CURS 1

Mecanism immunologic= pastrarea integritatii; necesita recunoasterea perfecta a ceea ce este self si
non self.

Imunitatea= recunoasterea self ului si non self-ului prin structuri specilizate-> celule immune ( LB, LT,
macroface, celule dendritice, neutrofile, eozinofile, bazofile).

Receptorii celulari se afla si pe membrane externa si pe cea interna. Fixeaza fragmente: self si non self.

Celulele immune invata self ul foarte bine pentru a l deosebi de non self (incepe in perioada intra uterina
si continua toata viata).

TOLERANTA IMUNOLOGICA

-celulele imune memoreaza fragmente de structuri mereu prezente intr un organism normal

-cele care nu invata bine intra in apoptoza

-dupa ce invata self ul, invata sa se descurce in fata non self ului

Idei:

 SIMETRIE
 COMPLEMENT
 Orice ligand si receptor sunt structuri vibrationale
 RUPEREA SIMETRIEI

Receptori:

 Structura glicoproteica, simetrica, forma de spirala

 Structura simetrica pe care vine un singur ligand
 Ligand- receptor= complementaritate spatiala si electrostatica

Particulele se divid in parti mici, mai mici, pana se ajunge la corzi de energie vibranta.

Ligandul “bazaie” deci si receptorul trebuie sa vibreze.

Cand se realizeaza un proces biologic este obligatorie ruperea simetriei.

Principiile ruperii:

Legare L(ligand) –R (receptor)rupere simetriese transmite pe Rmembranase articuleaza

citoscheletulproteineli se rupe simetria

Pe membrane sunt mii de R de acelasi fel, iar prin vibratii ii aduce in proximitatea celui initial.

Modele de transmitere a informatiei:

 R traduce informatia de la L spre interiorul celulei

 R amplifica informatia
 R transforma un tip de informatie in alt tip de informativa
 Se genereaza valuri care trebuie sa ajunga la nucleu; prin aceste valuri se activeaza
proteinele adaptor: activate cand se transmite informatii inhibitoriifac o noua
amplificarecheama enzimele din celulele care preiau bazaitul amplificat al proteinelor
adaptor

Enzimele genereaza reactii biochimice in cascada=> amplifica informatia.

Cascada de semnalizare in celulele: fosforilarii-kinaze

defosforilarii- fosfataze

Informatia e diseminata in tot citoschletul= toata celula afla de un ligand.

Rol APA:

 Citoplasma: ‘statie de metrou la ora de varf’, spatii libere foarte mici, peste tot apa
 Intr o celula: 99 moli H2O(molecule mici)+ 1 mol de oligoelemente( mari ca volum)=> tot
ce inseamna structura vie nu exista ca atare ci are structura concentrara de apa
 Apa este un dipol electric, se aseaza prin complementaritate electrostatica
 In jurul fiecarei molecule exista aproximativ 4 straturi de apa care stau fixate 10-10-10-12
secunde pe o structura apoi se transfera la alta=> APA TRANSFERA INFORMATIA
 Capteaza camp electrogen in niste zone inguste in care moleculele de apa se
structureaza
 Fractiunile de apa au diametrul egal cu lungimea de unda a radiatiei care a fost
transmisa prun apa
 In jurul tuturor structurilor celulare exista molecule de apa care transmit informatia, o
amplifica si o disemineaza

Punct terminus( protoplasma)= factor de transcriere

 Se activeaza la virbratii importante

 Se duc in nucleu-> pe regiunea promotor de pe anumite gene; cele care capteaza
vibratiiletranscriereARNm REproteine
Proteinele exportatemesageri pentru alte celule=comunicare intercelulara

Aceste fenomente duc la aparitia unor structuri excitate energetic.

Energiestructura excitataatomelectronelectroni de valenta

Ultimii electroni de valenta preiau energia de exictatienu se simt bine cu acest excesinstabili
termodinamicpierd energia de excitatie sub forma de fotoni (=cuanta camp electromagnetic

Nu exista propagare de informative biochimica fara radiatie electromagnetica ascoiata.

Fotonii se izbesc de structuri ordonate cellular si extracellular si devin LASERE. Informatia se transmite
pe 2 cai; biochimica lenta si electromagnetica cu viteza luminii.

CURS 2

Imunitatea innascuta:

Sistem imun= amsamblu de molecule proteice, celule, organe si tesuturi organizate pe nivele de
specificitate crescanda pin care un organism se protejeaza impotriva bolii prin identificarea si
distrugerea patogenilor, celulelor tumorale si a structurilor proprii care devin non self.

Toate nivelele de specialitate schimba infromatii intre ele si converg spre distrugera agresorului.

Nivele de specializare

1. Nivelul unu: imunitatea innascuta

Are 2 etape:

a) aparare prin bariere fizice si chimice:

 piele si mucosae
 cele mai importante oprindu se cele mai multe din agresiunile externe

b) reactia inflamatorie:
 organsimul raspunde tuturor agresiunilor care au depasit barierele

a)+b) prezinta caractere de interventie:

 rapida: zeci de secunde pana la 72-96h

  functie Ag-indepenedenta: nu e necesara o recunoastere specifica a non self ului; se recunoaste
doar ca este non self nu ce tip
 exista receptori care recunosc secvente repetitive care se regasesc in tot ce inseamna patogen
 NU are memorie imunologica
 trebuie sa actionize rapid si cu intensitate maxima
 prezenta la toate formele de viata
 precede interventia unor complexe umorale si celulare

2. Nivelul doi: imunitatea dobandita

 este Ag-specifica: fragmente din Ag sunt recunoscute cu mare exactitate pe receptorii celulari
mai alesi cei limfocitari
 rezultatul recunoasterii este declansarea raspunsului imun
 memorie imunologica pentru LB-saptamani, luni, ani
LT- luni,ani, toata viata

Raspunsuri mail lente: raspuns imun primar: la 2-3 saptamani dupa contactul cu Ag

raspuns imun secundar: la o saptamana avem Ac

Intre cele 2 nivele exista un schimb informational complex si permanent. Se poate ca in urma unei
agresiuni, organsimul sa raspunda doar prin inflmatie, fara sa apara rasunsul imun. (invers NU)

Organizarea sistemului imun:

1. zona de productie: maduva hematogena

2. zonda de instructive: timus, organe limfatice secundare
3. zona circulatorie/ mobila: limfocite si APC
4. zona fixa: splina, ganglioni limfactici, tesut limfatic difuz (tub digestiv, piele, tract respirator)
5. zona de distrugere: sistem reticulo-endotelial

Imunitatea innascuta:

Bariere naturale: fizico-chimice si biochimice

 Bariere fizice si mecanice= piele si mucoasa

=cea mai banala forma de aparare ; se realizeaza prin:

a) jonctiuni stranse
b) turn-over fiziologic al celulelor epiteliale: cand mor, mor si patogenii fixate
c) curatare mecanica prin : urina, mucus, voma
 d) temperatura mai redusa la nivel tegumentar mucoasa de la suprafata

 Bariera biochimica

=toti produsii de secretie ai epiteliului (mucus, sudoare, lacrimi, sebum, saliva, cerumen)

-acestea atrag microorganismele si le distrug prin componentele chimice pe care le contin:

 Peptide antimicrobiene cu greutate moleculara mica

 Collectine
 Rezistin-like molecule β
 Proteina bactericida/ permeabilizanta
 Lecitine antimicrobiene

 peptide: 15-95aa
-impartite in : cathelicidine si defensine

Cathelicidine:

 strucutura proteica helicoidala, una singura identificata la om

 functioneaza ca un tirbuson prin structuri α-helicodiale
 se insera in membrana bacteriana care nu contine colesterol si perforeaza creeand leziuni
care duc la explozia osmotica
 localizare: celule epteliale, mastocite, neutrofile

Defensine: structural au 3 punti disulfurice intre resturile de citeina, iar in functie de cum sunt plasate in
spatiu:

1. α-defensine:
 6 tipuri
 inactive( se activeaza prin proteoliza)
 se insera ca un tirbuson in membrane bacteriana si produce leziuni incompatibile cu
viata
 produse de : celule epiteliale, monocite, macrofage, neutrofile

2. β-defensine:
 10 tipuri
 active la om ( nu necesita proteoliza)
 secretate de toate celulele epiteliale
 rol in apararea impotriva HIV
  collectine:

1.Proteine surfactant

2.MBL/MBP- protein care fixeaza resturi monozaharidice din structura bacterianabacteriile sunt
opsonizate si devin mai usor de recunoscut. Localizare: tract respirator

 rezistin-like molecule β:

Localizare intestinala. Rol de protective antiparazitara

 proteina bactericida:

Localizare intestinala. Rol: secretie de neutrofile active, actioneaza asupra germenilor gram
negative din intestine, fixeaza lipopolizaharidele cu liza lor

 lecitina antibacteriana:
Fixeaza resturi monozaharidice la nivelul intestinului. Impotriva germenilor gram pozitivi

Flora saprofita:

 intestin
 organismul uman are de 10 ori mai multe organisme straine decat proprii
 secreta catecolaminele ei absorbite in circulatia portalase adauga catecolaminelor
propriilasa o amprenta informationala foarte importanata
 prin sistemul nervos enteric se transmite informatia catre sistemul nervos central
 ajuta sistemul imun: flora trebuie sa fie recunoscuta pentru antrenamentul lor
 secreta: amoniac, fenoli, indoli (compusi toxic), care blocheaza multiploicarea patogenilor
intestinali

ex: lactobacilul din tractul genito-urinar produce acid lactic, apa oxigenata, bacteriocine cu efect
protector direct in tractul genital

 tratamentul cu antibiotic afecteza flora ce va scadea ca numar si in locul ei se vor multiplica

patogenii: candida sau clostridium

Receptorii non self ( in imunitatea innascuta)

 nu se recunoaste specific, dar se recunoaste un non self
 non self ul are origine dubla: exogena si endogena
Non self ul exogen reprezinta fragmente structural repetitive care se gasesc in alte specii dar nu se
regasesc in organsimul uman. Sunt fragmente structural puternic conservate filogenetic pentru ca
participa la supravietuirea fragmentelor patogene. Fara ele patogenul nu poate supravietuii.

Aceste fragmente exogene contin PAMP

Ex: lipopolizaharidul din gram negative, endotoxine, peptidoglicanii din gram positive, a teichoic,
manoza+ structurile zaharidice, fragmente de AND bacterian, N-formil metionina, fragmente ARN
mono/dublu catenar, diversi glicani din peretele fungilor, fragmente structural si protein parazitare

Non self ul enfogen este reprezentat de strcturi specific organsimului uman care din diverse motive au
fost degradate, s au rup de pe membrane, au iesit din interiorul celulei in urma unor agresiuni. Aceste
fragmente endogene contin DAMP.

Ex: fragmente de acizi nucleici, protein de soc caloric ( saperonine), citokine, fragmente de receptori
diverse saruri ( acid uric care se depune in artculatii), produsii de degradare ai acidului hialuronic

PAMP si DAMP trebuies recunoscuti de niste celule:

 imunitatea innascuta: macrofage, neutrofile, eozinofile, bazofile, celule dendritice

 imunitatea dobandita: limfocite

Fagocitele deosebesc selful de non self, proces realizat de familia de receptori PRR.

PRR: 3 tipuri:

 solubili
 de endocitare
 de semnalizare

 Receptori solubili:

Patruleaza in tot mediul intern si cauta non self ul, il recunosc si il izoleaza=> rol de opsonine

Opsina are urmatoarele functii: fixeaza non self ul, declanseaza recunoasterea lui de catre celulele
specializate si activeaza complementul (= sistem de recunoastere si distrugere a non self ului de mare
eficienta; insoteste reactia inflamatorie)

Ex: lecitine ( collectine, lecitine antibacteriene)

fragmente din cascada complementului (C3b)

 familia pentrexinelor ( Proteina C reactiva)

MBL dupa ce a opsonizat declanseaza calea lecitinica

 Receptorii de endocitare

Fixati pe memebrana fagocitelor, fixeaza PAMP si DAMP fie opsonizate cu receptori solubili sau
neopsonizate (mai eficace cand sunt opsonizate)

Ex: familia de receptori pentru complement (CR)

FcγR- IgG care a opsonizat PAMP/DAMP ( nu recunoaste IgG gol)

MR/FR- recunoaste fara opsnizare

SR/Rec gunoieri

SR( pe macrofage) extrag excesul de colesterol din sange. Cand au fixat non self ul sunt internalizati,
intra in fagocit, taie receptorul de non self si de opsina( receptrul este pastrat in interior, sub membrana,
pana cand enzima/ lizozomii degradeaza non self ul).

Non self ul e distrus pana la structura de baza sau se toaca o parte si se pastreaza alta-> EPITOP
(generezaza raspuns imun)

 Receptorii de semnalizare

Fixeza direct PAMP si DAMP.

 Niciodata PAMP si DAMP nu intra in celula, dar prin acesti receptori se ajunge la genom;
 prin receptorii de endocitare NU se ajunge la genom

Sunt singurii care trimit la genom informatia ca in afara celulei a aparut un non-self.

Localizare:

 membrane celulara externa

 membranele organitelor
 in cytosol

Receptorii de pe membrane celulara externa: Receptori Toll (TLR=Toll-like receptors)

Sunt prezenti obligatoriu pe membranele fagocitelor (macroafe, celule dendritice, neutrofile)

Sunt receptori transmembranari, cu 3 segmente:

  SEC (segment extracelular)
 STM (segment transmembranar)
 SIC (segment intracelular)

Curs 3
SEC (segment extracelular) :

- Situs de legare pe care se fixeaza non-selful (PAMP si DAMP)

- non-selful NU intra in celula
- 2 tipuri de complementaritate (apa are rol important) :
 Geometrica
 Chimica :
o Efect hidrofob de pe suprafata proteinelor prin care e respinsa apa
o Legaturi de hidrogen si electrostatice (ligand-receptor)
- Fixarea non-selfului pe receptor este transmisa prin secvente repetitive bogate in leucina (LRR)
cu rol amplificator puternic

STM (segment transmembranar)

- Scurt
- transmite info spre membrana cu activareavpuntilor lipidice si transmiterea la citoschelet

SIC (segment intracelular)

- seamana structural cu IL1

- e denumit TIR = Toll interleukin-like receptor
- difuzeaza info spre interiorul celulei

Receptorii Toll (TLR)

- stau 2 cate 2
- cat timp nu sunt ocupati cu non-self, afinitatea dintre ei e foarte scazuta
- cand cel putin unul a fixat DAMP sau PAMP, membrana executa miscari ondulatorii (activ. Punti
lipidice) se apropie receptorul => creste afinitatea
- cand cele 2 domenii se apropie suficient => platforma de semnalizare (signalozom)
- se ataseaza proteinele adaptor
 4 activatoare : TRAM, MYD88, TRIF, MAL
 1 inhibitoare
- Ele se ataseaza de domeniul TIR (complementaritate dubla)si amplifica din nou info
- Sunt atrase enzime cap de serie in diferite cascade de semnalizare; cele mai importante MAPK
mapkinaze (mitogen) prin complementaritate geometrica, chimica, electromagnetica
- Cascade kinazice (de fosforilari) => impulsul difuzeaza in tot citosolul
 - Se ajunge la factori de transcriptie (NF-kB, AP1, IRF interferon regulating factors) prin care se
transmit la nucleu (cam aceleasi semnale, dar exista si diferente) la zonele promotor => sinteza
proteica

Proteinele sunt raspunsul fagocitului la PAMP si DAMP; roluri:

- Raman in celula
 Enzime active in metabolism
 Enzime in ciclul celular (obliga fagocitul sa declanseze trecerea prin punctele de restrictie)
 In nucleu sinteza suplimentara de ADN pana se ajunge la o masa critica = dublarea cantitatii =>
mitoza (si activare metabolica)
- Raman in membrana => proteine de tip receptorial; creste numarul receptorilor => mai eficient,
functional
- In afara celulei => citokine CK cu actiune
 Autocrina (semnal activator)
 Paracrina pt fagocite,limfocite, TNL, cel vasculare (creste permeabilitatea)
 Endocrina – 3 tinte: (...) => raspuns sistemic
 Ficat : sinteza proteine de faza acuta
 Maduva hematogena : sinteza si eliberare leucocite
 Hipotalamus, in centrii termoreglarii reactia febrila (schimba temperatura de echilibru) temp
intern > 38 grade ca toate enzimele leucocitare sa se activeze

Citokine proinflamatorii: TNF, IL1 beta, IL 6, 8, 12, 13, 18, IFN gamma

Citokine antiinflamatorii (cand scade semnif non-selfului) IL 10 si FGF (factor crestere fibloblastic)

In functie de cantitatea non-selfului/ intensitatea semnalului:

 Spre inflamatie
 antiinflamator

Receptorii de pe fagocite dicteaza catre genom ce tip de raspuns imun se va declansa RIU sau RIC.

Se cunosc cel putin 13 tipuri de TLR.  exemple:

7/8/9 -> preponderent Myd88 =>sinteza predominant IL12 si IFN gamma => (paracrin) LThp se
transforma fenotipic in Th1 => RIC

3 -> doar IFN gamma => LThp in LTh1 => RIC

2 -> IL10 => scade inflam si LThp devine Th2 => RIU

Un LTh are toate posibilitatile de actiune; depinde de citokine.

Concluzii imunitate innascuta

 Imunitatea este functia oricarui organism viu prin care se distinge permanent selful de non-self
si se indeparteaza non-selful.
  Exista 2 niveluri cu specificitate crescanda: imun innascuta (bariere, inflamatie) si adaptativa.
 In cea innascuta reactia e declansata de contactul celular imun fagocite cu PAMP/ DAMP.
 Non-selful e recunoscut de 3 tipuri de receptori PRR: solubili, de endocitare si de semnalizare
Toll.
 Prin fixare PAMP/ DAMP pe TLR se declanseaza 3 tipuri de raspunsuri:
o Imun innascut cu inflamatie
o Imun adaptativ cu citokine
o Schimbul info dintre cele 2

IMUNITATEA ADAPTATIVA
Antigen = orice substanta recunoscuta specific ca non-self de un organism dupa trecerea ei prin
barierele anatomo-fiziologice si capabile sa produca un raspuns imun RI

Exemple:

 compusi anorganici nat/sinteza

 organici veg/anim/sinteza
 organisme vii (fragmente sau toxine ale lor)
 virus: ARN/ADN mono/bicatenar, proteine capsulare, fragmente repetitive de G/GP, secvente
scurte rezultate dupa fagocitare
 bacterii gram +: peptidoglicani, polizaharide, acid techoic
 bacterii gram -: lipopolizaharide, proteine, glicoproteine
 celule proprii care devin non-self cand sunt gresit sintetizate total/partial, colonizate cu
patogeni, transformate tumoral

Un Ag trebuie obligatoriu recunoscut specific pe niste receptori:

- ficsi de pe limfocite (BCR, TCR), fagocite

- mobili (Ig = opsonine)

Ag NU e universal; o structura poate fi ag pt o specie si tolerat la alta.

O structura poate fi non-self, recun sp, dar sa nu poata declansa RI => HAPTENA (ag incomplet)

Clasificarea antigenelor  In functie de imunogenitate:

1. ag incomplet = haptena

Patruns in organism poate sa fie:

 -fagocitat dupa opsonizare => redus la fragmente mai mici

-ligat de o alta structura a organismului (CARRIER) proteina, lipopolizaharid, lipoproteina; devine ag

complet => RI

-depozitat in celulele sistemului reticulo-endotelial (cerneala de la tatuaje)

-ignorata imunologic (nu e detectata de receptori)

2. ag complet= imunogen

Format din haptena + carrier

Carrier are rol foarte mic in declansarea RI, dar molecula mare/ GM mare. Se gaseste in cantitate mica.

Se sintetizeaza Ac fata de ambele, insa fata de carrier in cantitate mica.

Haptena se leaga covalent de carrier. Recunoasterea prin receptori se face pe haptena.

Concluzii:

 Specificitatea (capacitatea de a fi recunoscuta pe receptori) unui ag complet e dat de haptena.

 Specificitatea are valenta dubla : recunoasterea haptenei pe receptori ficsi si mobili.
 Un ag poate declansa 2 tipuri de RI:
o -RIU = sinteza de ac care neutralizeaza, NU distrug ag (liber sau pe membrana unei
celule)
o -RIC = celule LTc, NK, macrofage (in anumite conditii) care distrug ag (conditia e ca ag sa
apartina unei celule)

Clona limfocitara

Totalitatea limfocitelor care recunosc prin receptori specifici un anumit ag constituie o CLONA
LIMFOCITARA.

In repaus mai putin de 100 celule; activare zeci de mii de celule.

Antigen nativ

Un ag proaspat patruns si nemodificat = AG NATIV.

NU induce RI niciodata prin totalitatea structurii sale, ci prin EPITOPI/ DETERMINANTI ANTIGENICI.

Un ag poate avea sute de epitopi, cu semnificatii imunologice diferite.

Epitopul este localizat in zone esentiale pt supravietuirea patogenului respectiv.

Clasificarea epitopilor
Criteriul structural (orice epitop e format din haptena si carrier)

Cei mai puternici sunt structurile oligopeptidice

 <8 aminoacizi : ignorati imunologic

  8-15 aa: incarcati pe MHC 1 si 2 de pe APC
 15-40 aa: recunoscuti direct de LB prin BCR sau de Ig secretat
 Liniari : bucati din structura primara proteica
 Conformationali/ spatiali: structura tertiara sau cuaternara proteica

Criteriul functional

 Efectori : genereaza mereu RI

Daca a fost recunoscut doar de LB : doar RIU

Daca a fosr recunoscut intai de LTh : RIU + RIC ; in mediu predomina CK care activeaza profilul Th1 (RIC)
sau Th2 (RIU).

 Supresori: blocheaza RI dupa ce au fost recunoscute specific de limf T reglatorii

Daca au fost recunoscute la inceputul RI => nu se va mai produce => ag devine tolerogen

Daca e recunoscut la final => stingere normala

Important este momentul in care se activeaza T reg

 Imunomodulatori : inclina balanta intre primii 2 in functie de proportia lor

Cei 3 sunt continuti simultan intr-un ag nativ. La inceput are „de toate”, dar pe parcurs epitopii efectori
sunt distrusi si raman cei supresori.

Daca de la inceputpredomina cei supresori => toleranta (exemplu: polen)

Curs 4
Recunoasterea epitopilor:
 Fagocitele (micro sau macro) nespecific
 Limfocitele Th, LTc in cazul RIC
 LB prin BCR
 Limfocitele NK si K doar in RIC
 Receptorii solubili (pot fi opsoninele din imunitatea innascuta) care recunosc nespecific Ac (ig) si
specific epitopul

Reguli de recunoastere

 Un singur epitop poate fi recunoscut de o singura clona de limfocite. 1016-1018 Ag in natura =>
acelasi numar de LB si LT
 LT poate recunoaste epitopi DOAR pe moleculele MHC 1 sau 2. LT recunoaste simultan epitopul
(non-self) si MHC (self) pe acelasi receptor = recunoastere asociativa INTRAreceptoriala.

Daca epitopul este prezentat pe o molecula MHC straina, organismul nu il va recunoaste.

  LB nu necesita obligatoriu prezenta epitopilor pe MHC. Pot recunoaste direct pe BCR epitopii
solubili (dimensiuni mai mici). Mereu influenteaza RI spre RIU.
 Ligarea unui singur tip de receptor nu este suficienta pt declansarea RI; sunt necesare semnale
de la co-receptori (recunosc acelasi ag) = recunoastere asociativa INTERreceptoriala.

In functie de tipul de receptor, exista epitopi:

1. Timo-dependenti (T-dep)

 95% din epitopii din natura

 Obligatoriu recunoastere de Th (prin TCR) si prezentati pe MHC.
 RIC si/sau RIU (doar daca Th coopereaza cu LB)

2. Timo-independenti (B-dep)

 5%
 Recunoscuti DOAR de LB pe BCR
 Genereaza DOAR RIU (sinteza IgM)

Evolutia posibila a unui Ag imunogen in organism:

1. Opsonizare la poarta de intrare

 Opsonine = PRR solubili
 Majoritatea ag, dar unele scapa si raman native
2. Recunoastere pe APC
 APC prelucreaza nativ ag (ne)opsonizat, din care se obtin epitopi efectori/ supresori/
imunomodulatori
 APC sintetizeaza molecule MHC pe care incarca epitopii
 MHC 1 => Th1 => RIC
 MHC 2 => Th2 => RIU (obligatoriu participarea LB)
3. Recunoastere pe LB : se declanseaza RIU la
 Epitopi T-dep
 Epitopi T-indep cu IgM
4. Recunoastere pe LT supresoare/ reglatorii:
 T reg
 Th3 (la inceput sunt helper, apoi devin supresoare)
 Th17

La prima intrare in organism RIP, apoi RIS.

RIU primar – limfocite naive

RIU secundar – limfocite cu memorie

Proprietatile substantelor care determina imunogenicitatea

1. Gradul de self = cu cat e mai indepartat filogenetic, cu atat e mai imunogen (de regula proteine)

O exceptie de o structura bine conservata si imunogena este saperonina (identica la om si animale);

daca iese din celula este imunogena.

2. Dimensiunea moleculei

Molecula prea mica GM <1000 kDa NU e imunogena

Exceptie insulina bovina – foarte imunogena

3. Complexitatea moleculei

Componenta acizilor aromatici / complexitate => mai imunogen

4. Tipul de structura

(mai imunogen) glicoproteine > polizaharide > fosfolipide > oligopeptide >polimeri sintetici

5. Doza si calea de administrare

Subcutanat / intradermic – mai imunogen

Intravenos – se activeaza mecanisme de supresie => RI slab/ absent

6. Particularitati genetice si calitative individuale a MHC si rec limfocitari

7. Reactivitatea organismului (varsta si bolile asociate)

Epitopi T-dep

 Mereu prezentati de APC pe MHC

 Liniari:
 8-11 aa : mai ales pe MHC 1
 13-17 aa : mai ales pe MHC 2
 Pot fi proteine, glicoproteine sau (glico)lipide.
 Caracter amfipatic: hidrofob si hidrofil – important pentru legare
 Recunoastere simultana cu MHC
 AGRETOP = portiune din epitop care se fixeaza DOAR pe MHC, niciodata nu e recunoscut de
receptor limfocitar
 Exista mai multi epitopi care au acelasi agretop => se pot fixa pe aceeasi MHC
 Epitopul este localizat in INTERIORUL ag nativ
Epitopi B-dep

 Legare slaba pe BCR (LB) sau Ig sau TLR

 Mereu la EXTERIOR/ suprafata, in diferite zone; aminoacizii sunt adusi prin fenomenul de
FOLDING; provin din zone de maxima flexibilitate
 Pot fi peptide (predominant aa hidrofobi), lipide sau polizaharide.

Tipuri particulare de antigene : superantigene si mitogene

Superantigene

Stimuleaza exagerat LT (stimulare policlonala); un ag e recunoscut simultan de mai multe clone de LT

1. TCR sunt suprastimulati cu complexe MHC-Epitop

2. Legaturi incrucisate pe care un singur Epitop le formeaza cu mai multi receptori = cross-link
receptorial
3. Pot scurtcircuita TCR si sa fie recunoscute de fragmente glucidice de pe membrana limfocitului
4. Stimuleaza peste 20% din clonele limfocitare din organism=> ck => semnale mai puternice => soc

Structura: proteine cu GM mic cu 2 domenii:

- Recunoscut specific de TCR

- Nespecific legat de MHC
 Multe MHC pot prezenta acelasi epitop

Ex : fragmente din streptococ beta-hemolitic A, stafilococ auriu, bacili, salmonella, shigella

O astfel de infectie poate fi rezolvata pe moment, dar peste ani apare boala autoimuna.

Mitogene

Stimulare policlonala LEUCOCITARA.

Se pot lega simultan pe mai multe tipuri de receptori sau zone membranare (LB, LT)

Se poate lega simultan pe mai multi receptori = CROSS-LINK

Ex : Lipopolizaharide din G-, lectine vegetale, fitohemaglutinina, concanavalina A (con-A)

APC – specializari
1. Recunosc nespecific ag T-dep, il endociteaza si prepara epitopul
2. Transporta epitopul de la poarta de intrare in organe limfoide secundare in zonele T-dep unde
sunt LTh; prezinta epitopul spre Th => selectie si activare clonala
3. Recruteaza tipuri speciale de Th sau Tc si directioneaza Ri spre RIU sau RIC
 4. Mentin RI pana la indepartarea Ag
5. Contribuie la reparatia tisulara
6. Cupleaza imunitatea innascuta cu adaptativa ( inflamatia cu RI)

APC – clasificare

1. Profesionale : macrofage, celule dendritice, LB

2. Ocazionale (conditie – activare intr-un focar inflamator) : neutrofile, eozinofile, bazofile,
mastocite, celule endoteliale, celule epiteliale

Macrofage
Sintetizate in maduva hematogena, descarcate ca monocite in circulatie 12-72 ore, trec in tesut
(chemoatractanti) macrofagele (30-60 zile) devin histiocite imature.

Daca intalneste non-self – activare si creste durata de viata

Daca NU : apoptoza dupa 60 zile

Activarea in fagocit se poate face si sub factori locali.

Tipuri de macrofage:

 Fagocitare
 Reparatorii
 Reglatorii
 Efectorii

Macrofagele fagocitare – 5 etape pt functia de APC:

 Captare

Macrofage corpusculate/ de dimensiuni mari

Recunosc ag opsonizat cu C3b sau IgG (Fc gamma R) sau structuri mono/oligozaharide prin receptorii
manoza/ fucoza.

Recunoastere nespecifica

 Endocitare : receptor+ ag +- opsonina ; activare citoschelet => pseudopode => inclavare in

citoplasma
 Scindare in lizozom => epitop ...
 Cuplare epitop pe MHC si prezentare spre LTh

Daca MHC 1 :

- Doar reactie locala, fara RI cand epitopul are valoare imunogena scazuta
 - RIC

Daca MHC 2 : RIU

 Stocarea epitopului si prezentarea lui treptata

APC necesare doar pentru Ag T-dep.

Macrofage reparatorii

La sfarsitul reactiei inflamatorii

Schimba secretia ck + factori proinflamatorii in factori de crestere: FGF, TGF, EGF, VEGF

Sintetizeaza colagen pt cicatrice si pentru membrana bazala a vasului si epiteliului.

Sunt sursa de ck din focar.

Macrofage reglatorii

Stimuleaza reactia inflamatorie si o cupleaza cu RI, prin ck.

Initial (mult non-self) secreta TNF alfa, IL1 beta, IL6, IL12, IL8.

Cand scade non-selful : ck antiinflamatoare IL10 si se transforma in macrofag reparator.

Moduleaza intensitatea inflamatiei.

Roluri :

 Stimulare autocrina, paracrina (macrofage si leucocite) si a producerii de molecule de

adeziune.
 Efect chemoatractant prin IL8
 O parte devin APC-uri
 Roluri pe organe:
- Ficat : secretie proteine de faza acuta
- Maduva hematogena : leucocitoza
- Ax hipotalamo-hipofizar-CSR : reactie febrila si secretie de cortizol (scade inflamatia si
moduleaza RI)

Macrofage efectorii

Actioneaza cand ajung la cea mai inalta treapta de activare metabolica; cand incep sa expuna MHC I.

Devin efectorii in RIC.

Isi pierd capacitatea de fagocitoza si APC ( NU mai sintetizeaza MHC 2)

Cea mai mare capacitate de a secreta enzime litice , specii reactive de oxigen SRO si azot SRN cu care
ataca celula tinta.

Curs 5
Modalitatile de activare a macrofagelor

Clasificare dupa mecanismul de activare:

->macrofage stationare/inactive
->macrofage activate clasic(primul mecanism descoperit)
->macrofage activate de tip II
->macrofage alternativ activate
->macrofage din inflamatie granulomatoasa

Macrofage stationare
-rezidente din fiecare tesut
-foarte putin circulante
-rol de supraveghere imunologica
-o luna…doua->daca nu au fost activate->apoptoza
-daca sunt activate,trec intr-un tip functional

Macrofage activate clasic

-doua semnale activatoare(“masuri de precautie”):
-1)semnalul de preactivare:IFN gamma->secretat chiar de macrofage sau celule care stimuleaza
macrofage paracrin
-2)semnalul:TNF alfa exo sau endogen(stimulare auto/paracrina)
Macrofagul care va participa in RIC: 1)devin APC care vor activa LTH1(declanseaza RIC)
2)sintetizeaza multe molecule MHC(I&II) & secreta citokine proinflamatorii in cantitati mari
 3)ceva mai tarziu,se activeaza& incep sa produca enzime
litice,SRO,SRN(devin efectorii)
4)scade fagocitoza
5)blocheaza fierul si triptofanul=>retin FE2+ si
triptofan>bacteriile sa nu aiba aceste elemente esentiale pentru structura lor=>macrofagul
foloseste FE2+ ca sa produca SRO& curata mediul de FE2+

Macrofage activate de tip II

-doua semnale
-(1)-fixarea complexelor immune ag-IgG care se fixeaza pe receptor prin FCgammaR de pe
suprafata macrofagului respectiv(complexul imun apare la finalul RIU dupa producerea IgG)
-(2)-fixarea PAMP pe receptorii Toll de pe macrofag
(1)+(2)=>macrofagele incep sa secrete o perioada scurta de timp citokine proinflamatorii & dupa
putin timp blocheaza productia acestor citokine& produc IL-10(rol antiinflamator&stimularea
LTH2=>RIU este declansat,secundar)

Macrofage alternativ activate

=reparatorii+reglatorii
-trebuie ca macrofagele sa fie stimulate cu IL4-produsa de LTH2 in RIU secundar(cu cat e mai mult
IL4 cu atat RIU e mai lung)
-macrofagul incepe sa scad asinteza de MHC,SRO,SRN,inhiba proliferarea limfocitelor B& incep sa
secrete citokine cu rol de factori de crestere a.i. in tesutul respectiv se sintetizeaza
colagen,fibronectina,proteine ale matricei extracelulare,se fac vase noi& se reface epiteliul

Macrofage din inflamatia granulomatoasa

=macrofage efectorii
-in inflamatia granulomatoasa=>macrofagul cu cel mai inalt grad de activare
-un sacrificiu al organismului;nu poate ucide non-self-ul=>mor multe celule proprii&se formeaza
granuloame.Agresorul e prea puternic/reactivitate prea mare a organismului sau cand exista celule
infectate cu germeni care au habitat& dezvoltare intracelulara(BK,B Leprei,Listeria,Brucella)=>in
mijlocul focarului raman celulele afectate care capata o coroana de macrofage care bombardeaza cu
enzime litice,SRO,SRN & o parte din elementele centrale se necrozeaza,la periferie macrofagele inalt
activate exista macrofage mediu activate;in juru lor LTH care trimit citokine care sa activeze
macrofagele=>coroana de LTH care atrag Hsb care se aseaza concentric=>”cimitir cu poarta
inchisa”
-nu a putut gestiona focarul=>granulom
-fibroblastele secreta fibre de colagen(->se toarna beton in jur)=>izolare de restul tesutului
diferit de o forma fiziologica de inflamatie

Celule dendritice
=PMN neutrofile, 0,1% din ele,O:maduva osoasa hematogena
->aspect histologic:prelungiri citoplasmatice subtiri si lungi,echivalente imagistic cu dendritele
neuronilor
->pe membrana au receptori de endocitare(PRR) de tip:CR,FCgammaR,MR& FR si prezinta si MHC
II.
->nu prezinta simultan reactie endocrina cu si MHC II

Clasificare:
1)CD tisulare: interstitiale+Langerhans
2)CD circulante: limfatice+sanguine
3)CD limfoide: foliculare+interdigitate

Despre fiecare: Localizare,Morfologie,Caractere fenotipice,Functie.

I.1.tisulare interstitiale
-localizare:intersitiu viscere(nu prea se gasesc limfocite T)
-morfologie:nu au aspect tipic de CD,ci aspect stelat(prelungiri scurte si largi)
-caractere fenotipice:multi receptori(CR,FCgammaR,secundari MR,FR)
-nu exista mhc II
-functie:APC supraveghere imunologica a intestitiului viscerelor->captare antigene native
-opsonizate/neopsonizate=>endocitate
-parasesc viscerele=>spre organe limfoide secundare in zonele T dependente unde asteapta LTh

I.2.tisulare Langerhans
-jonctiune derm-hipoderm
-tub digetiv:porti de intrare
-submucoasa col uterin
-morfologie:nu au aspect tipic,aspect stelat(prelungiri scurte+groase)
-caractere fenotipice:receptori de toate tipurile,nu exista MHC II
-functie:identica cu cele tisulare interstitiale,dar specifica

II.1.circulante limfatice
-provin din celule Langerhans(care intra in limfa dupa ce au captat antigenul)
-localizare:limfa
-morfologie:celule sferice aplatizate,se deplaseaza prin ondulari ale membranei
-caractere fenotipice:nu prezinta receptori,nu exista MHC II
-functie:transporta antigenul de la poarta de intrare catre organele limfoide secundare(pe toata
durata transportului,ele prelucreaza antigenul nativ)

II.2.circulante sanguine
-localizare:sange
-pot fi->proaspat produsa de maduva->spre tesuturi
->CD interstitiale dupa captare antigen nativ spre organe limfoide secundare T-dependente
-morfologie:celule sferice
-caractere fenotipice:nu prezinta receptori,nu exista MHC II
-functie:transport

III.1.limfoide foliculare
-localizare:zone B dependente din organe limfoide secundare,in vecinatatea limfocitelor
B(limfocitele B sunt grupate in foliculi)=>nume:celule foliculare
Ele au venit din maduva hematogena=>sange=>organe limfoide secundare B-
dependente(splina,ganglioni).
-morfologie:celule cu prelungiri apropiate ca aspect de dendrite(ca niste brazi=/agata
antigenul(antigenele sunt globurile)
-caractere fenotipice:receptori pentru antigene de mici dimensiuni/solubile care au scapat de
opsonizare la poarta de intrare=>filter care opresc antigenele solubile care apoi sunt recunoscut de
limfocite prin BCR
-functie:ajutoare limfocitele B pentru a recunoaste antigenul
celulele dendritice foliculare prezinta:atat antigenele solubile native spre limfocitele B,cat si epitopi
pe MHC II care sa activeze limfocitele B

III.2. limfoide interdigitate

-localizare:zone T-dependente din splina&ganglioni limfatici
-morfologie:aspect tipic de celule dendritice->prelungiri membranare crescute =>o singura celula
dendritica prezinta simultan epitopi spre 200-400 LTh
Initial:interstial->Langerhans->limfatic->sanguin->interdigitat
-caractere fenotipice:nu exista receptori
numar crescut de molecule MHC II=>se prezinta epitopi de tip T(epitopi efectori)
CD participa din viata intra uterine in prezenta epitopilor
=>CD immature prezinta epitopi self catre limfocite T si limfocite B=>limfocitele invata self-ul si sa
nu reactioneze fata de self=>95-99% din limfocitele imature sunt distruse prin apoptoza pentru ca
nu invata corect self-ul.=>CD participa la dobandirea tolerantei imunologice fata de self a
limfocitelor T si B.

Limfocitele B
=>cel mai complex tip de limfocite pentru ca au functii diferite in functie de nivelul de actionare
Cand limfocitul B e activat prima data de un antigen T dependent=>stadiu intermediar de
activare(=limfoblast B)->daca el schimba informatia cu un limfocit T helper=>activare din
nou=>plasmocit=>secreta Ig
Limfoblastul B sintetizeaza molecule MHC II si devine APC pentru Limfocite T helper
Limfocitele T helper coopereaza la inceput cu APC-uri non B(macrofage +CD),iar in urma
cooperarii=>limfoblast T helper=>coopereaza cu limfoblast B(serveste ca APC)=>limfoblastii au
atins nivelul maxim de activare=>genereaza RIU
Limfoblast T helper=>limfocit Killer
Limfoblast B=>plasmocit
 Curs 6
Moleculele de histocompatibilitate (MHC) I si II
Celulele prezentatoare de antigen expun epitopi T-dependenti pe molec MHC II si I. Exista si MHC III.

MHC I
Structura si functie

 Molecule transmembranare glicoproteice, formate din 2 lanturi de aac (alfa si beta)

 Lantul alfa este transmembranar si lantul beta este extramembranar (se leaga pe alfa inainte ca
acesta sa intre in membrana)
 Lanturile de aac prezinta plicaturi, impachetare (folding) catenara – are loc dupa sinteza
proteinei, in RE

Lantul alfa:

 are 350 aac majoritar distribuiti in afara membranei, in celula raman cam 70 aac
 prezinta impachetari ale catenei legate prin legaturi disulfidice (-S-S-)
 3 bucle inainte sa intre in membrana
 Extremitatea NH2 la exterior, COOH in celula
 Prima impachetare= alfa 1 (impachetare= punti disulfidice care stau la baza acestora), alfa 2, alfa
3
 Aac care constituie alfa 1 si alfa 2 sunt ff variabili – permite fixarea Ag
 Alfa 1 si alfa 2 constituie o cavitate in care va fi asezat un Ag endogen (Ag pot fi fixate pt ca aac
sunt foarte variabili si isi pot configura conformatia in functie de structura Ag cuprins in cavitate)
 Alfa 1 si alfa 2= bucle variabile/domenii polimorfe
 Alfa 3= bucla constanta pentru toate celulele unui individ (fiecare individ are un alfa 3 specific) si
este ff important in respingerea grefelor, transplantelor=» alfa 3 e un Ag puternic pt primitor

Lantul beta (beta 2 microglobulina):

 Mai mic decat alfa, extramembranar

 Fixat pe bucla alfa 3 sau in vecinatatea alfa 3
 Nu prezinta domenii de fixare
 Identic pt toti indivizii unei specii
 Stabilizeaza lantul alfa
 In patologii se rupe de lantul alfa de lantul beta, iar concentratia lantului beta creste in sange

MHC I prezinta prin buclele alfa 1 si 2 doar Ag endogene (pot fi normale pt cel unui organism sau
pot fi Ag patologice, dar ele vor fi prez numai catre LTc sau CD8+). Cea mai mare parte a Ag
endogene sunt Ag specifice oamenilor, dar pot aparea si Ag endogene patologice expuse catre LTc si
se declaseaza un RIC.
 MHC I sunt prezente pe membranele tuturor celulelor din organism cu exceptia neuronilor si
eritrocitelor.

Genetica

 Lantul alfa e codificat pe cz 6, iar gena e vecina cu gena pt molec MHC II

 Gena pt alfa are 3 situsuri notate A, B, C, fiecare avand o varianta de la mama si una de la
tata. Situsurile au capacitate diferita de a lega factori de transcriptie. Deci sunt 6 fragmente
distincte de gene pt alfa
 Gena lant beta: cz 15

Sinteza moleculelor MHC I si mecanismul de prezentare a Ag

Orice proteina care urmeaza a fi folosita in exteriorul celulei= prot de export si e sint in RER, ribozomi

Si molec MHC I sunt proteine de export (cea mai mare parte din structura e in afara membranei)

Proteine aberante:

 gresit sintetizate (din structura primara sau de impachetare)

 imbatranite
 tumorale
 pe care celula le fabrica atunci cand e infectata cu virusuri, bacterii, paraziti cu dezvoltare
intracelulara

In toate aceste conditii apar proteine aberante care trebuie distruse:

 chiar in timpul sintezei (distrugere co-translationala la nivelul proteazomului)

 imediat dupa siteza (distrugere post-translationala)

Fenomenul de folding (presupune formare unor legaturi intracatenare) =» roluri:

 Proteina mai rezistenta

 Proteina maturizata functional
 Permite individului uman sa aiba dimensiunile pe care le are (altfel am fi niste giganti)

Foldingul are la baza interactiunea intre 2 categorii de enzime:

a) Chaperonine

b) Foldaze

a) Chaperonine

 Prezente in toate organitele celulare si obligatoriu acolo unde se sintetizeaza proteine

 Puternic conservate in evolutia filogenetica (nu exista diferenta intre cele bacteriene si cele
umane)
 2 categorii
o Hsp
  Citosolice diferentiate prin greutatea moleculara (ex: Hsp 40, 60, 80, 120)
 Nucleare
o GRP sau nume proprii ( in RER)
 Exemple: GRP 78, GRP 94, calnexina (e depen de Ca), calreticulina, ERP 57

Mediul lichidian in care se sintetizeaza proteine in RER este total diferit chimic de mediul in care se
sintetizeaza proteine citosolice sau nucleare, fiind extrem de agresiv (compozitie ionica si proprietati
REDOX). Spatiul lichidian este ff bogat in compusi oxidanti si Ca.

In acest mediu, o proteina nou-nascuta are sanse mari sa precipite (moare). Totusi, nu precipita pt ca in
RER exista niste proteine care protejeaza proteinele nou nascute de precipitare: chaperoninele.
Chaperoninele controleaza cu atentie calitatea proteinei nou sintetizate (greseala de sinteza propriu-zisa
si eroare de impachetare): daca are greseli structurale, este lasata sa precipite.

Astfel, proteinele sunt pregatite pt mediul extracelular.

b) Foldaze

 Enzime care accelereaza impachetarea proteica

 Datorita succesiunii aac, foldingul oricum exista datorita atractiilor electrostatice dintre aac, dar
foldazele accelereaza foarte mult
 2 categorii
o PDI (Protein Disulfid Izomeraze): catalizeaza formarea de punti disulfidice intre aac
o PPI (Peptidil Prolil Cis-trans Izomeraze): catalizeaza formarea de legaturi intre resturi
proteice care contin prolina

Obs! Interactiunea chaperonine-foldaze e perfecta: impachetarea unei proteine se realizeaza intr-o

secunda

Concluzie:

 In RER, pe langa sinteza proteinelor de export, actioneaza un sistem exact de identificare a

proteinelor cu erori structurale
 Toate proteinele gresit sintetizate sunt aruncate din RER spre citosol prin niste pori: transloconi -
» preluate de sistemul proteazomilor
 Sistem ERAD (endoplasmic reticulum associated degradation)= RER+prot
gresite+transloconi+proteazomi

Proteazomi:

 Compleze de proteaze din citoplasma si nucleu

 Rol: endopeptidaza (lizeaza peptidele endogene)
 Inainte de a fi lizate, peptidele trebuie marcate cu ubiquitina

Moleculele MHC I

Proteinele aberante + prot imbatranite+ prot tumorale + prot din cel infectate = in interiorul celulei
In RER:

 lant alfa din molec MHC I (nefoldat) + lantul beta= afinitatea e ff mica (exista o tendinta
intrinseca de a se atasa unul de celalalt) – risc de precipitare imediata
 se ataseaza calnexina (CNX) care verifica daca structurile primare ale celor 2 lanturi sunt corecte
-» atrage foldazele necesare si incepe procesul de impachetare ( in special in alfa) + creste
afinitatea intre lantul alfa si lantul beta -» heterodimer alfa-beta mai stabil
 pe masura ce creste afinitatea alfa-beta, scade afinitatea heterodimerului pt calnexina -»
calnexina se desface
 heterodimerului ii creste afinitatea pt calreticulina (CRT) care actioneaza impreuna cu o foldaza,
ERP 57 (o protein disulfid izomeraza):
o ERP 57 termina impachetarea in lanturile alfa si beta
o CRT ajuta heterodimerul sa nu precipite
 apare molecula MHC I+CRT+ERP57

In citosol:

 Proteine aberante marcate cu ubiquitina -» intra in proteazom -» din proteazom ies fragmente
proteice de diferite dimensiuni
o Sub 8 aac sau peste 15-20 aac: imediat degradate
o 8-15 aac : incarcate pe un sistem de transport (TAP=prot asociata transportului)  MHC
I prezinta Epitopi endogeni
 TAP e format din 2 subunitati proteice:
 TAP1:
o situs pentru incarcarea epitopilor endogeni (cei de 8-15 aac)
o situs pt o molecula de ATP
 TAP2:
o Situs pt o molecula de ATP
 TAP preia fragm de aac si le transporta spre membrana RER

In RER:

 Un remorcher (tapasina) care se leaga de complexul MHC I+CRT+ERP57 -» transporta complexul

la membrana RER
 Pe partea cealalta a membranei este TAP
 TAP se fixeaza pe membrana RER si are loc hidroliza ATP de pe TAP1 -» in membrana RER se
deschide un por si epitopii de 8-15 aac sunt livrati spre RER, o parte dintre ei fiind incarcati pe
molec MHC I in cavitatile dintre alfa 1 si alfa 2 (aprox 1% din epitopi, restul de 99% o iau inapoi
prin translocon si sunt degradati in afara RER)
 Pe masura ce molec MHC I se incarca cu epitopi endogeni, afinitatea pentru tapasina scade mult
-» tapasina se dezleaga de trimer si isi reia un nou ciclu de transport
 Dupa ce TAP livreaza epitopii -» hidroliza ATP de pe TAP2 -» furnizeaza energie pt inchiderea
porului si desprinderea TAP care isi reia ciclul (se reincarca de la proteazomi)
Un singur dimer TAP poate incarca simultan 4 molecule MHC I.

MHC I + epitopi endogeni -» paraseste RER -» intra in Aparatul Golgi -» eliberat pe membrana

Concluzie:

 Peptid endogen= orice epitop care a tranzitat RER

MHC II
Structura

 Formate dintr-un heterodimer: lant alfa si lant beta

 Ambele lanturi sunt transmembranare (spre deosebire de MHC I)
 Se regasesc doar pe membranele APC-urilor
 Lantul alfa si lantul beta
o sunt relativ egale ca dimensiuni, greutate aprox 30 kDa
o fenomen de folding
 lantul alfa are 2 bucle in segmentul extracelular (NH2 la exterior, unde se
gaseste si alfa 1; COOH la interior)
 lantul beta (NH2 la exterior; COOH la interior) e asezat simetric si prezinta:
 o cavitate beta 1 vis-a-vis de lantul alfa
 bucla beta 2 (NH2 la exterior; COOH la interior)
o intre alfa 1 si beta 1 = cavitate
 aac acestor portiuni sunt foarte variabili
o alfa 2 si beta 2 = monomorfe
 epitopi exogeni prez pe MHC II au aproximativ 15-25 aac (spre deosebire de Ag endogene)

Functie

 prezinta epitopi exclusiv spre LTh CD4+

 domeniul constant alfa 2 are un rol minor in respingerea grefelor (fata de alfa 3 de la MHC I)
 fara MHC II este imposibil schimbul informational intre APC si LTh

Genetica

 localizare pe cz 6, in vecinatatea genei pt MHC I

 mai ales pt lantul alfa, exista 3 locusuri pe care se codifica informatia, notate DP, DQ, DR (cate 2
copii- de la mama si de la tata)= 6 locusuri
o una dintre unitatile acestea de pe alfa se citeste, iar info este combinata cu cea de pe
lantul beta -» variabilitate
 12 variante de MHC II, dintre care unele predispun spre boli autoimune

Sinteza si mecanismul de incarcare a Ag pe moleculele MHC II

Molecula MHC II (proteina de transport) este sintetizata in RER si supusa controlului prin chaperonine si
foldare (aprox aceleasi ca la MHC I).
MHC II e sintetizata cu situsul antigenic blocat -» in RER i se ataseaza un inhibitor (Ii-invariant chain)

 Scop: sa nu se fixeze pe MHC II epitopi endogeni

 MHC II blocat – i se ataseaza o alta molecula identica blocata de la inceput (nu intra niciun fel de
epitop)=HLA DM (double molecule)

=» MHC II la inceput este „legata la ochi”

MHC II + inhibitor + HLA DM -» paraseste RER -» transport in Golgi si impachetat acolo -» pt o perioada
scurta de timp MHC II cu situsul pt Ag blocat si cu HLA DM este expus pe membrana externa (numai
daca este expusa pe membrana, o molecula are sansa ca in momentul in care este internalizata sa
ajunga in lizozomi cu ajutorul unei vezicule de endocitare)

Traseu MHC II + inhibitor + HLA DM: RER -» aparat Golgi -» membrana externa -» vezicula de endocitare
-» lizozomi

In lizozomi se intalneste cu Ag nativ care a inceput sa fie atacat si prelucrat de enzimele lizozomale -» din
Ag nativ se obtin epitopi care inca nu pot fi incarcati pe MHC II pt ca inca exista inhibitorul -» enzimele
lizozomale ataca in 2 etape invariant chain (inhibitorul) care se desface si se transforma intr-un fragment
mai mic = CLIP (are strcutura identica cu ACTH)

 HLA DM poate sa desfaca CLIP -» se elibereaza situsul Ag de pe MHC II

 MHC II devine capabila sa fixeze epitopi
 HLA DM alege epitopii care au cea mai mare semnificatie imunologica, care vor fi fixati pe
molecule MHC II, apoi HLA DM se desface

Concluzie:

 HLA DM actioneaza ca chaperonine care protejeaza MHC II pe toata durata sintezei si maturarii
functionale (in RER-precipitare, Golgi, membrana externa, lizozomi)

Curs 7
POPULATIILE LIMFOCITARE SI MARKERII LOR DE SUPRAFATA

Limfocitele-> 20-40% din totalul leucocitelor

TEHNICI DE SEPARARE:

1.MO-> din totalul limfocitelor-> 80-85% limfocite mici (LT, LB) si 15-20% limfocite mari (LGL- large
granular lymph)

 LIMFOCITE MICI:
o Ø=6-9 μm
o raport nucleu/citoplasma>1
  LIMFOCITE MARI (LGL):
o Ø=10-16 μm
o granulatii citoplasmatice colorate intens azurofil-> contin mediatorii functiei limfocitare:
perforine, granzime, granulizina
o sunt limfocite NK, N
o raport nucleu/citoplasma≈1, uneori<1 (expansiune granulatii din citosol)
 NU SE POATE FACE DIFERENTA INTRE LIMFOCITE LA MO!

2. TESTUL ROZETARII
 Este valabil (util) pentru limfocite mici (care se separa prin centrifugare de celelalte celule
sanguine-> apoi puse in contact cu eritrocite de oaie (berbec)
 Doar o parte din limfocitele mici leaga/aglutineaza hematiile => ASPECT DE ROZETA

LT- au pe membrane un receptor de adeziune intercelular= CD2, care fixeaza eritrocitele=> celule
rozetante

LB- celule non-rozetante

3.CITOMETRIE IN FLUX
 Separare subtipuri limfocite cu ajutorul unor Ac monoclonali (care actioneaza fata de anumiti
receptori/ marker de suprafata)
 Limfocite in contact cu Ac monoclonali ( se fixeaza DOAR pe un anumit tip de Receptor)
 In functie de receptorul de identificare=> separare limfocite T in subclase : Th, T
supresoare/reglatorii, Tc
 Se pot marca IF Ac-> numarare

Caracteristicile generale ale LT:

 majoritatea limfocitelor circulante

 durata de viata lunga (ani-zeci de ani, toata viata)
 celule intens recirculante (=LB care stau in org) -> intre organele limfocitare secundare- sange-
tesuturi
 se separa de LB prin testul rozetarii

Clasificare receptori/markeri de suprafata/caracteristici fenotipice:

I. Receptori de recunoastere Ag:

 Complex TCR-CD3
 Rec CD4-/CD8
II. Receptori cu rol accesor in activarea metabolica:
 Rec CD28
 Rec CD45
III. Receptori de adeziune intercelulara:
 Rec CD2
  LFA1

I, II, III-> receptori nativi, pe care LT ii are de la inceput

RECEPTORI DE RECUNOASTERE Ag
A. COMPLEXUL TCR-CD3
Un LT inactiv prezinta aproximativ 60 000 complexe TCR-CD3 pe membrana, dupa activare fiind sute de
mii

TCR: -GP transmembranara din 2 lanturi AAC transmembranare, α si β supuse procesului de folding
(impachetare)

Lanturile α si β:

 Situate paralele (-NH2 ext, -COOH int)

 Relativ egale (α= 45 kDa si β= 40 kDa)
 Gena α-> cz 14 si β->cz 7
 Solidarizate intre ele prin legaturi covalente disulfidice
 Prezinta 3 segmente:

1. SEGMENT EXTRACELULAR

= Cate 2 domenii rez prin formarea de punti disulfidice intracatenare din procesul de folding,
110 aac fiecare

BUCLE:

o aac spre amino=variabili=> BUCLE VARIABILE ( V α si V β )

o Ceilalti aac= RELATIV CONSTANTE=> (C α si C β)

Buclele variabile formeaza o cavitate in care se recunosc pe TCR: molecule MHC si Ag

Cavitatea: SCAg ( situs combinativ pentru Ag )

Legatura intre TCR si MHC sau Ag se fac cu aac din varfuri, 24-45 aac=> CDR ( Regiuni
determinante ale complementaritatii)

Restul aac=> regiunea scheletala sau de sustinere

24-45 aac din 110 aac au functie

Moleculele MHC se leaga pe cate 2 CDR-uri, iar Ag se leaga doar de CDR3

MHC:

 CDR1, 2 (α )
 CDR1, 2 (β )
 Epitop –CDR 3 - α si β

Pe CDR1 si CDR2 se fixeaza domeniile variabile din MHC, adica α1 si α2 ale MHC I si α1 si α2 ale
MHC II

TCR face recunoasterea asociativa intrarecpetoriala= recunoasterea simultan MHC(self) si

epitopul (non-self)

6 CDR= PARATOP-> substruct din situsul combinativ pentru Ag implicata direct in recunoasterea
compl Ag-MHC

De la sfarsitul domeniului C pana la intrarea in membrana=ZONA BALAMA

 Maxima flexibilitate
 De aici, TCR baleiaza in toate unghiurile pentru a cauta complementul MHC-epitop

2.SEGMENT TRANSMEMBRANAR

 SCURT
 20-25 aac
 Prin el se disemineaza spre membrana si citoschelet semnalele care au plecat spre membrana si
situsul combinativ

3.SEGMENT INTRACELULAR

5-12 aac-> foarte scurt, NU poate face contact cu nicio enzima intracelulara

 TCR e specializat pentru a prelua informatii din extracelular

FUNCTII TCR:

 Recunoasterea asociativa intrarecept

 Generarea de semnale activ prin permanenta acomodare spatiala si electrostatica intre cele 6
CDR si molecule MHC si epitopi

CD3: preia semnalul si il propaga in profunzime ( un asteapta enz)

Structura: heteropentamer: 3 lanturi diferite (γ, δ, ε) transmembranare si 2 lanturi zeta (ζ)

Formeaza un manunchi in jurul lui TCR

Configuratie mai mult intracelulara

Lanturile γ, δ, ε sunt aprox. egale (22-25 kDa), genele: cz11

Segmentele intracel (SIC) ale γ, δ, ε: mai lungi!

Lanturile ζ(zeta) mai subtiri si patrund mai adanc in citosol

Lanturile legate intre ele si de α si β prin punti disulfidice

PARTICULARITATE:

In zonele intracel-> regiuni bogate in TIROZINA = ITAM (domenii/motive activat si imunomodulat din
limfocite T) – MAI MULTE PE ZETA (ζ)

ITAM-> cele recunosc de enzime intracel

Amplificare la nivel receptorial!

FUNCTIILE CD3:

Transmiterea amplificata a semnalelor activ venite din TCR spre enz intracelulare

B. RECEPTORI CD4/CD8

CD4: GP transmembranara, 60 kDa

Gena: cz. 12

Marker absolut pentru LTR

Are extremitatile-> NH2 la exterior si COOH la interior

Un lant de aac-> SEC: 4 domenii/bucle notate D1-> D4 (dinspre NH2)

D1 fixeaza MHC II pe buclele constante pe domeniul α2 din MHC II

FUNCTII:

Dupa recunoasterea MHC II prin D1 se transmit semnale in citoschelet prin SIC pt ca segmentul
intracelular e lung, fiind conectat cu proteintirozin kinaze -> se autofosforileaza (semnal inhibitor in LTh)
se declanseaza cand MHC II e vida: nu are E si nu are E specific pentru pentru limfocitele resp

CD8: GP transmembranara, 72 kDa

Gena: cz 2

Marker specific pentru LTc si unele LT reg

STRUCTURA: 2 lanturi aac (α si β):

 SEC: fiecare prezinta cate un singur domeniu, asezate fata in fata in care se creaza o cavitate in
care e recunoscut domeniul constant α3 din MHC I
 FUNCTIE-> SIC: conectat cu proteintirozin kinaze care declanseaza semnale inhibitorii prin
autofosforilare cand MHC I e vida si are E nepotrivit

CONCLUZII I:
1. Prin R de recunoastere Ag se realizeaza 2 tipuri de recunoastere:
  Recunoastere asoc intrareceptoriala
 Recunoastere asoc interreceptoriala-> se recunosc in totalitate molecule MHC
2. Presupune :
 5 contacte cu molecule MHC
 2 contacte cu epitopi
=> 7 contacte
3. Realizeaza o recunoastere MHC restrictiva (fara recunoasterea MHC nu se poate declansa
semnal)
4. Recunoastere permanent si simultan self (MHC) si non-self (epitop)

RECEPTORI CU ROL ACCESOR IN ACTIVAREA METABOLICA

1.CD 28= GP transmembranara, 28 kDa

Homodimer

Prez doar pe membrana LTh si LTc !NU pe LT reglatoare

Face contact cu molec B7/CD 80 care apar pe membrana APC-urilor activate prin receptori Toll

B7 NU e prezent de la inceput pe PC, trebuie ca APC sa fie activate prin receptorii Toll

2.CD 45= cel mai mare Receptor, 170-200 kDa

Prezente pe membrana tuturor celulelor sanguine nucleate, dar cele mai multe pe LT

Imp prin SIC-> are functie de PTP ( protein-tirozin-fosfataza) care e atasata in proximitatea
lantului zeta din CD3

RECEPTORI DE ADEZIUNE INTERCELULARA

1.CD2= GP transmembranara, 50 kDa
Prezenta pe membrana tuturor LT, dar mai ales pe LT naive

Ligandul lui este situat pe membrana APC-ului= LFAT3

CD2LFA3= CAIC I -> Cand cele doua membrane sunt in contact

CAIC I= cuplu de adeziune intercelulara de linia I

2.LFA 1 = heterodimer, 2 lanturi α si β, familia integrinelor

Prezenta pe membrana LB-monocite, LT cu memorie si NK
Ligandul sau de pe APC= ICAM (molecule de adeziune intercelulara)

LFA1 <-> ICAM= CAIC II -> Cuplu de actiune care se formeaza mai tarziu, dupa ce s a activat limfocitul

In CAIC I afinitatea de legare e scazuta fata de CAIC II

CAIC I: APC se intalneste cu un LT-> creeaza acest cuplu care permite membrana sa se tatoneze: daca nu
exista epitop=> se desfac si daca exista epitop=> LT se activ si se creeaza CAIC II

Rolurile cuplurilor de adeziune:

Se realizeaza contacte foarte stranse pe S mari din membarana LT si APC

Intens favorizeaza recunoasterea Ag prin aceste cupluri-> esentiale pentru constituirea sinapsei imune (
asemanata cu niste ochi de bou)

Cand APC nu prezinta receptori specifici pentru TCR se formeaza totusi o sinapsa imuna => MHC-TCr
periferica, CAIC I centru

Cand exista epitop specific=> MHC-TCR centru, CAIC periferic

CAIC stabilesc efectul de fermoar intre cele doua membrane astfel incat

Curs 8
Mecanisme de activarea limfocitelor T (tip alfa-beta)
Conditii obligatorii pentru activarea limfocitelor T (in vivo)
Limfocite T

 Alfa si beta  TCR cu lant alfa/beta

 Gama si delta

1. Limfocitele T pot fi activate doar de Ag T dependente, in zonele T dependente din organelle

limfoide secundare; Ag care patrund in organ – la portile de intrare;

 Ag native nu poate ajunge ca atare decat theoretic in organele limfoide secundare, iar
limfocitele T nu sunt proiectate sa recunoasca o structura nativa (Ag native)
 Limfocitele T pot citi maxim 15-18 aac (iar Ag nativ e mult mai complex)  pentru a se putea
realiza citirea, intre limfocitul T si Ag se mai introduce o structura = APC (Antigen presenting cell)

APC

 Sta la poarta de intrare

 Are receptori cu care capteaza Ag  prelucrare Ag in timp ce APC-ul se deplaseaza spre
organele limfoide secundare si sintetizare de molecule MHC II  expunere Ag prelucrate pe
MHC II, cu precadere
Limfocitele T: recunosc simultan MHC II + Ag (epitop)

2. Limfocitul T se poate activa doar in cadrul unei cooperari intercelulare  cooperarea cu APC-ul se
desfasoara in 2 sensuri:

a. Anterograda: APC-ul stimuleaza limfocitul T

b. Retrograda: Limfocitul T stimuleaza APC-ul  cand limfocitul T este activat suficient incepe sa
descarce citokine in cantitate crescuta care stimuleaza retrograd APC-ul

Limfocitul T (LTh) este stimulat de APC (a)  Limfocit T activat  Limfocitul T trimite informatii
retrograd catre APC (b)  APC activat suplimentar  ciclul se poate repeta

a. Cooperare anterograda/ activare anterograda a limfocitelor T

Presupune 2 semnale

1. Cale principala: prin complex TCR-CD3  recunoastere simultana a MHC II si a epitopului

2. Costimul: prin complex CD 28-B7/CD80 (CD80 expus pe APC-ul activat prin receptor Toll)

Are 2 etape

1. Ag-nespecifica: permanenta si obligatorie

2. Ag-specifica: episodica, posibila doar daca APC prezinta un epitop pentru care limfocitul T are
receptori specifici

Etape:

1. Ag-nespecifica
= formarea de contacte permanente intre membranele celor 2 celule cu ajutorul cuplurilor de
adeziune intercelulara:
 De linia I: CD2 (limfocit T) – LFA3/CD58 (APC)  primul cuplu care se formeaza intre cele
2 membrane; aproape exclusiv pe limfocite T naive
 De linia a II-a: LFA 1 (limfocit T) – ICAM (APC)  format mai tarziu, dupa un anumit timp
de contact intre cele 2 membrane; mai ales la limfocitele T cu memorie

Se realizeaza supravegherea imunologica intre cele 2 celule; Limfocitul t poate intalni (in timpul
rollingului dintre cele 2 celule) MHC vide sau MHC cu alti epitopi

2. Ag-specifica
 Pe APC exista
o o molecula MHC vida/
o o molecula MHC cu epitop
 Pe membrana limfocitului T exista
o cupluri de adeziune intercelulara

MHC vid
  pe membrana limfocitului T exista receptori pentru MHC vid  CD 4/8 de care se leaga
niste kinaze (tirozinkinaze)
o LcK (cea mai importanta ca semnal activator)
o Fyn
 Receptorul CD4/8 se leaga pe domeniile constante din
o MHC I: alfa 3
o MHC II: alfa 2
 Dinspre MHC spre CD4/8 porneste un semnal: „molecula MHC e self, dar e goala” 
kinazele se autofosforileaza (preiau resturi fosfat (P) din citosol)  kinazele nu mai
trimit informatii  limfocitele T nu se activeaza si nu se transmit semnale activatoare
daca nu a plecat nimic prin TCR

MHC cu epitop

 Prin domeniile CDR1 si CDR2 de pe fiecare lant (alfa si beta) se recunoasc domeniile
variabile din MHC
 Prin domeniul CDR3  recunoasterea epitopului
 CD 45 este o proteintirozinfosfataza cu greutate moleculara mare care este situata
transmembranar pe limfocitul T, in vecinatatea lanturilor zeta din CD3

Mecanismul de activare al limfocitului T

1. Calea principala: consideram ca MHC prezinta un epitop (E) specific pentru TCR

Epitopul genereaza semnale  modifica legaturile electrostatice si geometrice din situsul combinativ al
TCR  din TCR porneste un semnal spre membrana limfocitului T, simultan cu diseminarea prin cele 5
lanturi ale CD3  plutele lipidice ale membranei induc miscari membranare ondulatorii prin care
receptorii sunt adusi in stransa proximitate  sinapsa imuna intre CD45 si TCR

Infomatia disemineaza de la cele 5 lanturi ale CD3, CD45 primind informatia amplificata de la lanturile
zeta  CD45 activat care inlatura gruparea fosfat (P) de pe LcK si FyN  kinaze activate care difuzeaza
spre complexul TCR-CD3, avand afinitate structurala si electrostatica pentru domeniile ITAM din CD3 
fosforilarea ITAM (resturi de tirozina)  e amplificat semnalul care se propaga spre citosol

Din citosol e atrasa prin rezonanta de oscilatie o alta kinaza = ZAP70 care e fosforilata de kinazele LcK si
FyN  ZAP70 atrage din citosol 2 proteine adaptor (PA1 si PA2)  crearea SIGNALOZOMULUI (=toate
moleculele care se ataseaza la TCR-CD30

Signalozomul atrage din citosol PLC gama (fosfolipaza C gama) care se leaga pe proteinele adaptor si
ataca fosfolipidele membranare  se declanseaza cascada PIP2:

 IP3  difuzeaza in citosol pe niste receptori specifici de pe membrana reticulului endoplasmatic

 se produce destabilizarea membranei RE  deschiderea portilor pentru calciu (iese datorita
gradientului de concentratie, fara consum de energie)  Ca stimuleaza calmodulina 
stimuleaza calcineurina (serin-reonin-fosfataza)  defosforileaza (activeaza) 2 factori de
transcriere (NF-AT, AP-1)  acestia intra in nucleu si declanseaza sinteza de citokine (IL2, IL4,
TNF) si activarea metabolica
 DAG  stimuleaza PKC (proteinkinaza C)  sunt activate cascade kinazice (de fosforilare)
succesive  stimuleaza NF-kB (factor de transcriere)  intra in nucleu si declanseaza sinteza de
IL2, IL2R

Toate aceste IL(interleukine) sunt reversate in spatiul extracelular si receptorii sunt asezati pe
membrana.
2. Costimularea: B7/CD80 (APC) – CD28 (limfocit T)  activarea metabolica si sinteza de citokine

De la toate calile de semnalizare ( IP3, DAG, CD28) se declanseaza semnale activatoare si spre kinazele
ciclului celular (CDK=ciclin-dependent)  limfocitul T e obligat sa treaca prin cele 2 puncte de restrictie
ale ciclului celular (G1S si G2M)

In paralel, in nucleu creste mult sinteza de ADN.

Consecintele activarii limfocitelor T

1. Limfocitele T isi modifica aspectul morfologic

 Creste dimensiunea totala

 Creste dimensiunea nucleului  creste sinteza de ADN (pana se ajunge la o masa critica de
ADN)
 Citoplasma mai abundenta
 Creste numarul de mitocondrii

2. Limfocitele T produc cantitati crescute de proteine de export

 O parte din ele raman in membrana  noi receptori

o Receptori de adeziune LFA1
o CD28
o Receptori pentru IL2 (IL2R)
 Citokine  deversate in sinapsa imuna (treptat deverseaza si in afara sinapsei)
  2 tipuri de stimulare
o Autocrina (ex: Il2 se fixeaza pe IL2R  se declanseaza al treilea tip de stimulare 
contribuie la activarea limfocitelor T)
o Paracrina
 Spre APC  calea retrograda
 Spre limfocitele de vecinatate (limfocite T si limfocite B-mai la distanta)

3. Prin cresterea sintezei de ADN se atinge momentul in care cantitatea de ADN devine dubla fata de
normal (suprapunere peste ciclu: G2M)  celula intra in mitoza  expansiune clonala

4. Limfocitele T naive activate prin acelasi mecanisme  limfocite T cu memorie

Limfocitele T nu se mai intorc niciodata in G0, ci raman intre G0 si G1 astfel incat la o noua stimulare vor
raspunde mai rapid.

Mecanismul biochimic (cel explicat pana cum) este cel mai lent.

Electromagnetic:
Apar modificari de oscilatie, electrostatice  apar electroni ai enzimelor/substratului/alte particule care
trec in stari de excitatie energetica  electroni instabili termodinamic  tendinta: pierd energia de
excitatie, doar prin emisie de fotoni  se descarca biofotoni (in numar mic)

Biofotonii pot fi:

 Absorbiti de tesuturi  transforma energia sub forma de caldura

 Pot intalni structuri cristaline = proteine intracelulare  fotonii dezordonati izbesc structuri
cristaline si se ordoneaza (ex: laser)

Campul electromagnetic e insotit de campul torsional (informational)  din orice reactie biochimica
pleaca un camp informational cu viteza luminii  nucelul e informat mult mai rapid decat princalea
biochimica

CURSUL 9
Limfocitele T – diferentierea fenotipica intratipica – tine de receptorii de membrane
LT dupa ce patrund in timus  capata receptori  ii pierd  capata altii  etc.

Originea LT : maduva hematogena si organe cu hematopoieza (ficat, splina, oase lungi). Dupa sinteza se
revarsa in circulatie (prin citodiabaza)

LT imature au pe membrana un singur receptor (CD44).

CD44 = receptori de adeziune pentru celulele endoteliale venoase ale timusului  LT adera aici  LT
intra in parenchimul timic. La fixarea pe venule mai participa niste compusi eliberati din timus :

a) Factori chemoatractanti
Secretati de celule stromale, care secreta SDF (factor derivat din stoma)

Secretati de celule epiteliale, care secreta chemokine CCL19, CCL21 (ligand pentru chemokine)

b) Hormoni timici : timulina, THF (factor hormonal timic), timopoietina, SCF (stem cell factor)

Intrarea in timus a limfocitelor T imature se face la joctiunea dintre corticala si medulara; se descarca
factorii chemotatici si hormoni  fenomen de activare. Miscarea ascendenta pana in zona
subcapsularaLPP (limfocite progenitoare pluripotente). LPP expun urmatorii receptori

Receptorii LPP:

 CD44
 CD34 – Receptor pentru SCF
 CCR7 – Receptor pentru CCL19, CCL21

Subcapsular se secreta SCF, CCL19, CCL21, deci au aparut receptori pentru ele.

LPP stimulate de acesti factori incep sa coboare si ajung in zona subcorticala LTDN (limfocite T dublu
negative = nu au receptori CD4 sau CD8)

LTDN se deplaseaza in jos si devin pe rand:

 LTDN1: CD4-, CD8-

 C – KIT + inlocuieste receptorul CCR7
 CD34+
 CD44+
 LTDN2 : CD4-, CD8-
 CD44+
 C – KIT +
 IL2R(CD25) inlocuieste receptorul CD34 produce IL2 in paralel cu receptorul IL2 care
ii da stimulare autocrina si paracrina
 LT incep sa sintetizeze si lantul β (beta) din TCR
 LT se aseaza pe langa celulele timice nursing cells (care descarca factori de crestere, hormoni
care stimuleaza in continuu LT)
 LTDN3:
- pierd aproape toti receptorii de pe membrana in urma stimularii executata de timopoietina,
SCF, IL7 , secretate de nursing cells (celule epiteliale timice)  LT isi retrag toti receptorii

- celule epiteliale timice (nursing) incep sa joace rol de APC (expun pe moleculele MHC epitopi
self)

- incepe sa se sintetizeze lantul α (alfa) din TCR

+ o palida asamblare a lanturilor alfa si beta  incepe sa apara TCR

 LTDN4:
- receptori clasici disparuti
 - la jonctiunea corticala – medulara
- cantitati foarte mici de receptori: CD4 si CD8 de produc
 LTDP (dublu pozitiv):
- CD4 + (MHC2), CD8+ (MHC1)
- La joctiune, dar in medulara
- TCR se recunosc epitopi self
- Resintetizeaza receptorii CCR7  LTDP pierd fie CD4, fie CD8  LTDP se duc inapoi spre
corticala  LTSP ori CD4+, ori CD8+

Dinamica maturarii LT este o sinusoida ( componenta oscilatorie) foarte lenta.

Celulele executa fenomene de initiere

Cum stie LTDP sa devina CD4 sau CD8?  2 ipoteze:

1. Ipoteza stochastica
- Procesele stochastice (se desfasoara aleator) apartin teoriei haosului
- Se bazeaza pe o probabilitate de aparitie
- Fara regula
- Studiere pe fractali ( suprafete mici)  regulile simetriei
 -Fenomene haotice fara legi de desfasurare (spre deosebire de newtonian), dar pe
zone mici sunt reguli stricte
- LTDP la intamplare pastreaza un receptor si il pierd pe celalalt in functie de primul MHC
intalnit  MHC1 – CD8 ; MHC2 – CD4
2. Ipoteza instructiva
 LTDP recunoaste mai intai pe TCR un epitop self prezente pe MHC ( epitop prezent pe
MHC1 autoexclude CD4; epitop prezent pe MHC2 autoexclude CD8)

Deci 1. nu tine cont de TCR.

LTSP parasesc timusul ca LT naive (CD4+/CD8+)

LT naive sunt in faza G0 a ciclului celular  o singura activare LT ramane intre G0 si G1 ca limfocite cu
memorie (nu se mai intoarce in G0).

LTCD4+ sunt duble ca numar fata de CD8+

LT sunt celule intens recirculante intre organele limfatice si periferie in vederea intalnirii cu APC in
organele limfatice secundare  LT activat  raspuns imun primar

LT activat:

 LT devine blast (intra in mitoze) dupa 24 de ore

 LT – modificari:
 Faza G1  S, G2 M
 Este activata transcriptia genei pentru IL2 si IL2R (sinteza de IL2 intr-
un limfoblast este crescuta de 100 de ori fata de normal)
 Mitoze: de 2-3 ori pe zi/ 5 zile  de la 100 de limfocite intr-o clona
la mii/zeci de mii de LT

Tipurile de LT:
I. LT αβ (alfa beta)
 Lant α – β (alfa beta)
 95% din limfocite
1) LTh (helper)
2) LT citotoxice
3) LT cu memorie
4) LT reglatorii/ supresoare
5) LT helper 17
1) LTh
- Schimba informatii cu 2 tipuri de celule:
a) coopereaza cu LB  limfoblast T si limfoblast B  RIU

b) coopereaza cu LTc si macrofage activate  RIC

Din a) si b)  LThm (cu memorie)

 - Toate LTh sunt CD4+  recunosc pe TCR doar epitopi prezenti pe molecula MHC2
- Dupa stimulare prin prezentarea epitopilor, se diferentiaza: LTh1 si LTh2 – in functie de sursele
(APC, leucocite) de citokine

Posibilitati de diferentiere:

a) In prezenta IFN gamma (secretat de NK si alte limfocite): LTh naiv LTh1 care secreta citokine
(IFN gamma – raspuns ecou)
b) In prezenta IL12 (secretat de celule dendritice si macrofage activate – APC-uri): LTh naivLTh1
care screta citokine, predominant IFN gamma
c) In mediu predomina IL4 (secretat de mastocite): LTh naiv LTh2 stimuleaza RIU si secreta mai
ales IL4 (ecou), IL5, IL13
d) In mediu predomina TGFβ (beta) si IL6 (secretat de macrofage activate spre sfarsitul unui proces
inflamator): LTh naive  LTh17 secreta IL17 si IL 6 (ecou)
e) In mediu predomina TGFβ (beta): LTh naivLT FoxP3 secreta in special TGFβ (varianta de LTh la
sfarsitul unui RI)
f) In mediu predomina IL10 (secretat de neutrofile si macrofage activate la finalul unui proces
inflamator): LTh naiveLtreglator secreta IL10 care e antiinflamator si imunomodulator.

Ex.: pe o membrana celulara vine IL10declanseaza mecanisme universale (IL10 nu intra in celula)
genomul i

2) LTc
- CD8+
- Activate doar daca primesc epitopi prezenti pe MHC1
- Rol: distrug celulele modificate prin infectare virala sau tumoral (mai putin); rejectia grefelor
3) LTm
- Apar la finalul RIP
- Traiesc mai multi ani
- Se activeaza mult mai repede si la cantitate mai mica de Ag
- Dupa activare pot produce IL in concentratii foarte mari fata de un naiv
- Isi modifica CD45: receptori accesori de activare metabolica; regleaza intracitoplasmatic PTP
(protein-tirozin-fosfat), LT naiv are varietate Ra  LTm are varianta Ro (se activeaza mai repede)
4) LTreg
- Simultan CD4+ si CD25+  recunosc epitopii de pe MHC2 si IL2
- Efect de supresie a RI, dar obligatoriu efectul este instalat dupa recunoasterea pe MHC2
- Actiune:
a) Pozitiva – se evita aparitia raspunsurilor autoimune (limfocite autoreactive)
b) Negativa – se mentine toleranta fata de celulele tumorale
5) LTh17
- La inceput LThCD4+ naive  nimeresc intr-un mediu bogat in TGFβ si IL6  inhiba simultan
diferentierea spre LTh1 si LTh2
- Secreta: IL17, IL6, IL22, IFNgamma
 - Actiune: recruteaza neutrofile in focarul inflamator; foarte active in bolile autoimune; sunt
primele distruse in infectia HIV

II. LTγδ (gamma delta):

 5% din limfocite
 Pot sa recunoasca direct Ag proteice neprelucrate cu conditia sa aiba dimensiuni mici
 Induc inflamatia, dar nu induc RI (aparare innascuta)
 Recunoasterea pe care o executa pe receptorii γδ (gamma delta) e asemanatoare cu a
receptoriilor Toll cand recunoaste PAMP si DAMP
 Implicate/ asigura apararea fata de cele mai vechi infectii H.influenzae, B.Koch
 Spre deosebire de LTαβ care se duc in organele limfatice secundare, LTγδ se cantoneaza
rapid la portile de intrare (ex: ficatul are propria populatie limfocitara)

LIMFOCITELE NK
= limfocite mari, LGL (large granular limphocyte) cu diametru dublu fata de LT= 10-16 microni

 Histologic: granulatii azurofile ( stocheaza – perforine, granzime (serin proteaze), TNFα, IFN
gamma, limfotoxine, proteoglicani)
 Particularitati membranare: structura glicoproteica = Fas L (ligand pentru Fas) care se leaga de
receptoriul Fas de pe o celula tumorala  apoptoza Fas  reactie de apoptoza

NKT (NK – LT)

  Au pe membrana receptori NKR (ai NK) si TCR (ai LT)
 NKR= receptori lectinici care pot lega glicoproteine si fosfolipide bacteriene
 Difera fata de LT: LT recunoaste epitopi preferential pe MHC, iar NKR recunoaste epitopi CD1d
 Dupa activare, NKT exercita simultan functie de LTh si LTc si poate distruge anumite forme de
celule tumorale infectate cu virus herpetic.

Curs 10
Mecanismele RIU
RIU fata de Ag T-dependente(cele mai numeroase):participa si APC-uri.

Ag T-dependente intra pe la poarta de intrare, iar celulele efectorii ale RIU(limfocitele T helper (LTh) si
limfocitele B(LB)) sunt plasate in organele limfoide secundare(OLS). APC-urile fac legatura dintre ele.

RIU nu se realizeza intr-o singura etapa!

RIU= schimb informational care se face in 2 etape fundamentale:

1. Cooperarea dintre APC-LTh

2. Cooperarea dintre limfoblastul Th- limfoblastul B

Caracteristicile cooperarii:

 Bidirectionala- activitatea se realizeaza in ambele sensuri si in 2 moduri: cognitive(contact direct

intre receptorii membranari) si noncognitiva prin intermediul citokinelor)

Nu e suficienta o singura tura de activare.

1. Cooperare APC nonB-LTh:

APC nonB: macrophage, cellule dendritice

Ag native traverseaza barierele fizico-chimice si intra in tesut la poarta de intrare unde functioneaza
permanent MECANISMUL DE APARARE IMUNOLOGICA NESPECIFICA= prima linie de aparare si este
asigurat de PRR solubili/mobile/opsonine( cea mai active opsonina este C3b care este produsa in
permanenta in spatial interstitial prin functionarea caii alterne, altele sunt: PCR, lectine antibacteriene,
IgG(NU RIU PRIMAR)). Ag native va fi opsonizat dar nu in intregime pentru ca mai raman parti din el
neopsonizate.

APC-urile nonB recunosc Ag nativ opsonizat/neopsonizat simultan pe receptori de endocitare( CR si

FcgamaR pt Ag opsonizat si MR/FR pt Ag neopsonizat) si TLR pt Ag neopsonizat. Ag nativ e internalizat in
APC-uri impreuna cu receptorii unde va fi prelucrat in lizozomi pana la:

-fragmente fara semnificatie imunologica ce vor fi distruse in proteazom

-fragmente cu semnificatie imunologica=epitopi tip T

Daca predomina

 epitopii efectori APC-urile deruleaza RIU

 epitopii supresori se blocheaza RIU dupa prezentarea spre limfocite.

E efectori predomina:

APCurile dupa internalizare parasesc poarta de intrare si trec in sange/ limfa si ajung in organelle
limfoide secundare(OLS) in zonele T-dependente. Pe parcursul deplasarii APC-urile nonB suporta
consecintele semnalizarii prin TLR:

-sintetizeaza molecule MHC II

-expun pe membrane protein B7/CD80

-expun din ce in ce mai multe molecule de adeziune

APC descarca citokine. O parte din ele se pierd in sage/ limfa, altele sunt descarcate in OLS, unde
asteapta LTh, APC expune epitopi pe MHC II.

 Prin CDR1 si CDR2 TCR recunoaste buclele variabile din MHC II(alfa 1 si beta 1).
 Prin CDR3 TCR recunoaste epitopii.
 Prin CD4 TCR recunoaste domeniile constant din MHC II.

In urma acestui contact se declanseaza primul mecanism de cooperare cognitiva.

In urma activarii LT isi mareste dimensiunile, creste sinteza ADN, cresc dimensiunile nucleului,
mitocondriilor, ribozomilor. Se ajunge la o masa critica de ADN si se produce mitoza. Limfocitul se
multiplica si secreta cytokine/ interleukine care genereaza urmatoarele tipuri de stimulari:

-autocrina: rolul IL2( LTh naive produc IL2 si receptori pt IL2=CD25. LTh se mai stimuleaz o data
in urma stimularii autocrine.

-paracrina: citokine care stimuleaza LTh din vecinatate dar si APC retrograde= cooperare non-
cognitiva. In urma stimularii retrograde a APC acestea secreta si mai multe MHC II.

In urma stimularii bidirectionale LTh devine limfoblast Th si paraseste locul de contact cu APC, adica
locul unde s-a activat si migreaza catre zonele B-dependente din OLS.

2. Etapa a doua de cooperare: limfoblast Th-limfoblast B

O parte din Ag native penetreaza poarta de intrare si parasesc tesutul in forma native sau sub forma de
fragmente sau toxine care trec in sange si ajung in OLS. Zonele cele mai bine vacularizate sunt zonele B-
dependente din splina, ganglion, unde se afla celule dendritice foliculare. LB se vor active pe doua cai:

 Prin BCR care recunoaste direct Ag nativ/ toxine din el

 Prin celule dendritice foliculare care prelucreaza Ag native/toxina si expun epitopi pe MHC II
Au loc:

 Expansiune clonala a LB
 Sinteza crescuta de citokine
 Sinteza crescuta de citokine
 Sinteza crescuta de MHC II pe care expun epitopii sin Ag nativ.

LB s-a transformat in limfoblast B care fuge de la locul de contact cu celulele dendritice foliculare. La
jonctiunea dintre zona T-dependenta si zona B-dependenta se intalnesc limfoblastii. Limfobastul B joaca
acum rol de APC si va expune epitopi spre LTh (cooperare cognitiva):

 Semnal 1: APC – TCR

 Semnal 2: B7 – CD28

Ala 3lea semnal-cooperare cognitiva pe directia limfoblast Th-limfoblast B: LB are pe membrana un

receptor =CD40 si LTh exprima CD40L numai in stadiul de blast.

In urma celor 3 semnale limfoblastul Th se activeaza maximal si produce cantitatea maxima de

citokine(IL2, IL4, IL5) ce vor produce o stimulare autocrina sau paracrina catre limfoblastul Th si
limfoblastul B= cooperare non-cognitiva.

In urma stimularii cu citokine LB se activeaza si se transforma in plamocit care o sa secrete IgM(RIU

primar) sau IgG(RIU secundar)
 Produsii de secretie a celulelor activate in cadrul RIU:
Cellule activate- APC, LTh, LB

1. APC- macrofage, celule dendritice, LB

Interleukine- IL1, IL12, IL18, IL27

IL1 este o glicoproteina cu greutate moleculara de 17-18 kDa. Gena se afla pe cromozomul 2. Este
produsa de toate tipurile de APC. Sunt 2 tipuri IL1 alfa si IL1 beta.

IL1 beta este produsa de APC si eliberata in spatiul extracelular , intra rapid in sange si este
proinflamatorie. Activeaza cele 3 zone tinta in reactia inflamatorie:

 Ficatul(pe receptori hepatocitari) va elibera proteine de faza acuta:

antiproteaze(delimiteaza focarul inflamator plin de proteaze) si cu functie de transport
 Maduva hematogena- stimuleaza sinteza de leucocite(citodiabaza leucocitara,
leucocitoza)
 Creier(hipotalamus)- stimuleaza reactia febrile prin comutarea temperaturii de echilibru

Informeaza tot organismul despre inflamatie( etapa sistemica a inflamatiei)

IL1 alfa este descarcata in sinapsa imuna dintre LTh-LB si limfoblastul Th- limfoblast B

Si stimuleaza non-cognitiv LTh. Este o citokina care realizeaza o stimulare foarte precisa(fata de IL1
beta), ramane in sinapsa imuna, este evitata stimularea altor LTh, se fixeaza pe receptorii pt IL1(IL1R) si
se transmit semnale in LTh care contribuie la activarea metabolic si debutul sintezei IL2 si a receptorului
pt IL2=CD25=IL2R

IL12 este secretata de toate APC-urile. Stimuleaza transformarea LTh naive in LTh1 care stimuleaza
RIC. Stimuleaza productia de IFN gama din LT si NK. IL2 de la LTh stimuleaza inapoi APC sa produca IL12.
Rol ANTIANGIOGENI si ANTITUMORAL.

IL18 secretata de macrophage. Actioneaza impreuna cu IL12. Rol identic cu IL12 + rol proinflamator
puternic.

IL27 secretata de APC-uri timpuriu(in etapele initiale). Stimuleaza expansiunea clonala a LTh naive,
dar nu are effect asupra LTh cu memprie. In rest aceleasi actiuni ca IL12.

2. LTh secreta citokine: IL2, IL4, IL5, IL10, TGF beta, IL17

IL2 este produsa de toate LT activate prin TCR CD3 si B7 CD28. Cea mai mare cantitate este produsa
de LTh NAIVEcare secreta si IL2 si IL2R(CD25). Stimularea autocrina prin CD25 este semnal
definitoriu pentru activarea LT.

CD25 este heterotrimer cu 2 lanturi alfa si beta transmembranare, scurte si 1 lant gama foarte lung
care patrunde adanc in citosol, prin care CD25 se conecteaza la PTK=>este stimulata PLC si se
 declanseaza cascada fosfatidilinozitol de unde rezulta IP3 si DAG(aprox la fel ca la TCR)=>se
activeaza functiile LT.

daca IL2 este produsa de LTh1 este stimulat RIC, iar daca IL2 este produsa de LTh2 este stimulat RIU.

IL4 produsa de LTh cu memorie. Stimuleaza limfoblastii B care se transforma in plasmocitein care se
produce comutare izotipica/ switch. Dupa stimularea membrane cu IL4 se blocheaza genele pentru
producerea IgM si se activeaza genele pt producerea IgG.

IL5 identica depv functional cu IL4 cu diferenta ca IL5 este produsa in zonele de mucoasa astfel incat
rezulta stimularea plasmocitelor= switc izotipic de la IgM la IgA

IL10 este produsa de LTh la sfarsitul unui RIU. Are rol antiinflamator. Stinge RIU.

IFN gama produs mai ales de LT reglatorii, poate fi produs si de LTh. Stinge RIU. Prin stimulare
paracrina LTh din vecinatate se transforma in LT reglatorii/supresoare.

IL17 produsa d LTh17, de LTh2 in bolile autoimmune, dar nu e un declansator de autoimunitate

Curs 11
MECANISME DE SEMNALIZARE ALE LIMFOCITELOR B

Limfocitele B
I. Generalitati: - celule imune cu cele mai complexe functii.
Rol: - APC

- celule producatoare de anticorpi (Ig)

-mai putin recirculante decat decat limfocitele T ---> stau majoritatea timpului in zonele B-
dependente din organele limfoide secundare (splina, ganglioni, GALT/MALT (structuri limfoide asociate
diferitelor organe) ---> mai ales cele …. intens?

- traiesc mai putin decat limfocitele T (cateva saptamani, maximum 1-2 luni)

LB naive -> cateva cateva saptamani, maximum 1-2 luni

LB activate -> cativa ani

Daca un limfocit nu e activat cel putin o data, nu isi poate sintetiza factori antiapoptotici

- in LB se deruleaza RIU fata de: Ag T-dep (95% din Ag) si Ag T-independente

Ag T-independente
- 2 tipuri:

 Tipul 1 pentru LPZ/lipopolizaharide (mai ales membranele Gram-/negative), fragmente de acizi

nucleici,
 Tipul 2 pentru structuri repetitive zaharidice (din capsula bacteriilor Gram+/pozitive)
- nu este necesara cooperarea LB cu LT

II. Receptori de suprafata = caracteristici fenotipice

Receptorii sunt de la inceput pe membrana, sau sunt dobanditi dupa activare

Categorii: 1. - receptori de recunoastere Ag

2. - receptori cu rol accesor in activitatea metabolica

3. - receptori de adeziune intercelulara

4. - alte molecule de S?

1. Receptori de recunoastere Ag
2 tipuri: - BCR ---> pentru Ag T-dependente si T-independente tip 2

- TLR (Toll-like receptors) ---> pentru T-independente tip 1

BCR

- sunt Ig transmembranare

- LB secreta Ac: ies din celula/raman inclavati in membrana ---> BCR, mereu monomeri (fata de Ig serice)

- formati din: 2 lanturi grele (heavy) transmembranare si 2 lanturi usoare (light) extramembranare,
asezate paralel, -NH2 spre exterior, -COOH spre interior. Lanturile sunt solidarizate prin punti disulfidice
(legaturi puternice S)

- la extremitatea -NH2 se afla situsul de fixare al Ag, care este dublu, se fixeaza de 2 Ag identice
simultan, 2 fragmente identice din acelasi Ag

- receptorii patrund foarte putin in interiorul celulei --> lanturi grele scurte ===> nu se face contact
eficient cu enzimele din citosol ===> conectat la alte 2 tipuri de glicoproteine transmembranare:

 Ig alfa (CD79a)
 Ig beta (CD79b)
 solidarizate intre ele si cu BCR prin punti disulfidice (punti de S). Au aceeasi functie ca CD3 (din
TCR-CD3)
Fiecare din Ig alfa, Igb eta are cate 2 domenii ITAM (bogate in Tyr) usor de recunoscut de enzimele
citosolice

- de obicei receptorii BCR sunt IgM (forma monomerica, NU pentamerica), sau IgD
TLR

- segment extracelular, alcatuit din domenii repetitive bogate in leucina (Leu)

- segment intracelular, seamana structural cu IL-1 (domeniu Tyr)

- stau cate 2 in complexe de afinitate scazuta

- daca au fixat Ag, afinitatea creste brusc, aproape ca dimerizeaza

- recunoaste Ag T-independente tip 1

2. Receptori cu rol accesor in activarea metabolica

= triada CD19, CD21, CD81

CD21: - receptor pentru complement, pentru componenta C3b (care e o opsonina fundamentala)

Ag fixat pe receptorii BCR: - forma opsonizata, forma neopsonizata ---> BCR nu se lipeste de opsonina, ci
de structura Ag

- pentru opsonina C3b exista un receptor = CD21 ---> nu fixeaza pe C3b liber, ci doar pe un C3b care a
opsonizat un Ag

!!! Receptor pentru care VEB (Epstein-Barr) are mare afinitate ---> infectie cu VEB ---> virusul se fixeaza
pe CD21 ---> se transmit semnale aberante spre interiorul LB ---> RIU anormal. Dovada: boli autoimune
crescute in urma virozei cu VEB

CD81

- amplificator ---> medierea transmiterii informatiei

CD19

- patrunde mai adanc in citosol

- se fixeaza pe niste enzime: SPTK (tirozin-kinaza), ce se fixeaza pe Pi-3K (fosfatidilinozitol-3-kinaza

CD45

- protein-tirozin-fosfataza (segmentul intracelular)

- receptor voluminos
CD40

- receptor de costimulare

- se fixeaza prin CD40L (ligand) care se afla pe membrana limfocitelor T activate ---> deci nu de la inceput
(LT naive)

- CD40R mereu pe membrana LB, dar CD40L e doar pe LT activate prin acelasi Ag

CD22

- receptor inhibitor ---> opreste RIU

- mecanism de baza: in segmentul intracelular (SIC) ---> zone ITIM (domenii bogate in Tyr)

3. Receptori de adeziune intercelulara

- adeziunea cea mai importanta cu LT in RIU fata de Ag T-dependente

---> cele 2 membrane fac contacte stranse minim 1h (LB-LT)

- LB: rol APC (activitate intermediara limfoblast B) --> ii are orice APC

---> expune aceeasi receptori de adeziune ca orice APC profesional: LPA3/CD58, ITAM

- LT: limfoblast (deja activat o data), cu CD2, LFA1 ---> LPA3 <--> CD2 = adeziune intercelulara de linia I,
ITAM <--> LFA1 = adeziune intercelulara de linia II

- sinapsa imuna ‘’ochi de bou’’ ---> ‘’cosulet’’: MHC, epitop (oligopeptid). TCR le recunoaste simultan =
semnal 1

B7 <---> CD28 = semnal 2

4. Alte molecule de suprafata

----> molecule MHC

LB (ca orice celula nucleata cu exceptia neuronilor) are MHC I

LB cu rol de APC (doar ca limfoblast) are MHC II

CD32/FcYR II = receptor pentru Ig sintetizate de LB. Cresc IgG ---> semnal de oprire a sintezei cand IgG
sunt suficiente (modulare secretie de Ig)

- Rol inhibitor indirect, la fel ca CD22

 MECANISME DE DIFERENTIERE SI CONTROL A SUPRAVIETUIRII INTRASPLENICE A LIMFOCITELOR B

LB sunt produse in maduva hematogena (MH)

Celule stem ---> pro-LB ---> pre-LB ---> LB imatur (paraseste maduva hematogena)

LB imatur: - patrunde in circulatie

- are putini receptori: --> pentru IL-7 (IL7R)

Il-7 produs doar de celulele splenice ---> se fixeaza doar in splina

LB traverseaza endoteliul si trec in splina ---> celulele splenice sintetizeaza hormoni si factori de crestere

LB incep sa expuna pe membrana BCR - la inceput IgM - si CD19 (receptor pentru calea accesorie de
semnal)

LB imature trebuie sa stagneze suficient timp pentru a achizitiona R (diferentiere)

Risc: LB imature parasesc accidental splina inainte de a achizitiona suficienti R ---> adaptare mecanisme
pentru a se autoconditiona sa ramana in splina = mecanisme de autocontrol al homeingului:

1. Sinteza de IFNgamma
- LB imature secreta IFNgamma in cantitati mici

2. Sinteza + expunerea pe membrana a R: CCR2

1. IFNgamma
- in cantitati MICI: -> stimulare autocrina a LB

-> inhiba citoscheletul --> LB nu se mai pot deplasa --> obligat sa ramana in splina

-> NU poate expune pe membrana receptori de adeziune intercelulara

- in cantitati MARI: efect opus

2. CCR2 = receptor pentru o chemokina = CCL2 (secretat tot de LB imatur), ligandul lui CCR2
- prin stimulare autocrina: CCL2 se fixeaza pe CCR2 si se transmit semnale spre: ---> citoschelet

---> genom ---> scade sinteza de receptori de tip ICAM (receptor de adeziune prin care LB intra in
cuplurile de linia II)

- in viata intrauterina si putin dupa scade (?)

 Mecanisme care stimuleaza supravietuirea LB in splina

- factor implicat: CD74 (proteina transmembranara) ---> lantul invariant (Ii) din MHC II (inhibitor) ---> s-a
crezut ca e doar o saperonina

- rol: -> saperonina

-> se fixeaza pe membrana LB imatur din splina, iar celulele splenice (nursing cells) secreta o CK
(MIF - factor de inhibare a migrarii macrofagelor)

- MIF se fixeaza pe CD74 ---> semnal de transductie spre interiorul celulei ---> activarea factorilor de
transcriptie: NFKB ---> 2 consecinte

1. Incepe creasca sinteza de ADN ---> LB in faza S ---> cantitate dubla de AND (masa critica) ---> mitoza
LB
2. Stimularea sintezei de factori proapoptotici

In paralel cu aceste mecanisme ---> dans sinusoidal ( apar R si se matureaza LB)

Aceste mecanisme de supravietuire sunt valabile si pentru LT din timus.

MECANISME DE ACTIVARE A LIMFOCITELOR B

I. Mecanisme de activare prin receptori BCR
1. Activarea receptorilor BCR prin Ag T-dependente
2. Activarea receptorilor BCR prin Ag T-independente de tip 2

1. Activarea receptorilor BCR prin Ag T-dependente

Exista 2 tipuri de kinaze intracelulare:

- SFTK

- SYK

Cat timp LB este inactiv, kinazele se autofosforileaza ---> autoblocare

Fixare Ag T-dependente ---> primele semnale transmise prin BCR ajung la membrana ---> apoi spre
proteinele citoscheletului ---> ondulatii ---> crearea unor vezicule clatrinice (proteine citoscheletale) prin
care se internalizeaza BCR si Ag

Internalizarea este obligatorie (Ag T-dependent prelucrat in lizozomii LB) ---> epitopi

Pentru ca LB naiv se transforma in limfoblast B care are rol de APC si este obligat sa internalizeze si sa
prelucreze Ag

In paralel, prin BCR si Igalfa si Igbeta se transmit semnale care ajung rapid la CD45

CD45 ---> prin ondulatii membranare ---> adus in vecinatate

---> fosfataza care lizeaza gruparile P (fosfat) inhibitorii de pe SFTK si SYK

Cele 2 kinaze se activeaza si fosforileaza domeniile ITAM din Ig alfa si Ig beta

Domeniile ITAM fosforilate pot sa recruteze foarte multe SFTK si SYK (initial erau putine). Concentratia
mare de kinaze ---> semnal de la BCR suficient de puternic pentru a transmite semnalul in profunzimea
BCR.

Transmiterea este diferita pentru SFTK si SYK

Mecanismul cel mai puternic: prin SFTK

- se activeaza: cascade kinazice

- rezultat: activarea factorului de transcriptie NFkB ---> patrunde in nucleu si produce activare
metabolice si sinteza de Ig

Mecanismul prin SYK:

- atrage din profunzimea citosolului o alta kinaza: BLNK

BLNK coordoneaza asamblarea signalozomului

In signalozom vin: fosfolipaza C (PLC), mai multe proteine adaptor (PA), ex: GRB2

Prin PLC: atacate fosfolipidele membranare si declansata cascada PIP2:

- IP3 se aseaza pe IP3R de pe membrana reticulului endoplasmatic (RE) --> iese Ca2+

IP3  Ca2+ iese: - hipercalcitie

- activarea enzimelor Ca2+ dependente: calmodulina si calcineurina. In urma activarii acestora are
loc activarea altui factor de transcriere (NF-AT)

NF-AT intra in nucleu si genereaza mecanisme de sinteza proteica:

- Ig

- proteine antiapoptotice

- DAG ---> PLC ---> cascade kinazice, in prezenta calciului activeaza enzime Ca2+ dependente  factor
de transcriptie: NFkB, patrunde in nucleu si produce sinteza de Ig si proteine antiapoptotice

Mecanism prin GRB2:

= un fel de proteina G

- stimuleaza transformarea GDP in GTP, ce se fixeaza pe 2 proteine, RAC si RAB. In continuare se

activeaza cascada MAP-kinazelor, ce duce la activarea factorilor de transcriere: AP1, ce patrunde in
nucleu si determina sinteza de Ig si de proteine antiapoptotice

Calea accesorie

CD81 ---> CD19 activat ---> SFTK fosforilare ---> fosfatidilinozitol-3-kinaza (IP3-k), activeaza semnalizarea
pe calea MAP-kinazelor

MAP-kinazele duc la declansarea cascadei kinazice ---> activare AP1, ce patrunde in nucleu si duce la
sinteza de Ig si proteine antiapoptotice = intarire efect
2. Activarea BCR pentru Ag T-independente tip 2
Ag T-independente tip 2

- se fixeaza pe BCR ---> genereaza aceeasi cascada de semnalizare

Diferenta: - Ag nu mai trebuie prelucrate in epitopi si prezentate in LT ---> NU se mai internalizeaza --->
raman la exterior fixate pe BCR (Ag T-independente)

II. Mecanisme de activare prin TLR ---> Ag T-independente tip 1 (v. Semnalizarea prin TLR-
Imunitatea innascuta)

MECANISME INHIBITORII

I. Semnalizarea prin CD22

CD22: - nu se activeaza de la inceput

- receptor prin care se activeaza domeniul ITAM care fixeaza intracelular ---> defosforilarea
domeniilor ITAM din Igalfa si si Igbeta duce la oprirea semnalizarii
II. Semnalizarea prin receptorul CD32
- se transmit semnale de la IgG (cand ele sunt in concentratie crescuta), deci cand RIU e destul de vechi

- receptor putin sensibil ---> doar la concentratii crescute

- semnale inhibitorii spre CD22/de sine statatoare

Consecintele activarii LB:

1. Marire dimensiuni: - citplasma abundenta
- cresc mitocondriile, RER (reticul endoplasmatic rugos) bogat

- nucleul creste

===> transformare blastica

2. LB ==> limfoblast B ==> sintetizeaza MHC II: rol APC

---> nou schimb de informatii cu LB/LT ? ---> limfoblast ---> plasmocit ---> sinteza de Ig

3. Pe toata durata activarii, in LB se activeaza si kinazele ciclului celular (ciclin dependente)

CD4 ---> obliga LB sa treaca din G1 in S, din G2 in M

Curs 12
Imunoglobulinele
Definitie : =Glicoproteine existente in plasma, lichide interstitiale, secretii, care au proprietatea de a
recunoaste specific si de a fixa antigenul care a recunoscul RIU.

Aparitia imunoglobulinelor inseamna finalul RIU si inceputul RIC.

Generalitati

-structutra simetrica, realizata prin asamblarea a 2 tipuri de lanturi de aminoacizi ( 2 H=heavy=grele si 2

L=light=usoare ), legate intre ele prin punti disulfidice

-se leaga 2 cate 2 ( H-L ; H-L )

-cele 2 tipuri de lanturi sunt paralele intre ele, cu extremitatile N si C orientate in aceeasi directie

-paralelism helicoidal (simetrie in spirala) : fiecare L este rotat cu 180 grade fata de un H (rotatie de
hemitura)  geometrie de spirala, importanta intrucat semnalele sunt amplificate de trecerea prin
spirala

-aminoacizii din structura celor 2 lanturi pot fi impartiti in 2 regiuni diferite:

1. Regiunea aminoterminala
 -primii 110 aminoacizi
-polimorfism structural crescut
-secvente variabile/hipervariabile pentru situsul combinativ pentru antigen
-in situsul combinativ sunt legati determinanti antigenici confromationali / spatiali, la exteriorul
moleculei de antigen nativ
-fiind 2 perechi de lanturi cu cate un situs pentru fiecare pereche => se pot fixa 2 antigene
identice / 2 fragmente identice dintr-un antigen nativ

2. Regiunea carboxiterminala

-aminoacizii sunt constanti sau aproape constanti pentru toate imunoglobulinele dintr-o
categorie
-constituie fragmentul cristalizabil al unui anticorp
-se comporta ca un cristal biologic

-exista comunicare intre secventele variabile si cele constante

Ig G
-este anticorpul prototip, in cea mai mare concentratie : 1-1,5 g/dL

-durata de viata cea mai lunga : 3-5 saptamani ( ! cu exceptia Ig G3 – intre 5-7 zile )

-75% din totalul imunoglobulinelor serice

-distributia e relativ egala intre arborele circulator si interstitiu

Structura

-sunt monomeri

 Lanturile grele ( H )

-450 aminoacizi
-120 Å
-GM = 45 kDa
-fiecare lant are cate 4 bucle (fiecare cu cate 110 aa)
-in Vh (variable heavy) se constitue situsul combinativ antigenic prin complementaritate structurala
o 2 fragmente identice din acelasi antigen
o Sau: 2 antigene identice
 -intre buclele CH1 si CH2 exista zona balama
o maxima flexibilitate => pot executa miscari spatiale foarte diverse in cautare antigenului;
flexibilitatea si rezistenta sunt date de puntile disulfidice (ele confera si durata de viata a
anticorpului): cu cat sunt mai multe cu atat creste susceptibilitatea la actiunea proteolitica
 Ig G3 are durata de viata cea mai mica)

In functie de numarul si pozitia puntilor disulfidice se gasesc 4 izotipuri de Ig G:

Ig G1
-2 punti
-intre punctele de intersectie si CH2
Ig G2
-4 punti
-2 deasupra si 2 sub punctele de intersectie
Ig G3
-15 punti
-intre punctele de intersectie si CH2
Ig G4
-2 punti
-una deasupra si una sub punctele de intersectie

o cu cat sunt mai multe punti disulfidice cu atat creste susceptibilitatea la actiunea proteolitica
 Ig G3 are durata de viata cea mai mica

 Lanturile usoare ( L )

-214 aminoacizi
-60 Å
-GM = 22 kDA
-prin folding (imediat dupa sinteza in RER) se constitue VL si VH

-se descriu 2 tipuri de lanturi L (constanta relativa a buclelor CL)

 lanturi K (la 2/3 din IgG)
lanturi λ (la 1/3 din IgG)

Caracteristici functionale

-fiecare molecula are 2 fragmente:

 Primul =antigen-binding= Fab

-Vh
-Ch1

-aici se gaseste situsul combinativ pentru antigen ( SCAg ), constituit din buclele variabile de pe
fiecare lant
-Ch1: aminoacizii de aici controleaza pozitionarea legaturii antigenului din Fab -> aspectul
geometric , 3D
 !! Schimb bidirectional intre SCAg si Ch1 respectiv intre SCAg si Fc.

 Al doilea=fragment cristalizabil= Fc
-Ch2 – fixeaza componenta C1q a complementului -> cascada complementului pe cale clasica
o Antigen fixat in SCAg -> se rupe simetria -> semnale preluate de L si H
o Preluarea pe lantul H -> info spre CH2 -> din cei 110 aa ai CH2, 60 tintesc spre exterior si
sunt recunoscuti cu foarte mare afinitate de componenta C1q a complementului si se
declanseaza cascada clasica a complementului (mecanism distructiv)
-Ch3
o Aceste bucle sunt recunoscute de FcγR (de pe membranele macrofagelor, celulelor
dendritice,NK, limfocitelor B, neutrofilelor)
o Daca e recunoscut de macrofage => endociteaza Ig si Ag fixat pe Ig cu prelucrarea
epitopilor
o Daca e recunoscut de celelalte leucocite(cu exceptia limfocitelor) -> citotoxicitate

Nici fixarea complementului pe CH2 si nici fixarea FcγR nu se face cand Ig G e liber, ci doar dupa ce a
fixat antigenul.

Transmiterea semnalelor se face ortochimic (drept).

Situsul combinativ antigenic (SCAg)

Caracteristicile recunoasterii antigenului in situsul combinativ SCAg

-prin RMN, cristalografie => plicaturi suplimentare pe lanturile H si L

-cate 3 plicaturi care proemina spre interiorul SCAg ( la nivelul lantului variabil )

-legatura se face doar cu aminoacizii din varful plicaturii ( 8-15 aminoacizi )  regiuni determinante ale
complementului ( CDR )  se fixeaza un singur antigen prin complementaritate structurala

-CDR (fixeaza un antigen; mobil) asemanatoare cu TCR (fixeaza mai multi antigeni; fix)

-ceilalti aminoacizi alcatuiesc regiunea scheletala (framework), cu rol de sustinere

֎ CDR
-pozitionate spatial , 3D
-prin cristalografie, RMN  plicaturi suplimentare pe lanturile heavy, light
-cate 3 plicaturi care proemina spre interior (la nivelul lanturilor variabile)
-legaturi doar cu aminoacizi din varful plicaturii (8-15 aminoacizi) = regiuni determinante ale
complementaritatii (CDR)
-vibreaza mereu
-acordaj de luneta: dictat de framework si de CH1 => CDR urile se adapteaza perfect la structura
antigenica
-cele 6 CDR uri alcatuiesc paratopul
-diferente fata de TCR: este mai mobil si se poate fixa un singur antigen

Paratop
-componenta implicata direct in fixarea antigenului
-asigura specificitate legaturii antigenului, specificitate ce depinde de:
 Numarul aminoacizilor din CDR
 Natura aminoacizilor
 Pozitionarea initiala a celor 6 CDR uri fata de antigen
 Tipul de aminoacizi si caracteristicile oscilatorii din regiunea scheletala
 Semnalele bidirectionale care vin de la CH1 si CL
Plicaturile din SCAg

-condititioneaza formarea antigenului

-la plicaturare, distantele interatomice sunt atat de mici incat se pot forma legaturi intre atomi =>
structura oligopeptidica noua => aminoacizii din CDR trebuie sa fie compatibili electrostatic cu
structurile antigenice => structura oligopeptidica e diferita pentru fiecare antigen = UNICITATE

-structurile oligopeptidice unice pentru un anumit SCAg = idiotopi, totalitatea lor => idiotip

-prin idiotip SCAg devine unic, adica isi castiga caracteristica de antigen self.

-prin idiotip se poate asigura in conditii normale retrocontrolul / inhibarea fiziologica a unui RIU

-in situatii patologice de autoimunitate se pot constitui autoanticorpi anti-idiotip

Recunoasterea Ig G

-realizata de diferite membrane celulare inzestrate cu receptori FcγR

1. FcγR I ( CD 64 )
 2. FcγR II ( CD 32 )
3. FcγR III ( CD 16 )

-fiecare are alta afinitate pentru imunoglobuline

-recunosc doar regiunea CH3 a imunoglobulinei, doar dupa ce a fixat un antigen

-exista situatii in care antigene diferite prezinta fragmente care pot fi recunoscute de mai multe tipuri de
Ig  reactii imune incrucisate

 Valenta pozitiva : un anticorp fata de un anumit antigen confera protectie imuna si fata de
antigenul asemanator (exemplu: anticorpul anti S. Viridans protejeaza si impotriva altor
streptococi)
 Valenta negativa: mimetismul molecular (atacul anticorpilor asupra unor structuri fiziologice
inrudite cu antigenul (exemplu: pancardita reumatismala).

CURS 13
Ig zona CH1 : dezordine structural

Fab si Fc NU au legatura intre ele (din cauza regiunii dezordinii)

Regiunea de mare dezordine + CH1 + CL = asigura schimbul informatiei intre Fab si Fc

S-au observant particularitati pentru fiecare tip de Ig care controleaza specificitatea legarii Antigenului la
protiunea Fab

IgG1 IgG4 (in functie de legatura S din zona de balama) prezinta diferente mari intre regiunile de
dezordine si CH1

Teoria clasica: exista atatea tipuri de limfocite cate antigene exista in natura ( 1016-1018)

Teoria moderna : structura unei Ig e aceeasi deci exista un singur tip de IgG. Combinatiile de aminoacizi
ale Fab sunt controlate de regiunea de dezordine si CH1  influenteaza orientarea alesterica si
particular de legare din Fab

RECEPTORI PENTRU IgG

Orice Ig e un receptor in sine( receptor solubil pt un anumit antigen; fixeaza cu specificitate crescuta 2
Ag identice pe cele 2 Fab  izoleaza/ neutralizeaza Ag, nu le distruge)

Pentru a distruge Ag trebuie ca Ig(Ac) sa se fixeze pe receptorul celular  Ig are nevoie de receptori
proprii

Receptorii pt IgG= FcɣR (R care se fixeaza pe Fc) FcɣR1 / CD 64

FcɣR2 / CD 32

FcɣR3 / CD 16

1. FcɣR1= de maxima afinitate pt IgG deci fixeaza rapid si selective IgG

  localizare= monocite , neutrofile, celule NK
 afinitate fixare: IgG3IgG1IgG2IgG4 (scade afinitatea)
 structura: 3 lanturi: --un lant transmembranar( prin care se fixeaza IgG) la nivelul
domeniului CH3; are un segment scurt
--2 lanturi ɣ de transductie care patrund adanc in citosol si fac
legatura cu enzimele celulei tinta
 se fixeaza doar molecule de IgG care au fixat Ag(nu goala)
 activeaza toate sistemele enzimatice distructive, generandu-se urmatoarele
situatii:
1. Macrofage se activeaza enzimele lizozomale, NADPH-oxidaza, NO-
sintetaza, se elibereaza mediatori citotoxici active cand: MO a fagocitat
Ag sau cand descarca in exterior compusi citotoxici si loveste Ag
2. Neutrofile si cel NK au dimensiuni mai muci deci nu pot fagocita  lovesc
Ag din exterior ADCC (citotoxicitate celulara anticorp dependente) RIC E
MEDIAT DE RIU

2.FcɣR2= afinitate scazuta pt. IgG deci are activitate la concentratii mari de IgG

 Localizare: monocite (stimuleaza fagocitoza), neutrofile( stimuleaza ADCC sau

fagocitoza particulelor mici ), sincitiotrofoblast (=receptori prin care se transmit Ig de
la mama la fat  imunitate pasiva), limfocite B(semnal de oprire a RIU prin feedback
negative si sinteza IgG)

3.Fc ɣR3

- Exclusive pe membrane NK
- Afinitate scazuta pentru IgG
- O componenta – transmb, de legare

- de transductie- doua lanturi ɣ

- se transmit urmatoarele semnale

Ag se fixeaza pe IgG; concentratii mari de complexe immune si ag sunt membranare, apartin unor celule
non-self -> prin lanturi de transductie se transmit semnale NK care isi activeaza mecanismele
citoscheletale prin care isi mobilizeaza veziculele cu compusi citotoxici, perforine ( se elibereaza in afara
NK unde se afla antigenul => perforina ataca celule non-self) actioneaza ca un tiburson => lezeaza si
distrugere =ADCC

IgG- 1g-1,5 g/100ml

Izotipurile de IgG

IgG1

- in concentratii cele mai mari

- 900mg/100ml sange
 - Activeaza puternic complementul prin domeniile CH2
- Pot traversa placenta

IgG2

- 300 mg/dl
- Slabi activatori ai complementului
- Este controversat daca trec sau nu prin placenta

IgG3

- Aprox 100 mg/dl

- Nu traverseaza placenta
- Activatori puternici ai complementului

IgG4

- Aprox 50 mg/dl
- Nu traverseaza placenta
- Nu activeaza complementul

IgG

- Specifici RIU secundare fata de ag T dependente

- Dintre cytokine : sinteza IgG este stimulate de IL4

IL4 este eliberata de LTh , actioneaza asupra plasmocitelor si dupa ce declanseaza semnale => semnale
in genomul plasmocitar => comutare izotipica/ switch => se opreste citirea genelor specific pt IgM si se
declanseaza citirea genica pt IgG

IgM—120-130 mg/dl sânge

 Spre deosebire de IgG care se gasesc echilibrat si in vas, si in ingterstitiu ,IgM se gasesc mai ales
intravascular,
 sunt pentameri(voluminosi) => parasesc foarte greu vasele

Exista IgM si in forma monomerica, dar raman inclavati sub forma de BCR(pe LB) => din abudenta
pe LB mature( in viata intrauternia ,pe LB immature, predomina IgD)

 Durata de viata mai scurta 7-10 zile --> tot datorita structurii pentamerice --> mai multe punti S-
S – foarte usor de recunoscut de enzimele litice din sange
 Ca structura -- 1 domeniu varianbil si 4 domenii constante pe lant H

-- 1 domeniu variabil si 1 domeniu constant pe lant L

 = primul anticorp ce se sintetizeaza din perioada embrionara ( din Saptamana 5 intrauterina)

 Prezent si la vertebratele primitive

 Functii – anticorp specific raspunsului imun primar fata de antigen T-dependent si RIU primare
si secundare T-independent – stimul definitoriu IL2 => nu poate face switch => de cate ori
stimuleaza un plasmocit => activeaza citirea generica pentru IgM

IgM sunt cei mai puternici activatori ai complementului

 Spre deosebire de IgG (activarea complementului numai prin domeniul CH2)

 Exista mai mute domenii 10 CH2, 10 CH3 deci 20 de domenii pt IgM [pe IgG sunt CH2(2)]
 Nu traverseaza placenta, au proprietati aglutinante (au fixat antigen si l-au imobilizat definitiv)

IgA
 Specifici RIU secundare in mucoase, in saliva, lacrimi, lapte matern
 Cand sunt in secretii – forma monomerica
 Pot trece si in circulatie => dimeri
 Sinteza lor are ca stimul hotarator IL5 => actioneaza pe receptor plasmocitar si face switch
izotipic ( opreste sinteza IgM si declanseaza sinteza IgA)

IgE
 Concentratie serica de la foarte mica la normal

= anticorpi specifici fata de alergeni si antigene parazitare

 Sunt anticorpi citofili –> nu circula , se fixeaza pe substraturi celulare pe receptori Fc εR -> se
gasesc in primul rand pe substraturile mastocitelor si bazofilelor

Antigen (alergen/ parazit) -> IgE -> Fc εR (mastocite, bazofile- transmit semnale care elibereaza
histamina si serotonina)

IgD
 Concetratii infime, practic inexistenti in conditii normale
 Rol de BCR, concentraie crescuta in tumori maligne = plasmocitoame care au secretie
monoclonala ( secreta antitati enorme doar de IgD)
 Sunt doar structuri, fara rol de protectie
 SISTEMUL COMPLEMENT

= sistem multienzimatic alcatuit din peste 30 de componente cu rol esential in imunitatea innascuta , cu
rol auxiliar in RIU cu 2 componente =>

1. Se definitiveaza actiunea anticorpilor asupra antigenelor

2. Se face recunoasterea imunologica nespecifica a antigenelor

 Sistemul contine factorii complementului (din cale clasica, alternatica, lectinica) , receptori
pentru complement, inhibitorii complementului
 !!Nu exista inflamatie fara complement ( complementul are rol fundamental in apararea
innascuta)

1. Se definitiveaza actiunea anticorpilor asupra antigenelor  doua mecanisme :

A) distrugerea antigenelor corpusculate (cu dimensiuni mai mari)

B) indepartarea din circulatie cand antigenele au dimensiuni mici (antigene solubile)

A) antigene corpusculate ( virusi, bacterii, paraziti intracelulari) - antigenul determina RIU => IgM => IgG
(RIU primar/secundar) => Ig fixeaza specific antigenul in Fab => destabilizarea structurii moleculare Fab -
> preluata in zona de dezordine -> apoi spre Fc ( ca piese de domino)- la buclele CH2 din IgG si CH2,CH3
din IgM => permite exteriorizarea cu mare rapiditate a unei structuri de 60 AA care oscileaza cu oscilatia
indusa de antigen si in spatii interstitiale cineva rezoneaza cu aceasta oscilatie = C1q => se fixeaza,
atrage C1r -> atrage C1s => complex trimolecular

C1q C1r C1s= complex enzimatic activ, declanseaza cascade

Complement pe calea clasica => punct final MAC ( complex de atac membranar) => MAC ataca antigenul
( de obicei o celula) => liza antigenului

B) antigene mici declanseaza RIU => anticorpi => se formeaza complexe imune; antigene cu dimensiuni
mici ( toxine, fragmente structurale) => Complexele imune sunt mai greu de eliminat din circulatie => se
formeaza retele imune =>vine si se ataseaza C3b- opsonizeaza tot ce e non-self

(Vine permanent din calea alterna sau daca e activata si din calea clasica) => complex antigen-anticorp-
C3b – este fixat mai usor decat dubletul antigen-anticorp prin receptor de tip CR (de pe eritrocitele
circulante) direct in sange

Eritrocitele => joaca rol de carausi, transporta trioul in sistemul reticuloendotelial in splina => exita M Ø
care au receptori CR => recunosc C3b si endociteaza complexul fara eritrocit antigen-anticorp-C3b ( au
scapat dublete nelegate C3b si ajung libere in sistemul reticuloendotelial, M Ø poate fixa direct antigen
prin receptori de manoza, fucoza => antigenul este oprit in M Ø si distrus)

2. Se face recunoasterea imunologica nespecifica a antigenelor - asigurata de C3b- furnizata

permanent de calea activa si in conditii de avarie prin toate caile ( clasica, alterna, lectimica)

C3b recunoaste antigenul doar pentru ca e non-self, fara a stabili ce tip de non-self este deci o
recunoastere nespecifica

C actioneaza in imunitatea adaptata in doua etape alcatuind RIU

1) actioneaza la recunoasterea non-selfului, in initierea RIU

2) Complementul actioneaza la finalul RIU, cand se definitiveaza actiunea prin MAC= definitivarea
RIU

Sistemul complement – produs de ficat. S-a dovedit ca si M Ø pot sintetiza factorii complementului
si chiar si LT,LB in anumite conditii
 1

SISTEMUL COMPLEMENT (SC)

Cursuri 10.03 si 17.03.2020
Sef Lucr. Dr. Mihaela Gheorghiu

Introducere
Sistemul complement (SC) reprezinta un mecanism înnăscut de apărare nespecifică a organismului
împotriva structurilor non self. Funcţionează permanent, la un nivel redus (calea alternă), sau cu amplificări
temporare, induse de prezenţa în organism a Ag corpusculare sau solubile (calea clasică), opsonizate cu Ig.

2.1 Genetică
Pe cromozomul uman 6 se află genele MHC (Clasă III) care controlează sinteza proteinelor SC, care
sunt enzime. Secreţia factorilor SC începe în luna a doua de dezvoltare intrauterinǎ, dar la naştere, nou
născutul are numai 50% din concentraţia adultului. Ulterior, sub influenţa IL1 şi IFNγ, creşte secreţia
factorilor SC în ficat.
Fragmente ale acestor proteine pot fi liganzi pentru diverşi receptori celulari. Genele pentru sinteza
acestor receptori se află pe cromozomul I. Toţi factorii complementului (cu excepţia factorului B) pot fi
cauza genetică a unor boli manifeste clinic.

2.2 Sinteza factorilor SC

Se produce în:
1. Hepatocite (cu excepţia: factorilor D și P si a receptorilor pentru complement CR1-CR4);
2. Monocite/macrofage, fibroblaşti;
3. Celule epiteliale şi endoteliale ;
4. Adipocite (sintetizează factorii B şi C3);
5. Celulele gliale din SNC.

Factorii din SC sunt proteine cu funcţie enzimatică:

a) Toate enzimele SC sunt prezente în mediile lichide ale organismului sub formă inactivă (zimogeni).
Activarea primului factor al cascadei înseamnă trecerea zimogenului în faza de enzimă activă, care va
transforma zimogenul următor din cascadă în enzimă activă, proces care va continua până la activarea
ultimei proteine a cascadei (factorul C9) ;
b) Activarea zimogenilor se face prin “proteoliză limitată”, în urma căreia se formează două
fragmente proteice:
- Fragmentul “a”, de dimensiuni mici, care rămâne în mediul lichid şi are acţiune proinflamatorie ;
- Fragmentul “b”, mai mare, care acţionează ca enzimă (sau cofactor enzimatic) asupra zimogenului
următor al cascadei. Receptorii membranari (CR1 – CR4) pot recunoaşte aceste fragmente. Aceeaşi enzimă
poate acţiona pe zimogeni diferiţi prin modificarea specificităţii de substrat.
c) Membranele celulare purtătoare de determinanţi antigenici (D-Ag) fixează nespecific componentele
“b” şi formează complexe macromoleculare care cresc succesiv prin adăugare de noi molecule “b”, pe
măsură ce cascada complementului progresează.

2.3 Funcţiile sistemului complement

Sistemul complement este format din 25-30 enzime care acţionează ca mecanism auxiliar al RIU,
având o funcţie continuă, de slabă intensitate şi una ocazională, intensă, care se încheie odată cu eliminarea
antigenului. Recunoaşterea structurilor antigenice se face specific, prin anticorpi şi nespecific, prin
componenta C3b.

SISTEMUL COMPLEMENT – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 2

A. Înlăturarea Ag corpusculate se produce în etape:

a) antigenele sunt recunoscuţe la poarta de intrare, după conformaţia lor, de IgM (IgG) preexistente.
b) Imunoglobulinele, prin capătul Fab, reacţionează cu structurile Ag de suprafaţă (Ag corpusculate
membranare).
c) Ca urmare, se produce o modificare conformaţională a Ig, transmisă spre capătul Fc, care pune în
evidenţă “situsul activator de complement” al imunoglobulinei situat pe CH2 al IgG sau CH3 al IgM.
d) Acestea reacţionează cu prima componentă din sistem C1 şi activează fragmentul C1q care
declanşează cascada enzimatică a complementului C1-C9.
e) La finele acestor reacţii succesive, se formează complexe de atac al membranelor (MAC) care
perforează membranele purtătoare de Ag recunoscute de Ac, în cursul RIU.

B. Înlăturarea Ag solubile se produce tot în etape:

a) Funcţionarea continuă a SC duce la eliberarea în permanenţă în circulaţie a componentei C3b.
b) Ag solubile şi Ac secretaţi la sfârşitul RIU circulă în plasmă, unde se recunosc şi reacţionează
specific, formează complexe imune (CI) cu volum mare, care se asamblează în reţele laxe.
c) Pe aceste reţele se fixează componenta C3b. Asemenea complexe (CI-C3b) se formează şi tisular, la
locul de pătrundere al Ag.
d) Complexele formate reacţionează specific cu receptorii pentru complement aflaţi pe suprafaţa
eritrocitelor sau macrofagelor. Acestea din urmă distrug Ag prezente local, prin fagocitoză. Complexele
fixate pe eritrocite vor fi transportate spre splină sau ganglionii limfatici. unde vor fi distruse de macrofagele
de la acest nivel.

Recunoaşterea imunologică nespecifică a structurilor non self.

Toate membranele non self se comportă ca structuri Ag. Componenta C3b se fixează pe determinanţii
Ag membranari non self, în mod nespecific. Membranele opsonizate cu C3b devin ţinte pentru celulele
sistemului imun, care recunosc aceste structuri prin receptorii CR.

Receptorii pentru complement

a. CR1 sunt prezenţi pe macrofage, monocite, neutrofile, eritrocite, eozinofile şi LB. Fixează
complexele imune opsonizate cu C3b. Receptorii eritrocitari au rol esenţial în eliminarea CI circulante.
Complexele imune sunt transportate la ficat şi splină, unde sunt captate prin receptorii CR şi FcγR ai
macrofagelor locale.

SISTEMUL COMPLEMENT – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 3

b. CR2 sunt prezenţi pe membrana LB, LT, celulelor epiteliale şi NK. Fixează mai ales componenta
C3b ataşatǎ pe membrane non self. CR2 acţionează şi ca un coreceptor pentru BCR. Recunosc şi fixează
virusul Epstein Barr.
c. CR3/CR4 sunt prezenţi pe membranele APC (monocitelor, macrofagelor şi celulelor dendritice) şi
pe granulocite. Fixează iC3b (inactive C3b).

Receptorii pentru anafilatoxinele C3a, C4a, C5a:

d. C3aR – prezent pe macrofage, LB, mastocite, eritrocite şi muşchi netezi;
e. C4aR – prezenţi pe mastocite şi bazofile;
f. C5aR – prezenţi pe mastocite, LB şi neutrofile.

Se cunosc trei modalitati de derulare a cascadei complementului: calea clasică, calea alternă, calea
lectinică.

2.5 Calea clasică de activare a complementului

Este o secvenţă în care sunt activaţi succesiv nouă din factorii cascadei, notaţi de la C1 la C9, doar
dupǎ recunoaşterea complexelor imune membranare.

Descrierea factorilor
Factorul C1
Este format din trei proteine diferite, fiecare având o structură complexă, notate q ,r, s: C1q; C1r;
C1s.
Componenta C1q este o gamaglobulină complexă formată prin cuplarea succesivă a mai multor
lanţuri proteice:
a) Unitatea de bază este un ansamblu din 3 lanţuri primare (A,B,C);
b) Două asemenea unitǎţi se cuplează pentru a forma un complex secundar cu 6 lanţuri(2A+2B+2C).
c) Trei complexe secundare se unesc într-o nouă moleculă formată din 18 lanţuri (6A+6B+6C). Aceste
ultime 3 complexe secundare se dispun în spaţiu dupǎ profilul literei Y. Capătul lor - NH2 este linear, iar cel
- COOH globular, cele 2 capete asigurand functionarea C1q. Capǎtul carboxilic globular contactează
legături cu domeniile activatoare de complement din structura Ig din complexele imune. După legare,
fragmentele C1q suferă modificări conformaţionale şi evidenţiază la extremitatea -NH2 o secvenţă de
aminoacizi echivalentă cu un receptor pentru fracţiunea C1r. C1q poate liza prin cross-link-are diferite Ig.
d) Proteina C1r este inactivă în stare de repaus. După legarea la situsul receptor al fracţiunii C1q, C1r
devine serin-protează, capabilă să fixeze şi să activeze fracţiunea C1s.
e) Proteina C1s devine şi ea o serin-protează prin fixarea la fracţiunea C1r. Are acţiune proteolitică
limitată scindând, în etape succesive, factorii C4 şi C2 din cascada complementului pe care îi activează. Ea
poate amplifica reacţia prin activarea succesivă a mai multor factori C4.

Factorul C2
- Este un lanţ peptidic unic, care funcţioneazǎ doar în calea clasicǎ. Pentru activare are nevoie de
Factorul C4 care să fi fost fixat în prealabil pe membrana celulelor purtătoare de C1mb (complexul C1qrs).
- După fixarea pe C4 (considerat, din acest motiv, cofactor al factorului C2), factorul C2 suferă
acţiunea proteolitică a factorului C1s activat, echivalentǎ cu o activare iniţialǎ
- După activare, rezultă cele două componente ale zimogenului C2:
a.Fracţiunea scurtă C2a;
b.Fracţiunea lungă C2b, cu acţiune enzimatică. Fracţiunea C2b fixează C4b, rezultând complexul
enzimatic activ C2bC4b, numit C3 convertaza (C3-aza). Apoi C3-aza ataşeazǎ C3b, rezultând C5-aza
(C2bC4bC3b).

SISTEMUL COMPLEMENT – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 4

Factorul C3
- Este format din două lanţuri polipeptidice α şi β, legate prin punţi disulfidice care se comportă, în
ansamblu, ca un zimogen.
- Lanţul α, spre capătul COOH, prezintă un buzunar hidrofob larg, format de o legătură tiolesterică
între cisteina şi glutamina din poziţiile 988 şi respectiv 900.
- Lanţul β are o secvenţă aminoacidică care poate fixa zimogenul C5, motiv pentru care este considerat
drept cofactor al zimogenului C5.
- Activarea factorului C3 se poate face enzimatic şi non-enzimatic.
1. Activarea enzimatică.
- C3-convertaza scindează lanţul α mai aproape de capătul NH2; după scindare rezultă două fragmente:
- Fragmentul mic C3a, care rămâne în faza fluidă si are acţiune proinflamatorie (anafilatoxinǎ).
- Fragmentul mare C3b, format din porţiunea restantă a lanţului α şi întreg lanţul β. Odată format,
fragmentul C3b suferă modificări conformaţionale şi exteriorizează buzunarul hidrofob care se deschide şi
expune gruparea tiolesterică; aceasta stabileşte legături cu grupările polare -NH2 şi -OH de pe membranele
care au receptori pentru complement (CR). Fixarea pe CR are caracter nespecific, iar formarea complexelor
membranare este echivalentul unei opsonizări.
2. Activarea non-enzimatică
- Activarea non-enzimatică a zimogenului C3 este lentă şi se datorează pătrunderii moleculelor de apă
în buzunarul hidrofob, apa rupand gruparea tiolesterică. Ruperea legăturii duce la modificări
conformaţionale ale lanţului α, cu exteriorizarea secvenţei de aminoacizi capabilă să fixeze factorul B,
proteină implicată în declanşarea căii alterne. Deci activarea non-enzimatica este posibila doar in
functionarea bazala a caii alterne.

Factorul C4
- Funcţioneazǎ doar în calea clasicǎ. Este o proteină formată din trei lanţuri polipeptidice α, β şi γ;
- Lantul α are spre capătul COOH un buzunar hidrofob cu o deschidere foarte mică;
- Lanţul β are numai rol structural;
- Lanţul γ are o secvenţă de aminoacizi care funcţionează ca receptor pentru fixarea fracţiunii C2. Prin
aceasta, factorul C4 devine un cofactor al C2.
Toate cele trei lanţuri sunt interconectate prin punţi disulfidice. Serin-esteraza C1q clivează lanţul α,
detaşând un fragment mic, C4a, din capătul -NH2 al lanţului. Fragmentul rămâne în fază fluidă si va avea
acţiune proinflamatorie slaba. Fragmentul mare, C4b, format din fragmentul α si lanţurile β şi γ în
întregime, se va ataşa membranelor acceptoare de complement. Clivarea factorului C4, modifică structura
moleculei, cu relaxarea buzunarului hidrofob, iar gruparea tiolesterică poate contacta legături cu grupările
polare -NH2 şi -OH din structura membranelor ţintă, care au CR, contribuind la creşterea dimensiunii
complexelor membranare şi la opsonizarea acestora.

Factorul C 5
- Este o proteină complexă formată din două lanţuri polipetidice. Proteina C5 se ataşează lanţului β al
factorului C3b, fiind scindata ulterior de C5-convertaza.
Factorul C 6
- Este o proteină formată dintr-un singur lanţ polipeptidic şi este parte componentă a MAC.
Factorul C 7
- Este o proteină lipofilă, care fixează MAC la membranele celulare ţintă.
Factorul C8
- Este o proteină complexă, formată din trei lanţuri polipeptidice diferite, care au rol de polimerază
pentru factorul 9.
SISTEMUL COMPLEMENT – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu
 5

Factorul C 9
- Este o proteină formată dintr-un singur lanţ de aminoacizi de forma unui disc, care pluteşte în faza
fluidă. În prezenţa Ca+2 şi a polimerazei, discurile se asamblează şi formează microtubuli care se inseră în
membrana celulelor ţintă. Modificările secundare acestei inserţii duc la intrarea Na+ în celulele non-self,
urmatǎ de H2O, ceea ce echivaleazǎ cu liza osmoticǎ.

Etapele cǎii clasice a complementului (CC)

1. Membranele unor celule pot expune, la un moment dat, Ag care pot fi constituţionale sau ataşate
accidental; aceste antigene confera caracteristici de non-self intregii membrane. Fata de aceste structuri
antigenice se declanseaza RIU, cu sinteza de IgM sau IgG.
2. Imunoglobulinele IgM sau IgG prezintă la extremitatea Fab situsuri combinative pentru antigene,
care recunosc Ag expuse pe membrane şi se fixează pe acestea. Fixarea produce modificări structurale,
electrostatice si oscilatorii în lanţurile H ale imunoglobulinelor, care se transmit spre regiunea Fc.
3. Aceste modificări induc exteriorizarea unui fragment de aproximativ 60 aminoacizi din domeniile
CH2 ale IgG, respectiv CH2 si CH3 din IgM, capabil de fixarea si activarea C1q din cascada clasica a
complementului.
4. IgM activează cel mai intens CC, dar IgG mai puţin, în următoarea ordine IgG3> IgG1> IgG2. O
singură moleculă de IgM, având o structură pentamerică, are multe situsuri activatoare de complement (2
CH2 si 2 CH3 pe un monomer, deci 20 de domenii pentru o singura molecula de IgM). Ca urmare, o singură
moleculă IgM poate declanşa CC, activând componenta C1q a cascadei. Pentru acelaşi efect, sunt necesare
însă minimum două molecule de IgG .

SISTEMUL COMPLEMENT – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 6

5.. Odată fixat prin extremitatea -COOH pe complexul Ag-Ac membranar, factorul C1q
suferă modificări structurale, transmise spre extremitatea –NH2, atasand si activând la acest nivel
fracţiunea C1r, care ataseaza si fixeaza C1s (C1r si C1s sunt serin proteaze, cea mai puternica
fiind C1s).
6. Fracţiunea C1s clivează prin proteoliză limitată lanţul α al factorului C4. Fracţiunea
mică C4a rămâne în mediul fluid, având acţiuni proflogistice. Fracţiunea C4b, mai mare, este
citofila si se depune pe CI şi în jurul acestora, pe membranele non-self.
7. În contact cu membrana celulară, fracţiunea C4b suferă modificări conformaţionale care
evidenţiază o secvenţă de aminoacizi capabilă să recunoască şi să fixeze factorul C2, care se
adaugă ansamblului Ag-Ac-C4b CI membranar.
8. Odată fixat pe C4b, factorul C2 se modifică conformaţional şi extremitatea sa -NH2
devine receptivǎ la acţiunea serin proteazei C1s, care poate cliva abia acum factorul C2.
9. După clivaj, rezultă o porţiune mai mică (C2a) care rămâne în fază fluidă şi o fracţiune
mai mare (C2b) care se ataşează fracţiunii C4b. Ambele fracţiuni se fixează pe mebrana celulară.
Complexul C4bC2b are activitate enzimatică - C3 convertaza - în care C4b este cofactor, iar
C2b este enzima propriu-zisă.
10. C3 convertaza acţionează asupra factorului C3 pe care îl clivează în factorul C3a care
rămâne în faza lichidă, având efecte proinflamatorii (de anafilatoxinǎ), ca şi factorul C4a.
Factorul C3b se comportă diferit:
- Cea mai mare parte se va fixa pe mebranele celulelor ţintă prin legături între grupările
glucidice (OH) şi protidice (NH2) din constituţia membranelor şi grupările tiolice ale C3b.
Aceasta echivalează cu opsonizarea membranelor (recunoaştere imunologică nespecifică);
- O parte mai mică se adaugă C3-convertazei deja fixată pe membranele celulare ţintă.
Formarea acestui complex modifică şi conformaţia spaţială a fracţiunii C2b, se formeazǎ astfel
C5-convertaza (C4bC2bC3b), schimbând substratul asupra căruia va acţiona complexul
enzimatic.
- O altă parte se fixează pe complexele imune circulante şi formează CIC-C3b, stimulând
răspunsul imun specific umoral prin activarea suplimentară a APC.
11. C5-convertaza fixată pe membrane, recrutează factorul C5. Factorul C5 fixat pe C5-
convertază va fi scindat de C2b în cele două fragmente: C5a şi C5b, ambii factori trecând în fază
fluidă.
12. C5b contactează legături cu factorii C6 şi C7 cu care formează un complex proteic liber
în fază fluidă, în timp ce C5a are atat proprietǎţi de anafilatoxinǎ, cat si de puternic
chemoatractant pentru neutrofile.
13. Odată cu formarea complexului, factorul C7 îşi modifică conformaţia şi fixează
factorul C8 care se ataşează şi devine polimerază.
14. Polimeraza C8 acţionează asupra factorului C9 (în prezenţa Ca+2 ) care, polimerizând,
formează structuri tubuliforme care penetrează membranele celulelor ţintă. Prin aceşti pori, în
celula non-self pǎtrund Na+ şi H2O, producând liza ei osmoticǎ.

SISTEMUL COMPLEMENT – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 7

15. Pe membrana non self se constituie astfel complexul de atac membranar (MAC)
C5bC6C7C8C9 care induce lizǎ osmoticǎ.
16. În procesul de activare în cascadă se amplifică în fiecare etapă numărul factorilor
implicaţi: o moleculă IgM activează o moleculă C1s; aceasta scindează 100 molecule C4, iar 20
molecule C4b pot activa 100 molecule C2; complexul C4bC2b poate activa mii de factori C3,
etc.
Notă: IgG 4, IgE, IgA nu activează SC pe calea clasică.

Calea clasicǎ Calea alternǎ

SISTEMUL COMPLEMENT – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 8

Calea alternǎ a complementului (CA)

Caracteristici generale

1. Calea alternă constituie componenta centrală a imunităţii înnăscute. Constă în activarea

în cascadă a unor proteine plasmatice aflate în formă inactivă. Unele dintre acestea aparţin doar
căii alterne, iar altele sunt comune cu calea clasicǎ de activare a complementului. În plasmă se
află factorii B, P şi D specifici căii alterne şi factorii căii clasice C1-C9.
2. CA funcţionează permanent cu intensitate redusă şi se amplifică episodic, dacă există
membrane celulare activatoare de complement (membrane non self opsonizate).
3. Factorul C3 este esenţial în declanşarea cascadei, datorită particularităţii buzunarului
hidrofob din lanţul α. În acest situs pătrund lent molecule de apă care desfac gruparea
tiolesterică, după care aceasta este capabilă să fixeze factorul B, declanşând la nivel bazal calea
alterna.
4. Faza iniţială se continuă şi este autoȋntreţinută. Ea are rol de supraveghere imunologică
nespecifică, furnizând componenta C3b pentru opsonizarea eventualelor membrane non self sau
complexelor imune circulante.
5. C3b în exces este inactivat de proteaze serice prin proteolizǎ totală. Există un echilibru
strict controlat între producţia şi degradarea C3b.
6. Calea alternă a fost împărţită, didactic, în două etape: autoactivarea şi amplificarea.

I. Autoactivarea
Se desfăşoară numai în faza fluidă şi are un caracter continuu:
- Zimogenul C3 se hidrolizează lent şi formează complexul C3(H2O);
- Complexul format are afinitate crescută pentru factorul B, cu care formează complexul
C3(H2O)B. Factorul B este un lanţ polipeptidic scurt, cu activitate proteazică, care intră în
structura tuturor convertazelor acestei căi. Factorul B din complexul C3(H2O)B este scindat de
factorul D în două fragmente, în prezenţa Mg+2 :
- Ba, de dimensiuni mici, care rămâne în fază fluidă si se comporta ca o anafilatoxină,
- Bb, mai mare care rămâne legat în complexul C3(H2O)Bb. Acest complex are o funcţie
enzimatică şi a fost numit “C3 – convertaza iniţială”. C3 convertaza iniţială se formează în
permamenţă în fază fluidă, dar are o activitate enzimatică slabă asupra factorului C3, pe care îl
scindează permanent în cele două fragmente C3a şi C3b. Dacă nu există membrane non-self, C3b
poate fi inactivat de factorii H şi I.
Factorul D este un lanţ polipeptidic scurt aflat în mediile lichide sub formă activă. Ca
enzimă, are o activitate strict limitată asupra factorului B numai atunci cand acesta este legat de
componenta C3, adica asupra complexului C3(H2O)B şi/sau C3b-B. Aceastǎ specificitate
absolutǎ de substrat face ca factorul D sǎ nu atace litic alte structuri proteice, deşi este o proteazǎ
foarte activǎ.

SISTEMUL COMPLEMENT – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 9

Cantităţi mici de C3b rezultate prin fuctionarea bazala a caii alterne permit recunoaşterea
membranelor non self şi opsonizarea Ag corpusculate, ca prim pas pentru declanşarea
răspunsului imun specific.
Componentele C3b se fixează numai pe membranele non-self, pentru că toate celulele
normale ale unui organism posedă receptori care împiedică fixarea fragmentului pe membranele
proprii. Odată fixat pe membrana non-self, complexul format amplifică toată cascada căii
alterne, declanşând etapa urmatoare.

II. Amplificarea
Poate fi indusă de:
- endotoxinele germenilor Gr(-), lipopolizaharide;
- acidul tecoic din membranele germenilor Gr(-);
- zymosan-ul sau ficolinele din structura fungilor;
- molecule de suprafaţă din structura paraziţilor.
Se declanşează numai în prezenţa membranelor non self şi furnizează o cantitate mare de
C3b, care asigură o protecţie nespecifică împotriva oricărui tip de DAMP sau PAMP.
Opsonizarea membranelor creşte fagocitoza, iar APC activate declanşează procesul inflamator.
Această etapă asigură protecţia nespecifică pe durata în care imunitatea dobândită nu a început
inca răspunsul imun umoral sau celular.
Funcţionează sinergic cu calea clasică de activare a complementului, suprapunându-se în
timp şi funcţional. Complexul membrană non self (MNS) - C3b fixează factorul B, formând un
agregat molecular: MNS-C3b-B.
Similar cu evenimentele căii clasice, în fiecare etapă se produce o recrutare a unui număr
tot mai mare de molecule din cascadă. Factorul D scindează rapid componenta B a complexului
C3bB, din care rezultă un fragment mic Ba, care rămâne în fază fluidă (ca şi fragmentul C3a,
ambele având acţiuni proflogistice) şi un fragment mare MNS-C3b-Bb.
Complexul C3b-Bb este o enzimă activă şi a fost numit “C3 - Convertaza intermediară”
a căii alterne. Se formeaza episodic, numai pe membranele non self şi este instabilă. Ulterior,
complexul fixează un alt factor al căii alterne – properdina. Acest nou complex este o enzimă
stabilă şi puternică numită “C3 - Convertaza adevărată” a căii alterne. Complexul C3b-Bb-P
intensifică procesul de clivare a factorului C3 în cele două componente C3a şi C3b. Fenomenul
continua local pana cand se epuizează rezervele de properdină şi diminuă formarea complexelor
C3b-Bb-P.
Factorul P (Properdina) este un polipeptid format din patru lanţuri polipeptidice legate
prin punţi disulfidice, cu efect major de stabilizare a C3 convertazei adevǎrate din CA. Reacţiile
au un caracter repetitiv, auto-întreţinute, cu două efecte diferite:
a. Se generează tot mai multe fragmente C3b care se vor fixa pe membranele non self. Pe
aceleaşi membrane se găsesc şi complexele C3bBb cu care fragmentele C3b reacţionează
generând un nou complex C3b-Bb-C3b cu activitate enzimatică, numit C5-convertaza căii
alterne.

SISTEMUL COMPLEMENT – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 10

b. C5 convertaza căii alterne scindează enzimatic factorul C5, cu formarea fragmentelor

C5a (proinflamator, care rămâne în faza fluidă) şi C5b care iniţiază formarea MAC, după o
secvenţă identică celei din calea clasică a complementului (C5b rămâne în fază fluidă, activȃnd
factorii C6, C7, C8, C9 cu formarea MAC), motiv pentru care etapele ulterioare formarii C5b
constituie secventa comuna a ambelor cai.
Rolurile căii alterne:
- prin C3b, intervine în activarea nespecifică a LB, care au receptori pentru CR;
- C3b se fixeaza pe complexele Ag-Ac, favorizand indepartarea lor din circulatie;
- În final, celulele non self vor fi distruse prin complexele MAC, deşi recunoaşterea
membranelor non self a fost făcută prin componenta C3b, adică nespecific imunologic.

Concluzii:
1. Convertaza iniţială se formează în permanenţă spontan, in scopul de a menţine faza de
inducţie. Orice alterare a membranelor self duce la formarea masivǎ de C3 convertază, care
declanşează etapa de amplificare a cascadei căii alterne, cu formare masivă de C3b.
2. Calea alternă se activează amplificat prin fixarea C3b pe membranele non-self (teoria
tick over) care sunt electropozitive. Neutralitatea membranelor celulelor self şi prezenţa
factorilor de protecţie anticomplement împiedică fixarea C3b pe membranele proprii.
3. Factorul de protecţie membranară solubil H nu se poate fixa pe celulele non-self, aşa
încât acestea nu pot beneficia de efectul lui protector, ca inhibitor al complementului.

2.7 Calea lectinicǎ (CL)

Este o cale de “siguranţă” care asigură declanşarea cascadei complementului în cazul în
care germenii invadanţi au în structura membranelor lor (non self) molecule specifice (ficoline)
sau slab activatoare pe calea alternă sau clasică (lectine). Este calea secundară de declanşare a
cascadei complementului, care nu necesită prezenţa C3b sau a complexelor imune cu IgM si IgG,
ca şi celelalte cai.
În fluidele organismului se află manose-binding lectins (MBL, proteine din familia
proteinelor de fază acută) formate dintr-o tijă centrală colagenică în jurul căreia sunt dispuse şase
seroproteine care pot recunoaşte şi fixa carbohidraţii repetitivi.
Ligarea MBL de reziduurile glucidice ale patogenilor activează MBL-serin proteazele
MASP-1 şi MASP-2 (manose - associated serine proteases).
Cele două serinproteaze se comportă similar factorilor C1r şi C1s, scindând componentele
C2 şi C4 în fragmentele C2a, C4a şi C2b, C4b, prin care iniţiază cascada complementului pe cale
clasică.
Date mai recente atesta activarea caii lectinice prin complexe imune cu IgA.

SISTEMUL COMPLEMENT – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 11

2.8 Efectele fragmentelor rezultate din cascadele complementului

1. C3a, C4a, C5a şi Ba
- Au efecte proinflamatorii (anafilatoxine) prin fixarea pe receptori specifici celulari
(C3aR, C5aR), aflaţi pe membranele celulelor implicate în inflamaţie (mastocite, bazofile,
eozinofile, neutrofile, macrofage).
- Ligarea receptorilor duce la activarea celulară, cu eliminarea mediatorilor chimici
preformaţi (histamina, serotonina), declanşarea procesului inflamator şi menţinerea lui prin
eliberarea mediatorilor chimici neoformaţi (prostaglandine, leucotriene, specii reactive de oxigen
si azot, enzime proteolitice).
- Stimularea măduvei hematogene cu creşterea citodiabazei (leucocitoză) şi eliberarea
neutrofilelor (neutrofilie periferică), NK şi macrofage (prin C5a).
- Efecte chemotactice şi chemokinetice pentru toate APC, stimulând diapedeza şi
fagocitoza.
- Induc contracţia muşchilor netezi.
- Induc agregarea plachetară, cu apariţia trombozelor în focarul inflamator.
Inflamaţia şi coagularea sunt strâns legate de imunitatea înnăscută, cu care interferă prin
molecule comune care se intercondiţionează şi se determină reciproc, existând un grad mare de
suprapunere funcţională şi temporală a lor.

SISTEMUL COMPLEMENT – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 12

2. C3b, C4b
- Se fixează pe membranele non self care devin astfel ţintă pentru fagocite. Ligarea lor pe
receptorii CR1,2,3,4 duce la activarea celulei, contribuind la cuplarea cascadei complementului
cu inflamaţia şi declanşarea răspunsului imun umoral specific (receptorul CR3 al LB este co-
receptor al BCR).
- Se fixează pe microbi, virusuri, paraziţi sau alte celule non-self, producând agregarea lor
în grămezi care devin ţinte pentru fagocite.
- Contribuie la eliminarea complexelor imune prin fagocitoză şi prin transportul lor pe
eritrocite spre sistemul reticulo-histocitar.
- Prin agregarea trombocitelor, produc tromboze locale, cu rol de delimitare a focarelor
inflamatorii
- Stimulează LB şi LT având şi un efect imunomodulator (prin C3a).
- Stabilizează complexele Ag-Ac prin formarea de complexe imune voluminoase, prin
superpoziţia fragmentelor C3b.

2.9 Reglarea cascadelor complementului

Reacţiile din cascade sunt supuse unui control riguros prin factori plasmatici care pot
controla echilibrul dintre factori (cascada propriu-zisă) şi fixarea componentelor active pe
membranele non self.
C1 Inh.
Este o α globulină serică care are acţiune litică asupra factorului C1 pe care îl descompune
în cele trei componente. Esteraza C1s nu mai poate declanşa astfel prima treaptă a cascadei.
Deficienţe ale acestei enzime duc la edem angioneurotic.
Carboxipeptidaza serică
Este o enzimă care inactivează fragmentele C2a, C3a, C4a, C5a prin eliminarea unui rest
de arginină din capătul -COOH al fragmentului.
Factorul I
Este o serin protează care scindează C3b şi lectinele. Efectul major este asupra C3b legat
de eritrocite. Din scindarea C3b pot lua naştere alţi produşi intermediari activi:
a. C3bc (iC3b);
b. C3d care se leagă pe CR2 ai LB;
c. C3e produce citodiabaza neutrofilelor;
Complexul FI-C3bBP poate scinda proteolitic fragmentul C3b fixat.
Factorul H
Acţionează sinergic cu Factorul I pentru scindarea lanţului alfa al C3b, dând naştere
componentei inactive iC3b. Scindează şi componentele C4b aflate în faza fluidă. Împiedică
fixarea C3b la factorul B, controlând formarea convertazei intermediare.

SISTEMUL COMPLEMENT – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 13

Decay accelerating factor (DAF) (factor de accelerare a disocierii)

Scindează fragmentele C3b şi C4b fixate pe membrane. Împiedică formarea C3
convertazelor ambelor căi (prin blocarea formării complexelor C2bC4b şi C3bBb). Deficitul
acestei enzime produce hemoglobinurie paroxistică nocturnă.

Proteina S (vitronectina)
Este o proteină cu afinitate pentru complexele C5bC6 C7. Prin ligarea lor împiedică fixarea
pe membrane (competiţie pentru substrat).
HRF (homolougous restriction factor)
Este o proteină membranară care împiedică fixarea factorului C8 la complexul C5bC6C7
ceea ce duce la absenţa C8 polimerazei. In consecinta, nu mai polimerizează factorul 9 şi nu mai
apar MAC.

Protecţia anticomplement a membranelor

Proteina S (vitronectina)
Este o proteină cu afinitate pentru complexele C5bC6 C7. Prin ligarea lor împiedică fixarea
pe membrane (competiţie pentru substrat).
HRF (homolougous restriction factor)
Este o proteină membranară care împiedică fixarea factorului C8 la complexul C5bC6C7
ceea ce duce la absenţa C8 polimerazei. (Nu mai polimerizează factorul 9 şi nu mai apar MAC).
MIRL
Este o proteină membranară (Membrane inhibitor of reactive lysis) care împiedică
transformarea factorului C8 în polimerază activă.

SISTEMUL COMPLEMENT – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 14

Notă ! În glomerulonefrita acută s-a identificat în ser un fragment al C3b numit C3NeF
care acţionează ca anticorp împotriva C3 convertazei intermediare a căii alterne (C3bBb).

BIBLIOGRAFIE

Arnold DF, Roberts AG, Thomas A, Ferry B, Morgan BP, Chapel H. A novel mutation in a patient with a deficiency
of the eighth component of complement associated with recurrent meningococcal meningitis. J Clin Immunol. Sep
2009;29(5):691-5.
Bara C., Esential de Imunologie, 2002, Editura All, ISBN 973-571-373-x
Beynon HL, Davies KA, Haskard DO, Walport MJ. Erythrocyte complement receptor type 1 and interactions
between immune complexes, neutrophils, and endothelium. J Immunol. Oct 1 1994;153(7):3160-7
Botto M, Kirschfink M, Macor P, Pickering MC, Wurzner R, Tedesco F. Complement in human diseases: Lessons
from complement deficiencies. Mol Immunol. Sep 2009;46(14):2774-83.
Densen P, Weiler JM, Griffiss JM, Hoffmann LG. Familial properdin deficiency and fatal meningococcemia.
Correction of the bactericidal defect by vaccination. N Engl J Med. Apr 9 1987;316(15):922-6.
Doody GM, Dempsey PW, Fearon DT. Activation of B lymphocytes: integrating signals from CD19, CD22 and Fc
gamma RIIb1. Curr Opin Immunol. Jun 1996;8(3):378-82.
Fauci A, Braunwald E, Isselbacher KJ. Meningococcal Infections. In: Fauci A, Braunwald E, Isselbacher KJ,
Wilson JD, Martin JB, Kasper DL, Hauser SL, Longo DL, Harrison TR. Harrison's Principles of Internal
Medicine. 14th ed. New York, NY: McGraw-Hill; 1998:910-5.
Figueroa JE, Densen P. Infectious diseases associated with complement deficiencies. Clin Microbiol Rev. Jul
1991;4(3):359-95
Frank MM. Complement deficiencies. Pediatr Clin North Am. Dec 2000;47(6):1339-54.
Girardin E, Grau GE, Dayer JM, et al. Tumor necrosis factor and interleukin-1 in the serum of children with severe
infectious purpura. N Engl J Med. Aug 18 1988;319(7):397-400.
Goodnow CC. Pathways for self-tolerance and the treatment of autoimmune diseases. Lancet. Jun 30
2001;357(9274):2115-21
Goodyear HM, Harper JI. Leiner's disease associated with metabolic acidosis. Clin Exp Dermatol. Sep
1989;14(5):364-6
Janzi M, Sjoberg R, Wan J, et al. Screening for C3 deficiency in newborns using microarrays. PLoS One.
2009;4(4):e5321.
Kang HJ, Kim HS, Lee YK, Cho HC. High incidence of complement C9 deficiency in Koreans. Ann Clin Lab
Sci. 2005;35(2):144-8.
Kuby J. The Complement System. In: Immunology. 3rd ed. New York, NY: WH Freeman; 1997:335-55.

SISTEMUL COMPLEMENT – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 15

Lehner PJ, Davies KA, Walport MJ, et al. Meningococcal septicaemia in a C6-deficient patient and effects of
plasma transfusion on lipopolysaccharide release. Lancet. Dec 5 1992;340(8832):1379-81.
Leitao MF, Vilela MM, Rutz R, et al. Complement factor I deficiency in a family with recurrent
infections.Immunopharmacology. Dec 1997;38(1-2):207-13
Lutz HU. How pre-existing, germline-derived antibodies and complement may help induce a primary immune
response to nonself. Scand J Immunol. Mar 1999;49(3):224-8.
Manzi S, Ahearn JM, Salmon J. New insights into complement: a mediator of injury and marker of disease activity
in systemic lupus erythematosus. Lupus. 2004;13(5):298-303.
Medof ME, Iida K, Mold C, Nussenzweig V. Unique role of the complement receptor CR1 in the degradation of
C3b associated with immune complexes. J Exp Med. Dec 1 1982;156(6):1739-54
Peerschke EI, Yin W, Alpert DR, Roubey RA, Salmon JE, Ghebrehiwet B. Serum complement activation on
heterologous platelets is associated with arterial thrombosis in patients with systemic lupus erythematosus and
antiphospholipid antibodies. Lupus. May 2009;18(6):530-8
Pickering MC, Botto M, Taylor PR, et al. Systemic lupus erythematosus, complement deficiency, and
apoptosis. Adv Immunol. 2000;76:227-324
Prodinger WM. Complement receptor type two (CR2,CR21): a target for influencing the humoral immune response
and antigen-trapping. Immunol Res. 1999;20(3):187-94
Roitt I, Burton D., Delves P., Martin S. Essential Immunology, 2006, Eleventh Edition, ISBN13 978-104051-3603-7
Rother K, Till GO, Hansch GM, eds. The Complement System. New York, NY: Springer-Verlag; 1997.
Schlesinger M, Nave Z, Levy Y, et al. Prevalence of hereditary properdin, C7 and C8 deficiencies in patients with
meningococcal infections. Clin Exp Immunol. Sep 1990;81(3):423-7
Sullivan KE, Winkelstein JA. Genetically Determined Deficiencies of the Complement System. In: Ochs HD,
Edvard Smith CI, Puck J. Primary Immunodeficiency Diseases: A Molecular and Genetic Approach . New
York, NY: Oxford University Press; 1999:397-416.
Sumiya M, Super M, Tabona P, et al. Molecular basis of opsonic defect in immunodeficient children.Lancet. Jun 29
1991;337(8757):1569-70
Summerfield JA, Sumiya M, Levin M, Turner MW. Association of mutations in mannose binding protein gene with
childhood infection in consecutive hospital series. BMJ. Apr 26 1997;314(7089):1229-32.
Super M, Thiel S, Lu J, et al. Association of low levels of mannan-binding protein with a common defect of
opsonisation. Lancet. Nov 25 1989;2(8674):1236-9.
Tolnay M, Tsokos GC. Complement receptor 2 in the regulation of the immune response. Clin Immunol
Immunopathol. Aug 1998;88(2):123-32
Turner MW. Mannose-binding lectin: the pluripotent molecule of the innate immune system. Immunol Today. Nov
1996;17(11):532-40
Volanakis JE, Frank MM, eds. The Human Complement System in Health and Disease . New York, NY:
Marcel Dekker; 1998.
Walport MJ, Davies KA, Botto M. C1q and systemic lupus erythematosus. Immunobiology. Aug
1998;199(2):265-85.
Walport MJ, Lachmann PJ. Erythrocyte complement receptor type 1, immune complexes, and the rheumatic
diseases. Arthritis Rheum. Feb 1988;31(2):153-8.
Walport MJ. Complement. First of two parts. N Engl J Med. Apr 5 2001;344(14):1058-66
Walport MJ. Complement. Second of two parts. N Engl J Med. Apr 12 2001;344(15):1140-4
Wisnieski JJ, Baer AN, Christensen J, et al. Hypocomplementemic urticarial vasculitis syndrome. Clinical and
serologic findings in 18 patients. Medicine (Baltimore). Jan 1995;74(1):24-41
Zipfel PF, Heinen S, Jozsi M, Skerka C. Complement and diseases: defective alternative pathway control results in
kidney and eye diseases. Mol Immunol. Jan 2006;43(1-2):97-106.

SISTEMUL COMPLEMENT – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 1

MECANISMELE RĂSPUNSULUI IMUN CELULAR (RIC)

Tema de curs pentru 24.03 si 31.03 2020
Titular curs S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

Introducere
Răspunsul imun celular este o reacţie imună de apărare declanșată de prezenţa ȋn organism
a unor celule proprii (singenice) devenite non-self prin invadarea lor cu virusuri, fungi, germeni
cu dezvoltare intracelulară sau prin degenerarea lor tumorala. Un răspuns identic este declanșat și
de prezenţa unui grefon noncompatibil (celule non-self numite allogenice pentru ca provin de la
un alt organism).
Celulele non-self care trebuie distruse sunt numite celule tinta. Există germeni care, in
anumite conditii, se pot multiplica chiar si ȋn interiorul fagocitelor, care devin si ele celule ţintă.
Leucocitele participante la RIC pot fi sistematizate:
a) Leucocite care recunosc nespecific celule ţintă opsonizate cu C3b sau cu anticorpi sau
neopsonizate, dar care expun molecule PAMP/DAMP ligate pe PRR (macrofage, celule
dendritice, limfocite K, NK);
b) Leucocite care recunosc specific antigene ale celulelor tinta prezentate pe moleculele
MHC I (LTc CD8+) si MHC II (LTh CD4+);
c) Limfocite cu memorie rezultate la finele RIC, care pot declanșa un răspuns imun
secundar rapid și de mare intensitate, la un nou contact cu același antigen;
d) Limfocite cu rol imunoreglator și citotoxic secundar (LTc CD4+).

Distrugerea celulelor ţintă se face prin leucocite efectoare inalt activate: LTc, NK, K si
macrofage.
Mecanismele citotoxice folosite sunt diverse: liza membranară sau nucleară prin secreţii
enzimatice (perforine, granzime, enzime litice lizozomale) si specii reactive de oxigen (SRO),
fagocitoza, ADCC (citotoxicitate celulara anticorp-dependenta), apoptoza.
RIC este un proces autoȋntreţinut pe toată perioada existenţei in organism a celulelor ţintă
care expun epitopii in complexe cu MHC I.
Limfocitele participante la RIC sunt LTcCD4+, LTcCD8+, LTh1, LTh2, NK si K.

1 Limfocitele citotoxice (LTc)

Iau naștere ȋn măduva hematogenă, de unde sunt eliberate ca LT imature, intra in timus
unde invata toleranta imunologica fata de self si se diferentiaza in LTc, fiind apoi eliberate în
sânge ca LTc naive, forma sub care populeaza OLS.
10. LTc naive – au receptori de recunoaștere a antigenului (TCR, CD3), receptori accesori
(CD28, CD45 RA), un singur tip de receptor de adeziune (LAM1/CD2) și receptori specifici care
contribuie și la desemnarea celor două subgrupe (CD8 aprox. 90% sau CD4 aprox. 10% din
LTc). Receptorul CD45 RA este o izoformă mai puţin performantă a receptorului CD45, prezent
la LTc naive. Activarea LTc naive necesită cooperarea cu APC, ȋn cadrul căreia se stabilesc
patru semnale distincte:

MECANISMELE RASPUNSULUI IMUN CELULAR – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 2

a) Semnal primar, venit prin TCR-CD3 dupa ligarea complexului MHC-epitop de pe APC
(recunoașterea asociativa intrareceptoriala );
b) Ligarea receptorului CD4/CD8 cu molecula MHC II/MHC I;
c) Semnalul secund prin receptorii B7/CD28 (costimularea);
d) Ligarea receptorului CD25 cu IL2 descarcata de limfocitul LTh1 (stimularea paracrina).

Activarea se produce ȋn OLS, unde LTc naive asteapta venirea APC si a epitopilor si
presupune mecanismele de semnalizare intracelulara discutate deja (vezi Activarea LT).
Rezultatul activarii ȋnseamnă, printre altele, diversificarea moleculelor de adeziune si cresterea
numarului lor, creșterea numărului de receptori pentru IL2 și secreţia proprie de IL2, cu efect
autocrin, iar LTc naive care au depasit aceasta prima etapa de activare devin LTc mature.
20. LTc mature iau deci naștere după cooperarea cu APC (care prezintă complexul MHC
I-epitop). LTc sunt selectate clonotipic, MHC restrictiv, după care urmează un proces de
multiplicare prin diviziuni repetate (expansiune clonală), din care rezultă LTc CD4+/CD8+
mature funcţional. Ambele tipuri celulare au receptori comuni cu formele naive (dar mult mai
numerosi), cu doua exceptii: aparitia izoformei mai performante a lui CD45, numit acum CD45
RO si a unor noi tipuri de receptori de adeziune, pe langa CD2. Acestia sunt, in primul rand,
LFA1, VLA4 si prin ei se realizează ligările necesare diapedezei LTc din OLS in vasele sanguine
si apoi din vase in tesutul care contine celulele tinta (cupluri de adeziune: CD2/LFA3,
LFA1/ICAM (VCAM), VLA4/adresine).
20.a. LTcCD4+ mature reprezintă doar 10% din totalul LTc. Ele pot recunoaște prin TCR
numai complexe MHC II – epitop prezentate de APC in OLS. CD4 recunoaște domeniul
constant α2 din MHC II. Au rol predominant imunomodulator, dovedit prin faptul ca, ȋn
prezenţa unor cantităţi mari de antigen, secretă intens IL4, iar pe măsură ce scade concentraţia
antigenului, secretă progresiv IFNγ. O subpopulaţie de LTcCD4+ poate secreta alternativ IL2 și
IFNγ. După activare, LTcCD4+ migrează spre locurile ȋn care se află celulele ţintă si pot induce
un anumit tip de apoptoza.
20.b. LTcCD8+ mature recunosc epitopi prezentaţi de APC pe molecule MHC I, CD8
fiind capabil sa recunoasca domeniul constant α3 al MHC I. Ele reprezintă 90% din totalul LTc.
Dupa activarea din OLS, LTcCD8+ mature secreta predominant TNF α, migrează în focar şi se
leagă pe complexele MHC I - epitopi expuse pe membranele ţintă, activandu-se complet.
Secretă factori citotoxici: perforina, granzimele si granulizina, care lizeaza membranele celulelor
ţintă si/sau activează caspazele, inducand apoptoza.
Atat LTcCD4+, cat si LTcCD8+ au receptori CD25 pentru IL2, iar o mică parte expun și
ligandul Fas-L pentru receptorul tanatogen (proapoptotic) Fas.
30. Dupa derularea RIC, toate tipurile de LTc care au supravietuit devin LTc cu
memorie, care pot trai mai mulţi ani după ȋnlăturarea antigenului.

MECANISMELE RASPUNSULUI IMUN CELULAR – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 3

2. Limfocitele T helper (CD4+)

Au originea ȋn măduva hematogenă, de unde sunt eliberate ca LT imature, trec în timus
unde invata toleranta imunologica fata de self si se diferentiaza in LTh, fiind apoi eliberate în
sânge ca LTh naive. Fiind intens recirculante, populează OLS, unde cooperează cu:
a) APC de tip celule dendritice 1 si 2 (CD1 si CD2). In functie de setul de citokine
sintetizat de CD, LTh naive se diferentiaza in LTh1CD4+ sau LTh2CD4+ activate parţial, adica
LTh mature.
b) APC de tip macrofage, cu activarea si diferentierea LTh naive, în doua situaţii diferite:
- macrofagele recunosc şi fagocitează celulele tinta, prepară din acestea epitopi pe care îi
expun pe membrane sub formă de complexe MHC II-E. In OLS, intră în cooperare cu LTh nive,

MECANISMELE RASPUNSULUI IMUN CELULAR – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 4

care devin LTh1CD4+; ambele tipuri de celule se activează reciproc şi secretă citokine specifice
RIC (IFNγ, IL12, etc).
- unele macrofage infectate cu germeni cu dezvoltare intracelulară sau virusuri, nu au
echipamentele enzimatice suficiente sau adaptate pentru distrugerea acestora. Ele devin celule
tinta care pot expune pe membrane epitopi din germenii care le-au infectat atat pe molecule
MHC I, cat si pe MHC II.

La ora actuala, este acceptat faptul ca in RIC participa doua tipuri de LTh:
LTh1CD4+ (majoritare) au receptori membranari pentru IFNγ, IL1, IL12. Ligarea
acestora, concomitentă cu recunoașterea complexului MHC II-epitop, activează ȋn LTh1CD4+
factorul de transcripţie STAT4. Receptorii pentru IFNγ stimulează sinteza unui factor de
polarizare T-bet. Cei doi factori și citokinele secretate au efecte de stimulare autocrină, dar și
paracrina, asupra celulelor din vecinătate cu care cooperează. Aceste LTh stimuleaza RIC.
LTh2-CD4+ (mult mai putine) recunosc complexe MHC II-E prezentate de APC ȋn OLS şi
se activează parţial. După activare partiala, secretă IL4 (sau IL-5 in mucoase) care induce
autocrin si paracrin diferenţierea LTh primitive ȋn LTh2CD4+, prin activarea factorului de
transcriptie STAT-6. Prin activare completa, secretă in continuare IL4 care activează switch-ul
LB in RIU secundare. Se sintetizeaza IgG, cu rol de opsonizare a celulelor tinta, in vederea
declansarii RIC.

MECANISMELE RASPUNSULUI IMUN CELULAR – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 5

Citokinele secretate de LTh1 şi LTh2 CD4+

LTh1 LTh2
IFNγ + -
IL4, 5, 13 - +
IL1 ± +
IL3,GM-CSF + +

MECANISMELE RASPUNSULUI IMUN CELULAR – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 6

Diferenţierea LTh1 şi LTh2

Nota despre celulele dendritice CD1 si CD2

Sunt APC profesionale care captează antigene prin pinocitoză sau endocitoză. Există două
populaţii sanguine: CD1 și CD2.
CD1
Prezinta receptori TLR2 si TLR4.
Secretă IL12, sub influenţa căreia LThp evoluează spre LTh1CD4+. IL12 stimulează
celulele NK, K și LTh1CD4+. LTh1CD4+ activate de CD1 secretă citokinele: IFNγ (inhibă LTh2),
TNFβ (activează endonucleazele ȋn celule ţintă) şi IL2 care induce transformarea LTcCD8+ ȋn
celule mature şi declanşează efectul citotoxic.
CD2
Intervin ȋn RI declanşat de helminţi, prin stimulare puternică a LTh2CD4+, care secretă
factorul de activare al eozinofilelor si produc switch-ul limfocitelor B, cu sinteza de IgE.
Recunosc proteine din structura virusurilor prin TLR:
-TLR3 recunosc ADN viral dublu catenar.
-TLR7 sunt stimulate de fragmente proteice diferite prezente în citosol.
-TLR9 recunosc proteine specifice cum ar fi CP6.

MECANISMELE RASPUNSULUI IMUN CELULAR – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 7

Dupa stimularea virala, CD2 secretă IFNα și IFNβ. Prin IFNα, recrutează celulele NK și K,
care incep sa secrete IFNγ; IFNγ este ligandul pentru receptorul omolog al macrofagelor, prin
care se induce secreţia de IL12.

3. Limfocitele NK si K
Sunt executanti in raspunsurile imune foarte rapide fata de celulele organismului invadate
de virusuri, bacterii paraziti sau degenerate tumoral. De asemenea, au si functie reglatorie
(imunomodulatoare) importanta prin citokinele pe care le secreta (in primul rand, IFNγ care
activeaza alte limfocite).
Caracteristici fenotipice:
- Sunt lipsite de receptori TCR/CD3, deci recunoașterea antigenelor nu este MHC
restrictivă. Face exceptie un tip special de NK, care prezinta si receptor TCR, motiv pentru care a
fost numit NKT.
- Au receptori de adeziune clasici (CD2 si LFA1) și receptori de recunoaștere nespecifică a
antigenelor opsonizate cu C3b si IgG (CR și FCγR III).
- Receptorii antigenici sunt de doua tipuri: inhibitori si activatori. Receptorii inhibitori
recunosc celulele sanatoase (recunosc moleculele MHC I ale acestora). Receptorii activatori
fixeaza specific liganzi non-self. Activitatea NK este controlata de balanta dintre cele doua tipuri
de receptori. Ca principiu de actiune, in absenta semnalelor inhibitorii, adica atunci cand sunt
extrem de putine molecule MHC I (celulele infectate viral) sau cand lipsesc moleculele MHC I
(celulele tumorale), predomina semnalele activatoare si limfocitele NK distrug celula tumorala.
Cu toate acestea, este necesara si prezenta concomitenta a liganzilor non-self pentru receptorii
activatori. Altfel, nu se poate explica de ce eritrocitele, lipsite de molecule MHC I, nu sunt
atacate de NK.
- Atat receptorii activatori, cat si cei inhibitori apartin, din punct de vedere structural, unor
superfamilii: receptorii de tip lectinic C (CTLR, C-type lectin like receptors) si receptorii de
tip Ig-like (IgSF).

MECANISMELE RASPUNSULUI IMUN CELULAR – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 8

1. Receptorii lectinici (CTLR)

Există patru posibilităţi de ligare a
receptorilor NK pe celulele ţintă:
a) O celulă normală exprimă MHC I-
epitop self. Epitopii sunt fixaţi de receptorii
inhibitori, ȋn timp ce receptorii activatori rămân
liberi. Celula NK nu se va activa.
b) Celula anormală exprimă puţine MHC
I (celula infectata viral) sau deloc (celule
tumorala), dar exprimă molecule neobișnuite
care devin liganzi pentru receptorii activatori.
NK se va activa și va secreta granule citotoxice.
c) Celula ţintă exprimă ȋn același timp MHC I-epitop și liganzi activatori. Ȋn acest caz
răspunsul este modulat de proporţia și afinitatea dintre receptori și ligand. Astfel, exista diferite
conditii de stres celular, in care pe membrane sunt expusi liganzi de tip MICA sau MICB (stress-
induced MHC class I-like molecules). Acesti liganzi lipsesc de pe celulele sanatoase si se vor
fixa cu mare afinitate pe receptorii activatori. MICA pot fi exprimate direct si de unii patogeni.
d) Celula ţintă nu exprimă nici MHC I-epitop, nici liganzi obișnuiţi, dar exprimă molecule
alternative care leagă receptorii inhibitori. NK nu se va activa.

Este important de remarcat ca recunoașterea prin acești receptori nu este specifică,

deoarece NK si K nu pot distinge ȋntre peptide self și non-self, fixate pe MCH I.
Este posibil ca NK să posede si un receptor specific pentru MCH I. Există si un receptor
caracteristic, HRA-R, care recunoaște contraligandul RA-E pe care-l exprimă celulele self.
Recunoașterea acestuia protejează celula de atacul NK.
Receptorii stimulatori au ȋn segmentul intracitoplasmatic domenii tirozinice activatoare
ITAM care recrutează proteina adaptor DAP12 şi iniţiază activarea NK. Receptorii inhibitori au
ȋn segmentul intracitoplasmatic domenii tirozinice inhibitorii ITIM care recrutează fosfataza
SHP1; aceasta oprește transducţia semnalului și ȋmpiedică eliminarea granulelor citotoxice.

2. Receptori de tip Ig (FcγR III/CD16)

Sunt receptori de joasa afinitate pentru IgG care recunosc complexele imune antigen-IgG
de pe suprafaţa celulelor tinta și declanșează in NK si, mai ales, in limfocitele K mecanismele
ADCC, ca si in alte celule purtatoare de CD16 (eozinofilele, neutrofilele, monocitele sau
macrofagele).

Concluzie: atunci cand predomina stimulii veniti de la receptorii activatori, NK si K se

activează metabolic, prin ligarea acestora. Transductia semnalelor induce activarea
citoscheletului si mobilizarea spre membrana a granulelor cu enzimelor litice. Se elibereaza tot

MECANISMELE RASPUNSULUI IMUN CELULAR – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 9

continutul in sinapsa imuna formata intre

receptorii de adeziune limfocitari si liganzii lor
de pe membranele ţintă, iar citokinele si
enzimele litice induc apoptoza si ADCC in
acestea din urma.

MECANISMELE RIC

Distrugerea ţintelor se produce ȋn etape succesive:

1. Etapa locala (primara, de initiere)

Declanșarea RIC este indusa de prezenţa deja mentionata a unor celule antigenice:
- Celule proprii infectate cu virusuri sau germeni cu dezvoltare intracelulară si care,
secundar infectarii, expun molecule semnal (PAMP, DAMP);
- Celule straine provenite prin grefa sau transplant;
- Celule tumorale;
Toate aceste celule non self, exprimă pe membrane epitopi ȋncărcaţi pe molecule MCH I,
proprietate caracteristică oricărei celule somatice nucleate. Componenta C3b rezultata din
functionarea permanenta a caii alterne a complementului opsonizează aceste celule. Dacă exista
si un răspuns imun secundar, anticorpii preexistenţi opsonizează și ei membranele celulare,
complexele imune membranare create transformand celula ȋntr-o ţintă.
Primele celule imune care intervin sunt macrofagele și celulele dendritice care recunosc
prin PRR opsoninele sau, direct, diferitele molecule non self de pe membranele ţintă. Ele iniţiază
procesul de fagocitoză.
Macrofagele locale:
a) Fagocitează celula ţintă ȋmpreună cu germenii intracelulari care au infectat-o. După
digestia celulelor infectate, rezultă epitopi din fagozomi, care vor fi expuși pe molecule MCH II,
dar și epitopi rezultaţi din imunoproteazomi, care vor fi expuși pe molecule MCH I. Un
asemenea macrofag este “activat“ și are toate funcţiile celulare amplificate.
Aceste macrofage activate devin APC, ele vor trece ȋn sânge și/sau limfa si se vor cantona
apoi ȋn zonele T-dependente din organele limfoide secundare, motiv pentru care au fost denumite
si macrofage migratorii.
b) macrofagele care au fagocitat tintele, dar nu expun epitopi pe MHC II, ci doar pe MHC
I, rămân local ca macrofage parţial activate. Ele nu devin APC, dar ȋși păstrează capacitatea de
fagocitoză și ȋntreţin un proces inflamator local prin interleukinele pe care le secretă IL1, IL6,

MECANISMELE RASPUNSULUI IMUN CELULAR – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 10

IL8, TNFα, IFNγ. Funcţia lor principală este secretorie. Aceste citokine modifică si endoteliul
capilarelor locale (endoteliul normal, inalt, se aplatizeaza pentru a facilita diapedeza). Celulele
endoteliale activate in acest focar inflamator exprimă mult mai multe tipuri de molecule de
adeziune, predominant LFA3, VCAM și adresine.
Celulele dendritice locale (CD1/CD2) recunosc și endocitează structurile non-self similar
cu macrofagele, doar ca aceste antigene sunt de mai mici dimensiuni (antigene solubile sau
fragmente ADN provenite de la celulele tinta). Aceste molecule sunt recunoscute de receptorii
endozomali TLR3, 7, 9. Dupa recunoastere, se activează și trec ȋn circulatie (celule dendritice
sanguine si/sau limfatice) și se localizează ȋn zonele T-dependente din OLS, unde se transformă
ȋn celule dendritice interstiţiale. Alte celule dendritice sanguine intra in zonele B-dependente din
OLS si formează o reţea laxă ȋn care sunt captate antigene solubile, corpusculare sau complexe
imune care au ajuns ȋn OLS prin torentul circulator. Au rol in declansarea unui RIU slab, de
insotire a RIC.

Detalii: Prelucrarea proteinelor antigenice ȋn fagocite

Fagocitele posedă echipamente proteolitice complexe localizate ȋn citosol și RER. Cele
mai multe enzime aparţin proteazomului, structură complexă citosolică care scindează
moleculele proteice mari ȋn peptide și oligopeptide. Alte grupe enzimatice scindează aceste
molecule până la aminoacizi; prin mecanisme active, o parte din aceste peptide sunt transferate
ȋn RER unde vor fi scindate de sistemul proteolitic local ERAP1. O parte din moleculele scurtate
prezente ȋn RER vor fi translocate înapoi ȋn citosol prin canalul Sec61. Multe din aceste proteine
sunt degradate ȋn proteazomi până la aminoacizi, dar o mică parte intră ȋntr-un sistem proteolitic
– imunoproteazomul - care generează cel mai frecvent octa sau nona peptide. Acestea vor fi
reintroduse in RER, cuplate cu moleculele MHC I și apoi expuse pe membrane ca epitopi
endogeni. O mica parte din moleculele oligopeptidice care tranziteaza RER vor fi cuplate si pe
molecule MHC II și expuse ulterior membranar. Există asadar o competiţie permanentă pentru
substratul octa-nonapeptidic ȋntre MHC I și MHC II și proteazomi așa ȋncât numai aproximativ
10% din oligopeptide vor fi expuse ca epitopi pe molecule MHC. Restul vor fi degradate până la
aminoacizi. De asemenea, epitopii proveniti din fagolizozomi vor fi prezentati majoritar pe MHC
II si doar putin pe MHC I.
CONCLUZIE: In RIC, fagocitele prezinta ȋncrucișat epitopii proveniţi din fagolizozomi sau
imunoproteazomi atât pe molecule MHC I, cât și pe molecule MHC II.

MECANISMELE RASPUNSULUI IMUN CELULAR – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 11

MECANISMELE RASPUNSULUI IMUN CELULAR – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 12

2. Etapa de amplificare a RIC (in OLS)

Principii:
Ȋn această etapă, coopereaza in multiple etape toate tipurile de celule participante la RIC,
cu activarea lor reciproca, cognitiva și non-cognitiva. Debuteaza dupa ce APC ajung in zonele T-
dependente din OLS. Considerand un RIC primar, in OLS „asteapta” LTh si LTc naive.
După citodiabază, LT naive au doar un singur tip de receptor de adeziune, LAM1, prin care
se pot localiza doar ȋn organele limfoide secundare, unde realizează o concentraţie celulară mare.
Aici, incepand cu prima cooperare cu APC, se maturează progresiv și sintetizează pe rând
citokine si alte tipuri de receptori de adeziune, devenind LT parţial activate (mature). Pentru ca
sunt intens recirculante, trec din nou ȋn sânge si, cu noua baterie de receptori de adeziune,
traverseaza cu usurinta endoteliul modificat (aplatizat) din focarul inflamator care contine
celulele tinta. Realizează un infiltrat limfocitar local si intra din nou ȋn cooperare celulară cu
celulele tinta si APC prezente local.
Detalii:
a. Cooperare APC - LTh naive CD4+
LTh naive sunt primele care se activeaza in OLS.
Macrofagele și celulele dendritice (CD1 si CD2) expun pe MHC II epitopi proveniţi din
fagolizozomi.
LTh naive recunosc asociativ pe TCR-CD3 aceste complexe (semnalul 1), declansandu-se
semnalele de transductie spre citosolul LTh, insuficiente insa pentru activare. Se declanseaza si
semnalul activator 2 pe calea B7-CD28 (co-activarea). In plus, macrofagele si celulele dendritice
activate in etapa precedenta prin receptori TLR incep sa descarce si citokine, predominant IL2 si
IL12 (din macrofage si CD1). Aceste citokine stimuleaza LTh naive, constituind al treilea
semnal, hotarator pentru activarea LTh si evolutia spre profilul TH1, activator al RIC, realizata
mai ales de IL12. La randul lor, LTh1 activate se autostimuleaza si stimuleaza APC retrograd,
prin citokinele secretate.

Exista si un numar mic de celule dendritice CD2 care prezinta complexe MHC II-epitopi
spre LTh naive si secretă IL4, eventual IL5, care induc transformarea LTh naive ȋn LTh2 CD4+
parţial activate (mature). Acestea coopereaza ulterior cu LB si induc un RIU necesar pentru
opsonizarea cu anticorpi a celulelor tinta.
Concluzie: APC si LTh naive se activează reciproc antero- și retrograd, cognitiv si non-
cognitiv, după ce au stabilit o sinapsă imună. La sfârșitul acestei cooperări, LTh naive vor deveni
LTh CD4+ parţial activate (mature) si parasesc OLS, trecand in circulatie, in cautarea focarului
cu celule tinta.

b. Cooperarea APC – LTc CD8+naive

Actual, se disting două populaţii LTc :
- aproximativ 90% sunt limfocite LTc CD8+ şi recunosc complexele MHC I-epitop.

MECANISMELE RASPUNSULUI IMUN CELULAR – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 13

- 10% sunt LTc CD4+. Ele recunosc complexele MHC II-epitop, se activează și secretă IL4
și IFNγ. Ele au rol imunoreglator.

Cooperarea APC-LTcCD8+
APC expun in OLS si epitopi proveniţi din endozomi, dar originari din aceeasi celula tinta.
Prezentarea lor se face pe molecule MHC I. LTcCD8+ face sinapsă imună cu APC și se activează
prin aceleasi trei semnale succesive, ca si LTh. Activarea LTcCD8+ se ȋnsoţește de sinteza IL2 si
a receptorului CD25/IL-2R; la sfârșitul cooperării LT va avea pe membrană un număr mare de
asemenea receptori. Ligarea IL2 pe receptorul CD25 genereaza stimulare auto- si paracrina, prin
care limfocitul se maturează si ȋncepe să secrete cantităţi din ce ȋn ce mai mari de IFNγ și TNFα.
Limfocitul se desprinde din cooperarea cu APC și trece ȋn sânge ca LTcCD8+ parţial activat
(matur), de unde ajunge ȋn focarele cu celule ţintă. In paralel, si APC se activeaza retrograd, prin
citokinele secretate de LTc activat.
Cooperarea APC-LTcCD4+
APC prezintă complexe MHC II-epitop provenite din fagozomi. Se stabilește o sinapsă
imună cu LTcCD4+naiv, iar limfocitul se activeaza prin aceleasi trei semnale consecutive. Este
necesara in continuare prezenţa IL2 care constituie semnalul definitiv de activare. Sursa de IL2
este heterogenă: LTh 1 si LTh2 naive activate ȋn prealabil, LTcCD8+activate, sursa autocrina.
După primirea succesiva a celor trei stimuli in multiple cicluri de activare din OLS, LTcCD4+
trec ȋn sânge ca si celule mature imunologic, ajung la celulele ţintă și au rol imunomodulator ȋn
toate cooperările dintre LTh1CD4+și LTc CD8+.

Notă!
1. Cooperarea LTcCD8+ cu celulele dendritice este uneori incompletă, ȋntrucât CD nu pot
sintetiza intotdeauna receptorul B7. Ȋn aceste condiţii, LTc intră ȋn anergie. Se pot desprinde
ȋnsă de celula dendritică, trec ȋn sânge și ajung tot ȋn focarele ţintă.
2. Ȋn urma cooperărilor celulare, numărul tuturor celulelor enumerate ȋn RIC crește
semnificativ (expansiune clonală).

3. Etapa finală (de atac membranar)

Ȋn focar, sub influenţa citokinelor secretate in principal de macrofagele activate prin TLR
si secundar de celulele dendritice, se aplatizeaza endoteliul capilar, iar celulele endoteliale expun
multiple molecule de adeziune. Se formeaza cuplurile de adeziune limfocite-celule endoteliale,
urmate de diapedeza limfocitelor. Primele care trec sunt LTh1 mature, urmate la cateva ore de
LTc mature. Se formează un infiltrat limfocitar local cu celule activate. Ȋn focar au migrat și
celule NK și K, datorită factorilor chemoatractanţi secretaţi de APC.
Tot ȋn focar au ajuns prin sânge anticorpii generaţi ȋn RIU de insotire și fragmente C3b din
cascada complementului care functioneaza acum la un nivel amplificat prin prezenta celulelor
tinta. Aceste opsonine vor marca suplimentar ţintele.

MECANISMELE RASPUNSULUI IMUN CELULAR – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 14

Ȋn tot acest timp, macrofagele locale au continuat să se activeze in focarul inflamator și să

expuna complexe MHC I–epitop si MHC II-epitop. Ele se adauga celulelor somatice infectate
sau transformate care expun complexe MCH I-epitop.
Două procese distincte de cooperări intercelulare vor fi iniţiate pe membranele
macrofagelor, inainte de atacul asupra celulelor ţintă.
Cooperarea macrofag activat - LTh1CD4+mature (partial activate)
Complexele MHC II-epitop expuse de macrofagele locale vor fi ligate de TCR de pe
LTh1CD4+mature. Ambele celule dezvoltă o sinapsă imună și se activează reciproc, cognitiv si
necognitiv. Ȋn urma activării, LTh1CD4+ se activează complet și secretă cantităţi mari de
citokine, predominant IL2, IFNγ, si TNFβ. Activeaza retrograd macrofagele, care devin
efectorii.
Cooperarea macrofag activat - LTcCD8+ mature (parţial activate)
Complexul MHC I-epitop va fi expus pe macrofage și va fi ligat de TCR limfocitar ca prim
semnal ȋn sinapsa imună. Al doilea semnal este venit pe calea B7-CD28 (costimularea).
Semnalul al treilea, definitiv, va fi dat de ligarea receptorului CD25 cu IL2 secretată de
LTh1CD4+ activat. La sfârșitul cooperării, LTcCD8+ complet activat se va desprinde din sinapsa
imuna cu macrofagul și se va fixa prin TCR pe complexele MHC I-epitop de pe membrana ţintă.
După atacul asupra unei celule ţintă, un LTcCD8+ se poate desprinde și ataca succesiv alte
membrane, deoarece tinta moare in cateva ore, fara a necesita un contact permanent cu LTc. Prin
acest mecanism, distruge succesiv macrofage infectate și celule ţintă.
De asemenea, secreta citokine specifice RIC, printre care TNFα.
Notă: După epuizarea completă a celulelor tinta, majoritatea LTc din clona activată intra in
apoptoză, dar supravieţuiesc o parte din celule ca LTc cu memorie.

Functiile citokinelor secretate de TH1 complet activate

IL2 – in cantitate mare, stimuleaza atat LTcCD8+, cat si LTcCD4+, cu activarea completa a
celor doua tipuri de LTc:
- LTcCD8+ incep sa secrete mediatorii citotoxici (perforina si granzime) care distrug
celulele tinta prin citotoxicitate extracelulara;
LTcCD4+ secreta FasL si granulizina, enzimă cu efect litic asupra mitocondriilor celulelor
ţintă.
IFNγ – in cantitate mare, stimuleaza macrofagele ramase in focar, cu transformarea lor in
macrofage efectorii:
- crește numărul receptorilor de adeziune, ca și cel al receptorilor pentru complement și
complexele imune. De asemenea, creste mult numarul receptorilor LFA1. Prin toti acești
receptori, macrofagele efectorii aderă la membranele nonself opsonizate cu C3b și anticorpi sau
neopsonizate.
- au capacitate de fagocitoză mult crescuta, manifestata asupra celulelor tinta;

MECANISMELE RASPUNSULUI IMUN CELULAR – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 15

- crește capacitatea lor secretorie pentru: IL1, puternic activator al LTh, IL12, care inhibă
maturarea LThp ȋn LTh2 şi favorizează diferenţierea spre LTh1, TNFα cu rol proapoptotic in
tinte.
- un asemenea macrofag secretă cantităţi mari de enzime proteolitice și radicali liberi de
oxigen (cu efect pro inflamator și de distrucţie a membranelor ţintă). Efectul distructiv este, in
aceste conditii, manifestat atat prin fagocitoza, cat si prin citotoxicitate extracelulara.
Dupa distrugerea tintelor, macrofagele exercita un clearance local prin fagocitoză, iar prin
citokinele secretate (TGFα si β, FGF) induc proliferarea ţesutului conjunctiv și a substanţei
fundamentale cu efect de reparare tisulară (macrofage reparatorii).

Evenimentele care au loc pe membranele ţintă.

Spre deosebire de macrofage, care realizeaza si fagocitoza, LTc, limfocitele NK si K
distrug celulele tinta prin citotoxicitate extracelulara, exercitata initial asupra membranelor tinta
si care presupune aparitia leziunilor membranare si nucleare, in paralel cu declansarea apoptozei.
a. leziunile membranare
Sunt cauzate de perforina, factor citotoxic cu structura si functie asemanatoare
componentei C9 a complementului. Este stocata sub forma de placute in granulele de secretie ale
LTcCD8+, limfocitelor NK si K, dar se elibereaza numai dupa activarea completa a acestora.
Cand este exocitata in sinapsa imuna dintre limfocite si celula tinta, polimerizeaza spontan in
prezenta Ca2+ si formeaza structuri tubuliforme care se insera in membrana tinta si genereaza
pori de 10-20 nm prin care se induce liza osmotica.
Perforina nu ataca propriile membrane limfocitare pentru ca acestea sunt protejate de un
strat de proteoglicani, care se dispun ca un film protector. Celulele tinta sunt lipsite de acest
element de protectie.
De asemenea, prin porii membranari creati in celule tinta intra si granulele de granzime si
granulizina. Granzimele sunt o familie de șase esteraze cu acţiune proteolitică (proteaze,
catepsina, hidrolaze, peptidaze)
b. leziunile nucleare
Sunt secundare declansarii fenomenelor apoptotice.
Granzimele intrate in citosolul celulei tinta declanseaza doua mecanisme paralele:
- activarea caspazei 8  activare in cascada a caspazei 3  apoptoza
- fisureaza membrana externa mitocondriala  elibereaza citocromul c  activarea
caspazei 9  apoptoza.
TNFα (secretat de LTcCD8+ si macrofagele efectorii) si TNFβ, numita si limfotoxina,
(eliberat de TH1 complet activate), fiind in concentratie mare, se fixeaza pe receptori tanatogeni
TNFR si declanseaza apoptoza prin mecanism extrinsec. Astfel, asupra celulelor tumorale
limfotoxina are efect distructiv direct puternic.
De asemenea, LTcCD4+ complet activate expun pe membrane ligandul FasL. Acesta este
imediat recunoscut de receptorii tanatogeni Fas de pe tinte, cu declansarea apoptozei prin
mecanism extrinsec.
Rezultatul tuturor acestor mecanisme apoptotice este activarea endonucleazelor si
fragmentarea ADN in celulele tinta.

MECANISMELE RASPUNSULUI IMUN CELULAR – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 16

Membrana ţintă expune molecule FAS şi MHC I-epitopi prin care devine obiectul atacului
distructiv: moleculele MHC I-epitop2 vor fi recunoscute concomitent de LTcCD4+, de
LTh1CD8+ și de LTcCD8+, activate ȋn prealabil. Se formează sinapse imune separate, în care
toate aceste celule rămân ȋn contact prelungit cu celula ţintă.
LTh1CD8+ secretă cantităţi mari de IL2 care induc activarea finală a LTcCD8+. Acestea
din urmă ȋncep să secrete granzime și perforine ȋn spaţiul intercelular care distrug membranele
ţintă. LTcCD4+ vor avea doar rol imunoreglator prin secreţie de IL2, IL4 și IFNγ. Există și LTc
care nu secretă perforine sau granzime. Ele sunt specializate ȋn recunoașterea moleculelor FAS
pe care le expun membranelor ţintă. Ligarea FAS/FAS-L induce, ȋn celula ţintă, activarea
caspazelor citoplasmatice și mitocondriale, care antrenează apoptoza FAS mediată.

MECANISMELE RASPUNSULUI IMUN CELULAR – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 17

BIBLIOGRAFIE RIC
Ahmed R (ed.) (2006) Immunological memory. Immunological Reviews 211, 5–337.
Beyer M, Schultze JL. Regulatory T cells: major players in the tumor microenvironment. Curr Pharm Des 2009; 15:1879.
Bour-Jordan H, Bluestone JA. Regulating the regulators: costimulatory signals control the homeostasis and function of
regulatory T cells. Immunol Rev 2019; 229:41.
Burton DR (ed.) (2001) Antibodies in viral infection. Current Topics in Microbiology and Immunology 260, 1–300.
Casadevall A, Dadachova E, and Pirofsky LA (2004) Passive antibody therapy for infectious diseases. Nature Reviews
Microbiology 2: 695–703.
Cooper MD and Alder N (2006) The evolution of adaptive immune systems. Cell 124: 815–822.
Fooksman DR, Grönvall GK, Tang Q, Edidin M. Clustering class I MHC modulates sensitivity of T cell recognition. J
Immunol 2006; 176:6673.
Frank SA (2002) Immunology and Evolution of Infectious Disease Princeton: Princeton University Press.
Hangartner L, Zinkernagel RM, and Hengartner H (2006) Antiviral antibody responses: The two extremes of a wide
spectrum. Nature Reviews Immunology 6: 231–243.
Hayday AC. Gamma delta cells: a right time and a right place for a conserved third way of protection. Annu Rev
Immunol 2010; 18:975.
Heath WR, Carbone FR. Dendritic cell subsets in primary and secondary T cell responses at body surfaces. Nat Immunol
2009; 10:1237.
Henkart PA, Catalfamo M. CD8+ effector cells. Adv Immunol 2014; 83:233.
Immunobiology. The Immune System in Health and Disease, 6th edn. New York: Garland Science.
Jameson SC, Masopust D. Diversity in T cell memory: an embarrassment of riches. Immunity 2009; 31:859.
Janeway CA, Jr. (1993) How the immune system recognizes invaders. Scientific American (Sep.): 73–79.
Jenkins MK, Khoruts A, Ingulli E, et al. In vivo activation of antigen-specific CD4 T cells. Annu Rev Immunol 2001;
19:23.
Krogsgaard M, Li QJ, Sumen C, et al. Agonist/endogenous peptide-MHC heterodimers drive T cell activation and
sensitivity. Nature 2005; 434:238.
Kummerow C, Junker C, Kruse K, et al. The immunological synapse controls local and global calcium signals in T
lymphocytes. Immunol Rev 2009; 231:132.
Levine MP, Kaper JB, Rappuoli R, Liu M, and Good MF (eds.) (2004) New Generation Vaccines 3rd edn. New York:
Dekker.
Ley K, Kansas GS. Selectins in T-cell recruitment to non-lymphoid tissues and sites of inflammation. Nat Rev Immunol
2004; 4:325.
O’Neill LA (2005) Immunity’s early-warning system. Scientific American (Jan.): 38–45.
Parish IA, Heath WR. Too dangerous to ignore: self-tolerance and the control of ignorant autoreactive T cells. Immunol
Cell Biol 2008; 86:146.
Paul WE (ed.) (2003) Fundamental Immunology 5th edn. Philadelphia: Lippincott Williams and Wilkins.
Safadi R, Alvarez CE, Ohta M, et al. Enhanced oral tolerance in transgenic mice with hepatocyte secretion of IL-10. J
Immunol 2005; 175:3577.
Salmond RJ, Filby A, Qureshi I, et al. T-cell receptor proximal signaling via the Src-family kinases, Lck and Fyn,
influences T-cell activation, differentiation, and tolerance. Immunol Rev 2009; 228:9.
Sharpe AH. Mechanisms of costimulation. Immunol Rev 2009; 229:5.
Van Regenmortel MHV (2002) Reductionism and the search for structure–function relationships in antibody molecules.
Journal of Molecular Recognition 15: 240–247.
Veldhoen M. The role of T helper subsets in autoimmunity and allergy. Curr Opin Immunol 2009; 21:606.
Weissman IL and Cooper MD (1993) How the immune system develops. Scientific American (Sep.): 65–71.
Woof JM and Mestecky J (2005) Mucosal immunoglobulins. Immunological Reviews 206: 6
Zhang J, Xu X, Liu Y. Activation-induced cell death in T cells and autoimmunity. Cell Mol Immunol 2004; 1:186.
Zhang S, Zhang H, Zhao J. The role of CD4 T cell help for CD8 CTL activation. Biochem Biophys Res Commun 2009;
384:405.

MECANISMELE RASPUNSULUI IMUN CELULAR – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 18

MECANISMELE RASPUNSULUI IMUN CELULAR – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 1

HIPERSENSIBILITATEA TIP I (HS I)

Tema pentru 7.04.2020
Sef Lucr. Dr. Mihaela Gheorghiu

Incepand cu tema Hipersensibilitatea de tip I, se deschide capitolul Imunopatologiei. Pana

acum, au fost discutate mecanismele normale din Imunologie. Aceste mecanisme pot fi
concluzionate prin ideea fundamentala ca, in conditii normale, RIU si RIC au valoarea unor
mecanisme de protectie care trebuie sa indeplineasca obligatoriu urmatoarele caracteristici:

1. Sa fie strict localizate (patologic, ele sunt diseminate);

2. RIU normale trebuie sa se realizeze printr-o clasa adecvata de anticorpi, adica IgM,
respectiv IgG sau IgA (IgD si IgE sunt clase neadecvate);
3. RIU normale nu au niciodata cantitati excesive de Ac;
4. RIU normale nu presupun cantitati excesive de complexe imune;
5. Ag T-dependente sunt prezentate pe membranele APC profesionale si nu pe
membranele celulelor somatice;
6. RI este strict controlat printr-un echilibru perfect intre LTh si LT reg;
7. Celulele imunocompetente nu sunt colonizate cu germeni care au habitat/dezvoltare
intracelular(a);
8. RI nu se insotesc de leziuni tisulare extinse si durabile.

Reactiile de HS sunt raspunsuri immune anormale, lipsite total de efect protector si care sunt
insotite de reactii inflamatorii acute sau cronice generatoare de leziuni tisulare.

Clasificarea Gell-Coombs a reactiile de hipersensibilitate

HS I – se produc IgE(clasa inadecvata de Ac)

HS II - prezentarea anormala a epitopilor pe mebranele celuleor self, fata de care se

sintetizeaza IgM si IgG cu rol citotoxic
HS III – se produc excesiv CIC (complexe imune circulante)

Toate HS IIII sunt RIU deviate, cu raspunsuri rapide, motiv pentru care au fost
numite HS imediate.
HS IV – RIC patologic, cu leziuni tisulare extensive. Singura HS intarziata.

HIPERSENSIBILITATEA TIP 1 – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 2

HIPERSENSIBILITATEA TIP I

Definitie: Hipersensibilitatea de tip I este un RIU secundar autoȋntreţinut și exagerat care

apare la persoane cu predispoziţie genetică. Antigenele declanşatoare sunt, ȋn mod obișnuit,
tolerogene. Ȋn acest tip de RIU, IgE sunt secretate in cantitati excesive.

1. Imunoglobulinele E
Structura – sunt monomeri formaţi din cate doua lanţuri grele (H) cu cate 5 domenii (ca și
IgM) și doua lanţuri ușoare identice pentru aceeaşi moleculă ( lanţuri uşoare KK sau lanţuri uşoare
λλ).

Caracteristici generale ale IgE:

- Au viaţă scurtă de 2-5 zile. Sunt termolabile şi se inactivează la 56°C;
- Au concentraţie plasmatică mică, dar care poate creşte odată cu vârsta (la nastere 2ui,
maxim 200 ui la 12-13 ani, la adult aprox. 50ui); 1 ui=2.5ng/ml
- Nu traversează placenta;
- Nu activează complementul;
- Au pronunţat caracter citofil, fixându-se pe membranele celulare care poseda receptorii
FcεR1 şi FcεR2.

Receptorii FcƐR:
a) FcƐR1

- sunt receptori cu afinitate mare pentru IgE,

- prezenţi doar pe membranele mastocitelor şi bazofilelor;

- structural, sunt heterotetrameri: un lanţ α cu 2 domenii extramembranare D1 si D2 care

fixează fracţiunea Fc a IgE prin domeniile lor CH1 şi CH2; un lanţ β cu rol structural si de
amplificare a semnalului; 2 lanţuri γ, γ1 şi γ2, transmembranare cu segmente intracitoplasmatice
lungi, care conţin molecule ITAM;

- cand alergenele se fixeaza pe IgE, care, la randul lor, sunt fixate pe FcƐR1, se declanseaza
semnale activatoare in mastocite si bazofile care duc la degranularea lor.

HIPERSENSIBILITATEA TIP 1 – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 3

structura FcƐR1 structura FcƐR2

b) FcƐR2 (CD23):
- au afinitate mică pentru IgE,
- sunt prezenţi pe membranele monocitelor, eozinofilelor, trombocitelor şi unor varietati
speciale de LB, numite LBε.
Structural:
- Receptorul este format dintr-un lanţ unic transmembranar care are capătul COOH
extracelular. Acest lanţ are o zonă lectinică spre capătul COOH, care fixează domeniile CH3 si
CH4 ale IgE.
- O zonă de clivaj proteolitic ȋn apropierea membranei;
- O zonă transmembranară scurtă;
- Un segment intracitoplasmatic .
Functional: Receptorul FcγεR2 exista in doua forme: intacta si clivata. In forma intacta,
functioneaza ca receptor de joasa afinitate pentru IgE. In anumite conditii, poate fi scindat
proteolitic la nivelul zonei de clivaj. Fragmentul lectinic extern se rupe si devine receptorul
solubil CD23s. Acesta nu mai fixează IgE şi devine citokină care, alaturi de IL4 si IL13,
stimuleaza sinteza de IgE din plasmocite.

2. Predispozitia genetică:
a) Ȋn procesul de recombinare a fragmentelor genice se edifică o noua variantă genică
specifica unor LB care capata sensibilitate sporită la factorii locali si devin capabile să facă
schimbarea izotipului secretor din IgM ȋn IgE. Concentraţia plasmatică a IgE, la asemenea indivizi,
este crescută.
b) Mutaţii genetice punctiforme pot induce sinteza unor molecule alelice MHC I sau MHC
II speciale, care activeaza prea slab supresia indusa de LT-reg (ex. MHC I de tip HLA-B8) si/sau
stimuleaza prea puternic RIU (MHC II de tip HLA-DR2,3,5).
c) Unele clone limfocitare LTh2 pot fi programate genetic să sintetizeze cantităţi mari de
IL4 si IL13, care stimulează schimbarea izotipului LB din limfocite care secreta IgM sau IgG/A
ȋn limfocite secretoare de IgE. Aceste LTh au fost numite LTh2ε.

HIPERSENSIBILITATEA TIP 1 – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 4

d) o categorie speciala de LB, numite LBε si care sunt prezente normal in numar foarte
mic, sunt modificate la indivizii cu predispozitie alergica. Creste numarul lor si expun membranar
un numar mare de receptori FcεR2 (CD23).
e) pentru a functiona ca o citokina si a stimula productia de IgE, forma clivata a CD23
trebuie glicozilata. Glicozilarea receptorului este controlată de doi factori antagonici GEF
(glycosylation enhacing factor), produs de LTh2ε și GIF (glycosylation inhibiting factor), produs
de LT-reg, dar și de alte celule cu rol inhibitor în RIU. Capacitatea de sinteza a acestor factori
și echilibrul functional dintre ei sunt determinate genetic.

3. Mecanismele HS I

HS tip I este o succesiune de raspunsuri imune umorale, ȋn care primul rămâne asimptomatic
(mut clinic), iar cel de-al doilea.....al n lea au manifestări evidente, din ce ȋn ce mai violente, ori
de câte ori individul vine ȋn contact cu antigenul care a declanşat iniţial RI.
A. RIU primar se mai numeste si etapa contactului antigenic sensibilizant si este
declanşat de antigene obişnuite, care la majoritatea indivizilor sunt tolerogene, dar care pentru
indivizii cu teren atopic (alergic) sunt alergene.
Antigenele străbat barierele de apărare şi se cantonează ȋn ţesuturi, de unde pot lua doua
direcţii:
1. Unele trec ȋn circulaţie ca antigene solubile şi ajung ȋn zonele B-dependente din OLS,
unde sunt recunoscute şi endocitate de LB locale, cu participarea celulelor dendritice foliculare.
Primele care se activeaza prin BCR sunt LBƐ (LB CD23+), care incep sa descarce proteaze prin
care isi autocliveaza zona lectinica a receptorului CD23. Aceasta devine CD23s. De asemenea,
sunt activate partial si LB clasice (LBµ, numite astfel pentru ca secreta initial IgM).
2. Cea mai mare parte a Ag raman in tesut si sunt fagocitate de MF (macrofagele) şi CD
(celulele dendritice) locale care formează doua grupuri celulare distincte:
a) Unele dintre MF rămân la poarta de intrare ca leucocite parţial activate, dar incapabile sa
sintetizeze MHC II. Ele declanşează şi ȋntreţin un proces inflamator local pe toată perioada
persistenţei antigenului. Prin citokine şi chemokine, ele produc modificări endoteliale locale şi
antrenează un infiltrat leucocitar cu monocite, eozinofile, bazofile si limfocite care se adauga
mastocitelor si macrofagelor locale.
b) Acelea dintre MF care identifică epitopi si sunt capabile sa ȋi expuna pe molecule MHC
II, dupa activare prin receptori TLR, devin APC. Ele se adauga CD si migrează spre OLS. Ajung
ȋn zonele “T dependente” din OLS, unde ȋncep cooperarea cu LTh0, locale. In urma cooperarii,
LTh0 se activeaza partial si se diferentiaza in profilul special LTh2Ɛ, incepand sa secrete diverse
citokine in cantitati moderate.
In paralel, parasesc locul sinapsei imune cu APC (vezi sem I - Mecanismele RIU) si se
orienteaza spre zonele B-dependente, unde deja au fost activate LBƐ si LBµ.
LTh2Ɛ se „intalnesc” mai intai cu LBƐ partial activate si coopereaza, cu activare
biderectionala. Consecinta este cresterea eliberarii de citokine din LTh2Ɛ si de CD23 s din LBƐ.

HIPERSENSIBILITATEA TIP 1 – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 5

LTh2ε secretă IL4, IL5, IL13 (şi cantităţi mici de IL6, 9, 25), precum şi GEF care este un
factor de stimulare a glicozilării receptorului CD23s desprins de pe membrana LBε si care acum
este activat si exercita functie de citokina.
La scurt timp, LTh2Ɛ coopereaza bidirectional si cu LBµ partial activate. Membranele celor
din urma au si receptori pentru IL4, IL13 şi CD23s, a căror ligare activează o genă promotor care
induce secreţia de IgE (se schimbă izotipul secretor din IgM ȋn IgE).

LT-reg locale secretă şi ele un factor inhibitor al glicozilării (GIF – antagonist al GEF).
Intensitatea secreţiei de IgE devine astfel dependentă de raportul GEF/GIF. La persoanele
susceptibile la reactii alergice, glicozilarea CD23s poate fi accentuată de scăderea/absenţa LT-reg.
Acelaşi efect poate fi generat de prezenţa moleculelor alelice de MHC I si/sau II, accentuând
deficienţele de modulare a RIU prin absenţa factorilor inhibitori (vezi Predispozitia genetica).
In aceste condiţii, LTh2ε, LBε si LBµ sunt suprastimulate şi se multiplică excesiv, iar LBµ
ȋşi schimbă izotipul (switch/comutare izotipica) şi devin plasmocite secretorii de IgE.
Din OLS, IgE trec ȋn circulaţie şi se fixeză pe toate celulele care au receptori FcεR1 sau
FcεR2. Este foarte importanta fixarea Ig E pe receptorii de inalta afinitate FcεR1 de pe mastocitele
si bazofilele de la portile de intrare.
Dupa contactul sensibilizant, limfocitele stimulate devin celule cu memorie.

Concluzii:
- etapa iniţială a HS I, care corespunde contactului antigenic sensibilizant, este un RIU
primar ȋn care anticorpii secretaţi sunt IgE rezultate din activarea plasmocitelor LBμ, care şi-au
schimbat izotipul. Daca la indivizii normali, aceasta secretie este foarte scazuta, la persoanele cu
teren atopic (alergic) este mult mai intensa, datorita factorilor predispozanti amintiti.

HIPERSENSIBILITATEA TIP 1 – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 6

- Ȋn această etapă, nu există manifestări clinice, dar este prezent un infiltrat leucocitar la
poarta de intrare. IgE secretate se fixează pe receptorii FcγεR şi pot declanşa oricand etapa
secundară.

B. RIU secundar
Se mai numeste etapa contactului antigenic declansator si se iniţiază numai la contactul
ulterior, al doilea....al n lea, cu acelaşi tolerogen. Se declanşează un RIU secundar, ȋn care etapele
descrise ȋn etapa precedentă se repetă, cu menţiunea că limfocitele participante au deja memorie,
adica abilitatea de a declanşa rapid un RIU de intensitate mare.
Al doilea... al n lea val de Ag vine ȋn contact la poarta de intrare cu mastocitele şi bazofilele
locale, ai căror receptori FcƐR1 sunt ȋncărcaţi cu IgE. Moleculele IgE recunosc şi fixează
antigenele, producând modificări ȋn structura receptorului ligat, care se transmit transmembranar
(prin lanţurile γ ale FcƐR1) spre sistemele enzimatice intracitoplasmatice. Trei asemenea sisteme
sunt angrenate concomitent:
1) Sistemul Adenilat – ciclazei (AC). Secundar activarii, creste sinteza de AMPc care
activează ȋn cascadă proteinkinaza A (PKA) si eliberarea concomitenta de Ca2+. PKA fosforileaza
proteinele citoscheletale pe resturi de serina si treonina, activandu-le.

2) Cascada fosfatidilinozitolului, cu formarea IP3 şi DAG, care stimulează acumularea

citosolica a Ca2+ şi activează proteinkinaza C (PKC), cu activarea proteinelor citoscheletale.

Atat pe calea AC, cat si prin cascada PIP2, este modificata deci activitatea citoscheletului
prin activarea proteinelor contractile. Granulatiile secretorii din mastocite si bazofile sunt
mobilizate spre membrana externa si elibereaza mediatorii preformaţi (histamina si enzime
litice)
3) PLA2 (fosfolipaza A2), a cărei activare induce sinteza mediatorilor neoformati: derivaţii
acidului arahidonic (prostaglandine, leucotriene si lipoxine) şi factorul activator plachetar (PAF).

HIPERSENSIBILITATEA TIP 1 – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 7

Efectele mediatorilor preformati:

a) Histamina
- efecte vasoactive intense la poarta de intrare: vasodilatatie si cresterea permeabilitatii in
vasele mici. Prin vasodilatatia intensa explicam eritemul local, iar prin cresterea permeabilitatii
aparitia edemului.
- efecte asupra tractului respirator: bronhoconstricţie, edemul mucoasei bronsice,
hipersecretia unui mucus modificat;
- efecte digestive: contractii dureroase, edem intens al peretelui intestinal, peristaltism
accentuat;
- efecte cardio-vasculare: apar numai cand histamina se descarca in cantitati mari in
circulatia sistemica si se manifesta prin hipotensiune arteriala si aritmii, mai ales tahifibrilatie
atriala.
- efect chemoatractant pentru eozinofile
Toate actiunile sistemice ale histaminei induc socul anafilactic.
b) Enzimele litice
Sunt proteaze (triptaza, chimaza, carboxipeptidaza, catepsina G, etc) si hidrolaze acide care
induc leziuni de gravitati diferite in tesuturile in care au fost descarcate. In paralel, amorseaza
diferite mecanisme inflamatorii.

Efectele mediatorilor neoformati

PLA2 initiaza sinteza derivaţilor neoformati ai acidului arahidonic, care continua actiunile
mediatorilor preformati.
a) PAF
- activarea mastocitelor, bazofilelor, trombocitelor, monocitelor;

- vasoconstrictor, inclusiv coronarian;

- cresterea permeabilitatii vasculare;
- in concentratie mare, bradicardizant si proaritmogen;
- contracţia musculaturii netede non-vasculare.
b) derivaţi din calea ciclooxigenazei: PGD2, PGF2α, TXA2
- contracţia musculaturii netede non vasculare,
- vasodilataţie/vasoconstrictie locală si cresterea permeabilitatii vasculare,
- agregare plachetară.
c) derivaţi din calea lipooxigenazei: SRSA (LTCR, D4, E4 si F4), LT B4
- SRSA (substanţă lent reactivă a anafilatoxiei) cu actiuni identice celor ale histaminei, dar
de mai lunga durata;
- LTB4 este chemoatractant pentru neutrofile şi eozinofile, bronhoconstrictor.

Aceleasi substanţe active sunt secretate de neutrofilele, monocitele, eozinofilele atrase local.
In plus, fibroblastii locali, activati in procesul inflamator de macrofage, secreta impreuna cu

HIPERSENSIBILITATEA TIP 1 – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 8

acestea din urma RANTES (Regulated upon activation normal T cell expressed and presumably
secreted), eotaxina, MIP (macrophage inflammatory protein), MCP-5 (monocytes chemotactic
protein 5).

Concluzii:
- In etapa contactului antigenic declansator din HS I, celulele efectorii principale sunt
mastocitele si bazofilele din tesutul invadat de alergen. Se adauga, cu rol secundar, celulele
sanguine atrase de factorii chemotactici si macrofagele locale.

- Prin eliberarea mediatorilor preformati si neoformati, aceste celule induc un proces

inflamator ȋn care se intrică răspunsuri locale multiple, de tip rinita alergica, astm bronsic alergic,
dermatitat atopica, gastro-enteropatie alergica. Manifestarile clinice sunt date de:

a) Acţiunea directă a histaminei asupra miocitelor non-vasculare care constă ȋn activarea

sistemului guanilat ciclaza (CG-)-GMPc, cu contracţia miocitelor. Acestui sistem i se opun
histaminazele si N-metil transferazele eliberate de eozinofilele intrate in tesut, dar descarcate si de
tesut si care inactiveaza histamina. Astfel, se explica actiunile de scurta durata ale histaminei si
necesitatea prelungirii efectelor sale prin mediatorii neoformati.
b) contracţia prelungită a miocitelor sub acţiunea derivaţilor neoformaţi;

c) modificarea endoteliului (aplatizarea si aparitia moleculelor de adeziune), cu transvazare

şi apariţia edemului local;
d) infiltratul leucocitar local cu monocite, eozinofile, mastocite, macrofage;
e) instalarea unui proces inflamator subacut şi apoi cronic, autoȋntreţinut prin declanşarea
unor valuri succesive de RIU secundare cu IgE, ȋn care structurile proprii sunt dezorganizate
morfofuncţional.

4. PATOLOGIE PROTOTIP PENTRU HS I

Astmul bronşic (AB) alergic (extrinsec)

Este o boală cu etiologie multiplă caracterizată prin crize de dispnee paroxistica cu caracter
expirator survenite ca urmare a contracţiei muşchilor netezi bronhici şi a unor modificări complexe
în parenchimul pulmonar. Poate debuta in copilărie, dacă are determinare genetică sau tardiv, legat
de profesie sau factorii de mediu. Odată apărută, poate evolua acut, subacut sau cronic.

În etiologia bolii au fost ȋncriminaţi factori genetici, infecţii cronice repetate, microbiene sau
virale, contactul cu diverşi alergeni sau factori iritanti din mediu, efort fizic si factori emotionali.
De aceea, exista rareori tipuri pure de AB, alergic sau infectios, cel mai frecvent intalnindu-se
forme intricate. Indiferent de etiologie, boala este, în esenţă, o inflamaţie a ţesutului

HIPERSENSIBILITATEA TIP 1 – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 9

bronhopulmonar, cu secreţii locale de mucus modificat si hiperreactivitate neuromusculara

(bronhospasm).

Imunologic, astmul bronşic atopic/alergic este un RIU anormal şi autoîntreţinut, tipic pentru
HS I. La acest RIU participă un mare număr de celule imune, neuroni aferenţi şi eferenţi, care
instituie o hiperreactivitate a parenchimului bronhopulmonar.
Susceptibilitatea la apariţia astmului bronşic este determinată de:
1. Predispoziţia genetică care determină un teren atopic, cu hipersecreţie de IgE;
2. Contact repetat cu alergeni din mediu cu acelaşi tropism de organ (plămân);
3. Infecţii suprapuse virale sau microbiene;
4. Succesiunea în timp a unor RIU secundare declanşate de contactul cu acelaşi Ag.
RIU se declanşează în etape: etapa pulmonară iniţială, etapa din organele limfoide secundare,
etapa pulmonară secundară, etapa de remodelare a ţesutului pulmonar.

A. Etapa pulmonară iniţială.

Alergenele sunt captate pe TLR de catre celulele epiteliale alveolare tip II, care se activează
şi secretă RANTES, eotaxină, MIP si chiar mici cantitati de citokine inflamatorii. Toate aceste
molecule semnal recruteaza in regiunea alveolara neutrofile, eozinofile, monocite, LT si celule
dendritice.

In paralel, alergenul este transportat de celulele alveolare tip II in interstiţiul pulmonar, unde
este recunoscut şi endocitat de fagocitele locale, macrofage şi celulele dendritice.
Dupa fagocitare, acestea se impart in doua contingente:

a) Macrofagele care nu au reusit sa sintetizeze molecule MHC II raman in plaman, ca

macrofage inflamatorii. Se activează in valuri succesive în contact cu antigenul şi menţin procesul
inflamator local. Ele secretă în permanenţă:

- Mediatori preformaţi: enzime litice. Acestea modifica prin proteoliza limitata diferite
proteinelocale, dar activeaza si cascada complementului, cu eliberarea opsoninei C3b şi a
anafilatoxinelor C3a, C5a. Acestea intretin inflamatia locala şi chemoatractia leucocitelor
sanguine.

- Mediatori neoformaţi: metaboliti ai acidului arahidonic (PAF, PG A2, PG D2, TXA2,

LTB4, SRSA), citokine proinflamatorii (IL1β, TNFα, IL4, IL5, IL6, IL9, IL13, etc), factori
chemoatractanţi pentru eozinofile (eotaxina), bazofile şi neutrofile (IL8), specii reactive de oxigen,
SRO.

HIPERSENSIBILITATEA TIP 1 – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 10

Toate aceste molecule semnal proinflamatorii secretate de macrofage se adauga celor

secretate de celulele epiteliale alveolare de tip II, dar sunt inca in cantitati moderate.
b)Macrofagele si CD care au sintetizat MHC II devin APC:
Aceste MF si CD fagociteaza alergenul si prepara din el epitopi care sunt expuşi pe
membrane ȋn complexe cu MHC II. Sinteza MHC II nu este posibila insa fara activarea directa a
MF si CD de catre alergen prin TLR 1, 2, 3, fara ca acesta sa fie endocitat. În acest fel, fagocitele
capata functie de APC şi secretă diferite citokine care codifică biochimic informaţii suplimentare
despre natura antigenului fagocitat. Intră în limfa si/sau sânge şi ajung în OLS, predominant in
ganglionii regionali, participand la numeroase cooperări intercelulare. Acestea presupun cu
necesitate formarea unor sinapse imune.
B. Etapa din OLS
Initial, are loc cooperarea APC-LTh0, în care secreţia factorilor de polarizare (citokine)
de către APC induce diferenţierea limfocitelor fie spre LTh1, fie spre LTh2. Intr-o majoritate
covarsitoare, diferentierea se face spre profilul TH2Ɛ. Multiple date experimentale dovedesc si o
slaba diferentiere spre TH1, printr-o cale de semnalizare nespecifica indusa de alergen, deci exista
si un RIC de slaba intensitate asociat RIU in AB alergic.
In rest, cooperarile intercelulare sunt identice celor descrise la mecanismul general al HS I
(vezi RIU primar/etapa contactului sensibilizant), iar rezultatul este sinteza unor cantitati
crecute de IgE care se ataseaza pe receptorii FcƐR1 si 2 de la nivel bronho-pulmonar.

In OLS se realizeaza si cooperarea APC(CD) - LT reg, în care RI este modulat în raport

cu proporţia şi tipul epitopilor stimulatori şi inhibitori. Aceste LT reg activate trec ȋn sânge şi
ulterior în plămân.

HIPERSENSIBILITATEA TIP 1 – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 11

C. Etapa pulmonară secundară

IgE secretate in OLS trec în sânge şi apoi în parenchimul pulmonar prin vasele mici dilatate
si hiperpermeabilizate. Aici, vin în contact cu toate celulele purtǎtoare de receptori FcεR1 sau
FcεR2 (mastocite, eozinofile, bazofile, macrofage, plachete). IgE se fixează pe receptori, unde
rămân ligate şi inactive până la un nou contact cu Ag declanşator. La un nou contact, Ag se fixează
pe IgE, cu declanşarea degranularii din mastocitele si bazofilele locale, secundar semnalizarii prin
FcεR1. (vezi RIU ecundar/Contactul antigenic declansator)
Toti mediatorii bronhospastici eliberati stimuleaza GPCR (receptorii cuplati cu proteinele
G) de pe membranele celulelor musculare netede bronsice. Rezultatul general va fi dezechilibrarea
balantei dintre cele doua nucleotide ciclice AMPc (bronhodilatator) - GMPc (bronhocontsrictor),
cu activarea GC si hperproductia de GMPc. Se declanseaza criza de astm bronsic: bronhospasm
generalizat, edemul mucoase bronsice si hipersecretie de mucus modificat.

Bronhospasmul evolueaza in doua faze, fenomen evidentiat la masurarea VEMS in testele

de spirometrie. Primul bronhospsm apare la aproximativ 2 ore de la contactul antigenic si dispare
complet la aprox. 4 ore. Al doilea bronhospasm apare dupa aprox. 10 ore si dispare la aprox. 16
ore de la contact. Se considera ca bronhospasmul initial este indus de mediatorii preformati, in
timp ce al doilea este indus de cei neoformati, a caror durata de actiune este semnificativ mai mare.
Disparitia primului bronhospasm se explica prin indepartarea histaminei de catre
histaminaza si N-metil transferaza secretate de tesutul pulmonar si de eozinofilele venite din sange.

HIPERSENSIBILITATEA TIP 1 – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 12

Putem sistematiza evenimentele de semnalizare celulara din AB alergic in felul

urmator:

 Primele celule care se activeaza si descarca mediatori inflamatori sunt celulele epiteliale
alveolare tip II, urmate de celulele dendritice si, mai ales de macrofagele rezidente. Scopul este
declansarea unui proces inflamator local (reactie de aparare aberanta, daca se face impotriva unui
tolerogen) si a diferentierii unora dintre MF si CD in APC, care pornesc spre OLS.
 Dupa derularea RIU primar si secundare, se adauga, ca principale celule efectorii in crizele
de AB, mastocitele si bazofilele locale, care descarca mediatori preformati si neoformati. Acesti
mediatori amplifica inflamatia bronho-pulmonara generatoare de manifestari clinice si exercita
efecte chemoatractante pentru eozinofile, neutrofile, monocite si trombocite.
 Al treilea val de celule care descarca mediatori este reprezentat de eozinofile, monocite,
neutrofile, trombocite si chiar LTh2Ɛ si LTc, atrase local de modificarile endoteliale (expunere
amplificata a moleculelor de adeziune) si factorii chemoatractanti deja secretati. Prin toti
mediatorii descarcati si aceste celule sanguine activate in focarul pulmonar amplifica suplimentar
inflamatia. Prin repetarea crizelor in timp, apar efecte distructive, citotoxice ale acestor mediatori.
Astfel, eozinofilele activate secretă MBP (proteina majoră bazica) care este ligand pentru
un receptor membranar neuronal. Aceeaşi moleculǎ MBP are un efect toxic asupra celulelor
epiteliului bronşic, inducand apoptozǎ şi descuamare.
Macrofagele locale activate atat direct prin alergen, cat si prin ligarea FcƐR2 cu IgE-Ag,
secreta TNFα şi IL1β. Aceste citokine se leagă pe receptori specifici de pe fibroblaștii din tesutul
pulmonar si ii activeaza. Fibroblastii activati secretă factori chemoatractanţi (eotaxina, RANTES,
MCP5, deja mentionati) pentru eozinofile, care produc şi degranularea suplimentară a
eozinofilelor şi bazofilelor. De asemenea, macrofagele sintetizeaza TGBβ si FGF care induc
cresterea sintezei de colagen din fibroblasti si fibroza bronsica si peribronsica.
Iata deci un releu de activare: alergenmacrofagfibroblasti eozinofile si bazofile

fibroza
Eotaxina descarcata din mastocite, bazofile, macrofage si fibroblasti recrutează nu
numai eozinofilele, ci si LTh2Ɛ parţial activate migrate în focar. LTh2Ɛ intră în cooperare cu APC,
care pot prezenta complexe MCH II-epitop chiar in plaman şi se activează complet, incepand sa
secrete local IL4, IL5, IL13. Fiecare din aceste citokine stimuleaza direct eliberarea de eotaxină
(feedback pozitiv), concomitent cu creşterea numărului de receptori membranari pentru aceste
citokine (pentru stimulare autocrina)

Iata alt releu: alergen  macrofag local fibroblasti  eotaxina chemoatractie pentru
eozinofile si LTh2Ɛ  IL4, 5, 13  eotaxina

În astmul bronşic sunt implicate toate tipurile de limfocite LTh2:

- LTh2 αβ CD4+, cu rol efector;
- LTh2γδ CD4+, cu rol reglator al secreţiei de IL4 şi de modulare a răspunsului inflamator

HIPERSENSIBILITATEA TIP 1 – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 13

local.
Toate LTh2 au receptori specifici pentru chemokinele din focar (CCR3, CCR4, CCR8,
CrTh2), astfel explicandu-se atragerea lor in plaman.
IL secretate de LTh2:

- IL4, 9, 10 activeazǎ mastocitele;

- IL4,5,9,13 activeazǎ eozinofilele şi bazofilele;
- IL4, IL13 produc schimbarea izotipului secretor al LBµ. IL13 are si efect de stimulare
asupra celulelor caliciforme producătoare de mucus, a căror activitate în exces obstruează lumenul
bronhoalveolar, cu compromiterea hematozei.

Exista si LTcCD8+ participante in AB. Ele se pot transforma, în contextul citokinic local,
în LTc secretoare de IL5, citokina esenţiala în activarea eozinofilelor; de asemenea, sunt implicate
intr-un RIC local de joasa intensitate.

 In AB intervin si mecanisme de control: participa LT reglatoare, dar numărul lor este

scăzut în raport cu normalul (Th3 secretoare de TGFβ, Th1 secretoare de IL10, T-reg CD4+/CD25+,
NKT reglatoare).

HIPERSENSIBILITATEA TIP 1 – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 14

Implicarea neuronală
Eozinofilele activate eliberează MBP care stimuleaza terminaţiile dendritice neuronale, cu
secretie neuronala sinaptica. Acelaşi efect de stimulare iritativă îl au şi leukotrienele, PAF şi IL4.

-Acetilcolina cu efect bronhoconstrictor. Neuronii mai secretă tahikinine cu efect iritativ,

accentuând tusea iritativă şi bronhospasmul.
- Substanţa P cu efecte la distanţă, cu stimularea întregului SN simpatic şi activarea axului
hipotalamo-cortico-suprarenalian, cu secreţia de cortizon. Controleazǎ secreţia de IL4, IL5 şi IgE
având un rol modulator asupra RIU,

- factorul neuronal de creştere NGF cu efecte cicatrizante, sinergic în acţiune cu factorii de

creştere fibroblastic, plachetar, mastocitar sau epitelial (BDNF). Aceasta actiune este caracterizata
ca imunoplasticitate neuronalǎ.

HIPERSENSIBILITATEA TIP 1 – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 15

D. Etapa de remodelare a tesutului pulmonar

Caracterizeaza astmul bronsic avansat, tardiv.

Efectul însumat al procesului inflamator local este distructiv, dar antrenează concomitent şi
un proces de cicatrizare. Prin sumarea acestor doua tendinţe rezultă o remodelare a parenchimului
pulmonar. Secreţia factorilor de creştere FGF şi TGFβ stimulează activarea fibroblaștilor şi
secreţia de fibre de colagen şi substanţă fundamentală, cu tendinţa la formare de cicatrici.
Stimularea repetata prin acesti factori de crestere are loc nu numai la nivelul fibroblastilor, ci
asupra tuturor tipurilor de celule din parenchimul pulmonar, generand in timp hipertrofia
musculaturii netede, cu îngustarea căilor respiratorii, diminuarea suprafeţei alveolare de schimb,
îngroşarea peretelui bronşic şi a adventicei vasculare, într-un context inflamator cronic, care
menţine simptomatologia clinică.

HIPERSENSIBILITATEA TIP 1 – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 16

HIPERSENSIBILITATEA TIP 1 – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 17

BIBLIOGRAFIE
A Pathogenetic Role for Mast Cells in Experimental Crescentic GlomerulonephritisJ. Am. Soc.
Nephrol. 2006 17:150-159

A small molecule CRTH2 antagonist inhibits FITC-induced allergic cutaneous inflammationInt

Immunol 2009 21:81-93

Anopheles Mosquito Bites Activate Cutaneous Mast Cells Leading to a Local Inflammatory Response and Lymph
Node HyperplasiaJ. Immunol. 2005 174:3932-3940

Bara C., Esential de Imunologie, 2002, Editura All, ISBN 973-571-373-x

Blunted IgE-mediated activation of mast cells in mice lacking the serum- and glucocorticoid-inducible kinase
SGK3Am. J. Physiol. Cell Physiol. 2016 299:C1007-C1014

Blunted IgE-Mediated Activation of Mast Cells in Mice Lacking the Ca2+-Activated K+ Channel KCa3.1J.
Immunol. 2008 180:8040-8047

Braunwald E et al. Harrison's principles of internal medicine. 15th ed. New York; McGraw-Hill; 2001.

Ccn2/Ctgf Overexpression Induced by Cigarette Smoke during Cutaneous Wound Healing is Strain
DependentToxicol Pathol 2009 37:175-182

Constitutive expression of CXCL2/MIP-2 is restricted to a Gr-1high, CD11b+, CD62Lhigh subset of bone marrow
derived granulocytesInt Immunol 2014 16:1675-1683

Direct crosstalk between mast cell-TNF and TNFR1-expressing endothelia mediates local tissue
inflammationBlood 2009 114:1696-1706

From The Cover: Elicitation of allergic asthma by immunoglobulin free light chainsProc. Natl. Acad. Sci.
USA 2005 102:1578-1583

IFN-{gamma} Induces Apoptosis in Developing Mast CellsJ. Immunol. 2005 175:3000-3005

Imaging of Delayed-Type Hypersensitivity Reaction by PET and 18F-Galacto-RGDJNM 2015 46:184-189

Impaired Mast Cell Activation in Gene-Targeted Mice Lacking the Serum- and Glucocorticoid-Inducible Kinase
SGK1J. Immunol. 2009 183:4395-4402

Indirect involvement of allergen-captured mast cells in antigen presentationBlood 2008 111:1489-1496

Inducible MHC Class II Expression by Mast Cells Supports Effector and Regulatory T Cell ActivationJ.
Immunol. 2009 182:4686-4695

Invariant NKT Cells Rapidly Activated via Immunization with Diverse Contact Antigens Collaborate In Vitro
with B-1 Cells to Initiate Contact SensitivityJ. Immunol. 2006 177:3686-3694

Involvement of the Cannabinoid CB2 Receptor and Its Endogenous Ligand 2-Arachidonoylglycerol in Oxazolone-
Induced Contact Dermatitis in MiceJ. Immunol. 2006 177:8796-8805

Mast Cell Survival and Activation by IgE in the Absence of Antigen: A Consideration of the Biologic Mechanisms
and RelevanceJ. Immunol. 2005 175:4167-4173

Mast Cell-Associated TNF Promotes Dendritic Cell MigrationJ. Immunol. 2006 176:4102-4112

HIPERSENSIBILITATEA TIP 1 – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 18

Mast Cell-Dependent Down-Regulation of Antigen-Specific Immune Responses by Mosquito BitesJ.

Immunol. 2006 176:4141-4146

Mast cell-derived tumour necrosis factor is essential for allergic airway diseaseEur Respir J 2008 31:773-78

Mast Cells and Neutrophils Release IL-17 through Extracellular Trap Formation in PsoriasisJ.
Immunol. 2011 187:490-500

Mast cells are required for normal healing of skin wounds in miceFASEB J. 2006 20:2366-2368

Mast cells enhance T cell activation: Importance of mast cell-derived TNFProc. Natl. Acad. Sci.
USA 2005 102:6467-6472

Mast Cells Have a Pivotal Role in TNF-Independent Lymph Node Hypertrophy and the Mobilization of
Langerhans Cells in Response to Bacterial PeptidoglycanJ. Immunol. 2016 177:1755-1762

Mechanisms Involved in the Enhancement of Allergic Airways Neutrophil Influx by Permanent C-Fiber
Degeneration in RatsJ. Pharmacol. Exp. Ther. 2005 313:440-448

Meningeal Mast Cells Affect Early T Cell Central Nervous System Infiltration and Blood-Brain Barrier Integrity
through TNF: A Role for Neutrophil Recruitment?J. Immunol. 2010 184:6891-6900

Middleton E Jr, Reed CE, Ellis EF, et al, eds: Allergy: Principles and Practice. 5th ed. St. Louis, Mo: Mosby-Year
Book; 1998.

Multichannel Fluorescence Spinning Disk Microscopy Reveals Early Endogenous CD4 T Cell Recruitment in
Contact Sensitivity via ComplementJ. Immunol. 2008 180:510-521

Proteinase-Activated Receptors: Transducers of Proteinase-Mediated Signaling in Inflammation and Immune

ResponseEndocr Rev 2005 26:1-43

Roitt I, Burton D., Delves P., Martin S. Essential Immunology, 2006, Eleventh Edition, ISBN13 978-104051-
3603-7

Stat3 in Resident Macrophages as a Repressor Protein of Inflammatory ResponseJ. Immunol. 2005 175:3354-3359

T Cell-Induced Mast Cell Activation: A Role for Microparticles Released from Activated T Cells J.
Immunol. 2010 185: 4206-4212

The Bcl10-Malt1 complex segregates Fc{varepsilon}RI-mediated nuclear factor {kappa}B activation and
cytokine production from mast cell degranulationJEM 2006 203:337-347

The Merck Manual: Disorders with Type I Hypersensitivity Reactions [online]. 2005.

The Role of Tumor Necrosis Factor Alpha in Lipopolysaccharide/Ranitidine-Induced Inflammatory Liver

InjuryToxicol Sci 2017 100:267-280

TNF-{alpha} is crucial for the development of mast cell-dependent colitis in miceAm. J. Physiol. Gastrointest.
Liver Physiol. 2006 291:G969-G976

Zinc transporter Znt5/Slc30a5 is required for the mast cell-mediated delayed-type allergic reaction but not the
immediate-type reactionJEM 2009 206:1351-1364

HIPERSENSIBILITATEA TIP 1 – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 19

HIPERSENSIBILITATEA TIP 1 – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 1

HIPERSENSIBILITATEA DE TIP II
(REACTIA DE CITOTOXICITATE ANTICORP DEPENDENTĂ)
Tema pentru 14.04.2020
Titular curs S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

Definitie: Hipersensibilitatea de tip II (HS II) este un răspuns imun umoral imediat, de
intensitate crescută, indus de prezentarea aberanta a unor antigene pe membranele celulelor
somatice (nucleate sau anucleate) “non APC”, soldat cu sinteza unor anticorpi generatori de reactii
citotoxice.
Astfel, diverse tipuri de celulele somatice devin APC patologice, fata de care organismul
reactioneaza, in scopul final de a le distruge.
In organismul uman normal, exista permanent antigene self (majoritare) si antigene non-self
(foarte putine). Antigenele self sunt prezente pe membranele celulare si asigura
specificitatea/unicitatea imunologica a unui organism.
Cand antigenele non-self apar in concentratii crescute într-un organism, este intotdeauna o
situatie accidentala, patologica, indiferent de originea lor, exogena sau endogena.
Surse de antigene non-self:
a) sinteza greşită a unor proteine membranare (indusă genetic) sau după alterări de cauze
diferite (inflamaţii prin factori fizici, chimici, virali) ale proteinelor membranare normale, care
devin astfel non-self.
b) fragmente proteice membranare normale, dar foarte asemanatoare structural cu un antigen
faţă de care organismul a sintetizat, într-un RIU prealabil, anticorpi specifici (mimetism molecular)
c) traversarea barierei feto-placentare de catre unele proteine antigenice, care declanşeaza o
reacţie Ag-Ac fetala distructiva.
d) Există si două surse iatrogene care generează antigene capabile să declanşeze o HS tip II:
- Transfuziile sanguine;
- Transplantul de ţesuturi sau organe.

Fata de aceste antigene se declanşeaza un RIU cu sinteză de IgM sau IgG, care persista în
fluidele organismului pentru o anumită perioadă. Toţi anticorpii care reprezinta un raspuns de
aparare la antigene non-self se numesc anticorpi imuni si pot iniţia un raspuns imun normal sau,

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu HIPERSENSIBILITATEA TIP II

 2

in anumite situatii, o reacţie de hipersensibilitate de tip II, situatie in care au fost numiţi anticorpi
citotoxici .
Exista si o a doua categorie de anticorpi. Ei sunt prezenţi permanent în organism, doar ca
IgM şi se comportă ca “anticorpi naturali”, asigurand o protectie teoretica fata de niste antigene
care nu sunt prezente normal (cum sunt, de exemplu, aglutininele, anticorpi naturali fata de
antigene eritrocitare absente la individul respectiv. Vor fi prezentati detaliat ulterior).
Celulele somatice care prezintă accidental antigene non-self devin “celule ţintă” pentru
opsoninele prezente în plasmă si lichidele interstitiale, in special pentru C3b si Ig, aparand
complexe membranare Ag-C3b sau Ag-Ac.
Distrugerea acestor celule ţintă se face în etape, ale căror ansamblu şi succesiune în timp
constituie HS tip II; există diferenţe de manifestare între HS tip II declanşată pe celulele nucleate
somatice şi cele anucleate (hematii, trombocite).

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu HIPERSENSIBILITATEA TIP II

 3

Mecanismele HS II

HS tip II este o succesiune de reacţii imune innascute si dobandite înlănţuite, care pot fi
enumerate succint:
1. Opsonizarea nespecifica cu C3b (din calea alterna) a antigenelor membranare de pe falsul
APC.
2. Formarea unor complexe imune membranare (Ag-Ac), prin recunoaşterea şi ligarea
specifică a anticorpilor pe membranele ţintă. Anticorpii pot fi preexistenti sau sintetizati de novo,
prin mecanismele cunoscute ale RIU.
2. Activarea complementului pe calea clasică şi formarea fragmentelor C3b, care
opsonizează suplimentar membrana non-self, completând acţiunea C3b existente din calea alternă.
In paralel, opsoninele C3a si C5a declanseaza o reactie inflamatorie locala.
3. Dubla opsonizare (cu Ac şi C3b) a antigenelor semnalizează puternic prezenţa
membranelor non-self prin receptorii FcγR şi CR ai macrofagelor locale; se iniţiază fagocitoza,
concomitent cu amplificarea inflamaţiei locale declansata de anafilatoxine.
4. Derularea CC duce la formarea complexelor MAC, care atacă membranele non-self. Daca
falsul APC este o celula nucleata, are mecanisme de protectie anti-complement si isi poate repara
leziunile membranare induse de MAC, deci nu poate fi distrus. Daca falsul APC este anucleat
(eritrocit, trombocit), poate fi usor distrus doar prin actiunea MAC.
5. Pentru distrugerea falselor APC nucleate, trebuie sa actioneze si mecanisme citotoxice
suplimentare. In acest sens, mediatorii inflamatiei declansate local exercita efecte chemotactice
fata de monocitele, neutrofilele, eozinofilele şi celulele K sanguine, care intra in focar. Ele posedă
receptori FcγR, recunosc membranele non-self opsonizate cu IgG şi se activeaza, eliberand
continutul citotoxic al granulatiilor. Falsele APC vor fi distruse, chiar daca sunt nucleate, iar
fenomenul se numeste citotoxicitate celulara anticorp dependentă (ADCC) si a mai fost prezentat
in cursurile anterioare.

Prezentarea detaliata a mecanismelor HS tip II

Desi sunt partial suprapuse temporal, evenimentele pot fi grupate didactic ȋn: etapa iniţială,
etapa inflamatorie şi etapa finală a răspunsului imun de hipersensibilitate tip II.

1. Etapa iniţială (activarea cascadei complementului pe cale clasica)

Falsele APC exprimă pe membrane antigene non-self, recunoscute de:

- Componenta C3b provenită din calea alternă a complementului
- Anticorpii imuni (predominant IgG, dar pot fi si IgM). Aceste imunoglobuline fixează
fragmentele antigenice din membranele non-self prin situsul de recunoaştere a antigenului, prezent
în segmentul Fab. Modificările conformaţionale ale Fab se transmit spre Fc si antrenează
externalizarea situsului de 60 de aminoacizi din domeniul CH3 al IgG, care activeaza componenta
C1q a complementului. Se declanşează astfel cascada complementului pe cale clasică, care

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu HIPERSENSIBILITATEA TIP II

 4

generează cantităţi mari de C3 si C5-convertaze, apoi C3a, C3b si C5a si, în final, complexe de
atac membranar (MAC).
Prin aceste mecanisme, se opsonizează atât celulele ţintă nucleate, cât şi membranele
eritrocitelor şi trombocitelor purtătoare de Ag (care nu sunt protejate anticomplement).
Complexele MAC de pe suprafaţa celulelor anucleate produc liza lor osmotică (echivalentă cu
distrugerea ţintei) şi hipersensibilitatea tip II se opreşte aici.
Falsele APC nucleate se pot apara de atacul MAC, motiv pentru care reacţiile HS II continuă
in etapa urmatoare.

Etapa iniţială a HS tip II pentru celule anucleate

2. Etapa inflamatorie (obligatorie atunci cand falsele APC sunt celulele nucleate)

Anafilatoxinele C3a şi C5a au efecte directe de activare a mastocitelor locale, care prezinta
receptori de tip CR. Rezultatul este degranularea mastocitelor perivasculare, cu eliberarea
mediatorilor preformati, al caror prototip este histamina. Sub acţiunea histaminei se produc:
- Vasodilataţie locală si creşterea permeabilităţii in vasele mici.
- Modificarea endoteliului, cu aplatizarea lui si cresterea numarului de molecule de adeziune;

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu HIPERSENSIBILITATEA TIP II

 5

- Chemoatracţia monocitelor, eozinofilelor, neutrofilelor, limfocitelor K şi activarea lor

in focarul cu APC tinta. Aceasta activare se face prin receptorii TLR, CR si FcγR. Desi histamina
este rapid inactivata prin histaminaza si N-metil transferaze, prin activarea leucocitelor sanguine
enumerate care patrund in focar, creste suplimentar descarcarea de mediatori preformati si incepe
si sinteza celor neoformati.
Desi toate celulele din focar secreta citokine, macrofagele si neutrofilele activate sunt sursa
cea mai importanta. Aceste citokine semnalizeaza in continuare autocrin, paracrin si endocrin.
Astfel, continuă in valuri succesive procesul inflamator, prin secreţie de IL1β şi TNFα, NCAF
(factor chemoatractant pentru neutrofile), LTB4, IL6, IL8, ECAF (factor chemoatractant pentru
eozinofile sau eotaxina), chemokine care acţionează independent sau ȋn combinaţii.

Putem sistematiza efectele mediatorilor inflamatori descarcati in focarul cu false APC:

 IL1β, TNFα, IL6:

- Stimulează sinteza şi exprimarea receptorilor de adeziune (ICAM, LFA1)

- Amplifica diapedeza şi favorizează infiltratul limfocitar local;
- Stimulează secreţia citokinelor şi mediatorilor chimici neoformaţi (prin stimulare autocrina
si paracrina), care menţin inflamaţia locală. Pot semnaliza si la distanta (endocrin).
 NCFA, LTB4, IL6,8 sunt factori de recrutare a neutrofilelor;
 LTB4, C3a si C5a atrag în focar monocitele;
 ECAF (eotaxina) si histamina atrag şi activează eozinofilele;
 LTB4 si IL1β recrutează celulele K.

3. Etapa finală de distrugere a celulelor ţintă prin ADCC

Neutrofilele, macrofagele şi celulele K au receptori FcγR. In plus, macrofagele au si CR.

Prin aceşti receptori, leucocitele se ataşează de complexele imune membranare ale celulelor ţintă
şi se activează complet, secretând proteine cationice, radicali liberi de oxigen şi perforine, care
induc liza osmotică membranară a celulelor ţintă.
Mecanismele distructive sunt similare celor din RIC, numai ca au fost induse de complexe
imune. Acesta este motivul pentru care fenomenul a primit numele de citotoxicitate celulara
anticorp-dependenta (ADCC).
Cele trei etape sunt parcurse integral sau nu, in functie de tipul celulei tinta si de conditiile
de mediu:
- Daca APC tinta este celula anucleata, este suficienta doar etapa initiala;
- Daca APC tinta este celula nucleata, fenomenele difera in functie de locul din organism
unde are loc contactul Ag-Ac:
 Daca are loc in tesuturi, se parcurg toate cele trei etape;
 Daca are loc in circulatie, se deruleaza doar prima si ultima etapa (inflamatia nu poate
avea loc decat intr-un tesut).

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu HIPERSENSIBILITATEA TIP II

 6

- IgG si IgM au primit numele de anticorpi citotoxici pentru ca declanseaza doua mecanisme
de citotoxicitate: cascada complementului pe cale clasica (cu evolutie pana la MAC) si ADCC.

Etapele inflamatorie şi finală a HS tip II pentru celulele nucleate

Mecanismele de aparitie a anticorpilor citotoxici

Este necesara o reactie de imunizare care poate fi de doua tipuri:

a. alloimunizare. Inseamna productia Ac citotoxici fata de celule/tesuturi straine. Anticorpii
sunt, in multe situatii, preexistenti intrarii acestor celule in organism. Exemple:
- alloimunizarea post-transfuzionala;
- alloimunizarea feto-materna;
- alloimunizarea post-transplant.
b. autoimunizare. Presupune ruperea toleranţei imune fata de celulele somatice proprii, cu
declanşarea unui RIU de tip HS II împotriva lor. Este un mecanism intalnit in boli autoimune.
Exemple:
- anemie hemolitică,
- miastenia gravis,
- lupus eritematos sistemic.

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu HIPERSENSIBILITATEA TIP II

 7

PATOLOGII PROTOTIP PENTRU HS II

1. Alloimunizarea post-transfuzionala
Apare cand eritrocitele donatorului au pe membrana structuri antigenice diferite de cele ale
primitorului. Cele mai imunogene Ag membranare eritrocitare apartin sistemului de grup sanguin
AOB. Ele sunt prezente si pe alte membrane celulare (trombocite, leucocite, celule somatice din
tractul digestiv, rinichi, plaman), dar numarul cel mai mare (zeci de mii/celula) se gaseste pe
eritrocit.
Sistemul AOB
Sistemul AOB este considerat complet pentru ca este constituit din Ag eritrocitare de
grup si anticorpi naturali circulanti, numiti aglutinine. Hematiile umane au pe membrane
multe structuri antigenice, dintre care cele mai importante, funcţional şi clinic, aparţin sistemelor
A,O,B şi Rh. Celelalte sisteme au doar importanţă teoretică sau medico-legală. Repartiţia în plasma
aceluiaşi individ a antigenelor şi aglutininelor urmează reguli stricte:
Regula I: membranele eritrocitare au structuri antigenice determinate genetic (notate A, B).
Regula II: ȋn plasmă se găsesc doar acele aglutinine care nu pot reacţiona cu antigenele
prezente pe eritrocite. Adica sunt Ac naturali IgM (notati α sau anti A, β sau anti B) fata de
antigenele de grup absente la acel individ.
Regula III: contactul accidental Ag-Aglutinine pereche declanșează o reacţie de aglutinare
(Aα, Bβ), motiv pentru care Ac circulanţi au fost numiţi aglutinine.
Antigenele AOB
Sunt polizaharide ataşate proteinelor sau lipidelor membranare eritrocitare, care diferă între
ele prin tipul de zaharid ataşat capătului terminal al polizaharidului. Sinteza antigenelor este
controlată de gene aflate pe braţul lung al cromozomului 9, care codifică glicozil-transferazele
implicate în sinteză. Sinteza începe în perioada embrio-fetală şi se termină postnatal. Aceste
antigene sunt exprimate pe majoritatea celulelor din organism. Există cinci gene diferite:

Gena I: Codifică antigenul I (initial), format din 4 zaharuri în porţiunea terminală a lanţului:
glucoză – galactoză – NAGA (N acetil-galactozamina) - galactoză. Adica glu-gal-NAGA-gal.
Ag nu este imunogen.
Gena H: În perioada fetală tardivă, se activează gena H care codifica o fucozil-transferaza.
Aceasta ataşează un rest de fucoza primelor patru zaharuri. Apare un nou antigen nonimunogen
glu-gal-NAGA-gal-fucozil. Indivizii care exprimă acest antigen pe membranele eritrocitare aparţin
grupei zero.
Gena A: devine activă cu putin inainte de nastere si în perioada neonatală şi codifica o
galactozamino-transferază care adaugă zaharidului precedent o moleculă NAGA (glu-gal-NAGA-
gal-fucozil-NAGA). Eritrocitele care exprimă acest antigen aparţin grupei A, fiind intens
imunogen.
Gena B: codifica o galactozo-transferaza care adaugă antigenului H un rest de galactoză.
Posesorii acestui antigen aparţin grupei B. Si antigenul B este intens imunogen.

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu HIPERSENSIBILITATEA TIP II

 8

Gena AB: este, de fapt, o activare concomitentă a genelor A şi B. Subiecţii aparţinând grupei
AB exprimă pe membrane ambele antigene (A şi B).

Aglutininele (anticorpi plasmatici tip α sau β)

Sinteza acestor anticorpi tip IgM este corelată genetic cu sinteza antigenelor, în aşa fel încât
nu se sintetizează aglutinine care să reacţioneze cu propriile antigene. Astfel:
La grupa zero, care are antigen H, se vor sintetiza aglutinine anti A şi anti B (aglutinine α şi
β).
Grupa A va avea numai aglutinine β. Grupa B are doar aglutinine α. Grupa AB nu are
aglutinine circulante.
Pentru transfuzii, trebuie sa se respecte câteva reguli:
- Cele mai sigure transfuzii sunt cele izogrup;
- Grupa zero poate fi considerată ca donatoare universală;
- Grupa AB poate fi un primitor universal.
Se ridica, de la inceput, o intrebare fundamentala: Cum poate grupa O sa fie donator
universal ? Atunci cand se transfuzeaza sange de grup O la un primitor de grup A sau B, nu
se transfuzeaza si aglutininele antiA si antiB care vor reactiona cu antigenele primitorului ?
Raspunsuri:
I. aglutininele donatorului au importanţă mică în transfuzii deoarece:
- au titrul scăzut;
- odata intrate in circulatia primitorului, se diluează foarte mult, atat in sange, cat si în
lichidele extracelulare ;
- sunt adsorbite pe celulele somatice (purtătoare si ele de antigen)
II: există insa si donatori universali periculoşi, dacă ei au avut contacte incidentale cu
hematii heterogrup (în sarcină, după transfuzii). Exemplu: o gravida are grup sanguin O, dar fatul
are grup A de la tata. In sangele gravidei, sunt si aglutinine antiA si aglutinine anti B. Prima sarcina
evolueaza normal, dar, in timpul travaliului, exista scurte perioade de timp in care se inverseaza
directia circulatiei placentare, asfel incat mici cantitati de sange fetal trec in circulatia materna.
Desi nasterea decurge normal, femeia va dezvolta un RIU foarte puternic fata de antigenele fetale
foarte putin numeroase (doar o parte din ele au capatat la nastere antigen A, restul sunt de grup O
devin putin mai tarziu de grup A). Daca dupa o perioada nu foarte lunga de timp, femeia doneaza
sange, ea devine un donator universal periculos fata de primitorul de grup A. Acelasi exemplu se
poate extinde si pentru grupul B sau AB.
La aceşti donatori, titrul aglutininelor este foarte crescut si poate antrena, după transfuzie, o
reacţie antigen-anticorp între aglutininele donatorului şi hematiile primitorului.

Concluzie:
Ac fata de grupul sanguin ABO sunt de doua tipuri:
1. Anticorpii naturali/aglutinine (IgM α sau β):
- Sunt anticorpi permanenţi

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu HIPERSENSIBILITATEA TIP II

 9

- Nu traversează bariera placentară;

- Activează complementul şi aglutinează la rece.
2. Anticorpii induşi/citotoxici/imuni sunt IgG şi apar după contactul incidental cu hematii
heterogrup:
- Aceşti anticorpi au viaţă mai scurtă;
- Traversează placenta;
- Activează complementul numai la cald;
- Declanşează ADCC după fixare pe membranele ţintă.

Contactul Ag-Ac citotoxici duce la aglutinarea rapidă a hematiilor, urmată de fenomene

dramatice, care se succed rapid.
Activarea intravasculara a cascadei complementului, pe cale clasica genereaza:
1. C3b care opsonizează suplimentar hematiile, urmate de preluarea hematiilor in SRE, pe
macrofagele de la acest nivel, care au si CR si Fcγr. Urmeaza fagocitoza hematiilor dublu
opsonizate cu C3b şi Ac (hemoliza extravasculara).
2. C3a si C5a, care activează mastocitele, monocitele şi bazofilele. Se eliberează
intravscular cantitati mari de histamină, cu vasoplegie şi colaps. Sunt afectate toate organele, dar
secundar vasodilatatiei severe, scade mult volumul sanguin circulant eficient (din vasele mai), cu
scaderea debitului cardiac. Cel mai vulnerabil organ la hipoperfuzie este rinichiul, care intra in
insuficienta renala acuta (IRA).
3. MAC. Liza osmotica a eritrocitelor se realizeaza intravascular, cu creşterea Hb libere.
Fiind molecula mica, Hb se filtreaza glomerular si apoi precipită in tubii uriniferi, agravând IRA.
Prin liza intravasculara, din interiorul eritrocitelor se descarcă tromboplastina direct in sange, cu
declansarea coagularii extrinseci si cu apariţia CID. Rezultatul este aparitia insuficienţelor multiple
de organ (ficat, cord, plămân, rinichi). Decesul poate surveni în câteva minute.
Prin distrugerea intra- si extravasculara a eritrocitelor, apare un sindrom anemic acut,
urmat de hipoxie generalizata severa, care amplifica mecanismele anterioare.

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu HIPERSENSIBILITATEA TIP II

 10

2. Alloimunizarea feto-maternă (in sistem Rh)

Pe membrana eritrocitară exista şi antigene diferite de sistemul AOB. Dupa sistemul ABO,
cel mai important clinic este sistemul de grup sanguin Rh. Acesta este un sistem incomplet,
pentru ca sunt prezente doar Ag, lipsind aglutininele.
Genetică:
Cele mai importante dintre cele 49 de antigene ale
sistemului Rh, sunt considerate antigenele C, D si E. Pe
cromozomul 1 uman există gene pentru antigenele C, D,
E, a caror exprimare este insa variabila. Numai citirea
genei D exprimă un fenotip Rh+. Combinatiile intre
citirea variantelor alelice recesive c, d, e si citirea genelor
dominante (C şi E) nu induc sinteza unor hematii Rh+
(vezi tabelul alaturat). Antigenul D, care caracterizeaza
grupul Rh+ (Rh1 si Rh2), este foarte intens imunogen.
Anticorpii anti Rh sunt intotdeauna citotoxici si apar în plasma unei femei Rh- numai după
alloimunizare, adica după o sarcina, in timpul careia a venit în contact cu hematiile fetale Rh+.
Mama devine astfel, pentru toată viaţa, purtătoare de anticorpi anti Rh, declanşând o reacţie imună
la orice nou contact cu antigenele Rh.

Mecanismul alloimunizării Rh. HS de tip II apare

în etape:
Etapa I: la o gravidă Rh(-) cu un făt Rh (+), prima
sarcina se desfaşoară normal. La naştere, hematiile
Rh(+) pot trece în sângele matern şi declanşează un RIU
intens, la finele căruia apar în sângele matern IgG anti- Etapa I
Rh. În perioada următoare, mama nu va avea manifestări
clinice.
Etapa II: apare la o nouă sarcină cu făt Rh(+).
Anticorpii anti Rh sunt de tip IgG, traversează placenta şi induc în sângele fetal o reacţie Ag-Ac,
urmată de aglutinarea hematiilor (mecanism identic cu cel descris la alloimunizarea in sistem
ABO). Hematiile cu complexe imune sunt distruse atat in sange, prin activarea C, cat si prin captare
în SRE. Prin mecanismele descrise anterior, imunohemoliza din SRE şi intravasculară induce:
a) Hipoxia fetală, urmată de secreţia de eritropoietină, care stimulează măduva
hematogenă, ficatul şi splina, care induc ulterior eritroblastoza fetală. Hematiile acestea sunt
imature şi au putere mică de transport al O2. Cordul fetal incearca sa compenseze hipoxia prin
tahicardie. Dupa un timp, cordul este depasit functional si se instaleaza insuficienţă cardiacă fetală,
cu edeme secundare generalizate (hidrops fetal) si, in final, cu moartea fătului.
b) Excesul de hemoglobină liberă din sange şi de bilirubină indirectă rezultată în SRE, duce
la precipitarea lor în rinichi (IRA) si în nucleii bazali din SNC (icter nuclear), cu retard psihomotor
marcat, dacă fătul supravieţuieşte.

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu HIPERSENSIBILITATEA TIP II

 11

ETAPA II

3. Trombocitopenia neonatală alloimună

Pe suprafata trombocitelor umane, se exprima, la majoritatea indivizilor (aprox.90%)
antigenul PLA-1. Doar 10% dintre indivizi sunt PLA-1 (-). Trombocitopenia neonatala autoimuna
apare datorită trecerii prin bariera placentară a unor IgG materne, cu efect anti-idiotip
plachetar(anti PLA-1), urmate de scăderea dramatică a trombocitelor nou-născutului.

4. Transplantul de organe (alloimunizare)

- celulele transplantate expun antigene membranare straine primitorului care induc formarea
de anticorpi. Aceştia se fixează pe celule, generând complexe membranare Ag-Ac si, prin
mecanismele deja descrise, o reacţie citotoxică directă (ADCC).
- dacă se formează complexe Ag-Ac pe membranele celulelor endoteliale, acestea pot induce
aderarea plachetară, cu declansarea hemostazei si cu formarea de trombi.

5. Anemia hemolitică autoimună

- se datorează prezenţei auto-anticorpilor împotriva propriilor hematii. Auto-anticorpii par a
fi specifici pentru o fracţiune antigenică apartinand sistemului Rh al hematiilor, diferită de
antigenul D, implicat în hipersensibilitatea materno-fetala sau de antigenele ABO. Acest tip de
anemii pot fi datorate:
a) prezenţei unor hemaglutinine la 37ºC;
b) prezenţei unor hemaglutinine la rece, care apar după infecţii cu Mycoplasma. Ele induc
formarea unor anticorpi monoclonali anti-eritrocitari, crescând aderenţa hematiilor la membrana
fagocitelor din splină.

6. Purpura trombocitopenică idiopatică

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu HIPERSENSIBILITATEA TIP II

 12

Se datorează prezenţei unor hemaglutinine IgG cu specificitate pentru glicoproteinele din

membrana trombocitelor. Complexele Ag-Ac de pe membrană sunt recunoscute de macrofagele
spenice şi hepatice care fagocitează un număr mare de trombocite astfel marcate.

7. Tiroidita Hashimoto are la baza mecanismele HS tip II, în care anticorpii anti-celulă
foliculară toroidiană creează complexe membranare si în prezenţa C3b, ca factor secundar de
opsonizare. Treptat, celulele tiroidiene sunt distruse prin ADCC.
8. Miastenia Gravis, cu anticorpi citotoxici blocanti anti-receptori colinergici.
9. Boli produse de cuplarea unor medicamente (haptene) cu proteine membranare ale
celulelor sanguine, cu aparitia unor noi structuri antigenice, non-self, fata de care se formeaza
anticorpi. Se încadreaza, ca mecanism, în HS tip II: anemia hemolitică, agranulocitoza, purpura
trombocitopenică.

BIBLIOGRAFIE
Adams LE, Hess EV. Drug-related lupus. Incidence, mechanisms and clinical implications. Drug Saf. 1991;6:431–49.
Adkinson NF Jr. Risk factors for drug allergy. J Allergy Clin Immunol. 1984;74:567–72.
Adkinson NF Jr. Immunogenicity and cross-allergenicity of aztreonam. Am J Med. 1990;88:12S–5S
Anne S, Reisman RE. Risk of administering cephalosporin antibiotics to patients with histories of penicillin allergy. Ann
Allergy Asthma Immunol. 1995;74:167–70.
Barranco P, Lopez-Serrano MC. General and epidemiological aspects of allergic drug reactions. Clin Exp
Allergy. 1998;28suppl 4:61–2.
Bayard PJ, Berger TG, Jacobson MA. Drug hypersensitivity reactions and human immunodeficiency virus disease. J Acquir
Immune Defic Syndr. 1992;5:1237–57.
Blanchette et al., 1994 V. Blanchette, P. Imbach, M. Andrew, M. Adams, J. McMillan, E. Wang, R. Milner, K. Ali, D. Barnard,
M. Bernstein, K.W. Chan, D. Esseltine, B. deVeber, S. Israels, N. Kobrinsky, B. Luke Randomized trial of intravenous
immunoglobulin G, intravenous anti-D, and oral prednisone in childhood acute immune thrombocytopenic purpura Lancet, 344
(1994), pp. 703–70
Bocquet H, Bagot M, Roujeau JC. Drug-induced pseudolymphoma and drug hypersensitivity syndrome (Drug Rash with
Eosinophilia and Systemic Symptoms: DRESS). Semin Cutan Med Surg. 1996;15:250–7.
C. Ra, M.-H. Jouvin, U. Blank, J.P. Kinet A macrophage Fcγ receptor and the mast cell receptor for immunoglobulin E share
an identical subunit Nature, 341 (1989), pp. 752–774
Cecchini et al., 1994 Role of colony stimulating factor-1 in the establishment and regulation of tissue macrophages during post-
natal development of the mouse Development, 20 (1994), pp. 1357–1372
Clarkson et al., 1986S. Treatment of refractory immune thrombocytopenic purpura with an anti-Fc gamma receptor antibody
N. Engl. J. Med., 314 (1986), pp. 1236–1238
Craven NM. Management of toxic epidermal necrolysis. Hosp Med. 2000;61:778–81.
Debre et al., 1993 Infusion of Fc gamma fragments for treatment of children with acute immune throbocytopenic purpura
Lancet, 342 (1993), pp. 945–949
Descamps V, Valance A, Edlinger C, Fillet AM, Grossin M, Lebrun-Vignes B, et al. Association of human herpesvirus 6
infection with drug reaction with eosinophilia and systemic symptoms. Arch Dermatol. 2001;137:301–4.
deShazo RD, Kemp SF. Allergic reactions to drugs and biologic agents. JAMA. 1997;278:1895–906.
deShazo RD, Nelson HS. An approach to the patient with a history of local anesthetic hypersensitivity: experience with 90
patients. J Allergy Clin Immunol. 1979;63:387–94.

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu HIPERSENSIBILITATEA TIP II

 13

E.L. Snyder Transfusion Reactions R. Hoffman, E.J. Benz, S.J. Shattol, B. Furie, H. Cohen, L.E. Silberstein (Eds.),
Hematology, Basic Principles and Practice (Second Edition), Churchill Livingstone, Incorporated, New York (1995), pp. 2045–
2053
Einarson TR. Drug-related hospital admissions. Ann Pharmacother. 1993;27:832–40.
Ernst et al., 1993 Association of the high affinity receptor for IgG (FcγRI) with the μ subunit of the IgE receptor Proc. Natl.
Acad. Sci. USA, 90 (1993), pp. 6023–6027
Felix et al., 1990 Impairment of macrophage colony-stimulating factor production and lack of resident bone marrow
macrophages in the osteopetrotic op/op mouse J. Bone Min. Res., 5 (1990), pp. 781–789
Flores et al., 1993 Efficacy of intravenous immunoglobulin in the treatment of autoimmune hemolytic anemia: results in 73
patients Amer. J. Hematol., 44 (1993), pp. 237–242
Greenberger PA, Patterson R. The prevention of immediate generalized reactions to radiocontrast media in high-risk
patients. J Allergy Clin Immunol. 1991;87:867–72.
Gruchalla RS, Sullivan TJ. In vivo and in vitro diagnosis of drug allergy. Immunol Allergy Clin North Am. 1991;11:595–
610.
H. Mizutani, R.W. Engelman, Y. Kurata, S. Ikehara, R.A. Good Development and characterization of monoclonal antiplatelet
autoantibodies from autoimmune thrombocytopenic purpura-prone (NZW x BXSB)F1 mice Blood, 82 (1993), pp. 837–844
H. Mizutani, T. Furubayashi, A. Kuriu, H. Take, R.A. Good Analyses of thrombocytopenia in idiopathic thrombocytopenic
purpura-prone mice by platelet transfer experiments between (NZW x BXSB) F1 and normal mice Blood, 75 (1990), pp. 1809–
1812
Hamilton RG, Adkinson NF Jr. Natural rubber latex skin testing reagents: safety and diagnostic accuracy of nonammoniated
latex, ammoniated latex, and latex rubber glove extracts. J Allergy Clin Immunol. 1996; 98: 872–83.
Hertl M, Merk HF. Lymphocyte activation in cutaneous drug reactions. J Invest Dermatol. 1995;1051 suppl:95S–8S.
J.I. Gallin Inflammation W. Paul (Ed.), Fundamental Immunology (Third Edition), Raven Press, New York (1993), pp. 1015–
1032
J.V. Ravetch Fc receptors: rubor redux Cell, 78 (1994), pp. 553–560
Jick H. Adverse drug reactions: the magnitude of the problem. J Allergy Clin Immunol. 1984;74:555–7.
Kelkar PS, Li JT. Cephalosporin allergy. N Engl J Med. 2001;345:804–9.
L. Reininger, T. Shibata, S. Ozaki, T. Shirai, J.C. Jaton, S. Izui Variable region sequences of pathogenic anti-mouse red blood
cell autoantibodies from sutoimmune NZB mice Eur. J. Immunol., 20 (1990), pp. 771–777
L.L. Lanier, G. Yu, J.H. Phillips Co-association of CD3μ with a receptor (CD16) for IgG on human natural killer cells Nature,
342 (1989), pp. 803–806
Lang DM, Alpern MB, Visintainer PF, Smith ST. Increased risk for anaphylactoid reaction from contrast media in patients
on beta-adrenergic blockers or with asthma. Ann Intern Med. 1991;115:270–6.
Lazarou J, Pomeranz BH, Corey PN. Incidence of adverse drug reactions in hospitalized patients: a meta-analysis of
prospective studies. JAMA. 1998;279:1200–5.
Lin RY. A perspective on penicillin allergy. Arch Intern Med. 1992;152:930–7.
Moscicki RA, Sockin SM, Corsello BF, Ostro MG, Bloch KJ. Anaphylaxis during induction of general anesthesia:
subsequent evaluation and management. J Allergy Clin Immunol. 1990;86:325–32
Patterson R. Drug allergy and protocols for management of drug allergies. 2d ed. Providence, R.I.: OceanSide Publications,
1995.
Petri M, Allbritton J. Antibiotic allergy in systemic lupus erythematosus: a case-control study. J Rheumatol. 1992;19:265–
9.
Pramatarov KD. Drug-induced lupus erythematosus. Clin Dermatol. 1998;16:367–77.
Pumphrey RS, Davis S. Under-reporting of antibiotic anaphylaxis may put patients at risk. Lancet. 1999; 353: 1157–8.
Saxon A, Adelman DC, Patel A, Hajdu R, Calandra GB. Imipenem cross-reactivity with penicillin in humans. J Allergy
Clin Immunol. 1988;82:213–7.
Saxon A, Hassner A, Swabb EA, Wheeler B, Adkinson NF JR. Lack of cross-reactivity between aztreonam, a monobactam
antibiotic, and penicillin in penicillin-allergic subjects. J Infect Dis. 1984;149:16–22.
Schwartz LB. Tryptase, a mediator of human mast cells. J Allergy Clin Immunol. 1990;86:594–8.
Shepherd GM. Allergy to betalactam antibiotics. Immunol Allergy Clin North Am. 1991;11:611–33.
Sogn DD, Evans R 3d, Shepherd GM, Casale TB, Condemi J, Greenberger PA, et al. Results of the National Institute of
Allergy and Infectious Diseases Collaborative Clinical Trial to test the predictive value of skin testing with major and minor
penicillin derivatives in hospitalized adults. Arch Intern Med. 1992; 152: 1025–32.

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu HIPERSENSIBILITATEA TIP II

 14

T. Kurosaki, J.V. Ravetch A single amino acid in glycosylphosphotidylinositol attachment domain determines the membrane
topology of FcγRIII Nature, 326 (1989), pp. 292–295
ten Holder SM, Joy MS, Falk RJ. Cutaneous and systemic manifestations of drug-induced vasculitis. Ann
Pharmacother. 2002;36:130–47

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu HIPERSENSIBILITATEA TIP II

 1

HIPERSENSIBILITATEA DE TIP III

Tema pentru 28.04.2020
Titular curs S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

Definitie: RIU patologic caracterizat prin apariţia ȋn exces a unor complexe imune
modificate, care nu pot fi ȋnlăturate și care generează leziuni inflamatorii caracteristice, locale sau
difuze.
Asemenea leziuni pot fi cauzate de infecţii cronice, boli autoimune sau contacte repetate cu
antigene exogene (superantigene). Evenimentele pot fi secventiate astfel:
a) presensibilizare, la primul contact cu Ag (RIU primar);
b) contacte repetate cu Ag, urmate de RIU secundar;
c) o perioadă de latenţă de 7-10 zile, de la ultimul contact cu Ag până la instalarea leziunilor
caracteristice HS de tip III.
Primele doua secvente sunt asimptomatice si pot fi intelese unitar, ca etapa a generarii
complexelor imune. Doar atunci cand aceste complexe imune ajung la o anumita concentratie, fie
localizat intr-un tesut, fie sistemic, se declanseaza o reactie inflamatorie de mare intensitate si cu
leziuni de insotire.
A. Etapa generării complexelor imune
In conditii normale, aceasta etapa este dependentă de antigen și de particularităţile
generării anticorpilor, fenomenele realizandu-se in dinamica:
1. Antigenele au o concentraţie mare la debutul RIU, dar concentraţia lor scade progresiv
prin:
- diluţie ȋn fluidele organismului (segmentul A din grafic);
- captarea lor de APC locale și circulante (clearence macrofagic)- segmentul B;
- transportul și formarea CI (clearence imunologic) – segmentul D.
2. Anticorpii
- la ȋnceputul RIU (punctul C), anticorpii au concentraţie apropiata de zero;
- titrul lor crește progresiv, incepand cu minimum 7-10 zile de la contactul antigenic (ȋn RIU
primar), sau cu numai 2-3 zile (ȋn RIU secundar)
3. Complexele imune
Formarea complexelor imune (CI), prin reacţia Ag-Ac, este dependentă de ambele
componente și presupune o anumită evoluţie ȋn timp:
a) Iniţial, formarea CI este dominată de excesul de antigene, dată fiind perioada necesară
apariţiei anticorpilor (nu s-au sintetizat inca suficienti Ac);
b) Odată cu apariţia și creșterea concentraţiei anticorpilor, concentratiile celor doua
componente devin sensibil egale, ducând la formarea de complexe imune insolubile (mari, adica
au exces de Ac). Durata contactului Ag-Ac este esenţială pentru formarea complexelor imune, in
toata etapa de clearence imunologic.

Hipersensibilitatea tip III – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 2

c) Spre sfârșitul RIU, anticorpii devin mai abundenţi datorită scăderii titrului antigenic. Ȋntr-
un RIU normal, anticorpii persistă și după epuizarea completă a antigenelor.

A - dilutia Ag in fluidele
organismului
B - clearance macrofagic
C - debutul RIU
D – clearance imunologic

După raportul dintre concentraţiile antigenelor și anticorpilor, ȋntr-un RIU se pot forma
doua tipuri de complexe imune:
1. Complexe imune de talie mare, numite astfel pentru ca au exces de Ac (Ig), care sunt
molecule voluminoase. Initial, au exces de Ig M, apoi au exces de IgG. Au doua posibilitati de
evolutie:
a. Unele dintre CI tind să precipite (mai ales daca au IgM) și să rămână la poarta de intrare.
Aceste complexe activează cascada complementului pe cale clasica și dau naștere la anafilatoxine,
care ȋntreţin un focar inflamator local de intensitate moderata, care persistă până la distrugerea
antigenului. C3b va opsoniza atat complexele imune, cat si direct, antigenul. După, activarea CC,
C3- si C5-azele induc formarea MAC, care atacă membranele marcate cu CI (Ag-C3b sau Ag-Ac-

Hipersensibilitatea tip III – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 3

C3b). Daca Ag nu poate fi distrus prin MAC, el va fi distrus prin continuarea reactiei inflamatorii,
dupa modelul clasic.
b. Alte CI (care contin IgG) se formeaza direct in circulatie sau pot sa treaca in circulatie
din tesuturi (devin complexe imune circulante, CIC). Aici vor fi imediat „identificate” de
moleculele de C3b, rezultate permanent din calea alterna si care se fixeaza atat pe Fab, cat si pe Fc
ale IgG. Ansamblul trimolecular Ag-IgG-C3b va fi legat cu usurinta pe membrana eritrocitelor
sanguine, care au CR (legarea se face deci la nivelul C3b din ansamblu). In felul acesta, plasma
este epurata eficient de CIC de talie mare, care vor fi fixate cu usurinta pe membranele
macrofagelor din SRE, atat prin FcγR, cat si prin CR. Fenomenul este urmat de fagocitoza.
Concluzie: CI de talie mare caracterizeaza RIU fiziologice.

2. Complexe imune de talie mica sunt numite astfel pentru ca au exces de antigen (deficit
de Ac). Astfel de CI se pot forma in conditiile patrunderii in organism a unor cantitati excesive de
Ag, de obicei, foarte virulent. Rezultatul va fi confruntarea brutala a sistemului imun cu doze
extreme de Ag, situatie in care sistemul imun intra in „inhibitie de protectie”, iar RIU va fi de
slaba intensitate.
Complexele imune de talie mica trec cu usurinta ȋn circulaţie sau se formeaza direct aici
(CIC). Fixarea componentei circulante C3b este insa mult mai dificila, pentru ca ea se realizeaza
la nivelul moleculei de IgG, acum deficitara numeric. Ansamblurile trimoleculare Ag-Ac-C3b
sunt mult mai putin numeroase decat complexele Ag-Ac, care se tot acumuleaza in plasma. Pe
graficul de variatie a concentratiilor Ag, Ac si CI, acest fenomen se traduce prin alungirea
segmentelor C si, mai ales, D.
In timp, concentratiile foarte mari de CIC mici „forteaza” iesirea din vase doar prin gradient
de concentratie. Fenomenul nu poate avea loc oriunde, in arborele vascular, ci numai in regiuni cu
particularitati hemodinamice speciale: capilare numeroase, cu multe curburi „in ac de par” si cu
presiune sanguina mare (regim de filtrare). Aceste caracteristici sunt intalnite in glomerulii renali,
vasele glomerulare subcutanate, plexurile, choroide, circulatia retiniana si membrana sinoviala a
articulatiilor.
Extravazarea CIC declanseaza imediat o reactie inflamatorie localizata sau multifocala.
Concluzie: CI de talie mica sunt patologice si apar in HS tip III.

Urmarind comparativ caracteristicile CI generate in RIU normale si in HS III, putem afirma

urmatoarele:
I. In RIU normale:
- Se formeaza CI de talie mare (cu exces de Ac);
- CI nu sunt libere in circulatie, ci sunt rapid adsorbite pe membranele eritrocitare;
- Se sintetizeaza cantitati relativ mici de CI. Acest lucru se explica prin faptul ca timpul real
de contact Ag-Ac este mic. Urmarind graficul, concentratia Ag deja este in scadere in punctul C,
cand debuteaza RIU, datorita clearance-ului macrofagic. Apoi, in faza D, concentratia Ag scade si
mai mult, prin fixarea in CI, deci disponibilul de Ag scade treptat si prin clearance imunologic.

Hipersensibilitatea tip III – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 4

Fiecare Ag este „inhatat” de un Ac, deci concentratia Ag si timpul de contact Ag-Ac scad
progresiv;
- CI sunt utile pentru indepartarea Ag din organism.
II. In HS tip III:
- Se formeaza CI de talie mica (cu exces de Ag);
- CI sunt intotdeauna libere in circulatie;
- CI nu au efect de protectie (nu contribuie la indepartarea Ag);
- CI persista foarte mult timp in circulatie, de unde ies doar prin gradient de concentratie si
doar in anumite regiuni vasculare. Se depoziteaza extravascular si genereaza leziuni tisulare, prin
activarea unui proces inflamator acut.
Leziunile pot fi:
- Localizate, cand Ag patrunde direct intratisular, intr-un organism hiperimunizat. Se
formeaza cantitati crescute de CI intratisular si se declanseaza o inflamatie acuta.
- Multifocale, cand Ag patrund in concentratii mari direct in circulatia sistemica. Apar CIC
de talie mica, care nu mai pot fi transportate in SRE si indepartate de macrofagele de aici. CIC
extravazeaza in zone multiple perivasculare si genereaza reactii inflamatorii multiple.

B. Etapa declanșarii inflamaţiei locale sau multifocale

A. Activarea complementului, pe cale clasică, cu generarea fragmentelor C3a și C5a, cu

efecte proinflamatorii prin:
1. Activarea mastocitelor, cu eliberarea mediatorilor chimici preformaţi și neoformati
(prostaglandine, leucotriene, radicali liberi, etc), cu rol vasodilatator și de creștere a permeabilităţii
vasculare.
2. Recrutarea neutrofilelor si monocitelor (prin fragmentul C5a) și stimularea fagocitozei
complexelor imune. Neutrofilele si macrofagele stimulate determină leziuni locale prin:
- Eliberarea granulelor de secreţie cu enzime proteolitice (ex: proteaze, colagenaze, proteine
policationice) care produc liza complexelor imune atașate membranelor și care nu pot fi fagocitate.
- Eliberarea speciilor radicalice de oxigen si azot, cu efect proinflamator și distructiv asupra
CI și celulelor de vecinătate.
3. Activarea MAC pe membrana celulelor epiteliale şi adventicea capilarelor, la nivelul
carora s-au depozitat complexele imune.
B. Stimularea macrofagelor rezidente prin ligarea CI la receptorii FcγR. Activarea lor
metabolică induce secreţia enzimelor litice, citokinelor proinflamatorii (IL1β, TNFα, IL6,8), a
radicalilor liberi de oxigen și azot. Prin citokinele secretate, sunt atrase local si alte leucocite
circulante, care se activeaza suplimentar. Inflamatia se deruleaza pe modelul normal, in valuri
succesive.
C. Activarea trombocitelor intrate in focar
Prin spatiile interendoteliale, trec atat leucocite, cat si trombocite si eritrocite. Trombocitele
sunt chemoatrase de TXA2 si de PAF, descarcate in focarul inflamator, precum si de modificarile
colagenului local induse de enzimele litice. Hemostaza se activeaza local, cu urmatoarele
consecinte:

Hipersensibilitatea tip III – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 5

- Formarea de microtrombi și ischemie locală secundară; daca microtrombii sunt complet

obstruanti, apare necroza parcelara a tesutului;
- Eliberarea suplimentara de enzime litice si histamină din granulatiile trombocitare, cu efect
suplimentar vasodilatator, edeme, creșterea diapedezei și a infiltratului leucocitar.
In paralel, extravazarea eritrocitelor este echivalenta cu aparitia hemoragiilor locale, de
gravitati variabile.

Salmon J, Mechanisms of Immune-Mediated Tissue Injury, Goldman's Cecil Medicine (Twenty Fourth Ed), 2012

Sagar Aryal, Type III (Immune Complex) Hypersensitivity- Mechanism and Examples, 2018

Hipersensibilitatea tip III – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 6

Patologii prototip pentru HS tip III

Excesul de complexe imune poate fi localizat la poarta de intrare a antigenelor sau pot fi
CIC, care se depun pe adventicea capilarelor (complexe AgAc insolubile extravazate). Clinic, se
disting manifestări date atât de complexele imune intratisulare, cât şi de cele solubile, circulante.

A. Leziuni localizate: Reactia Arthus (RA)

Definitie: RIU secundar patologic caracterizat printr-o reactie inflamatorie acuta locala,
severa, cu caracter hemoragic si necrotic, determinata de formarea unor cantitati mari de CI direct
intratisular.
Pentru aparitia RA, trebuie sa se produca o hiperimunizare. Acest fenomen este posibil
numai daca sunt indeplinite simultan urmatoarele conditii:
1. Ag declansator trebuie sa patrunda direct intratisular (deci este intotdeauna un Ag
exogen)
2. Ag trebuie sa atinga concentratii foarte mari, pentru care sunt necesare contacte
antigenice repetitive (atingerea unei stari de hiperimunizare).
Explicatii:
1. Un Ag poate patrunde intr-un tesut din trei surse teoretice: insamantare hematogena,
distrugerea celulelor parenchimatoase si patrundere directa intratisulara. Daca ar patrunde
hematogen, Ag ar fi supus fenomenului de dilutie, deci nu ar avea cum sa patrunda in doza foarte
mare, intr-un singur loc. Daca ar proveni prin distrugerea unui parenchim, inseamna ca acel tesut
distrus nu mai are capacitatea sa raspunda prin inflamatie (numai un tesut integru, viabil, o poate
face). Singura varianta posibila este intrarea directa in tesut, in concentratii mari, dupa penetrarea
barierelor de protectie.
2. Ag patrunde direct in tesut intr-o prima mare doza  preluat de APC  transportat in
ganglionii loco-regionali  RIU primar  sinteza si eliberare de IgM, care sunt, fiziologic, in
concentratii moderate  trec in circulatie, unde sufera fenomenul de dilutie. In plus, IgM sunt
structuri pentamerice, de dimensiuni mari, care patrund greu in tesuturi, deci nu se pot atinge
concentratii ridicate. La al doilea contact, realizat dupa 5-7 zile, Ag patrunde din nou in
concentratie mare direct intratisular  preluat de APC  transportat in ganglionii loco-regionali
 RIU secundar  sinteza si eliberare de IgG, care sunt molecule mai mici si in concentratii mai
mari decat IgM  se dilueaza in circulatie  patrund mai usor in tesut, insa in concentratii
insuficiente pentru generarea unor concentratii mari de CI. Sunt necesare 6-8 contacte antigenice,
repetate la interval de aproximativ o saptamana, pentru a se obtine un RIU secundar suficient de
intens pentru generarea unor concentratii mari de CI locale. Abia acum este depasita capacitatea
macrofagelor locale de a le indeparta si se declanseaza reactia Arthus.

Hipersensibilitatea tip III – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 7

Patogenia reactiei Arthus (mecanismele fiziopatologice)

RA este o dermită indusă experimental la iepuri hiperimunizaţi. Se injecteaza intradermic un

Ag foarte imunogen, in concentratie mare, repetat la interval de aproximativ o saptamana.
Injectarea unei a 6 a – a 8 a doze de antigen induce, ȋn 4-5 ore, o reacţie inflamatorie intensă,
urmată frecvent de necroză locală. Studiul histologic al leziunilor arată un proces inflamator intens,
declanșat de prezenţa complexelor imune intradermice.
Mecanisme:
RA parcurge aceleasi etape prezentate la mecanismele generale ale HS tip III: inductia
hiperimunizarii, urmata de generarea unui proces inflamator acut, cu particularitati necrotico-
hemoragice.
Dupa inoculari intradermice repetate, se obtine un RIU foarte intens, cu o concentratie foarte
mare de IgG care traverseaza endoteliile si patrund in tesut, unde intra in contact cu molecule
foarte numeroase de Ag  se constituie cantitati excesive de CI, care fixeaza rapid C1q  se
declanseaza cascada complementului pe cale clasica, cu aparitia unor molecule foarte numeroase
de anafilatoxine C3a si C5a  acestea activeaza mastocitele (si eventualele bazofile) locale, pentru
ca au receptori CR  mastocitele se activeaza si degranuleaza, cu eliberarea pericapilara a
mediatorilor preformati (in primul rand, histamina) si, mai tarziu, neoformati. Apar vasodilatatia
intensa, si cresterea permeabilitatii vasculare, cu edem.
C5a are si efecte chemoatractante pentru neutrofilele sanguine (si secundar, pentru
monocite), care sunt atrase in tesut si se activeaza intens prin concentratiile mari de CI (au FcγR).
Se elibereaza cantitati suplimentare de enzime litice si specii reactive de oxigen (SRO) si azot
(SRN). Pe langa liza CI, sunt induse si leziuni tisulare si citoliza, in grade diferite  celulele
endoteliale lizate se desprind de pe membrana bazala, cu aparitia unor spatii prin care sangele iese
din vas  microhemoragii in tesut.

Hipersensibilitatea tip III – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 8

Pe de alta parte, leziunile endoteliale activeaza hemostaza, cu aparitia unor microtrombi

fibrino-plachetari care obstrueaza vasele. Se adauga si fenomenul invers, prin care CI in exces
„forteaza” trecerea dinspre tesut spre vas, contribuind la obstructia completa a vasului.
Consecinte:
- „In amonte” de obstructie creste presiunea hidrostatica a sangelui, favorizand aparitia altor
rupturi vasculare;
- „In aval” de obstructie, se instaleaza anoxia si necroza.
Concluzie: in RA apare un proces inflamator acut intens perivascular, insotit de
microhemoragii si micronecroze. Din acest motiv, putem considera RA drept o angeita
necrotico-hemoragica.

Paul G. Hellewell, Adriano G. Rossi, Arthus Reaction, in Encyclopedia of Immunology (Second Edition), 1998

Corespondente umane ale reacţiei Arthus

1. ,,Plămânul fermierului”- este o hipersensibilitate tip III dată de inhalarea repetată a

prafului de fân infectat cu Actynomicetes thermophilae. Sporii inhalaţi produc o reacţie intensa
Ag-Ac, cu inflamaţie locală severa, manifestata prin tulburări respiratorii grave.

Hipersensibilitatea tip III – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 9

2. Boala crescatorilor de pasari (boala cultivatorilor de ciuperci, boala fabricantilor de

branzeturi): IgA secretorii prezente ȋn dejectiile pasarilor sau sporii unor microorganisme sunt
inhalate repetitiv si provoaca alveolite alergice extrinseci prin mecanisme similare cu RA.
In exemplele 1. si 2. se genereaza pneumopatii severe, cu febra, tuse si dispnee. Daca se
repeta contactul antigenic, se trece in forma subacuta (dispnee cvasipermanenta) si apoi cronica
(insuficienta respiratorie). In toate aceste faze, interstitiul pulmonar prezinta edem, infiltrat
leucocitar bogat mai ales in neutrofile, tromboze, leziuni necrotico-hemoragice multiple.
3. Hipersensibilitatea de tip III indusă de administrarea de medicamente
bactericide/antiparazitare. In conditiile unor infectii sau parazitoze severe, administrarea unor
antibiotice sau antiparazitare puternice declanseaza moartea rapidă a unui număr mare de
germeni/paraziti. Consecutiv, se elibereaza brusc cantităţi excesive de antigen, ȋntr-un organism
presensibilizat prin RIU anterioare fata de acel Ag.
Exemple:
- eritemul nodos cutanat din lepra, apărut după administrarea de dapsona;
- elefantiazisul, apărut după decesul ȋn vasele limfatice al parazitului Wuchereria bancrofti.

B. Leziuni multifocale sau sistemice (HS tip III cu CIC)

Sunt rezultatul depozitarii intratisulare a CIC, aparute in urmatoarele conditii:

- Ag patrunde direct intracirculator;
- Ag trebuie sa fie in concentratii excesive;
- Ag trebuie sa fie intens imunogen.
Numai daca sunt indeplinite simultan toate aceste conditii, se poate ajunge la o
suprastimulare sistemica antigenica.
In aceasta situatie, curbele de evolutie a concentratiilor Ag si Ac se modifica esential fata
de normal;
- Segmentul A (etapa de difuziune a Ag) se alungeste moderat;
- Segmentele B (clearance-ul macrofagic) si D (clearance-ul imunologic) se alungesc si
ele moderat pentru ca suprastimularea antigenica face sa fie depasite mecanismele de eliminare a
Ag prin cuplare pe macrofage sau in complexe imune;
- RIU debuteaza in acelasi punct C, ca si RIU normal. Initial, se sintetizeaza cantitati mari
de Ac, apoi acestea scad treptat. Deoarece Ag persista timp indelungat in concentratii mari, se
activeaza LTreg (supresoare)-Ag specifice, cu scaderea eliberarii de Ac. Rezultatul va fi aparitia
unor CIC de talie mica, cu exces de Ag;
- Timpul de contact Ag-Ac este mult mai mare decat in conditii normale, favorizandu-se
suplimentar formarea CIC.
CIC persista mult timp in circulatie pentru ca C3b rezultat din calea alterna se fixeaza pe Ac,
care acum sunt deficitari  CIC raman neadsorbite pe membranele eritrocitare si nu mai pot fi
transportate in SRE  raman in circulatie pana cand se creeaza un gradient de concentratie
suficient de mare intre vas si tesut  parasesc vasele doar in zonele cu particularitati

Hipersensibilitatea tip III – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 10

hemodinamice speciale (circulatie turbulenta prin curburi stranse numeroase, circulatie cu regim
de filtrare, adica presiune hidrostatica crescuta). Odata extravazate, CI declanseaza rapid cascada
complementului pe cale clasica si genereaza focare multiple inflamatorii perivasculare, al caror
mecanism a fost deja prezentat.

Entităţi clinice:
1. Glomerulonefrita acuta difuza post-streptococica prin complexe imune.
2. Tulburările de permeabilitate ale plexurilor choroide cerebrale ȋn lupusul eritematos, prin
prezenţa depozitelor de anticorpi anti-ADN, anticorpi antivirali și complexe Ag C3b, care induc
variate tulburări neurologice.
3. Vasculita alergică din capilarele joncţiunii dermo-epidermice, prezentă ȋn: LED,
scarlatină, purpura Henoch-Schonlein, etc.
4. Reactia inflamatorie articulara si sistemica din poliartrita reumatoida, spondilita
ankilopoietica, sclerodermie, dermatomiozita, etc.

Detalii: Glomerulonefrita acuta difuza post-streptococica

Apare dupa infectii ORL sau cutanate cu Streptococ β hemolitic grup A (la aproximativ 10
zile de la debutul simptomelor). Acest streptococ, la fel ca si toxinele lui, pot functiona ca
superantigene, adica pot stimula concomitent multiple clone limfocitare. Fenomenul este cu atat
mai intens, cu cat se administreaza un tratament antibiotic eficient, care duce la distrugerea si
eliberarea in circulatie a numeroase fragmente antigenice. Rezultatul va fi un raspuns imun intens,
cu CIC in concentratie foarte mare. Aceste CIC nu sunt neaparat de talie mica, dar sunt foarte
numeroase si depasesc epurarea prin mecanism eritrocitar. De asemenea, unele dintre toxine
(enzime streptococice) au tropism renal direct.
Fie ca se filtreaza glomerular sange foarte bogat in CIC, fie ca se filtreaza direct toxine, CI
ajung sau se formeaza in spatiile subpodocitare si activeaza cascada complementului pe cale
clasica  se genereaza concentratii foarte mari de anafilatoxine C3a si C5a  se fixeaza pe
receptorii CR de pe mastocitele periglomerulare  activare, cu degranularea histaminei si
enzimelor litice  vasodilatatie (care induce staza glomerulara) si cresterea permeabilitatii
capilare (cu aparitia proteinuriei). Mai tarziu, apar si mediatorii neoformati.
De asemenea, anafilatoxinele sunt chemoatractanti mai ales pentru neutrofile si, secundar
monocite, care intra in spatiile subpodocitare si se activeaza, cu eliberarea de SRO, SRN si enzime
litice. Toti acesti mediatori genereaza liza CI, dar si leziuni endoteliale.
Consecintele leziunilor endoteliale:
- Agravarea proteinuriei si aparitia hematuriei;
- Activarea hemostazei atat prin mecanism intrinsec, cat si extrinsec, cu aparitia
microtrombozelor glomerulare si chiar cu obstructie completa glomerulara care scaote din functie
un numar variabil de nefroni;
- In paralel cu activarea FXII din calea intrinseca, se activeaza si kalikreina si apoi sistemul
kininelor plasmatice, cu aparitia bradikininei, care accentueaza staza glomerulara si proteinuria.
Prin aceste mecanisme, se instaleaza insuficienta renala acuta, de obicei reversibila.

Hipersensibilitatea tip III – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 11

BIBLIOGRAFIE
Ando M, Suga M. Hypersensitivity pneumonitis. Curr. Opin. Pulm. Med. 1997;3:391–395.
Bara C., Esential de Imunologie, 2002, Editura All, ISBN 973-571-373-x
Barnes N, et al. FcγRI-deficient mice show multiple alterations to inflammatory and immune responses. Immunity. 2002;16:379–389
Baumann U, et al. A codominant role of FcγRI/III and C5aR in the reverse Arthus reaction. J. Immunol. 2000;164:1065–1070.
Baumann U, et al. Distinct tissue site-specific requirements of mast cells and complement components C3/C5a receptor in IgG immune
complex-induced injury of skin and lung. J. Immunol.2001;167:1022–1027.
Bolton WK. Goodpasture’s syndrome. Kidney Int. 1996;50:1753–1766
Bozic CR. Neurogenic amplification of immune complex inflammation. Science. 1996;273:1722–1725.
Broug-Holub E, et al. Alveolar macrophages are required for protective pulmonary defenses in murine Klebsiella pneumonia: elimination of
alveolar macrophages increases neutrophil recruitment but decreases bacterial clearance and survival. Infect. Immun. 1997;65:1139–1146
Chouchakova N, et al. FcγRIII-mediated production of TNF-α induces immune complex alveolitis independently of CXC chemokine
generation. J. Immunol. 2001;166:5193–5200.
Clynes R, et al. Modulation of immune complex-induced inflammation in vivo by the coordinate expression of activation and inhibitory Fc
receptors. J. Exp. Med. 1999;189:179–185.
Coxon A, et al. FcγRIII mediates neutrophil recruitment to immune complexes: a mechanism for neutrophil accumulation in immune-mediated
inflammation. Immunity. 2001;14:693–704
Czermak BJ, et al. Synergistic enhancement of chemokine generation and lung injury by C5a or the membrane attack complex of
complement. Am. J. Pathol. 1999;154:1513–1524.
Feldmann M, Brennan FM, Maini RN. Rheumatoid arthritis. Cell. 1996;85:307–310.
Fossati-Jimack L, et al. Markedly different pathogenicity of four IgG isotype-switch variants of an anti-erythrocyte autoantibody is based on
their capacity to interact in vivo with the low-affinity FcγRIII. J. Exp. Med. 2010;191:1293–1302
Henson PM, et al. Complement fragments, alveolar macrophages, and alveolitis. Am. J. Pathol. 1979; 97:93–110
Höpken UE, Lu B, Gerard NP, Gerard C. Impaired inflammatory responses in the reverse Arthus reaction through genetic deletion of the C5a
receptor. J. Exp. Med. 1997;186:749–756
Ioan-Facsinay A, et al. FcγRI (CD64) contributes substantially to severity of arthritis, hypersensitivity responses, and protection from bacterial
infection. Immunity. 2002;16:391–402
Ji H, et al. Arthritis critically dependent on innate immune system players. Immunity. 2002;16:157–168.
Köhl J, Gessner JE. On the role of complement and Fcγ-receptors in the Arthus reaction. Mol. Immunol. 1999;36:893–903.
Köhl J. Anaphylatoxins and infectious and non-infectious inflammatory diseases. Mol. Immunol.2001; 38:175–187.
Korganow A-S, et al. From systemic T cell self-reactivity to organ-specific autoimmune disease via immunoglobulins. Immunity. 1999 ;
10:451–461.
Kotzin BL. Systemic lupus erythematosus. Cell. 1996;85:303–306.
Lentsch AB, Czermak BJ, Bless NM, van Rooijen N, Ward PA. Essential role of alveolar macrophages in intrapulmonary activation of NF-
kB. Am. J. Respir. Cell Mol. Biol. 1999;20:692–698
Madaio MP. The role of autoantibodies in the pathogenesis of lupus nephritis. Semin. Nephrol.1999;19:48–56
Meyer D, et al. FcγRIII (CD16) deficient mice show IgG-isotype dependent protection to experimental autoimmune hemolytic
anemia. Blood. 1998;92:3997–4002.
Nakamura A, et al. FcγRIIb-deficient mice develop Goodpasture’s syndrome upon immunization with type IV collagen. J. Exp.
Med. 2000;191:899–905
Nieswandt B, et al. Acute systemic reaction and lung alterations induced by an anti-platelet integrin gpIIb/IIIa antibody in
mice. Blood. 1999;94:684–693.
Radeke HH, et al. Opposite regulation of type II and III receptors for immunoglobulin G in mouse glomerular mesangial cells and in the
induction of anti-glomerular basement membrane (GBM) nephritis. J. Biol. Chem. 2002;277:27535–27544.
Ravetch JV, Bolland S. IgG Fc receptors. Annu. Rev. Immunol. 2001;19:275–290.
Ravetch JV, Clynes RA. Divergent roles for Fc receptors and complement in vivo. Annu. Rev. Immunol. 1998; 16:421–432.
Riedemann NC, et al. Increased C5a receptor expression in sepsis. J. Clin. Invest. 2002;110:101–108. doi:10.1172/JCI200215409
Rodriguez-Iturbe B., and Haas M., Post-Streptococcal Glomerulonephritis, Basic Biology to Clinical Manifestations, 2016

Roitt I, Burton D., Delves P., Martin S. Essential Immunology, 2016, Eleventh Edition, ISBN13 978-104051-3603-7

Trcka J, et al. Redundant and alternative roles for activating Fc receptors and complement in an antibody-dependent model of autoimmune
vitiligo. Immunity. 2002;16:861–868.
Tsuji RF, et al. Early local generation of C5a initiates the elicitation of contact sensitivity by leading to early T cell recruitment. J.
Immunol. 2000;165:1588–1598.
Watanabe N, et al. Mast cells induce autoantibody-mediated vasculitis syndrome through tumor necrosis factor production upon triggering Fcγ
receptors. Blood. 1999;94:3855–3863.
Wessels MR, et al. Studies of group B streptococcal infection in mice deficient in complement component C3 or C4 demonstrate an essential
role for complement in both innate and acquired immunity. Proc. Natl. Acad. Sci. USA. 1995;92:11490–11494.
Yuasa T, et al. Deletion of Fcγ receptor IIB renders H-2b mice susceptible to collagen-induced arthritis. J. Exp. Med. 1999;189:187–194

Hipersensibilitatea tip III – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 12

Hipersensibilitatea tip III – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 1

HIPERSENSIBILITATEA DE TIP IV
Tema pentru 5.05.2020
Titular curs S.L. Dr. Mihaela Gheorghiu

Definitie: HS IV este un RIC secundar exagerat de intens, care apare după contactul cu
antigene infecţioase, haptene sau după transplant, la persoane presensibilizate si genereaza leziuni
tisulare sau rejectia transplantului. Semnele clinice apar dupa cel putin 12 ore, clasic la 48-72 de
ore după contactul cu antigenul, motiv pentru care HS IV este numita intarziata.
Ca mecanism de desfasurare, urmeaza acelasi model cu orice RIC normal, cu deosebirea ca
se insoteste de leziuni tisulare, datorate extinderii variabile a reactiilor citotoxice şi asupra celulelor
din vecinătatea antigenului.
Inainte de manifestarea clinica a HS IV, a existat cel putin un contact anterior cu acelasi
antigen, urmat de un răspuns imun primar.
RIC poate fi iniţiat cu sau fara prezenţa anticorpilor sau fracţiunilor complementului, dar
necesită obligatoriu prezenţa LT.
După tipul limfocitelor participante la RI, HS IV poate fi ȋmpărţită ȋn doua categorii:
a) HS IV propriu-zisă, la care participă o subgrupă de LTh numită LDTh (delayed-type
hypersensitivity lymphocytes) și macrofage efectorii.
b) HS IV citotoxică mediată celular, la care participă LDTh, LTc si alte tipuri de limfocite.

Antigenele care declanșează HS IV pot fi:

- Bacterii cu dezvoltare intracelulară (BK, Mycobacterium leprae, brucella, lysteria);
- Virusuri (herpes simplex, variolic, rujeolic, hepatitic B, etc);
- Fungi cu dezvoltare intracelulară (Candida albicans, Pneumocystis carini, Hystoplasma
capsulata, Cryptococus neoformans);
- Paraziţi (Leishmania, Schistosoma);
- Haptene (metale grele, coloranţi, plante otrăvitoare);
- Grefoane.

Celulele participante la RIC

a) APC
In HS IV participă trei tipuri de APC:
1. Macrofagele, care exprimă pe membrane epitopi ȋn complex cu molecule MHC II. Sunt
situatii cand chiar macrofagele au fost infectate cu germeni cu dezvoltare intracelulara, putand
prezenta epitopi rezultati din acesti germeni si pe molecule MHC I.
2. Celulele dendritice (incluzând și celulele Langerhans), care exprimă complexe epitopi-
MHC II;
3. Celulele parenchimatoase și endoteliale (APC ocazionale), care prezintă epitopi doar pe
molecule MHC I.

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu – Hipersensibilitatea de tip IV

 2

b) Celulele efectorii:LDTH, LTc, Macrofagele

Sunt localizate in OLS (LDTh si LTc) sau in periferie (macrofagele stimulate care nu au
sintetizat MHC II, dar expun epitopi pe MHC I). In urma cooperării cu APC, LDTh si LTc
declanșează un răspuns tip HS IV, numai dacă au fost activate ȋntr-un răspuns imun anterior (celule
cu memorie).
LDTh1-CD4+: recunosc epitopi prezentaţi de APC pe molecule MHC II. După cooperarea
cu APC, se activează şi secretă cantităţi importante de citokine şi chemokine care stimuleaza RIC.
Parasesc OLS si se indreapta spre tesutul antigenic, unde recrutează şi activează LTc venite din
OLS si macrofagele ramase in tesuturi. Ȋn urma activării bidirectionale din cooperarea LDTh1-
LTc, respectiv LDTh1-MF, LTh1, toate cele trei tipuri celulare se activeaza complet. LTh1 secreta
cantitati maximale de citokine, iar LTc si macrofagele devin celule efectoare, cu rol major în
distrucţia celulară (vezi Mecanismele RIC).
LDTh2-CD4+: recunosc epitopi prezentaţi de APC pe molecule MHC II. Cooperează cu LB,
pe care le activează complet şi generează un RIU secundar de insotire, de slaba intensitate. IgG
sintetizate au rol de opsonizare a celulei tinta, insa participarea lor nu este obligatorie.
LTc-CD8+: recunosc epitopi prezentaţi pe molecule MHC I. Parasesc OLS si ajung in tesutul
antigenic, unde mai recunosc o data epitopii prezentati in complex cu MHC I pe membranele
celulelor tinta. Dupa cooperarea suplimentara cu LTh1, devin celule efectoare, citotoxice, care
distrug celulele ţintă prin perforine, granzime si granulizina. LTh1 complet activate secreta
cantitati mari de IFNγ prin care stimulează orice tip de celulă capabilă să secrete proteine antivirale
(vezi mecanismele RIC).
c) Limfocitele reglatorii
LTc-CD4+: recunosc epitopi prezentaţi pe molecule MHC II. Au rol dual: citotoxic indirect
si imunomodulator.
LT reg: recunosc prin TCR diversele tipuri de epitopi prezentaţi pe molecule MHC şi secretă
citokine, prin care modulează răspunsul imun.

Clasificarea traditionala a HS IV
Dupa latenta de aparitie a manifestarilor clinice si dupa gravitatea leziunilor aparute, se
disting urmatoarele tipuri de HS IV:
1. HS Jones Mote, in care manifestarile clinice apar la 12-24 de ore de la contactul
anitigenic. Se manifesta ca o dermita papulo-eritemato-veziculara usoara.
2. HS de contact, in care manifestarile clinice apar la 24-48 de ore de la contactul antigenic
si sunt tot de tip dermita papulo-eritemato-veziculara. Leziunile sunt insa de gravitate mai mare.
3. HS clasica intarziata (tuberculinica) Este forma tipica de HS IV. Manifestarile clinice
apar la 48-72 ore de la contactul antigenic.
4. HS granulomatoasa este singura cu adevarat intarziata, manifestarile clinice aparand la
minim trei saptamani de la contactul antigenic. Este o forma agravata de hipersensibilitate
tuberculinica.

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu – Hipersensibilitatea de tip IV

 3

1. HS Jones-Mote
Definitie: dermatita acuta indusa de contactul tegumentelor cu antigene solubile proteice,
care se manifesta prin aparitia unor leziuni papulo-eritemato-veziculare, la 12-24 de ore de la
contactul antigenic declansator.
Mecanism:
- HS Jones-Mote este declanşată de contactul tegumentar cu proteine solubile care, datorita
dimensiunilor moleculare si structurii complexe, traversează epidermul în cantităţi mici. Dintre
putinele antigene proteice intrate in epiderm, un numar si mai mic vor fi opsonizate de C3b si,
eventual, de IgG. O parte dintre celulele Langerhans care formeaza un strat continuu intre epiderm
si derm vor capta atat Ag opsonizate (pe CR si FcγR), cat si neopsonizate (pe TLR) si se vor activa.
Rezultatul va fi aparitia unui proces inflamator acut foarte discret, cu secretia unor mici cantitati
de citokine (IL-1β, TNFα) care induc transformarea (aplatizarea) endoteliului la poarta de intrare.
- In paralel, Ag sunt fagocitate, iar putinii epitopi rezultati vor fi transportati în ganglionii
limfatici regionali (zonele T-dependente) şi prezentati pe membrane în complexe cu MHC II. Aici,
CD Langerhans, devenite intre timp CD interdigitate cooperează cu LTh naive (LThn), dar
realizeaza o stimulare antigenica foarte scazuta a acestora. LThn se diferentiaza intr-o forma
nedefinita, intermediara de LTh1/2 cu memorie  parasesc paracorticale ganglionara 
limfaticele eferente  circulatia sanguina  adera la endoteliul modificat si trec in tesutul
antigenic.
- Local, LThm1/2 coopereaza din nou cu celulele Langerhans activate de Ag si activeaza
suplimentar  incep sa elibereze citokine:
 IL-3: stimuleaza mastocitele si bazofilele locale;
 IL-4: stimuleaza mastocitele si bazofilele (teoretic, IL-4 ar fi trebuit sa stimuleze LB, dar
acestea nu sunt prezente in periferie);
 HCSF (factorul stimulator al celulelor histaminoformatoare, adica al mastocitelor si
bazofilelor);
 HRF (factorul de eliberare a histaminei).
Toate aceste semnale moleculare activeaza mastocitele si bazofilele locale, care elibereaza
histamina si enzime litice, cu urmatoarele efecte:
- produc vasodilataţie (eritem local);
- cresc permeabilitatea vasculara cu aparitia edemului local (papule);
-enzimele induc liza celulelor epidermice, cu aparitia unor spatii libere (leziuni de
spongioliză) care se umplu cu apa (mici vezicule).

Concluzie: in HS Jones-Mote, celulele efectorii sunt mastocitele si bazofilele.

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu – Hipersensibilitatea de tip IV

 4

2. HS de contact

Definitie: dermatita acuta papulo-eritemato-veziculara, de intensitate mai mare ca HS Jones-

Mote, aparuta la 24-48 de ore de la contactul tegumentelor cu antigene incomplete (haptene).
Aceste antigene au mai venit anterior in contact cu tegumentele.
Tipuri de Ag incomplete declansatoare a HS de contact:
- Metale continute in bijuterii sau in materialele de constructii (Cr, Ni, Co, etc)
- Medicamente: anestezice locale, sulfonamide, neomicina, etc
- Materiale plastice: acrilati, poliesteri, etc
- Substante din parfumuri, mai ales din cele sintetice (esteri)
- Lanolina, vaselina, detergenti, etc
Mecanism:
Datorita greutatii moleculare mici si structurii simple, haptenele patrund usor in epiderm,
unde se cupleaza cu diferite proteine care functioneaza drept carrier:
- Proteine solubile epidermale;
- Proteine de pe membranele celulare.
Si intr-un caz si in celalalt, se constituie Ag complete numeroase, care vor fi opsonizate si
apoi captate, in primul rand de celulele Langerhans. O captare mai redusa realizeaza si
keratinocitele din stratul bazal, care au functie slaba de APC.
Se obtine o dubla stimulare a celulelor Langerhans:
- Directa, prin Ag cu care vin in contact, atat pe CR si FcγR, cat si prin TLR;
- Indirecta, prin keratinocitele activate de Ag, care secreta cantitati mici de IL-1β, IL-3,
TNFα.
O parte din celulele Langerhans raman pe loc si, prin citokinele secretate, declanseaza
impreuna cu keratinocitele un proces inflamator acut, prin care se aplatizeaza celulele endoteliului
local si se expun numeroase molecule de adeziune (ICAM, VCAM, addresine, etc).
Alte celule Langerhans migreaza in ganglionii limfatici, unde devin celule dendritice
interdigitate  in paracorticala ganglionara, realizeaza o stimulare intensa a limfocitelor locale.

Hypersensitivity (Type IV) Filed under Allergy and Immunology Last modified 18/02/2015

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu – Hipersensibilitatea de tip IV

 5

Pentru ca nu este primul contact antigenic, aici exista deja LTh si LTc cu memorie, care vor
fi intens stimulate  parasesc ganglionii prin limfaticele eferente  circulatie  traverseaza
endoteliul aplatizat, sub actiunea factorilor chemoatractanti descarcati din focarul antigenic 
intra in tesut, dupa o anumita dinamica:
- La aproximativ 8 ore de la contact, primele limfocite se gasesc la jonctiunea derm-
hipoderm;
- La 24 de ore, intregul derm este infiltrat cu LTm
- La 48 de ore, ajung in epiderm.

Hypersensitivity (Type IV) Filed under Allergy and Immunology Last modified 18/02/2015

Primele care ajung sunt LThm, majoritar LTh1  iau contact cu celulele Langerhans ramase
in derm si suporta o noua activare antigenica (completa), in urma careia secreta cantitati importante
de citokine, predominant IL-2, IL-3 si IFNγ.
- prin IL3, LTh1 cu memorie activează mastocitele si bazofilele locale, care secretă cantităţi
mari de histamină şi enzime litice.
- prin IFNγ, sunt atrase şi activate intens monocitele sanguine si macrofagele rezidente care
se transformă în macrofage efectorii, intens secretoare de enzime proteolitice şi radicali liberi.
La aproximativ 48 de ore, intra in epiderm si LTcm, care vin in contact cu celulele epidermice
tapetate cu haptene si care prezinta Ag in complex cu moleculele MHC I. Se produce o noua
activare antigenica a LTcm, insa activarea lor completa are loc abia dupa stimularea cu IL-2
descarcata de LTh1. Rezultatul va fi descarcarea masiva a perforinei, granzimelor si granulizinei.

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu – Hipersensibilitatea de tip IV

 6

Rezultate:
- histamina din masocite si bazofile determina vasodilataţie intensă si creşterea
permeabilităţii, care se traduc clinic prin eritem local si papule;
- enzimele litice din mastocite, bazofile, macrofagele efectorii si, mai ales din LTc induc
distrugerea masiva a celulelor epidermice, cu aparitia unor vezicule mari, pline cu lichid, care
ocupă zonele de distrucţie epidermică şi spongioliză.
Concluzie: celulele efectorii in HS de contact sunt mastocitele, bazofilele, LTc si
macrofagele.

Hypersensitivity (Type IV) Filed under Allergy and Immunology Last modified 18/02/2015

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu – Hipersensibilitatea de tip IV

 7

3. HS clasica intarziata (tuberculinica)

Definitie: reactie inflamatorie intensa, declansata la 48-72 de ore de la intrarea in tesuturi a

unor germeni care au habitat si/sau dezvoltare intracelulara.
Există germeni care în cursul evoluţiei lor au dezvoltat "strategii" diverse, prin care
anihilează mecanismele de apărare imună ale organismelor pe care le invadează. Asemenea
germeni pot invada celulele şi pot supravieţui în interiorul acestora, dând naştere unui răspuns
imun cronic autoîntreţinut. Şi macrofagele, principalele celule fagocitare, pot deveni ineficiente în
liza acestor patogeni, transformându-se în celule mobile cu germeni intracitoplasmatici.
Ȋn aceste situaţii se pot declanşa reactii de HS IV, faţă de germeni ca Mycobacterium
tuberculosis, Mycobacterium leprae, Brucella, Legionella sau faţă de paraziţi ca Leishmania sau
Lysteria.
Mecanism:
Germenii se acumulează la poarta de intrare. Pe membranele lor sunt prezente PAMP, care
vor activa toate mecanismele de supraveghere imunologica locale: C3b si IgG din RIU anterioare.
Membranele germenilor vor fi opsonizate rapid. Cascada complementului, care pana la intrarea
germenilor in tesut, functiona doar bazal, pe calea alterna, acum se amplifica. Prezenta
complexelor imune in tesut activeaza si cascada complementului pe cale clasica. Din ambele cai
sunt generate cantitati importante de anafilatoxine C3a si C5a. Metabolismul bacterian elibereaza
in tesut polizaharide (trehaloza) si toxine microbiene (FMLP- N-formil metionin leucil phenil
alanina).
Toate aceste componente activeaza macrofagele rezidente prin CR, FcγR si TLR. Este doar
o activare partiala, in urma careia se transforma in macrofage initiate:
- le creste foarte mult capacitatea fagocitara si functia de APC,
- sunt mult mai mobile
- produc mari cantitati de mediatori inflamatori, in primul rand citokine si specii reactive de
oxigen, SRO. Citokinele inflamatorii atrag local monocite, neutrofile si trombocite sanguine.
Astfel, la locul intrarii germenilor, se acumuleaza un numar mare de celule, in primul rand
macrofage, care se activeaza puternic in contact cu germenii si mediatorii locali.
Macrofagele initiate se divid functional in doua contingente:
- o parte raman in tesutul inflamat, intensificand inflamatia acuta deja declansata, cu
modificari endoteliale extinse;
- alta parte devin APC si ajung in ganglionii regionali, unde prezinta complexe epitopi-MHC
II spre LDTh1 (LDelayedTh1), care se activeaza si parasesc ganglionii  circulatie  strabat
endoteliul aplatizat si, ghidate de factorii chemoatractanti, intra in tesut si ajung in contact cu
macrofagele initiate  cooperare bidirectionala  LDTh1 se activeaza complet si descarca mari
cantitati de CK, predominant IL-2 si IFNγ.
IL-2 definitiveaza activarea macrofagelor: trec in stadiul de macrofage complet activate
sau efectorii.

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu – Hipersensibilitatea de tip IV

 8

IFNγ stimuleaza functiile efectorii ale macrofagelor.

La acest moment, in tesutul invadat de germenii amintiti la inceput, se declanseaza un proces
inflamator acut patologic, numit astfel pentru ca, desi se desfasoara pe baza modelului clasic, are
o intensitate mult mai mare decat normal.
Macrofagele efectorii incep sa elibereze local:
- cantitati mari de IL-1β care: intensifica si mentine in timp modificarile vasculare
stimuleaza afluxul local de celule proinflamatorii
activeaza celulele endoteliale, cu eliberarea factorului von
Willebrand si declansarea hemostazei
- G-CSF si GM-CSF: factori stimulatori ai leucopoiezei
- IL-8, LT B4: exercita chemoatractie intensa pentru neutrofile si monocite
- PAF: activeaza trombocitele intrate in focar, cu aparitia microtrombilor obstruanti
- Cantitati mari de enzime litice, SRO care distrug atat germenii, cat si celulele proprii
Rezultatul acestui proces inflamator foarte intens va fi circumscrierea focarului, cu
distrugerea bacteriilor, care antreneaza insa si leziuni tisulare micronecrotice.

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu – Hipersensibilitatea de tip IV

 9

Implicarea macrofagelor ȋn
generarea leziunilor locale

Concluzie: in HS clasica intarziata (tuberculinica), celulele efectorii sunt macrofagele.

4. HS granulomatoasa

Definitie: este forma cea mai grava a HS clasice intarziate, care apare atunci cand
macrofagele sunt incapabile sa distruga bacteriile cu habitat intracelular, fiind singura cu adevarat
intarziata (apare la cel putin 3 saptamani de la contactul secundar cu antigenul).
Exemple:
- Unele suşe de BK inhiba fuziunea fagozomilor cu lizozomii, astfel incat enzimele
lizozomale nu mai pot ataca BK;
- Alte suşe de BK au capsula foarte rezistenta la actiunea enzimelor lizozomale;
- Legionella are capacitatea de a inhiba productia SRO in monocite si macrofage, etc.
Astfel, bacteriile isi desfasoara nestingherite ciclul de evolutie in interiorul macrofagelor.
Doar la moartea naturala a bacteriei, macrofagul poate sa expuna pe membrana epitopi rezultati
din fragmentele structurii bacteriene.

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu – Hipersensibilitatea de tip IV

 10

Toate aceste evenimente au in antecedente o reactie tuberculinica ineficienta, deci exista

leucocite activate repetitiv in focar, dupa modelul prezentat la HS tuberculinica.
Epitopii rezultati din bacteriile moarte in macrofage vor fi transportati si prezentati repetitiv
(in valuri succesive) catre LDTh1 acestea se suprastimuleaza si ajung in focar, unde vor exista
cicluri repetate de suprastimulare bidirectionala cu macrofagele tisulare  in urma acestor activari
repetate, macrofagele tisulare se transforma in celule epitelioide:
- Se aplatizeaza;
- Reticulul endoplasmic devine foarte abundent;
- Scade numarul de lizozomi (oricum, ineficienti);
- Citoplasma este plina cu bacterii vii.
Acum, celulele epitelioide fuzioneaza intre ele si formeaza celule gigant multinucleate:
- Capata forma rotunda;
- Nucleii sunt impinsi la periferie, in timp ce in centru ramane citoplasma cu bacterii vii;
- Incep sa apara leziuni degenerative ale reticulului endoplasmic si mitocondriilor  scade
foarte mult productia de ATP  scade durata de viata a celulelor multinucleate  abia prin
moartea lor, mor si bacteriile care le-au contaminat.
Se creeaza o leziune granulomatoasa, care este o structura multicelulara stratificata:
- In centru: necroza (celule multinucleate si bacerii moarte), numita si cazeum;
- In jur, un strat consistent de celule epitelioide;
- La exteriorul lor, un strat de macrofage complet activate;
- Cel mai extern, in strat circular de LDTh1 activate complet („coroana” de limfocite).
In timp, citokinele secretate de macrofagele complet activate si de LDTh1 (FGF, TGFβ)
stimuleaza fibroblastii. Acestia secreta fibre de colagen care se dispun la periferia focarului si il
„securizeaza”. Ȋn timp, zone ale granulomului se pot calcifica.

In descrierea histologica clasica, structura granulomului este asemanata unui „cimitir cu

poarta inchisa”.

Alte entităţi clinice în HS IV

 Boala Crohn
Este o inflamaţie granulomatoasă care cuprinde tot peretele intestinal, urmată de ulceraţii și
eventual fistule.
Genetica: boala apare ȋn urma unor mutaţii punctiforme ȋn gena NOD2, mutaţii care
ȋmpiedică exprimarea unui receptor pentru peptidoglicanul muranyl dipeptid din peretele
patogenilor. Germenii nu mai pot fi recunoscuţi, fixaţi și fagocitaţi.
 Sarcoidoza
Este o afecţiune pulmonară cronică, cu etiopatogenie încă neelucidată, care determină leziuni
pulmonare polimorfe. Nu se cunoaște cauza primară.

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu – Hipersensibilitatea de tip IV

 11

Există cu certitudine un RIC, dar și un număr mare de LB care secretă Ig, generând o
hipergamaglobulinemie. Probabil există o mycobacterie atipică sau un număr mare de LT reg care
ȋmpiedică un RI normal.
Notă: Injectarea intradermică la animale de laborator a unui extract de splină provenit de la
bolnavi confirmaţi cu sarcoidoză, induce un răspuns granulomatos cutanat, la câteva săptămâni
după injecţie.

Psoriazisul
Este o boală cutanată cronică care are anumite particularităţi comune cu o HS tip IV:
a) Infiltraţia tegumentară cu LTc-CD4+ și LTc-CD8+ care secretă INFγ și TNFα și produc
hiperplazia epidermală patologica, cu multe keratinocite și maturare incompletă epidermală.
b) Creșterea expresiei moleculei de adeziune ICAM-1 pe keratinocite, care favorizează
recrutarea LTc şi activarea lor in tegumente
c) exacerbarea mecanismelor de activare a LTc-CD4+.

Hipersensibilitatea de tip V
Organismul poate secreta autoanticorpi ȋmpotriva unor receptori membranari, care devin
antigene. După ligarea Ag-Ac, complexul declanșează transducţia intracitoplasmatica a
semnalului și activare celulară pe calea AMPc. Anticorpii anti-receptor sunt produși permanent,
rămân fixaţi pe receptori, si induc o stimulare permanentă celulară, care scapă mecanismelor de
control tip feed-back negativ.
Exemple:
a) Ȋn boala Basedow, anticorpii anti-TSH receptor, se fixează permanent pe celulele
tiroidiene și induc secreţia continuă de hormoni tiroidieni. Retrocontrolul, prin blocarea secreţiei
de TSH, datorită excesului de hormon tiroidian devine ineficient, complexul Ac-Ag acţionând ca
moleculă TSH-like cu acţiune continuă.
b) Anticorpii anti-angiotensina II-receptor (AT-R) formează complexe generatoare de
vasoconstrictie pemanentă și HTA secundară.

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu – Hipersensibilitatea de tip IV

 12

BIBLIOGRAFIE

Bahwere P, James P, Abdissa A, Getu Y, Getnet Y, Sadler K, Girma T. Use of tuberculin skin test for
assessment of immune recovery among previously malnourished children in Ethiopia. BMC Res Notes. 2017 Nov
07;10(1):570. [PMC free article] [PubMed]
Bara Constantin., Esential de Imunologie, 2002, Editura All, ISBN 973-571-373-x
Barailler H, Milpied B, Chauvel A, Claraz P, Taïeb A, Seneschal J, Darrigade AS. Delayed hypersensitivity skin
reaction to hydroxychloroquine: Successful short desensitization. J Allergy Clin Immunol Pract. 2019 Jan;7(1):307-
308. [PubMed]
Cotran RS, Kumar V, Collins T. 1999. Diseases of Immunity. In:Cotran RS, Kumar V, Collins T, editors. Robbins
pathologic basis of disease. Philadelphia: Saunders. p 188–259.
Dannenberg AM Jr, Rook GAW. 2004. Pathogenesis of pulmonary tuberculosis: an interplay of tissue-damaging
and macrophage-activating immune responses. Dual mechanisms that control bacillary multiplication. In: Bloom BR,
editor. Tuberculosis: pathogenesis,protection, and control. Washington, DC: ASM Press. p 459–483.
Druszczynska M, Wlodarczyk M, Kielnierowski G, Seweryn M, Wawrocki S, Rudnicka W. CD14-159C/T
polymorphism in the development of delayed skin hypersensitivity to tuberculin. PLoS
ONE. 2017;12(12):e0190106. [PMC free article] [PubMed]
Galvan-Blasco P, Guilarte M, Cardona V, Labrador-Horrillo M, Sala-Cunill A, Gil-Serrano IJ, Luengo O.
Delayed drug hypersensitivity to bortezomib: Desensitization and tolerance to its analogue
carfilzomib. Allergy. 2019
Kasahara K, Sato I, Ogura K, Takeuchi H, Kobayashi K, Adachi M. 1998. Expression of chemokines and induction
of rapid cell death in human blood neutrophils by Mycobacterium tuberculosis. J Infect Dis 178:127–137.
Kasahara K, Tobe T, Tomita M, Mukaida N, Shao-Bu S, Matsushima K, Yoshida T, Sugihara S, Kobayashi K.
1994. Selective expression of monocyte chemotactic and activating factor/monocyte chemoattractant protein 1 in
human blood monocytes by Mycobacterium tuberculosis. J Infect Dis 170:1238–1247.
Majno G, Joris I. 1996. Hypersensitivity reactions. In: Cells, tissues,and diseases. The principles of general
pathology. Cambridge: Blackwell Science. p 509–556.
Mosmann TR, Sad S. 1996. The expanding universe of T-cell subsets: Th1, Th2 and more. Immunol Today
17:138–146.
Pelzer PT, Mutayoba B, Cobelens FGJ. BCG vaccination protects against infection with Mycobacterium
tuberculosis ascertained by tuberculin skin testing. J. Infect. 2018 Oct;77(4):335-340. [PubMed]
Power C, Kobayashi K, Nishimura T, Yoshida T. 1999. CD11/CD18and ICAM-1 expression in a murine foreign
body granulomatous lung model. Clin Immunol Immunopathol 73:321–329.
Roitt I, Burton D., Delves P., Martin S. Essential Immunology, 2006, Eleventh Edition, ISBN13 978-104051-
3603-7
Romagnani P, Annunziato F, Piccinni MP, Maggi E, Romagnani S. 2010. Cytokines and chemokines in T
lymphopoiesis and T-cell effector function. Immunol Today 21:416–418.
Rossi D, Zlotnik A. 2000. The biology of chemokines and their receptors. Annu Rev Immunol 18:217–42.
Shikama Y, Kobayashi K, Kasahara K, Kaga S, Hashimoto M, Yoneya I, Hosoda S, Soejima K, Ide H, Takahashi
T. 1989. Granuloma formation by artificial microparticles in vitro. Macrophages and monokines play a critical role in
granuloma formation. Am J Pathol 134:1189–1199.
Sullivan L, Sano S, Pirmez C, Salgame P, Mueller C, Hofman F, Uyemura K, Rea TH, Bloom BR, Modlin RL.
1991. Expression of adhesion molecules in leprosy lesions. Infect Immun 59:4154–4160.
Thomas PD, Hunninghake GW. 1987. Current concepts of the pathogenesis of sarcoidosis. Am Rev Respir Dis
135:747–760.
Trinchieri G. 1997. Cytokines acting on or secreted by macrophages during intracellular infection (IL-10, IL-12,
IFN-g). Curr Opin Immunol 9:17–23.
Vaillant A; Hassam Zulfiqar; Kamleshun Ramphul., Delayed Hypersensitivity Reactions, StatPearls Publishing;
2020 Jan

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu – Hipersensibilitatea de tip IV

 1

TOLERANȚA IMUNOLOGICǍ
Tema pentru 12.05.2020
Titular curs S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

Transplantul de organe a fǎcut necesar efortul de a explica de ce un ţesut "mutat" din locul
lui anatomic, la același individ, funcţioneazǎ fǎrǎ a declanșa o reacţie de apǎrare, ȋn timp ce o
singurǎ celulǎ transplantatǎ la un alt individ, din aceeași specie, declanșeazǎ un rǎspuns imun. A
fost necesarǎ acceptarea faptului cǎ un organism “tolereazǎ" orice structurǎ proprie, dar este
“intolerant” faţǎ de orice moleculǎ non-self.
Definitie: Ansamblul mecanismelor prin care celulele imune rǎmȃn indiferente imunologic
faţǎ de structurile proprii constituie conceptul de toleranţǎ imunologicǎ.
Sunt implicate aici mecanisme complexe care se succed ȋn timp, de la generarea celulelor
imune pȃnǎ la maturarea lor funcţionalǎ completǎ: selecţia clonalǎ, maturarea ȋn organele limfoide
primare și secundare, controlul multiplicǎrii clonale și cel al exactitǎţii rǎspunsului imun.
Ȋnainte de a discuta ȋn detaliu, este utilǎ prezentarea unor termeni care vor fi utilizaţi ȋn
continuare.
Antigenele sunt structuri eminamente non-self, care prezente ȋn organism, declanșeazǎ un
rǎspuns imun. Antigenele proprii/self sunt molecule din componenţa unui organism, care
transplantate la un alt organism, din aceeași specie, declanșeazǎ un rǎspuns imun; aceste molecule
sunt totuși “mute” imunologic pentru organismul propriu.
Autoantigenele sunt structuri care, dintr-o cauzǎ oarecare, și-au modificat componenţa
originarǎ și, ca urmare, ele sunt recunoscute de sistemul imun propriu ca non-self, cu declanșarea
unui rǎspuns imun manifest clinic sau posibil oprit ȋn faza lui iniţialǎ.
Ȋn esenţǎ, un organism este apt sǎ iniţieze un rǎspuns imun la antigene exogene, dar sǎ ignore
antigenele proprii, ceea ce este de fapt toleranţa imunologicǎ.
Se stie că orice imunogen declanşează un RI.
Unele antigene au însă proprietatea de a opri încă din prima fază RIU sau RIC, organismul
având un grad de "toleranţă" faţă de antigen în ansamblul lui. Toleranţa organismului faţă de
asemenea antigene este un proces complex care ţine de factori variaţi:
a. Numărul, natura şi proporţia dintre epitopii imunogeni, supresori sau tolerogeni pe care îi
conţine antigenul;
b. Concentraţia antigenelor – în concentraţii foarte mici, unele antigene declanşează doar un
proces inflamator local, suficient pentru îndepărtarea antigenului. Asemenea antigene sunt, de
regulă, "T-dependente". Dozele excesive de antigene opresc RI, mai ales dacă antigenele sunt "B-
dependente" (inhibitie de protectie a sistemului imun). RI este declanşat deci doar de concentraţiile
medii de antigene;
c. Poarta de intrare a antigenului şi contextul local;
d. Starea sistemului imun, în care vârsta, sexul, rasa sau starea de sănătate pot fi determinante
pentru un răspuns imun sau tolerogen.

Toleranta Imunologica (I) – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 2

Toleranţa imună este de doua tipuri: înnăscută si dobândită.

A. Toleranţa înnăscută este datorată:

1) Inexistenţei clonelor LT sau LB capabile să recunoască antigenul
2) Prezenţei oricărei condiţii genetice care împiedică cooperările celulare din timpul
procesului de elaborare a RI.
Intră aici "toleranţa centrală" din perioada intrauterina, care presupune "instrucţia
limfocitelor" în organele limfoide primare, proces prin care clonele limfocitare capabile să
recunoască antigene self au fost majoritar înlăturate. Prin extensie, putem include aici şi "toleranţa"
unor specii faţă de germeni (antigene) care produc îmbolnăviri la alte specii, dar nu la om (ex.
răpciuga este o boală a cailor care nu produce RI la om).

B. Toleranţa dobândită (periferică): clonele limfocitare cu potenţial autoreactiv sunt

anihilate în OLS, împiedicând un răspuns imun. Ineficienţa acestui mod de apărare generează boli
autoimune.
Toleranta periferica are doua mecanisme esenţiale:
1) Deleţia clonelor limfocitare autoreactive;
2) Inhibiţia activă a RI autoreactiv prin mecanisme de control celular realizate de limfocitele
T reglatoare, LTreg/supresoare.

Blocarea rǎspunsului imun faţǎ de antigenele proprii

începe ȋncǎ din organele limfoide primare, odatǎ cu
diferenţierea progenitorilor limfocitari ȋn mǎduva hematogenǎ
și se desfǎșoarǎ ușor diferit pentru limfocitele T și B.

A. TOLERANTA IMUNOLOGICA A LT

I. Toleranţa imunologicǎ centralǎ a LT

LT iau naștere ȋn mǎduva hematogenǎ și trec ȋn sȃnge ca LT imature (iLT). Ele au un singur
receptor de adeziune LAM1 (CD44), care le permite trecerea din capilare numai ȋn parenchimul
timusului. Aici, vor castiga toleranta imunologica centrala prin cooperarea cu doua categorii de
celule: celulele epiteliale si celulele stromale timice.
- Celulele epiteliale timice sunt situate predominant in regiunea corticala si secretǎ matricea
intercelularǎ care conţine douǎ proteine de adeziune, laminina și fibronectina. Acestea
favorizeazǎ migrarea limfocitelor intrate in timus la joncţiunea cortico-medularǎ spre zona
corticalǎ. Aceste celule timice au morfologie aparte, cu „buzunare” membranare, ȋn care sunt

Toleranta Imunologica (I) – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 3

stocate un numǎr mare de iLT. Ele secretǎ și hormoni timici (timulina, timozina, timopoietina),
prin care intervin ȋn procesul de maturare limfocitarǎ.
- Celulele stromale timice sunt localizate mai ales ȋn zona medulară si secretǎ interleukine
(IL 1, 3, 6, 7) si semforina, cu rol important ȋn maturarea limfocitarǎ.
Castigarea tolerantei centrale presupune, in principiu, doua transformari paralele pe care
trebuie sa le realizeze iLT:
- sa „invete” epitopii self si sa nu reactioneze fata de ei;
- sa castige setul complet de receptori membranari care caracterizeaza un LT matur.
Pentru a invata epitopii self, trebuie ca niste APC sa prezinte acesti epitopi. In perioada
intrauterina, rolul de APC este „jucat” de celulele timice si de celulele dendritice imature.
Pe mǎsura ce aceste contacte intercelulare se stabilesc, iLT incep sa se maturizeze si
sintetizeazǎ progresiv si alte molecule de adeziune (VLA5, VLA6), in afara de CD 44. Acestea
permit constituirea unor numeroase complexe limfocit T - celule epiteliale timice (thymus nurse
cells complex), in scopul hranirii si stimularii limfocitelor cu hormoni si factori de crestere secretati
de celulele timice. In paralel, numarul limfocitelor creste semnificativ prin mitoze. Hormonul de
creștere hipofizar are și el efecte stimulatoare asupra maturǎrii limfocitare.
Ȋn zona corticalǎ, iLT coopereazǎ cu celule epiteliale timice, iar ȋn zona medularǎ cu celulele
dendritice imature. Aceste APC expun molecule MCH I și MCH II ȋncǎrcate cu epitopi self.
Prin cooperarea dintre iLT și APC locale, in nucleul iLT se activeazǎ succesiv regiuni genice
promotor. Rezultatul va fi sinteza ulterioară a proteinelor care vor deveni receptori membranari de
adeziune și de recunoaștere a antigeneleor (TCR, CD3, CD4, CD8).
Dupǎ editarea receptorilor, LT pot coopera cognitiv și non-cognitiv cu alte APC, cooperare
care necesitǎ, de data aceasta, prezenţa unei sinapse imune complete.

TYMOPOIETINA

Sa vedem care sunt etapele prin care trec LT imature, din momentul in care parasesc maduva
hematogena si intra in timus pana cand au castigat toleranta imunologica centrala.
iLT parasesc mǎduva hematogenǎ ca limfocite triplu negative (TCR--, CD4--, CD8-), adica
nu au pe membrane niciunul dintre acesti receptori. Ele intră ȋn timus la nivelul jonctiunii cortico-
medulare, dupǎ ligarea LAM1 (CD44) si, sub actiunea chemokinelor secretate de celulele
epiteliale, migreazǎ ȋn corticalǎ și ȋncep sinteza TCR, devenind timocite (fenomenele au fost

Toleranta Imunologica (I) – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 4

prezentate detaliat in primul semestru, atunci cand s-a discutat despre maturarea si diferentierea
fenotipica a LT).
Timocitele trec prin patru stadii de maturare, avansând dinspre corticalǎ spre medularǎ.
Iniţial, timocitele sunt deci triplu negative CD4--, CD8— şi TCR--. Ulterior, pe masura ce
avanseaza dinspre corticala spre medulara, incepe sinteza lanturilor α si β din TCR, astfel incat
raman dublu negative (DN). In drumul spre corticala, timocitele evolueaza in mai multe stadii de
maturare, fiind pe rand DN1, DN2, DN3 şi DN4. În stadiul DN3, limfocitele/timocitele au deja
complexe TCR-CD3 şi expun și receptorul CD25 (IL-2R). În stadiul DN4, cand se afla din nou la
jonctiunea cortico-medulara, pierd receptorul CD25, dar, trecand in medulara, castiga atat CD4,
cat si CD8, devenind dublu pozitive (CD4+, CD8+). În medularǎ, vor veni în contact din nou cu
APC, dupa care se reintorc in corticala. Concomitent cu parcursul corticala-medulara-corticala,
sufera un proces de selecţie pozitivǎ sau de selecţie negativǎ.

Selecţia pozitivǎ si selectia negativa

LT dublu pozitive din medulara timica evoluează diferit:
a. Cele care nu pot recunoaşte complexe MHC-epitop vor muri prin apoptozǎ, pentru ca
numai aceasta modalitate de activare le-ar fi permis secretia de factori anti-apoptotici.
b. Altele, care au afinitate mare pentru complexele MHC-epitop self, semnalizeazǎ exagerat
de intens dubla recunoaştere intrareceptorialǎ prin TCR, cu recrutarea şi apoi blocarea moleculelor
adaptor, eveniment care împiedicǎ activarea semnalului prin B7-CD28. Astfel, se împiedicǎ
activarea genei pentru sinteza factorului anti-apoptotic Bcl-2. Toate aceste celule mor prin
apoptozǎ (selectie negativa).
c. Cele care leagǎ cu intensitate mica/medie complexele MHC-epitop self permit generarea
semnalului anti-apoptotic, vor supravieţui şi se vor multiplica (selectie pozitiva). Reprezinta doar
1-5% din totalul timocitelor.
LT care au recunoscut moleculele MHC I prin receptorul CD8 vor deveni LTcCD8+; pentru
cǎ receptorul CD4 dispare, au fost numite LTc simplu/single pozitive. Ele vor pǎrǎsi timusul şi
vor ajunge în organele limfoide secundare ca LTc naive.
LT care au recunoscut moleculele MHC II prin receptorul CD4 vor deveni LTCD4+ simplu
pozitive (majoritar LTh). Şi ele migreazǎ spre organele limfoide secundare.

Concluzii:
1. În timus, limfocitelor T le sunt prezentate atat moleculele MHC self, cat si antigenele
self din aproape toate ţesuturile proprii. Aceste antigene nu sunt preluate numai din periferie de
celulele dendritice imature, ci pot fi sintetizate si local, in cantitati foarte mici, de celulele epiteliale
timice. Fac excepţie organele privilegiate imunologic: ochiul, testiculul, ţesutul endocrin, ţesutul
nervos, ale căror antigene nu pot fi prezentate LT datorita unor bariere anatomice;
2. După ligare, clonele care au recunoscut si s-au legat puternic de aceste complexele MHC
I/II-Epitopi self au fost înlǎturate complet, prin selectie negativa. Supravietuiesc doar acele clone
limfocitare care au format legaturi de intensitate mica/medie.

Toleranta Imunologica (I) – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 5

3. Ca urmare, în periferie nu vor exista, teoretic, LT simplu pozitive autoreactive.

Fiecare val de limfocite T imature eliberat din mǎduva hematogenǎ va suferi acelaşi proces
în toatǎ perioada existenţei timusului.

II. Toleranţa perifericǎ a LT

Puţine clone autoreactive mature pot scăpa totusi din timus în periferie, având un potenţial
de declanşare a unui răspuns autoimun, după ligarea complexului MHC–E self. Aceste clone
trebuie eliminate, iar răspunsul imun blocat chiar la începutul lui, proces în care sunt determinante
concentraţia antigenelor, contextul celular şi citokinic local.
Toleranţa periferica a LT cuprinde totalitatea mecanismelor prin care LT mature autoreactive
sunt împiedicate să declanşeze un răspuns imun si se deruleaza toata viata individului.
Mecanisme:
a. Unele clone autoreactive pot liga antigene proprii în periferie. Fixarea acestor epitopi pe
TCR-CD3 induce o suprastimulare a LTh, cu blocarea genei anti-apoptotice şi moarte celulară
(selectie negativa periferica).
b. Ȋn cazul prezentării unor antigene self pe molecule MHC I sau MHC II, răspunsul imun
poate fi blocat prin efectul inhibitor al co-receptorului CD3, care recunoaşte complexul MHC-E
self şi opreşte cooperarea APC-LTh. Asemenea antigene se comportă ca tolerogene şi nu vor
declanşa un rǎspuns imun.

c. Dacǎ moleculele MHC sunt variante alelice, necunoscute de LT, acestea nu pot fi ligate
de TCR, CD4 sau CD8 şi, ca urmare, vor fi ignorate, indiferent de natura epitopului pe care-l
prezintǎ, oprind răspunsul imun.
d. În inflamaţii grave sau post-traumatic, celulele somatice pot deveni APC, prezentând pe
moleculele MHC I epitopi care, în mod obişnuit, sunt sechestraţi prin bariere anatomice. LTh intră
în cooperare cu aceste celule, dar nu pot declanşa un răspuns imun, datorită absenţei semnalului
secund de activare, întrucât celulele somatice nu pot emite receptorul B7/CD80. Ca urmare, LTh,

Toleranta Imunologica (I) – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 6

lipsit de semnalul secund (co-stimularea), intră în anergie şi ulterior în apoptoză. Se stopeazǎ astfel
rǎspunsul imun.
e. Sub influenţa unor suprastimulǎri prin IFNγ, unele APC pot exprima accidental complexe
MHC II-epitop self, concomitent cu sinteza unui numǎr mare de molecule Fas-L. Aceste ultime
molecule sunt recunoscute de receptorul tanatogen Fas limfocitar, inducând apoptoza Fas-mediată
a limfocitului T.
f. Organele imunoprivilegiate sunt protejate de contactul cu LT autoreactive printr-o barierǎ
anatomicǎ. In plus, celulele din aceste organe sunt purtǎtoare de molecule FasL care pot reacţiona
cu receptorul Fas al limfocitului T, ligare care declanşeazǎ apoptoza LT şi anuleazǎ rǎspunsul
imun. Cele mai afectate sunt LTh.

Notǎ !: macrofagele infectate cu HIV exprimǎ vicariant molecule Fas-L care fixeazǎ pânǎ la
epuizare LT-CD4+, fǎcând imposibil un rǎspuns imun la infecţii intercurente.

Celulele care mediaza toleranţa periferică a LT

În toleranţa periferică intervin: LT-reg, celulele dendritice, celulele supresoare derivate din
celulele mieloide (MDSC), macrofagele asociate tumorilor (TAM) si limfocitele NKT .

1. Rolul limfocitelor T reglatoare (LTreg)

Reprezintă o subpopulaţie de limfocite T cu urmatoarele caracteristici fenotipice: CD4+,
CD25+, FoxP3+, CTLA4+. Unele sunt de la inceput LTreg (LTreg naturale), altele se diferentiaza
in LTreg din alte tipuri de limfocite, sub actiunea contextului local (LTreg adaptative).
- LTreg naturale au originea în măduva hematogenă şi se maturează în timus, în cursul
selecţiei pozitive şi negative.
- LTreg adaptative se formează ulterior parasirii timusului, din LT CD4+ şi LT CD8+, sub
influenţa TGFβ excesiv din mediu. Exista si posibiliatea în care limfocitele NKT secretă IL13,
care stimulează celulele MDSC, care secretă TGFβ (explicat mai jos).
In alte situatii, LThCD4+ mature se pot transforma în LTreg, dacă sunt stimulate prelungit
cu IL10 şi antigene. Tot din LTh se pot diferenţia şi alte tipuri de limfocite reglatoare ale
răspunsului imun: LTh3 secretoare de TGFβ, LTh (γδ). În activitatea acestor celule există
numeroase suprapuneri şi interferenţe, dictate de contextul local.

Toleranta Imunologica (I) – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 7

Markeri membranari ai LTreg:

- Receptori de recunoaştere a antigenului, comuni tuturor limfocitelor (TCR, Toll, etc);
- Receptori de adeziune (CCR4, CCR8, LFA1. ICAM1, CD44(LAM1), CD103);
- Receptori citokinici: IL2-R, TNF-R;
- Receptori inhibitori: CTLA4.
LTreg secretă : IL2, IL9, IL10, şi TGFβ.

Activarea LT-reg:
Se produce după cooperarea cu APC care expun epitopi supresori în număr mare.
Prezenţa APC este obligatorie pentru activare, după care T-reg devine celulă efectorie care
nu mai are nevoie de contact cu antigenul specific activator. Activarea Treg este deci antigen-
specifică.
Supresia RI iniţiată de LT-reg se poate face in mai multe moduri:
- prin contactul direct cu alta celule imuna;
- de la distanţă, prin citokinele pe care le secretă si care actioneaza asupra altei celule imune;
- prin cooperarea funcţională cu celulele dendritice, cărora le modulează activitatea;
- prin stimularea mastocitelor locale cu IL9.
Răspunsul inhibitor este policlonal, cu aviditate crescută asupra celulelor care expun
molecule MHC purtătoare de epitopi self.

Toleranta Imunologica (I) – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 8

Funcţiile LTreg:
1. Menţin toleranţa periferică la indivizi sănătoşi, prin anihilarea clonelor self-reactive.
2. Suprimă RI care se prelungeste după epuizarea antigenului, pentru a evita lezarea celulelor
proprii. Inhibiţia se face prin contact direct cu LT efectorii.
3. Identifică şi semnalizează prezenţa patogenilor prin receptori Toll (TLR 2,4,5,8).
Răspunsul Treg este diferit, putând opri complet sau doar modula RI, după combinaţia receptorilor
Toll implicaţi.
4. Modulează răspunsul imun în raport cu contextul local.
5. În inflamaţia cronică, cand se prezinta prelungit antigene endogene, stimulează sinteza de
HSP (proteine de şoc caloric). In acest mod, incearca sa controleze componentă autoimună a
inflamaţiei cronice din artrita reumatoidă.
6. T-reg sunt prezente în număr mare în tumorile
maligne, mod prin care tumora incearca sa inhibe RI si sa
supravietuiasca. Depleţia de T-reg poate duce la
vindecarea spontană a tumorii.
7. Absenţa T-reg favorizează instalarea şi evoluţia
bolilor autoimune: tiroidite, gastrite, colite, diabet. Gena
Fox-p3 codifică factorul de transcripţie scarpina, a cărei
absenţă produce, la masculii heterozigoţi,
poliendocrinopatii autoimune.

2. Rolul celulelor dendritice

Există mai multe varietăţi care funcţionează ca APC profesionale. Funcţionează dual, fie ca
inductori, fie ca supresori ai RI, în raport cu contextul citokinic, gradul lor de activare prin natura
şi intensitatea stimulării cu antigene.
Cel mai frecvent recunosc, fagocitează Ag si expun epitopi, stimuland RI.

Toleranta Imunologica (I) – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 9

Uneori insa secretă și indol-amino-deoxigenaza, prin care CD suprimă proliferarea LT şi

induc apoptoza lor.
Celulele dendritice imature din timus prezintă epitopi self pe
molecule MHC, dar nu pot activa complet LT, pentru că nu pot
declanşa semnalul secund de activare pentru LT, prin B7-CD28. De
asemenea, nu pot sintetiza IL2 şi, ca urmare, LT intră ȋn anergie (deşi
iniţiază activarea LT, CD induc indirect imunotoleranţă).
In plus, celulele dendritice imature stimulează formarea LTreg
naturale în timus.
3 Rolul MDSC (celule supresoare derivate din celulele
mieloide)
Aceste celule sunt prezente în măduva hematogenă, în sânge şi în organele limfoide
secundare, la persoane cu tumori maligne în evoluţie. Ele secretă IFNδ, care induce producţia de
NO, radicali liberi şi arginază, responsabile de imunodisfuncţia indusă tumoral. Secretă şi TGFβ
care inhibă LTcCD8+, deci inhiba atacul citotoxic asupra tumorilor.
MDSC stimulează formarea unui tip special de LTreg CD4+, CD25+, Fox-p3+ anergice,
care suprimă răspunsul imun antitumoral. De asemenea, sintetizează IL10, care inhibă secreţia de
IL12, principala interleukina activatoare a macrofagelor.
4. Rolul macrofagelor asociate tumorilor (TAM)
Sunt monocite circulante normale atrase în tumora maligna, unde sunt „instruite” si se
transformă ca si MDSC. Dupa ce parasesc tumora, secretă si ele IL10, care are rol antiinflamator
si suprimă sinteza de IL12, principala interleukina care favorizează transformarea macrofagelor în
macrofage tip 1 (proinflamatorii si cu efect citotoxic asupra celulelor maligne). Evolutia
macrofagelor se va orienta spre profilul de tip 2 (macrofagele tip 2 sunt antiinflamatorii si, in felul
acesta, stimulatoare ale procesului tumoral). Stimuleaza angiogeneza, deci dezvoltarea tumorii.
5. Rolul celulelor NKT (CD4+)
Ca şi MDSC, TAM si macrofagele tip 2, sunt celule care inhibă apărarea antitumorală.
Receptorii lor membranari sunt: TCR unic şi invariant (care poate recunoaşte doar
glicolipide prezentate de celule dendritice CD1) si receptorul pentru lectina C.
După activare, NKT secretă IL13, IL4 și IFNγ. IL 13 inhiba supravegherea imuna
antitumorală şi activează concomitent MDSC.

Toleranta Imunologica (I) – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 10

Toleranta Imunologica (I) – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 11

III. Mecanismele de control al toleranţei LT

Sunt esentiale pentru derularea raspunsurilor imune fata de Ag T-dependente. Un deficit de

toleranta orienteaza spre atac asupra propriilor structuri self (boli autoimune), in timp ce un exces
de toleranta favorizeaza dezvoltarea celulelor tumorale maligne.

Controlul selecţiei centrale

Pentru un limfocit imatur, este esenţială sinteza complexului TCR-CD3. Limfocitele care nu
sunt capabile să sintetizeze aceşti receptori trebuie înlăturate, prin apoptoză mediată receptorial.
LT timice simplu pozitive contin două variante diferite ale aceleiasi molecule: CD3 (legat
de TCR) şi CD3ε (forma libera). Celulele dendritice şi epiteliale ale timusului prezintă acestor
limfocite epitopi ȋncărcaţi pe molecule MHC, faţă de care fiecare limfocit se comportă în mod
diferit:
- Celulele care au editat un receptor TCR complet funcţional vor recruta şi co-receptorul
CD3 şi vor genera un semnal antiapoptotic, prin sinteză de Bcl-2.
- Celulele care nu au TCR complet nu pot recruta CD3; acesta rămâne liber, ca CD3ε şi
favorizează ligarea a doi receptori: CD31 de pe APC timice cu CD38 de pe membrana limfocitară.
Această ligare activează sistemul enzimatic al caspazelor intracitoplasmatice şi induce
apoptoza limfocitară.
Consecinte:
1. activarea în cascadă a caspazelor 8, 10 şi 3, care intră în nucleu unde activează
endonucleazele care fragmentează ADN-ul. Concomitent, inhibă enzimele de reparare a ADN
Rag1 şi Rag2, ceea ce echivalează cu apoptoza limfocitului.
2. caspaza 8 activată induce proteoliză limitată a unei molecule citoplasmatice BID, care se
transformă în BIM, moleculă care lizează membrana mitocondrială. Prin porii creati in membrana
mitocondriala, din spatiul intermembranar ies in citosol concentratii mari de Ca2+ si citocromul c,
molecule care activează factorul de inductie a apoptozei, AIF.

Toleranta Imunologica (I) – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 12

Controlul tolerantei periferice

La sfârşitul unui RI normal, antigenul declanşator dispare, dar rămâne un număr mare de
limfocite activate din clona respectivă. Eliminarea acestor limfocite este esentiala pentru revenirea
clonei la dimensiuni normale (contractie clonala). In caz contrar, ea poate expansiona necontrolat,
cu aparitia limfoamelor.
Este un mecanism care se deruleaza la sfarsitul fiecarui RI si se relizeaza prin apoptoza
indusă de antigen (antigen inducing cells death, AICD). Mecanismul apoptotic Fas-Fas-L este
cel mai des ȋntâlnit, având ca efect activarea tuturor caspazelor.
Etape: LTh expansionate clonal secretă cantităţi mari de IL2. In acelasi timp, toate LT
participante la RI au constitutiv pe membrane receptorii TCR-CD3, dar si receptorii tanatogeni
Fas. În absenţa stimului antigenic declansat prin TCR-CD3, LT nu mai poate secreta factorul
antiapoptotic, în timp ce IL2 se fixeaza pe receptorul CD25 si stimulează in continuare limfocitul.
Pe această cale, se activează gena pentru proteina Fas-L, care va fi expusa pe membrane. Astfel,
LT prezinta atat Fas, cat si FasL.
Fas-L de pe un LT poate liga receptorul tanatogen Fas de pe membrana altui LT, producând
apoptoza fratricidă. Procesul continuă până la revenirea clonei activate la dimensiunile de repaus.
LT cu memorie sunt mai putin supuse acestui proces de distrucţie fratricidă decat LT naive,
care nu au reusit sa participe in RI, inainte de disparitia antigenului.

B. TOLERANTA IMUNOLOGICA A LB
1. Toleranţa centrală
Deleţia clonelor self-reactive începe în viaţă intrauterină, în măduva hematogenă, printr-un
proces de selecţie negativă: LB care recunosc şi fixează puternic antigenele self suferă un proces
de suprastimulare, urmat de activarea endonucleazelor, fragmentarea ADN şi apoptoză.

Toleranta Imunologica (I) – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 13

Puţine LB scapă acestui proces şi trec în periferie ca LB CD5+; acestea pot recunoaşte
antigene variate, provenite din degradarea celulelor self, faţă de care secretă anticorpi polireactivi
cu specificitate mică. Prin aceasta secretie, ele pot elimina resturile celulare proprii, microbii şi
virusurile, acţionând rapid în perioada de latenţă necesară pentru declanşarea unui RI specific.
Anticorpii acestor limfocite sunt anticorpi naturali.

2. Toleranţa periferică a LB
Se poate realiza prin urmatoarele mecanisme:
a. Epuizarea clonală - apare atunci când concentraţii mari de antigene B dependente ocupă
toate LB disponibile. Este o situaţie tranzitorie, după care sunt recrutate mai multe limfocite B din
foliculii secundari, care se diferenţiază pe măsura desfăşurării RI. În esenţă, este doar un
dezechilibru între producţia centrală şi utilizarea periferică a LB.
b. Eliminarea funcţională - apare în două situaţii diferite:
1. Un LB endocitează o cantitate mare de receptori BCR împreună cu antigenele ligate, ceea
ce duce la imposibilitatea prelucrării lor intracitoplasmatice. Într-o asemenea situaţie de
suprasaturare cu antigen, LB intră în anergie.
2. Absenţa cooperării cu LTh prin:
- absenţa genetică a unor LTh funcţionale;
- blocarea, de orice tip, a cooperării LTh-LB;
- expunerea unor molecule MHC necunoscute;
- prezentarea unor epitopi a căror parte carrier este diferită, dar care au partea haptenică
comună.
c. Prezenţa unui număr mare de LTreg, care secretă factori de supresie (IL9, IL10, TGFβ).

Toleranta Imunologica (I) – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 14

Toleranta Imunologica (I) – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 15

BIBLIOGRAFIE

Akirav EM, Ruddle NH, Herold KC. The role of AIRE in human autoimmune disease. Nat Rev Endocrinol. 2011;7:25–33.
Anderson AC, Nicholson LB, Legge KL, Turchin V, Zaghouani H, Kuchroo VK. High frequency of autoreactive myelin
proteolipid protein-specific T cells in the periphery of naive mice: mechanisms of selection of the self-reactive repertoire. J Exp
Med. 2000;191:761–70.
Belghith M, Bluestone JA, Barriot S, Mégret J, Bach JF, Chatenoud L. TGF-β-dependent mechanisms mediate restoration of
self-tolerance induced by antibodies to CD3 in overt autoimmune diabetes. Nature Medicine. 2003;9(9):1202–1208.
Bettelli E, Pagany M, Weiner HL, Linington C, Sobel RA, Kuchroo VK. Myelin oligodendrocyte glycoprotein-specific T cell
receptor transgenic mice develop spontaneous autoimmune optic neuritis. J Exp Med. 2003;197:1073–81
Bettini M, Rosenthal K, Evavold BD. Pathogenic MOG-reactive CD8+ T cells require MOG-reactive CD4+ T cells for
sustained CNS inflammation during chronic EAE. J Neuroimmunol. 2009;213:60–8
Bluestone JA. Mechanisms of tolerance. Immunological Reviews. 2011;241(1):5–19.
Cassetta L, Pollard JW. Targeting macrophages: therapeutic approaches in cancer. Nat Rev Drug Discov. (2018) 17:887–904.
10.1038/nrd.2018.169
Kerkelä E, Ala-aho R, Jeskanen L, Rechardt O, Grénman R, Shapiro SD, et al. . Expression of human macrophage
metalloelastase (MMP-12) by tumor cells in skin cancer. J Invest Dermatol. (2000) 114:1113–9. 10.1046/j.1523-1747
Pollinger B, et al. Spontaneous relapsing-remitting EAE in the SJL/J mouse: MOG-reactive transgenic T cells recruit
endogenous MOG-specific B cells. J Exp Med. 2009;206:1303–16
Sidibe A, Ropraz P, Jemelin S, Emre Y, Poittevin M, Pocard M, et al. . Angiogenic factor-driven inflammation promotes
extravasation of human proangiogenic monocytes to tumours. Nat Commun. (2018) 9:355. 10.1038/s41467-017-02610-0
Thorstenson KM, Khoruts A. Generation of anergic and potentially immunoregulatory CD25+CD4 T cells in vivo after
induction of peripheral tolerance with intravenous or oral antigen. Journal of Immunology. 2001;167(1):188–195.
Waldner H, Whitters MJ, Sobel RA, Collins M, Kuchroo VK. Fulminant spontaneous autoimmunity of the central nervous
system in myelin proteolipid protein specific T cell receptor transgenic mice. Proc Natl Acad Sci USA. 2000
Weller RO, Engelhardt B, Phillips MJ. Lymphocyte targeting of the central nervous system: a review of afferent and efferent
CNS-immune pathways. Brain Pathol. 1996;6:275–88.
Wing K, Onishi Y, Prieto-Martin P, et al. CTLA-4 control over Foxp3+ regulatory T cell
function.Science. 2008;322(5899):271–275.
Zhang H, Podojil JR, Luo X, Miller SD. Intrinsic and induced regulation of the age-associated onset of spontaneous
experimental autoimmune encephalomyelitis. J Immunol. 2008;181:4638–47

Toleranta Imunologica (I) – S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

 1

TOLERANTA IMUNOLOGICA II
Tema pentru 19.05.2020
Titular curs S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

Ruperea toleranţei imunologice

Desi castigarea tolerantei imune fata de self este un proces esential pentru mentinerea
homeostaziei si se desfasoara prin mecanisme multiple, foarte strict controlate, nu este un proces
biologic perfect.
Cauze variate pot duce la activarea LT și LB autoreactive de joasă afinitate, transformând
un răspuns tolerogen ȋntr-un răspuns imun efector, a cărui ţintă va fi o celulă sau un tesut propriu.
Organismul uman este confruntat din ce in ce mai mult cu noi structuri naturale sau artificiale
care pot surmonta mecanismele de supraveghere imunologica si pot sa creeze “confuzii” ale
celulelor imune in diferentierea selfului de non-self.
Toate aceste “confuzii” stau la baza mecanismelor de aparitie a bolilor autoimune si
presupun generic ruperea/pierderea tolerantei imunologice.

Ruperea toleranţei LT

Un LT naiv are nevoie pentru activare de toţi cei trei stimuli clasici membranari: semnalul
prin TCR-CD3, co-stimularea prin CD28, stimularea cu IL2 a CD25. Rezultatul va fi declansarea
unui RI normal si aparitia unui LT cu memorie.
Un LT cu memorie, poate fi activat și poate prolifera mult mai rapid, doar prin stimularea
TCR și CD28 (sau CD25). Daca un astfel de limfocit este stimulat ȋn prealabil excesiv de procese
inflamatorii locale si secreţii crescute de citokine, el poate antrena o reacţie autoimună, in locul
unui raspuns normal.
Citokinele periferice sau moleculele co-stimulatoare, prezente ȋn concentraţii mari ȋntr-un
organ sau ţesut, pot activa si LT self-reactive de joasă afinitate, “scapate” in periferie din timus.
Și in acest mod, se generează un RIU cu autoanticorpi sau un RIC autoreactiv.
APC non-profesionale, aparute accidental, pot avea molecule MHC II aberante care să
prezinte self-antigene catre LTh, faţă de care LT se comportă ca și faţă de Ag exogene.
LT reglatorii pot prezenta anomalii de recunoastere antigenica si de inhibitie a RI.
In toate aceste situatii si in multe altele, toleranta imunologica a LT este compromisa si apar
boli autoimune.
Sistematizand cauzele si mecanismele induse de aceste cauze, pierderea tolerantei
imunologice a LT poate avea urmatoarea etiologie:

S.L. Dr. Mihaela Gheorghiu – TOLERANTA IMUNOLOGICA II

 2

A. Cauze genetice:

a. modificări ȋn structura genei AIRE (autoimun–regulator)

Aceasta gena codifica sinteza proteinei cu acelasi nume, care este un factor de transcriptie
continut de celulele epiteliale din medulara timusului. In cursul trecut, a fost prezentat rolul de
APC pe care il au acestea si faptul ca ele prezinta spre LT imature epitopi self pe moleculele MHC.
Cu ajutorul proteinei AIRE, celulele epiteliale timice prezinta spre LT proteine antigenice majore
din toate tesuturile organismului, asa numitele TRA (tissue restricted antigen). LT care fixeaza
puternic aceste antigene sunt eliminate prin apoptoza care sta la baza selectiei negative. Aceste
antigene sunt sintetizate in cantitati foarte mici in timus, prin transcriptia genica indusa de AIRE.
Atunci cand apar defecte in structura genei AIRE, selectia negativa a LT autoreactive nu se
mai face corect, iar acestea pot parasi timusul si declasa RI autoreactive.

Citation Information: J Clin Invest. 2015;125(6):2250-2260. https://doi.org/10.1172/JCI78089.

b. prezenţa unor molecule inhibitorii CTLA4 defectuoase pe membrana LT reglatoare

Numarul cel mai mare de molecule inhibitorii CTLA4 (cytotoxic T-lymphocyte-associated
protein 4) este prezent pe membrana LTreg, dar sunt prezente si pe LT efectorii/conventionale.
Rolul lor este de a antagoniza receptorul de co-stimulare CD28.
Soarecii cu deletie genica pentru CTLA4 prezinta boli autoimune de mare gravitate, datorita
co-stimularii excesive a LT prin calea B7 (CD80/86) – CD 28, cu aparitia unui comportament
autoreactiv.

S.L. Dr. Mihaela Gheorghiu – TOLERANTA IMUNOLOGICA II

 3

Spre deosebire de antagonistul sau, CD28, care este expus permanent pe membrana
limfocitara, CTLA4 “petrece” cel mai mult timp in vezicule intracelulare, in forma defosforilata,
inactiva. Daca exista un numar mare de APC care prezinta cantitati crescute de epitopi, CTLA4
este depasit numeric si ramane defosorilat, inactiv. Cand numarul de APC si/sau epitopi este mic
(ca in cazul Ag self), CTLA4 se fosforileaza, iese pe membrana si coopereaza cu moleculele B7,
declansand semnale inhibitorii in interiorul LT.
Atunci cand apar molecule CTLA4 cu defecte genetice ale segmentului intracelular,
controlul inhibitor al RI este mult diminuat, facand posibile reactiile autoimune.

Walker, L. (2013). Treg and CTLA-4: Two intertwining pathways to immune tolerance. Journal of
autoimmunity. 45. 10.1016/j.jaut.2013.06.006.

c. sinteza și expunerea moleculelor Fas/FasL normale prea numeroase sau alterate

Fas si FasL sunt doua molecule implicate in generarea mortii celulare prin apoptoza.
Daca Fas este un receptor membranar tanatogen, prezent permanent, inclusiv pe membrana
LT, ligandul FasL apare doar ocazional. Se cunosc doua forme de FasL: libera si atasata unei
membrane celulare.
Intre Fas si FasL exista o mare compatibilitate. Daca pe receptorul Fas se fixeaza o molecula
FasL libera, aceasta va induce in celula posesoare a Fas semnale de supravietuire.
Daca FasL este legat pe o membrana, va induce apoptoza in celula purtatoare de Fas.
Acest mecanism foarte exact de control celular are rol in toleranta imunologica, prin deletia
periferica a LT activate excesiv (LT aflate la sfarsitul unui RI sau LT autoreactive).
In conditiile unor defecte genetice ale Fas si/sau FasL, RI evolueaza cu certitudine spre
autoimunitate.

S.L. Dr. Mihaela Gheorghiu – TOLERANTA IMUNOLOGICA II

 4

In ultimii ani, s-a descoperit ca LTh17 au dezvoltat o modalitate prin care reusesc sa eludeze
acest program apoptotic si sa ramana in tesuturi, amplificand inflamatia in bolile autoimune.

Volpe E. et al., Fas–Fas Ligand: Checkpoint of T Cell Functions in Multiple Sclerosis,

Front. Immunol., 27 September 2016

d. absenta/defectul de cauza genetica a factorului de transcriptie Foxp3 in LT reg

LTreg CD25+ CD4+ naturale (diferentiate ca linie celulara aparte inca din timus) exprima
factorul de transcriptie Foxp3, aspect care le diferentiaza de celelalte LT. Acest factor de
transcriptie are gena pe cromozomul X. La randul sau, stimueaza transcriptia genica pentru
receptorul inhibitor CTLA4 si pentru receptorul interleukinei 2, CD25. Interleukina 2 are un rol
dual: la inceputul RI, stimuleaza LT naive (mai ales LTCD8+) si aparitia LT cu memorie, pentru
ca la sfarsitul RI sa stimuleze apoptoza clonelor limfocitare expansionate (vezi cursul anterior).
Datorita acestei dualitati, este folosita de LT reg, atat pentru stimulare autocrina, cat si paracrina.
Absenta/defectul Foxp3 genereaza o disfunctie imunologica severa care asociaza
poliendocrinopatii autoimmune, alergii si boala inflamatorie intestinala.

B. Mimetismul molecular

Poate fi considerat mecanismul declansator al unei boli autoimune, daca sunt indeplinite
urmatoarele criterii:
 Prezenta unei similaritati intre un epitop self si un epitop apartinand unui microorganism
sau compus din mediu;
 Prezenta unor anticorpi sau LT care reactioneaza incrucisat cu ambele tipuri de epitopi;

S.L. Dr. Mihaela Gheorghiu – TOLERANTA IMUNOLOGICA II

 5

 Prezenta unei legaturi epidemiologice intre expunerea la microorganismul generator de

epitopi sau la factorul ambiental si dezvoltarea unei boli autoimune;
 Reproductibilitatea autoimunitatii la un animal de laborator, dupa ce acesta a fost expus
unor epitopi asemanatori celor care au declansat boala umana.

Clonele limfocitare stimulate vor declanșa RI ȋmpotriva antigenului non-self, atacand

concomitent sau mai tarziu celulele proprii.
Exemple:
- virusul polio are secvenţe identice cu receptorii acetilcolinici;
- papiloma virus expune epitopi similari cu receptorii insulinici;
- virusurile rujeolic, influentza și hepatitic au determinanţi antigenici similari cu secvenţe
din structura mielinei;
- streptococul β hemolitic grup A are antigene care mimează proteine din endoteliul valvelor
cardiace si din miocard;
- virusurile coxackie și citomegalovirusul mimează glutamat carboxilaza din celule beta-
pancreatice
- virusul Epstein-Barr și E.Coli dau reacţii ȋncrucișate cu HSP proprii (HSP70).

C. Eliberarea unor antigene sechestrate din structurile proprii

Antigenele sechestrate sunt acele Ag care nu pot interactiona cu limfocitele in perioada

dobandirii tolerantei imunologice centrale, astfel incat posibilele limfocite autoreactive nu pot fi
eliminate. Ca urmare, clonele limfocitare autoreactive ne-deletate persistă ȋn periferie. Pentru
aceste organe, există o barieră anatomică care oprește LT autoreactive să intre ȋn contact cu
ţesutul privilegiat. Ruperea accidentala a acestei bariere declanșează ȋnsă un RI autoreactiv umoral
si/sau celular.
Exemple:
- spermatozoizii, care se dezvoltă la pubertate, mult după maturarea timică, nu au fost
prezentate LT timice și, ca urmare, clone limfocitare autoreactive persistente ȋn periferie,
declanşează un răspuns imun, după un traumatism testicular, la adult. Rezultatul va fi azoospermia
(sterilitate).
- structurile camerei anterioare a globului ocular intra in contact, dupa traumatisme, cu
limfocite neinstruite timic, care declanseaza raspuns autoimun, insotit de reactie inflamatorie
puternica (uveita, endoftalmita), care poate compromite total globul ocular;
- neuronii din sistemul nervos central sunt separati de limfocite prin bariera hemato-
encefalica; in boli inflamatorii prelungite, antigene neuronale de tipul proteinei bazice din mielina
intra in contact cu limfocite autoreactive.

O varianta particulara a acestui mecanism se manifesta in viata adulta, cand unele haptene
exogene se pot combina cu proteine membranare self, dând naștere unor antigene noi care pot

S.L. Dr. Mihaela Gheorghiu – TOLERANTA IMUNOLOGICA II

 6

stimula clone limfocitare self-reactive. Exemplu: anemia hemolitică post-medicamentoasă (Ag

este reprezentat de fragmente de medicament cuplate cu proteine din membrana eritrocitară).

D. Lipsa supresiei imune exercitata de LT reg

Am vazut in cursul precedent ca un mecanism important care impiedica aparitia bolilor

autoimune este controlul inhibitor exercitat de LTreg. Acest control se manifesta atat asupra
limfocitelor normale, cat si asupra LT autoreactive “scapate” in periferie.
Mecanismele supresoare exercitate de LTreg pot fi sistematizate in trei categorii:
a. contactul intermembranar cu celula tinta (care urmeaza a fi supresata).
In aceasta situatie, supresia poate fi initiata direct sau indirect.
Mecanismul direct:
- descarcarea de factori supresori, de tipul AMPc, transmisi prin jonctiunile gap,
- citoliza directa, initiata prin granzime,
- expunerea pe membrana a citokinelor inhibitorii, de tipul TGFβ.
Mecanismul indirect
Presupune modularea activitatii APC prin expunerea de receptori inhibitori CTLA4 care
fixeaza moleculele B7 ale APC si nu mai permit transmiterea co-stimulului pe calea activatoare
B7-CD28 in LT.
b. secretia locala de factori solubili supresori si stimularea APC sa secrete aceiasi factori:
IL-10, IL-35, TGFβ, adenozina.
c. competitia cu celula tinta pentru factorii de crestere
LT reg pot intra in competitie cu LT efectorii pentru anumite citokine (IL-2, IL-4, IL-7) care
semnalizeaza folosind lanturile lungi γ ale diversilor receptori. De asemenea, este utilizata
competitia dintre CTLA4 si CD28 pentru moleculele B7 ale APC.

Immunology. 2008 May; 124(1): 13–22. doi: 10.1111/j.1365-2567.2008.02813.x

S.L. Dr. Mihaela Gheorghiu – TOLERANTA IMUNOLOGICA II

 7

E. Difuzarea/imprastierea epitopilor (epitops spreading)

Reprezinta procesul de diversificare in timp a raspunsului imun al LT si LB, pornind de la

reactia fata de epitopul imunodominant initial si ajungand la reactia acelorasi limfocite fata de alti
epitopi, secundari. Aceasta presupune optimizarea recunoasterii antigenice, in scopul cresterii
eficientei recunoasterii epitopilor de catre anticorpi si al imbunatatirii raspunsului imun, in general.
Fenomenul poate sa aiba loc pentru aceeasi molecula de antigen nativ (intramolecular), cu
diversificarea RI fata de epitopi diferiti, proveniti din acelasi antigen sau se poate extinde asupra
mai multor tipuri de antigene (intermolecular). In a doua situatie, antigenele apartin aceluiasi
complex macromolecular sau se afla in aceeasi regiune anatomica.
Daca aceasta crestere a capacitatii de recunoastere receptoriala optimizeaza RI, exista si
valenta patologica a fenomenului, care se manifesta in bolile autoimune.
Astfel, procese inflamatorii cronice si/sau extinse intr-un tesut induc o stimulare repetata a
receptorilor limfocitari prin epitopi rezultati din patogeni si/sau din fragmentele celulare proprii,
rezultate din distructia in inflamatia asociata. Aceste fragmente cu care receptorii limfocitari vin
succesiv in contact le pot modifica receptivitatea, astfel incat pot declansa raspunsuri autoimune
fata de tesutul caruia le apartin.
Rezumand, anticorpii sau LTc care participa ȋntr-un răspuns imun fiziologic pot ataca
ulterior structuri self aflate ȋn vecinătate sau chiar la distanţă.
Exemplu: ȋn infecţiile virale sau bacteriene ale SNC, se produc anticorpi antimielinici care
atacă apoi tecile de mielină din nervii periferici.

F. Suprastimularea LT prin IFNγ sau prin infectii virale

Interferonii de tip I (IFN-α, -β, -ε, -ω) si de tip II (IFNγ) sunt implicati major in aparitia
autoimunitatii. Astfel, s-a dovedit experimental cresterea expresiei genelor IFN tip I-inducibile in
leucocitele periferice ale pacientilor cu boli autoimune: LES, sindrom Sjögren, polimiozita,
dermatomiozita, scleroza sistemica. Foarte interesant este faptul ca transcriptia genelor pentru
interferonii de tip I este stimulata de IFNγ, a carui gena este stimulata, la randul sau, de citokinele
proinflamatorii. Deci trebuie sa existe un fenomen inflamator initial.
Interferonii stimuleaza excesiv LT, care devin autoreactive, fara a fi foarte clare
mecanismele. Un mecanism elucidat dovedeste ca, in cantităţi mari, IFNγ induce expresia
moleculelor MHC I si MHC II pe membranele celulelor somatice non-APC. Pe aceste molecule
pot fi prezentate antigene self care declanșează un RIU si chiar citotoxicitate extracelulara
anticorp-dependenta (ADCC).
Un mecanism similar este declansat de diverse infectii virale care induc sinteza aberanta,
vicariantă, de molecule MHC II, pe membranele celulelor somatice (frecvent celulele beta
pancreatice sau celulele tiroidiene). Pe aceste molecule MHC II, sunt expuse antigene tisulare self,
fata de care sunt generate RI autoreactive.

S.L. Dr. Mihaela Gheorghiu – TOLERANTA IMUNOLOGICA II

 8

G. Activarea policlonală prin superantigene

In conditii normale, LT se activează după recunoașterea asociativa intrareceptoriala a

complexelor MHC-Epitop in situsul combinativ antigenic, constitut intre domeniile variabile de
pe lanturile α si β. Rezultatul este activarea a mai putin de 0.01% din LT.
Superantigenele sunt proteine virale sau bacteriene care se pot fixa nespecific pe domeniul
variabil al lantului β al TCR sau chiar direct pe alte structuri membranare, fără a fie necesara
prelucrarea prealabila in APC.
Realizandu-se ȋn zone diferite fata de situsurile normale de recunoaștere a Ag, aceste
conexiuni permit simultan legaturi incrucisate extensive pe membranele multor clone limfocitare.
Asemenea structuri acţionează ca mitogeni puternici care pot stimula și LTh self-reactive de joasă
specificitate. Superantigenele stimuleaza 2-30% din totalul clonelor de LT, cu generarea de
raspunsuri autoimune extinse si de reactii inflamatorii asociate, de mare intensitate.
Exemple de superantigene: componente structurale si toxine de stafilococi si streptococi
patogeni, virusul Epstein-Barr (activeaza policlonal si LT si LB).

Ruperea toleranţei LB:

Ȋn periferie, există si LB autoreactive care au scăpat selecţiei negative. Acestea pot declanșa
un RI autoreactiv prin mecanisme diverse, in principiu asemanatoare cu cele care rup toleranta
imuna a LT:
A. Cauze genetice: supraexprimarea co-receptorilor (CD19, CD21, CD45), urmată de
suprastimularea LB autoreactive și generarea anticorpilor autoreactivi.
Exemple: LES, poliartrita reumatoidă

B. Scăderea cantitativă sau defecte calitative ale factorilor de protecţie anticomplement.

Protecţia precară a membranelor proprii poate duce la atac celular prin MAC și declanșarea unui
RIU autoreactiv fata de fragmentele din structurile self rezultate dupa actiunea MAC.

C. Eliberarea antigenelor sechestrate: are loc în inflamaţii severe, necroze, distrucţii celulare
masive sau în urma unor reacţii imuno-alergice cu distrucţii tisulare. Poate genera, in egala masura
si LB autoreactive, alaturi de LT.

D. Stimularea policlonală prin superantigene.

Activarea policlonală a LB este realizata de structurile repetitive ale superantigenelor si
presupune activarea multiplă a BCR prin mecanism identic cu cel al LT. Autoanticorpii rezultati
in cantitate mare se fixeaza atat pe superantigenele declansatoare, cat si pe receptorii FcγR ai
diferitelor celule imune (predominant APC), cu activarea lor. Se creeaza astfel cercuri vivioase
prin care raspunsul autoreactiv se autointretine. Caracteristica este intensitatea mare a reactiei
inflamatorii de insotire.

S.L. Dr. Mihaela Gheorghiu – TOLERANTA IMUNOLOGICA II

 9

Astfel, ȋn artrita reumatoidă, monocitele pacienţilor au receptorii FcγR cu afinitate mai mare
pentru complexele imune.

E. Mimetismul molecular
LB self reactive ne-deletate medular pot rupe toleranţa imuna prin mimetismul dintre epitopii
apartinand unor molecule non-self si cei din structurile proprii, proces ce se desfășoară ȋn mai
multe etape:
a) recunoașterea și internalizarea antigenului care contine epitopi asemanatori structurilor
proprii;
b) prepararea și expunerea unui epitop mim pe moleculele MHC II;
c) prezentarea acelui epitop mim către un LTh specific, urmată de activarea acestuia din
urmă.
d) cooperarea LTh activat cu LB self-reactiv și generarea unor anticorpi self-reactivi.
RIU declansate ȋn mod normal ȋn organism ajută la “clearence-ul imun” al antigenelor,
procesul ȋncetand de la sine, odată cu epuizarea antigenului.
Ȋn bolile autoimune, RIU poate fi ȋnsă autoȋntreţinut, așa cum se ȋntâmplă ȋn cardita
reumatismală, iniţiată de epitopul reprezentat de molecula proteică M a streptococului de grup A.
Epitopul este similar structural cu miozina, iar anticorpii dau o reacţie incrucisata, soldată cu
inflamaţia miocardului și defecte valvulare secundare.

F. Dezechilibre de cooperare ȋntre limfocitele efectorii și cele inhibitorii (LBCD5+, LT

CD4+, LT CD8+, LTreg, LTh3, LTh17, etc.).

sechestrate

S.L. Dr. Mihaela Gheorghiu – TOLERANTA IMUNOLOGICA II

 10

BIBLIOGRAFIE

Akirav EM, Ruddle NH, Herold KC. The role of AIRE in human autoimmune disease. Nat
Rev Endocrinol. 2011;7:25–33.
Anderson AC, Nicholson LB, Legge KL, Turchin V, Zaghouani H, Kuchroo VK. High
frequency of autoreactive myelin proteolipid protein-specific T cells in the periphery of naive
mice: mechanisms of selection of the self-reactive repertoire. J Exp Med. 2000;191:761–70.
Bachmann MF, Oxenius A. Interleukin 2: from immunostimulation to immunoregulation
and back again. EMBO Rep. 2007;8(12):1142‐1148. doi:10.1038/sj.embor.7401099
Belghith M, Bluestone JA, Barriot S, Mégret J, Bach JF, Chatenoud L. TGF-β-dependent
mechanisms mediate restoration of self-tolerance induced by antibodies to CD3 in overt
autoimmune diabetes. Nature Medicine. 2003;9(9):1202–1208.
Bettelli E, Pagany M, Weiner HL, Linington C, Sobel RA, Kuchroo VK. Myelin
oligodendrocyte glycoprotein-specific T cell receptor transgenic mice develop spontaneous
autoimmune optic neuritis. J Exp Med. 2003;197:1073–81
Bettini M, Rosenthal K, Evavold BD. Pathogenic MOG-reactive CD8+ T cells require
MOG-reactive CD4+ T cells for sustained CNS inflammation during chronic EAE. J
Neuroimmunol. 2009;213:60–8
Bluestone J. et al., T cells in the control of organ-specific autoimmunity J Clin
Invest. 2015;125(6):2250-2260. https://doi.org/10.1172/JCI78089.
Bluestone JA. Mechanisms of tolerance. Immunological Reviews. 2011;241(1):5–19.
Brabb T, von Dassow P, Ordonez N, Schnabel B, Duke B, Goverman J. In situ tolerance
within the central nervous system as a mechanism for preventing autoimmunity. J Exp
Med. 2000;192:871–80
Chatenoud L, Thervet E, Primo J, Bach JF. Anti-CD3 antibody induces long-term remission
of overt autoimmunity in nonobese diabetic mice. Proceedings of the National Academy of
Sciences of the United States of America. 1994;91(1):123–127.
Coles AJ, et al. The window of therapeutic opportunity in multiple sclerosis: evidence from
monoclonal antibody therapy. J Neurol. 2006;253:98–108.
Delarasse C, et al. Myelin/oligodendrocyte glycoprotein-deficient (MOG-deficient) mice
reveal lack of immune tolerance to MOG in wildtype mice. J Clin Invest. 2003;112:544–53.
Pollard KM, Cauvi DM, Toomey CB, Morris KV, Kono DH. Interferon-γ and systemic
autoimmunity. Discov Med. 2013;16(87):123‐131.
Rojas M. et al., Molecular mimicry and autoimmunity, Journal of Autoimmunity, Volume
95, December 2018, Pages 100-123
Sojka D. K , Huang Y-H. , Fowell D. J Mechanisms of regulatory T-cell suppression – a
diverse arsenal for a moving target Immunology. 2008 May; 124(1): 13–22. doi: 10.1111/j.1365-
2567.2008.02813.x
Volpe E. et al., Fas–Fas Ligand: Checkpoint of T Cell Functions in Multiple Sclerosis,
Front. Immunol., 27 September 2016 | https://doi.org/10.3389/fimmu.2016.00382

S.L. Dr. Mihaela Gheorghiu – TOLERANTA IMUNOLOGICA II

 11

Walker, Lucy. (2013). Treg and CTLA-4: Two intertwining pathways to immune tolerance.
Journal of autoimmunity. 45. 10.1016/j.jaut.2013.06.006.

S.L. Dr. Mihaela Gheorghiu – TOLERANTA IMUNOLOGICA II

 1

BOLILE AUTOIMUNE (BAI)

Tema pentru 26.05.2020
Titular curs S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

Caracteristici generale

In anumite conditii, unele membrane celulare sau diverse molecule solubile pot suferi
modificări prin care ȋși pierd proprietăţile de self și devin antigene recognoscibile de celulele
sistemului imun. Aceste celule nu fac diferenţa ȋntre un antigen exogen sau unul provenit din
structuri proprii modificate și declanșează un răspuns imun care produce leziuni tisulare.
In alte conditii, chiar celulele imune care si-au pierdut toleranta imunologica ataca structuri
self integre, prin declansarea unui raspuns autoimun.
Deși există un antagonism de termeni, asemenea antigene au fost numite “autoantigene”,
ceea ce sugerează doar faptul că sunt antigene provenite accidental din structurile self ale
organismului, cu epitopi similari ca imunogenitate celor exogeni.
După procesarea autoantigenelor ȋn APC, epitopii rezultati au valoare imunologică,
indiferent de provenienţa lor și pot declanșa raspunsuri autoimune umoral sau celular sau asociate.
Se presupune că primele celule imune implicate ȋn recunoașterea acestor autoantigene ar fi clonele
limfocitare autoreactive scăpate ȋn periferie.
Intr-un RIU autoimun, se genereaza autoanticorpi care se fixează direct pe membranele
celulare non self, devenite false APC (ex. anemia hemolitică autoimună, tiroidita autoimună) sau
formează complexe imune circulante, care se depun ulterior extravascular, ȋn zonele cu circulaţie
capilară particulară (rinichi, hipoderm, glomeruli renali, plexuri coroide, sinoviala articulara).
Si intr-un caz si in celalalt, complexele imune sunt recunoscute apoi de macrofagele locale
prin FcγR, cu declanșarea unui proces inflamator local. Mecanismele sunt cele studiate la
Hipersensibilitatea de tip II sau III, iar rezultatul va fi atacul direct asupra autoantigenelor
membranare sau circulante opsonizate cu Ac (ex. DZ tip I, scleroza multiplă), urmate de ADCC.
Leziunile produse ȋn bolile autoimune pot fi generate si prin activarea singulara a LTc, deci
prin RIC autoimun.
In afara acestor mecanisme de imunitate dobandita, in BAI sunt prezente intotdeauna
mecanismele imunitatii innascute (reactia inflamatorie si activarea cascadelor complementului).
Rezultatul consta in aparitia unor leziuni tisulare, urmate de un proces de reparaţie cu
caracter cicatriceal, care alterează structura histologică initiala și compromite funcţia organului.
Leziunile pot fi organo-specifice sau difuze, antrenând o simptomatologie clinică heterogenă.

S.L. Dr. Mihaela Gheorghiu – BOLILE AUTOIMUNE (I)

 2

Etiologia BAI

1. Factorii genetici, care sunt suspectati mai ales atunci cand patologia autoimuna are o
mare incidenţă familială. Principala categorie de perturbari genetice o reprezinta polimorfismele
diverselor gene, fara a fi insa posibila precizarea rolului punctual pe care aceste polimorfisme il
au in dezvoltarea uneia sau alteia dintre BAI.
a) variante alelice particulare pentru MHC ( HLA de tip DR3, DR4 sau DQ8);
Nu este definit nici la ora actuala modul in care aceste alele particulare contribuie la aparitia
BAI. Este certa doar o prezenta mai frecventa a lor la pacientii cu BAI. Oricum, aceste variante
alelice pot prezenta autoantigene chiar si la indivizi sanatosi. In plus, chiar si indivizii sanatosi
prezinta in periferie LT autoreactive care au surmontat deletia intratimica si nu manifesta
autoimunitate.
b) mutaţii care induc tulburări ȋn sinteza citokinelor, factorilor de transcriptie (IL23,
Foxp3/CTLA4) și/sau a moleculelor Fas/FasL;
Polimorfismele genelor pentru citokine si receptorii lor sunt asociate multor BAI. Poate cel
mai cunoscut polimorfism este cel al receptorului pentru IL-23, identificat in spondilita
ankilopoietica, boala Behcet, boala Crohn, psoriazis, colita ulcerativa. Aceasta citokina amplifica
proprietatile proinflamatorii ale limfocitelor Th17, limfocite identificate in toate BAI, fara ca ele
sa fie insa cauza declansatoare.
Cele mai cunoscute exemple de BAI monogenetice sunt sindromul autoimun endocrin
(APS) si sindromul IPEX (immunodysregulation polyendocrinopathy enteropathy X-
linked). APS apare prin mutatii ale genei AIRE (autoimmune-regulator) si presupune alterari ale
tolerantei imune centrale, iar sindromul IPEX este cauzat de mutatii ale genei Foxp3, care dau
tulburari grave de toleranta imunologica periferica.
Un alt exemplu este sindromul limfoproliferativ autoimun, o boala rara care presupune
mutatii ale genelor pentru receptorii tanatogeni Fas si/sau liganzilor acestora FasL si/sau pentru
proteine implicate in cascada caspazelor. Rezultatul este imposibilitatea controlului inhibitor prin
apoptoza al proliferarii limfocitare, cu aparitia limfadenopatiilor, splenomegaliei si citopeniei
autoimune.
c) tulburări ȋn transcripţia ARN.
Revers transcriptaza (RT) este implicata in patogenia BAI. Mecanismul presupune activarea
RT datorita fragmentarii cromatinei, cauzata de poliamine, medicamente, agenti de demetilare,
etc. Fenomenul este urmat de creearea unor fragmente de revers-trancriptie (ARN) mai lungi sau
mai scurte, cu defecte de citire si asamblare, care devin autoantigene. Prezenta lor a fost identificata
in LES, poliartrita reumatoida, diabetul zaharat de tip I, scleroza multipla, tiroidita autoimuna,
psoriazis, polimiozita/dermatomiozita, boala Crohn.
Acest mecanism dovedeste ca BAI presupun si o componenta epigenetica, adica o perturbare
a mecanismelor genetice indusa de factorii de mediu.

S.L. Dr. Mihaela Gheorghiu – BOLILE AUTOIMUNE (I)

 3

2. Factorii umorali
a. sexul feminin este mai expus la boli autoimune, deci sunt implicati estrogenii.
Este dovedit ca estrogenii stimuleaza RIU, in timp ce androgenii si progesteronul actioneaza
alaturi de corticosteroizi, ca antiinflamatori. Orice conditie fiziologica sau patologica in care este
crescut semnificativ raportul estrogeni/androgeni genereaza o crestere a riscului de aparitie a BAI,
prin suprastimularea RIU (ciclul menstrual, sarcina, perioada postpartum, menopauza, stresul
cronic, alterarea bioritmurilor circadiene, folosirea contraceptivelor orale, tratamentul indelungat
cu corticosteroizi). De asemenea, in bolile inflamatorii cronice, sunt crescute concentratiile de
citokine inflamatorii (TNFα, IL-1β, si IL-6), care, la randul lor, stimuleaza aromataza si sinteza de
estrogeni. Fenomenele au fost evidentiate in poliartrita reumatoida si LES.
b. perturbări ale functionarii axului hipotalamo-hipofizo-CSR.
Alterarea functionarii axului H-H-CSR poate fi data de o scadere a descarcarilor de CRH
(cortico releasing hormone) determinata genetic, prin inhibarea ARNm pentru acest peptid. De
asemenea, pot sa apara defecte genice ale pro-opiomelanocortinei, ale transcortinei si ale
receptorilor acestora. Toate aceste modificari induc o scadere importanta a secretiei de
glucocorticoizi si a raspunsului antiinflamator al organismului, predispunand spre BAI.

3. Factorii de mediu pot influenţa decisiv apariţia BAI. Dovada este faptul ca gemenii
homozigoţi care locuiesc separat prezinta mult mai rar BAI simultan, comparativ cu cei care
locuiesc ȋmpreună.
Sunt incluse aici:
a. dieta
Mancarurile moderne, mai ales cele de tip fast food, sunt prelucrate rapid, la temperaturi
inalte, cu utilizarea aromatizantilor si amelioratorilor sintetici de structura. Rezultatul este aparitia
in exces a unor produsi exogeni de glicare AGE (advanced glycation end products), adica a unor
compusi rezultati prin aditia glucozei la aminoacizi din structura proteinelor, ADN, lipidelor.
Exemple: carboximetil L lizina, pentosidina, metilglioxalul.
Acesti produsi de glicare se formeaza si in interiorul organismului, din reactiile metabolice.
Pentru compusii AGE endogeni, exista receptori celulari, RAGE. Ei sunt larg distribuiti pe
membrana celulelor endoteliale. Este evident ca, atunci cand din dieta vin concentratii crescute de
AGE exogeni, apare o suprastimulare a acestor receptori.
Studiile asupra rolului AGE in aparitia BAI au fost efectuate mai ales la pacienti cu DZ tip
I, unde s-a dovedita ca un nivel crescut de AGE in sange se asociaza cu aparitia mai rapida si mai
intensa a microangiopatiei diabetice.
RAGE exista si pe membranele LT, iar stimularea lor exagerata prin AGE exogene induce
transformarea LT intr-un fenotip autoreactiv.
Concentratii crescute de pentosidina au fost evidentiate in serul pacientilor cu poliartrita
reumatoida. De asemenea, concentratii crescute de AGE au fost detectate si la pacientii cu uveita
autoimuna si cu miastenia gravis.
Un bun inhibitor al AGE este piridoxamina, una din cele trei forme ale vitaminei B6.

S.L. Dr. Mihaela Gheorghiu – BOLILE AUTOIMUNE (I)

 4

b. expunerea la radiatiile UV
Asocierea dintre expunerea prelungita si repetata la radiatiile ultraviolete si aparitia BAI a
fost confirmata in LES. Explicatia posibila este apoptoza extinsa generata de radiatiile UV si
cresterea consecutiva a eliberarii de proteine antigenice din nucleul celulelor apoptotice. Pentru
initierea autoimunitatii, trebuie sa se adauge insa si o perturbare de cauza gentica sau epigenetica
a self tolerantei.
c. expunerea la solvenţi organici
Solventii organici sunt structuri care contin catene liniare sau aromatice de carbon si sunt
foarte utilizati in curatatorie (tetracloretilen, detergenti de tip terpene), pictura (toluen, terpentina),
diluanti (hexan, acetona, eteri din petrol), parfumuri (etanol), etc.
Sunt citate multiple cazuri de sclerodermie care au debutat dupa expunerea tegumentelor la
clorura de vinil, rasini epoxidice, tricloretilena, etc. De asemenea, sunt citate hepatite autoimune
aparute dupa inhalarea acestor solventi.
Mecanismele nu sunt complet elucidate, dar a fost dovedita inducerea apoptozei in celulele
umane, urmata de eliberarea din celulele apoptotice a proteinelor mitocondriale, care devin
autoantigene.
d. infecţii cronice cu Chlamydia, Yersinia, Salmonella, virus Epstein Barr, Borelia
Burgdorferi.
Mecanismele prin care infectiile induc perturbari ale tolerantei imunologice sunt deja
cunoscute din cursurile precedente (mimetismul molecular, epitope spreading, suprastimularea
receptorilor BCR, TCR, TLR prin concentratii mari de antigene, mitogene sau superantigene).
Exemple:
- In creierul pacientilor decedati prin scleroza multipla au fost descoperiti virusul Epstei Barr
si/sau bacteria Borelia Burgdorferi. De asemenea, in aceasta boala, recaderile s-au asociat cu
prezenta unor infectii sistemice care amplificau atacul autoimun asupra mielinei.
- Infectiile periodontale au fost raportat ca asociindu-se frecvent cu poliartrita reumatoida.
- Cercetarile ultimilor ani dovedesc o puternica implicare in imunitatea generala a
microbiotei, predominant a celei intestinale. Studii pe soareci confirma asocierea dintre inflamatia
cronica intestinala (alterarea microbiotei prin aparitia patogenilor de tip Salmonella, Yersinia
enterocolitica) si aparitia diabetului zaharat de tip I.
- Chlamidia trachomatis poate initia mecanisme autoimune prin mimetism molecular,
fenomen dovedit pentru proteinele bacteriene Hsp60, OmcB, ADN primaza.

S.L. Dr. Mihaela Gheorghiu – BOLILE AUTOIMUNE (I)

 5

Condiţii favorizante pentru declanşarea răspunsului autoimun

Factorii etiologici genetici, umorali sau de mediu nu pot sa genereze BAI, fara existenta
unor conditii favorizante. Multe dintre ele au fost deja discutate, dar pot fi sistematizate astfel:
A. Existenţa unor clone autoreactive de LB şi LT, scăpate în periferie după deleţia
intratimică, prin tulburări ale etapelor toleranţei centrale. Astfel, in LES, au fost evidentiate LB
autoreactive care au capacitatea de a sintetiza autoanticorpi inainte de a se intalni cu antigenul.
Pe de alta parte, unele LT efectorii autoreactive care parasesc timusul sunt neresponsive la
orice mecanism normal de control exercitat de LTtreg.

B. Tulburări funcţionale ale LB1

LB1 sunt o categorie de LB periferice considerate ca neapartinand imunitatii adaptative,
deoarece nu au memorie imunologica. In schimb, pot sa functioneze ca APC si sa sintetizeze
anticorpi fata de Ag T-independente. Sunt impartite in doua subclase: B1a si B1b, in functie de
prezenta unor receptori membranari. LB1b sunt mai asemanatoare cu LB din OLS decat LB1a, dar
au o alta distributie membranara a BCR si alte mecanisme de semnalizare. Sunt prezente normal
in peritoneu, cavitatile pleurale, splina si maduva hematogena, unde functioneaza ca fagocite si
APC.
Au actiune duala: antiinflamatorie (prin eliminarea rapida a antigenelor non self prin
fagocitoza, sinteza de IgM opsonizante si prin sinteza de TGFβ si alte citokine antiinflamatorii) si
proinflamatorie (functioneaza ca APC, inclusiv pentru autoantigene si activeaza mecanismele
imunitatii innascute prin TLR).

S.L. Dr. Mihaela Gheorghiu – BOLILE AUTOIMUNE (I)

 6

In BAI, predomina actiunea lor proinflamatorie, fenomen dovedit in LES, poliartrita

reumatoida si in scleroza multipla, fara a fi clare cauzele. De asemenea, o astfel de activitate a fost
dovedita si in schizofrenie, certificand implicarea inflamatiei si autoimunitatii in aceasta patologie.

C. prezenta unor cauze generale şi locale favorizante pentru sinteza anticorpilor

autoreactivi:
- perturbarea functiei unor anticorpi anti Idiotip, cu rol reglator (vezi cursul de
Imunoglobuline).
Sinteza si functionarea autoanticorpilor sunt reglate in organism nu numai prin antigen, ci si
prin actiunea altor anticorpi care se pot fixa pe situsurile antigenice ale autoanticorpilor. Este vorba
de anticorpii anti-idiotip, care, in acest mod, capata valente de antigen. In felul acesta, se mentine
un echilibru functional care previne fixarea autoAc pe Ag self, deci se impiedica aparitia
autoimunitatii. Pe de alta parte, anticorpii anti-idiotip nu impiedica RI normale.
Ac anti-idiotip inhiba autoimunitatea atat prin blocarea legarii autoAc pe Ag self, cat si prin
inhibarea secretiei de autoAc. S-a presupus ca, de fapt, Ac anti-idiotip se fixeaza si pe receptorii
BCR ai LB autoreactive (care sunt Ig transmembranare), impiedicandu-i sa se fixeze pe Ag self si
sa declanseze productia de autoAc. Aceasta ipoteza a fost sustinuta de prezenta Ac anti-idiotip in
sangele indivizilor normali si al celor cu BAI aflati in perioade de remisiune. Pe de alta parte, in
perioadele active ale BAI, Ac anti-idiotip sunt absenti
Exemplu: in sangele pacientilor normali exista concentratii mici de autoAc anti glutamat
decarboxilaza. Acesti autoAc nu pot declansa autoimunitate datorita Ac anti-idiotip. La pacientii
cu DZ tip I, acesti Ac anti-idiotip lipsesc.
- apariţia unor antigene noi prin cuplarea epitopilor, inserţia unor haptene sau fragmente
virale. Noile Ag sunt recunoscute de celulele sistemului imun ca autoAg.

C. Incapacitatea LTreg de a controla răspunsul autoimun

Presupune fie un deficit numeric, fie perturbari ale mecanismelor de semnalizare
intracelulara.
Mecanismele sunt insa dificil de clarificat la om, deoarece accesarea LTreg pentru cercetare
se realizeaza prin probe de sange, in timp ce actiunea lor reala se desfasoara in tesuturi, iar
metodele de laborator nu pot imita corect ambientul tisular. In plus, LTreg reprezinta doar o mica
parte din LT circulante, fiind extrem de greu de identificat strict clona care participa la reglarea
unui RI fata de un anumit autoantigen.
Singura modalitate promitatoare de cerecetare experimentala a rolul LTreg in patogenia BAI
a fost obtinuta la soareci imunodeficienti, la care s-a transplantat un microfragment de piele de la
pacienti cu psoriazis. Rezultatul a fost dezvoltarea la soareci a unei patologii cutanate
asemanatoare psoriazisului uman. Acest model este folosit actual pentru intelegerea patogeniei si
in alte BAI.

S.L. Dr. Mihaela Gheorghiu – BOLILE AUTOIMUNE (I)

 7

D. Disfuncţionalităţi în sinteza citokinelor

Suprastimularea cu citokine proinflamatorii (mai ales cu IFNγ) a macrofagelor dintr-un focar
inflamator are ca efect sinteza şi expunerea pe membranele acestora a unui număr mare de
molecule MHC II. Pe langa epitopii non self, pe moleculele MHC II pot fi expusi accidental si
epitopi self, sechestraţi in conditii normale, fata de care apare un răspuns autoimun.

E. Anomalii de semnalizare prin TCR-CD3.

Ȋn condiţii normale, dupa recunoaşterea prin TCR a unui complex MHC-Epitop self, co-
receptorul CD3 opreşte cooperarea APC-LTh, fenomen care nu mai are loc in LT autoreactive.
Mecanismele de cooperare continua, cu amorsarea unui RI autoreactiv.

F. Prezentarea atipica a unor Ag pe moleculele MHC.

Reactiile autoimune se asociaza si cu anomalii ale functionarii APC in selectarea tipurilor
de Ag care sunt prezentate spre LTh. De exemplu, poate sa se realizeze o prezentare excesiva,
atipica, a unor peptide extracelulare self sau a unor proteine denaturate pe APC, fara ca acestea sa
fi fost prelucrate in lizozomi. Se creeaza astfel, o cuplare anormala a moleculelor MHC cu epitopi
diferiti de cei pe care un APC ii poate prelucra fiziologic in interiorul sau. Fenomenul favorizeaza
aparitia la cooperare a unor LT autoreactive.

G. Reacţii încrucişate între diverse etape, celule imune şi tipuri de răspuns imun

H. Condiţii locale favorizante ale ruperii toleranţei periferice

- inflamaţii grave;
- distrucţii celulare masive;
Ȋn inflamaţii severe sau post-traumatic, celulele somatice pot prezenta molecule MHC I
cuplate cu epitopi sechestraţi. Ȋn condiţii normale, celulele somatice nu pot emite receptorul B7 şi
nici nu secretă IL2. Astfel, deşi LTh recunoaşte prin TCR-CD3 complexul MHC I-E, RI nu poate
fi declanşat prin absenţa semnalului al doilea de activare celulară (co-stimularea). Dacă există însă
clone autoreactive intens stimulate, se pot produce activări încrucişate ale LTh autoreactive cu
declanşarea unui RI autoreactiv.

Concluzii:
1. Exista o multitudine de factori etiologici incriminati in aparitia BAI, fara
exclusivitatea vreunuia dintre ei si fara identificarea exacta a mecanismului prin care
actioneaza;
2. Conditiile favorizante ale BAI sunt puternic intricate si incomplet elucidate, ca
mecanism imunologic;
3. Uneori, o cauza favorizanta devine factor etiologic si invers.

S.L. Dr. Mihaela Gheorghiu – BOLILE AUTOIMUNE (I)

 8

Evolutia BAI

BAI evoleaza ca boli inflamatorii cronice, de cele mai multe ori fara posibilitate de
vindecare, cu episoade de acutizare si perioade de remisiune. Diferenta dintre o BAI si o inflamatie
cronica obisnuita este facuta de prezenta autoreactivitatii in imunitatea adaptativa.
Tipic, distingem o perioada de initiere, in care actioneaza factorii etiologici, o perioada de
propagare, in care ies in evidenta reactia inflamatorie si distrugerile consecutive de tesuturi si o
perioada de remisiune, care, de obicei, nu este definitiva si care presupune o reechilibrare intre
mecanismele imune efectorii si cele reglatorii.

A. Etapa de initiere presupune actiunea unuia sau mai multor factori etiologici, obligatoriu
insotiti de una sau mai multe conditii favorizante. Rezultatul este aparitia unui raspuns autoimun.
B. Etapa de propagare este cea in care apar manifestarile clinice date de inflamatie si
alterarile tisulare. In lipsa tratamentului, are o durata lunga, pentru ca se autointretine prin
urmatoarele mecanisme:
1. Imposibilitatea eliminarii autoantigenelor, datorita generarii lor permanente prin
distructii celulare si/sau alterari ale selfului, fenomene cunoscute si discutate deja sub termenii de
reactii incrucisate si de epitope spreading. Acestea initiaza un cerc vicios, in care epitopii nou
creati activeaza si mai multe limfocite, de diferite specificitati, care antreneaza un raspuns imun si
mai extins, care genereaza si mai multe leziuni tisulare, din care rezulta si mai multi epitopi.........

S.L. Dr. Mihaela Gheorghiu – BOLILE AUTOIMUNE (I)

 9

Detalii:
Reacţiile încrucişate
Un germen poate avea antigene complexe din care rezultă epitopi tip T (ET) si epitopi tip B
(EB). EB este capturat prin BCR de LB care se activează parţial anti-EB. ET este prezentat de un
APC unui limfocit T, care se activează parţial anti-ET.
Cooperarea LTh (anti ET) cu LB (anti EB) duce la activarea ambelor celule, iar LB
declanşează un RIU cu anticorpi anti EB. O parte din aceşti anticorpi se fixează pe tolerogenele
somatice, pe care le marchează prin formarea complexelor imune membranare. Celula somatică
va deveni ţintă pentru LTc (activat in prealabil de un LTh anti ET) şi declanşează un răspuns
autoimun care persistă şi după înlăturarea germenului. LTh anti-ET cooperează cu un alt LB şi
generează un RIU cu anticorpi anti "T"........
Reacţii de tip epitopes spreading
 Antigenele T dependente complexe genereaza epitopi numerosi (a, b, c, d,...), de tip T si
de tip B. Fiecare dintre epitopii de tip B (sa zicem b, c si d) va fi recunoscut de un alt LB, care se
activează parţial anti b sau anti c sau anti d. Un LTh este activat de prezentarea de către APC a
unui epitop de tip T, sa zicem "a" din acelasi antigen complex. LTh activat anti-a intră în cooperare
succesivă cu LB anti b, anti c, anti d, le activează complet şi declanşează un RIU cu anticorpi anti
b,c,d. Dacă o celulă somatică prezintă un epitop criptic (sechestrat)similar epitopilor b,c sau d,
acesta va reacţiona cu anticorpul specific, declanşând un RIC autoreactiv. Ȋn distrucţii celulare
masive, chiar celulele proprii pot genera mecanisme asemănătoare, cu aparitia BAI.

2. Generarea unui mediu inflmator

Multiple tipuri de celule ale imunitatii innascute si dobandite interactioneaza si produc
citokine si multiple tipuri de mediatori distructivi, care amplifica reactiile deja declansate, cu
instalarea unei „bucle inflamatorii catastrofale”. Dovada importantei acestor mecanisme
inflamatorii este faptul ca utilizarea unor inhibitori citokinici (anticorpi monoclonali) induc o
rezolutie completa a acestei etape. Cel mai utilizat tip de inhibitori este cel anti TNFα si sunt foarte
eficienti in tratarea poliartritei reumatoide si a artritei psoriatice. Cu toate acestea, 30% dintre
pacienti nu raspund, iar aproximativ 50% dintre cei responsivi trebuie sa opreasca tratamentul
datorita reactiilor adverse severe. De asemenea, sunt dezvoltate terapii anti IL-17 si anti IL-23.
Faptul ca raspunsul la aceste terapii este doar partial, dovedeste ca raspunsul inflamator nu
este singurul mecanism fiziopatologic care intretine BAI.

3 . Cresterea progresiva a raportului LT efectorii/LT reg

Initial factor predispozant, cresterea acestui raport devine din ce in ce mai evidenta in etapa
de propagare, fara a fi clar care dintre componente predomina: cresterea numarului de LT efectorii
sau scaderea numarului de LT reg. Se mai adauga si prezenta unor LT reg disfunctionale.
Paradoxal, in pielea pacientilor cu psoriazis, exista un mare numar de Ltreg care functioneaza insa
aberant (sunt capabile sa sintetizeze IL-17, citokina proinflamatorie si favorizanta a BAI).

S.L. Dr. Mihaela Gheorghiu – BOLILE AUTOIMUNE (I)

 10

La ora actuala, se incearca tratamente cu doze mici de IL-2 (care activeaza LT reg) sau cu
concentrate de LT reg, care dau sperante in DZ de tip I.

C. Etapa de remisiune
Este realizata, in principal, de LT reg, numai dupa ce acestea recunosc specitic auto Ag.
Unele dintre aceste LTreg pot supravietui perioade lungi in tesuturi, controland reactiile
autoimune, motiv pentru care au fost denumite si „Treg efectorii” sau „Treg efectorii cu memorie”.
IL-2 care activeaza LT efectorii autoreactive, in primele doua etape ale BAI, activeaza
concomitent si LT reg, care intra in mitoza. Daca numarul de Treg expansionate este insuficient
sau sunt disfunctionale, remisiunea nu poate avea loc.
Pe langa LT reg si LT efectorii autoreactive pot exprima simultan CD28 si receptorul
inhibitor CTLA4, dar observatiile experimentale au demonstart o scadere importanta a acetui
mecanism inhibitor in BAI.
De asemenea si LB autoreactive exprima receptorii inhibitori CD22 si FcγRII, dar intr-un
numar redus.
Etapa de remisiune se realizeaza dificil de la sine, de obicei fiind necesara o terapie mai mult
sau mai putin specifica.

CONCLUZII :
RI fiziologice fata de Ag self descarcate accidental:
- au intensitate mică, majoritatea Ag pot fi îndepărtate printr-un proces inflamator local de
joasa intensitate;
- se produc ȋn mod continuu;
- nu determină leziuni ale ţesuturilor de vecinătate;
- recrutează un număr mare de LT reglatoare, care ţin sub control RI;
- antigenele sunt de obicei tolerogene şi RI este oprit în faza iniţială.
R. autoimune:
- sunt declanșate ocazional de prezenţa unor anticorpi sechestraţi sau a unor molecule
modificate structural;
- au intensitate mare, prin combinarea RIU si RIC;
- lezează ţesuturile de vecinătate, generând hipersensibilităţi locale, predominant de tip II
sau III;
- multe antigene se comportă ca superantigene și generează o stimulare multiclonală,
nespecifică, directă, fără intervenţia APC;
- se creează un context citokinic local care favorizează intrarea ȋn acţiune a clonelor
autoreactive și blocarea LT reg;
- necesită prezenţa LTh și cooperarea acestora cu LB autoreactive (in cazul RIU).

S.L. Dr. Mihaela Gheorghiu – BOLILE AUTOIMUNE (I)

 11

S.L. Dr. Mihaela Gheorghiu – BOLILE AUTOIMUNE (I)

 12

BIBLIOGRAFIE

Bachmaier K, Penninger JM. Chlamydia and antigenic mimicry. Curr Top Microbiol
Immunol. 2005;296:153‐163. doi:10.1007/3-540-30791-5_9
Barragán-Martínez C, Speck-Hernández CA, Montoya-Ortiz G, Mantilla RD, Anaya JM,
Rojas-Villarraga A. Organic solvents as risk factor for autoimmune diseases: a systematic review
and meta-analysis. PLoS One. 2012;7(12):e51506. doi:10.1371/journal.pone.0051506
Bhatia, Alka & Sudha, Manjot. (2018). Diet and Autoimmunity: What is the connection?.
Journal of Food, Nutrition and Population Health. 02. 10.21767/2577-0586.100037.
Brooks W., Autoimmune diseases may result from inappropriate RNA polymerase III
transcription: comment on the article by Neidhart et al, ARTHRITIS & RHEUMATISM Vol. 46,
No. 5, May 2002, pp 1407–1416
Cocco C, Brancia C, Corda G, Ferri GL. The Hypothalamic-Pituitary Axis and
Autoantibody Related Disorders. Int J Mol Sci. 2017;18(11):2322. Published 2017 Nov 3.
doi:10.3390/ijms18112322
Cutolo M, Capellino S, Sulli A, et al. Estrogens and autoimmune diseases. Ann N Y Acad
Sci. 2006;1089:538‐547. doi:10.1196/annals.1386.043
Hampe CS. Protective role of anti-idiotypic antibodies in autoimmunity--lessons for type 1
diabetes. Autoimmunity. 2012;45(4):320‐331. doi:10.3109/08916934.2012.659299
Jara LJ, Medina G, Voorduin S, et al. The endocrine system and autoimmunity. In: Anaya
JM, Shoenfeld Y, Rojas-Villarraga A, et al., editors. Autoimmunity: From Bench to Bedside
[Internet]. Bogota (Colombia): El Rosario University Press; 2013 Jul 18. Chapter 12. Available
from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459473
Morris G, Puri BK, Olive L, Carvalho AF, Berk M, Maes M. Emerging role of innate B1
cells in the pathophysiology of autoimmune and neuroimmune diseases: Association with
inflammation, oxidative and nitrosative stress and autoimmune responses. Pharmacol Res.
2019;148:104408. doi:10.1016/j.phrs.2019.104408
Rosenblum MD, Remedios KA, Abbas AK. Mechanisms of human autoimmunity. J Clin
Invest. 2015;125(6):2228‐2233. doi:10.1172/JCI78088

S.L. Dr. Mihaela Gheorghiu – BOLILE AUTOIMUNE (I)

 1

BOLILE AUTOIMUNE (II)

Tema pentru 2.06.2020
Titular curs S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu

Clasificarea BAI

I. Dupa etiologie, exista BAI primitive (idiopatice) si BAI secundare.

A. BAI primitive (idiopatice)

Se numesc astfel pentru ca au etiologie multiplă incerta sau necunoscută (LES, poliartrita
reumatoidă, myastenia gravis, dermatomiozita, etc).
B. BAI secundare
Apar după inflamaţii acute sau cronice severe, care declanșează RIU si/sau RIC
autoȋntreţinute, de tip HS tip II sau III (exemplu: miocardita autoimună, tiroidita autoimuna).

II. Dupa localizarea procesului autoimun, exista BAI organo-specifice si BAI sistemice.

A. BAI organo-specifice
Se caracterizeaza prin existenta unor leziuni inflamatorii localizate ȋntr-un organ (infiltrate
inflamatorii cu limfocite, monocite, plasmocite), cu distrucţii celulare, secundare apariţiei unor
autoanticorpi care reacţionează strict fata de celulele din organul implicat.
Dupa organul interesat, distingem:
a. boli dermatologice
- Sindromul Sjögren
- Sclerodermia
- Dermatomiozita
- Psoriasis
- Vitiligo
- Alopecia areata
b. boli neurologice
- Scleroza multipla
- Myastenia gravis
c. boli endocrine
- diabetul zaharat tip I
- pancreatite autoimune
- tiroidita Hashimoto
- boala Addison

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu – Bolile autoimune (II)

 2

d. boli gastro-intestinale
- boala celiaca
- boli intestinale autoimune
- hepatite autoimune
- ciroza biliara primitiva
e. boli hematologice
- poliarterita nodoasa
- purpura trombocitopenica idiopatica
- anemia hemolitica
- sindromul de anticorpi antifosfolipidici (tromboze recurente)
- anemia pernicioasa
f. boli renale si genitale
- infertilitatea masculină, cu anticorpi aglutinanţi ȋmpotriva spermatozoizilor (ţesut absent la
prezentarea Ag self spre LT, ȋn perioada intratimica)
- glomerulonefrita cu autoanticorpi ȋmpotriva membranei bazale glomerulare.

B. BAI sistemice
Presupun generarea unor anticorpi autoreactivi circulanţi, care intra in reacţie autoimuna cu
multiple structuri celulare din diverse organe (ex: ciroza biliară primară ȋn care leziunea infiltrativă
din canaliculele biliare generează anticorpi antimitocondriali care reacţionează cu celule non-
hepatice).
Exista insa si BAI care nu sunt specifice unui organ, dar nu sunt nici sistemice. De exemplu,
in LES, autoanticorpii și leziunile celulare nu sunt orientate spre un organ anume, dar nici nu
afecteaza intregul organism. Leziunile interesează ţesutul conjunctiv și constau ȋn necroză
fibrinoidă ȋn diverse organe, iar anticorpii reacţionează cu multe componente membranare sau
nucleare, inclusiv cu ADN si subcomponentele acestuia.
Oricum, BAI sunt, de regulă, multifactoriale, ceea ce generează afectarea concomitentă a
mai multor organe sau ţesuturi.

De aceea, terminologia ultimilor ani s-a orientat spre utilizarea termenilor de BAI organo-
specifice si BAI organo-nespecifice, in locul termenului consacrat de BAI sistemice, cu care ne
intalnim inca foarte frecvent.
De multe ori, inflamatia cronica intensa si persistenta din aceste patologii orienteaza
spre diagnosticul de boala autoimuna, chiar si in absenta participarii evidente a LT si LB.
Aceasta a permis acceptarea faptului ca inflamatia impotriva propriilor tesuturi nu implica
obligatoriu RIU sau RIC autoreactive.
De aceea, la ora actuala, se considera ca autoimunitatea trebuie inteleasa ca un continuum
patologic, care are la o extremitate autoimunitatea clasica si la cealalta extremitate o inflamatie,
adica imunitate innascuta, insa patologica, pentru ca se declanseaza impotriva propriilor structuri.

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu – Bolile autoimune (II)

 3

Apare deci o noua paradigma in intelegerea mecanismelor BAI, aceea de autoimunitate

innascuta.
Vom trece acum in revista mecanismele imunologice ale celor mai frecvente BAI.

1. CIROZA BILIARA PRIMITIVA (CBP)

A fost considerata mult timp prototip pentru BAI sistemice. Actual, se considera ca prezinta
similaritati atat cu BAI organo-nespecifice, cat si cu cele organo-specifice.
Se caracterizeaza prin prezenta Ac antimitocondriali, afectarea preponderenta a canalelor
biliare de dimensiuni mici si medii, predominanta afectarii sexului feminin.
Ac antimitocondriali sunt prezenti cu ani de zile inaintea aparitiei bolii.
In ganglionii hilari hepatici, au fost identificate LT CD4+ autoreactive, in numar de 100-150
de ori mai mare decat in sangele periferic.
CPB este asociata frecvent cu infectiile urinare. Astfel, intr-un studu epidemiologic extins.
48% din cazurile de CBP au avut infectii urinare recurente inainte de aparitia bolii, comparativ cu
31% la lotul martor. Cel mai frecvent germen incriminat a fost E.Coli, care oricum, genereaza cel
mai frecvent infectii urinare la femei.
Se considera ca mecanismul de rupere a tolerantei imune se bazeaza pe mimetismul
molecular dintre anumite proteine ale E.Coli si complexul piruvat-dehidrogenazei din ciclul Krebs
(mitocondrii).
Alte specii implicate in declansarea CBP, dar cu frecventa mult mai mica decat E. Coli sunt
Novosphingovium aromaticivorans, Lactobacillus delbrueckii, Toxoplasma gondii,
Mycobacteria si retrovirusurile.
Raspunsul inflamator cronic, urmat de fibroza, porneste de la canaliculele biliare si cuprinde
treptat intregul parenchim hepatic.
Singurul tratament pentru stadiile avansate este transplantul hepatic, dar raspunsul autoimun
poate recidiva si dupa transplant.

2. LUPUSUL ERITEMATOS SISTEMIC (LES)

Este o BAI non organo-specifica, in care sunt afectate cel mai mult pielea, articulatiile,
sistemul nervos central si rinichii.
Apare mai ales la femei, debutand ȋntre 20 și 40 de ani. In ultimii ani, se observa un debut
din ce in ce mai frecvent in copilarie.
Este considerat o boala a LB autoreactive, deoarece se caracterizează, in primul rand, prin
prezenţa serica a mai multor tipuri de autoanticorpi:
- anti ADN, ARN și histone;
- anti eritrocitari și anti trombocitari;

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu – Bolile autoimune (II)

 4

- anti leucocitari;
- anti factori ai coagulării, etc.

Mecanismele de baza implicate in declansarea LES sunt:

a. ruperea tolerantei imunologice, cu aparitia unor LT si LB efectorii autoreactive si cu

eliberarea consecutiva a anticorpilor antinucleari (ANA);

b. perturbari ale reglarii mortii celulare si eliminarii detritusurilor celulare, ceea ce induce o
generare permanenta de Ag self;

c. aparitia unei reactii inflamatorii cu evolutie cronica, asociata cu alterari in controlul

mecanismelor imunologice.

a. Ruperea tolerantei imunologice

Este argumentata de prezenta unor concentratii serice crescute de ANA. Ca si in CPB si in

scleroza multipla, acesti autoanticorpi sunt prezenti inainte de instalarea manifestarilor clinice.

Exemple de ANA: Ac anti ADNds (dublu catenar), Ac anti SSA Ro (Ac impotriva a doua
proteine Ro60 si Ro52, atasate ARN), Ac anti SSB La (proteinele SSB La sunt, la fel ca si proteinele
Ro, atasate ARN polimerazei), Ac anti Sm (Sm sunt ribonucleoproteine nucleare mici, care au rol
în sinteza ARN mesager. Au prescurtarea Sm de la numele primei paciente la care s-au
descoperit, Smith), Ac anti RNP (ribonucleoproteine).

Existenta acestor autoAc orienteaza spre predominanta unor mecanisme declansate de LB

autoreactive. Acestea provin prin

- supravietuirea unor LB autoreactive care au eludat mecanismele de control al

tolerantei imune. Cel mai cunoscut factor care ajuta LB autoreactive sa supravietuiasca este
BAFF/BlyS (B lymphocytes stimulator), gasit in concentratii crescute in serul pacientilor cu
LES.

- existenta unor LB naive care se activeaza foarte usor;

- sinteza de novo a unor LB autoreactive, prin aparitia unei hipermutatii in centrele

germinative foliculare din OLS. Aceasta hipermutatie presupune comutarea izotipica
generalizata de la sinteza IgM spre sinteza de IgG, prin aparitia aberanta, chiar in foliculii
limfatici, adica in zonele B-dependente, a unor LTh, numite, din acest motiv LThf (foliculare). In
conditii normale, cooperarea dintre LTh si LB are loc in spatiul de confluenta dintre zonele T-
dependente si B-dependente. Rezultatul stimularii LB direct in zona B-dependenta este aparitia
unor LB autoreactive. Mecanismele moleculare ale acestei stimulari pornesc de la IFNγ (se

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu – Bolile autoimune (II)

 5

cunoaste ca, normal, IFNγ stimuleaza RIC si nu RIU) si implica receptorii TLR7 de pe
membrana LB si factorii de transcriptie STAT. Dovada sta faptul ca deletia genelor pentru IFNγ,
TLR7 si STAT, la soarece, blocheaza automat hipermutatia din centrele germinative.

- mimetismul molecular aparut in urma unor infectii si reactia incrucisata a limfocitelor

activate cu Ag self asemanatoare.
- fenomenul de epitope spreading. De multe ori, antigenele self sufera si ele modificari, sub
actiunea enzimelor litice sau SRO descarcate in reactia inflamatorie, devenind non-self.
- anergia LTreg prin mecanisme genetice sau epigenetice (actiunea factorilor de mediu
asupra genomului).
- prezentarea Ag pe molecule MHC II de tip HLA-DR.
- alterarea balantei dintre citokinele proinflamatorii si cele antiinflamatorii secretate de
LF si APC.
- excesul de LThf si LTh17.

b. perturbari ale reglarii mortii celulare si eliminarii detritusurilor

Macrofagele din sangele pacientilor cu LES prezinta deficite de fagocitoza.

De asemenea, au fost constatate deficiente in activitatea de opsonizare pentru PCR (proteina
C reactiva), fractiunea C1q a complementului seric, amiloidului seric P si a altor proteine, care ar
trebui sa faciliteze indepartarea resturilor celulare. Un fenomen interesant in LES consta in
productia de auto Ac anti opsonine.
In formele pediatrice de LES, a fost observata o distructie accelerata a neutrofilelor, dupa
activarea acestora prin interferoni, IL-1β, IL-8, IL-17 si TNFα, fenomen cunoscut sub numele de
NETosis. Fragmentele rezultate din neutrofilele distruse constituie un rezervor de auto Ag.

c. aparitia unei reactii inflamatorii cu evolutie cronica

Din reacţia Ag-Ac autoreactiva rezultă complexe imune circulante sau tisulare in
concentratii crescute. CIC se depun pe endoteliul capilar, subendotelial si in interstitiu și generează
vasculite, care conduc la manifestări clinice variate: febră, astenie, dureri articulare,
glomerulonefrită (mecanisme de HS III).
Datorita modificarilor sanguine sau tisulare, se activeaza intens cascada complementului pe
cale clasica si se amorseaza o reactie inflamatorie locala sau extinsa. Eliberarea factorilor
chemoatractanţi atrage multipe leucocite sanguine, care se activeaza in valuri succesive, alaturi de
activarea endoteliala sau intratisulara a trombocitelor (tromboze). Se declanseaza fenomene de
ADCC, cu eliberare de perforine și granzime, rezultatul diind distructii celulare masive, prin
fenomenul numit AICD (autoimun cellular death).
Fenomenele se autointretin, prin eliberarea constanta sau ocazionala a auto Ag.

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu – Bolile autoimune (II)

 6

Mecanismele LES

Disease Models & Mechanisms 2014 7: 1033-1046; doi: 10.1242/dmm.016451

3. Scleroza multiplă (SM)

Este o boala inflamatorie cronica a SNC, care presupune formarea unor lezuni confluente de
demielinizare in substanta alba si cenusie, urmata de leziuni difuze neurodegenerative ale
intregului creier si maduvei spinarii, cu efecte dramatice asupra transmiterii nervoase.
Leziunile de demielinizare sunt secundare atacului autoimun generat de LT autoreactive.
In general, boala debuteaza in a 3 a decada de viata si evolueaza in jur de 10-15 ani, cu
perioade de acutizare si remisiune.
Etiologia este necunoscuta. Sunt incriminate mecanismele de mimetism molecular si epitope
spreading, precum si anergia LTreg.

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu – Bolile autoimune (II)

 7

Unii clinicieni considera ca SM este o boala inflamatorie cronica, in timp ce altii spun ca
este de la inceput o boala neurodegenerativa, agravata de episoade inflamatorii suprapuse
ocazional.
Pentru lungi perioade de timp, nu exista manifestari clinice, iar singurul mod in care se poate
pune diagnosticul este aparitia unor noi leziuni demielinizante, la examenul imagistic.
Inflamatia tesutului nervos este intensa si localizata predominant perivascular, in zonele
inflamate fiind detectate si LT si LB. Se asociaza activarea microgliei si infiltrarea tesutului nervos
cu macrofage. Dintre LT, cel mai frecvent sunt identificate LTc CD8+ cu memorie, in timp ce LTh
sunt foarte rare.
O caracteristica importanta a inflamatiei cerebrale din SM este prezenta masiva in focarele
inflamatorii a LB CD20+, forma speciala de LB, cu rol puternic proinflamator.
Localizarea focarelor inflamatorii in SM este predominant periventriculara si in meninge.

3. Poliartrita reumatoidă

Afectează mai frecvent femeile peste 40 de ani și constă ȋn sinteza unor autoanticorpi (IgM)
anti-idiotip, care se fixează pe porţiunea Fc a IgG circulante. Se constituie deci autoanticorpi anti
anticorpi, care au fost numiţi „factori reumatoizi”. Reacţia Ag-Ac declanșează formarea CI, care
activează cascadele complementului și se depun ȋn articulaţii dând naștere inflamaţiilor cronice ale
articulaţiilor mici, cu deformări osteo-articulare specifice. La aceasta afectare articulara participa
si mimetismul molecular dintre fragmente oligopeptidice de tip idiotop si fragmente ale proteinelor
vimentina, fibronectina, colagen tip II, enolaza, histone, care sunt prezente in tot corpul, nu numai
in articulatii.
In rest, sunt valabile mecanismele de rupere a imunitatii prezentate la LES.

4. Tiroiditele autoimune

Reprezintă un grup heterogen de afecţiuni inflamatorii tiroidiene, generate prin existenţa

unor autoanticorpi:
a) care afectează creșterea foliculilor tiroidieni. Rezultatul este apariţia gușei coloidale
autoimune (când sunt ȋn exces) sau a mixedemului congenital primar (când sunt blocanţi);
b) ȋmpotriva tireoglobulinei sau peroxidazei tiroidiene (Ac antimicrosomiali), care induc
distrucţia parenchimului tiroidian;
c) anti TSH-R inhibitori. Pot bloca receptorul și induc oprirea metabolismului celular și a
creșterii celulară. Tiroidita generata se manifesta prin hipotiroidie si poarta numele de tiroidita
Hashimoto. Există o formă specială de tiroidită Hashimoto cu hipertiroidie.
d) anti TSH-R stimulatori. Dau nastere bolii Basedow, caracterizata prin hipertiroidie.
Mușchii extrinseci ai globului ocular și ţesutul conjunctiv periocular pot prezenta antigene comune
cu cele tiroidiene, ceea ce explică exoftalmia ȋn boala Basedow.

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu – Bolile autoimune (II)

 8

Terminologic, autoanticorpii au fost denumiti după efectele lor :

- Ig stimulatoare ale creșterii secreţiei de hormoni tiroidieni (TSI, LATS);
- Ig blocante tiroidiane (TBI);
- Ig stimulatoare ale creșterii foliculare (TGSI).

5. Diabetul zaharat de tip I

Apare frecvent la vârste tinere si chiar in prima copilarie, fiind mai expuse persoanele care
prezintă variante alelice ale moleculelor MHC II (DR3, DR4);
Boala debuteaza printr-un proces inflamator acut al celulelor β pancreatice, inflamaţie care
declanșează apoi un răspuns imun mixt (RIU-RIC), prin urmatoarele mecanisme succesive:
1. hipersecreţia de IFNγ ȋn focarele inflamatorii pancreatice induce sinteza unor variante
moleculare modificate de MHC II, care incep sa prezinte antigene self (ȋnlocuirea acidului aspartic
din poziţia 57 a lanţului β al MHC II cu alti aminoacizi);
2. celulele pancreatice inflamate incep sa expuna pe molecule MHC I si II antigene criptice
self sau chiar molecule electronegative de insulină;
3. o asemenea celulă devine un APC ocazional și prezintă MHC- E limfocitelor LTh, care ar
trebui să intre ȋn anergie sau apoptoză, datorită imposibilităţii celulelor pancreatice de a genera
semnalele II si III de activare ( B7/CD28 sau CD40/CD40L si Il-2/CD25). Fenomenul nu se
intampla si se genereaza LTh autoreactive;
4. LTh autoreactive nu sunt distruse. Ele pot supravieţui, se activează și cooperează cu LB
și LTc, secretă citokine şi declanșează un RIC-RIU autoreactiv, cu distructia celulelor beta
pancreatice.

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu – Bolile autoimune (II)

 9

BIBLIOGRAFIE

Bara C., Esential de Imunologie, 2002, Editura All, ISBN 973-571-373-x

Bogdanos DP, Invernizzi P, Mackay IR, Vergani D (June 2008). "Autoimmune liver
serology: Current diagnostic and clinical challenges". World J. Gastroenterol. 14 (21): 3374–
3387.
Crampton S. P., Morawski P. A., Bolland S. ,Linking susceptibility genes and pathogenesis
mechanisms using mouse models of systemic lupus erythematosus, Disease Models &
Mechanisms 2014 7: 1033-1046; doi: 10.1242/dmm.016451
Franceschini, F; Cavazzana, I.(2005). "Anti-Ro/SSA and La/SSB
antibodies". Autoimmunity 38 (1): 55 63.
Ghirardello, A; Zampieri S, Tarricone E et al. (May 2006). "Clinical implications of
autoantibody screening in patients with autoimmune myositis".Autoimmunity 39 (3): 217–221.
Guo Q, Wang Y, Xu D, Nossent J, Pavlos NJ, Xu J. Rheumatoid arthritis: pathological
mechanisms and modern pharmacologic therapies. Bone Res. 2018;6:15. Published 2018 Apr 27.
doi:10.1038/s41413-018-0016-9
Lassmann H., Pathogenic Mechanisms Associated With Different Clinical Courses of
Multiple Sclerosis, Front. Immunol., 10 January 2019 https://doi.org/10.3389/fimmu.2018.03116
Olga Zharkova, Teja Celhar, Petra D. Cravens, Anne B. Satterthwaite, Anna-Marie
Fairhurst, Laurie S. Davis, Pathways leading to an immunological disease: systemic lupus
erythematosus, Rheumatology, Volume 56, Issue suppl_1, April 2017, Pages i55–
i66, https://doi.org/10.1093/rheumatology/kew427
Purohit T, Cappell MS. Primary biliary cirrhosis: Pathophysiology, clinical presentation and
therapy. World J Hepatol. 2015;7(7):926‐941. doi:10.4254/wjh.v7.i7.926
Roitt I, Burton D., Delves P., Martin S. Essential Immunology, 2006, Eleventh Edition,
ISBN13 978-104051-3603-7
Sollid LM, Jabri B (December 2005). "Is celiac disease an autoimmune disorder?". Curr.
Opin. Immunol. 17 (6): 595–600.
Toro JR, Finlay D, Dou X, Zheng SC, LeBoit PE, Connoly KM. "Detection of Type 1
Cytokines in Discoid Lupus Erythematosus". Annals of Internal Medicine 136: 1497–1501.
Wang Lifeng, Wang Fu-Sheng & Gershwin M.E., Human autoimmune diseases: a
comprehensive update, Journal of Internal Medicine, 2015, 278; 369–395
Yoneda M, Fujii A, Ito A, Yokoyama H, Nakagawa H, Kuriyama M (April 2007). "High
prevalence of serum autoantibodies against the amino terminal of alpha-enolase in Hashimoto's
encephalopathy". J. Neuroimmunol. 185 (1–2): 195–200.

S.L.Dr. Mihaela Gheorghiu – Bolile autoimune (II)