Folclorul este obiceiuri tradiționale, credințe și povești ale unei comunități trecute

prin generații prin cuvânt în gură. Basmul și povestea fac parte din folclor. Basmele
sunt povești despre evenimente și personaje magice și fantastice. Poveștile populare
sunt anonime, atemporale și fără poveste, circulate oral printre oameni. Principala
diferență între basm și poveste este că basmele sunt povești care implică creaturi
magice și imaginare, în timp ce poveștile populare tind să reflecte experiențele
reale de viață ale oamenilor.
Ce este o poveste
Basmele sunt povești despre ființe și terenuri magice, imaginare. Basmele includ
adesea creaturi supranaturale și fantastice, cum ar fi vrăjitoarele, zânele, elfii, uriașii,
gnomii, dragonii, trollii, sirenele, spiridușii, piticii etc.
Termenul basm se referă de obicei la povești cu origini europene. Cenușăreasa, Albă
ca Zăpada, Vasilisa cea Frumoasă, Jack și Beanstalk, Frumusețea și Fiara sunt câteva
exemple ale acestui gen. Mai mult, termenul de basm se referă, de obicei, la poveștile
copiilor din literatura contemporană. Acest tip de povești are și finaluri fericite și
tratează adesea transformarea magică a personajului principal de la o stare la alta. De
exemplu, o servitoare poate deveni prințesă sau fiul unui fermier poate deveni rege.
Cu toate acestea, în trecut, basmele vizau un public mai adult și conțineau mai multă
violență și teme mai întunecate.
Basmele pot fi găsite atât în tradiția orală, cât și în tradiția literară. Este posibil ca un
basm să aibă versiuni diferite.
O poveste folclorică este o poveste transmisă prin gură. Folktale include o mare
varietate de tipuri diferite de povești, inclusiv legende, basme, mituri și povești
istorice.
Folktalele nu au un autor exact și sunt transmise prin cuvânt. Folktalele sunt, de
asemenea, specifice regiunilor. Aceeași versiune poate avea versiuni diferite în
regiuni și țări diferite. Folktalele au caractere umane și animale obișnuite; au și
personaje supranaturale. Poveștile populare pot învăța ascultătorii lor o lecție morală,
dar nu toate poveștile populare au moravuri. Ei se ocupă mai ales de un personaj care
iese dintr-o situație dificilă folosindu-și propriile resurse. Poveștile populare nu conțin
atât de multe elemente supranaturale precum basmele.
Basmul este o poveste care implică forțe și ființe fantastice.
Folktale este o poveste caracteristică anonimă, atemporală și fără rost, care a circulat
oral printre oameni.
Final
Basmele au, în general, finaluri fericite.
Poate că Folktale nu poate avea un final fericit.
Puterile
Basmul tratează personaje care au puteri supranaturale.
Folktale se ocupă cu personaje umane obișnuite.
Realitate
Basmele nu sunt realiste; au caractere și setări imaginare.
Folk-urile pot fi realiste și reflectă setări și fundaluri realiste.
Basmul este opera in care ni se prezinta intamplari fantastice,unde personajele sunt in
lupta dintre bine si rau (binele invingand)
Povestea este naratiunea in care ni se relateaza fapte reale sau imaginare care pornesc
de la adevar.
Basmul este de dimensiuni mult mai mari decât povestea și se desfășoară pe mai
multe fire narative, pe când povestea doar pe unul singur.

Etimologie: Termenul isi are originea in limba bulgara:

basm=inventie, inchipuire, nascocire, scornire; Definitie: Basmul este o opera epica narativa in
proza, de mare intindere, in care intamplarile reale se impletesc cu cele fantastice, fiind savarsite de
personaje care au  cel mai adesea forte supranaturale, unele reprezentand binele si ale raului din a
caror confruntare ies invingatoare fortele binelui.
Intreaba: Opera studiata de noi este un basm?
De ce? Argumentati!
Clasificare: Dupa origine, basmele se clasifica in: basme populare; basme culte.
Intreaba: care este principala diferenta dintre un basm popular si unul cult?
Cere elevilor sa dea exemple de basme populare.
Le da elevilor exemple de basme culte: Fat-Frumos din lacrima  de M. Eminescu; Povestea lui Harap-Alb  de I.
Creanga; Zana Zorilor de I. Slavic
(Autorul. Basmul popular are autor anonim, iar basmul cult are autor cunoscut.
Raspund: Greuceanu, Praslea cel Voinic si merele de aur…, Aleodor Imparat, Tinerete fara batranete si viata fara de
moarte)
POVÉSTE, povești, s. f. 1. Specie a epicii (populare) în proză în care se relatează întâmplări
fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste și în care binele triumfă;
basm; p. ext. narațiune cuprinzând fapte posibile sau reale. ◊ Expr. Ca în (sau din) poveste = foarte
frumos, minunat, miraculos. Nici poveste = nici pomeneală, nici vorbă (să fie așa). A sta (sau a se
apuca) de povești = a sta de vorbă îndelung, a sta la taifas. (Pop. și fam.) A ajunge (sau a se face,
a rămâne) de poveste sau a-i merge (cuiva) vestea și povestea = a deveni cunoscut, renumit printr-
un fapt, o pățanie (negativă) etc. ♦ Născocire, scornitură, minciună. ◊ Loc. vb. A spune povești = a
minți. 2. Istoria sau relatarea faptelor, a peripețiilor, a vieții cuiva. 3. Întâmplare, fapt, problemă
(care atrage atenția, care merită atenție). ◊ Expr. Ce (mai) veste-poveste? = ce (mai) e nou? ce se
aude? Așa ți-e povestea? = așa stau lucrurile? asta e situația? 4. (Pop.) Proverb, zicătoare,
maximă. ◊ Expr. Povestea vorbei (sau a cântecului etc.) = expresie des repetată, devenită
proverbială; vorba ceea. – Din sl. povestĩ.
POVÉSTE s. 1. v. narațiune. 2. v. basm. 3. invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură,
neadevăr, palavră, plăsmuire, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă,
băsnire, (fam.) balivernă, brașoavă, (fam. fig.) basm, gogoașă, tromboane (pl.). (Tot ce-a spus e o
simplă ~.) 4. v. chestiune.