Sistemul organizatoric

 Sistemul organizatoric al firmei constă în ansamblul elementelor de natură

organizatorică ce asigură cadrul, divizarea, combinarea şi funcţionalitatea proceselor de
muncă în vederea realizării obiectivelor previzionate.
 Prin organizarea formală definim ansamblul elementelor organizatorice din cadrul
firmei, stabilite de către management prin regulamentul de organizare şi funcţionare,
organigrame, descrieri de funcţii şi posturi etc.
 Organizarea informală rezidă în totalitatea elementelor şi interacţiunilor umane cu
caracter organizatoric, care se manifestă în mod spontan şi natural între componenţii
organizaţiei.
Sistemul organizatoric
 Organizarea procesuală constă, în esenţă, în stabilirea principalelor categorii de
muncă, a proceselor necesare realizării ansamblului de obiective ale firmei.
 Organizarea structurală constă în gruparea funcţiunilor, activităţilor, atribuţiilor şi
sarcinilor, în funcţie de anumite criterii, şi repartizarea acestora, în scopul realizării lor, în
subdiviziuni organizatorice pe grupuri şi persoane în vederea asigurării unor condiţii cât mai
bune pentru îndeplinirea obiectivelor firmei.
Sistemul de obiective
 Obiective fundamentale
 Obiective derivate de ordinul I
 Obiective derivate de ordinul II
 Obiective specifice
 Obiective individuale
Organizarea procesuală
 Funcţiunea - ansamblul proceselor de muncă omogene, asemănătoare sau
complementare, care contribuie la realizarea aceluiaşi sau aceloraşi obiective derivate de
gradul I.
 Activitatea - ansamblul proceselor omogene sau înrudite ce concură nemijlocit la
realizarea aceloraşi obiective derivate de gradul II.
 Atribuţia - un proces de muncă precis conturat, care se execută periodic şi uneori
continuu, ce implică cunoştinţe specializate şi concură la realizarea unui obiectiv specific.
 Sarcina - o componentă de bază a unui proces de muncă complex sau un proces de
muncă simplu ce contribuie la realizarea unui obiectiv individual, care, de regulă, se atribuie
spre realizare unei singure persoane.
Funcţiunile organizaţiei
 Funcţiunea de cercetare-dezvoltare - ansamblul activităţilor desfăşurate în organizaţie
prin care se concepe şi se implementează progresul ştiinţifico-tehnic
 Activitatea de previzionare - constă în elaborarea proiectelor strategiilor şi politicilor
firmei, concretizate în prognoze şi planuri, în defalcarea pe perioade şi principalele
subdiviziuni organizatorice şi în urmărirea realizării lor.
 Activitatea de concepţie tehnică - ansamblul cercetărilor aplicative şi dezvoltărilor cu
caracter tehnic efectuate în cadrul firmei.
 Activitatea de organizare - ansamblul proceselor de elaborare, adaptare şi introducere
de noi concepte şi tehnici cu caracter organizatoric.
 Funcţiunea comercială - ansamblul proceselor de cunoaştere a cererii şi ofertei
pieţei, de procurare nemijlocită a materiilor prime, materialelor, echipamentelor de producţie
etc. necesare desfăşurării producţiei firmei şi de vânzare a produselor, semifabricatelor şi
serviciilor acesteia.
 Activitatea de aprovizionare - ansamblul atribuţiilor prin care se asigură procurarea
materiilor prime, materialelor, combustibilului, echipamentelor de producţie şi a altor factori
materiali de producţie necesari realizării obiectivelor societăţii comerciale sau regiei
autonome.
 Activitatea de vânzare - ansamblul atribuţiilor prin care se asigură nemijlocit trecerea
produselor şi serviciilor din sfera producţiei în sfera circulaţiei.
 Activitatea de marketing - ansamblul atribuţiilor prin care se asigură studierea pieţei
interne şi externe, cunoaşterea necesităţilor şi comportamentului consumatorilor în vederea
stabilirii celor mai adecvate modalităţi de orientare a producţiei şi de creştere a vânzării
produselor finite, semifabricatelor şi lucrărilor cu caracter industrial furnizate de societatea
comercială sau regia autonomă şi a satisfacerii cerinţelor acestora.

Funcţiunea de producţie - ansamblul proceselor de muncă din cadrul întreprinderii prin

care se transformă obiectele muncii în produse finite, semifabricate şi servicii şi se creează
nemijlocit condiţiile tehnico-materiale, organizatorice şi de deservire necesare desfăşurării
fabricaţiei în bune condiţii.
 Activitatea de programare, pregătire, lansare şi urmărire producţiei
 Activitatea de fabricaţie
 Activitatea de control tehnic de calitate
 Activitatea de întreţinere şi reparare a utilajelor
 Activitatea de producţia auxiliară
Funcţiunea financiar-contabilă - ansamblul activităţilor prin care se asigură resursele
financiare necesare atingerii obiectivelor organizaţiei, precum şi evidenţa valorică a mişcării
întregului său patrimoniu.
 Activitatea financiară - ansamblul proceselor prin care se determină şi se obţin
resursele financiare necesare atingerii obiectivelor întreprinderii reprezintă activitatea
financiară.
 Contabilitatea, a doua componentă a funcţiunii analizate, reuneşte ansamblul
proceselor prin care se înregistrează şi se evidenţiază valoric resursele materiale şi
financiare ale agentului economic.
 Controlul financiar de gestiune - ansamblul proceselor prin care se verifică
respectarea normelor legale cu privire la existenţa, integritatea, utilizarea şi păstrarea
valorilor materiale şi băneşti cu care firma este dotată.
Funcţiunea de personal - ansamblul proceselor din cadrul organizaţiei prin care se
asigură resursele umane necesare, precum şi utilizarea, dezvoltarea şi motivarea acestora.
Organizarea structurală
 Structura organizatorică a firmei reprezintă ansamblul persoanelor şi subdiviziunilor
organizatorice astfel constituite încât să asigure premisele organizatorice în vederea stabilirii
şi realizării obiectivelor previzionate.
 Structura managerială poate fi definită ca ansamblul managerilor de nivel superior şi
al subdiviziunilor organizatorice prin ale căror decizii şi acţiuni se asigură condiţiile
manageriale, economice, tehnice şi de personal necesare desfăşurării activităţii
compartimentelor de producţie.
 Structura de producţie, este alcătuită din totalitatea subdiviziunilor organizatorice ale
firmei, în cadrul cărora se desfăşoară activităţile operaţionale, în principal de producţie.
Organizarea structurală
 Postul reprezintă cea mai simplă subdiviziune organizatorică a organizaţiei ce poate fi
definit ca ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor care, în mod
regulat, revin spre exercitare unui salariat al societăţii comerciale sau regiei.
 Totalitatea posturilor care prezintă aceleaşi caracteristici principale formează o funcţie.
 Ponderea ierarhică reprezintă numărul de salariaţi conduşi nemijlocit de un manager.

Competenţa şi responsabilitatea
 Competenţa (autoritatea formală ) - limitele decizionale şi acţionale în cadrul cărora
titularii de posturi pot să acţioneze în vederea realizării obiectivelor individuale
 Responsabilitatea - obligaţia ce revine titularului postului pe linia îndeplinirii
obiectivelor individuale şi a efectuării sarcinilor aferente.
 Nivelul ierarhic - este format din totalitatea subdiviziunilor organizatorice situate la
aceeaşi distanţă ierarhică de adunarea generală a acţionarilor sau de proprietarul unic al
firmei.
 Compartimentul reprezintă ansamblul persoanelor ce efectuează munci omogene
şi/sau complementare, de regulă pe acelaşi amplasament, care contribuie la realizarea
aceloraşi obiective derivate şi sunt subordonate nemijlocit aceluiaşi manager.

Relaţii organizatorice
• Relaţiile de autoritate
– Relaţii ierarhice
– Relaţii funcţionale
– Relaţii de stat major
• Relaţiile de cooperare
• Relaţiile de control
Organigrama poate fi definită ca reprezentarea grafică a structurii organizatorice cu
ajutorul anumitor simboluri şi pe baza unor reguli specifice:
– mărimea patrulaterelor şi grosimea liniilor trebuie corelate cu amploarea obiectivelor,
sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor implicate.
– plasarea pe planşă a căsuţelor şi liniilor trebuie să reflecte raporturile de subordonare
ierarhică existente în unitate.
– pentru fiecare compartiment este recomandabil să se indice numărul total al
personalului, din care manageri şi cadre de execuţie
– este indicată întocmirea unei legende cu semnificaţia simbolurilor utilizate;
– formatul suportului informaţional utilizat pentru desenarea organigramei trebuie să fie
suficient de mare pentru a asigura o prezentare clară şi estetică a structurii organizatorice a
firmei.
Organizarea informală
 Grupa informală poate fi definită ca un grup de persoane conturat în mod spontan,
care urmăresc un scop comun.
 Tipuri de legături informale:
• legături şuviţă,
• legături margaretă
• legături necoerente
• legături ciorchine,
Funcţiile subsistemului organizatoric
• Stabileşte principalele componente organizatorice ale firmei,indispensabile funcţionării
eficace şi eficiente a organizaţiei.
• Interconectează subdiviziunile organizatorice ale organizaţiei.
• Combină resursele organizaţiei.
• Asigură cadrul organizatoric pentru desfăşurarea activităţilor organizaţiei.