceasta sa fie un factor al dezvoltarii economico-sociale.

Economia urbana. Dupa 1918, economia romaneasca afectata de razboi s-a refacut treptat, reusind sa se restabileasca
pana in 1924. In industrie apar o serie de intreprinderi foarte performante: Malaxa Bucuresti (locomotive si material
rulant) si IAR Brasov (avioane). Totusi, sectorul cel mai dinamic e cel legat de industria petroliera. Criza economica
izbucnita in 1929 a intrerupt dezvoltarea industriei romanesti. Istoricii considera ca punctul culminant al crizei a fost atins
la sfarsitul anului 1931, cand una dintre cele mai importante banci ale Romaniei, Banca Marmorosch-Blank et Comp,
condusa de Aristide Blank, a dat faliment. Dupa criza, industria inregistreaza un avant imiportant, ajutata fiind de
importante comenzi de stat. La aceste progrese a contribuit si conceptia economica a partidulului liberal “prin noi insine”.
Conceptia exorima pozitiile burgheziei romane fat de capitalul strain, caile si modalitatile teroretice si practice de
dezvoltarea a industriei, a economiei, locul economiei romanesti in diviziunea internationala a muncii. Ea s-a concretizat
in adoptarea unei legislatii economice cum ar fi Legea minelor din 1924, care interzicea concesionarea terenurilor miniere
sau petroliere capitalului strain intr-o proportie mai mare de 40%. In baza acesti legi, statul isi rezerva statutul de
proprietar al tuturor bogatiilor solului si subsolului tarii conform Constitutiei din 1923. Sub presiunea capitalului strain, in
192t aceasta lege a fost modificata, reducand de la 60 % la 50,1% ponderea obligatorie a capitalului autohton. Datele
statistice arata ca, in anul 1938, Romania a inregistrat cei mai inalti indicatori din intreaga istorie precomunista a tarii.
Tara era totusi departe de performantele economice ale marilor state ale lumii. In Romani, modernizarea economica
burgheza reusise partial. In ciuda progreselor marcante, vreme de mai bine de 100 ani, Romania ramanea la cei mai multi
indicatori, inferioara tarilor occidentale si adesea si tarilor est si central-europene. Industrializarea comunista si cea
actuala. Comunistii si-au propus tocmai lichidarea inapoierii si incheierea procesului modernizarii tarii. Acest fapt
presupunea, in viziunea lor: 1. Nationalizarea (crearea proprietatii comuniste, in care doar statul era proprietar). 2.
Dirijismul economic (pe baza de plan, anual sau cincinal). 3.Industrializarea. Industrializarea comunista s-a bazat pe
industria grea si, asemenea colectivizarii, a suferit aceleasi mistificari: oficialitatile tindeau sa umfle cifrele de productie
pentru a da impresia unor succese mai mari decat cele reale. Oricat de impresionante au fost aceste realizari pe termne
scurt (metroul bucurestean, Transfagarasanul, canalul Dunare-Marea Neagra), industrializarea nu si-a putut atinge
obiectivul sau principal: ajungerea din urma a natiunilor dezvoltate ale lumii. Astazi, industria romaneasca cunoaste
profunde schimbari. A inceput un proces de privatizare si reconstructie a acesteia in conformitate cu necesitatile pietei
europene. Procese reusite de privatizare au fost cele de la Automobile Dacia Pitesti sau Ispat Sidex Galati. Un rol
important in dezvoltarea industriei romanesti actuale revine capitalului strain. Economia se bazeaza inca pe costul scazut
al fortei de munca.
VIATA PUBLICA SI VIATA PRIVATA (pag 46-47)
1.Modelul SUA
La sfarsitul primului razboi mondial, Europa era ruinata. Pozitia dominanta in lume revenea acum SUA, care incep sa
exporte catre Europa si lume in general nu doar produse industriale, ci si o seama de produse culturale: jazz, benzi
desenate cu eroi precum Mickey Mouse sau Superman. Stilul de viata american este promovat mai ales in cinematograf:
in 1927 apare primul film vorbit, “Cantaretul de jazz”........ La nivelul vietii cotidiene , astazi, americanizare inseamna:
blue-jeans, fast-food, filme, foiletoane, romane politiste, muzica etc. Influenta economica, militara si politica americana e
dublata de o influenta culturala. Se vede influenta si in reclame.
2.Modelul suedez
Suedia a realizat in sec XX cea mai originala societate democratica europeana, numita “Welfare-State”, “statul bunastarii
generale”..... Mitul american se baza pe ideea ca “oricine poate deveni bogat”, mitul suedez se baza pe etica sociala. In
Suedia statul controleaza economia, prin fiscalitate directa si rapid progresiva. Dar ingerinta in domeniul social este
remarcabila, aducand cateva noutati absolute, copiate apoi de alte popoare:
-drepturile copilului. Statul controleaza spatiul privat. Familia nu mai are responsabilitatea exclusiva a copilului.
-drepturile homosexualilor. Educatia sexuala obligatorie in scoli.
Aplicarea programului a provocat pe termen lung o nivelare a veniturilor, scaderea productivitatii muncii, crestera
absenteismului, libertinaj, alcoolism, violenta. Scriitorul francez Claude Sarraute zicea : “Necontenite controale fiscale si
familiale, controlul veniturilor, controlul indivizilor, stilul Orwell, statul-provindenta , statul ingerinta intervine peste tot,
chiar si in metoda de crestere a copiilor. Modelul suedez exista inca, dar mitul a murit definitiv.”
3.Modelul comunist
Pentru majoritatea populatiei din tarile comuniste, viata putea fi rezumat printr-un singur cuvant: lipsuri. Pe de alta parte
inexistenta libertatii inducea o alta frustrare, regimul considerandu-i pe critici drept disidenti. Frica de politia politica tinea
insa societatea relativ unita. Societatea era prezentata ca o mare familie. Frontiera intre viata privata si viata militanta era
lipsita de precizie. Morala era rigida, iar libertinajul era condamnat. Comunismul a relansat insa mitul egalitatii dintre
barbati si femei..... In practica aceasta a dus de fapt la supraaglomerarea femeilor—devenite tovarase de munca cu
barbatii, dar inca responsabile in exclusivitate de treburile casnice, de cresterea sie ducarea copiilor, de ingrijirea
batranilor familiei. ........Intre timp in Occident in tarile democratice era miscarea de emancipare a femeilor din deceniile
6-7. ......Comunismul a introdus ideea luptei de clasa si a identificat, operand cu criterii ideologice, categorii intregi de
oameni (culacii, intelectualii etc) ca fiind piedici in calea “revolutiei muncitorilor”. “Dusmanii poporului” au fost
inlaturati prin mijloace violente. O alta caracteristica a societati comuniste a fost ateismul. Albania a fost prima tara, care
in 1967, s-a proclamat ateista. In aproape toate tarile comuniste au fost inchise sau daramate biserici.
4.Societatea româneasca dupa 1989
Mijloacele de informare in masa au format reprezentari sociale distorsionate si au consacrat modele de conduita.
Exemplul modele de feminitate la care Occidentul a renuntat de mult: femeia ca obiect sexual, femia ca fiinta frivola,
preocupata doar de aspectul estetic, femeia ca fiinta frumoasa, dar lipsita de inteligenta (prejudecata preluata din
reclamele cu blonde). In alt registru este cultivata imaginea mamei iresponsabile care isi ucide, maltrateaza sau
abandoneaza copiii. Violenta impotriva femeilor a devenit subiect predilect al stirilor de senzatie, si, la fel, si fenomenul
in extindere a prostitutiei si sclaviei sexuale, inclusiv a celei juvenile. Desi populatia activa feminina constituie aproape
jumatate din totalul poopulatiei active, imaginea femeilor ca profesioniste nu este regasita in modelele ce domina spatiul
public actual, decat, cel mult, in unele publicatii sau emisiuni de radio si televiziune. Imaginea barbatilor este si ea
afectata (desi nu in aceeasi masura ca a femeilor) de prejudecatile unor modele nepotrivite. Barbatul ”macho” (viril si
grosolan-sexit), dar si barbatul obligat sa aiba succes social, responsabil de intretinerea familiei— dar dependent de
ingrijirea femeii si incapabil sa se descurce in ipostaza de barbat divortat sau vaduv— sunt imagini care, ca si in cazul
femeilor, deformeaza perceptia tinerilor asupra rolurilor ce le revin in societate si in familie, creeaza asteptari de
conformare din partea societatii si frustrari pentru cei care sunt obligati sa suporte efectele lor nedorite.