Din rude mari imparatesti, Pe trupu-i se revarsa, O prea frumoasa fata. Pe ochii mari, batind inchisi Pe fata ei intoarsa. Si era una la părinti Si mindra-n toate cele, Ea il privea cu un suris, Cum e Fecioara intre sfinti El tremura-n oglinda, Si luna intre stele. Căci o urma adânc în vis De suflet să se prinda. Din umbra falnicelor bolti Ea pasul si-l indreapta Iar ea vorbind cu el în somn, Linga fereastra, unde-n colt Oftind din greu suspina: Luceafarul asteapta. - "O, dulce-al noptii mele domn, De ce nu vii tu? Vina! Privea în zare cum pe mari Rasare si straluce, Cobori în jos, luceafar blind, Pe miscatoarele carari Alunecind pe-o raza, Corabii negre duce. Patrunde-n casa si în gând Si viata-mi lumineaza! " Il vede azi, il vede mini, Astfel dorinta-i gata; El asculta tremurator, El iar, privind de saptamini, Se aprindea mai tare Ii cade draga fata. Si s-arunca fulgerator, Se cufunda în mare; Cum ea pe coate-si razima Visind ale ei timple Si apa unde-au fost cazut De dorul lui si inima In cercuri se roteste, Si sufletu-i se imple. Si din adânc necunoscut Un mândru tinar creste. Si cât de viu s-aprinde el In orisicare sara, Usor el trece ca pe prag Spre umbra negrului castel Pe marginea ferestrei Când ea o să-i apara. Si tine-n mâna un toiag Incununat cu trestii. * Parea un tinar voievod Si pas cu pas pe urma ei Cu par de aur moale, Aluneca-n odaie, Un vinat giulgi se-ncheie nod Tesind cu recile-i scântei Pe umerele goale. O mreaja de vapaie. Iar umbra fetei stravezii Si când în pat se-ntinde drept E alba ca de ceara - Copila să se culce, Un mort frumos cu ochii vii I-atinge miinile pe piept, Ce scânteie-n afara. I-nchide geana dulce; - "Din sfera mea venii cu greu Ca să-ti urmez chemarea, Cum el din cer o auzi, Iar cerul este tatal meu Se stinse cu durere, Si muma-mea e marea. Iar ceru-ncepe a roti In locul unde piere; Ca în camara ta să vin, Să te privesc de-aproape, In aer rumene vapai Am coborit cu-al meu senin Se-ntind pe lumea-ntreaga, Si m-am născut din ape. Si din a chaosului vai Un mândru chip se-ncheaga; O, vin'! odorul meu nespus, Si lumea ta o lasa; Pe negre vitele-i de par Eu sunt luceafarul de sus, Coroana-i arde pare, Iar tu să-mi fii mireasa. Venea plutind în adevar Scaldat în foc de soare. Colo-n palate de margean Te-oi duce veacuri multe, Din negru giulgi se desfasor Si toata lumea-n ocean Marmoreele brate, De tine o s-asculte. " El vine trist si ginditor Si palid e la fata; - "O, esti frumos, cum numa-n vis Un inger se arata, Dar ochii mari si minunati Dara pe calea ce-ai deschis Lucesc adânc himeric, N-oi merge niciodata; Ca doua patimi fără sat Si pline de-ntuneric. Strain la vorba si la port, Lucesti fără de viata, - "Din sfera mea venii cu greu Căci eu sunt vie, tu esti mort, Ca să te-ascult s-acuma, Si ochiul tau mă-ngheata. " Si soarele e tatal meu, Iar noaptea-mi este muma; * O, vin', odorul meu nespus, Trecu o zi, trecura trei Si lumea ta o lasa; Si iarasi, noaptea, vine Eu sunt luceafarul de sus, Luceafarul deasupra ei Iar tu să-mi fii mireasa. Cu razele-i senine. O, vin', în parul tau balai Ea trebui de el în somn S-anin cununi de stele, Aminte să-si aduca Pe-a mele ceruri să rasai Si dor de-al valurilor domn Mai mindra decât ele. " De inim-o apuca: - "O, esti frumos cum numa-n vis - "Cobori în jos, luceafar blind, Un demon se arata, Alunecind pe-o raza, Dara pe calea ce-ai deschis Patrunde-n casa si în gând N-oi merge niciodata! Si viata-mi lumineaza! " Mă dor de crudul tau amor A pieptului meu coarde, Cu obrajei ca doi bujori Si ochii mari si grei mă dor, De rumeni, bata-i vina, Privirea ta mă arde. " Se furiseaza pinditor Privind la Catalina. - "Dar cum ai vrea să mă cobor? Au nu-ntelegi tu oare, Dar ce frumoasa se facu Cum ca eu sunt nemuritor, Si mindra, arz-o focul; Si tu esti muritoare? " Ei Catalin, acu-i acu Ca să-ti incerci norocul. - "Nu caut vorbe pe ales, Nici stiu cum as incepe - Si-n treacat o cuprinse lin Desi vorbesti pe inteles, Intr-un ungher degraba. Eu nu te pot pricepe; - "Da' ce vrei, mari Catalin? Ia du-t' de-ti vei de treaba. " Dar daca vrei cu crezamint Să te-ndragesc pe tine, - "Ce voi? As vrea să nu mai stai Tu te coboara pe pământ, Pe ginduri totdeuna, Fii muritor ca mine. " Să rizi mai bine si să-mi dai O gura, numai una. " - "Tu-mi cei chiar nemurirea mea In schimb pe-o sarutare, - "Dar nici nu stiu macar ce-mi ceri, Dar voi să stii asemenea Da-mi pace, fugi departe - Cât te iubesc de tare; https://Versuri.ro/w/2dr6 O, de luceafarul din cer Da, mă voi naste din pacat, M-a prins un dor de moarte. " Primind o alta lege; Cu vecinicia sunt legat, - "Daca nu stii, ti-as arata Ci voi să mă dezlege. " Din bob în bob amorul, Ci numai nu te minia, Si se tot duce... S-a tot dus. Ci stai cu binisorul. De dragu-unei copile, S-a rupt din locul lui de sus, Cum vinatoru-ntinde-n cring Pierind mai multe zile. La pasarele latul, Când ti-oi intinde bratul sting * Să mă cuprinzi cu bratul;
In vremea asta Catalin, Si ochii tai nemiscatori
Viclean copil de casa, Sub ochii mei ramiie... Ce imple cupele cu vin De te inalt de subtiori Mesenilor la masa, Te-nalta din calciie;
Un paj ce poarta pas cu pas Când fata mea se pleaca-n jos,
A-mparatesii rochii, In sus ramii cu fata, Baiat din flori si de pripas, Să ne privim nesatios Dar indraznet cu ochii, Si dulce toata viata; Căci amindoi vom fi cuminti, Si ca să-ti fie pe deplin Vom fi voiosi si teferi, Iubirea cunoscuta, Vei pierde dorul de părinti Când sarutindu-te mă-nclin, Si visul de luceferi. " Tu iarasi mă saruta. " * Ea-l asculta pe copilas Uimita si distrasa, Porni luceafarul. Cresteau Si rusinos si dragalas, In cer a lui aripe, Mai nu vrea, mai se lasa, Si cai de mii de ani treceau In tot atitea clipe. Si-i zise-ncet: - "Inca de mic Te cunosteam pe tine, Un cer de stele dedesupt, Si guraliv si de nimic, Deasupra-i cer de stele - Te-ai potrivi cu mine... Parea un fulger nentrerupt Ratacitor prin ele. Dar un luceafar, răsărit Din linistea uitarii, Si din a chaosului vai, Da orizon nemarginit Jur imprejur de sine, Singuratatii marii; Vedea, ca-n ziua cea dentii, Cum izvorau lumine; Si tainic genele le plec, Căci mi le imple plinsul Cum izvorind il inconjor Când ale apei valuri trec Ca niste mari, de-a-notul... Calatorind spre dinsul; El zboara, gând purtat de dor, Pin' piere totul, totul; Luceste c-un amor nespus, Durerea să-mi alunge, Căci unde-ajunge nu-i hotar, Dar se inalta tot mai sus, Nici ochi spre a cunoaste, Ca să nu-l pot ajunge. Si vremea-ncearca în zadar Din goluri a se naste. Patrunde trist cu raze reci Din lumea ce-l desparte... Nu e nimic si totusi e In veci il voi iubi si-n veci O sete care-l soarbe, Va raminea departe... E un adânc asemene Uitarii celei oarbe. De-aceea zilele îmi sunt Pustii ca niste stepe, - "De greul negrei vecinicii, Dar noptile-s de-un farmec sfânt Parinte, mă dezleaga Ce-l nu mai pot pricepe. " Si laudat pe veci să fii Pe-a lumii scara-ntreaga; - "Tu esti copila, asta e... Hai s-om fugi în lume, O, cere-mi, Doamne, orice pret, Doar ni s-or pierde urmele Dar da-mi o alta soarte, Si nu ne-or sti de nume. Căci tu izvor esti de vieti Si datator de moarte; Vrei să dau glas acelei guri, Reia-mi al nemuririi nimb Ca dup-a ei cântare Si focul din privire, Să se ia muntii cu paduri Si pentru toate da-mi în schimb Si insulele-n mare? O ora de iubire... Vrei poate-n fapta să arati Din chaos, Doamne, -am aparut Dreptate si tarie? Si m-as intoarce-n chaos... Ti-as da pamintul în bucati Si din repaos m-am născut. Să-l faci imparatie. Mi-e sete de repaos. " Iti dau catarg lângă catarg, - "Hyperion, ce din genuni Ostiri spre a strabate Rasai c-o-ntreaga lume, Pamintu-n lung si marea-n larg, Nu cere semne si minuni Dar moartea nu se poate... Care n-au chip si nume; Si pentru cine vrei să mori? Tu vrei un om să te socoti, Intoarce-te, te-ndreapta Cu ei să te asameni? Spre-acel pământ ratacitor Dar piara oamenii cu toti, Si vezi ce te asteapta. " S-ar naste iarasi oameni. * Ei numai doar dureaza-n vint Deserte idealuri - In locul lui menit din cer Când valuri afla un mormânt, Hyperion se-ntoarse Rasar în urma valuri; Si, ca si-n ziua cea de ieri, Lumina si-o revarsa. Ei doar au stele cu noroc Si prigoniri de soarte, Căci este sara-n asfintit Noi nu avem nici timp, nici loc, Si noaptea o să-nceapa; Si nu cunoastem moarte. Rasare luna linistit Si tremurind din apa. Din sinul vecinicului ieri Traieste azi ce moare, Si imple cu-ale ei scântei Un soare de s-ar stinge-n cer Cararile din cringuri. S-aprinde iarasi soare; Sub sirul lung de mindri tei Sedeau doi tineri singuri: Parind pe veci a rasari, Din urma moartea-l paste, - "O, lasa-mi capul meu pe sin, Căci toti se nasc spre a muri Iubito, să se culce Si mor spre a se naste. Sub raza ochiului senin Si negrait de dulce; Iar tu, Hyperion, ramii Oriunde ai apune... Cu farmecul luminii reci Cere-mi cuvintul meu dentii - Gindirile strabate-mi, Să-ti dau intelepciune? Revarsa liniste de veci Pe noaptea mea de patimi. Si de asupra mea ramii Durerea mea de-o curma, Căci esti iubirea mea dentii Si visul meu din urma. "
Hyperion vedea de sus
Uimirea-n a lor fata; Abia un brat pe git i-a pus Si ea l-a prins în brate...
Miroase florile-argintii Si cad, o dulce ploaie, Pe crestetele-a doi copii Cu plete lungi, balaie.
Ea, imbatata de amor,
Ridica ochii. Vede Luceafarul. Si-ncetisor Dorintele-i increde:
- "Cobori în jos, luceafar blind,
Alunecind pe-o raza, Patrunde-n codru si în gând, Norocu-mi lumineaza! "
El tremura ca alte dati
In codri si pe dealuri, Calauzind singuratati De miscatoare valuri;
Dar nu mai cade ca-n trecut
In mari din tot inaltul: - "Ce-ti pasa tie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul?
Traind în cercul vostru strimt
Norocul va petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor si rece. "