Sensul Iubirii

SENSUL IUBIRII
Această ediție este publicată prin acordul cu Little, Brown,

and Company, New York, USA. Toate drepturile rezervate.
Love Sense
Copyright © 2013 by Susan Johnson, Inc.
© 2020 Editura ACT și Politon pentru prezenta ediție românească
Editura ACT și Politon

Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România, C.P. 050202.
tel: 0723 150 590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.actsipoliton.ro
Traducător: Dana Dobre

Redactor: Maria Nicula
Tehnoredactor: Teodora Vlădescu
Coperta: Marian Iordache
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

JOHNSON SUE JOHNSON
Sensul iubirii / Sue Johnson; trad.: Dana Dobre. - Bucureşti: ACT şi
Politon, 2020
ISBN 978-606-913-596-9
I. Dobre, Dana (trad.)
159.9
AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a

acestei cărți nu este pedepsită numai prin lege, dar contravine și tu-
turor normelor și principiilor etice și sănătoase pe care un astfel de
titlu le promovează. Ce fel de efect va avea energia pe care vreți să
o transmiteți mai departe, dacă aceasta vine prin furt, ilegalitate și
lipsă de respect față de autor și față de toți cei care au contribuit la
crearea acestei cărți, astfel ca ea să ajungă la dumneavoastră? Îm-
părtășiți cu ceilalți informațiile importante, valorile și lecțiile pe care
le-ați aflat din acest material, într-un mod corect și responsabil.
Dr. Sue Johnson
Sensul
iubirii
REVOLUȚIA ȘTIINȚIFICĂ
A RELAȚIILOR DE DRAGOSTE
Traducere de Dana Dobre
2020
Alte cărți de Dr. Sue Johnson
Ține-mă strâns în brațe!

Șapte conversații pentru o viață de iubire*
The Practice of Emotionally Focused Couple Therapy:

Creating Connection
(Practica terapiei de cuplu axată pe emoții:
crearea conexiunii)
Emotionally Focused Couple Therapy with Trauma

Survivors: Strengthening Attachment Bonds
(Terapia de cuplu axată pe emoții în cazul celor care au
suferit traume: amplificarea legăturilor de atașament)
* Carte apărută la Editura ACT și Politon, București, 2017. (n.red.)

În primul rând, această carte este dedicată copiilor mei,
în speranța că relațiile lor de dragoste vor fi mai bogate,
mai profunde și mai împlinite.
De asemenea, este dedicată tuturor celor pe care îi iubesc,

acei oameni care îmi oferă mereu un refugiu de nădejde
și o bază sigură de unde să mă avânt triumfătoare
în necunoscut. Știți voi cine sunteți.
Oamenii cred că iubirea este emoție.
Iubirea este înțelepciune.
− Ken Kesey
Atâta timp cât nu iubești, nimic nu are rost.

− e.e. cummings
Cuprins
Introducere 11
PARTEA ÎNTÂI
Revoluția relației de cuplu 17
Capitolul 1. Iubirea: o schimbare de paradigmă 19

Capitolul 2. Ataș� amentul: secretul iubirii 45
PARTEA A DOUA
Noua știință a iubirii 77
Capitolul 3. Emoț�iile 79
Capitolul 4. Creierul 109
Capitolul 5. Corpul 143
PARTEA A TREIA
Dragostea în acțiune 187
Capitolul 6. Dragostea ș� i timpul 189

Capitolul 7. Destrămarea legăturilor 223
Capitolul 8. Reî�nnoirea legăturilor 261
PARTEA A PATRA
Noua știință aplicată 299
Capitolul 9. O poveste de dragoste 301

Capitolul 10. Dragostea î�n secolul XXI 331
Mulț�umiri 375
Resurse 378
Bibliografie 379
Introducere
S
untem obsedaț�i de iubire ș� i de relaț�iile de dragoste.
Dar ce ș� tim î�n realitate despre iubire? Ș� tim instinctiv
că nu există altă experienț�ă care să aibă o influenț�ă
mai mare asupra vieț�ii noastre, asupra fericirii ș� i a stării
noastre de sănătate, decât succesul î�n dragoste: să iubim ș� i
să fim iubiț�i. Ș� tim că iubirea ne face vulnerabili, dar ș� i că nu
suntem niciodată mai î�n siguranț�ă ș� i mai puternici ca atunci
când suntem î�ncredinț�aț�i că suntem iubiț�i. Ș� tim că, î�n cele
mai dificile momente din viaț�ă, nu ne trebuie decât mângâ-
ierea celor dragi. Dar, deș� i la sfârș� itul primului deceniu al
secolului 21 specia noastră este destul de inteligentă să
divizeze atomul ș� i să se avânte î�n spaț�iu, se pare că î�ncă nu
avem o î�nț�elegere clară ș� i riguroasă a conexiunii puternice
care este esenț�ială pentru ființ�a umană.
Părerea unanimă care traversează istoria omenirii este
că iubirea romantică este ș� i va fi î�ntotdeauna o enigmă im-
posibil de descifrat, prin î�nsăș� i natura ei. Î�mi aduc aminte
de Palamon, cavalerul î�ntemniț�at din Povestirile din Canter-
bury, scrise î�n secolul XIV de Chaucer, care o zăreș� te pe fru-
moasa Emily culegând flori ș� i cântând, prin gratiile de la
fereastră. Plânge de durere ș� i î�i explică vărului ș� i tovarăș� ului
său de temniț�ă, Arcita:
12 Introducere
Nu temnița m-a făcut să plâng

Ci că am fost rănit prin ochi
Până în inimă, și ăsta-mi va fi blestemul.
Frumusețea doamnei pe care o văd
Acolo în grădină, pășind încoace și încolo,
E pricina plânsului și amarului meu.
Nu știu dacă e femeie sau zeiță;
Socot că este Venus, fără doar și poate.
Pentru mulț�i dintre noi, iubirea pare o vrajă aruncată

asupra noastră: o forț�ă, puternică ș� i periculoasă care ne
loveș� te independent de noi.
Poate fiindcă iubirea pare atât de enigmatică ș� i de
nestăpânită, părem să ne pierdem orice î�ncredere î�n viabi-
litatea parteneriatelor romantice stabile. Pesimismul este
î�n creș� tere. Nu este zi î�n care să nu citim î�n grabă tot felul
de articole ș� i să prindem emisiuni de televiziune despre
celebrităț�i surprinse î�n aventuri extraconjugale. Ne uităm
pe bloguri cu sfaturi care elogiază swinging-ul ca fiind o
modalitate de a combate plictiseala inevitabilă î�n relaț�ii ș� i
citim articole care susț�in că monogamia este un concept
î�nvechit ș� i imposibil, care ar trebui aruncat la gunoi. Atunci
când vine vorba de iubirea matură, părem a fi realmente
pierduț�i.
Toate acestea î�ntr-un moment î�n care, î�n mod ironic,
iubirea romantică este mai importantă ca oricând. Socie-
tăț�ile occidentale sunt măturate de un val de singurătate,
anxietate ș� i depresie. Astăzi, parteneriatele dintre adulț�i
sunt adesea singurele legături omeneș� ti reale pe care ne
putem baza î�n lumea noastră mobilă ș� i extrem de
Introducere 13
aglomerată. Bunica mea a trăit î�ntr-un sat cu trei sute de

oameni care i-au oferit o reț�ea de prieteni ș� i sprijin, dar, î�n
prezent, se pare că cei mai mulț�i dintre noi trăim î�ntr-o co-
munitate formată din doi oameni – asta dacă suntem noro-
coș� i. Căutarea ș� i păstrarea unui partener de viaț�ă a devenit
o caracteristică presantă î�n organizarea vieț�ii, ț�inând sea-
ma de faptul că alte legături cu comunitatea sunt atât de
marginalizate. Dovada rezidă î�n faptul că suntem din ce î�n
ce mai dependenț�i de perechea noastră pentru conexiune
emoț�ională ș� i sprijin, î�nsă nu ș� tim cum să creăm dragostea
ș� i cum să o păstrăm.
Î�n plus, părem să acț�ionăm intenț�ionat, din multe puncte
de vedere, î�mpotriva dorinț�ei noastre de iubire ș� i devota-
ment. Societatea ridică î�n slăvi independenț�a emoț�ională.
Suntem î�ndemnaț�i mereu să ne iubim î�n primul rând pe noi
î�nș� ine. O prietenă mi-a spus recent la o petrecere: „Chiar ș� i
tu trebuie să recunoș� ti: î�n general, suntem o societate dis-
tantă ș� i rece. Oamenii nu mai cred î�n relaț�iile de dragoste.
Nu mai reprezintă o prioritate. Oricum nu are nimeni timp
de ele”.
Ca psiholog, specialist î�n terapia de cuplu ș� i cercetător
î�n domeniul relaț�iilor, am devenit din ce î�n ce mai alarmată
ș� i mai frustrată de situaț�ia î�n care ne aflăm ș� i de cea spre
care părem să ne î�ndreptăm. Datorită muncii mele ș� i a sti-
maț�ilor mei colegi, ș� tiu că cinismul ș� i lipsa speranț�ei nu î�ș�i
au locul. Avem astăzi o perspectivă nouă ș� i revoluț�ionară
asupra iubirii romantice, una care este optimistă ș� i practică.
Bazată pe ș� tiinț�ă, ea ne dezvăluie că iubirea este vitală pen-
tru existenț�a noastră. Ș� i departe de a fi de nepătruns, iubirea
este extrem de logică ș� i uș� or de î�nț�eles. Ș� i mai mult, este
adaptabilă ș� i practică. Ș� i mai bine spus, este maleabilă,
14 Introducere
durabilă ș� i poate fi „reparată”. Pe scurt, î�nț�elegem acum, î�n

sfârș� it ș� i fără putinț�ă de tăgadă, că iubirea are „sens”. Cu-
vântul derivă din latinescul sentire, care î�nseamnă „a perce-
pe, a simț�i sau a ș� ti”, dar ș� i „a-ș� i găsi calea”. De aceea am
numit această carte Sensul iubirii. Are menirea de a vă ajuta
să vă găsiț�i calea către o iubire î�mplinită ș� i durabilă.
Î�n Sensul iubirii vei afla ce am descoperit eu ș� i alț�i oameni
de ș� tiinț�ă, după treizeci de ani de studii clinice, experimen-
te de laborator ș� i terapii aplicate. Vei afla că iubirea este un
cod de supravieț�uire fundamental, că o sarcină esenț�ială a
creierului nostru de mamifere este să î�i citească pe ceilalț�i
ș� i să le răspundă ș� i că ceea ce ne face puternici este posi-
bilitatea de a depinde de alț�ii. Vei afla că respingerea ș� i
abandonul sunt semnele pericolului care ne afundă î�ntr-o
suferinț�ă fizică reală, că pasiunea sexuală trecătoare ș� i nou-
tatea sunt supraapreciate ș� i că până ș� i cele mai nefericite
cupluri pot să î�ș�i refacă legătura, dacă sunt î�ndrumate să
î�ș�i abordeze emoț�iile un pic diferit.
Contribuț�ia mea specială se regăseș� te î�n domeniul re-
facerii relaț�iilor. Faptul că am lucrat cu mii de cupluri pe
parcursul anilor m-a determinat să creez un nou model de
tratament sistematic: Terapia Centrată pe Emoț�ii*, care res-
pectă nevoia noastră de conexiune ș� i sprijin. EFT (cum este
numită î�n mod obiș� nuit) este abordarea cu cel mai mare
succes inventată vreodată î�n vindecarea relaț�iilor ș� ubrede,
având o rată de succes uimitoare: de 70-75%. Astăzi, EFT
se predă î�n mod curent î�n 25 de ț�ări de pe glob celor care
vor să devină consilieri de cuplu. O versiune simplificată a
EFT pentru cuplurile care doresc să se ajute singure poate fi
găsită î�n cartea mea precedentă, Ține-mă strâns în brațe!
* Emotionally Focused Therapy, în original. (n.red.)

Introducere 15
Acestea sunt doar câteva dintre rezultatele căutărilor

ș� tiinț�ifice î�n î�ncercarea de a î�nț�elege iubirea. Î�n paginile
acestei cărț�i vei găsi atât rezultatele mai multor studii, cât
ș� i poveș� ti ale multor cupluri î�n momentele lor cele mai inti-
me. (Toate poveș� tile sunt compilaț�ii ale mai multor cazuri
ș� i sunt simplificate pentru a reflecta adevăruri general va-
labile. Numele ș� i detaliile au fost schimbate pentru a le
proteja intimitatea.) Vei fi surprins ș� i chiar uimit de ceea ce
citeș� ti, dar cel mai mult te vei edifica nu numai î�n privinț�a
naturii iubirii ș� i a modului î�n care ne afectează pe noi, per-
sonal, ci ș� i î�n privinț�a a ceea ce î�nseamnă pentru noi, ca ființ�e
umane, pentru societatea noastră ș� i pentru lume. Toate
cercetările sunt de acord că o relaț�ie stabilă, plină de iubire,
reprezintă piatra de temelie a fericirii umane ș� i a unei stări
de bine generale. O relaț�ie bună este o asigurare de sănătate
mai bună decât un regim alimentar grijuliu ș� i o strategie
anti-î�mbătrânire mai bună decât administrarea vitaminelor.
O relaț�ie plină de iubire constituie ș� i secretul î�ntemeierii
unor familii care ne formează abilităț�ile necesare pentru
susț�inerea unei societăț�i civilizate: î�ncredere, empatie ș� i
cooperare. Iubirea este forț�a motrice a speciei ș� i a lumii
noastre.
Regretatul compozitor ș� i dramaturg Jonathan Larson
a exprimat cel mai bine acest aspect î�ntr-un cântec din
musical-ul Rent, unde î�ntreabă care este valoarea a „cinci
sute douăzeci ș� i cinci de mii ș� ase sute de minute” sau aunui
an din existenț�a cuiva. Răspunsul: „Bucuraț�i-vă î�mpreună
de iubire, oferiț�i iubire, răspândiț�i iubire... Măsuraț�i, măsu-
raț�i-vă viaț�a î�n iubire”. Fiindcă nimic altceva nu are sens.
Am scris această carte nu doar ca pe o avertizare, ci ș� i
ca pe o revelaț�ie ș� i o promisiune.
PARTEA ÎNTÂI
Revoluția
relației de cuplu
CAPITOLUL 1
Iubirea: o schimbare de paradigmă

Cred în puterea irezistibilă a iubirii. Nu o înțeleg.
Cred că este floarea cea mai parfumată a acestei
existențe spinoase.
− Theodore Dreiser
A
mintirile mele sunt pline de sunetele ș� i aspectele
vizuale ale iubirii:
Durerea din glasul bătrânei mele bunici, atunci
când vorbea despre soț�ul ei mort de aproape cincizeci de
ani. Impiegat de miș� care, o curtase pe ea, o servitoare, timp
de ș� apte ani, î�n singura duminică pe care o avea liberă pe
lună. A murit de pneumonie î�n ziua de Crăciun, după opt-
sprezece ani de căsnicie, atunci când el avea patruzeci ș� i
cinci de ani ș� i ea doar patruzeci.
Cum mama, minionă ș� i furioasă, traversa î�n zbor bucătă-
ria ca să ajungă la tata, fost inginer naval î�n al Doilea Război
Mondial, care, mare ș� i puternic, o sorbea din ochi î�n pragul
uș� ii, ș� i cum s-a oprit ea, dând cu ochii de mine, ș� i a ieș� it
val-vârtej din cameră. L-a părăsit după trei decenii de uș� i
trântite ș� i pumni ridicaț�i, pe când eu aveam zece ani. „De ce
se ceartă tot timpul?”, am î�ntrebat-o pe bunica. „Pentru că
20 REVOLUȚIA RELAȚIEI DE CUPLU
se iubesc, draga mea”, mi-a spus ea. „Dar dacă stai să-i pri-
veș� ti, e clar că niciuna dintre noi nu ș� tie ce naiba î�nseamnă
asta.” Î�mi amintesc că mi-am zis: „Ei bine, atunci eu nu vreau
iubire din asta”. Dar am avut parte.
Cum i-am spus primei mele mari iubiri: „Refuz să joc
jocul ăsta ridicol. E ca ș� i cum aș� cădea î�n gol de pe stâncă”.
Cum plângeam la doar câteva luni după căsătorie, î�ntre-
bându-mă: „De ce nu î�l mai iubesc pe bărbatul acesta? Nici
măcar nu pot să î�mi dau seama ce lipseș� te”. Cum î�mi zâm-
bea tăcut alt bărbat ș� i cum eu, la fel de tăcută, m-am lăsat
pe spate, să cad î�n abis. Totul era aș� a cum trebuie.
Cum stăteam apoi, după ani de zile, î�ntr-o dimineaț�ă
de la î�nceputul lui aprilie, să privesc topindu-se ultimele
rămăș� iț�e de gheaț�ă de pe lacul nostru ș� i cum i-am auzit pe
soț�ul ș� i pe copiii mei plimbându-se î�n pădurea din spate.
Râdeau ș� i vorbeau ș� i, pentru o clipă, am simț�it cea mai pro-
fundă bucurie, acea bucurie care a fost ș� i este î�ncă suficient
de mare î�ncât să î�mi umple inima pentru toată viaț�a.
Suferinț�ă ș� i dramă, exaltare ș� i satisfacț�ie. Din ce cauză?
Pentru ce?
c
Iubirea poate să î�nceapă î�n mii de feluri: cu o privire pe

furiș� sau cu o privire î�n ochi, cu o ș� oaptă sau un zâmbet, un
compliment sau o insultă. Continuă cu mângâieri ș� i săru-
tări sau poate cu priviri î�ncruntate ș� i certuri. Se termină cu
tăcere ș� i tristeț�e, frustrare ș� i furie, lacrimi ș� i câteodată chiar
cu bucurie ș� i hohote de râs. Poate să dureze doar câteva
ore sau zile, ori să dăinuie ani î�ntregi ș� i dincolo de moarte.
O căutăm sau ne găseș� te ea pe noi. Poate reprezenta salvarea
Iubirea: o schimbare de paradigmă 21
sau distrugerea noastră. Prezenț�a ei ne î�nflăcărează, pier-

derea sau absenț�a ei ne face nefericiț�i.
Tânjim după iubire, o dorim cu î�nfocare, suntem î�m-
pinș� i către ea, dar nu am î�nț�eles-o cu adevărat. I-am dat un
nume, i-am recunoscut puterea, i-am inventariat splendorile
ș� i tristeț�ile. Dar tot ne confruntăm cu foarte multe enigme:
Ce î�nseamnă să iubeș� ti, să ai o relaț�ie plină de iubire? De ce
căutăm iubirea? De ce î�ncetează iubirea? Ce o face să dăi-
nuie? Are iubirea vreo logică?
De-a lungul istoriei, iubirea a rămas un mister care le-a
scăpat tuturor: filozofi, moraliș� ti, scriitori, oameni de ș� tiinț�ă
ș� i î�ndrăgostiț�i. Grecii, de exemplu, au identificat patru feluri
de iubire, dar definiț�iile lor se suprapun î�n mod ambiguu.
Eros a fost numele dat iubirii pasionale, care poate să pre-
supună sau nu atracț�ie sexuală. Suntem la fel de nedumeriț�i
ș� i î�n zilele noastre. Google ne arată că î�ntrebarea care î�ncepe
cu „Ce este...?” pusă cel mai des î�n 2012, de către canadieni,
a fost „Ce este iubirea?”. Aaron Brindle, purtător de cuvânt
al Google a spus: „Acest lucru ne vorbeș� te nu numai despre
subiectul popular din acest an... ci ș� i despre condiț�ia umană”.
Un al site, CanYouDefineLove.com, solicită definiț�ii ș� i expe-
rienț�e ale oamenilor din toată lumea. Dacă răsfoieș� ti răs-
punsurile, vei fi de acord cu fondatorii site-ului că „există
tot atâtea definiț�ii câț�i oameni sunt pe lume”.
Oamenii de ș� tiinț�ă î�ncearcă să fie mai exacț�i. De exemplu,
psihologul Robert Sternberg de la Universitatea de Stat din
Oklahoma descrie iubirea ca fiind un amestec din trei
componente: intimitate, pasiune ș� i devotament. Da, dar
asta nu rezolvă enigma. Biologii evoluț�ioniș� ti explică iubi-
rea ca fiind strategia reproductivă a naturii. Î� n marea
schemă abstractă a existenț�ei, are o logică. Dar este inutilă
pentru a lămuri natura iubirii î�n viaț�a noastră de zi cu zi.

Definiț�ia cea mai populară este probabil aceea că iubirea
este... un mister! Pentru aceia dintre noi − adică pentru
majoritatea − care î�ncearcă să o găsească, să o repare sau
să o păstreze, definiț�ia aceasta este un dezastru. Ne răpeș� te
speranț�a.
Contează dacă î�nț�elegem sau nu iubirea?
Dacă ai fi pus această î�ntrebare cu numai treizeci sau pa-
truzeci de ani î�n urmă, majoritatea oamenilor ar fi spus că
„nu prea”. Iubirea, î�n ciuda puterii sale, nu era considerată
esenț�ială pentru viaț�a de zi cu zi. Era percepută ca fiind ceva
separat, o distracț�ie, un lux, ba chiar ceva periculos uneori.
(Î�ț�i aminteș� ti de Romeo ș� i Julieta ș� i de Abelard ș� i Heloise?)
Conta ce era necesar pentru supravieț�uire. Î�ț�i legai viaț�a de
familie ș� i de comunitate, ele î�ț�i furnizau hrană, adăpost ș� i
protecț�ie. Î�ncă de la î�nceputurile sale, conceptul de căsni-
cie era î�nț�eles ca unirea unei vieț�i cu alta ș� i se făcea î�n prin-
cipal din raț�iuni practice, nu emoț�ionale: pentru a-ț�i mări
lotul de pământ, pentru a dobândi putere ș� i avere, pentru
a produce urmaș� i care să moș� tenească titluri ș� i proprie-
tăț�i, pentru a da naș� tere unor copii care să ajute la fermă ș� i
care să aibă grijă de tine la bătrâneț�e.
Chiar dacă viaț�a a devenit mai uș� oară pentru un număr
de oameni din ce î�n ce mai mare, căsătoria a rămas î�n mare
parte o afacere de ordin material. Î�n 1838, î�n toiul revolu-
ț�iei industriale, naturalistul Charles Darwin a făcut liste cu
aspecte pro ș� i contra căsătoriei, î�nainte să î�i ceară mâna
veriș� oarei sale, Emma Wedgwood. La capitolul avantaje, a
trecut: „Copii... tovarăș� ă (ș� i prietenă la bătrâneț�e) statorni-
că... cineva pe care să iubesc ș� i cu care să mă joc... oricum
mai bună decât un câine... o soț�ie drăguț�ă ș� i delicată pe
canapea cu un foc bun, cărț�i ș� i muzică alături... toate acest

lucruri bune pentru sănătate”. Ca dezavantaje, a notat: „posi-
bile certuri, pierdere de timp, nu pot să citesc seara... neliniș� te
ș� i responsabilitate, mai puț�ini bani pentru cărț�i... n-am să
ș� tiu niciodată franceză sau să văd continentul sau să mă
duc î�n America sau să mă plimb cu balonul sau să fac o ex-
cursie singur î�n Ț� ara Galilor, o să fiu doar un biet sclav”.
Nu avem lista Emmei, dar, pentru majoritatea femeilor,
motivul principal al căsătoriei era siguranț�a financiară. Fără
educaț�ie sau slujbă, femeile aveau de î�nfruntat o viaț�ă de
sărăcie amarnică dacă rămâneau necăsătorite, realitate care
a persistat până î�n secolul 20. Chiar ș� i atunci când femeile
au dobândit educaț�ie ș� i capacitatea de a se î�ntreț�ine singure,
iubirea nu ocupa un loc important î�n alegerea unui parte-
ner. Atunci când li s-a cerut să enumere primele optspre-
zece caracteristici ale unui viitor soț� sau ale unei viitoare
relaț�ii, femeile au pus iubirea pe locul cinci. Nici măcar î�n
anii ’50 iubirea nu ajunsese pe primul loc. Î�mi aduc aminte
de mătuș� a mea care, atunci când a aflat că „mă î�ntâlnesc cu
un bărbat”, m-a sfătuit: „Vezi să aibă un costum, draga mea”,
ceea ce voia să spună: „Vezi să aibă o slujbă stabilă”.
Î�n anii ’70 î�nsă, iubirea a î�nceput să se situeze î�n frun-
tea listelor din sondajele referitoare la ce căutau femeile ș� i
bărbaț�ii americani la un partener. Ș� i până î�n anii ’90, odată
cu numărul din ce î�n ce mai mare al femeilor care aveau o
slujbă, căsătoria î�n lumea occidentală a trecut cu totul de la
a fi o iniț�iativă economică la a fi, după cum o numeș� te socio-
logul Anthony Giddens, „o iniț�iativă emoț�ională”. Î�ntr-un
sondaj american din 2001, 80% dintre femeile cu vârsta
cuprinsă î�ntre 20 ș� i 30 de ani au spus că este mai important
să aibă un bărbat cu care să poată să vorbească despre
sentimentele lor decât unul care să câș� tige bine. Astăzi,

atât bărbaț�ii cât ș� i femeile spun că iubirea este principalul
motiv al căsătoriei. Ș� i î�ntr-adevăr, lucrurile stau din ce î�n ce
mai mult aș� a î�n toată lumea; ori de câte ori oamenii scapă
de povara problemelor financiare ș� i de sub alte juguri, î�ș�i
aleg un partener din dragoste. Pentru prima oară î�n istoria
omenească, sentimentele de afecț�iune ș� i conexiunea emo-
ț�ională au devenit singurele temeiuri după care ne alegem
ș� i ne ataș� ăm de un partener. Aceste sentimente reprezintă
acum baza primară pentru crearea celui mai important
element al oricărei societăț�i: unitatea familială.
O relaț�ie de iubire este acum nu numai cea mai intimă
dintre relaț�iile vieț�ii de adult, dar este adesea ș� i cea princi-
pală. Ș� i pentru mulț�i este singura relaț�ie. Revista American
Sociological Review relatează că, de pe la mijlocul anilor ’80,
numărul americanilor care spun că nu au î�ncredere decât
î�n partener a crescut cu 50%. Trăim î�ntr-o epocă a izolării
emoț�ionale crescânde ș� i a relaț�iilor impersonale. Trăim din
ce î�n ce mai mult departe de părinț�ii iubitori, de fraț�i, de
prieteni ș� i de comunităț�ile î�n care am crescut. Ș� i trăim din
ce î�n ce mai mult singuri. Potrivit ultimului recensământ
din SUA, peste 30 de milioane de americani trăiesc singuri,
î�n comparaț�ie cu doar 4 milioane î�n 1950. Trudim mai multe
ore, î�n locuri mai î�ndepărtate, care necesită navete lungi.
Comunicăm prin email ș� i mesaje scrise. Interacț�ionăm cu
roboț�i la telefon, ne uităm la concerte date de artiș� ti dece-
daț�i (cum ar fi rapper-ul Tupac Shakur) ș� i î�n curând vom
căuta ajutor din partea personalului holografic. Î�n aero-
porturile din zona New York-ului, călătorii au făcut recent
cunoș� tinț�ă cu AVA, prescurtare pentru asistent virtual î�n
aeroport sau avatar, care măsoară 1,82 m ș� i dă informaț�ii.
Studiind singurătatea, John Cacioppo, psiholog la Univer-

sitatea din Chicago, susț�ine că, î�n societăț�ile occidentale,
„legăturile sociale au fost retrogradate de la statutul de ne-
cesitate la cel ocazional”. Prin urmare, partenerii noș� tri au
fost obligaț�i să umple golul. Ei au rol de iubit/ă, familie, pri-
eteni ș� i comunitate. Ș� i conexiunea emoț�ională este singurul
liant î�n această relaț�ie vitală ș� i unică.
Aș� adar, da, î�nț�elegerea naturii iubirii este foarte impor-
tantă. Este î�ntr-adevăr imperativă. Nu mai avem opț�iunea
de a persista î�n ignoranț�ă. Definirea iubirii ca mister aflat
dincolo de î�nț�elegerea ș� i controlul nostru este la fel de toxică
pentru specia umană ca ș� i otrava din apele noastre. Trebuie
să î�nvăț�ăm să ne modelăm relaț�iile de dragoste. Ș� i acum,
pentru prima oară, o putem face, mulț�umită revoluț�iei fără
precedent î�n ș� tiinț�ele sociale ș� i naturale care a avut loc î�n
ultimii 20 de ani.
O REVOLUȚIE
Dicț�ionarul Merriam-Webster defineș� te revoluția ca fiind
„o schimbare fundamentală î�n modul de a concepe sau a
vizualiza ceva: o schimbare de paradigmă”. Ș� i exact asta s-a
î�ntâmplat cu iubirea î�n domeniul ș� tiinț�elor sociale. Î�n urmă
cu două decenii, iubirea nu avea parte de mult respect ca
subiect de studiu. Nicio emoț�ie nu avea parte de respect.
René Descartes, filozoful francez, asocia sentimentele cu
natura noastră animală inferioară ș� i le considera, prin urma-
re, un obstacol. Ceea ce ne definea ca animale superioare
era capacitatea de a gândi. Cogito ergo sum − „Cuget, deci
exist”, iată celebra sa afirmaț�ie.
Emoț�iile nu erau raț�ionale, aș� adar erau suspecte. Iar

iubirea era cel mai iraț� ional ș� i mai suspect dintre toate,
nefiind prin urmare un subiect potrivit pentru oamenii de
ș� tiinț�ă, raț�ionaliș� ti supremi. Aruncă o privire asupra indi-
celui de materii al exhaustivei cronici a profesorului Ernest
Hilgard, Psychology in America, publicat î�n 1993; nu veț�i găsi
cuvântul iubire. Cercetătorii tineri erau avertizaț�i î�n mod
curent să nu abordeze subiectul. Ț� in minte că mi s-a spus
la facultate că ș� tiinț�a nu se ocupă de noț�iuni vagi ș� i inefabile
cum ar fi emoț�ia, empatia ș� i iubirea.
Cuvântul „revoluț�ie” î�nseamnă ș� i „răzvrătire”. Sociologii
au î�nceput să recunoască că o mare parte a activităț�ii lor
nu se adresa preocupărilor publice referitoare la calitatea
vieț�ii de zi cu zi. Aș� a că a î�nceput o miș� care tăcută, fără
răzmeriț�e ș� i gloanț�e, î�n laboratoarele din campusuri ș� i î�n
revistele academice, contestând loialitatea tradiț�ională faț�ă
de studiul comportamentelor simple ș� i de modalitatea de a
le schimba. Au î�nceput să se facă auzite voci noi ș� i dintr-odată,
î�n anii ’90, emoț�iile au ieș� it la lumină ca subiecte legitime
de studiu. Fericirea, tristeț�ea, furia, frica − ș� i iubirea − au
î�nceput să apară pe agenda conferinț�elor academice î�ntr-o
multitudine de discipline, de la antropologie la psihologie
ș� i sociologie. Devenea evident că sentimentele nu sunt î�n-
tâmplătoare ș� i lipsite de î�nț�eles, ci logice ș� i „inteligente”.
Î�n acelaș� i timp, terapeuț�ii ș� i specialiș� tii î�n sănătate min-
tală au î�nceput să î�ș�i adapteze cadrul de referinț�ă pentru a
se ocupa de problemele relaț�iilor, mai ales ale celor roman-
tice. Ani de zile î�ș�i concentraseră atenț�ia asupra individu-
lui, crezând că orice problemă î�ș�i are originea î�n psihicul
tulburat al unei persoane. Dacă î�ndreptăm acest lucru, re-
laț�ia se va î�mbunătăț�i. Dar nu se î�ntâmpla asta. Chiar ș� i
atunci când indivizii pricepeau de ce se comportă î�ntr-un

anumit fel ș� i î�ncercau să se schimbe, relaț�iile lor de dragoste
continuau să aibă de suferit.
Terapeuț�ii ș� i-au dat seama că nu aveau o imagine com-
pletă dacă se concentrau pe o singură persoană. Oamenii
aflaț�i î�n relaț�ii de dragoste, la fel ca î�n toate relaț�iile, nu sunt
entităț�i distincte care se comportă independent; fac parte
dintr-o diadă* dinamică, î�n care acț�iunile fiecărei persoane
aprind ș� i alimentează reacț�iile celeilalte. Cuplul ș� i modul î�n
care indivizii „dansau” î�mpreună erau lucrurile care trebu-
iau î�nț�elese ș� i schimbate, nu doar individul î�n sine. Cerce-
tătorii au î�nceput să filmeze cupluri care povesteau despre
suferinț�e ș� i frustrări zilnice, care se certau din cauza banilor
ș� i a sexului ș� i se ciondăneau pe subiectul creș� terii copiilor.
Apoi s-au apucat să studieze aceste î�nregistrări, căutând
momentele critice ale interacț�iunii, acelea î�n care relaț�ia
s-a transformat î�ntr-un câmp de luptă sau î�ntr-un pustiu.
Au fost atenț� i ș� i la momentele î�n care cuplurile păreau
să ajungă la un acord ș� i la armonie. Ș� i au căutat tipare
comportamentale.
Interesul pentru emoț�ii î�n general ș� i pentru iubire î�n
special a crescut vertiginos ș� i printre oamenii de ș� tiinț�ă
„rigizi”, pe măsură ce progresul din tehnologie a perfecț�io-
nat instrumentele vechi de studiu ș� i a introdus altele noi.
Un obstacol major î�n calea investigaț�iei a fost mereu urmă-
torul: cum să defineș� ti exact ceva atât de vag ș� i de efemer
precum sentimentul? Sau, după cum s-a lamentat Albert
Einstein: „Cum naiba să explici vreodată, prin prisma
* Diadă – (în psih. socială) orice relație dintre două persoane, sub ra-
portul interacțiunii. (n.red.)
chimiei ș� i fizicii, un fenomen biologic atât de important

precum prima iubire?”
Metoda ș� tiinț�ifică depinde nu numai de observaț�ie ș� i
de analiză, ci ș� i de date măsurabile ș� i reproductibile. Odată
cu apariț�ia unor teste ș� i probe mai precise, neurobiologii
au î�nceput să investigheze chimia emoț�iilor. Dar marea
ofensivă a venit odată cu apariț�ia imagisticii prin rezonanț�ă
magnetică funcț�ională (RMNf). Neurofiziologii au conceput
experimente care sondează creierul ș� i văd efectiv cum se
activează anumite structuri ș� i zone atunci când suntem spe-
riaț�i, fericiț�i sau triș� ti − sau atunci când iubim. Mai ț�ineț�i
minte anunț�ul de interes public care arăta un ou î�ntr-o tigaie,
î�n timp ce o voce recita: „Acesta este creierul tău sub influen-
ț�a drogurilor?” Acum avem la dispoziț�ie filme care surprind
realmente cum arată „creierul sub influenț�a iubirii”.
Rezultatul acestei î�ntregi efervescenț�e a fost o revărsare
de cunoș� tinț�e noi, care se coagulează î�ntr-o viziune radicală
ș� i incitantă a iubirii. Această accepț�iune nouă a iubirii răs-
toarnă convingeri î�nrădăcinate atât cu privire la scopul ș� i
procesul iubirii romantice, cât ș� i la î�nsăș� i natura ființ�ei uma-
ne. Noua perspectivă nu este numai teoretică, ci ș� i practică
ș� i optimistă. Ne lămureș� te î�n legătură cu motivul pentru
care iubim ș� i ne dezvăluie cum putem să creăm, să reme-
diem ș� i să păstrăm dragostea.
Dintre descoperirile provocatoare:
• Instinctul primordial al oamenilor nu este nici sexul, nici agre-

sivitatea. Este căutarea contactului și a unei legături calde.
Omul care ne-a oferit prima oară viziunea a ceea ce numim

acum ataș� ament sau legătură a fost un psihiatru englez,
băț�os ș� i aristocrat, nicidecum genul de om de la care te-ai

fi aș� teptat să spargă codul relaț�iilor romantice! Dar cu toate
acestea John Bowlby, britanic ș� i conservator, a fost un rebel
care a schimbat pentru totdeauna perspectiva asupra iubi-
rii. Descoperirile sale sunt fundaț�ia pe care se î�ntemeiază
ș� tiinț�a iubirii.
Bowlby a sugerat că suntem creaț�i să iubim câteva per-
soane dragi, care ne vor susț�ine ș� i ne vor proteja î�n vijeliile
ș� i furtunile vieț�ii. Este planul naturii pentru supravieț�uirea
speciei. Poate că sexul ne î�mpinge să ne î�mperechem, dar
iubirea este cea care ne asigură existenț�a. „Unind viaț�a
persoanei iubite cu a noastră putem să veghem asupra
fericirii sale, să aducem alinare unde au fost suferinț�e ș� i să
descoperim, dincolo de amintirea privaț�iunilor ș� i suferinț�ei
cele mai dulci fântâni ale bucuriei”, a scris George Eliot.
Acest impuls de a relaț�iona este unul î�nnăscut, nu unul
deprins. A apărut probabil ca un răspuns al naturii la reali-
tatea riscantă a fiziologiei umane: canalul de naș� tere al
femeii este prea î�ngust ca să permită trecerea unui copil cu
corp ș� i cap mare, care să poată supravieț�ui singur la scurt
timp după naș� tere. Î�n schimb, copiii vin pe lume mici ș� i
neajutoraț�i ș� i au nevoie de ani î�ntregi î�n care să fie î�ngrijiț�i
ș� i păziț�i î�nainte să devină independenț�i. Ar fi mai uș� or să
abandonăm asemenea nou-născuț� i care ne dau bătăi de
cap decât să î�i creș� tem. Aș� adar ce î�l determină pe adult să
î�ș�i asume ș� i să continue sarcina apăsătoare ș� i epuizantă de
părinte?
Soluț�ia naturii a fost să ne configureze î�n creier ș� i î�n nervi
un sistem automat de apel ș� i răspuns care î�l ț�ine pe copil ș� i
pe părinte ataș� aț�i emoț�ional unul de celălalt. Pruncii vin pe
lume cu un repertoar de comportamente: privire insistentă,
zâmbet, plânset, agăț�at, î�ntins mâna, care atrag grija ș� i apro-

pierea adulț�ilor. Aș� a că, atunci când un băieț�el plânge de
foame ș� i î�ntinde braț�ele, mama lui î�l ridică ș� i î�l hrăneș� te. Ș� i
atunci când tata imită gânguritul ș� i se strâmbă la fetiț�a lui,
ea dă din picioare, flutură braț�ele ș� i răspunde tot prin gân-
gurit. Ș� i tot aș� a, î�ntr-o buclă de feedback bidirecț�ională.
• Iubirea romantică a adulților este o relație de atașament,

exact ca aceea dintre mamă și copil.
Credem de mult timp că, pe măsură ce ne maturizăm, de-

păș� im această nevoie de apropiere, grijă ș� i sprijin intens
pe care am avut-o din partea celor care ne-au î�ngrijit î�n co-
pilărie ș� i că, î�n calitate de adulț�i, ataș� amentele romantice
pe care le formăm sunt î�n esenț�ă de natură sexuală. Este o
î�nț�elegere complet eronată a iubirii adulț�ilor.
Nevoia noastră de a conta pe o persoană dragă, de a ș� ti
că, atunci când noi „apelăm”, ea va fi acolo pentru noi, nu
dispare niciodată. De fapt, ea dăinuie, după cum a spus-o
Bowlby, „din leagăn ș� i până î�n mormânt”. Ca adulț� i, nu
facem decât să transferăm această nevoie de la cei care ne-au
î�ngrijit î�n copilărie la persoana iubită. Iubirea romantică
nu este câtuș� i de puț�in ilogică sau î�ntâmplătoare. Reprezintă
continuarea unei reț�ete bine puse la punct ș� i prevăzătoare
pentru supravieț�uirea noastră.
Dar există o diferenț�ă-cheie: persoana iubită nu trebuie
să se afle fizic lângă tine. Ca adulț�i, nevoia prezenț�ei tangibile
a celuilalt nu este absolută ca cea a copilului. Putem folosi
imagini mentale ale partenerului pentru a evoca sentimen-
tul de conexiune. Astfel, dacă suntem supăraț�i, putem să ne
reamintim că partenerul ne iubeș� te ș� i să ni-l imaginăm
cum ne liniș� teș� te ș� i ne mângâie. Prizonierii de război isra-

elieni povestesc cum „ascultau” î�n celulele strâmte glasurile
mângâietoare ale soț�iilor lor. Dalai Lama recheamă imagi-
nea mamei sale atunci când vrea să rămână calm ș� i echilibrat.
Eu port î�n minte cuvintele î�ncurajatoare ale soț�ului meu
atunci când urc pe scenă să vorbesc publicului.
• Sexul pasional nu duce la o iubire sigură; un atașament

sigur duce mai degrabă la sex pasional − și la o iubire care
durează. Monogamia nu este un mit.
Luaț�i orice revistă pentru bărbaț�i sau femei ș� i veț�i găsi

titluri care trâmbiț�ează: sedu-l! această miș� care sexy
funcț� ionează de la o distanț� ă de 6 metri, 28 de lucruri
pe care să le î�ncerci î�n pat... sau î�ntr-un hamac; sau pe
podea; ș� i academia sexului – obț� ine un a, dându-i ei un o*.
Î�n ignoranț�a noastră, am făcut din intimitatea fizică condiț�ia
sine qua non a iubirii romantice. Prin urmare, am investit
fără să ne gândim cantităț�i uriaș� e de energie ș� i bani pentru
a ne condimenta viaț�a sexuală. Dar am î�nț�eles pe dos: nu
sexul de bună calitate este cel care duce la relaț�ii î�mplinite,
sigure, ci mai degrabă iubirea sigură este cea care duce la
un sex de bună calitate – perfect, de fapt. Nebunia din ce î�n
ce mai mare după pornografia de pe internet este o catas-
trofă pentru relaț�iile de dragoste sănătoase, tocmai pentru
că anulează conexiunea emoț�ională.
Ataș� amentul sigur, cel pentru care ne-a creat natura,
este cel care face ca iubirea să continue. Î�ncrederea ne ajută
să trecem de problemele care apar î�n orice relaț�ie. Î�n plus,
* Joc de cuvinte: A este nota maximă în sistemul de învățământ ameri-

can. (n.red.)
organismul nostru este creat să producă o cascadă de sub-

stanț�e chimice care ne leagă strâns de cei dragi. Nu numai
că monogamia este posibilă, dar este starea noastră naturală.
• Dependența emoțională nu este imatură sau patologică;

este punctul nostru forte extraordinar.
Dependență este un cuvânt detestat î�n societatea occi-

dentală. Lumea noastră insistă de mult timp că o maturitate
sănătoasă cere să fim independenț�i din punct de vedere
emoț�ional ș� i autonomi; insistă ca noi, î�n esenț�ă, să ridicăm
un zid emoț�ional î�n jur. Vorbim despre capacitatea de a ne
separa ș� i detașa de părinț�ii noș� tri, primele persoane iubite,
ca semn al tăriei emoț�ionale. Ș� i î�i privim cu suspiciune pe
partenerii romantici care manifestă prea multă apropiere.
Spunem că sunt prea implicați, prea apropiați sau prea de-
pendenți unul de celălalt. Î�n consecinț�ă, bărbaț�ii ș� i femeile
din prezent se simt ruș� inaț�i de nevoia lor firească de iubire,
sprijin ș� i î�ncurajare. O văd ca pe o slăbiciune.
Î�ncă o dată, am î�nț�eles pe dos. Departe de a fi un semn
de slăbiciune, conexiunile emoț� ionale puternice sunt un
semn al sănătăț�ii mintale. Izolarea emoț�ională este cea care
ne ucide. Cel mai sigur mod de a-i distruge pe oameni este
să le refuzi contactul uman plin de afecț�iune. Studii mai
vechi au descoperit că 31-75% dintre copiii instituț�ionali-
zaț�i mor î�nainte să î�mplinească trei ani. Studii mai recente
asupra unor copii orfani adoptaț�i din România, dintre care
mulț�i au petrecut 20 de ore pe zi nesupravegheaț�i î�n pătuț� ,
au descoperit că mulț�i suferă de anomalii ale creierului, ca-
pacitate de raț�ionament diminuată ș� i dificultăț�i extreme î�n
relaț�ionarea cu ceilalț�i.
Adulț�ii sunt ș� i ei la fel de zdrobiț�i. Deț�inuț�ii aflaț�i la izo-

lare dezvoltă o suită de simptome care includ paranoia,
depresie, anxietate severă, halucinaț�ii ș� i pierderea memo-
riei. Î�ș�i numesc experienț�a „iadul pe pământ”. „Atunci când
izolăm un deț�inut”, scrie Lisa Guenther, profesor de filozofie
la Universitatea Vanderbilt ș� i autoare a cărț�ii Solitary Con-
finement: Social Death and Its Afterlives (Izolarea: moartea
socială și viața de după), „î�l privăm de sprijinul celorlalț�i,
care este crucial pentru o experienț�ă coerentă a lumii”.
Ideea conform căreia putem să î�ndurăm totul singuri
sfidează natura. Suntem ca ș� i celelalte animale: avem nevo-
ie de legături pentru a supravieț� ui. O vedem clar î�ntr-o
multitudine de combinaț�ii î�ntre specii: î�n Tailanda, un tigru
adoptă purceluș� i; î�n China, o căț�ea alăptează pui de leu; î�n
Japonia, un mistreț� poartă un pui de maimuț�ă pe spate; ș� i
î�n Kenya, o ț�estoasă uriaș� ă mascul are grijă de un pui de
hipopotam rămas orfan î�n urma unui tsunami.
Ș� i noi, după cum spune proverbul celtic, „trăim unii la
adăpostul celorlalț�i”. Istoricii celui de-al Doilea Război Mon-
dial au observat că unitatea de supravieț�uire î�n lagărele de
concentrare era perechea, nu individul. Studiile arată că
bărbaț�ii ș� i femeile căsătorite trăiesc î�n general mai mult
decât semenii lor celibatari.
Avem nevoie de conexiune emoț�ională pentru a supra-
vieț�ui. Neuroș� tiinț�ele subliniază ceea ce am ș� tiut probabil
dintotdeauna î�n sufletul nostru: conexiunea umană plină
de iubire este mai puternică decât mecanismul nostru de
bază pentru supravieț�uire, frica. Avem nevoie de conexiu-
ne ș� i pentru a prospera. Suntem mai sănătoș� i ș� i mai fericiț�i
atunci când suntem apropiaț�i ș� i î�n conexiune cu ceilalț�i.
Sprijinul emoț�ional permanent scade tensiunea arterială
ș� i î�ntăreș� te sistemul imunitar. Pare să reducă atât rata

decesului din cauza cancerului, cât ș� i incidenț�a bolilor de
inimă ș� i a celor infecț�ioase. Pacienț�ii căsătoriț�i care fac o
operaț�ie de bypass coronarian au ș� anse de trei ori mai mari
să fie î�n viaț�ă după cincisprezece ani decât semenii lor ne-
căsătoriț�i. O relaț�ie bună, spune psihologul Bert Uchino de
la Universitatea din Utah, reprezintă cea mai bună reț�etă
pentru o stare de sănătate bună ș� i cel mai eficient antidot
î�mpotriva î�mbătrânirii. El observă că douăzeci de ani de
cercetări pe mii de subiecț�i arată cum calitatea sprijinului
social de care ne bucurăm prezice atât mortalitatea î�n ge-
neral, cât ș� i mortalitatea din cauza unor anumite boli, cum
ar fi cele de inimă.
Din punct de vedere al sănătăț�ii mintale, conexiunea
apropiată este indicatorul cel mai sigur al fericirii, mult mai
sigur decât câș� tigarea unor sume uriaș� e de bani sau câș� ti-
garea la loterie. Scade de asemenea susceptibilitatea la an-
xietate ș� i depresie ș� i ne face mult mai rezistenț�i la stres ș� i
traume. S-a descoperit că supravieț�uitorii evenimentelor
de la 11 septembrie aflaț�i î�n relaț�ii sigure, pline de iubire,
ș� i-au revenit mai bine decât cei fără legături puternice. La
optsprezece luni după tragedie, au prezentat mai puț�ine
semne de tulburare de stres post-traumatic (PTSD) ș� i un
grad mai scăzut de depresie. Î�n plus, prietenii lor i-au con-
siderat mai maturi ș� i mai bine adaptaț�i decât erau î�nainte
de dezastru.
• Să fii „cât poți tu de bun” este posibil numai atunci când te
afli într-o legătură strânsă cu altcineva. Minunata izolare
este pentru planete, nu pentru oameni.
La fel ca Darwin, atunci când î�ș�i enumera rezervele, mulț�i

dintre noi cred că iubirea ne limitează, ne î�ngustează opț�i-
unile ș� i experienț�ele. Dar este exact invers. O legătură sigură
reprezintă pista noastră de lansare pentru a ieș� i ș� i a explo-
ra necunoscutul ș� i a ne dezvolta ca ființ�e umane. Este greu
să fim deschiș� i experienț�elor noi atunci când atenț�ia ș� i ener-
gia ne sunt captate de grijile referitoare la siguranț�a noastră.
Este mult mai uș� or atunci când ș� tim că ne susț�ine cineva.
Î�ntăriț�i î�n acest fel, ne umplem de î�ncredere î�n noi î�nș� ine
ș� i î�n capacitatea noastră de a aborda noi provocări. De
exemplu, femeile tinere aflate la î�nceput de carieră, care
sunt apropiate emoț�ional de partener ș� i caută î�ncurajare
din partea lui sunt mai î�ncrezătoare î�n abilităț�ile lor ș� i au
mai mult succes î�n a-ș� i atinge scopurile î�n carieră. Iară aș� a-
dar ironicul paradox: faptul că suntem mai dependenț�i ne
face mai independenț�i.
• Nu suntem creați să fim egoiști; suntem proiectați pentru

a avea empatie. Tendința noastră înnăscută este să fim ală-
turi de ceilalți și să îi compătimim.
Suntem o specie cu o empatie naturală. Această latură a firii

noastre poate fi ignorată sau negată, dar suntem configu-
raț�i să ne pese de ceilalț�i. Nu ne naș� tem duri ș� i competitivi,
dedicaț�i propriei supravieț�uiri î�n detrimentul celorlalț�i.
După cum arată biologul Frans de Waal, „nu am fi aici î�n
prezent dacă strămoș� ii noș� tri ar fi fost î�ndepărtaț�i din punct
de vedere social”. Am supravieț�uit având grijă unii de alț�ii
ș� i cooperând. Creierul nostru este configurat să citească
chipurile celorlalț�i ș� i să rezoneze cu ceea ce exprimă ele.
Această sensibilitate ș� i capacitatea de a conlucra sunt cele
care ne-au permis să devenim animalul dominant de pe
planetă, nu doar creierul nostru mare ș� i capabil de gândi-

re. Cu cât avem o conexiune mai sigură cu cei dragi, cu atât
suntem mai receptivi ș� i răspundem mai bine la nevoile
celorlalț�i, de parcă ar fi ale noastre. Deciziile morale ș� i ac-
ț�iunile altruiste izvorăsc î�n mod natural din legătura noastră
emoț�ională cu ceilalț�i.
Legăturile iubirii sunt dreptul nostru din naș� tere ș� i cea
mai extraordinară resursă. Reprezintă sursa primară de
putere ș� i bucurie. Căutarea ș� i oferirea sprijinului sunt atât
de vitale pentru ființ�ele umane î�ncât specialiș� tii î�n psiholo-
gie socială Mario Mikulincer ș� i Phil Shaver observă că î�n
loc să ne numim Homo sapiens sau „omul care gândeș� te” ar
trebui să ne numim Homo auxiliator vel accipio auxilium
sau „omul care oferă sau primeș� te ajutor”. Pentru a fi ș� i mai
exacț�i, eu afirm că ar trebui să ne numim Homo vinculum
− „omul care se ataș� ează”.
O TEORIE UNIFICATĂ A IUBIRII

Î�nț�elegerea faptului că persoanele iubite sunt adăpostul
nostru sigur î�n faț�a vicisitudinilor ș� i ravagiilor vieț�ii ne-a
oferit informaț�ii noi despre factorii care fac o relaț�ie ro-
mantică să eș� ueze sau să reuș� ească. Ani de zile ne-am con-
centrat cu toț�ii numai pe ceea ce vedem ș� i auzim. Pe luptele
care izbucnesc din cauza banilor. „Cheltuieș� ti o avere pe
pantofi de care nu ai nevoie.” „Tu nu vrei decât să econo-
miseș� ti. Trăim ca niș� te amărâț�i. Nu ne distrăm deloc.” Pe
certurile din cauza socrilor: „Vorbeș� ti mereu la telefon cu
maică-ta ș� i î�i spui absolut tot ce spunem ș� i facem.” „Eș� ti
totalmente fetiț�a lui tăticu’. Când ai de gând să creș� ti ș� i tu?”
Pe certurile legate de creș� terea copiilor: „Ș� i ce dacă nu ș� i-a
făcut tema aseară. Are prea multe. Eș� ti prea rigid ș� i vrei să
controlezi totul.” „Ș� i tu eș� ti prea î�ngăduitoare. Nu are pic de

disciplină. L-ai lăsa să scape nepedepsit ș� i pentru crimă.” Ș� i
pe dezamăgirile legate de sex: „M-ai î�nș� elat. De câte ori?
Eș� ti un mare mincinos.” „Nu te-aș� fi î�nș� elat dacă ai fi fost
dispusă să î�ncercăm lucruri noi sau să facem sex mai des.
Ș� i oricum, nu a î�nsemnat nimic.”
Dar faptul că ne concentrăm numai pe ceea ce se află
chiar î�n faț�a ochilor ne î�ntunecă vederea. Apropie-te de
punctele mărunte din pictura lui George Seurat ș� i nu î�ț�i vei
da seama că ai î�n faț�ă O duminică de vară pe insula Grande
Jatte. Aș� ază-te la pian ș� i cână câteva note dintr-o melodie
ș� i nu vei auzi liniș� titorul Vals î�n la major al lui Johannes
Brahms. Mergi pe ringul de dans ș� i repetă o serie de paș� i ș� i
nu î�ț�i vei da niciodată seama de senzualitatea tangoului
argentinian.
Î�n mod similar, cuplurile cu probleme sunt obsedate de
anumite incidente, dar adevărata problemă este mai amplă
ș� i mai profundă. Partenerii nefericiț�i nu se mai percep unul
pe celălalt ca fiind un refugiu emoț�ional. Persoana iubită ar
trebui să fie acea persoană pe care ne putem baza ș� i care
ne va răspunde î�ntotdeauna. Î�n schimb, partenerii neferi-
ciț�i se simt lipsiț�i de afecț�iune, respinș� i, abandonaț�i chiar.
Î�n lumina aceasta, conflictele din cuplu capătă adevărata
lor semnificaț� ie: sunt niș� te proteste î�nspăimântate î�m-
potriva erodării legăturii ș� i un apel la reluarea legăturii
emoț�ionale.
Din contră, î�n inima relaț�iilor fericite se află î�ncrede-
rea profundă că partenerii sunt importanț�i unul pentru
celălalt ș� i că vor răspunde cu certitudine atunci când va fi
nevoie de ei. Iubirea sigură este un canal deschis pentru
semnale emoț�ionale reciproce. Iubirea este un proces
permanent de punere pe aceeaș� i lungime de undă, de sta-

bilire a unei conexiuni, de ratare sau interpretare greș� ită a
semnalelor, de rupere a conexiunii, de remediere ș� i găsire
a unei conexiuni mai strânse. Este un dans prin care ne
î�ntâlnim, ne despărț�im ș� i ne redescoperim, clipă de clipă
ș� i zi de zi.
Ș� tiinț�a modernă ne-a oferit ceea ce mie î�mi place să nu-
mesc o teorie a câmpurilor unificate î�n cazul iubirii. Einstein
nu a putut să o găsească î�n fizică, dar noi am găsit-o î�n iubi-
re. Î�n sfârș� it, toate piesele pe care î�ncercam să le rezolvăm
separat se potrivesc î�mpreună. Vedem marele plan. Î�n urmă
cu cincizeci de ani, Harry Harlow, care cerceta animalele,
a remarcat î�ntr-un discurs î�n faț�a Asociaț�iei Americane
de Psihologie: „Î�n ceea ce priveș� te iubirea sau afecț�iunea,
psihologii au eș� uat î�n misiunea lor. Puț� inul pe care î�l
scriem despre ele a fost scris mai bine de către poeț�i ș� i
romancieri”.
Astăzi am spart cifrul iubirii. Ș� tim acum cum arată o
relaț� ie de dragoste bună ș� i ce senzaț�ie ne lasă ea. Ba chiar
mai mult, putem să o modelăm. Pentru prima oară avem o
hartă care poate să ne î�ndrume î�n crearea, vindecarea ș� i
menț�inerea dragostei. Este un succes desăvârș� it. La sfârș� it,
ca să î�l citez pe Benjamin Franklin, acest „fenomen schim-
bător, trecător ș� i accidental” − iubirea romantică − poate fi
făcut să fie mai previzibil, mai stabil ș� i mai conș� tient.
Remediile pe care le-am î�ncercat î�n trecut au fost niș� te
eș� ecuri, fiindcă nu î�nț�elegeam bazele iubirii. Î� n general,
terapeuț�ii au atacat problema î�n două feluri. Prima abor-
dare este cea analitică: cuplurile sapă î�n trecut ș� i î�ș�i trec î�n
revistă experienț�ele din copilărie, ca să găsească motivele
pentru care reacț�ionează aș� a cum reacț�ionează. Această
căutare a informaț�iilor din prima relaț�ie este laborioasă,

lungă ca durată ș� i costisitoare − cu puț�ine beneficii. Atacă
indirect problema, prin intermediul introspecț�iei î�n istoricul
relaț�iilor fiecărei persoane. Relaț�ia actuală nu reprezintă
neapărat trecutul manifestându-se î�n prezent; acest lucru
î�l ignoră pe partenerul tău ș� i puterea răspunsurilor sale,
de parcă acesta ar fi doar un ecran gol pe care î�ț�i proiectezi
tu filmul trecutului.
A doua abordare este practică: cuplurile sunt instruite
cum să comunice mai eficient („Ascultă ș� i repetă ce a spus
partenerul tău.”) sau sunt î�nvăț�ate cum să negocieze ș� i să
cadă la î�nvoială î�n cazul unor probleme controversate, de
la sex la curăț�enie („Dacă eș� ti de acord să dai cu aspirato-
rul, eu voi face curăț�enie î�n baie.”), sau sunt î�ndrumate să
î�ș�i î�mbunătăț�ească viaț�a sexuală: cum să recurgă la flori ș� i
lenjerie sexy ș� i să î�ncerce poziț�ii din Kama Sutra. Toate
aceste tehnici pot fi utile, dar numai temporar. Î�n dragoste
nu este vorba dacă poț�i sau nu să repeț�i ca un papagal ceea
ce s-a spus, cine dă cu aspiratorul î�n casă sau ce miș� cări să
î�ncerci î�n timpul unei partide de sex. Asemenea sfaturi prac-
tice sunt ca ș� i cum ai astupa cu degetul o fisură î�n baraj, ca
să stăvileș� ti potopul, sau ca ș� i cum ai lipi un plasture peste
o rană care supurează.
Clienta mea, Elizabeth, î�mi spune: „Celălalt terapeut
ne-a pus să facem aceste exerciț�ii prestabilite folosind pro-
poziț� iile pe care ni le dăduse ea, dar noi nu puteam să
vorbim aș� a unul cu altul atunci când ajungeam acasă, ne-
maivorbind de momentele î�n care eram supăraț�i. Ș� i am
ajuns la o î�nț�elegere î�n privinț�a treburilor casnice, dar asta
nu a schimbat părerea mea despre relaț�ia noastră. Tot sin-
gură mă simț�eam. La un moment dat făceam chestia asta
cu «plecăm din cameră, luăm o pauză», dar eu eram ș� i mai

supărată când se î�ntorcea el ș� i nici măcar nu ș� tiam de ce
sunt aș� a de supărată”.
Î�n cele din urmă, aceste remedii sunt ineficiente pentru
că nu se adresează sursei suferinț�ei din relaț�ie: teama că
legătura emoț�ională − izvorul liniș� tii ș� i relaxării − dispare.
Atunci când ș� tim cum funcț�ionează un lucru, este mult mai
uș� or să î�l reparăm ș� i să î�l menț�inem î�n parametri. Î�nainte
să î�nț�elegem acest lucru fundamental, tot ce puteam face
era să eș� uăm î�ncercând să reparăm o latură a relaț�iei, î�n
speranț�a că acea î�ncredere ș� i legătură de iubire î�ș�i va regă-
si calea pe aceste rute î�nguste. Descoperirile recente ne-au
oferit o arteră principală dreaptă către destinaț�ia noastră.
Pentru a ajuta î�ntr-adevăr cuplurile să î�ș�i găsească fe-
ricirea, trebuie să sprijinim fundaț�ia relaț�iei lor; adică, să
le ajutăm să î�ș�i comunice ș� i să î�ș�i reconstruiască conexiu-
nea emoț�ională. Tehnica pe care am creat-o eu ș� i colegii mei,
EFT sau Terapia Centrată pe Emoț�ii (copiii mei lipsiț�i de
respect o numesc Terapia Foarte Caraghioasă), face exact
asta. Am descoperit că î�ndrăgostiț�ii nemulț�umiț�i cad î�n ti-
pare comportamentale care î�i fac să intre î�ntr-un cerc vicios
al î�nvinuirilor ș� i retragerii. Secretul restabilirii conexiunii
î�nseamnă, î�n primul rând, să î�ntrerupem ș� i să destructurăm
aceste episoade distructive ș� i apoi să construim o modalitate
de interacț�iune emoț�ională mai deschisă ș� i mai receptivă,
una î�n care partenerii să se simtă î�n largul lor să î�ș�i mărtu-
risească temerile ș� i dorinț�ele ascunse.
Rezultatele EFT, conform măsurătorilor î�n mai multe
studii, au fost uimitor de pozitive − mai bune, de fapt,
decât rezultatele oricărei alte terapii oferite. Î�ndrăgostiț�ii
spun că se simt mai î�n siguranț�ă î�n relaț�ie ș� i mai mulț�umiț�i
de ea. Sănătatea lor mintală se î�mbunătăț�eș� te, sunt mai pu-

ț�in deprimaț�i ș� i anxioș� i ș� i pot să menț�ină schimbările pe
care le fac mult timp după ce termină terapia.
De ce este EFT atât de eficientă? Pentru că pătrunde î�n
miezul problemei. Nu trebuie să ne convingem sau să ne
î�nvăț�ăm partenerii să fie diferiț�i. Descoperirile ș� tiinț�ifice
recente ne-au conectat la emoț�iile omeneș� ti cele mai pro-
funde ș� i ne-a deschis calea către transformarea relaț�iilor,
folosind uriaș� a putere a dorinț�ei î�nnăscute de contact ș� i
grijă care ne defineș� te specia. Unul dintre clienț�ii mei spu-
ne: „Timp de 28 de ani eu ș� i soț�ia mea ne-am tot î�nvârtit î�n
jurul genului acestuia de discuț�ie pe care o avem acum, dar
nu am ajuns niciodată să o purtăm. Fie că eram prea speriaț�i,
fie că nu ș� tiam cum. Această discuț�ie schimbă totul î�ntre
noi”.
Odată ce ai o hartă a teritoriului numit iubire, poț�i să
păș� eș� ti pe calea ce bună ș� i să î�ț�i găseș� ti drumul spre casă.
Pentru a te ajuta să transformi aceste descoperiri ș� ti-

inț�ifice noi î�ntr-un simț� al iubirii, la sfârș� itul fiecărui capitol
vei găsi scurte „experimente” pe care să le faci. La urma
urmei, ș� tiinț�a î�nseamnă observare planificată care duce la
identificarea unor tipare ce se repetă. Făcând aceste expe-
rimente, vei aduna date despre propria relaț�ie care te vor
ajuta să î�nț�elegi cum iubeș� ti ș� i te vor ajuta să găseș� ti sigu-
ranț�a ș� i satisfacț�ia pe care ț�i le doreș� ti ș� i pe care ni le dorim
cu toț�ii.
EXPERIMENT
Găseș� te un loc liniș� tit unde nu vei fi î�ntrerupt timp de apro-
ximativ treizeci de minute. Stai comod ș� i î�n liniș� te ș� i respiră
de 20 de ori, numărând. Imaginează-ț�i acum că eș� ti î�ntr-un
loc î�ntunecat ș� i necunoscut. Dintr-odată, te simț�i speriat ș� i
î�ț�i dai seama că eș� ti complet singur. Vrei să strigi pe cineva.
Pasul 1
Cine este persoana care vrei să î�ț�i răspundă? Imaginează-ț�i

chipul ei cu ochii minț�ii.
Strigi sau nu? Te convingi singur că, poate, este o idee
proastă, un semn de slăbiciune chiar sau o iniț�iativă care
va duce la suferinț�ă ș� i dezamăgire. Vei decide poate că nu
este bine să te bazezi pe altă persoană ș� i că trebuie să te
ocupi singur de necazul tău, aș� a că te ghemuieș� ti î�n î�ntune-
ric. Poate că strigi, dar foarte î�ncet, apoi mergi ș� i te ascunzi
î�ntr-un colț� î�ntunecat.
Dacă strigi, cum o faci? Cum sună vocea ta? Atunci când
vine cineva, ce face persoana respectivă? Î�ș�i exprimă î�ngri-
jorarea, î�ț�i oferă alinare ș� i susț�inere ș� i stă cu tine, î�ncât să
te relaxezi ș� i să te laș� i alinat?
Sau vine, dar î�ț�i î�ntoarce spatele la un moment dat, î�ț�i
ignoră tulburarea, î�ț�i spune să-ț�i controlezi emoț�iile sau
chiar te critică, aș� a că î�ncerci să te agăț�i de el, dar te superi
ș� i mai tare, simț�ind că nu ț�i-a auzit î�ntr-adevăr chemarea
sau că nu poț�i să te bazezi pe el?
Cum î�ț�i simț�i corpul î�n timp ce faci acest experiment?
Î�ncordat, amorț�it, dureros, agitat, calm, relaxat? Cât de greu
ț�i-a fost să faci acest experiment? Simț�i vreo emoț�ie: triste-
ț�e, bucurie, furie sau chiar anxietate?
Pasul 2
Ridică-te acum ș� i miș� că-te câteva minute. Aș� ază-te pe alt

scaun pentru a reflecta la rezultatele experimentului tău
de gândire de la o anumită distanț�ă. (Dacă este dificil să te
distanț�ezi, ar fi de dorit să amâni reflecț�iile la acest experi-
ment pentru altă zi sau chiar să le discuț�i cu cineva î�n care
ai î�ncredere.)
Rezumă, î�n termeni foarte simpli, ce s-a î�ntâmplat î�n
acest scenariu î�nchipuit. Notează-ț�i paș� ii. Ce î�ț�i spune acest
scenariu imaginar despre ceea ce aș� tepț�i de la o relaț�ie?
Aș� teptările noastre sau predicț�iile pe care le facem cu pri-
vire la răspunsul celorlalț�i ne î�ndrumă paș� ii î�n orice dans
cu o persoană iubită. Sunt propria noastră poveste de
dragoste.
Pasul 3
Reflectând un pic mai mult, vezi dacă poț�i să î�ț�i exprimi

sentimentul general referitor la relaț�iile de iubire.
Unii oameni recurg î�n mod automat la fraze de genul:
„Pur ș� i simplu nu funcț�ionează”, „Bărbaț�ii/ femeile nu pot
fi î�nț�eleș� i/ î�nț�elese. Î�ntotdeauna te resping sau te dezamă-
gesc”, „E mult de muncă î�n dragoste, dar merită” sau „Iu-
birea e pentru prostovani.”
Pasul 4
Pune-ț�i î�ntrebarea: „Ce vreau de fapt să ș� tiu despre iubire

ș� i cum să iubesc?” Vezi dacă poț�i să găseș� ti răspunsul ci-
tind î�n continuare această carte.
CAPITOLUL 2
Atașamentul: secretul iubirii

Când două singurătăți se protejează, se ating și vin una
în întâmpinarea celeilalte, atunci vorbim de iubire.
− Rainer Maria Rilke
„A venturile amoroase sunt doar î�nț�elegeri raț�io-

nale”, a afirmat un psiholog celebru acum trei-
zeci de ani la o conferinț�ă internaț�ională din
Banff. „Sunt negocieri î�n privinț�a profitului ș� i costurilor.
Cu toț�ii vrem să ne maximizăm profitul.” Cum mă aflam î�n
public ca proaspăt cercetător-clinician, am dat din cap dez-
aprobator. Lucrasem cu cupluri nefericite ș� i ș� tiam că nu se
î�ncadrează î�n această modernă „teorie a schimbului” î�n
cazul iubirii. Nu ș� tiam î�nsă de ce. După câteva ore, eram
î�ntr-un bar, contrazicându-mă cu un coleg mai î�n vârstă. „Ce
are ideea? Relaț�iile de dragoste sunt î�nț�elegeri raț�ionale,” a
insistat el. „Nu, nu sunt”, mi-am menț�inut eu ideea. „Bine,
dacă nu sunt aș� a, atunci ce sunt?” a replicat el. Un moment,
n-am ș� tiut ce să spun, apoi am izbucnit entuziasmată: „Nu
sunt î�nț�elegeri. Sunt legături. Legături emoț�ionale. Exact
ca cele dintre mamă ș� i copil. Exact aș� a cum a spus John
Bowlby”.
COPIII ȘI IUBIREA
Fiecare revoluț�ie are eroii ei, iar î�n revoluț�ia relaț�iilor, John
Bowlby este eroul. Probabil că până la capitolul 1 nici măcar
nu ai auzit de numele acesta, dar viziunea ș� i activitatea sa
ne-au remodelat deja relaț�iile cu copiii noș� tri ș� i fac acum
acelaș� i lucru î�n cazul relaț�iilor cu partenerii de dragoste.
Bowlby, un psihiatru britanic, este părintele teoriei ataș� a-
mentului din perspectiva dezvoltării personalităț�ii care pune
î�n centru emoț�iile ș� i interacț�iunile noastre î�n raport cu cine
suntem ș� i cum ne comportăm.
Î�n ultimii patruzeci de ani, ideea ataș� amentului s-a stre-
curat î�n cultura noastră ș� i a schimbat modul î�n care ne
creș� tem copiii. Nu cu mult timp î�n urmă, experț�ii î�n î�ngrijirea
copilului recomandau o relaț�ie distantă ș� i detaș� ată, al cărei
scop era să î�i transforme pe copii î�n ființ�e independente
ș� i autonome cât mai repede posibil. Unul dintre părinț�ii
behaviorismului modern, John B. Watson, a fost ferm con-
vins că dragostea de mamă era un „instrument periculos”;
firea sentimentală a femeilor era un defect care nu le dă-
dea voie să î�ș�i î�mpingă copiii către independenț�ă. Demon-
strarea afecț�iunii, prin î�mbrăț�iș� ări ș� i alint, de exemplu, î�i
deforma pe copii ș� i î�i transforma î�n adulț�i slabi ș� i labili din
punct de vedere emoț�ional. Dacă, pe de altă parte, copiii
erai lăsaț�i să plângă până adormeau, î�nvăț�au să se contro-
leze ș� i să tolereze disconfortul. Watson se î�nș� ela amarnic,
deș� i ideea sa fundamentală − aceea că răspunsul la nevoile
emoț�ionale ale oamenilor î�i face mai dornici de afecț�iune,
mai imaturi ș� i mai greu de iubit − este î�ncă foarte populară
atunci când vine vorba de adulț�i.
Majoritatea recunoaș� tem acum î�n mod clar nevoia
copilului de conexiuni emoț�ionale ș� i fizice permanente ș� i
Atașamentul: secretul iubirii 47
liniș� titoare cu părinț�ii. Recunoaș� tem acum puterea capaci-

tăț�ii de reacț�ie parentale î�n modelarea personalităț�ii copi-
lului. Mai sunt câț�iva care afirmă ș� i acum că, deș� i î�ngrijirea
plină de iubire este bună, bazele personalităț�ii sunt stabi-
lite î�ntotdeauna de moș� tenirea noastră genetică. Î�nsă nu
este aș� a. Studiu după studiu a arătat că, chiar ș� i atunci când
moș� tenirea genetică este cu totul negativă, relaț�iile noas-
tre principale sunt cele care decid dacă genele se activează
ș� i cum se exprimă ele. Maimuț�ele extrem de agitate, viitorii
băieț�i răi ai tribului, dacă sunt î�ngrijiț�i de mame adoptive
deosebit de grijulii, se transformă î�n lideri respectaț�i.
Chiar dacă problemelor genetice li se adaugă un mediu
stresant, modul î�n care răspund părinț�ii poate să schimbe
lucrurile. Bebeluș� ii foarte irascibili, născuț�i î�n sărăcie, au
adesea dificultăț�i î�n a-ș� i controla dispoziț�ia, î�n a se calma ș� i
î�n a-ș� i face cunoscute nevoile mamelor lor. Cercetătorii de
la Universitatea din Amsterdam au oferit mamelor unor
asemenea bebeluș� i ș� ase ore de instruire pentru a recunoaș� te
semnalele copiilor ș� i pentru a prelungi activităț�ile de liniș� -
tire, cum ar fi ț�inutul î�n braț�e ș� i mângâierile. Progresul a
fost uimitor. Până la vârsta de 12 luni, copiii aveau aceeaș� i
capacitate ca ș� i copiii normali de a apela la mamele lor
pentru alinare atunci când erau supăraț�i ș� i de a se calma
atunci când ele î�i liniș� teau. Î�n alt grup, unul î�n care mamele
nu au fost consiliate, numai 28% dintre copii au fost evalu-
aț�i ca având un ataș� ament sigur.
Revoluț�ia î�n creș� terea copiilor a provenit la î�nceput din
simpla observare a răspunsurilor ș� i tiparelor de interacț�i-
une dintre mamă ș� i copil ș� i apoi din experimentele care
au organizat ș� i au prelucrat aceste tipare. (Vom vedea mai
târziu că explozia de descoperiri din relaț�ionarea adulț�ilor
a avut loc iniț�ial la fel.) Î�n anii ’30 ș� i ’40, medicii au obser-
vat că un număr mare de copii orfani, care au fost hrăniț�i ș� i
cărora li s-a dat adăpost, dar care au fost lipsiț�i de atingere
ș� i sprijin emoț�ional, au murit î�n mare parte î�nainte de vârsta
de trei ani. Psihanalistul René Spitz a inventat expresia
„depresie anaclitică” pentru a-i descrie pe aceș� ti copii. Alț�i
specialiș� ti din sănătate identificau î�ntre timp tineri care
erau sănătoș� i din punct de vedere fizic, dar erau alienaț�i ș� i
nu puteau să stabilească legături cu ceilalț�i. Psihiatrul David
Levy a sugerat că sufereau de „î�nfometare afectivă ”.
A fost î�nsă nevoie ca John Bowlby să recunoască cu ade-
vărat importanț�a enormă a acestor date. Născut î�n 1907
dintr-un baronet britanic ș� i soț�ia acestuia, Bowlby, al pa-
trulea dintre cei ș� ase copii, a fost crescut după moda tipică
a clasei aristocrate. El ș� i fraț�ii lui î�ș�i vedeau rar părinț�ii.
Spălaț�i bine ș� i î�mbrăcaț�i, se alăturau mamei lor la aceeaș� i
oră, î�n fiecare după-amiază, la ceai; î�ș�i vedeau tatăl, chirurg,
o dată pe săptămână, duminica. Restul timpului ș� i-l pe-
treceau î�n principal cu dădacele, bonele ș� i guvernantele.
Bowlby era deosebit de ataș� at de o dădacă, Minnie, care
fusese principala lui î�ngrijitoare. Mama lui a concediat-o
când el avea patru ani, o despărț�ire pe care el a descris-o
mai târziu ca fiind la fel de dureroasă ca pierderea unei
mame. La vârsta de ș� apte ani, a fost trimis la o ș� coală cu
internat, un eveniment atât de traumatizant î�ncât după ani
de zile i-a spus soț�iei sale, Ursula, că nu ar trimite nici un
câine la o ș� coală englezească cu internat de la vârsta aceea.
Aceste experienț�e par să î�l fi sensibilizat pe Bowlby faț�ă
de relaț�iile copiilor cu părinț�ii ș� i alț�i adulț�i importanț�i.
După Colegiul Trinity din Cambridge, unde a studiat psiho-
logia, Bowlby a lucrat î�n ș� coli cu internat progresiste, cu
tineri inadaptaț�i ș� i delincvenț�i, dintre care mulț�i fuseseră

neglijaț�i sau separaț�i de părinț�ii lor de la o vârstă fragedă.
S-a trezit î�n curând î�n conflict cu tradiț�ionalismul analitic
care, urmând î�nvăț�ăturile lui Freud, susț�inea că problemele
pacienț�ilor erau aproape invariabil de ordin intern, avându-ș� i
originea î�n propriile fantezii ș� i conflicte subconș� tiente. Din
propriile experienț�e ș� i din relatările celorlalț�i, Bowlby era
convins că dificultăț�ile multor pacienț�i aveau cauze exact
inverse, provocate de fapt de relaț�iile lor reale cu alț�i oameni.
Î�n 1938, ca medic clinician î�ncepător, a preluat cazul unui
băieț�el hiperactiv de trei ani. Supraveghetoarea sa era apre-
ciata analistă Melanie Klein. Bowlby a vrut să exploreze
relaț� ia copilului cu mama sa extrem de anxioasă, dar Klein
a considerat importante numai fanteziile băieț�elului legate
de mama lui ș� i i-a interzis până să ș� i vorbească cu ea. Bowlby
a fost revoltat.
Continuând să lucreze cu tinerii cu probleme, Bowlby
a ajuns să creadă că ruperea relaț�iilor cu părinț�ii sau cu
î�ngrijitorii care î�i î�nlocuiesc puteau să paralizeze dezvolta-
rea emoț�ională ș� i socială sănătoasă, producând indivizi
alienaț�i ș� i furioș� i. Î�n 1944, Bowlby a publicat un articol in-
fluent, „Patruzeci ș� i patru de hoț�i adolescenț�i”, observând
că „î�n spatele măș� tii indiferenț�ei se află o nefericire fără
margini ș� i î�n spatele durităț�ii aparente, disperarea”. A con-
tinuat să adâncească aceste descoperiri î�ntr-un studiu
inovator despre copiii europeni care au fost evacuaț�i din
casele lor ș� i rămaș� i orfani î�n urma celui de al Doilea Război
Mondial. Efectuat la cererea Organizaț�iei Mondiale a Sănă-
tăț�ii ș� i publicat î�n 1951, studiul a ajuns la concluzia că
separarea de cei dragi î�i lipsea pe tineri de susț� inerea
emoț�ională ș� i că era la fel de dăunătoare pentru psihic ca ș� i
lipsa hranei pentru corp.
Lucrarea i-a adus atât acuze, cât ș� i laude. Bowlby s-a

concentrat pe legătura dintre mamă ș� i copil; a atras atenț�ia
că „bebeluș� ii ș� i copiii mici ar trebui să aibă parte de o relaț�ie
caldă, intimă ș� i neî�ntreruptă cu mama (sau cu o î�nlocuitoare
permanentă a mamei) î�n care ambii găsesc satisfacț�ie ș� i
plăcere”. Feministele s-au plâns că afirmaț�ia lui Bowlby le
leagă pe femei î�n lanț�uri de î�ngrijirea permanentă a copilu-
lui ș� i le ignoră nevoia de a ieș� i î�n lume ș� i de a avea o viaț�ă
independentă. Oficialii guvernamentali l-au aplaudat î�nsă.
Mulț�i veterani î�ntorș� i acasă erau ș� omeri, slujbele lor fiind
ocupate de femei î�n timpul războiului. Iată un motiv pen-
tru a le da afară pe femei ș� i o modalitate de a-i aduce
î�napoi pe bărbaț�i.
Teoria î�n curs de dezvoltare a lui Bowlby era controver-
sată ș� i din alt punct de vedere. Marca î�ncă o rupere de păreri-
le acceptate. Freud afirmase că legătura dintre mamă ș� i copil
se făureș� te după naș� tere ș� i este un răspuns condiț�ionat.
Bebeluș� ul o iubeș� te pe mamă pentru că ea î�l răsplăteș� te cu
hrană. Dar Bowlby, care era impresionat de teoria selecț�iei
naturale a lui Darwin ș� i de lucrările antropologilor con-
temporani, era convins că legătura emoț�ională este progra-
mată dinainte de naș� tere ș� i se formează de la sine. Sprijinul
pentru teza lui Bowlby a venit din partea experimentelor
dramatice ale colegului ș� i prietenului său, Harry Harlow,
psiholog la Universitatea din Wisconsin, care studia mai-
muț�ele rhesus separate de mamele lor la naș� tere. Crescuț�i
î�n izolare, puii de maimuț�ă tânjeau atât de mult după un
„contact afectiv”, î�ncât atunci când li s-a dat de ales î�ntre o
„mamă” din sârmă, care oferea hrană ș� i una făcută din cârpe
moi, care nu oferea nimic de mâncat, ei s-au agăț�at aproa-
pe î�ntotdeauna de imitaț�ia pufoasă. Deborah Blum, autor
ș� tiinț�ific, observă î�n cartea sa despre activitatea lui Harry
Harlow că hrana î�nseamnă subzistenț�ă, dar o î�mbrăț�iș� are

bună este „viaț�a î�nsăș� i”.
Î�n î�ncercarea de a-ș� i demonstra ideile, Bowlby a cola-
borat cu James Robertson, un tânăr asistent social, pentru
a face un documentar numit A Two-Year-Old Goes to Hos-
pital (Un copil de doi ani merge la spital). Filmul spune
povestea unei fetiț�e pe nume Laura, care ajunge la spital
pentru o operaț�ie minoră ș� i stă acolo opt zile. Este î�nfioră-
tor. (Poț�i viziona părț�i din el pe internet ș� i î�ț�i garantez că
vei plânge.) Urmând experienț�a profesională predominan-
tă a vremii − aceea că alintul din partea mamelor ș� i al altor
membri ai familiei creează copii dependenț�i, care cerș� esc
atenț�ie ș� i ajung să fie adulț�i incapabili − părinț�ilor nu li se
permitea să stea cu copiii lor spitalizaț�i. Fiii ș� i fiicele bolnave
trebuiau lăsaț�i la uș� ă; părinț�ilor li se permitea să î�i viziteze
o oră pe săptămână.
Separată de mama ei ș� i confruntându-se cu echipe de
asistente ș� i doctori care se tot roteau, Laura este speriată,
supărată, isterică ș� i la sfârș� it se simte complet abandonată.
Când î�n sfârș� it este externată, este î�nchisă din punct de
vedere emoț�ional ș� i complet retrasă î�n sine î�n relaț�ia cu
mama sa. Filmul a făcut senzaț�ie î�n cercurile de specialitate.
Societatea Regală de Medicină l-a denunț�at ca fiind o î�nș� e-
lătorie, iar Societatea Britanică de Psihanaliză nu l-a luat î�n
considerare, un analist declarând că supărarea ș� i groaza
Laurei nu au fost determinate de separarea de mama ei, ci
de fanteziile subconș� tiente mânioase î�n privinț�a noii sarcini
a mamei sale. (Abia pe la sfârș� itul anilor ’60 spitalele brita-
nice ș� i americane au abandonat regulamentele rigide ș� i le-au
permis părinț�ilor să stea cu copiii.)
Î�n ciuda respingerii din partea specialiș� tilor consacraț�i,

Bowlby a continuat să deschidă drumuri, dând formă unei
teorii a ceea ce numim atașament. (Se spune că atunci când
soț�ia lui l-a î�ntrebat de ce nu i-a dat numele de drept, teoria
iubirii, el a răspuns: „Poftim? S-ar râde de mine până aș� fi
exclus din domeniul ș� tiinț�ei”.) Bowlby a fost ajutat semnifi-
cativ î�n activitatea sa de psihologul Mary Ainsworth, o cer-
cetătoare canadiană care l-a ajutat să dea o formă ideilor
sale ș� i să le testeze.
Î� mpreună, au identificat patru elemente ale ataș� a
mentului:
• Căutăm, monitorizăm ș� i î�ncercăm să păstrăm o cone-

xiune emoț�ională ș� i fizică cu cei dragi. Pe parcursul
vieț�ii ne bazăm pe ei pentru a fi accesibili din punct
de vedere emoț�ional, receptivi ș� i preocupaț�i de per-
soana noastră.
• Î�i căutăm pe cei dragi mai ales atunci când suntem
nesiguri, ameninț�aț�i, neliniș� tiț�i sau supăraț�i. Con-
tactul cu ei ne dă senzaț�ia că avem un refugiu sigur,
unde vom găsi alinare ș� i sprijin emoț�ional; acest
sentiment de siguranț�ă ne î�nvaț�ă cum să ne contro-
lăm emoț�iile ș� i cum să intrăm î�n legătură cu ceilalț�i
ș� i să avem î�ncredere î�n ei.
• Ne este dor de cei dragi ș� i ne supărăm extrem de
tare atunci când sunt departe din punct de vedere
fizic sau emoț�ional; această anxietate de separare
poate să devină intensă ș� i să ne î�mpiedice să func-
ț�ionăm î�n mod normal. Izolarea este î�n mod natural
traumatizantă pentru ființ�a umană.
• Depindem de cei dragi pentru a ne sprijini emoț�io-

nal ș� i pentru a fi o bază sigură cât noi ne aventurăm
î�n lume, î�nvăț� ăm ș� i explorăm. Cu cât ne simț� im
mai uniț�i, cu atât putem fi mai autonomi ș� i mai
independenț�i.
Cele patru elemente de mai sus sunt considerate genera-

le ș� i universale, î�ntrucât apar î�n relaț�iile din toate culturile.
Ideea de bază este aceea că formarea unei legături reciproce
profunde cu altă persoană este prima necesitate imperioasă
a speciei umane. După cum a î�nț�eles-o Bowlby, viaț�a î�n cea
mai bună variantă a sa este î�n esenț�ă o serie de incursiuni
pornite din siguranț�a unei relaț�ii sigure, î�n nesiguranț�a lumii
din afară.
Teoriei lui Bowlby î�i lipseau î�nsă dovezile empirice. Mary
Ainsworth i-a venit î�n ajutor. A conceput un experiment
simplu ș� i ingenios care este considerat unul dintre cele mai
importante ș� i mai influente din î�ntreaga psihologie. Este la
fel de fundamental pentru modul î�n care î�nț�elegem iubirea
ș� i relaț�iile aș� a cum este experimentul lui Newton pentru
modul î�n care î�nț�elegem gravitaț�ia ș� i lumea fizică, experi-
ment care arată că pietricelele ș� i pietrele grele cad cu ace-
eaș� i viteză. Î�ntr-adevăr, dacă nu ar fi fost experimentul lui
Ainsworth, ideea lui Bowlby ar fi putut fi ș� i acum doar o
supoziț�ie.
Experimentul se numeș� te Situaț�ia Ciudată ș� i puteț�i găsi
variante ale lui pe internet. O mamă ș� i copilul său mic se
află î�ntr-o cameră necunoscută. Câteva minute mai târziu,
un cercetător intră ș� i mama iese, lăsând copilul singur sau
cu cercetătorul. Trei minute mai târziu, mama se î�ntoarce.
La î�nceput, majoritatea copiilor sunt supăraț�i din cauza
plecării mamei; plâng, aruncă cu jucării sau se leagănă î�na-

inte ș� i î�napoi. Dar atunci când mama ș� i copilul sunt din nou
î�mpreună, apar trei tipare comportamentale diferite, ș� i
aceste tipare sunt dictate de tipul conexiunii emoț�ionale
care s-a dezvoltat î�ntre cei doi.
Copiii care sunt rezilienț�i, se calmează repede, resta-
bilesc uș� or legătura cu mama lor ș� i î�ș�i reiau jocul de explo-
rare, au de obicei mame afectuoase ș� i sensibile. Copiii care
rămân supăraț�i ș� i nervoș� i ș� i devin ostili, dificili ș� i cerș� esc
atenț�ie atunci când se î�ntoarce mama, au de obicei o mamă
care nu este constantă din punct de vedere emoț�ional, fiind
când plină de căldură, când rece. Un al treilea grup de copii,
care nu manifestă nici plăcere, nici neliniș� te, nici furie ș� i
rămân distanț�i ș� i detaș� aț�i de mama lor au de obicei o mamă
rece ș� i indiferentă. Bowlby ș� i Ainsworth au etichetat stra-
tegiile copiilor de a aborda emoț�iile din relaț�ii sau stilurile
de ataș� ament cu numele de ataș� ament sigur, anxios ș� i evi-
tant, pentru fiecare î�n parte.
Bowlby a trăit pentru a-ș� i vedea teoria ataș� amentului
devenind piatra de temelie î�n creș� terea copiilor, î�n lumea
occidentală. (Î�ntr-adevăr, termenul atașament parental a
devenit atât de acceptat ș� i răspândit î�ncât a fost alăturat
unei forme de educaț�ie parentală intens recomandată de
pediatrul William Sears. Deș� i se bazează pe principiile lui
Bowlby, trece cu mult dincolo de ceea ce a susț�inut acesta.
Conform ataș� amentului parental, copiii dorm adesea î�n patul
părinț�ilor, sunt alăptaț�i câț�iva ani ș� i sunt, î�n general, î�ntr-un
contact aproape permanent cu mama sau tatăl.)
Astăzi nu se mai î�ndoieș� te nimeni de faptul că copiii au
o nevoie absolută de contact emoț�ional ș� i fizic apropiat cu
cei dragi. Această perspectivă a devenit la fel de naturală ca
aerul pe care î�l respirăm, dar numai atunci când ne gândim

la copilărie. Mulț�i dintre noi cred ș� i acum că adolescenț�a
pune capăt unei asemenea dependenț�e. Bowlby nu a cre-
zut asta. A susț�inut că nevoia de a fi apropiat de câteva per-
soane dragi, de a fi ataș� at, se menț�ine de-a lungul vieț�ii ș� i
reprezintă forț�a care ne modelează relaț�iile de dragoste de
la maturitate. După cum a scris el: „Cu toț�ii, î�ncepând din
leagăn ș� i până î�n mormânt, suntem cei mai fericiț�i atunci
când viaț�a se structurează ca o serie de incursiuni, lungi
sau scurte, pornite de la baza sigură oferită de figurile de
care suntem ataș� aț�i”.
ADULȚII ȘI DRAGOSTEA
Bowlby ș� i-a bazat afirmaț�iile î�n parte pe observaț�iile făcute
asupra văduvelor din cel de-al Doilea Război Mondial, care,
a descoperit el, prezentau aceleaș� i tipare comportamenta-
le ca ș� i orfanii rămaș� i fără cămin. Î�ș�i dădea de asemenea
foarte bine seama că maimuț�ele izolate din experimentele
lui Harlow care au ajuns la maturitate erau distruse din
punct de vedere afectiv, având momente de automutilare,
accese de furie sau apatie ș� i nereuș� ind să relaț�ioneze cu
alte maimuț�e ș� i să se î�mperecheze. Dar ideile sale au fost
respinse categoric î�n mod repetat. Bowlby a murit î�n 1991,
î�nainte să poată aduna dovezi care să demonstreze că per-
spectiva ataș� amentului era î�ntr-adevăr relevantă pentru
adulț�i ș� i relaț�iile de dragoste dintre ei.
Phil Shaver ș� i Cindy Hazan, pe atunci specialiș� ti î�n psi-
hologie socială la Universitatea din Denver, au preluat
ș� tafeta câț�iva ani mai târziu. Au fost interesaț�i la î�nceput
de cum făceau faț�ă oamenii suferinț�ei provocate de moar-
tea cuiva ș� i singurătăț�ii ș� i au î�nceput să citească cercetările
lui Bowlby, căutând dovezi despre motivul pentru care sin-

gurătatea este atât de devastatoare. Lucrările lui Bowlby
i-au impresionat atât de mult î�ncât au decis să conceapă un
test despre dragoste ș� i relaț�ii care a apărut î�n Rocky Mountain
News. Studiul, deș� i neș� tiinț�ific, a indicat că aceleaș� i carac-
teristici ale ataș� amentului ș� i aceleaș� i tipare comporta-
mentale care apar î�ntre mamă ș� i copil apar ș� i î�ntre adulț�i.
Atunci când î�ndrăgostiț�ii se simț�eau î�n siguranț�ă, puteau
să apeleze unul la altul ș� i să stabilească o conexiune, aju-
tându-se uș� or unul pe celălalt să î�ș�i găsească echilibrul
emoț�ional; dar atunci când se simț�eau nesiguri, deveneau
fie anxioș� i, furioș� i ș� i dificili, fie retraș� i ș� i distanț�i. Shaver ș� i
Hazan au lansat ș� i studii mai formale, iar munca lor i-a in-
spirat ș� i pe alț�ii să testeze teoriile lui Bowlby.
Î�n cele două decenii de la moartea lui Bowlby, au fost
publicate sute de studii care î�i adeveresc afirmaț�iile. Ele
confirmă că nevoia noastră de a ne ataș� a continuă ș� i dinco-
lo de copilărie ș� i stabilesc faptul că iubirea romantică este
o legătură de ataș� ament. La orice vârstă, ființ�ele umane
caută î�n mod obiș� nuit ș� i păstrează o apropiere fizică ș� i
emoț� ională cu cel puț�in un partener special care este de
neî�nlocuit. Căutăm î�n special această persoană atunci când
ne simț� im stresaț� i, nesiguri sau neliniș� tiț� i. Aș� a suntem
făcuț� i să fim.
Faptul că această perspectivă asupra iubirii adulț�ilor a
fost, la î�nceput, respinsă de mulț�i psihologi ș� i specialiș� ti
din domeniul sănătăț�ii mintale nu este surprinzător. Prin-
tre alte motive, ne contestă o idee despre noi, ca adulț�i,
care ne este foarte dragă, ș� i anume aceea că suntem ființ�e
autonome. (Suntem bombardaț�i zilnic cu mesaje din me-
dia de genul: „Iubeș� te-te pe tine î�nsuț�i!”, „Pentru că meriț�i!”
ș� i cu sfaturi pentru cum să ne calmăm singuri.) Ideea lui

Bowlby este î�n contradicț�ie ș� i cu concepț�ia din ce î�n ce mai
populară despre relaț� iile de dragoste: că sunt î�n esenț� ă
niș� te relaț�ii de tovărăș� ie plus sex. Dar aceia dintre noi care
prosperă, chiar ș� i atunci când trăiesc singuri, au î�n mod
invariabil o lume interioară bogată, populată de imagini
ale unor figuri de ataș� ament iubitoare. Să fii om î�nseamnă
să ai nevoie de ceilalț�i ș� i asta nu este un defect sau o slăbi-
ciune. Ș� i relaț�iile de prietenie, chiar ș� i cu intimitate fizică,
sunt diferite de cele de dragoste. Legătura cu un prieten nu
este la fel de strânsă. Indiferent cât de apropiaț�i, prietenii
nu pot să ofere acelaș� i grad de grijă, devotament, î�ncredere
ș� i siguranț�ă pe care î�l oferă persoanele iubite. Nu sunt par-
teneri de neî�nlocuit.
Î�ntr-un experiment recent, psihologul Mario Mikulincer
de la Interdisciplinary Center (IDC) din Herzliya, Israel, le-a
cerut studenț�ilor să numească persoane pe care le iubesc
ș� i persoane care le sunt doar cunoș� tinț�e. Apoi le-a dat o sar-
cină de efectuat la computer. Trebuiau să se uite la o listă
cu litere, să apese o tastă dacă un ș� ir de litere putea să for-
meze un cuvânt sau un nume ș� i să apese altă tastă, dacă
literele nu formau niciun cuvânt. Din când î�n când î�n timpul
activităț�ii, pe ecran au licărit cuvinte ameninț�ătoare precum
despărțire, moarte ș� i eșec, dar numai pentru câteva mili-
secunde (mult prea repede pentru a fi percepute î�n mod
conș� tient). Mikulincer a descoperit că, după ameninț�ările
subliminale, studenț�ii au ales literele amestecate ale nume-
lor celor dragi mult mai repede decât numele cunoș� tinț�elor
ș� i prietenilor.
Î�n psihologie, timpul de reacț�ie î�n recunoaș� terea cuvin-
telor este o unitate de măsură des folosită a accesibilităț�ii
gândurilor unei persoane. Cu cât timpul de reacț�ie este mai

rapid, cu atât mai mare este accesibilitatea. Acest studiu
arată că, dacă ne aflăm î�n faț�a unei ameninț�ări, extragem
automat ș� i rapid numele celor dragi: ei sunt refugiul nos-
tru sigur. Acest experiment î�mi aduce aminte de situaț�iile
de zi cu zi. Primul gând al soț�ului meu, atunci când a fost pro-
gramat pentru niș� te investigaț�ii medicale, a fost dacă voi fi
acasă î�n ziua aceea ș� i liberă să î�l î�nsoț�esc. Ș� tiu că, atunci
când sunt î�ntr-un avion care urmează să aterizeze pe fur-
tună, evoc automat î�n minte imaginea zâmbetului liniș� tit
cu care mă va î�ntâmpina soț�ul meu la poartă. Î�n capitolul
următor vei auzi despre un studiu RMN făcut î�n laborato-
rul meu, î�n care femeile care se aș� teptau să primească un
mic ș� oc electric au resimț�it mult mai puț�ină frică ț�inându-ș� i
soț�ul de mână.
Bowlby ș� i Ainsworth au spus că copiii se ataș� ează de
cei dragi î�n trei feluri ș� i acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru
adulț�i. Stilul fundamental de ataș� ament al unei persoane
se formează î�n copilărie. Stilul sigur, cel optim, se dezvoltă
natural atunci când creș� tem ș� tiind că putem să ne bazăm
pe cel care ne î�ngrijeș� te, că acesta va fi accesibil pentru noi
ș� i va răspunde nevoilor noastre. Î�nvăț�ăm să solicităm apro-
piere atunci când avem nevoie de ea, î�ncrezători că ni se va
oferi alinare ș� i î�ngrijire î�n majoritatea situaț�iilor. Contactul
emoț�ional este piatra de temelie, ajutându-ne să ne calmăm
ș� i să ne găsim echilibrul emoț�ional. Ne simț�im confortabil
î�n situaț�iile de apropiere ș� i î�n care avem nevoie de ceilalț�i
ș� i nu suntem mistuiț�i de grija că vom fi trădaț�i sau abando-
naț�i. Comportamentul nostru spune î�n esenț�ă: „Ș� tiu că am
nevoie de tine ș� i că ș� i tu ai nevoie de mine. Ș� i este î�n regulă.
De fapt, este minunat. Aș� adar, să ne dăm mâna ș� i să ne
apropiem”.
De unii dintre noi î�nsă au avut grijă î�n copilărie per-

soane care au răspuns î�n mod imprevizibil sau inconsecvent,
au fost neglijente sau chiar abuzive. Prin urmare avem ten-
dinț�a să dezvoltăm una sau două strategii aș� a-zis nesigure
− anxioasă sau evitantă − care se declanș� ează automat
atunci când noi (sau partenerii noș� tri) avem nevoie de
conexiune. Dacă avem un stil anxios, emoț�iile noastre se
intensifică; suntem î�nclinaț�i să ne facem griji că vom fi
abandonaț�i ș� i prin urmare căutăm î�n mod obiș� nuit apropi-
erea ș� i cerem dovezi de iubire. E ca ș� i cum am î�ntreba: „Eș� ti
acolo? Eș� ti? Arată-mi. N-am cum să fiu sigur. Mai arată-mi
o dată”.
Pe de altă parte, dacă avem un stil evitant, avem ten-
dinț�a să ne î�năbuș� im emoț�iile pentru a ne proteja să nu fim
vulnerabili sau dependenț�i de ceilalț�i. Ne reprimăm dorinț�a
de ataș� ament ș� i î�ncercăm să evităm conexiunile reale. Avem
tendinț�a de a-i percepe pe ceilalț�i oameni ca pe o sursă de
pericol, nu de siguranț�ă sau alinare. Atitudinea noastră pare
să fie: „Nu am nevoie să fii alături de mine. Eu sunt bine
orice ai face tu”.
Deș� i avem un stil de ataș� ament principal, putem să adop-
tăm − ș� i o facem − strategii alternative î�n anumite momen-
te, cu anumiț�i oameni. Î�n interacț�iunile mele cu cel care î�mi
este soț� de 25 de ani, sunt sigură î�n cea mai mare parte a
timpului, dar când ne mai certăm uneori, pot să î�nclin că-
tre un stil mai anxios, cerându-i să î�mi răspundă ș� i să î�mi
potolească neliniș� tea. Atunci când o face, mă î�ntorc la stra-
tegia mea principală, cea sigură.
Doar de dragul distracț�iei, am ales trei dintre rudele
mele din Anglia pentru a ilustra cele trei stiluri de bază.
Tatăl meu, Arthur, avea un stil sigur. M-a ascultat atunci
când eu, unicul lui copil, am anunț�at că voi merge î�n Canada,
mi-a spus cât am să î�i lipsesc ș� i apoi m-a î�ntrebat de ce am
nevoie. Mi-a dat î�ncurajarea după care tânjeam ș� i mi-a spus
că pot să mă î�ntorc oricând la el, dacă lucrurile nu ies cum
trebuie. Mi-a scris regulat scrisori pline de dragoste. A oferit
sprijin cu generozitate ș� i altora. Inginer naval pe distrugă-
toarele din al Doilea Război Mondial, ș� i-a deschis braț�ele,
la propriu, altor veterani, găzduindu-i î�n camera din spate
a pub-ului familiei noastre î�n timp ce aceș� tia plângeau după
prietenii pierduț�i ș� i viaț�a distrusă. Tatăl meu ș� tia cum să
caute ajutor ș� i pentru sine î�nsuș� i. I-a cerut celui mai bun
prieten al lui să î�l î�nsoț�ească la spital atunci când s-a dus
pentru o intervenț�ie chirurgicală la spate.
Mătuș� a Chloe, î�naltă ș� i deș� irată, care arăta exact ca iu-
bita lui Popeye, Olive, avea un stil extrem de anxios. Credea
că unchiul Cyril, mărunt ș� i corpolent, cu frizura lui î�naltă
ca a lui Elvis Presley, era bărbatul fatal pentru alte femei ș� i
că burta î�i sporea farmecul. Pleca des cu afaceri ș� i, atunci
când vorbea despre asta, mătuș� a Chloe era sfâș� iată ș� i se
î�ntreba deschis dacă nu cumva avea ceea ce ea numea „le-
gături lascive”. Tăcerea lui obiș� nuită atunci când era acasă
nu făcea nimic să o liniș� tească. Stătea agăț�ată de braț�ul lui
la î�ntâlnirile de familie de parcă era pe cale să se evapore.
Chiar ș� i pe vremea aceea, mă gândeam că ea ar fi cerș� it mai
puț�ină atenț�ie, dacă el ar fi fost un pic mai deschis ș� i mai
vorbăreț� . La urma urmei, era un om greu de cunoscut ș� i
nici eu nu am avut vreodată un sentiment real de siguranț�ă
î�n ceea ce î�l priveș� te.
Unchiul Harold, î�nalt ș� i morocănos, era extrem de evi-
tant. Când m-am dus să stau la el ș� i am izbucnit î�n plâns fi-
indcă ursuleț�ul meu se murdărise rău din cauza plăcintelor
de noroi pe care i le dădusem de mâncare ș� i apoi se des-

trămase fiindcă î�l curăț�asem cu detergent pentru toaletă,
Harold mi-a spus să „termin cu prostiile” ș� i m-a trimis la
mine î�n cameră. Era inabordabil, mai ales pentru fetiț�e, ș� i
de obicei î�ș�i petrecea zilele î�n grădină ș� i dormea adesea
pe patul pliant din ș� opron. Când eram eu prezentă, nu a
atins-o niciodată pe Vina, soț�ia lui prietenoasă ș� i veselă de
30 de ani. A î�ngrijit-o î�nsă atunci când s-a î�mbolnăvit ș� i la
trei luni după ce a murit, s-a sinucis. „Nu putea să fie apro-
piat de ea, dar nu a putut nici să trăiască fără ea”, mi-a spus
bunica.
Stilurile de ataș� ament se aliniază clar cu modul funda-
mental î�n care ne percepem pe noi î�nș� ine ș� i pe ceilalț�i.
Aceste „modele mentale” modelează felul î�n care ne reglăm
emoț�iile ș� i ne dirijează aș� teptările î�n relaț�iile de dragoste,
atribuind semnificaț�ie acț�iunilor partenerului ș� i devenind
ș� abloane de genul „dacă..., atunci....” pentru cum să interac-
ț�ionăm. Oamenii siguri se percep î�n general ca fiind com-
petenț�i ș� i demni de iubire ș� i î�i percep pe ceilalț�i ca fiind
demni de î�ncredere ș� i serioș� i. Au tendinț�a de a-ș� i vedea
relaț�ia ca putând fi modelată ș� i sunt deschiș� i să î�nveț�e despre
iubire ș� i despre cum să iubească. Prin contrast, oamenii
anxioș� i au tendinț�a de a-i idealiza pe alț�ii, dar se î�ndoiesc
foarte tare de propria valoare ș� i de posibilitatea de a fi ac-
ceptaț�i ca parteneri. Î�n consecinț�ă, caută obsedant aproba-
rea ș� i asigurarea că sunt î�ntr-adevăr demni de a fi iubiț�i ș� i
că nu sunt pe cale să fie respinș� i. Persoanele cu un stil evi-
tant, pe de altă parte, se văd ca fiind demne de iubire − cel
puț�in aceasta este poziț�ia lor conș� tientă. Orice î�ndoială de
sine tinde să fie reprimată. Au o părere negativă despre
ceilalț�i, percepându-i î�n mod inerent ca fiind neserioș� i ș� i
nedemni de î�ncredere. Chiar ș� i î�n poveș� tile ș� i visurile lor,
oamenii anxioș� i se descriu pe ei î�nș� iș� i ca fiind temători ș� i

neiubiț�i, î�n timp ce evitanț�ii se percep ca fiind distanț�i ș� i
insensibili.
Psihologul Jeff Simpson face niș� te studii hotărâtoare î�n
acest domeniu. Jeff, care arată ca un jucător de fotbal, ame-
rican get-beget, vorbeș� te cu mine din laboratorul său de la
Universitatea din Minnesota. Copil fiind, î�i plăcea să î�i ur-
mărească pe oameni interacț�ionând, mai ales la clinicile
medicale, acolo unde mergea î�n mod regulat pentru injecț�ii
î�mpotriva alergiilor. Î�ș�i aminteș� te că era fascinat de faptul
că, atunci când păreau speriaț�i sau triș� ti, unii oameni voiau
să vorbească, alț�ii să fie atinș� i ș� i î�mbrăț�iș� aț�i ș� i alț�ii să fie
lăsaț�i î�n pace. Î�ș�i aduce aminte ș� i că, î�n studenț�ie, a fost trimis
cu o sarcină specială la Oxford, î�n Anglia, pentru a studia
comportamentul pisicilor de la fermă. A ajuns să fie fasci-
nat de găsirea tiparelor generate de interacț�iuni. Aș� a că s-a
hotărât, fireș� te, să devină specialist î�n psihologie socială.
Dar odată ce a absolvit ș� coala, la î�nceputul anilor ’90, a
fost dezamăgit. A descoperit că majoritatea psihologilor
nu studiau interacț�iunile faț�ă î�n faț�ă: le cereau adulț�ilor să
completeze chestionare care reuneau opinii ș� i atitudini ce
le treceau acestora prin minte. Puț�ini cercetători î�ncercau
să cerceteze cum se comportă efectiv oamenii stresaț�i î�n
relaț�ie cu ceilalț�i, dar nu puteau să explice ceea ce observau.
Jeff ajunsese î�n impas. Steve Rholes, un absolvent coleg cu
el, i-a venit î�n ajutor. I-a atras atenț�ia că John Bowlby a avut
o teorie, susț�inută de studii făcute pe copii, care s-ar putea
aplica ș� i adulț�ilor ș� i să explice de ce unii dintre ei caută
ajutor atunci când sunt supăraț�i ș� i alț�ii î�l refuză. La o cafea,
cei doi s-au hotărât să organizeze un experiment pentru a
vedea ce ar face oamenii aflaț�i la o î�ntâlnire atunci când
ajung î�ntr-o situaț�ie incomodă. Ta-da! Aș� a s-a născut primul

studiu de observare al comportamentului de ataș� ament la
adulț�i.
Î�n scopul evaluării stilului de ataș� ament al partenerilor,
Jeff ș� i Steve au cerut unor cupluri heterosexuale să com-
pleteze chestionare ș� i să dea note unor afirmaț�ii precum:
„Mi se pare relativ uș� or să mă apropii de alte persoane”.
Cercetătorii au spus apoi fiecărui cuplu că femeia va fi dusă
î�ntr-o cameră din apropiere pentru a lua parte la o activi-
tate nespecificată, de natură să creeze anxietate majorităț�ii
oamenilor. Le-au arătat camera, î�ntunecată ș� i plină de echi-
pament cu un aspect ameninț�ător, ș� i i-au lăsat să aș� tepte
afară. O cameră video î�i î�nregistra pe cei doi î�n următoare-
le cinci minute. Cercetătorii au analizat casetele, căutând
comportamentele de căutare a ajutorului ș� i de oferire a lui.
„Am ș� tiut că vom obț�ine rezultate foarte interesante
atunci când ne-am uitat la î�nregistrarea video a unuia
dintre primele cupluri”, î�mi spune Jeff. „Femeia sporovăia
veselă cu partenerul ei î�nainte să i se spună despre «activi-
tate», dar după aceea, după ce partenerul ei, părând î�ngri-
jorat, a î�ntrebat-o dacă este bine ș� i i-a î�ntins mâna, ea i-a
spus să o «lase î�n pace» ș� i s-a î�ndepărtat. Când el a î�ntre-
bat-o: «Pot să te ajut?», femeia a explodat. S-a î�ntors ș� i s-a
răstit la el, ș� i-a î�mpins scaunul ca să se î�ndepărteze ș� i a luat
o revistă. Când ne-am î�ntors ș� i ne-am uitat la testul ei pen-
tru stilul de ataș� ament, a reieș� it ca era extrem de evitantă.
Găsisem o cale de a lega stilul de ataș� ament al unei persoane
de aș� teptările actuale ș� i de modul de a face faț�ă emoț�iilor,
pornind de la istoricul ei cu alte persoane. Ș� i toate acestea
preziceau exact cum se va comporta î�n relaț�iile de dragos-
te atunci când avea să se confrunte cu o situaț�ie stresantă.
A fost evident pentru noi că acest gen de legături jucau un rol

important î�n definirea naturii anumitor relaț�ii de dragoste.”
Alte studii efectuate de echipa lui Jeff au confirmat de
asemenea că, exact aș� a cum prezisese Bowlby, oamenii cu
un ataș� ament sigur ș� i anxios au tendinț�a să apeleze la cei
pe care î�i iubesc pentru alinare, î�n timp ce oamenii evitanț�i
au tendinț�a să se retragă. Dar au descoperit o chichiț�ă. Aceas-
tă descoperire este valabilă numai atunci când ameninț�a-
rea vine din afara relaț�iei, ca î�n studiul de mai sus. Atunci
când vine din interior, răspunsurile sunt diferite. Atât oa-
menii siguri cât ș� i cei evitanț�i pot să rămână la subiect ș� i să
î�ș�i controleze emoț�iile î�n timp ce discută despre conflictele
interne − despre faptul că un partener vrea mai mult sex
decât celălalt, să zicem − deș� i oamenii siguri se pricep totuș� i
mai bine să găsească soluț�ii ș� i să se comporte cu căldură
faț�ă de partenerul lor. Dar, aflaț�i î�n faț�a unui conflict intern,
partenerii anxioș� i nu apelează la ceilalț�i; o iau cu totul razna.
Fac o dramă din asta, aduc î�n discuț�ie probleme nerelevante
ș� i devin furioș� i ș� i agresivi, chiar ș� i atunci când partenerul
se abț�ine să fie la fel de ostil. Î�n general, partenerii anxioș� i
sunt neliniș� tiț�i de la î�nceput î�n legătură cu angajamentul
persoanei iubite ș� i, prin urmare, sunt mai î�nclinaț�i să vadă
î�ntr-o lumină negativă orice spune sau face aceasta. Bântuiț�i
de stafia abandonului, ei î�ncearcă să controleze persoana
iubită.
Asemenea studii faț�ă î�n faț�ă au marcat o schimbare
uriaș� ă î�n modul î�n care î�nț�elegem relaț�iile de dragoste.
Î� nainte de asta, foarte multe dintre „cunoș� tinț�ele” noastre
proveneau din poveș� ti, basme ș� i poezii sau pe o cale stră-
veche, prin intermediul bârfei ș� i cliș� eelor (care sunt ș� i acum
surse populare de „cunoș� tinț�e” despre dragoste, cu diferenț�a
că î�n ziua de azi se propagă pe internet). Jeff î�mi spune: „Am

vrut să le arăt oamenilor că psihologia poate să ne ajute
acum să î�nț�elegem nu numai ce se găseș� te î�ntre urechile
noastre, ci ș� i ce se găseș� te î�ntre două persoane. Putem să î�i
studiem pe Jack ș� i Jill interacț�ionând ș� i să expunem struc-
tura legăturilor dintre oameni”.
Modul î�n care ne ataș� ăm ca î�ndrăgostiț�i adulț�i tinde să
reflecte modul î�n care ne-am ataș� at î�n copilărie de cei care
ne-au crescut. Grupul lui Jeff a analizat datele strânse î�n
cadrul Studiului longitudinal al riscului ș� i adaptării din
Minnesota. Proiectul î�nceput î�n anii ’70 ș� i condus de psiho-
logul Alan Sroufe a urmărit cum s-au dezvoltat mai bine de
200 de oameni, de la naș� tere ș� i până la maturitate. Echipa
lui Jeff a descoperit un fir neî�ntrerupt care trecea prin rela-
ț�ia oamenilor cu mama lor, cu primul partener romantic
ș� i cu persoanele iubite de mai târziu. Cu cât ataș� amentul
subiecț�ilor faț�ă de mamă era mai sigur î�n copilărie, cu atât
era mai sigur faț�ă de ceilalț�i î�n etapele de dezvoltare de
mai târziu. Ș� i, remarcă Jeff, trăinicia legăturii lor cu mama
la vârsta de 1 an prezicea cât de bine se pricepeau să î�ș�i
controleze emoț�iile ș� i să rezolve conflictele cu partenerii
lor la vârsta de 21 de ani.
Î�n dragoste este vorba î�n mod inevitabil ș� i despre pier-
dere. Deborah Davis de la Universitatea din Nevada, Reno,
a fost deschizătoare de drumuri î�n cercetări care demon-
strează că tiparele de ataș� ament au un impact chiar ș� i atunci
când cuplurile se despart. Prin intermediul internetului,
a cerut unui număr de 500 de oameni să răspundă unor
î�ntrebări despre stilul lor de ataș� ament ș� i despre compor-
tamentul lor î�n timpul despărț� irilor. Studiul lui Davis a
fost o consecinț�ă a experienț�ei personale: căsnicia ei se
destrăma ș� i soț�ul ei oscila î�ntre a-ș� i exprima când adoraț�ia,

când furia. A î�nceput să se gândească la descrierile pe care
le făcuse Bowlby problemelor de ataș� ament la copii: pro-
teste furioase, căutarea oamenilor de care să se agaț�e, de-
presie ș� i disperare, ș� i s-a hotărât să analizeze î�n ce măsură
comportamentul adulț�ilor î�ntr-o perioadă dificilă pentru
relaț�ia romantică putea fi prezis sau nu.
Se aș� tepta ca oamenii cu un ataș� ament mai anxios să fie
mai panicaț�i ș� i să î�ncerce să î�ș�i atragă î�napoi partenerul,
cerând lucruri ș� i proferând ameninț�ări. Ș� i exact asta a des-
coperit. Î�n comparaț�ie cu indivizii siguri la bază, partenerii
cu un ataș� ament anxios au descris cum devin mai obsedaț�i
ș� i mai furioș� i ș� i se dedau la fapte ostile ș� i ameninț�ătoare,
cum ar fi distrugerea proprietăț�ii. Au descris de asemenea
că tânjeau mai mult după partenerul care părăsea relaț�ia
ș� i aveau o dorinț�ă sexuală mai mare pentru el. Acestea se
potrivesc cu perspectiva ataș� amentului, ș� i anume că parte-
nerii anxioș� i prezintă adesea „sensibilitate la respingere”,
aș� teptându-se să fie respinș� i ș� i reacț�ionând î�n acelaș� i timp
la asta cu o agresivitate crescută. Alț�i cercetători au aflat
că respingerea percepută declanș� ează violenț�a, mai ales la
partenerii de sex masculin cu ataș� ament mai anxios.
Evitanț�ii fac faț�ă situaț�iei î�ncercând să aibă cât mai pu-
ț�in contact cu partenerul care î�i respinge, cum ar fi să se
mute din zona î�n care au stat î�mpreună. Se î�nstrăinează ș� i
mai mult ș� i se orientează către interior, bazându-se pe ei
î�nș� iș� i î�n aceste situaț�ii. Nu discută cu prietenii, ci î�ncearcă
să î�ș�i distragă atenț�ia, î�ndepărtându-se de ceea ce le rea-
minteș� te de relaț�ie ș� i reprimându-ș� i suferinț�a. Persoanele
mai evitante au tendinț� a să evite relaț� iile noi pentru o
vreme, pe când unii parteneri anxioș� i î�ncearcă să î�nceapă
imediat altă relaț�ie. Atât oamenii extrem de anxioș� i cât ș� i

cei extrem de evitanț�i au ceva î�n comun: recurg adesea la
alcool ș� i droguri ca modalitate de a face faț�ă tulburărilor
din relaț�iile romantice, mai mult decât oamenii care sunt
siguri la bază.
Atunci când mă gândesc la toate acestea, î�mi amintesc
brusc de un fost iubit care mi-a spart apartamentul cu mulț�i
ani î�n urmă ș� i a lăsat mesaje urâte peste tot, spunându-mi
cât de î�ngrozitoare sunt ș� i cât voi regreta mereu că l-am
alungat. Timp de luni de zile după asta, când deschideam o
carte, un bileț�el usturător de la el cădea pe podea, ca să mă
rănească î�ncă o dată. Sunt nenumărate modalităț�ile de a
face faț�ă neputinț�ei ș� i disperării pe care le simț�im atunci
când pierdem persoana de care ne-am ataș� at.
Ironia este că, atunci când putem avea o legătură mai
sigură cu un partener, nu numai că iubim mai bine, dar fa-
cem faț�ă mai bine ș� i pierderii iubirii. Clienț�ii mei î�mi spun
uneori că se tem să iubească din cauza riscului de a se simț�i
devastaț�i dacă persoana iubită î�i părăseș� te, dar de fapt cone-
xiunea sigură este legată atât de o recuperare emoț�ională
mai rapidă după pierderea unui partener cât ș� i de mai pu-
ț�ină tristeț�e ș� i furie. Atunci când obț�inem o legătură sigură
de dragoste cu altcineva, putem, î�ntr-un fel, să păstrăm î�n
noi acel sentiment al conexiunii pe care î�l aveam chiar ș� i
după ce persoana respectivă a ieș� it, dintr-un motiv sau
altul, din viaț� a noastră. Prietenele mele mai sigure par
să vorbească despre foș� tii lor iubiț�i fără răutate ș� i cu un
sentiment pozitiv legat de ceea ce au oferit ș� i au primit î�n
relaț�iile respective.
Pe scurt, putem vedea că teoria ataș� amentului ș� i ș� tiinț�a
ne oferă o arhitectură a iubirii romantice. Gândeș� te-te la
tine ca la o casă. De la primul etaj ș� i până la fundaț�ie se î�n-

tind atât nevoile tale de bază: alinare, liniș� tire, conexiune,
apropiere ș� i grijă, cât ș� i emoț�iile de bază: bucuria, frica,
tristeț�ea ș� i furia. Acestea ne sunt programate de mii de ani
de evoluț�ie. La etajul al doilea, se află modalităț�ile tale de a
face faț�ă acestor nevoi ș� i emoț�ii, deschizându-te î�n faț�a lor
ș� i având î�ncredere, î�ndepărtându-le ș� i apărându-te de ele
sau devenind obsedaț�i ș� i stăpâniț�i de ele. La al treilea etaj,
se află atitudinile pe care le ai faț�ă de relaț�ii ș� i ce gândeș� ti
despre ele: adică, la ce poț�i să te aș� tepț�i din partea celorlalț�i
ș� i ce ț�i se cuvine. Î�n vârf, se află exact ceea ce văd partenerul
ș� i cei dragi: comportamentul tău real.
Este o metaforă bună, î�ntr-un anumit sens. Dar o relaț�ie
este, după cum am recunoscut î�n sfârș� it, o interacț� iune
dinamică. Odată ce intră î�n peisaj o altă persoană, prefer
metafora dansului pentru a surprinde realitatea unei relaț�ii
de dragoste. Modul î�n care persoana iubită se miș� că î�ncoace
ș� i î�ncolo, se apleacă ș� i răspunde la semnalele tale afectează
toate elementele ce alcătuiesc experienț�a iubirii, exact aș� a
cum ș� i tu le influenț�ezi pe ale sale.
Unele stiluri de ataș� ament nu sunt foarte compatibile.
De exemplu, relaț�iile dintre doi oameni evitanț�i nu „merg”
din motive evidente: ambii parteneri sunt determinaț�i să
respingă implicarea emoț�ională. Doi oameni extrem de an-
xioș� i nu fac nici ei o pereche foarte bună: sunt prea labili ș� i
absorbiț�i de propriile griji. O pereche foarte comună o for-
mează de obicei un partener anxios ș� i unul evitant. Această
combinaț�ie, deș� i problematică, poate să funcț�ioneze: par-
tenerul evitant se va arăta receptiv uneori, iar asta î�l liniș� -
teș� te pe partenerul anxios, cel puț�in o vreme. Parteneriatele
î�n care o persoană este sigură ș� i cealaltă este oarecum
anxioasă sau evitantă pot fi ș� i ele pozitive; partenerul sigur

oferă o asigurare liniș� titoare pentru cel anxios ș� i o atitu-
dine care nu î�i cere nimic celui evitant. Perechile dintre
doi siguri tind să fie cele mai î�mplinite ș� i mai stabile, de-
oarece ambii parteneri pot să fie disponibili emoț�ional ș� i
receptivi.
Una dintre cele mai fascinante descoperiri din ultimii
câț�iva ani este aceea că, deș� i stilurile de ataș� ament tind să
fie stabile, nu sunt imuabile. Stilul tău personal poate să î�l
modifice pe cel al partenerului ș� i cel al partenerului poate
să î�l modifice pe al tău. De exemplu, o femeie anxioasă care
face pereche cu un bărbat sigur, care este mereu deschis ș� i
receptiv, poate să î�nveț�e paș� i noi î�n dansul iubirii. Iubirea
romantică poate să ne schimbe. Cu partenerul potrivit
putem să devenim mai deschiș� i ș� i mai siguri. Dacă ne î�n-
drăgostim, putem avea ș� ansa să ne corectăm modelul din
copilărie.
Marcie a crescut cu un tată care umbla din floare î�n
floare. Prin urmare ea a respins potenț�iali parteneri, pen-
tru că „ș� tia” că nu se poate baza pe ei. Ș� i-a reprimat dorinț�a
de conexiune. Dar apoi a văzut că este curtată de Jim, un
bărbat deschis ș� i afectuos. El i-a arătat î�ncet-î�ncet cum să
î�ș�i asume riscul de a avea î�ncredere ș� i astfel a renunț�at î�n
timp la strategia ei de persoană evitantă ș� i a trecut la un
stil de ataș� ament mai sigur. Pentru Marcie, relaț�ia de dra-
goste cu Jim nu este numai o sursă de fericire, ci ș� i o forț�ă
regeneratoare care î�i transformă lumea ș� i pe ea î�nsăș� i.
PIERDEREA ȘI REDOBÂNDIREA IUBIRII

Unii dintre noi suntem destul de norocoș� i că am avut î�n
părinț�ii noș� tri un model al felului î�n care arată iubirea si-
gură. Caz î�n care acesta e mai uș� or de reprodus. Dar unii
dintre noi, ca Marcie, trebuie să avem î�ncredere î�n instinc-
tele noastre ș� i să î�nvăț�ăm toate acestea de la zero, alături
de persoanele iubite la maturitate.
Î�n oricare dintre situaț�ii, toate relaț�iile ajung la conflict
sau tulburări la un moment dat ș� i legătura dintre parteneri
î�ncepe să se destrame. Ț� inând seama de cât de puț�in am î�n-
ț�eles despre iubire ș� i relaț�ionare, este uimitor pentru mine
cât de mulț�i dintre noi au ajuns să î�ș�i creeze relaț�ii pozitive
ș� i cât de mult luptăm î�ncercând să reparăm relaț�iile care
ș� chioapătă.
Faptul că ș� tim cum funcț�ionează ataș� amentul î�nseamnă
că nu ne aflăm pe un teritoriu străin atunci când ne trezim
î�nstrăinaț�i sau î�nfuriaț�i de persoana despre care eram con-
vinș� i că este Cea Aleasă ș� i pe care o vedem acum ca pe un
Străin sau chiar ca pe un Duș� man. Putem să î�nț�elegem că
avem de-a face cu panica ș� i suferinț�a despărț�irii ș� i că o re-
simț�im la fel cum o resimt copiii. Simț�indu-ne respinș� i ș� i
abandonaț�i, insistăm, căutăm ș� i ne agăț�ăm cu aceeaș� i furie
ș� i disperare. Bowlby ne reaminteș� te că „prezenț�a ș� i absenț�a
sunt termeni relativi”. El atrage atenț�ia asupra faptului că
persoana iubită poate fi prezentă din punct de vedere fizic,
dar absentă din punct de vedere emoț�ional. Atât î�n copilă-
rie, cât ș� i ca adulț�i. avem nevoie de o persoană iubită uș� or
accesibilă ș� i receptivă, ca să ne simț�im siguri î�n cadrul le-
găturii noastre. Această idee este surprinsă î�ntr-un schimb
de replici obiș� nuit î�ntre partenerii romantici: „Sunt aici,
nu? Nu fac lucruri pentru tine?” „Atunci de ce mă simt atât

de singur?”
Durerea despărț�irii trece de obicei prin patru etape:
prima este furia ș� i protestul. Sarah, o fetiț�ă de 4 ani, î�i cere
mamei: „Nu pleca, mami, vino î�napoi!” Sarah, femeie adul-
tă de 32 de ani, î�ș�i atacă soț�ul spunând: „Chiar trebuie să te
duci să o vezi pe maică-ta, Peter, chiar acum când sunt atât
de ocupată cu copiii? Munceș� ti mereu. Nu vorbeș� ti nicio-
dată cu mine. Eș� ti egoist. Uneori cred că nu ai deloc nevoie
de mine!” Î�n relaț�iile dintre adulț�i, furia făț�iș� ă poate să î�l
facă pe partener să nu î�nț�eleagă că dedesubt se află o sufe-
rinț�ă foarte reală. Ceea ce partenerul aude sunt criticile ș� i
ostilitatea; adesea, reacț�ia lui este să î�ntoarcă spatele pen-
tru a se proteja.
A doua etapă este agățarea ș� i căutarea. S-ar putea ca
micuț�a Sarah să spună: „Vreau să mă iei î�n braț�e. Nu vreau
să mă joc. Vreau să stau la tine î�n poală”. Sarah, femeia
adultă, î�i spune soț�ului ei: „Te-am rugat să vii acasă devreme
de o mie de ori. Dar acum, î�n clipa asta, nici nu mă asculț�i.
Spui că mă iubeș� ti, dar nu mă ț�ii niciodată î�n braț�e. Vreau
să mă ț�ii î�n braț�e”. După care î�ncepe să plângă. Dacă el î�i
răspunde cu răceală: „Păi, ai un mod ciudat de a cere asta.
Eș� ti mereu supărată pe mine. Cine ar putea să audă asta tot
timpul?”. Ca atare, nefericirea ei se adânceș� te.
A treia etapă este marcată de depresie ș� i disperare. Pe
Sarah, femeie adultă, s-ar putea să o apuce furia î�n acest
moment ș� i să ameninț�e că î�ș�i părăseș� te soț�ul, î�n î�ncercarea
de a-l face să î�i răspundă, sau ar putea să se î�nchidă î�n ea,
cu un sentiment de neputinț� ă, principalul simptom al
depresiei. Î�n oricare din cazuri, oamenii aflaț�i î�n această
etapă, ca Sarah, î�ncep să uite de dorinț�a lor de conexiune ș� i

să î�mbrăț�iș� eze tristeț�ea.
Etapa finală este detașarea. Î�n această etapă, persoana,
fie că este copil sau adult, acceptă că relaț�ia nu î�i va î�nde-
plini dorinț�ele, î�ncetează să mai investească î�n ea ș� i se ho-
tărăș� te să o lase să se stingă. Î�n trei ani de practică, nu am
văzut pe nimeni să revină din etapa detaș� ării.
Nu trebuie să subestimăm forț�a oarbă a durerii des-
părț�irii. O avem programată î�n creier de mii de ani de evo-
luț�ie. Pierderea contactului cu o figură protectoare de care
ne-am ataș� at î�nsemna cândva o moarte sigură. Specialistul
î�n neuroș� tiinț�e Jaak Panskepp, de la Universitatea de Stat
din Washington, a demonstrat că mamiferele au căi neu-
ronale speciale î�n creier dedicate î�nregistrării „panicii
primare” care rezultă din pierderea, chiar dacă doar mo-
mentană, a unei figuri de care s-au ataș� at. Panica aceasta
este precipitată de orice ameninț�are cu respingerea sau
abandonul. (Voi vorbi mai mult despre aceasta î�n capitolul
următor).
Î�ntr-o relaț�ie pozitivă, una î�n care partenerii au un anu-
mit nivel de conexiune sigură reciprocă, această secvenț�ă
de evenimente poate fi oprită din start. Dacă Sarah ș� i Peter
au doar o perioadă mai grea, protestele din etapa 1 vor
funcț�iona. Sarah ar putea să î�i spună lui Peter: „Peter, ș� tiu
că te critic foarte mult î�n prezent. Nu vreau. Ș� tiu că eș� ti
foarte stresat la muncă. Dar mă simt foarte singură. Ș� i î�mi
e teamă pentru noi. Unde este apropierea noastră? Ț� ie nu
ț�i-e dor de ea? Mie î�mi este. Am nevoie să î�mi fii aproape,
fie ș� i numai o clipă, două î�n fiecare zi, ca să ș� tiu că sunt
importantă pentru tine. Poț�i, te rog?” Pentru a trimite acest
fel de mesaj de protest, Sarah trebuie să î�ș�i tempereze î�n
primul rând furia ș� i apoi să î�ș�i exprime clar temerile ș� i ne-

voile. Dacă Peter o ascultă ș� i î�i răspunde prin alinare ș� i spri-
jin, atunci poate să vindece rapid ruptura dintre ei. Este
doar o mică fisură î�n legătura lor.
Alte relaț�ii î�nsă au nevoie de ajutor profesionist. Progra-
mul EFT pentru repararea relaț�iilor se bazează pe ș� tiinț�a
ataș� amentului. Ajutăm cuplurile să î�nț�eleagă care este sem-
nificaț�ia pentru supravieț�uire a unei relaț�ii de dragoste. Le
ajutăm să vadă toate miș� cările care declanș� ează dansul
ruperii conexiunii dintre ei. Î�ncetinim etapele care î�i duc la
despărț�ire ș� i î�i î�mping la panică ș� i î�i ajutăm să se apropie,
pentru a opri această secvenț�ă distructivă (vei citi mai mult
despre asta î�n capitolul 7).
Dar pentru a repara o legătură ș� i pentru a modela o rela-
ț�ie sigură, trebuie să facem mai mult decât să oprim distan-
ț�area. Trebuie să facem ceea ce diadele cu un ataș� ament
sigur fac î�n mod natural: trebuie să î�nvăț�ăm să ne î�ndreptăm
unul către celălalt ș� i să ne dezvăluim temerile ș� i dorinț�ele.
Fireș� te că e greu de făcut, mai ales dacă ne este ruș� ine sau
nu avem cuvinte pentru a ne exprima nevoile. Cuvintele
ordonează emoț�iile ș� i gândurile, le fac mai palpabile ș� i
mai realizabile. EFT ajută cuplurile să depăș� ească aceste
obstacole.
Pentru mine, unul dintre cele mai frumoase momente
este acela î�n care partenerii î�ș�i dezvăluie î�n sfârș� it grijile ș� i
discută tandru, cu compasiune. Această conversaț�ie de tip
„ț�ine-mă strâns î�n braț�e” (discutată î�n capitolul 8) este o
experienț�ă transformatoare, pentru cupluri ș� i pentru mine.
Am î�ncheiat de curând un studiu efectuat pe 32 de cupluri
ș� i am descoperit că EFT nu numai că le ajută să devină
mai mulț�umite, dar poate să schimbe ș� i legătura dintre
parteneri, făcându-i să fie ataș� aț�i mai sigur unul de celălalt.

Este prima oară când s-a dovedit că terapia de cuplu are
acest efect.
Î�n timpul î�ntâlnirilor pe care le am cu cuplurile, văd cum
renaș� te dragostea. O văd cum î�nfloreș� te! Cuplurile acestea
ș� i-au regăsit drumul către apropiere emoț�ională ș� i recepti-
vitate care sunt esenț�a unei legături sigure. Ș� i-au recâș� tigat
sentimentul de siguranț�ă ș� i de î�ncredere sau poate că au
găsit unul nou. Î�mpreună pot continua controlând proble-
mele de zi cu zi ale vieț�ii ș� i bucurându-se de viitorul lor ca
î�ndrăgostiț�i care î�ș�i oferă un refugiu sigur unul altuia.
Teoria ataș� amentului ș� i cei douăzeci de ani de studiu

asupra relaț�iilor adulț�ilor care au urmat, se află la baza noii
ș� tiinț�e revoluț�ionare a relaț�iilor de dragoste. Dar informaț�ii
ș� i contribuț�ii semnificative au provenit din multe alte do-
menii, inclusiv din filozofie, biologie, antropologie, neuroș� -
tiinț�e ș� i disciplinele sociale, cum ar fi psihologia clinică (vei
afla despre ele î�n aceste pagini). Toate oferă note ș� i tonuri
diferite, dar creează î�mpreună o simfonie nouă. Î�n cartea sa,
Consilience: The Unity of Knowledge (Consilierea: unitatea
cunoașterii), biologul Edward O. Wilson observă că, atunci
când ș� i-a dat seama că „lumea este ordonată ș� i poate fi ex-
plicată de un număr mic de legi naturale”, a simț�it „vraja”.
Să expunem legile iubirii ne aduce o vrajă cu totul unică. Ș� i
această ș� tiinț�ă nouă ne farmecă mai mult decât orice altă
viziune din trecut asupra iubirii romantice.
EXPERIMENTUL 1
Adu-ț�i aminte de perioada copilăriei. Cine era persoana
principală la care mergeai să cauț�i alinare? Cine î�ț�i oferea o
bază sigură de unde puteai să pleci ș� i să explorezi? Care a
fost cel mai important lucru pe care persoana aceasta ț�i
l-a dat, te-a î�nvăț�at? Dacă nu ai avut acest gen de relaț�ie,
cum te-ai adaptat situaț�iei? Acum, ca adult, ai acest gen de
relaț�ie?
Cercetătorii ataș� amentului la adulț�i au identificat trei
stiluri de bază ale ataș� amentului sau strategii habituale.
Care dintre afirmaț�iile de mai jos te descrie cel mai bine?
1. Sigur: Mi se pare relativ uș� or să mă apropii de cei-

lalț�i ș� i mă simt confortabil să depind de ei ș� i ei să
depindă de mine. Nu î�mi fac griji că voi fi abando-
nat sau că se va apropia cineva prea mult de mine.
2. Anxios: Mi se pare că ceilalț�i ezită să se apropie
atât de mult pe cât aș� vrea eu. Î�mi fac adesea griji că
partenerul nu mă iubeș� te cu adevărat sau că nu va
mai dori să stea cu mine. Vreau să mă apropii foarte
mult de el ș� i asta î�i sperie câteodată pe oameni.
3. Evitant. Nu mă simt î�n largul meu să fiu apropiat
de alț�ii; mi se pare dificil să am î�ncredere deplină
î�n ei, să î�mi permit să depind de ei. Alț�ii vor adesea
să avem relaț�ii mai strânse, dar eu sunt neliniș� tit
atunci când cineva se apropie prea mult.
Cum crezi că stilul tău de ataș� ament − protocolul „pro-

cedural” de comunicare cu cei dragi − î�ț�i afectează viaț�a
amoroasă?
EXPERIMENTUL 2
Legăturile dintre adulț�i sunt mai pline de reciprocitate decât
legăturile părinte-copil. Gândeș� te-te la un lucru pe care î�l face
partenerul tău ș� i care te face să te simț�i preț�ios ș� i iubit.
Cum î�i răspunzi î�n acelaș� i fel: adică, ce faci pentru a-l
face să se simtă la fel?
Ș� tii precis ce î�l face pe partenerul tău să se simtă preț�uit
ș� i iubit?
Dacă nu, poț�i să î�ntrebi?
EXPERIMENTUL 3
Atunci când te confrunț�i cu un eveniment periodic care te
neliniș� teș� te, cum ar fi mersul cu avionul, ț�inerea unui dis-
curs sau următoarea evaluare a ș� efului, ce persoană dragă
din trecut î�ț�i apare î�n minte?
Vezi imaginea acestei persoane, î�i auzi glasul, î�ț�i aduci
aminte de niș� te cuvinte liniș� titoare? Poț�i folosi această amin-
tire pentru a te calma ș� i a-ț�i recăpăta echilibrul emoț�ional?
Vezi dacă poț�i să scrii mesajul pe care ț�i-l transmite
această persoană ș� i cum te ajută să î�ț�i schimbi felul î�n care
priveș� ti situaț�ia.
De exemplu, Amelia devine agitată atunci când merge
la dentist. Î�n copilărie a leș� inat pe scaunul dentistului ș� i de
atunci î�i este groază de programările pentru detartraj. Dar,
spune ea, „î�mi aduc aminte de tata, care î�mi spunea cât de
puternică sunt ș� i cum voi răzbi, cum voi face faț�ă, chiar ș� i
atunci când se î�ntâmplă lucruri rele. Pot să î�i văd chipul, ș� i
zâmbetul lui î�mi spune cât de mult crede î�n mine. Apoi este
î�n regulă, pot să suport vizita la dentist”.
PARTEA A DOUA
Noua știință a iubirii

CAPITOLUL 3
Emoțiile
Emoțiile nu merită să fie considerate opusul „inteligenței”.
Emoțiile sunt ele însele o inteligență de ordin superior.
− O. Hobart Mower
E
moț�ia puternică reprezintă esenț�a iubirii ș� i tot emo-
ț�ia puternică este cea care i-a dat iubirii o reputaț�ie
proastă. Nu î�nț�elegem emoț�ia intensă ș� i nu avem î�n-
credere î�n ea. Vrem bucuria ș� i exaltarea pe care ni le aduce
iubirea. Ele ne ridică din rutina zilnică, anostă ș� i plictisitoa-
re ș� i ne fac să ne simț�im plini de viaț�ă ș� i importanț�i. Dar
detestăm frica, furia ș� i tristeț�ea care î�nsoț�esc ș� i ele dragos-
tea. Ele ne aruncă î�n hăul dezolării ș� i disperării ș� i ne fac să
ne simț�im neputincioș� i ș� i lipsiț�i de control.
Colin î�mi spune: „La î�nceput, la prima dragoste nebună,
sentimentul că sunt luat pe sus era î�mbătător, palpitant chiar.
Entuziasmul era foarte mare. Mă simț�eam atât de plin de
viaț�ă. Asta î�mi dorisem toată viaț�a. Toate cântecele senti-
mentale stupide au î�nceput brusc să pară reale. Mi-am
asumat riscuri sentimentale fără să mă mai gândesc. Dar
apoi fostul prieten al Donnei s-a î�ntors î�n oraș� ș� i ei s-au
î�ntâlnit la o cafea. Deș� i am fost de acord cu î�ntâlnirea lor,
80 NOUA ȘTIINȚĂ A IUBIRII
dintr-odată totul părea altfel. Aș� teptând-o î�n faț�a restau-

rantului, stând î�n ploaie, mi-am dat seama că eram î�n aer.
Nu aveam niciun control asupra a ceea ce se î�ntâmpla.
M-am simț�it brusc foarte vulnerabil. N-am ș� tiut dacă să fug
sau să mă î�nfurii. Când a venit Donna, am rămas calm. I-am
spus că voi fi ocupat î�n următoarele câteva săptămâni ș� i
am scurtat î�ntâlnirea”.
După cum a remarcat Freud cu mulț�i ani î�n urmă, „nu
suntem niciodată atât de vulnerabili ca atunci când iubim”.
Dacă nu î�nț�elegem emoț�iile intense pe care le produce dra-
gostea, atunci ea va fi mereu o propunere î�nspăimântătoare.
Din fericire, este pe cale de apariț�ie un punct de vedere nou
ș� i radical î�n privinț�a emoț�iei ș� i a rolului său î�n relaț�iile de
dragoste. Î�n ultimele două decenii, aproape orice „adevăr”
despre emoț�ie care mi-a fost băgat î�n cap cu forț�a î�n facul-
tate a fost dezavuat. Datorăm asta î�n mare parte progreselor
tehnologice. Nu mai trebuie să ne bazăm, ca subiecț�i de
studiu, doar pe pacienț�ii cu anomalii ale creierului sau cu
răni î�ngrozitoare la cap − ca Phineas Gage, inginerul fero-
viar din secolul XIX a cărui personalitate s-a schimbat î�n
urma unei explozii, când o schijă de fier i-a trecut prin obraz
ș� i s-a î�nfipt î�n centrul emoț�ional al creierului. Odată cu
aparatul RMN putem să pătrundem î�ntr-un creier normal
ș� i să vedem efectiv î�n timp real unde apare emoț�ia ș� i cum
acț�ionează ea. Ș� i ceea ce am aflat este remarcabil.
Tehnologia a dovedit că ipotezele vechi, care spuneau
că emoț�iile sunt impulsuri î�ntâmplătoare, iraț�ionale, nu sunt
adevărate. Am descoperit că emoț�ia este o forț�ă pătrunză-
toare, inteligentă, care ne organizează ș� i ne î�nnobilează
viaț�a. Este ceea ce transformă existenț�a î�n experienț�ă. „Eu
nu pictez literalmente această masă, ci emoț�ia pe care mi-o
Emoțiile 81
produce ea”, a remarcat Matisse. Emoț�ia este cea care trans-

formă un obiect î�ntr-o amintire, un eveniment î�ntr-o î�ntâm-
plare ș� i o persoană î�n dragostea vieț�ii tale. Emoț�ia nu este
un impuls egoist ș� i imoral care duce inevitabil la excese
distructive ș� i păcate afurisite, după cum m-au avertizat
primele mele profesoare, călugăriț�ele catolice. Am aflat acum
că emoț�ia este de fapt fundamentul unor elemente-cheie
ale societăț�ii civilizate, inclusiv judecata morală ș� i empa-
tia. Faptul că î�ț�i pasă de cineva se află la originea acț�iunii
altruiste.
La fel de uimitor este ceea ce dezvăluie cercetările noi
despre impactul emoț�iilor asupra relaț�iilor noastre cele mai
apropiate. Mesajul trâmbiț�at de mass-media ș� i de terapeuț�i
a fost acela că ar trebui să ne controlăm pe deplin emoț�iile
î�nainte să apelăm la ceilalț�i. Iubeș� te-te pe tine î�nsuț�i mai
î�ntâi ș� i apoi te va iubi ș� i altcineva. Cunoș� tinț�ele noi răstoar-
nă acest mesaj. „Pentru oameni”, spune psihologul Ed Tronick
de la Universitatea din Massachusetts, „menț�inerea [unui
echilibru emoț�ional] este un proces binar de colaborare”. Cu
alte cuvinte, suntem făcuț�i să avem de-a face cu emoț�ia î�m-
preună cu altă persoană, nu de unii singuri.
Relaț� iile de dragoste nu trebuie să fie niș� te stări de
euforie; sunt î�ntâlniri reconfortante ș� i aducătoare de echi-
libru î�n care emoț�iile negative sunt calmate ș� i controlate.
Seamănă un pic cu vechiul proverb: „Unde-s doi puterea
creș� te”*. Chiar aș� a este. Atunci când ne apropiem de altă
persoană ș� i găsim ceea ce Harry Harlow a denumit „contact
consolator”, se reduce impactul oricărui risc sau ameninț�are.
Î�n filmele de groază, eroul sau eroina este î�ntotdeauna
* În orig., two hearts are better than one. (n.red.)

singur atunci când apare prima oară strigoiul sau monstrul,

dar triumfă î�n faț�a fricii ș� i rezistă cu ajutorul unui prieten.
De fapt, motivul pentru care suferinț�a î�n relaț�ie ne
aruncă atât de des î�ntr-un haos interior este acela că inima
ș� i creierul nostru sunt astfel structurate î�ncât să apeleze la
partener pentru a fi ajutaț�i să ne găsim echilibrul î�n mijlo-
cul suferinț�ei ș� i fricii. Î�n schimb, dacă partenerul devine o
sursă de suferinț�ă, atunci suntem de două ori mai neferi-
ciț�i ș� i mai vulnerabili. După cum î�i spune Terry soț�iei sale:
„Să-mi faci tu mie asta? Dintre toț�i oamenii tocmai tu, cea
pe care pot să mă bazez. Sunt atât de confuz. Dacă nu pot
să am î�ncredere î�n tine, î�n cine să am? Am crezut că mă
susț�ii. Tu erai refugiul meu, dar acum se pare că î�mi eș� ti
duș� man ș� i nu mai sunt nicăieri î�n siguranț� ă”. Reversul
medaliei este acela că o conexiune emoț�ională reprezintă
antidotul natural pentru frică ș� i durere.
Jim Coan de la Universitatea din Virginia, unul dintre
savanț�ii cei mai plini de imaginaț�ie din noul domeniu al
neuroș� tiinț�elor sociale, a pus o serie de femei cu căsnicii
fericite la un aparat RMN ș� i le-a fotografiat creierul î�n timp
ce ele vedeau licărind î�n faț�a ochilor cercuri ș� i X-uri mici.
Li s-a spus că, atunci când vor vedea X-urile, exista o ș� ansă
de 20% să primească un ș� oc electric î�n gleznă. După fieca-
re ș� oc, ele au consemnat, pe o scară simplă, cât de mult le-a
durut. Iată ș� i particularitatea acestui experiment: uneori
femeile s-au confruntat singure cu ameninț�area ș� ocului,
alteori î�n î�ncăpere s-a aflat o persoană străină care le ț�inea
de mână, iar î�n alte dăț�i s-au confruntat cu ameninț�area
ș� ocului î�n prezenț�a soț�ului care le ț�inea de mână.
Rezultatele au fost fascinante. Atunci când X-urile le-au
apărut î�n faț�a ochilor ș� i au fost complet singure, creierul li
Emoțiile 83
s-a aprins ca un brad de Crăciun din cauza activităț�ii cere-

brale. Panica era peste tot. Ș� i au notat că ș� ocul a fost foarte
dureros. Atunci când persoana străină le-a ț�inut de mână,
creierul lor a reacț�ionat cu mai puț�ină panică, iar ș� ocul li
s-a părut mai puț�in dureros. Izolarea este traumatizantă ș� i
exacerbează modul î�n care percepem ameninț�area. Dar foar-
te interesant a fost că, atunci când soț�ul le-a strâns mâna,
creierul lor abia a răspuns la X-uri (de parcă li s-ar fi spus
că plouă afară) ș� i au menț�ionat că ș� ocul a fost doar supără-
tor. Aș� a acț�ionează dragostea: ne oferă siguranț�ă, un loc î�n
care să ne liniș� tim spaimele ș� i să găsim echilibru.
De curând, eu ș� i Jim am efectuat o variantă a acestui
studiu pe femei aflate î�n căsnicii nefericite care făceau te-
rapie. Ele ș� i partenerii lor au răspuns î�n chestionare că au
un ataș� ament nesigur ș� i că fac EFT pentru a-ș� i î�mbunătăț�i
relaț�ia. Î�nainte de terapie, femeile au reacț�ionat exact ca
femeile din studiul iniț�ial: creierul li s-a aprins din cauza
panicii ș� i a durerii, iar ș� ocul a fost foarte dureros. Când le-a
ț�inut de mână un străin, frica li s-a domolit puț�in. Dar când
le-a ț�inut soț�ul de mână, efectul a fost slab sau nu a existat
deloc. Soț�ul nu le dădea un sentiment de siguranț�ă î�n aceste
căsnicii nesigure ș� i tulburi.
Î�nsă după 20 de sesiuni de EFT, femeile erau mai feri-
cite ș� i mai sigure î�n relaț�ia lor, iar atunci când au văzut
X-urile ș� i ș� i-au ț�inut soț�ul de mână, răspunsul de panică a
fost practic eradicat ș� i durerea a fost resimț� ită ca fiind
„supărătoare”. Deosebit de surprinzător a fost faptul că
cortexul prefrontal, locul unde sunt reglate ș� i controlate
emoț�iile, nici nu a clipit. Î�n prezenț�a unui partener de care
se simț�eau legate mai sigur, femeile nu numai că au putut
să faț�ă altfel durerii, dar au perceput diferit ș� i evenimentul
ameninț�ării ș� ocului. Acest lucru marchează o primă ocazie

î�n care s-a demonstrat că o intervenț�ie sistematică menită
să schimbe interacț�iunea cu o persoană dragă are un im-
pact asupra creierului. Asta î�nseamnă că, beneficiind de o
terapie potrivită, putem î�ncepe să creăm o relaț�ie plină de
siguranț�ă.
Să î�nvăț�ăm să iubim ș� i să fim iubiț�i î�nseamnă, de fapt,
să î�nvăț�ăm să ne cunoaș� tem emoț�iile, astfel î�ncât să ș� tim
de ce avem nevoie din partea partenerului ș� i să ne expri-
măm deschis aceste dorinț�e, î�n aș� a fel î�ncât să-i trezească
empatia ș� i sprijinul. Atunci când acest sprijin ne ajută să
ne echilibrăm emoț�iile − să păstrăm legătura cu ele, dar să
nu ne inunde cu totul − putem să fim pe aceeaș� i lungime de
undă cu partenerul ș� i să î�i răspundem cu sensibilitate la
rândul nostru. Putem vedea asta î�n filmele cu mamele ș� i
copiii care au dezvoltat un ataș� ament sigur din cadrul ex-
perimentului Situaț�ia Ciudată ș� i o putem vedea î�n î�nregis-
trările făcute î�n timpul studiilor pe adulț�ii aflaț�i î�n terapie
care reuș� esc să î�ș�i î�ndrepte relaț�iile. Î�n momentele acestea
suntem ceea ce John Bowlby a denumit „dependenț�i efec-
tiv”; putem să apelăm la alț�ii ș� i putem să răspundem ape-
lului lor, î�n aș� a fel î�ncât ș� i noi ș� i conexiunea cu ei să devină
mai puternică. Odată ce suntem echilibraț�i, putem să ne
î�ntoarcem spre lumea exterioară ș� i să ne deplasăm cu flexi-
bilitate prin ea, deschiș� i să î�nvăț�ăm ș� i capabili să ne anali-
zăm alegerile disponibile î�n orice situaț�ie. Nimic nu ne face
mai puternici ș� i mai fericiț�i decât legăturile pline de iubire,
stabile, pe termen lung cu ceilalț�i.
Emoțiile 85
CE ESTE EMOȚIA?
Neî�ncrederea î�n emoț�ie este de mult timp un element spe-
cific civilizaț�iei occidentale. Datează î�ncă din zilele Greciei
antice, atunci când filozofii stoici afirmau că pasiunile,
inclusiv dragostea, erau distructive ș� i trebuiau ț�inute sub
control de către intelect ș� i morală. De-a lungul vremii, emo-
ț�ia a fost privită î�n principal ca un atribut al firii noastre
fundamental animalice, brute ș� i senzuale. La urma urmei,
„simț�im” emoț�ia, este o forț�ă viscerală. Raț�iunea, prin con-
trast, desprinsă de corp, aflată „î�n cap”, a fost considerată
ca fiind superioară din punct de vedere evolutiv, o reflecț�ie
a sinelui spiritual superior. Trebuie să ne depăș� im emoț�iile
dacă vrem să fim cu adevărat o societate civilizată. Marya
Mannes, critic social, a spus pe scurt: „Marca unui popor
inteligent este capacitatea de a-ș� i controla emoț�iile prin
punerea î�n aplicare a raț�iunii”.
Pledoaria î�mpotriva emoț�iei pare să î�ș�i aibă originea î�n
doi factori: puterea sa de nestăvilit − poate, î�ntr-adevăr, să
ne copleș� ească î�n mai puț�in de o secundă − ș� i aparentul
său caracter î�ntâmplător ș� i lipsa de logică. Cercetările ne
prezintă acum o opinie foarte diferită. Emoț�ia este de fapt
sistemul extrem de eficient al naturii, de procesare a infor-
maț�iei ș� i semnalizare, conceput pentru a reorganiza rapid
comportamentul î�n vederea supravieț�uirii.
Emoț�ia ne î�nș� tiinț�ează că se î�ntâmplă ceva esenț�ial
pentru bunăstarea noastră. Suntem bombardaț�i de sute de
mii de stimuli î�n fiecare clipă din zi. Emoț�ia sortează auto-
mat ș� i î�n mod reflex informaț�iile care trec de baraj, alegând
ce contează ș� i dirijându-ne către acț�iunea potrivită. Trăirile
noastre ne î�ndrumă ș� i î�n chestiuni importante ș� i î�n chestiuni
mărunte; ne spun ce vrem, care sunt preferinț�ele noastre
ș� i de ce avem nevoie. Alegem î�ngheț�ată cu fistic î�n locul

celei de vanilie pentru că o preferăm. Cercetările pe oameni
cu leziuni pe creier ne arată că, î�n lipsa emoț�iilor care să ne
î�ndrume, nu avem busolă. Suntem lipsiț�i de direcț�ie ș� i nu
avem nimic care să ne apropie de o opț�iune î�n defavoarea
alteia. Ne blocăm cântărind toate posibilităț�ile.
Emoț�ia este un mare factor motivant. Ea apare fie că
vrem, fie că nu vrem ș� i ne stimulează să acț�ionăm, ne obligă
chiar. Cuvântul emoție derivă din latinescul movere, care
î�nseamnă „a miș� ca”. Î�i vedem cel mai limpede puterea atunci
când simț�im că ne aflăm î�ntr-un pericol fizic imediat. Dacă
suntem atacaț�i de un câine turbat sau de un rinocer dez-
lănț�uit, simț�im frica ș� i ne luăm tălpăș� iț�a î�n direcț�ia opusă.
Charles Darwin, primul om de ș� tiinț�ă care a relevat valoa-
rea pentru supravieț�uire a emoț�iei, vizita cu regularitate
grădina zoologică din Londra ș� i stătea î�n faț�a cuș� tii viperei
sâsâitoare. Ș� tia că, dacă priveș� te ș� arpele î�n ochi, asta î�l va
face să atace. Ș� tia de asemenea, ca ființ�ă raț�ională, că era î�n
perfectă siguranț�ă, deoarece vipera era î�n spatele geamu-
lui de sticlă. Darwin o privea intens, hotărât să nu tresară,
dar, indiferent de câte ori s-a supus acestei î�ncercări, atunci
când reptila ataca, el făcea un salt î�napoi.
Emoț�ia poate să ne î�mpingă să acț�ionăm chiar ș� i atunci
când supravieț�uirea noastră nu pare să constituie o proble-
mă imediată. Î�n timpul evenimentelor de la 11 septembrie,
o femeie pe nume Julie era la muncă î�n Turnul de Sud al
World Trade Center, atunci când primul avion a lovit Turnul
de Nord. Instrucț�iunile de la difuzoare i-au spus ei ș� i cole-
gilor ei să rămână pe loc î�n birourile lor de la etajul 80. Dar,
copleș� ită de frică, ea s-a î�ndreptat spre scări. Ajunsese la
etajul 61 când al doilea avion a lovit clădirea ei. A reuș� it să
Emoțiile 87
ajungă acasă. Bineî�nț�eles că emoț�ia nu este un sistem de

alarmă infailibil, după cum ne demonstrează experienț�a
lui Darwin. Julie ar fi putut să coboare î�n grabă ș� i plină de
neliniș� te cele 80 de etaje degeaba. Dar când vine vorba de su-
pravieț�uire, un fals pozitiv este î�ntotdeauna mai valoros decât
un fals negativ. E mai bine să dai ascultare unei emoț�ii care te
avertizează decât să o ignori. După cum a remarcat George
Santayana, adesea este „î�nț�elept să dai crezare inimii”.
Emoț�ia este ș� i un mare comunicator. Se î�nvolburează
î�năuntrul nostru ș� i se revarsă î�n afară, fie că vrem sau nu,
transformându-se î�n semnale pentru ceilalț�i. Ne stimulea-
ză comportamentul ș� i transmite nevoile noastre cele mai
profunde către ceilalț�i, dar ș� i pe ale lor către noi. Ca atare
este esenț�ială pentru relaț�iile noastre de dragoste. Parte-
nerii noș� tri sunt esenț�iali pentru sentimentul nostru de
siguranț�ă. Cum pot să ne apere, să ne fie un refugiu, dacă
nu ș� tiu de ce ne temem ș� i la ce tânjim? Emoț�ia este muzica
dansului dintre î�ndrăgostiț�i; ne spune unde să punem pi-
cioarele ș� i le spune ș� i partenerilor acelaș� i lucru.
Transmitem emoț�ia î�n principal prin intermediul ex-
presiilor faciale ș� i prin tonul vocii ș� i putem să percepem ș� i
să î�nț�elegem aceste mesaje instantaneu. Creierul nu are
nevoie decât de o sută de milisecunde, pentru a î�nregistra
cea mai mică schimbare de pe chipul altei persoane, ș� i de
numai trei sute de milisecunde, pentru a simț�i î�n propriul
corp ceea ce vedem pe chipul respectiv, adică pentru a
oglindi schimbarea pe care o vedem. (Voi vorbi despre cum
are loc mai exact acest proces de imitare î�n capitolul urmă-
tor). Emoț�ia este contagioasă; ne „molipsim” la propriu
de trăirile celorlalț�i ș� i simț�im ce simte cealaltă persoană;
aceasta este baza empatiei.
NUMEȘTE EMOȚIA
Dorothy Parker a criticat odată jocul actoricesc al lui Kathari-
ne Hepburn dintr-o piesă prin celebrele cuvinte: „A trecut
prin toată gama emoț�iilor, de la A la B”. Ș� tim că există mai
multe emoț�ii de atât − mult mai multe, ar spune majorita-
tea oamenilor. Câte î�nsă? Acum vreo douăzeci de ani am
citit o carte pentru terapeuț�i î�n care se afirma că există 39
de trăiri fundamentale. Cu toate acestea, majoritatea soci-
ologilor din ziua de azi sunt de acord că există numai ș� ase
emoț�ii î�nnăscute ș� i universale: frica, furia, fericirea sau bu-
curia, tristeț�ea, surpriza ș� i ruș� inea (unii teoreticieni î�mpart
ruș� inea î�n dezgust ș� i vinovăț�ie). Fiecare duce î�n mod firesc
la o acț�iune. Când suntem furioș� i, ne lăsăm conduș� i de pro-
vocare sau frustrare; când suntem surprinș� i, suntem atenț�i
ș� i explorăm; când suntem î�nfricoș� aț�i, î�ncremenim sau o luăm
la fugă. Faptul că emoț�ia negativă predomină î�n această listă
vorbeș� te despre semnificaț� ia existenț� ială a emoț� iei. Din
punct de vedere al supravieț�uirii (după cum ș� tiu reporterii),
ș� tirile proaste ș� i negative sunt mai importante. Ai observat
probabil că iubirea nu se află pe lista cu emoț�ii fundamen-
tale ș� i voi ajunge ș� i la asta un pic mai târziu.
Lista provine din cercetarea deschizătoare de drumuri
a expresiilor faciale efectuată de psihologul american Paul
Ekman. Darwin a crezut că afiș� area emoț�iilor este determi-
nată din punct de vedere biologic ș� i este universală î�n toate
societăț�ile. Dar î�n anii ’50, un alt punct de vedere a căpătat
influenț�ă: acela că manifestarea emoț�iei este dictată din
punct de vedere cultural ș� i î�nvăț�ată. Care este cel corect?
Dovezile lui Ekman î�l susț�in pe cel al lui Darwin: a descope-
rit că oamenii educaț�i din culturile occidentale ș� i orientale
sunt de acord î�n privinț�a felului de emoț�ie pe care o văd î�n
Emoțiile 89
fotografiile unor chipuri. De fapt oamenii de pe toată pla-

neta pot să citească anumite expresii emoț�ionale esenț�iale
ș� i să le atribuie aceeaș� i semnificaț�ie.
Î�n anii ’60, Ekman a călătorit î�n munț�ii din Noua Guinee
pentru a se î�ntâlni cu tribul Fore care nu are un limbaj scris.
Fiind o populaț�ie izolată, nu văzuseră niciodată filme sau
un televizor. Ekman le-a arătat imagini cu chipuri de occi-
dentali care afiș� au emoț�ii diferite ș� i i-a î�ntrebat prin inter-
mediul unui interpret, „Ce se î�ntâmplă cu această persoană
ș� i ce se va î�ntâmpla î�n continuare?” A descoperit că puteau
spune ce simț�ea occidentalul ș� i puteau să î�i prezică inten-
ț�iile. A mai vizitat o dată tribul ș� i le-a spus poveș� ti, apoi
le-a cerut să potrivească povestea cu imaginea unei expre-
sii faciale. Au făcut-o cu uș� urinț�ă. Ekman a făcut fotografii
ale membrilor tribului cu expresii faciale diferite ș� i, atunci
când s-a î�ntors î�n Statele Unite, le-a cerut studenț�ilor să
interpreteze conț�inutul lor emoț�ional. Aceș� tia au identifi-
cat emoț�iile membrilor tribului ș� i modul î�n care se legau
ele de intenț�iile lor.
Descoperirile lui Ekman au fost reproduse de colegi
care studiau alte grupuri izolate. Concluzia la care au ajuns
cu toț�ii este aceea că afiș� area a ș� ase emoț�ii fundamentale ș� i
capacitatea de a atribui aceeaș� i semnificaț�ie particulară
fiecăreia transcende culturile. Există, cu alte cuvinte, un lim-
baj universal al emoț�iilor. Î�n cazul furiei, ochii se măresc ș� i
privesc fix, sprâncenele se apropie ș� i buzele se strâng. Nu
trebuie să î�nvăț�ăm aceste expresii; le putem vedea ș� i la cei
orbi din naș� tere. Cultura pare să fie totuș� i semnificativă
î�ntr-o anumită privinț�ă: influenț�ează trăsăturile faciale pe
care ne concentrăm atenț�ia. De exemplu, dacă suntem
occidentali, suntem mai atenț�i la gură ș� i sprâncene; dacă

suntem orientali, ne concentrăm pe ochi.
Simplul fapt că ș� tim că există emoț�ii fundamentale pe
care le simț�im ș� i le recunoaș� tem cu toț�ii poate să schimbe
enorm lucrurile î�n viaț� a noastră de zi cu zi. Psihologul
Matthew Lieberman de la Universitatea din California, Los
Angeles, a demonstrat că simplul act al numirii unei emoț�ii
calmează centrul emoț�ional al creierului. Î�ntr-un studiu
RMN, Lieberman le-a arătat oamenilor imagini ale unor
chipuri cu expresii negative: o grimasă de furie, de exem-
plu. Atunci când subiecț�ilor li s-a cerut să identifice sexul
persoanei din imagine, zona emoț�ională s-a activat intens.
Dar când li s-a cerut să eticheteze emoț�ia văzută alegând
î�ntre două cuvinte scrise sub imagine, creierul s-a liniș� tit.
Denumirea unei emoț�ii porneș� te procesul reglării sale ș� i
pe cel de reflecț�ie asupra ei.
Văd î�n timpul ș� edinț�elor de terapie cum se î�ntâmplă
asta. După cum î�mi spune Bernice: „Păi, cred că, dacă sunt
atentă î�n loc să mă dezlănț�ui î�n mintea mea, î�mi dau seama
că soț�ul meu este trist acum. De obicei î�mi pierd cumpătul:
devin foarte confuză ș� i agitată. E o prostie, dar mă simt mai
bine dacă recunosc că e trist. E ca ș� i cum aș� î�nț�elege totul
clar; indiciile pe care mi le trimite el ș� i reacț�iile mele lăun-
trice au astfel sens. Totul pare mai clar, mai uș� or de gestionat.
Data trecută nu m-am mai abț�inut. Am reuș� it să î�i spun:
«Atunci când te î�ntristezi aș� a tare nu mai ș� tiu ce să fac ș� i
asta mă sperie. Cred că aluneci iar î�n depresie.»” Ceea ce
putem numi, putem ț�ine î�n frâu; atunci când atribuim o
semnificaț�ie unui lucru, putem să î�l suportăm ș� i chiar să î�i
schimbăm impactul.
Emoțiile 91
Cum rămâne aș� adar cu dragostea? De ce nu se află pe

lista cu emoț�ii fundamentale? Câț�iva dintre colegii mei cred
că ar trebui să fie, dar eu nu cred. Dragostea nu are o singură
expresie facială. Nu este o emoț�ie singulară, o notă unică.
Este un amestec de trăiri, un potpuriu. De fapt, este o stare
care cuprinde toate emoț�iile fundamentale. Atunci când iu-
bim, putem fi bucuroș� i, triș� ti, furioș� i, speriaț�i, surprinș� i sau
ruș� inaț�i − adesea î�n acelaș� i timp. Scriitorul Jeffrey Eugeni-
des a spus-o frumos: „Din câte ș� tiu eu, emoț�iile nu pot fi
denumite printr-un singur cuvânt. Nu cred î�n «tristeț�e»,
«bucurie» sau «regret»... Simplifică prea mult lucrurile. Aș�
vrea să am la dispoziț�ie emoț�ii hibrid complicate, ca un ș� ir
de vagoane, cum ar fi «fericirea care î�nsoț�eș� te dezastrul».
Sau «dezamăgirea de a te culca cu propria fantezie.»”
GENERAREA EMOȚIILOR
Am identificat î�n prezent nu numai emoț�iile principale,
dar cunoaș� tem ș� i modul î�n care sunt generate ș� i procesate.
Avem la î�nceput un factor declanș� ator sau un stimul: un
apus frumos sau î�ncruntarea de pe chipul persoanei iubite,
să zicem. Stimulul este primit de către talamus, o structură
aflată î�n profunzimea creierului, ș� i este citit rapid pentru a
identifica de ce emoț�ie este nevoie ș� i pentru a pregăti cor-
pul de reacț�ie. Apoi, informaț�ia este transmisă mai departe.
Dacă evaluarea iniț�ială aproximativă spune că e nevoie de
acț�iune imediată − ca, de exemplu, atunci când eș� ti atacat
de un intrus cu un cuț�it ș� i ț�i-este viaț�a î�n joc, mesajul merge
direct la amigdală, un organ mic de formă migdalată, aflat
î�ntre lobii temporali. Dacă nu este o urgenț�ă, informaț�ia
călătoreș� te pe o rută ocolitoare de la talamus către cortexul
frontal, î�nainte să ajungă la amigdală. Cortexul este partea
raț�ională a creierului: stabileș� te î�nsemnătatea ș� i semnifi-

caț�ia exactă a stimulului, dar această evaluare este prea
î�nceată pentru a fi de folos î�n situaț�ii critice. La final, apare
o acț�iune obligatorie ș� i corpul răspunde. Î�n cazul furiei,
sângele este direcț� ionat către mâini ș� i ne pregăteș� te de
luptă; î�n cazul fricii, este direcț�ionat către picioare ș� i ne
pregăteș� te să fugim. Î�ntreaga secvenț�ă are loc fără să fim
conș� tienț�i de ea; este rapidă ș� i extrem de logică.
Ideea conform căreia emoț�ia implică ș� i ea raț�iunea î�i
va surprinde pe cei mai mulț�i oameni. Î�n trecut, se credea
că emoț�iile î�ș�i au originea exclusiv î�n partea dreaptă a cre-
ierului (emisfera „sentimentelor”) ș� i că gândurile î�ș�i au ori-
ginea î�n partea stângă a creierului (emisfera „raț�ională”).
După cum a scris un om de ș� tiinț�ă, emoț�ia intensă presu-
pune „o pierdere completă a controlului cerebral” care nu
conț�ine nici „urmă de conș� tiinț�ă”. Astăzi avem o imagine
mult mai nuanț�ată ș� i mai completă. Există dovezi că emi-
sfera dreaptă este mai activă atunci când simț�im emoț�ii care
ne stârnesc extrem de tare; ca furia, de exemplu. Ș� tim î�nsă
acum că asemenea emoț�ii, fie ele pozitive sau negative,
activează î�n general ambele emisfere ale creierului ș� i că
cortexul frontal, considerat cândva regiunea exclusivă a ra-
ț�iunii, procesează stimulii emoț�ionali.
Este nereal să î�mpărț�im creierul î�n emisfere ș� i să sepa-
răm emoț�ia de raț�iune. Un creier care funcț�ionează este un
creier integrat. Toate zonele sale lucrează î�mpreună pentru
a ne crea experienț�a din fiecare moment. Interconectarea ș� i
interdependenț�a fac jocul − î�n creier ș� i î�n relaț�ii.
Unul dintre efectele perfide ale cultului independenț�ei
specific lumii occidentale este acela că am fost î�nvăț�aț�i că
reprimarea emoț�iilor negative este o strategie eficientă
Emoțiile 93
– ș� i optimă, fireș� te − pentru a ne descurca î�n viaț�ă. Î�mi aduc

aminte că am î�nvăț�at de mică zicala: „Dacă nu poț�i să spui
nimic frumos, nu mai spune nimic”. Clienț�ii mei î�mi spun că
depun un efort uriaș� să se abț�ină atunci când î�i supără par-
tenerii. Dar asta, am descoperit acum, nu face adesea decât
să exacerbeze dificultăț�ile din relaț�ie. Mai mult, această
reprimare are efecte fiziologice grave.
Psihologul James Gross de la Universitatea Stanford a
supravegheat o serie de experimente RMN care au evaluat
efectul reprimării emoț�iilor î�n comparaț�ie cu altă strategie:
reconsiderarea, adică, schimbarea modului î�n care evaluăm
o situaț�ie emoț�ională. Î�ntr-unul dintre cele mai interesante
studii, unui număr de 17 femei (femeile sunt considerate
mult mai expresive din punct de vedere emoț�ional decât
bărbaț�ii) li s-a cerut să urmărească clipuri video de 15 se-
cunde, care prezentau când scene din natură neutre din
punct de vedere emoț�ional, când evenimente „dezgustă-
toare” ce includeau vărsături, proceduri chirurgicale ș� i
sacrificarea unor animale. Femeile au fost instruite fie să
î�ncerce să î�ș�i reț�ină reacț�iile î�n faț�a clipurilor respingătoa-
re („să păstreze neschimbată expresia de pe chip”), fie să
î�ncerce să reconsidere evenimentele adoptând o perspec-
tivă mai generală, cum ar fi aceea a unui medic care se uită
la filmul respectiv.
Scanările au arătat că reprimarea a intensificat de fapt
activitatea din amigdală, „centrul fricii” din creier. Î�năbuș� i-
rea reacț�iei emoț�ionale a avut un efect invers: femeile au
devenit atât de stresate ș� i tensionate din cauza abț�inerii,
î�ncât efectul emoț�ional negativ al clipurilor dezgustătoare
a fost exacerbat. Prin contrast, strategia mai distanț�ată a
reconsiderării a redus experienț�a emoț�ională negativă î�n
timpul filmelor dezgustătoare. Scanările au arătat activa-

rea cortexului prefrontal, regiunea din creier care reglează
emoț�iile ș� i reduce activitatea amigdalei.
De ce este reconsiderarea o strategie mai eficientă?
Emoț�ia care impune o reacț�ie apare foarte rapid. Reconsi-
derarea intervine î�n timp ce emoț�ia este generată ș� i poate
astfel să o modifice ș� i să o modeleze. Reprimarea, pe de altă
parte, apare după ce emoț�ia se manifestă î�n creier. Trebuie
să depunem mult efort ca să ne î�năbuș� im emoț�iile intense;
ritmul cardiac se î�nteț�eș� te ș� i se secretă hormonii stresului.
Gândeș� te-te cum ar fi să pui un capac peste un vulcan care
este gata să erupă: forț�a acumulată duce la o eventuală ex-
plozie ș� i mai puternică. De aceea asistăm la situaț�ii î�n care
oamenii reprimă, reprimă ș� i iar reprimă, pentru ca î�n final
să explodeze!
Modalitatea cea mai eficientă de reglare a emoț�iilor di-
ficile din relaț�iile de dragoste este să vorbim despre ele.
Ș� tim că mărturisirea ne ajută să ne reorganizăm gândurile
ș� i răspunsurile, să ne clarificăm priorităț�ile, să primim in-
formaț�ii noi ș� i feedback ș� i să ne simț�im alinaț�i ș� i liniș� tiț�i.
Problema care complică lucrurile este aceea că partenerul
cu care comunicăm este adesea ș� i factorul declanș� ator al
trăirilor noastre negative.
FRICA ȘI IUBIREA
Majoritatea oamenilor tind să asocieze iubirea cu sentimen-
tul fericirii. Atunci când participanț�ilor la studii li se dau
liste de cuvinte ș� i li se spune să le grupeze pe categorii, de
obicei plasează iubirea sub „bucurie”. Dar pentru oamenii
de ș� tiinț�ă care studiază relaț�iile de dragoste, emoț�ia cea
Emoțiile 95
mai fascinantă este frica. Frica este cea mai puternică

dintre toate emoț�iile. Deloc surprinzător, de vreme ce este
mecanismul nostru fundamental de supravieț�uire, o alarmă
care urlă atunci când se iveș� te ameninț�area ș� i ne î�mpinge
să ne salvăm.
Psihologul Mario Mikulincer, probabil cel mai prolific
cercetător al ataș� amentului din lume, î�mi vorbeș� te cu un
glas dulce, melodios din laboratorul său aflat î�n Herzliya:
„Eu sunt evreu ș� i din cauza istoriei poporului meu, am ajuns
să fiu fascinat de modul î�n care oamenii abordează frica, ne-
putinț�a ș� i lipsa de control”, spune el. „Deoarece ș� tiam din
cercetările asupra copiilor ș� i a celor care au grijă de ei că
ataș� amentul sigur creș� te sentimentul stăpânirii de sine ș� i
ajută la modularea emoț�iilor negative, ne-am decis să exa-
minăm cum ne influenț�ează ataș� amentul frica de moarte.
Ș� i am descoperit că oamenii cu un ataș� ament sigur par să
se teamă mai puț� in. Fricile oamenilor cu un ataș� ament
anxios se axează pe faptul că ei nu mai contează deloc pen-
tru nimeni ș� i că ceilalț�i î�i părăsesc. Oamenii care manifestă
un stil de ataș� ament evitant se concentrează pe caracterul
necunoscut al morț�ii. Am fost captivat. Mi-am dat seama că
legăturile noastre cu ceilalț�i nu sunt numai sursa noastră
de vitalitate esenț�ială, dar ș� i cea mai puternică apărare.
Mi-am dat seama dintr-odată că studiam puterea dragostei!”
Frica răsună zgomotos ș� i atunci când relaț�iile noastre de
dragoste, principala sursă de sprijin emoț�ional ș� i alinare,
par să se afle î�n pericol. Apar din ce î�n ce mai multe dovezi
că centrul creierului social este amigdala, principala zonă
de procesare a fricii. Jaak Panksepp, de la Universitatea de
Stat din Washington, studiază creierul ș� obolanilor de 30 de
ani. Ca structură, creierul rozătoarelor este surprinzător
de similar cu al nostru. Munca lui Panksepp dezvăluie că

ș� obolanii care se ataș� ează de partenerii lor ș� i î�ș�i cresc puii
cu grijă au o cale neurală specifică î�n amigdală, care se
activează automat atunci când cineva drag este perceput
brusc ca fiind indisponibil, cum ar fi situaț�ia î�n care parte-
nerul său este mutat temporar de lângă ei. Panksepp a ară-
tat că această despărț�ire î�i aruncă î�n ceea ce el numeș� te
„panică primară”.
Panksepp este convins că o cale comparabilă există î�n
creierul tuturor mamiferelor care formează legături strân-
se cu alț�ii, inclusiv î�n cel al oamenilor. Ș� i eu sunt convinsă
de asta. „Atunci când Michele î�mi î�ntoarce spatele ș� i nu mai
vrea să vorbească, de parcă nici n-aș� mai conta pentru ea,
mă apucă un soi de disperare”, spune Darren î�n cabinetul
meu. „Asta î�nseamnă că sunt nebun?”
„Nu”, î�l asigur eu. „Î�nseamnă că eș� ti un mamifer î�ndră-
gostit care simte brusc absenț�a conexiunii. Creierul tău
percepe asta ca pe un semn de pericol. Î�l codifică ca fiind o
ameninț�are la siguranț�a ș� i bunăstarea ta.”
Î�n cazul fricii, muș� chii se î�ncordează, se eliberează hor-
monii stresului, tensiunea creș� te, apar gânduri legate de
durere ș� i alte suferinț�e ș� i se formează impulsul de a î�ncre-
meni î�n loc sau de a o lua la fugă. Elementele acestei expe-
rienț�e sunt de neevitat ș� i se desfăș� oară î�n mod predictibil.
Fiecare element î�l invocă inevitabil pe următorul ș� i, cu cât
se formează mai des î�n circuitul neural, ca o potecă prin
zăpadă pe care se trece î�n mod repetat, cu atât devine mai
automată î�ntreaga secvenț�ă.
Andrew a crescut cu părinț�i prea puț�in prezenț�i ș� i abu-
zivi ș� i este sensibil când se ridică vocea. Aș� a că atunci când
soț�ia lui, Amy, ridică vocea, î�ncepe să resimtă frică mai
Emoțiile 97
repede ș� i mai intens decât cineva care a fost crescut î�ntr-un

cămin liniș� tit ș� i î�ncurajator. „Î�n adâncul sufletului sunt foarte
prudent ș� i vulnerabil”, î�i mărturiseș� te Andrew lui Amy î�n
timpul terapiei de cuplu. „Sunt mereu gata să o iau din loc.
Mi-e greu să te las să mă cunoș� ti. Cred mereu că se î�ntâm-
plă ce e mai rău. Cred că am nevoie să mă reasigur de multe
ori că vrei să fii cu mine ș� i să ai răbdare până î�nvăț� să am
î�ncredere.”
Partenerii nefericiț�i sunt adesea vizibil furioș� i, dar furia
este de obicei secundară unui sentiment mai profund: frica.
Emma î�i reaminteș� te lui Tim că au o î�ntâlnire specială î�n
weekend pentru a sărbători cea de a noua aniversare. Tim
ridică din umeri ș� i spune că vor trebui să o reprogrameze;
a promis să meargă la o petrecere cu ș� eful său. Emma ex-
plodează furioasă. Dar, dacă ar fi să urmărim cadru cu cadru
acest conflict, am vedea că prima emoț�ie a Emmei, atunci
când Tim a anunț�at-o că trebuie să contramandeze, a fost
frica. Dacă ar fi putut să î�ncetinească ritmul ș� i să observe
această frică de a nu deveni mai puț�in importantă pentru
soț�ul său, acț�iunea ei ar fi putut fi foarte diferită. Î�n loc să
izbucnească de furie, ar fi putut să ceară o reasigurare. Dar
Emma nu percepe această anxietate. Atunci când vorbeș� te
despre cearta aceasta la mine î�n cabinet, pare furioasă ș� i î�l
acuză pe Tim că este egoist. Izbucnirea Emmei declanș� ează
la rândul ei frica de eș� ec a soț�ului ș� i respingere. El rămâne
tăcut ca o stană de piatră. Din păcate, acest răspuns î�i reî�n-
tăreș� te Emmei frica. Modalitatea lor de a face faț�ă emoț�iilor
ajung să facă parte dintr-un scenariu, un tipar î�n căsnicia
lor. Dacă scenariul pe care î�l urmează acest cuplu nu se
schimbă, relaț�ia lor va avea necazuri.
Pentru a reitera asta la un mod mai general, vom spune

că felul î�n care ne reglăm ș� i ne procesăm emoț�iile devine
modul nostru obiș� nuit de a le semnala celorlalț�i ș� i de a co-
munica cu ei. Devine scenariul nostru social. Cu cât focali-
zarea scenariului este mai î�ngustă, cu atât sunt mai limitate
modalităț�ile de a dansa cu ceilalț�i.
SUFERINȚA ÎN DRAGOSTE
Mai târziu, când Emma se simte mai î�n siguranț�ă cu Tim,
discută despre incidentul de mai sus ș� i poate să î�ș�i lărgească
perspectiva ș� i să î�ș�i exploreze experienț�a, recunoscând că
emoț�ia „dură” pe care a manifestat-o nu reprezenta î�ntreaga
imagine. Emoț�ia „blândă” a suferinț�ei era piesa muzicală
principală care cânta pentru ea î�n conflictul dintre ei. Unii
au sugerat că suferinț�a ar trebui inclusă î�n lista emoț�iilor
fundamentale. Dar ș� tim acum din diverse studii că acest
gen de suferinț�ă este o emoț�ie compusă, alcătuită din furie
− la suprafaț�ă, din tristeț�e pentru pierderea sentimentului
că eș� ti preț�uit de celălalt − la următorul nivel, ș� i de frica
respingerii ș� i a abandonului − la cel mai profund nivel.
Atunci când Emma î�ș�i arată suferinț�a, acest lucru schimbă
scenariul cu soț�ul ei. Trezeș� te î�n el tandreț�e ș� i î�l reasigură
că soț�ia lui î�l preț�uieș� te.
Aș� a cum nu am î�nț�eles rolul pe care anumite frici î�l joacă
î�n dragoste, î�nț�elegem abia acum natura fizică tangibilă a
suferinț�ei sociale sau relaț�ionale. Până de curând, s-a cre-
zut că orice paralelă î�ntre suferinț�a emoț�ională, cum ar fi
î�n cazul respingerii, ș� i durerea fizică, cum ar fi o arsură pe
braț� , este cauzată mai degrabă de suprapunerea suferinț�ei
psihice decât de orice procesare senzorială comună. De fapt,
minimalizăm adesea suferinț�a celorlalț�i comparând-o cu
Emoțiile 99
suferinț�a reală a unei răni fizice. Amanda î�i spune lui Roy:
„Te porț�i de parcă te-aș� fi î�njunghiat ș� i n-am făcut decât să
te critic un pic. Nu crezi că eș� ti cam melodramatic?”
Este clar acum că există o suprapunere neurală reală
î�ntre modul î�n care procesăm ș� i resimț�im durerea fizică ș� i
pe aceea din relaț�ii. Ambele dureri, după cum atestă expe-
rimentele făcute de psihologul Naomi Eisenberger de la
UCLA, reprezintă niș� te sisteme de alarmă, menite să ne
atragă atenț�ia ș� i care să ne facă să ne concentrăm resursele
pe diminuarea ameninț�ării. Ameninț�area există î�n senti-
mentele rănite, ce rezultă din factori declanș� atori cum ar fi
respingerea din partea unei persoane iubite, o constituie
pierderea emoț�ională ș� i despărț�irea. La mamifere, poate
din cauza nevoii de grijă maternă prelungită, izolarea este
un semnal clar de pericol: este perceput ca o ameninț�are
fizică la adresa supravieț�uirii.
Eisenberger ș� i colegii săi au făcut î�n aș� a fel î�ncât subiecț�ii
să joace Cyberball (un joc virtual de aruncare a mingii) î�n
timp ce stăteau î�ntinș� i î�ntr-un aparat care le scana creierul;
au fost făcuț�i să creadă că î�l joacă cu alț�i doi jucători, dar î�n
realitate jucau cu un computer programat să pretindă că
ceilalț�i jucători le refuzau intenț�ionat mingea. Subiecț�ii au
relatat că s-au simț�it excluș� i ș� i ignoraț�i ș� i scanările creieru-
lui lor au dezvăluit o activitate semnificativă î�n cortexul
cingular anterior (CCA), aceeaș� i regiune care percepe du-
rerea fizică.
După cum au descoperit cercetătorii, această suprapu-
nere neurală explică de ce analgezicul Tylenol poate să
atenueze sentimentele rănite ș� i de ce sprijinul emoț�ional
poate să diminueze durerea fizică (inclusiv acea din timpul
naș� terii, al tratamentului pentru cancer ș� i al operaț�iilor
pe cord). Nevoia noastră de conexiune cu alț�i oameni ne-a

modelat structura neurală ș� i viaț�a emoț�ională.
MODELAREA RELAȚIILOR
Aflăm despre natura emoț�iei ș� i despre ce să facem cu ea î�n
cadrul primelor noastre ataș� amente. Dacă suntem norocoș� i,
de-a lungul a mii de interacț� iuni cu cei dragi, care sunt
extrem de receptivi faț�ă de noi, î�nvăț�ăm să fim pe aceeaș� i
lungime de undă, să punem ordine î�n emoț�iile noastre ș� i î�n
ale celorlalț�i ș� i să avem î�ncredere î�n ele. Putem, de aseme-
nea, să folosim răspunsurile î�ncurajatoare ale celor mai
apropiaț�i pentru a ne modela ș� i modifica propriile reacț�ii
emoț�ionale. Relaț�iile bune î�n copilărie nu î�nseamnă că viaț�a
noastră emoț�ională devine î�n mod consecvent uniformă ș� i
pozitivă, dar î�nseamnă că avem ș� anse mai mari să desco-
perim că emoț�iile negative pot fi prelucrate ș� i sunt utile ș� i
că putem avea î�ncredere î�n emoț�iile noastre pozitive ș� i ne
putem bucura de ele.
Vestea bună este că, chiar dacă am fost î�nfometaț�i emo-
ț�ional î�n relaț� iile avute î�n copilărie, persoanele iubite la
maturitate ne oferă o a doua ș� ansă să î�nvăț�ăm metode noi
ș� i mai eficiente de a face faț�ă propriilor emoț�ii ș� i de a ne
exprima dorinț�ele. La sfârș� itul procedurii EFT, Marion, care
a fost abuzată fizic ș� i sexual de oamenii de care depindea
î�n copilărie, î�mi spune: „E ciudat: am avut demonii aceș� tia
interiori, fricile acestea î�ngrozitoare î�n privinț�a mea toț�i
aceș� ti ani. Nu puteam să risc să las pe cineva să mă vadă.
Era ca ș� i cum groaza ar fi pus brusc stăpânire pe mine,
dacă cineva se apropia foarte mult. Dacă aveam î�ncredere
î�n ei ș� i mă răneau din nou? Mi se părea foarte riscant. Dar
acum, cu Terry, pot să intru î�n contact cu ruș� inea ș� i frica
Emoțiile 101
mea ș� i să î�i cer ajutorul î�n privinț�a acestor sentimente. Ș� i

atunci când mi-l dă, mă calmez ș� i mă simt liniș� tită ș� i mai
î�ntreagă, î�ntr-un fel. E ca o buclă: o conexiune mai sigură
duce la mai multe sentimente de siguranț�ă î�n interior ș� i
viceversa”. Legăturile mai sigure ne î�nvaț�ă cum să ne tole-
răm emoț�iile, cum să lucrăm cu ele ș� i cum să le folosim, iar
faptul că putem să ne gestionăm emoț�iile ne ajută să ne
adaptăm la alte persoane ș� i să intrăm î�n legătură cu ele.
O relaț�ie sigură este una î�n care î�nvăț�ăm să devenim
inteligenț�i din punct de vedere emoț�ional. Partenerii afec-
tuoș� i ne ajută atunci când suntem confuzi ș� i nesiguri î�n
privinț�a sentimentelor noastre, ca atunci când simț�im prea
puț�in sau prea mult. Atunci când simț�im prea puț�in, spu-
nem lucruri de genul: „Nu ș� tiu cum mă simt. Poate că mă
simt trist, dar nu ș� tiu de ce”. Nu ne putem sistematiza expe-
rienț�a î�ntr-un î�ntreg coerent; nu putem găsi direcț�ia î�n
emoț�iile noastre. Uneori ne simț�im „graș� i” sau desprinș� i cu
totul de emoț�iile noastre. Imposibilitatea de a intra î�n con-
tact cu emoț�iile noastre sau de a le denumi ne lasă fără o
ț�intă, fără o busolă interioară care să ne î�ndrume către ce
ne trebuie. Imposibilitatea de a ne arăta emoț�iile le lasă pe
persoanele iubite î�n aer. Dacă nu emitem semnale, nu avem
nici muzică, nici dans, nici relaț�ie.
Pe de altă parte, contactul cu prea multe emoț�ii poate
fi copleș� itor ș� i haotic. Î�mi amintesc că am fost ș� ocată de felul
î�n care durerea a pus stăpânire pe corpul ș� i inima mea, la
moartea subită a mamei mele. După cum a remarcat un
client de-al meu, „durerea simț�ită la moartea cuiva e ca ș� i
cum te-ai scufunda”. Î�n asemenea momente suntem cu toț�ii
mult prea conș� tienț�i de cât de fragili suntem. Oamenii fo-
losesc imagini pentru a surprinde experienț�a emoț�iilor
copleș� itoare; de exemplu, clienț�ii mei folosesc expresii pre-

cum: „Pentru mine, să î�mi î�nfrunt frica de a apela la ajutorul
cuiva e ca mersul prin foc”; „Furia lui mă izbeș� te ca un camion
de o mie de tone. Mă doboară, mă face una cu pământul”;
„Ruș� inea mă loveș� te ca o pală de vânt − foarte, foarte rece.
Dintr-odată sunt neputincios. Tot ce pot să fac este să mă
ghemuiesc ș� i să dispar”. Se pare că putem să surprindem
cel mai bine emoț�iile î�n imagini. Ele reunesc perfect elemen-
tele experienț�ei emoț�iei: factorii declanș� atori, senzaț�iile,
semnificaț�iile ș� i impulsul de a acț�iona.
Dacă vedem că ne blocăm î�n starea aceea î�n care simț�im
prea mult sau prea puț�in î�n multe situaț�ii ș� i relaț�ii, proba-
bil că avem o problemă cu echilibrul emoț�ional, cu reglarea
emoț�iilor. Capacitatea de a găsi acest echilibru este lecț�ia
de bază pe care o î�nvăț�ăm (sau nu!) de la figurile de care
ne-am ataș� at î�n copilărie. Aceia dintre noi care au avut măcar
o singură asemenea relaț�ie pozitivă cu o figură parentală
dobândesc un avantaj: capătă o hartă procedurală a modu-
lui î�n care să î�ș�i păstreze echilibrul emoț�ional ș� i să intre î�n
contact cu alț�i oameni. Faptul că suntem echilibraț�i ne per-
mite să ne deplasăm cu uș� urinț�ă î�n multe direcț�ii, având
astfel mai multe modalităț�i de a le răspunde celorlalț�i ș� i de
a dansa cu ei.
Atunci când suntem echilibraț�i din punct de vedere emo-
ț�ional − fie pentru că acesta este stilul nostru personal, fie
pentru că suntem strâns legaț�i de altă persoană − ne sim-
ț�im mai puț�in provocaț�i. Frica de respingere sau trădare
produsă de micile neglijenț�e ș� i jigniri nu persistă ș� i nici nu
o amplificăm. Dacă ne simț�im răniț�i, avem mai multă î�ncre-
dere că putem să ne î�mpărtăș� im aceste sentimente ș� i că
putem să o facem pe persoana iubită să ne răspundă î�n aș� a
Emoțiile 103
fel î�ncât să ne revenim. Nu ne inundă mesajele de alarmă

din corp ș� i nici nu ne î�mpotmolim î�n gânduri catastrofice;
putem să ne ascultăm dorinț�ele ș� i să riscăm să cerem aju-
tor pentru a restabili echilibrul. Î�n plus, cu cât suntem mai
siguri, cu atât suntem mai capabili să ne intensificăm sau să
ne domolim emoț�iile cu uș� urinț�ă. O bază de plecare sigură
creează acea siguranț�ă care continuă să stimuleze evoluț�ia
personală, echilibrul emoț�ional ș� i o conexiune plină de iu-
bire. Capacitatea de a avea ataș� amente sigure este un dar
cu efecte infinite!
FERICIREA
Avem tendinț�a să ne concentrăm atenț�ia pe emoț�ia negativă,
fiindcă stimulii relevanț�i pentru supravieț�uire au prioritate
pentru minte ș� i corp. Dar emoț�ia pozitivă este ș� i ea o forț�ă
puternică. La urma urmei, viaț�a este o căutare permanentă
a acesteia! Studiile arată că fericirea nu este numai un semn
al prosperităț�ii, ci ș� i impulsul care creează starea de bine.
Exact aș� a cum soarele face grădinile să crească, bucuria ne
face mai plini de viaț�ă ș� i mai aventuroș� i. Ne face să avan-
săm ș� i să ne extindem, î�mpingându-ne să explorăm obiecte
ș� i locuri noi ș� i să interacț�ionăm cu cei dragi ș� i cu persoanele
străine. Din punct de vedere psihologic, ne face să adop-
tăm un comportament „de apropiere” − dar î�n mod mai
blând ș� i mai curios decât furia care are o caracteristică mai
dură, mai categorică. Emoț�iile negative cum sunt furia ș� i
frica ne restrâng atenț�ia, î�n vreme ce emoț�ia pozitivă ne
extinde sfera gândurilor ș� i ne creează impulsul de a ne juca
ș� i de a experimenta.
Atunci când î�i privim pe copii distrându-se î�mpreună
î�n parc, vedem cu uș� urinț�ă asta. Atunci când î�i privesc pe
partenerii care ș� i-au reparat relaț�ia ș� i se pregătesc să ter-

mine terapia, văd o reț�ea nouă de zâmbete, atingeri ș� i râse-
te care î�i conectează. Sunt pregătiț�i ș� i dornici să devină mai
deschiș� i unul cu celălalt. Annie î�i zâmbeș� te radios lui Josh
ș� i î�i spune: „Ce amuzant eș� ti! Nu mi-am dat seama de asta
până acum. Probabil că e din cauză că mă iubeș� ti pe mine
− asta î�ț�i dezvoltă creierul”. Josh, un bărbat rigid ș� i intro-
vertit, î�ș�i duce degetul la nas, se uită cruciș� ș� i chicoteș� te.
„Apasă pe buton”, spune el, „ș� i se vor forma mai mulț�i neu-
roni, fiindcă nu există dubiu că te iubesc.” Ochii ei se umplu
cu lacrimi de bucurie.
Hai să nu mai ț�inem cont î�nsă de avantajele evidente
ale veseliei: dacă rămânem credincioș� i abordării ș� tiinț�ifice
plictisitoare, ce face mai exact bucuria pentru noi, î�n afară
de faptul că ne face să ne simț�im atât de bine? Psihologul
Barbara Fredrickson, de la Universitatea din Michigan, le-a
cerut unor oameni să se uite la trei tipuri de clipuri video:
unele care î�nfăț�iș� au situaț�ii fericite, unele pline de frică ș� i
furie ș� i altele cu nuanț�ă emoț�ională neutră. Apoi le-a spus
să se imagineze pe ei î�n acele scene. După vizionare, spec-
tatorii au fost î�ntrebaț�i: „Ce ai vrea să faci î�n acest moment?”
Au avut mult mai multe răspunsuri după ce au vizionat cli-
purile vesele − au avut, adică, un repertoriu mai mare de
„idei”. Chiar ș� i cea mai modestă versiune a bucuriei: mulț�u-
mirea, a generat mai multe răspunsuri la î�ntrebare. Emoț�iile
pozitive ne aprind curiozitatea ș� i dorinț�a de a interacț�iona
ș� i explora. Ne pregătesc pentru deschidere ș� i î�nvăț� are.
Bucuria, de exemplu, ne revigorează.
Dar nu numai asta fac emoț�iile pozitive. Î�n plus, anulea-
ză emoț�iile negative. Ș� tim cu toț�ii că î�i alinăm partenerului
sentimentele rănite ș� i revenim mai uș� or la armonie dacă î�l
Emoțiile 105
facem să râdă după ce am făcut o remarcă neglijentă ș� i ostilă.

Marile opere literare sunt pline de astfel de cazuri. Eroul
distrus de război, bolnav de durere, intră din î�ntâmplare
î�ntr-o biserică, se simte î�nălț�at sufleteș� te de muzica coru-
lui ș� i se î�ntoarce din nou la viaț�ă. Î�n asemenea clipe, emoț�iile
pozitive ne reamintesc că suferinț�a ș� i nesiguranț�a nu repre-
zintă î�ntreaga poveste î�ntr-o viaț�ă de om. Emoț�iile ș� i con-
vingerile pozitive ne alimentează rezilienț�a ș� i ne ajută să
ne revenim după necazuri. Ele generează chiar mai multe
emoț�ii pozitive, î�ntr-o spirală ascendentă.
Asta face parte, fără î�ndoială, din puterea dragostei.
Dragostea, î�n cele mai bune condiț�ii, aduce o abundenț�ă de
lucruri bune: bucurie ș� i mulț�umire, siguranț�ă ș� i î�ncredere,
interes ș� i implicare intensă, curiozitate ș� i deschidere.
Dacă ș� tiinț�a ne-a î�nvăț�at ceva despre emoț�ie, a fost că

nu ar trebui să î�i subestimăm niciodată puterea ș� i impor-
tanț�a. Ne-a arătat ce rol joacă ea î�n relaț�iile noastre cele
mai personale ș� i cum le modelează. Ș� i ne-a î�nvăț�at că putem
folosi aceste relaț�ii pentru a ne tempera trăirile negative,
pentru a le diminua toxicitatea ș� i pentru a ne lăsa inspiraț�i
de emoț�iile pozitive, ca să î�ncercăm să comunicăm cu alț�ii
ș� i cu î�ntreaga lume. Î�n cartea, The Wise Heart (Inima înțe-
leaptă), maestrul budist Jack Kornfield ne oferă o imagine
frumoasă pentru noul nostru mod de a î�nț�elege emoț�ia:
„Putem să ne lăsăm purtaț�i de râul trăirilor, fiindcă acum
ș� tim să î�notăm”.
EXPERIMENT
Cu cât te pricepi mai bine să î�ț�i asculț�i emoț�iile, să le filtrezi
ș� i să transmiț�i semnale emoț�ionale clare, cu atât vor fi mai
bune relaț�iile tale. Ș� tiinț�a î�nseamnă observaț�ie dirijată: for-
mularea unei ipoteze ș� i verificarea ei. O faci î�n fiecare zi.
Ia un creion ș� i o foaie de hârtie ș� i stai o clipă. Gândeș� te-te
apoi la această î�ntrebare: Poț�i identifica un moment, fie î�n
actuala ta relaț�ie de dragoste, fie î�ntr-o relaț�ie din trecut, î�n
care te-ai simț�it rănit sau speriat de dansul î�n care erai
prins cu persoana iubită?
Vezi dacă poț�i să te concentrezi pe momentul î�n care
s-au cristalizat aceste sentimente. Care a fost factorul de-
clanș� ator? A fost cumva o expresie pe chipul lui sau al ei?
A fost cumva un cuvânt folosit sau o concluzie pe care ai
tras-o din modul î�n care se desfăș� ura dansul? Notează
răspunsul.
Vezi dacă poț�i găsi factorul declanș� ator − senzaț�ia din
corp, gândul catastrofic referitor la tine sau la relaț�ie − ș� i
impulsul la acț�iune care a apărut odată cu el. Ai vrut să
fugi, să te î�ntorci ș� i să lupț�i, să te faci nevăzut? Notează-ț�i
răspunsul.
Ce ai făcut? Este o î�ntrebare grea. Î�ncearcă să te con-
centrezi doar pe acț�iune, foloseș� te un verb ș� i ignoră dorinț�a
de a te apăra sau de a dovedi că partenerul a greș� it.
Poț�i găsi un cuvânt nou sau „perfect” care să î�ț�i con-
centreze experienț�a emoț�ională? (Un studiu RMN făcut de
curând a descoperit că simplul fapt că poț�i să î�ț�i exprimi î�n
cuvinte sentimentele pare să calmeze emoț�iile dureroase
ș� i dificile.)
Emoțiile 107
Ce crezi că a văzut partenerul tău? A zărit ce simț�eai tu

de fapt la nivel profund sau a văzut doar iritarea ori confu-
zia? Ț� i-ai făcut cunoscută emoț�ia reală sau ț�i-ai pus repede
o mască pentru a te proteja?
Ce crezi că se va î�ntâmpla dacă î�i spui acum partenerului
despre sentimentele tale ascunse? Ce î�ț�i spune asta despre
starea relaț�iei voastre?
Răspunsurile vor depinde probabil de cât de alarmat
eș� ti. Dacă ai fi foarte neliniș� tit, stimulul emoț�ional ar călă-
tori pe drumul rapid către amigdală, centrul fricii. S-ar pu-
tea să-ț�i fie greu să analizezi asta, dar probabil vei putea să
î�ț�i identifici reacț�ia instinctivă. Dacă ai fi mai puț�in alarmat
ș� i nu a fost o urgenț�ă, mesajul ar parcurge ruta mai lungă,
prin cortex, acolo unde a fost evaluat raț�ional, ș� i apoi ar
merge către amigdală. Această cale uș� urează identificarea
exactă a reacț�iei tale.
Atenț�ia acordată felului î�n care î�ț�i ies la iveală emoț�iile
î�n interacț�iunile cu partenerul poate să dezvăluie tipare
importante. Odată ce recunoș� ti o secvenț�ă, poț�i să exerciț�i
mai mult control asupra modului î�n care reacț�ionezi ș� i să î�i
oferi partenerului indicaț�ii î�n privinț�a răspunsului de care
ai nevoie sau pe care î�l vrei de la el.
De exemplu, Sally î�i spune lui John: „Atunci când pari
obosit ș� i nu vrei să facem dragoste, este î�n regulă, nu mă
deranjează. Asta dacă nu î�mi î�ntorci spatele î�n pat ș� i ador-
mi imediat. Atunci mă cuprinde automat depresia ș� i gân-
duri din ce î�n ce mai negre: «Nu exist pentru el. E î�n stare
să î�mi î�ntoarcă spatele ș� i gata. O să mă părăsească ca toț�i
ceilalț�i. E doar o chestiune de timp. Proasto, să n-ai î�ncre-
dere î�n el.» Dacă se î�ntâmplă asta, rămân furioasă toată
ziua următoare. Nu vreau să intru î�n panica asta”. John
răspunde oferindu-se să o ț�ină î�n braț�e atunci când este

obosit, ca să poată să adoarmă î�mpreună. Sally este ș� i ea de
acord să î�i spună când î�i va mai trece prin cap gândul că el
o va părăsi.
CAPITOLUL 4
Creierul
Propriul meu creier mi se pare cea mai inexplicabilă
mașinărie − mereu zumzăind, murmurând, avân-
tându-se, urlând, aruncându-se în gol și apoi în-
gropându-se în noroi. Și de ce? Pentru ce această
pasiune?
− Virginia Woolf
I
ntri î�ntr-o î�ncăpere ș� i el se află acolo. Se î�ntoarce ș� i, ză-
rindu-te, zâmbeș� te larg ș� i tu te luminezi toată. Inima î�ț�i
bate neregulat, simț�i furnicături î�n degete ș� i î�i răspunzi
cu un zâmbet la fel de larg. Chipul lui î�ț�i aminteș� te de cel al
iubitului tău tată. Are acelaș� i zâmbet ș� i, la fel ca tatăl tău,
pare cumsecade ș� i amuzant. Seamănă un pic ș� i cu starul de
cinema după care râvneș� ti, cel cu ochi albaș� tri, umeri laț�i ș� i
abdomen sculptat. Mmm, foarte sexy! Î�naintezi ș� i el face la
fel. Daț�i mâna, apoi rămâneț�i î�n picioare, de vorbă. După o
vreme, î�ncepi să î�i imiț�i felul î�n care stă ș� i î�ș�i miș� că mâinile.
Atunci când el î�ș�i lasă greutatea pe piciorul stâng, tu ț�i-o
laș� i pe cel drept. Atunci când î�ș�i î�ndoaie braț�ul ș� i î�l pune pe
ș� old, braț�ul tău va ajunge curând î�n aceeaș� i poziț�ie. El men-
ț�ionează o ceartă de la muncă ș� i tu ș� tii exact ce simte. Te
simț�i apropiată de el, aveț�i o legătură. Te î�ndrăgosteș� ti.
Simț�i dragostea la nivelul epidermei ș� i, spunem noi, î�n

inimă. Dar, după cum ne arată limpede noile studii ș� tiinț�i-
fice, adevăratul loc al iubirii este î�n creier. Asta i-ar fi ș� ocat
pe antici, care, aproape cu toț�ii, nu aveau mare respect pen-
tru creier. Egiptenii, care î�i mumificau pe cei morț�i, conser-
vau cu grijă inima ș� i alte organe pentru a fi folosite î�n viaț�a
de apoi, dar erau atât de puț�in impresionaț�i de creier î�ncât
î�l scoteau ș� i î�l aruncau. Grecii erau ș� i ei î�n general neintere-
saț�i. Aristotel a catalogat creierul ca fiind un „organ de im-
portanț�ă minoră” a cărui sarcină era să răcească sângele.
Sute de ani mai târziu, Descartes a ajuns la concluzia că
creierul este un fel de antenă prin care spiritul comunică
cu corpul.
Astăzi, mulț�umită unor tehnici noi de cercetare, am
obț�inut mai multe cunoș� tinț�e despre creier î�n ultimii 20 de
ani decât î�n toate secolele dinainte. Ș� tim, de asemenea, că
masa î�ncreț�ită ș� i gelatinoasă de 1,3 kg care se află î�n cra-
niul nostru este o parte integrantă a procesului prin care
dansăm plini de iubire unul cu celălalt. Î�ntr-adevăr, creie-
rul este un organ deosebit de social, orientat către crearea
de conexiuni cu ceilalț�i ș� i către gestionarea lor. Î�ncă din
primele zile, creierul uman creș� te ș� i se dezvoltă ca răspuns
la relaț�iile noastre de dragoste ș� i, pe măsură ce ne maturi-
zăm, creierul lucrează activ pentru a ne lega mai strâns de
cei dragi. Î�ntr-adevăr, spune psihologul Dan Stern de la
Universitatea din Geneva, creierul este atât de relaț�ional
î�ncât sistemul nervos este „construit efectiv pentru a fi
î�nț� eles de sistemele nervoase ale celorlalț�i, astfel î�ncât să
putem să î�i î�nț�elegem ca ș� i cum ne-am afla î�n pielea lor”.
Creierul 111
DRAGOSTEA MODELEAZĂ CREIERUL

Creierul nostru se hrăneș� te din conexiunea socială î�ncă din
ziua î�n care ne naș� tem. Primele noastre relaț�ii construiesc
creierul, la propriu. Î�n primii patru ani de viaț�ă, creierul
creș� te î�ntr-un ritm foarte rapid atunci când interacț�iunile
emoț�ionale cu un părinte sau cu un persoana iubitoare care
î�l î�ngrijeș� te declanș� ează o serie de procese biochimice care
stimulează creș� terea nervilor ș� i formarea de conexiuni
î�ntre ei. Acel ț�esut gelatinos aflat î�n craniul nostru este de
fapt o colecț�ie de sute de miliarde de neuroni sau celule
nervoase, din care se desprind mici filamente numite den-
drite către celulele din apropiere. Aceș� ti neuroni vorbesc
unul cu celălalt emiț�ând impulsuri electrice ș� i chimice prin
spaț�iile sau sinapsele dintre ei. Gândeș� te-te la niș� te vecini
care stau de vorbă peste gardul din spatele curț�ii ș� i î�ț�i vei
face o idee.
Spre deosebire de discuț�iile î�ntre vecini î�nsă, transmi-
siunile neurale au loc aproape instantaneu ș� i fără să fim
conș� tienț�i de asta. Mai mult, discuț�iile dintre neuroni au loc
nonstop, î�n mod obligatoriu. Dacă un neuron rămâne singur,
moare; dacă apelăm doar ocazional la el, se micș� orează.
Acest dialog permanent ne structurează creierul. Ș� i cu cât
vorbesc mai des neuronii unii cu alț�ii, cu atât devine mai
uș� oară ș� i mai puternică legătura. Activarea lor duce la o
adevărată construcț�ie arhitecturală. După cum se spune:
„Se aprind î�mpreună, se conectează î�mpreună.*”
* Fire together, wire together, în orig.; este vorba de Legea lui Hebb
care spune că, dacă doi neuroni sunt activi aproximativ în același timp,
legăturile lor se strâng. (n.red.)
Interacț� iunea emoț� ională accelerează dezvoltarea

creierului, iar lipsa ei face exact pe dos: dendritele nu se
ramifică, filamentele care transmit semnalele sunt mai pu-
ț�ine ș� i pipernicite, iar substanț�ele mesager sunt î�n cantitate
mică. Puii de maimuț�ă care sunt izolaț�i de mamele lor sau
de mamele adoptive prezintă mari deficienț�e î�n mai multe
zone ale creierului, inclusiv î�n cele implicate î�n procesarea
emoț�iilor, cum ar fi hipocampul. Prezintă un comportament
stereotip: de exemplu, se leagănă ș� i î�ș�i lovesc capul ș� i
contractează mai frecvent boli de aproape toate felurile.
Bebeluș� ii umani izolaț�i, cum ar fi cei crescuț�i î�n instituț�ii,
prezintă efecte similare. Mulț�i se î�mbolnăvesc ș� i mor de la
o vârstă mică. Supravieț�uitorii se maturizează adesea cu
probleme de atenț�ie ș� i deficienț�e cognitive ș� i de limbaj.
Se î�nț�elege de la sine că toate acestea afectează capaci-
tatea de a forma ș� i menț�ine conexiuni sociale mai târziu î�n
viaț�ă. Mai precis, contactul plin de iubire este esenț�ial pen-
tru creș� terea unui anumit tip de celulă nervoasă, neuronul
oglindă, asociat cu empatia (mai multe despre asta ulterior).
După cum observă psihologul Louis Cozolino de la Univer-
sitatea Pepperdine, „fără interacț�iuni stimulante, neuronii
ș� i oamenii se ofilesc ș� i mor. Î�n cazul neuronilor acest pro-
ces se numeș� te apoptoză, pe când la oameni se numeș� te
depresie anaclitică”.
Î�n afară de faptul că stimulează creș� terea creierului î�n
general, interacț�iunile timpurii cu cei dragi sunt cruciale
pentru organizarea emisferei drepte, zona centrală a pro-
cesării emoț�iilor. Emisfera dreaptă este deosebit de recep-
tivă la semnalele nonverbale, cum ar fi expresia feț�ei ș� i
tonul vocii. Psihologii care se ocupă de dezvoltare sugerează
că semnalizarea de la emisferă dreaptă la emisferă dreaptă,
Creierul 113
care î�ncepe atunci când copiii au î�n jur de patru luni, con-
stituie primul ș� i cel mai elementar limbaj dintre copil ș� i
părinte. Colwyn Trevarthen, profesor de psihologia copilului
la Universitatea din Edinburgh, numeș� te aceste interacț�iuni
„protoconversaț�ii”.
Aceste momente timpurii de î�ntâlnire, dacă sunt poziti-
ve, determină creierul copiilor să recepț�ioneze bine social,
î�nvăț�ându-i cum să î�ș�i comunice nevoile ș� i evocând prin
urmare răspunsuri satisfăcătoare. Bebeluș� ii î�nvaț�ă cum să
obț�ină atenț�ia mamei ș� i să o atragă din nou dacă ei î�i scapă
semnalele lor sau nu le î�nț�elege: procesul general de acor-
dare, dezacordare ș� i reacordare. Î�nvaț�ă să dea atenț�ie sem-
nalelor pe care le trimite mama lor, concentrându-se pe
chipul ei ș� i stând nemiș� caț�i mai mult timp; î�nvaț�ă, de ase-
menea, să interpreteze ce vrea ea de la ei. Una peste alta,
î�nvăț�ăm din aceste prime interacț�iuni dacă putem să ne ba-
zăm pe niș� te răspunsuri afectuoase din partea cuiva pentru
a ne ajuta să ne păstrăm echilibrul emoț�ional. Ne facem
astfel primele idei despre cum ne văd ceilalț�i ș� i î�ncepem să
ne formulăm conș� tiinț�a de sine.
Dacă suntem norocoș� i, î�ncântarea exprimată de primul
om care ne poartă de grijă ne spune că suntem î�ntr-adevăr
minunaț�i; receptivitatea deschisă ne arată că cineva are
grijă de noi ș� i suntem importanț�i. Dacă nu suntem noro-
coș� i − poate că mama este stresată sau suferă de depresie
clinică − nu vom primi asigurări emoț�ionale ș� i grijă con-
secventă ș� i s-ar putea să ne simț�im neiubiț�i ș� i nedemni.
Recepț�ionăm că suntem pe cont propriu din punct de vedere
emoț�ional. Prin repetiț�ie aceste schimbări ni se î�ntipăresc
î�n creier ș� i formează un ș� ablon neural: un fel de ghid de
genul „dacă..., atunci...”, pentru relaț�iile noastre apropiate
din copilărie, adolescenț�ă ș� i de la maturitate. Modelele po-

zitive din copilărie tind să ne sporească capacitatea de a
modela ataș� amentele romantice ca adulț�i. Iar modelele ne-
gative fac opusul. Văd asta la cuplurile nefericite. Î�l î�ntreb
pe Marcus: „Ce se î�ntâmplă cu tine dacă soț�ia ta se liniș� teș� te
ș� i î�ț�i ș� opteș� te: «Am mare nevoie de tine. Te iubesc»? Î� ț�i
muș� ti buza ș� i î�ntorci privirea?” Marcus se uită la mine ș� i
clipeș� te. Î�ncepe î�ncet să vorbească. „Nu fac niciun progres.
Creierul meu nu poate să î�nț�eleagă asta. Dacă ea izbucneș� te
ș� i î�mi spune că are nevoie de ceva, î�ncremenesc. Lacrimile
ei sunt o acuzaț�ie. Probabil că am făcut ceva greș� it. Dacă e
supărată, nu o să mă mai bage î�n seamă. Î�n clipa aceea nici
nu pot să mă miș� c”.
Î�n familia lui Marcus, dezamăgirile sau lacrimile mamei
erau mereu un preludiu pentru izbucniri pline de furie ș� i
î�ș�i aminteș� te de când era mic că era trimis î�n camera lui
ș� i lăsat acolo singur ore î�ntregi, de câte ori avea mama lui
astfel de izbucniri. A î�nvăț�at că supărarea altei persoane
î�nsemna că el este imperfect ș� i nedemn de iubire ș� i că este
pe cale să fie părăsit. Ca adolescent, soluț�ia lui a fost să stea
pur ș� i simplu departe de familia lui ș� i să joace jocuri video
la el î�n cameră. Acum, cu soț�ia lui, nu există nicio soluț�ie
realizabilă evidentă; tot ce ș� tie el să facă o î�nfurie ș� i o supă-
ră ș� i mai tare pe ea.
Unii psihologi susț�in că modul unei persoane de a face
faț�ă emoț�iilor ș� i de a relaț�iona cu ceilalț�i este î�n principal
genetic: adică, determinat de natură, nu de educaț�ie. Tem-
peramentul î�nnăscut al unei persoane ar putea să o pre-
dispună la a fi mai mult sau mai puț� in indiferentă sau
schimbătoare. Dar există din ce î�n ce mai multe dovezi con-
form cărora tiparele repetate din interacț�iunea timpurie
Creierul 115
cu cei care ne î�ngrijesc sunt extrem de puternice ș� i pot

forma răspunsuri pentru toată viaț�a la emoț�iile negative ș� i
stres. Psihologul Michael Meany de la Universitatea McGill
din Montreal a descoperit că, la ș� obolani, grija intensă a
mamei faț�ă de pui, inclusiv curăț�area ș� i linsul, este destul
de puternică î�ncât să influenț�eze eficacitatea odraslelor sale
î�n reglarea răspunsurilor la frică ș� i î�n comportamentul de
adaptare la pericol de la maturitate.
Aceș� ti ș� obolani crescuț�i cu grijă pot să rămână calmi
chiar ș� i atunci când sunt legaț�i strâns sau stresaț�i, situaț�ie
obț�inută atunci când cercetătorii i-au pus î�n recipiente
pline cu apă, ca să vadă dacă î�noată sau se scufundă! Am o
imagine cu micile rozătoare mult iubite, î�ntinse leneș� pe
spate, cu pahare micuț�e de gin tonic î�n mână, fredonând o
melodie numită „Mami m-a iubit, aș� a că nu se va î�ntâmpla
nimic rău”, î�n timp ce plutesc fericite. Verii lor mai puț�in
iubiț�i, pe de altă parte, se zbat frenetic ș� i ț�ipă cât pot: „Cum
ai putut să î�mi faci asta... Am să mă î�nec!” (Nu, Michael Meany
nu i-a lăsat pe cei nesiguri să se î�nece; psihologii sunt, de
fapt, niș� te indivizi foarte sentimentali.) Ș� obolanii extrem
de bine î�ngrijiț�i au prezentat î�n plus un nivel mai scăzut de
hormoni ai stresului, î�n comparaț�ie cu ș� obolanii care au
primit o î�ngrijire mai puț�in atentă.
Se consideră că axioma populară conform căreia evo-
luț�ia privilegiază „supravieț�uirea celui mai puternic” vrea
să spună că e vorba de supravieț�uirea celui mai agresiv. Î�n
prezent, la conferinț�ele de psihologie, auzim mult mai mult
despre supravieț�uirea „celui mai bine î�ngrijit”. Am desco-
perit că grija devotată poate să treacă peste influenț�a moș� -
tenirii genetice ș� i chiar să o neutralizeze. Ș� i asta se aplică
pe fiecare treaptă a scării evolutive.
Psihologul Stephen Suomi, care l-a asistat pe Harry

Harlow la experimentele sale pe maimuț�e ș� i conduce acum
un important laborator de cercetare la Institutul Naț�ional
pentru Sănătatea Copilului ș� i Dezvoltare Umană din Bethesda,
Maryland, a descoperit că maimuț�ele extrem de reactive,
fetele ș� i băieț�ii „răi”, cu o predispoziț�ie genetică î�n acest sens,
pot să devină de fapt lideri pricepuț�i ș� i buni cetăț�eni din
mai multe puncte de vedere, atunci când sunt î�ngrijiț�i de
mame extrem de atente. Î�n general, ș� tim că, indiferent care
este moș� tenirea genetică, experienț�a repetată este cea care
activează sau dezactivează genele. Experienț�a de a fi ț�inuț�i
î�n braț�e ș� i de a li se curăț�a blana pare să oprească manifes-
tarea genelor care fac creierul sensibil la hormonii stresului
ș� i să facă să se manifeste acele gene care pornesc mecanis-
me de calmare.
Acest gen de cercetare a fost extinsă recent la oameni
prin studiul copiilor aș� a-ziș� i „păpădie” ș� i „orhidee”. După
cum sunt descriș� i de specialiș� tii î�n psihologia dezvoltării
Bruce Ellis, de la Universitatea din Arizona, ș� i Thomas Boyce,
de la Universitatea din California, Berkeley, copiii păpădie
au capacitatea de a prospera î�n toate mediile. Copiii orhi-
dee, prin contrast, sunt extrem de sensibili la mediul lor, mai
ales la calitatea parenting-ului pe care î�l primesc. Dacă sunt
neglijaț�i, se ofilesc; dacă sunt î�ngrijiț�i, î�nfloresc minunat.
Î�ntr-un experiment condus de geneticiana Danielle Dick,
de la Universitatea Virginia Commonwealth, a fost analizat
ADN-ul a 400 de adolescenț�i care fuseseră urmăriț�i de la
naș� tere, căutându-se variaț�ii ale genei CHRM2, care este
implicată î�n dependenț�a de alcool, comportamentul anti-
social ș� i depresie. Au descoperit că copiii cu o variantă a
genei care aveau părinț�i mai puț�in implicaț�i, mai distanț�i,
Creierul 117
prezentau comportamentele cele mai indezirabile, cum ar

fi delincvenț�a ș� i agresivitate fizică faț�ă de ceilalț�i. Dar copiii
cu o variantă a genei care aveau părinț�i foarte atenț�i ș� i im-
plicaț�i au avut rezultate mult mai bune. Aveau mai puț�ine
probleme comportamentale ș� i un risc semnificativ mai scă-
zut de depresie ș� i anxietate, factori de risc pentru proble-
mele viitoare. Asta ne arată că puterea unei conexiuni sigure
scoate ce este mai bun din noi.
Grija timpurie plină de devotament dezvoltă un creier
care, mai târziu, poate mai bine să regleze stresul, să stabi-
lească legături cu ceilalț�i, să colaboreze pentru rezolvarea
problemelor ș� i, bineî�nț�eles, să danseze un tango cu pasiu-
ne. Cel mai mare cadou pe care un părinte trebuie să î�l facă
unui copil − ș� i un î�ndrăgostit partenerului – este atenț�ia
armonizată cu starea lui emoț�ională ș� i receptivitatea promp-
tă. Dovezile sunt acelea că, de-a lungul vieț�ii, construim pe
eș� afodajul furnizat de primele noastre relaț�ii pentru a ne
găsi echilibrul emoț�ional ș� i pentru a stabili o legătură cu
alț�ii. O mamă cântă duios ș� i atinge cu delicateț�e obrajii be-
beluș� ului ei î�n timp ce î�l leagănă să adoarmă, seară de seară;
el se calmează ș� i ritmul cardiac scade. Î�nvaț�ă că vocea ș� i
atingerea î�l vor liniș� ti ș� i, la un moment dat, va putea să se
liniș� tească singur doar evocând amintirea cântecului ș� i a
atingerii. Î�n acest fel, ne dezvoltăm treptat metode automate
de gestionare a emoț�iei care continuă î�n relaț�iile noastre
de dragoste de la maturitate. Acest proces ne creează î�n
plus aș� teptări despre modul î�n care se vor desfăș� ura mo-
mentele emoț�ionale cu partenerii noș� tri romantici.
David, a cărui mamă era când drogată cu analgezice,
când nervoasă ș� i abuzivă, î�mi spune la o ș� edinț�ă de terapie:
„Nu pot să trec peste senzaț�ia de căldură din piept. Vreau
să scap. Se pare că de câte ori am un sentiment puternic,

vreau să fug. Nu ș� tiu ce î�nț�elegi tu prin «alinare». Singura
emoț�ie pe care o cunosc este furia. Maureen spune că simte
dragoste pentru mine, chiar acum când eu vorbesc despre
fricile mele, dar nu aș� cere niciodată cuiva să aibă grijă de
mine. Nu ș� tiu ce să fac atunci când ea devine foarte senti-
mentală cu mine. Emoț�iile sunt ceva personal, le faci faț�ă
singur. Ș� i-n fond ce contează dacă ș� tie ce simt eu? Ce-o să
facă î�n privinț�a asta?” Răspunsul lui David se potriveș� te cu
cercetări ale creierului care descoperă că adulț�ii cu un ata-
ș� ament nesigur au reacț�ii fiziologice puternice la orice in-
certitudine sau stres psihologic, iar evitanț�ii − ca David
− tind să facă mult mai multe greș� eli î�n interpretarea sem-
nalelor primite de la partenerii lor, chiar ș� i atunci când au
parte de preludii tandre ș� i afectuoase. Nu au î�nvăț�at să
aibă î�ncredere î�n asemenea mesaje ș� i prin urmare nu le
pot folosi pentru a-ș� i calma frica.
Vestea bună este că nu trebuie să rămânem blocaț�i pe
căile neurale negative. Creierul, după cum vom discuta mai
târziu î�n acest capitol, este uimitor de maleabil ș� i putem
crea noi circuite neurale, schimbându-ne modul de a per-
cepe ș� i de a ne semnala emoț�iile celor dragi ș� i revizuindu-ne
aș� teptările cu privire la modul î�n care ne vor răspunde.
NEUROCHIMIA IUBIRII
Ideea unei poț�iuni de dragoste, o substanț�ă care poate să
declanș� eze iubirea, se găseș� te aproape î�n fiecare cultură.
Au fost elogiate multe amestecuri: făcute din plante, ierburi,
insecte, organe de animale, pietre preț�ioase ș� i corali. Nu
funcț�ionează. Dar există o formulă puternică pe care o pro-
duce propriul nostru corp. Numită oxitocină (un cuvânt
Creierul 119
care sună mai mult a nume de detergent decât a termen cu

care să denumeș� ti euforia), ea există doar la mamifere ș� i
este atât un neurotransmiț�ător, ceea ce î�nseamnă că comu-
nică cu creierul ș� i sistemul nervos, cât ș� i un hormon, adică
comunică ș� i cu organele. Oxitocina a fost descoperită î�n
anul 1909, dar cercetările asupra acestei substanț�e chimi-
ce au explodat abia î�n ultimul deceniu. Numărul căutărilor
pe Google ale acestui cuvânt a crescut vertiginos cu 5.000%
din 2004 î�ncoace.
Oamenii de ș� tiinț�ă au mai denumit oxitocina ș� i „hor-
monul î�mbrăț�iș� ărilor” pentru capacitatea ei de a promova
legături puternice î�ntre mamă ș� i copil ș� i î�ntre î�ndrăgostiț�ii
adulț�i. Este denumită ș� i „molecula monogamiei” (mai mult
despre asta î�n capitolul 5). Dar cel mai exact este descrisă
ca fiind substanț�a chimică principală a conexiunii sociale.
Ambele sexe au receptori pentru oxitocină î�n creier, dar ni-
velul ei este î�n general mai mare la femei. Bărbaț�ii au un
nivel mai mare al unei substanț�e î�nrudite, vasopresina (di-
ferenț�a dintre ele este de numai doi aminoacizi), care are
aceleaș� i legături ca ș� i oxitocina, dar stimulează ș� i compor-
tamentul agresiv, cum ar fi apărarea partenerei. Ș� tim de
mult timp că, la oameni, oxitocina este secretată î�n timpul
alăptării ș� i al orgasmului. Dar prin analize mai precise s-a
descoperit că creierul ne oferă o mică doză din hormonul
î�mbrăț�iș� ărilor atunci când suntem apropiaț�i fizic de cei pe
care î�i iubim ș� i că doar gândul la persoana iubită declan-
ș� ează o creș� tere a acestui hormon.
Această substanț�ă are o influenț�ă puternică. Un pic de
oxitocină ne creș� te tendinț�a de a fi mai î�ncrezători ș� i de a in-
teracț�iona cu ceilalț�i î�ntr-o manieră mai puț�in defensivă, mai
empatică. Anna Buchheim, psiholog clinic la Universitatea
din Innsbruck, Austria, ș� i colegii ei au invitat î�n laboratorul

lor 26 de studenț�i de sex masculin, care au fost apreciaț�i ca
având un ataș� ament nesigur î�n urma chestionarelor, ș� i le-au
dat o doză de oxitocină. Altă dată studenț�ii au primit un
placebo. Atunci când au primit neurotransmiț�ătorul, 69%
dintre studenț�i au răspuns î�n mod mai sigur, mai empatic,
î�n faț�a unei serii de imagini care î�nfăț�iș� au pierderea sau
despărț�irea de o persoană dragă. Nu au mai fost de acord
cu afirmaț�ii precum: „M-aș� detaș� a ș� i aș� rezolva asta singur”,
susț�inând î�n schimb afirmaț�ii precum: „Aș� vorbi cu cineva
despre asta ș� i aș� căuta sprijin”. Această schimbare a fost
deosebit de evidentă la bărbaț�ii cu un ataș� ament anxios.
Oxitocina dezactivează detectorul nostru de pericole,
amigdala, dar ș� i axa hipotalamus- hipofiză-suprarenale −
partea responsabilă cu „pregătirea pentru provocare” exis-
tentă î�n sistemul nostru nervos − ș� i activează sistemul
nervos parasimpatic care ne calmează ș� i ne comunică să
ne „relaxăm că totul este bine”. Efectul este de a reduce
frica ș� i anxietatea ș� i de a scădea producț�ia de hormoni ai
stresului. Î�n experimentul nostru, atât bărbaț�ii, cât ș� i feme-
ile i-au apreciat ș� i pe străini ca fiind mai de î�ncredere ș� i
mai atrăgători după o doză de oxitocină, decât au făcut-o
î�nainte să ia neurotransmiț�ătorul. Î�ntr-un alt studiu, 47 de
cupluri au primit un placebo sau oxitocină î�nainte să dis-
cute despre un subiect conflictual din relaț�ia lor. După dis-
cuț�ie, cei care au primit oxitocină au prezentat un nivel
semnificativ mai redus al principalului hormon al stresu-
lui, cortizolul. Au prezentat, de asemenea, un raport sem-
nificativ mai î�nalt î�ntre comportamentele pozitive ș� i cele
negative; partenerii s-au privit mai des î�n ochi ș� i au fost
de acord unul cu celălalt, fiind mai puț�in beligeranț�i ș� i
acuzatori.
Creierul 121
Ceea ce observ la ș� edinț�ele de terapie de cuplu este că,

pe măsură ce una dintre persoane î�ș�i asumă mici riscuri
emoț�ionale ș� i cealaltă î�nvaț�ă să răspundă, î�ș�i pun din nou
pe aceeaș� i frecvenț�ă sistemele nervoase la un grad mai mare
de echilibru, ceea ce î�i face mai î�ncrezători ș� i mai flexibili.
Ș� i exact asta se î�ntâmplă atunci când ne î�ndrăgostim prima
oară. „Î� ndrăgostire” este o expresie exactă. Este un dans
al riscului, al î�ncercării de comunicare ș� i al reasigurării.
Oxitocina pare să ne stimuleze să ne asumăm riscuri ș� i ne
răsplăteș� te prin satisfacț�ie atunci când ne găsim liniș� tea î�n
braț�ele partenerului. Vulnerabilitatea reciprocă ș� i recupe-
rarea î�mpreună cu persoana iubită, î�nsoț�ită de secreț�ia de
oxitocină este adevărata poveste a dragostei.
Toate descoperirile recente sprijină afirmaț�ia lui John
Bowlby conform căreia legătura de iubire este un mecanism
de siguranț�ă ș� i supravieț�uire ș� i că unul dintre principalele
sale roluri este să facă viaț�a mai puț�in î�nspăimântătoare.
Ș� i, ca î�n cazul celor mai multe procese esenț�iale de supra-
vieț�uire, există o buclă de feedback. Oxitocina dă naș� tere
î�ncrederii, î�ncrederea generează apropiere ș� i sex, orgasmul
stimulează producț�ia de oxitocină ș� i tot aș� a. Antreprenorii
s-au grăbit să simtă oportunitatea. Poț�i să comanzi de pe
internet un spray nazal sau de corp cu oxitocină numit
Liquid Trust. Î�nainte î�nsă să te grăbeș� ti să î�ț�i faci provizii,
adu-ț�i aminte că creierul nostru isteț� tinde să se adapteze
contextului. Probabil că nu te vei simț�i mai afectuos faț�ă de
cineva î�n care nu ai î�ncredere chiar dacă î�ț�i torni pe tine tot
flaconul.
Acestea fiind spuse, efectele sociale ale oxitocinei sunt
î�ncă uluitoare. Atunci când ni se administrează oxitocină,
ne fixăm mai mult atenț�ia asupra celorlalț�i ș� i î�i privim mai
mult timp î�n ochi. Oamenii de ș� tiinț�ă sugerează că probabil

din această cauză oxitocina ne ajută să citim mai bine ex-
presiile faciale ale celorlalț�i ș� i să le ghicim mai corect in-
tenț�iile. Hai să recunoaș� tem: majoritatea semnalelor din
relaț� iile de dragoste sunt subtile ș� i ambigue ș� i necesită
descifrare. Dacă nu crezi, î�ncearcă să interpretezi afirmaț�ia:
„Sunt prea obosit să mai facem sex î�n seara asta”. Trebuie
să decizi dacă asta î�nseamnă „sunt obosit” la propriu sau
„tu mă oboseș� ti” sau „acesta este sfârș� itul vieț�ii noastre se-
xuale pentru totdeauna”.
Î�ntr-un studiu efectuat de psihologul Gregor Domes ș� i
colegii lui de la Universitatea Rostock din Germania, li s-a
cerut unor bărbaț�i tineri cu vârsta î�ntre 21 ș� i 30 de ani să
se uite la fotografii cu ochii unor oameni, după ce li s-a admi-
nistrat oxitocină sau placebo. Li s-a spus să aleagă dintr-o
listă de cuvinte pe cel care surprindea cel mai bine starea
emoț�ională ș� i mentală pe care o vedeau. După oxitocină,
tinerii au fost mult mai exacț�i î�n interpretările lor, chiar ș� i
atunci când expresiile erau subtile ș� i ambigue. Domes re-
marcă faptul că hipocampul, regiunea din creier care este
esenț� ială î�n recuperarea amintirilor, este foarte bogată
î�n receptori pentru oxitocină. El sugerează că oxitocina ar
putea contribui la extragerea imaginilor cu expresii depo-
zitate, care î�i ajută pe oameni să interpreteze ce văd î�ntr-un
anumit moment. Avantajul de adaptare al unei asemenea
creș� teri a nivelului de oxitocină este evident atunci când
vine vorba de iubire. Interpretarea exactă a semnalelor non-
verbale ne permite să fim pe aceeaș� i lungime de undă ș� i să
ne coordonăm eficient miș� cările cu partenerul, pentru a
crea un dans armonios.
Creierul 123
De parcă nu ar fi î�ndeajuns, receptorii pentru oxitocină

se găsesc de asemenea î�n număr mare î�n nucleul accumbens:
partea din creier care este esenț�ială pentru producerea de
dopamină, neurotransmiț�ătorul care ne face să ne simț�im
exaltaț�i ș� i euforici. Cercetătorii cred că oxitocina creș� te se-
creț�ia de dopamină, sprijinind ș� i mai mult ataș� amentul
dintre parteneri. Tindem să rămânem î�n preajma oameni-
lor alături de care simț�im plăcere.
Pentru că dopamina activează acelaș� i circuit nervos ca
ș� i cocaina ș� i heroina, unii oameni de ș� tiinț�ă s-au î�ntrebat
dacă dragostea ar putea fi percepută ca o dependenț� ă.
Există asemănări: atunci când suntem î�ndrăgostiț�i până
peste cap, contactul cu persoana iubită ne produce senti-
mente pozitive, exact ca un drog; există o „poftă” de contact
cu persoana iubită ș� i suferinț�ă atunci când această poftă
nu este satisfăcută. Dar dependenț�a este un comportament
negativ, costisitor ș� i compulsiv care constrânge viaț�a ș� i com-
portamentul unei persoane. Iubirea romantică pozitivă, pe
de altă parte, ne lărgeș� te lumea; ne face mai î�ncrezători î�n
noi î�nș� ine, mai flexibili ș� i mai deschiș� i. Î�n plus, o conexiune
sigură pare să ne protejeze de dependenț�ă. Cercetări re-
cente de la Universitatea Duke arată că puii de ș� obolan care
sunt atinș� i frecvent de mama lor au un nivel mai ridicat î�n
creier de interleukin-10, o moleculă care suprimă pofta de
morfină. Î�n mod similar, găsirea unei perechi la o specie de
ș� oareci de câmp pare să scadă senzaț�ia de satisfacț�ie pe
care o au amfetaminele î�n creier. Am o imagine cu un roză-
tor mic care dă din mustăț�i ș� i î�i ș� opteș� te soț�iei: „N-am nevoie
de niciun drog î�n afară de tine, ș� oricica mea”.
NEURONII IUBIRII
Î�n timp ce unii cercetători î�ș�i concentrează atenț�ia pe sub-
stanț�ele chimice din creier, alț�ii se concentrează pe diferite
tipuri de celule ale acestuia, ș� i le diferenț�iază rolul î�n rela-
ț�iile de dragoste. Ș� i aici descoperirile subliniază faptul că
natura ne-a programat pentru conexiune. Suntem un ani-
mal mult mai social decât a recunoscut societatea noastră
individualistă. Ca cercetător de frunte î�n acest domeniu,
Marco Iacoboni de la Ș� coala de Medicină David Geffen a
UCLA, afirmă: „Nu suntem singuri, ci suntem programaț�i
din punct de vedere biologic ș� i proiectaț�i de evoluț�ie să fim
strâns conectaț�i unul cu celălalt”.
Unul dintre cele mai interesante domenii de cercetare
actuală se axează pe neuronii oglindă, denumiț�i aș� a după o
descoperire remarcabilă ș� i norocoasă din anii ’90 î�n la-
boratorul neuropsihologului Giacomo Rizzolatti de la Uni-
versitatea din Parma, Italia. Un membru al echipei sale
− Vittorio Gallese sau Leo Fogassi; nimeni nu ș� tie sigur î�n
acest moment − se plimba prin laborator î�n timp ce o fe-
melă de macac cu electrozi î�n creier stătea liniș� tită pe un
scaun aș� teptând următoarea ei sarcină dintr-un experiment
legat de controlul motor. Cercetătorul a luat ceva î�n mână
la î�ntâmplare: o arahidă sau o î�ngheț�ată, nimeni nu este
sigur. Dintr-odată, s-a auzit o cascadă de sunete din com-
puterul care î�nregistra activitatea cerebrală a maimuț�ei.
Chiar dacă ea nu făcea nimic, creierul i s-a activat de parcă
ea era cea care lua mâncarea!
Cercetătorii au dat accidental peste soluț�ia la un mister
cu care filozofii s-au chinuit de-a lungul secolelor: De unde
ș� tim ce se î�ntâmplă î�n mintea altuia? Răspunsul: neuronii
oglindă. Ei ne transpun î�n corpul altora, făcându-ne să
Creierul 125
simț�im literalmente ceea ce simt ei. Neuronii oglindă expli-

că de ce ne chircim pe scaun de frică atunci când eroul este
atacat brusc de Freddy Krueger î�n filmul Coșmar pe Elm
Street sau de ce nu mai putem de bucurie atunci când mi-
cuț�ii bicicliș� ti se ridică pe cer î�n E.T. Extraterestrul. Aceș� ti
neuroni se activează atunci când tresărim după ce un copil
cade din leagăn ș� i atunci când î�ncepem să zâmbim, ui-
tându-ne cum se luminează privirea prietenului căruia î�i
aducem un tort uriaș� de ziua lui.
Această capacitate de a intra î�n experienț�a altcuiva este
deosebit de relevantă î�ntr-o relaț�ie de dragoste, î�n care este
esenț�ial să răspunzi î�n mod sensibil la nevoile parteneru-
lui. Atunci când vedem cum colț�urile gurii celui pe care î�l
iubim se lasă sau ochii i se umplu de lacrimi, creierul nos-
tru imită experienț�a. Î�ntr-un anumit sens, î�ncercăm ș� i noi
senzaț�ia din punct de vedere fiziologic. Graniț�a dintre noi
ș� i partenerul nostru se estompează, aș� a că simț�im ș� i ș� tim,
î�n mod automat, fără o reflecț�ie conș� tientă, fără deliberare,
că este trist. Ne ajută extrem de mult să ajungem pe ace-
eaș� i lungime de undă cu el ș� i creează intimitate, siguranț�ă
ș� i î�ncredere: î�nseș� i legăturile dragostei.
Această sensibilitate fină î�ncepe atunci când avem
aproximativ doi ani, cam tot atunci când î�ncepem să putem
să ne recunoaș� tem î�n oglindă. „Cunoaș� terea de sine” ș� i „cu-
noaș� terea altora” sunt legate una de alta; sunt două feț�e
ale aceleiaș� i monede. Cum distingem aș� adar î�ntre trăirile
noastre ș� i ale celorlalț�i? Tot neuronii oglindă se ocupă de
asta. O subcategorie a acestor celule nervoase, neuronii
super-oglindă, transmit mai rapid informaț�ia î�n cazul pro-
priilor experienț�e ș� i mai lent î�n cazul experienț�elor celor-
lalț�i. Creierul este un instrument social rafinat care ne
confirmă conș� tiinț�a de sine, punându-ne î�n acelaș� i timp

î�ntr-o perfectă legătură cu ceilalț�i.
Neuronii oglindă fac mai mult decât să oglindească ac-
ț�iunile observate la alț�ii. Ne dau indicii despre intenț�iile lor.
Neuronii oglindă nu transmit informaț�ie dacă vedem pe
cineva mimând ceva la î�ntâmplare sau prefăcându-se fără
să aibă un scop î�n minte. De exemplu, dacă cineva se face
că î�ntinde mâna după un creion, dar acolo nu este niciun
creion, neuronii noș� tri rămân inactivi. Dar vor transmite
informaț�ie dacă simt un scop, chiar dacă nu este complet
sau este uș� or modificat. Î�ntr-un anumit sens, ei completează
golurile; fac predicț�ii ș� i anticipează. Să zicem că cineva î�ș�i
va strânge mâna ca să ia un creion, dar apoi atenț�ia î�i este
distrasă ș� i se opreș� te; apoi desface mâna ș� i ia î�n schimb
cleș� tele. Neuronii oglindă se vor fi activat î�n timp ce per-
soana î�ntinde mâna pentru că intenț�ia − de a lua un obiect
− rămâne aceeaș� i. Neuronii oglindă sunt „radarul intenț�iei”
care ne dă posibilitatea să avem o coordonare instantanee
a răspunsurilor complementare cu altă persoană.
Î�n relaț�iile de dragoste, neuronii oglindă sunt motivul
pentru care „ș� tim” î�n mod automat ce va face persoana iu-
bită. Suferinț�a lui Marie a fost percepută de soț�ul ei, Simon,
iar chipul lui este acum trist ș� i preocupat. Ea vede asta ș� i
muș� chii ei faciali copiază ceea ce vede. Mâna lui se î�ntinde
ș� i ea ș� tie că o să î�i mângâie braț�ul. Se apleacă spre el. El râde
ș� i spune: „Poate că nu făceam decât să î�ntind mâna după
paharul cu vin”.
„Nu”, răspunde ea. „Î�ntindeai mâna după mine.” Simon
zâmbeș� te, o trage î�nspre el ș� i se strâng î�n braț�e unul pe altul.
Nu e decât un moment, dar s-au î�ntâmplat atât de multe. Ș� i
atât de uș� or.
Creierul 127
Neuronii oglindă ne-au răsturnat ipotezele referitoare

la modul î�n care ne citim unii pe alț�ii. Î�nainte credeam că
Marie nu ar putea să iasă din propria minte ș� i să deducă ce
va face Simon. Ș� tim î�nsă acum că ne î�nț�elegem unii altora
intenț�iile î�ntr-o manieră mai puț�in raț�ională. Î�ntr-o clipită,
Simon a simț�it ce simț�ea Marie ș� i Marie a simț�it ce simț�ea
Simon, ș� i i-a î�nț�eles intenț�ia. Asemenea momente de cone-
xiune sunt sufletul relaț�iilor de dragoste.
Atunci când instruiesc terapeuț�i, fac adesea o ș� edinț�ă
demonstrativă cu un cuplu pe care tocmai l-am cunoscut.
Membrii audienț�ei rămân muț�i de uimire că pot să ajung
pe aceeaș� i lungime de undă cu emoț�iile profunde ale fiecă-
rui partener atât de rapid ș� i uș� or. Mă î�ntreabă de unde ș� tiu
ce simte unul dintre parteneri. Am un algoritm al sentimen-
telor, o listă cu „dacă..., atunci...”? Am, dar de obicei nu mi se
derulează î�n minte. Nu este implicat niciun efort. Dacă ră-
mân calmă ș� i sunt atentă la gesturile partenerilor, la tonul
vocii ș� i la expresiile lor faciale pot să simt ce simt ș� i ei,
chiar ș� i atunci când ei nu pot să î�i dea senzaț�iei respective
un nume. Pot să văd frica ș� i intenț�ia de a î�ntoarce spatele
î�nainte ca unul dintre ei să spună: „Nu cred că este de folos
să discutăm despre asta.”
SUNTEM REPREZENTAREA EMPATIEI

Valul de cercetări asupra creierului ne prezintă o perspectivă
spectaculos de diferită nu numai asupra relaț�iilor de dra-
goste, ci ș� i asupra naturii umane. Societatea occidentală a
menț�inut mult timp o perspectivă oarecum pesimistă: sun-
tem î�n esenț�ă niș� te ființ�e egoiste, izolate, care au nevoie de
reguli ș� i constrângeri care să ne oblige să ne purtăm fru-
mos cu ceilalț�i. Astăzi schiț�ăm un portret diametral opus:
noi, oamenii, suntem î�mpinș� i de natura biologică să fim ființ�e

altruiste, care se asociază î�ntre ele ș� i sunt receptive la ne-
voile celorlalț�i. S-ar părea că ar trebui să ne numim Homo
empathicus.
Empatia este capacitatea de a percepe ș� i de a te identi-
fica cu starea emoț�ională a altui om. Cuvântul, inventat î�n
secolul XX, derivă din grecescul empatheia care î�nseamnă
„afecț�iune” ș� i „suferinț�ă”. Dar conceptul a fost creat de către
filozofii germani din secolul XIX care i-au dat numele de
Einfühlung, care î�nseamnă „a simț�i ce simte ș� i altul”. Pre-
ocuparea empatică la mamiferele evoluate s-a dezvoltat
probabil din nevoia de a-ș� i creș� te puii î�ntr-un mod flexibil
ș� i adaptabil, astfel î�ncât să le asigure supravieț�uirea, ș� i din
nevoia de a colabora pentru apărare ș� i vânătoare, cu scopul
asigurării existenț�ei grupului sau a tribului. Studiu după
studiu demonstrează cât de puternică este această capaci-
tate la ființ�ele umane.
Poate că cele mai fascinante cercetări sunt cele care arată
că doar dacă ne imaginăm sau ne gândim că o altă persoa-
nă suferă − mai ales una dragă − asta ne face să reacț�ionăm
ca ș� i cum am trece exact prin aceeaș� i experienț�ă. Î�ntr-un
experiment, neurologul Tania Singer ș� i colegii ei de la Uni-
versitatea din Zurich au descoperit că, atunci când o femeie
a suferit un mic ș� oc electric pe dosul palmei, femeia de lângă
ea, care nu a suferit acest ș� oc, a reacț�ionat ca ș� i cum ar fi
avut parte ș� i ea de el. Aceeaș� i zonă din creier s-a activat î�n
cazul ambelor femei; acelaș� i circuit al durerii. Suferim la
propriu pentru ceilalț�i.
Î�n linii mari, modul î�n care pare să se producă empatia
este acesta: tu mă vezi pe mine sau, ca î�n experimentul de
mai sus, î�ț�i imaginezi că eu am o senzaț�ie puternică, poate
Creierul 129
durere, poate dezgust; răspunsul meu se oglindeș� te î�n cre-

ierul tău; corpul tău mă imită (chipul tău se î�ncruntă exact
ca al meu); î�mi răspunzi la nivel emoț�ional ș� i treci la preo-
cuparea empatică pentru mine; mă ajuți. Atunci când î�i
imităm pe alț�ii, le comunicăm ș� i le arătăm că î�i compătimim;
asta creează o conexiune instantanee. La Universitatea de
Stat din Oregon, studiul psihologului Frank Bernieri asupra
unor cupluri tinere care se î�nvaț�ă unul pe altul cuvinte in-
ventate, perechile care prezentau cea mai bună sincronizare
motorie − se imitau unul pe celălalt cel mai bine − au avut
ș� i cel mai puternic raport emoț�ional unul cu celălalt. Î�n stu-
diile propriei mele echipe asupra iertării, aproape toț�i par-
tenerii răniț�i i-au spus persoanei iubite ceva de genul: „Nu
pot să te iert până când nu văd că simț�i ș� i tu durerea mea.
Până când nu ș� tiu că durerea mea te face ș� i pe tine să suferi”.
Empatia nu se limitează la oameni. Primatologul Frans
de Waal, î�n cartea sa The Age of Empathy (Era empatiei),
demonstrează că toate speciile care au neuroni oglindă ș� i
conș� tiinț�ă de sine (adică pot să se recunoască î�n oglindă)
− inclusiv oamenii, delfinii, primatele ș� i elefanț�ii − răspund
unii la durerea celorlalț�i ș� i suferă atunci când unul dintre
ei moare. Cu alte cuvinte, prezintă toate semnele legăturilor
emoț�ionale ș� i ale empatiei. Maimuț�ele Rhesus, de exemplu,
refuză să tragă de un lanț� care le dă mâncare, dacă acest
act administrează un ș� oc electric vecinului lor din cuș� ca
alăturată. Maimuț�ele mor de foame pentru a evita să pro-
voace durere altei maimuț� e. Elefanț� ii merg kilometri
pentru a jeli la mormântul unui membru al turmei, iar
cimpanzeii oferă consolare, o î�mbrăț�iș� ează, o susț�in, î�i cu-
răț�ă blana ș� i o strigă pe ruda rănită care a pierdut o luptă
cu un membru mai î�n vârstă al grupului.
Este neplăcut să î�i vedem pe alț�ii că suferă, mai ales

dacă sunt cunoscuț�i. Aș� adar de ce ne este atât greu uneori
să simț�im empatie pentru cei pe care î�i iubim? Ni se dezvă-
luie trei posibilităț� i, adunate î�n urma experimentelor
zilnice care se numesc ș� edinț�ă de terapie de cuplu. Prima:
s-ar putea ca neuronii oglindă ai unei persoane să fie sub-
dezvoltaț�i sau să funcț�ioneze prost; nefuncț�ionarea siste-
mului neuronilor oglindă a fost asociată cu incapacitatea
de a rezona emoț�ional cu alț�ii, ca î�n cazul autismului. A doua:
e posibil ca stresul sau depresia să fi epuizat resursele
mentale ale unei persoane, făcând-o î�n esenț�ă insensibilă
din punct de vedere emoț�ional. Despre depresie ș� i hormonii
stresului, cum ar fi cortizolul, s-a demonstrat că î�mpiedică
dezvoltarea creierului ș� i chiar dăunează centrilor săi sociali
ș� i emoț�ionali. Abuzul din copilărie tinde să micș� oreze hi-
pocampul, zona din creier care se ocupă cu organizarea
experienț�ei î�n amintiri emoț�ionale coerente. Prin urmare,
creierul devine mai sensibil la factorii de stres emoț�ional,
cum ar fi anxietatea de separare, având o reț�ea neurală mai
puț�in dezvoltată pentru a ț�ine sub control o asemenea
anxietate.
A treia posibilitate ș� i motivul cel mai comun este că de-
venim pur ș� i simplu distraș� i. O emoț�ie care ne preocupă,
cum ar fi frica copleș� itoare de a supăra sau de a pierde un
partener, ne blochează capacitatea de a ne concentra aten-
ț�ia pe durerea celuilalt. Este greu să te concentrezi pe altă
persoană atunci când î�ț�i consumi î�ntreaga putere mentală
î�ncercând să te calmezi. Î�n timp ce o furtună î�ngrozitoare
mă făcea să mă rostogolesc la 9.000 de km î�nălț�ime, î�ntr-un
mic tub argintiu numit avion, î�ntreaga mea pregătire empa-
tică s-a evaporat atunci când un bărbat masiv care stătea
lângă mine a spus ca din senin: „Cred că o să fac un atac de
Creierul 131
panică”. M-am auzit spunând: „Ba nu. N-o să faci. Î�ncetează

odată”. Am avut timp să mă simt un pic vinovată abia când
am ajuns î�n siguranț�ă pe pistă.
Concluzia este că capacitatea de a fi pe aceeaș� i lungime
de undă ș� i de a simț�i empatie pentru ceilalț�i este influenț�ată
î�n foarte mare măsură de cât de bine poț�i să faci faț�ă pro-
priilor emoț�ii. Atingerea echilibrului emoț�ional ne permite
să interacț�ionăm cu alț�ii, să î�i compătimim ș� i să răspundem
neliniș� tilor lor. Un ataș� ament sigur î�ncurajează acest echili-
bru. Psihologul Omri Gillath de la Universitatea din Kansas a
analizat ce se î�ntâmplă î�n creierul femeilor cu diferite sti-
luri de ataș� ament atunci când au de-a face cu emoț�ii dificile.
Mai î�ntâi le-a cerut să î�ș�i imagineze evenimente neutre din
punct de vedere emoț�ional, cum ar fi că merg la cumpără-
turi cu partenerul; apoi, le-a cerut să î�ș�i imagineze certuri
banale; iar la sfârș� it le-a cerut să se gândească la scenarii
de relaț�ie dureroase, cum ar fi acela î�n care partenerul le
părăseș� te pentru altcineva sau moare. Apoi le-a pus să nu
se mai gândească la aceste lucruri.
A descoperit că femeile cu un ataș� ament mai anxios
aveau un creier mai activ din punct de vedere emoț�ional
decât celelalte atunci când se gândeau la scenariul dureros.
Î�n special, polul temporal anterior, care judecă semnificaț�ia
emoț�ională a evenimentelor ș� i procesează î�n special triste-
ț�ea, a devenit foarte activ. Î�ntre timp, cortexul frontal orbital,
care reglează emoț�ia, a aț�ipit. Fără un mecanism de frânare,
creierul acestor femei a continuat să reflecteze la evenimen-
tul dureros. Femeile cu un ataș� ament evitant nu au putut
nici ele să î�ș�i reprime foarte bine gândurile ș� i trăirile. Au
rămas active zone emoț�ionale cheie din creierul lor. Asta
se potriveș� te cu cercetări anterioare făcute de Mario
Mikulincer, care a descoperit că capacitatea persoanelor

evitante de a-ș� i reprima emoț�ia este incompletă ș� i uș� or
perturbată de orice fel de sarcină mentală, fie ea ș� i aceea
de a-ș� i aduce aminte un număr cu ș� apte cifre, de exemplu.
Chiar sub acest stres minim, gândurile ș� i emoț�iile au re-
venit ș� i echilibrul emoț�ional a fost compromis.
Scanarea creierului făcută de Gillath confirmă nume-
roase alte studii care arată că oamenii cu un ataș� ament
mai sigur se descurcă cel mai bine când e vorba să facă faț�ă
emoț�iilor dificile. Pot să le tolereze î�n general mai bine ș� i le
reglează mai eficient; au ș� anse mai mici să fie copleș� iț�i de
sentimentele lor sau obsedaț�i de ele sau să lucreze prea
mult la negarea lor. Faptul că suntem copleș� iț�i de emoț�ii
negative sau că ne străduim permanent să ne desensibili-
zăm ne distrage î�n mod inevitabil atenț�ia de la a fi prezenț�i
emoț�ional pentru ceilalț�i, de la a fi pe aceeaș� i lungime de
undă î�n privinț�a sentimentelor ș� i a nevoilor celorlalț�i. Tre-
buie să fim î�ntr-o oarecare măsură calmi ș� i să ne simț�im î�n
siguranț�ă la interior î�nainte să putem fi sensibili ș� i să răs-
pundem afectuos celorlalț�i.
Pete, care suferă de sindrom post-traumatic ca rezultat
al abuzului din copilărie, a cunoscut o singură relaț�ie sigu-
ră: cea pe care o are cu soț�ia sa, Sally. Este atât de î�ngrozit
să nu o piardă, î�ncât atunci când ea se supără pe el, chiar
dacă e vorba de un lucru cât se poate de mărunt, el devine
un vid emoț�ional. Nu poate să î�nț�eleagă semnalele lui Sally.
„Chestiile astea sunt pentru mine ca o limbă străină”, î�mi
spune el. „Nu le î�nț�eleg. Nu au nicio noimă.” După câteva
ș� edinț�e de terapie, î�n care am lucrat să î�l facem să rămână
calm î�n timp ce î�ș�i concentrează atenț�ia pe chipul lui Sally,
pare să poată să rezoneze mai bine cu emoț�iile ei. El pare
Creierul 133
trist î�n timp ce ea plânge ș� i se agită pe fotoliu, văitându-se,

dar el este permanent distras de senzaț�ia lui puternică de
panică. Î�l î�ntreb: „Ce vezi pe chipul ei?” El î�mi răspunde:
„Tot ce ș� tiu este că e supărată pe mine ș� i nu vreau decât să
se sfârș� ească odată cu supărarea asta, să repar lucrurile.
Mă gândesc la toate soluț�iile, î�nsă brusc toată căutarea asta
devine mult prea mult, aș� a că î�nlemnesc”. Nu este pe ace-
eaș� i lungime de undă nici cu emoț�iile sale, nu poate să le
denumească − cu atât mai puț�in să le tolereze, ș� i nici cu ale
lui Sally.
Poate că creierul său, ca ș� i cele ale orfanilor români
instituț�ionalizaț�i, nu ș� i-a dezvoltat complet căile neurale
care să î�i permită să rămână prezent ș� i empatic faț�ă de soț�ia
lui. Poate că este doar frica cea care ne face să ne concen-
trăm pe noi î�nș� ine, ne blochează atenț�ia susț�inută asupra
altora ș� i ne î�mpiedică să le decodăm semnalele. Poate că
cineva ca Pete, care nu a avut un ataș� ament sigur î�n copilă-
rie, este extrem de sensibil î�n faț�a ameninț�ării ș� i are doar
moduri ineficiente de a-ș� i calma temerile î�n privinț�a ataș� a-
mentului. Această cale neurală a fricii ș� i pierderii este cea
mai la î�ndemână, cea mai parcursă ș� i cea mai uș� or accesi-
bilă î�n creierul lui Pete. Î�n timp ce este cuprins de panica
ataș� amentului ș� i î�ncearcă să facă faț�ă emoț�iilor î�nchizân-
du-se î�n sine, atrage automat răspunsuri negative de la
partener. Neuronii oglindă ai lui Pete nu sunt î�n cea mai
bună formă, aș� a că el nu are idee ce impact are asupra lui
Sally sau cum de provoacă interacț�iuni care î�i confirmă
cele mai negre temeri.
Cu toate acestea, atunci când un dans nu merge bine,
aproape niciodată nu este doar din cauza tiparelor cere-
brale, a stilului emoț�ional, a obiceiurilor sau aș� teptărilor
unei singure persoane. Î�ntotdeauna joacă un rol ș� i recepti-

vitatea celuilalt sau lipsa ei. Amanda Vicary ș� i Chris Fraley,
psihologi la Universitatea din Illinois, le-au cerut unor indi-
vizi să se imagineze că trăiesc povestea unei relaț�ii de cuplu
ș� i, î�n douăzeci de momente predeterminate, să aleagă î�ntre
mai multe opț�iuni ș� i să descrie ce vor face. De exemplu,
î�ntr-un moment, după ce subiecț�ilor li s-a spus că partene-
rul a tot vorbit la telefon cu un fost iubit, ei pot să selecteze
fie răspunsul: „Mă bucur că mai poț�i să te î�nț�elegi bine cu
oamenii cu care ai ieș� it î�nainte de mine”, fie: „Mai e ceva
î�ntre voi?” Î�n esenț�ă, aceste alegeri i-au silit pe participanț�i
să interpreteze intenț�iile aș� a-zisului partener.
Î�n prima fază a studiului, povestea a fost scrisă î�n aș� a
fel î�ncât selectarea unei opț�iuni oferite − pozitivă sau nega-
tivă – să nu afecteze modul î�n care răspundea partenerul
imaginar. Partenerul imaginar era impenetrabil ș� i indife-
rent. Persoanele nesigure au tot ales apoi afirmaț�ii care
arătau că nu au î�ncredere î�n iubitul lor. Î�n a doua fază, cer-
cetătorii au formulat povestea astfel î�ncât partenerul să
acorde din când î�n când sprijin emoț�ional. Această etalare
a preocupării a fost suficientă ca să schimbe î�ncet, î�ncet
atitudinea persoanelor nesigure faț�ă de ipoteticul parte-
ner. Au î�nceput să judece intenț� iile partenerului mai fa-
vorabil ș� i să selecteze afirmaț�iile pozitive î�n momentele
predeterminate. Interacț�iunea cu un partener afectuos i-a
făcut pe toț�i, siguri sau nesiguri, mai optimiș� ti. Exact aș� a
cum există potenț�ialul menț�inerii tiparelor negative, aș� a
există ș� i potenț�ialul schimbării.
Creierul 135
CREIERUL MALEABIL
Un mod de a ne schimba comportamentul este să ne
schimbăm creierul. Î�nainte, oamenii de ș� tiinț�ă erau ferm
î�ncredinț�aț�i că ne naș� tem cu un număr finit de celule ner-
voase ș� i că, atunci când sunt distruse, norocul ne părăseș� te.
Dar se dovedeș� te că creierul este mult mai maleabil. De-a
lungul vieț�ii apar neuroni noi ș� i se dezvoltă legături noi î�n-
tre ei, pe măsură ce avem experienț�e noi. Putem deci să î�i
dezvoltăm creierul lui Pete la terapia de cuplu, creându-i
experienț�e noi? Poate că da. Fiecare experienț�ă ne schimbă
creierul î�ntr-o anumită măsură. Un mod de formare a unor
căi neurale noi este să î�ncetăm să ne mai purtăm ca de obi-
cei. De exemplu, dacă ar fi să fim legaț�i la ochi, î�n două zile
cortexul nostru vizual ar î�ncepe să proceseze semnale de
la pipăit ș� i auz.
Aș� a că e posibil să î�l ajutăm pe Pete să î�ș�i î�nlocuiască
reacț�ia prin care „î�ncremeneș� te” cu un răspuns prin care
să „î�i spună lui Sally cum este să î�i fie frică”. Odată ce se
descurcă mai bine să î�ș�i exprime frica, putem să î�l ajutăm
să vadă ș� i să răspundă mai afectuos la suferinț�a lui Sally.
Putem să î�l ajutăm să se concentreze î�ntrebându-l: „Ce vezi
î�n momentul acesta pe chipul lui Sally? Poț�i să simț�i ș� i tu ce
simte ea?” Ș� i o putem ajuta pe Sally să î�i trimită semnale
emoț�ionale mai clare. Putem, de asemenea, să î�nmulț�im
elementele care promovează empatia: familiaritatea ș� i simi-
laritatea percepute, făcându-i pe parteneri să î�ș�i recunoas-
că reciproc dorinț�ele ș� i vulnerabilitatea. Î�n sfârș� it, putem
să î�i ajutăm să î�ș�i exprime empatia pe care o simt. Vedem
că am făcut progrese atunci când, î�n a douăsprezecea ș� e-
dinț�ă, Pete î�i spune lui Sally: „Acum î�nț�eleg că suntem
amândoi speriaț�i, că ș� i tu eș� ti vulnerabilă. O văd î�n ochii tăi
ș� i î�mi dau seama că doare. Nu vreau să fii speriată. Nu ș� tiu

ce să fac, dar vreau să te mângâi”.
Neuronii noș� tri sunt î�ntotdeauna pregătiț� i să cânte
cântecul conexiunii cu celălalt. Se pare că pe toată durata
maturităț�ii există posibilitatea să ne apară neuroni ș� i reț�e-
le noi î�n creier atunci când trăim experienț�a iubirii. Walter
Freeman, profesor de neuroș� tiinț� e la Universitatea din
California, Berkeley, este de acord. Din studiul său privind
î�nvăț�area pe parcursul î�ntregii vieț�i, trage concluzia că există
nouă evenimente majore care creează î�n mod natural o
reorganizare neurală masivă: unul este atunci când te î�n-
drăgosteș� ti ș� i te ataș� ezi de un partener ș� i celălalt este î�n-
ceputul vieț�ii de părinte. (Orice părinte î�ț�i va spune că
primele câteva luni de î�ngrijire a copilului î�ț�i reorganizează
indubitabil creierul!) Freeman sugerează că oxitocina este
un „neuromodulator” cheie care poate să sporească sau
să scadă eficacitatea totală a conexiunilor dintre celulele
nervoase.
Deoarece creierul este î�n mod fundamentul un organ
al socializării, este logic să existe perioade mai intense de
maleabilitate, atunci când creierul se adaptează rapid la
noile circumstanț�e. Conexiunile noi cu o persoană dragă
ne modelează ș� i ne remodelează; conexiunile neurale noi,
emoț�iile noi, cunoș� tinț�ele noi ș� i miș� cările noi î�n dansul iu-
birii pot să ne ofere o lume nouă ș� i o nouă conș� tiinț�ă de
sine. Pete î�i spune lui Sally la ultima noastră sesiune: „Acum
că ș� tiu cum să comunic cu tine, mă simt diferit. Mai mare,
î�ntr-un fel. Mai puț�in prudent. Relaț�ia noastră nouă mă
schimbă. Se pare că pot să explorez mai mult acum, să î�mi
asum riscuri”.
Creierul 137
Mă gândesc la câteva pasaje din cartea lui Louis Cozolino,

The Neuroscience of Human Relationships (Neuroștiințele și
relațiile umane). Cozolino, psiholog la Universitatea Pepper-
dine, arată că relaț�iile timpurii ne sculptează î�n mod optim
părț�i cheie din creier, cum ar fi cortexul prefrontal, î�ntr-un
mod care ne permite să „avem o părere bună despre noi, să
avem î�ncredere î�n ceilalț�i, să ne reglăm emoț�iile, să avem
aș� teptări pozitive ș� i să ne utilizăm inteligenț�a intelectuală
ș� i emoț�ională î�n rezolvarea problemelor”. Ș� tim acum că nu
doar relaț�iile timpurii au acest efect.
Î�nț�elegem acum aspecte cheie ale chimiei iubirii, cum

ar fi rolul hormonului î�mbrăț�iș� ărilor, oxitocina, ș� i funcț�io-
narea căilor neurale ale conexiunii umane. Î�ncepem să ve-
dem că o parte din „focul” dragostei î�l constituie activarea
unor celule nervoase cheie: neuronii oglindă, care ne co-
nectează cu ceilalț�i. Dar mai mult decât atât, î�nț�elegem că
biologia nu numai că modelează relaț�iile de dragoste, ci ș� i
că aceste relaț�ii la rândul lor ne modelează ș� i ne reglează
fiziologia. Un sărut poate să aducă un val de oxitocină ș� i do-
pamină care să anuleze efectul hormonilor stresului, să scadă
ritmul cardiac ș� i să activeze creierul să citească chipul per-
soanei iubite.
Acest gen de informaț�ii ș� tiinț�ifice ne ajută să explicăm
î�n mare măsură de ce creierul î�nsuș� i este considerat acum
un organ social. Robin Dunbar, profesor de psihologie evo-
luț�ionistă la Universitatea Oxford, observă că explicaț�iile
clasice ale motivului pentru care am evoluat cu un creier
atât de uriaș� nu sunt cele mai potrivite. Asemenea creiere
sunt extrem de costisitoare din punct de vedere al energiei
de care au nevoie pentru a funcț�iona ș� i majoritatea anima-

lelor supravieț�uiesc foarte bine cu un creier mult mai mic.
Dunbar sugerează că dimensiunea creierului nostru nu
este atât rezultatul faptului că am fost nevoiț�i să rezolvăm
probleme tehnice, cum ar fi crearea de unelte sau adăpos-
turi, cât o consecinț�ă a faptului că am fost nevoiț�i să inter-
acț�ionăm unii cu alț�ii pentru a supravieț�ui ș� i prospera.
Interacț�iunea socială este un joc complex de ș� ah: trebuie
atât să anticipezi acț�iunile celorlalț�i, cât ș� i efectele proprii-
lor tale acț�iuni asupra lor ș� i e nevoie de multă putere men-
tală pentru a face asta. Astfel, creierul nostru a crescut mai
mare ș� i din ce î�n ce mai specializat pe conexiune.
Shakespeare se î�ntreabă: „Spune-mi unde se naș� te dra-
gostea, î�n inimă sau î�n minte?”. Oamenii de ș� tiinț�ă răspund
răspicat: „Î�n minte”. Dar unii dintre noi ar situa principalul
izvor al dragostei mult mai jos. „Iubirea este poezia simț�u-
rilor”, a cântat Honoré de Balzac. Scriitorul american a
spus-o mai pe ș� leau: „Iubirea nu este altceva decât «sex»
scris greș� it”. E o greș� eală enormă; dar vom examina aceas-
tă problemă î�n capitolul următor.
EXPERIMENTUL 1
Rezervă-ț�i 30 de minute î�n care tu ș� i persoana dragă puteț�i
sta î�mpreună î�n liniș� te. Alegeț�i un moment î�n care amân-
doi să vă simț�iț�i relaxaț�i: asta î�nseamnă că nu imediat după
o ceartă. Ș� i alegeț�i un loc unde să nu vă î�ntrerupă nimeni ș� i
nimic.
Î�ncepeț�i î�ncercând să ajungeț�i pe aceeaș� i lungime de
undă. Staț�i faț�ă î�n faț�ă ș� i cu picioarele apropiate, dar fără să
Creierul 139
vă atingeț�i, ș� i uitaț�i-vă unul la pieptul celuilalt. Sincroni-

zaț�i-vă apoi respiraț�ia. Găsiț�i un ritm constant.
Apoi, unul dintre voi ar trebui să accelereze ritmul ș� i
celălalt să î�ncerce să ș� i-l armonizeze î�n consecinț�ă. Odată
ce vă sincronizaț�i, inversaț�i rolurile. Dar de data aceasta,
„liderul” î�ncetineș� te ritmul respiraț�iei.
Continuaț�i să faceț�i exerciț�iile de respiraț�ie de î�ncă trei ori.
Adăugaț�i apoi un element nou: schimbaț�i greutatea de
pe un picior pe altul. Î�ncepeț�i respirând la unison ș� i trecând
pe acelaș� i picior ca celălalt.
Odată ce aveț�i un ritm fluid ș� i uș� or, persoana mai î�naltă
ar trebui să î�ș�i î�ntoarcă î�ncet umerii către dreapta sau că-
tre stânga, după care să revină la poziț�ia iniț�ială. Cealaltă
persoană se va lua după prima, armonizându-ș� i ritmul ș� i
miș� carea.
După o vreme, schimbaț�i rolurile.
Când ajungeț�i din nou pe aceeaș� i lungime de undă, î�n-
toarceț� i umerii atât de mult î�ncât să simț� iț� i amândoi că
vă pierdeț�i echilibrul. Treaba „imitatorului” este să repare
pierderea echilibrului apăsând uș� or cu mâna pe umărul li-
derului. Faceț�i asta de cinci ori, apoi schimbaț�i rolurile ș� i
continuaț�i de î�ncă cinci ori.
Discutaț�i dacă aceste miș� cări sincronizate v-au conectat
emoț�ional mai mult cu partenerul. Dacă da, descrieț�i ce
senzaț�ie v-a lăsat, astfel î�ncât cealaltă persoană să î�nț�eleagă.
Dacă nu, vedeț�i dacă puteț�i indica exact ce v-a î�mpiedicat
să ajungeț�i pe aceeaș� i lungime de undă.
EXPERIMENTUL 2
Acest experiment explorează nivelul de empatie ș� i capaci-
tatea de a citi intenț�iile partenerului.
A. Imaginează-ț�i că vrei să vorbeș� ti cu partenerul despre

interviul de angajare pe care l-ai avut acum câteva ore. Eș� ti
î�ngrijorat î�n privinț�a asta. Dar partenerul tău pare neatent.
Î�ncepeț�i să vorbiț�i despre ce s-a î�ntâmplat, iar el î�ncepe să
î�ț�i dea sfaturi despre lucrurile pe care ai fi putut să le faci
la î�nceputul interviului ca să faci impresie bună. Spui:
1. „Poate că nu vrei să vorbeș� ti cu mine despre asta.

Ce-ar fi să lăsăm baltă subiectul deocamdată?”
2. „Sunt foarte î�ngrijorat din cauza felului î�n care m-am
descurcat. Am nevoie doar de alinare ș� i sprijin.”
3. „Î�mi spui tot ce am făcut greș� it ș� i nici măcar nu mă
asculț�i. Nu asculț�i.”
Care dintre aceste trei posibilităț�i vă î�mbunătăț�eș� te re-

laț�ia ș� i are ș� anse să smulgă empatie ș� i un răspuns afectuos
de la partenerul tău?
Imaginează-ț�i acum că, indiferent de răspunsul tău, par-
tenerul î�ț�i spune: „Ah, î�mi pare rău. Poate că nu sunt chiar
pe aceeaș� i lungime de undă cu tine. Probabil că nu vrei
decât să te sprijin. Interviurile astea sunt dificile.”
Ce spui î�n continuare?
Chiar dacă partenerul te-a dezamăgit la î�nceput, ai răs-
puns pozitiv la oferta ulterioară afectuoasă? Discută cu el
cât de uș� or sau de greu a fost pentru tine să accepț�i această
î�ncercare de a repara ruperea legăturii dintre voi.
Creierul 141
B. Partenerul recunoaș� te că a uitat să vorbească cu meseria-

ș� ul de care aveț�i nevoie ca să vină săptămâna viitoare, cum
l-ai rugat. Aș� a că oftează ș� i spune: „Astăzi mi s-a părut că
totul merge prost î�n viaț�a asta. M-am simț�it deprimat.”
Tu spui:
1. „Asta mă î�ngrijorează foarte tare. Mă bazez pe tine

să faci lucrurile pe care spui că le vei face. Dar arăț�i
cam deprimat. Poate că ar trebui să î�ncepi să mergi
la sală. Te-ai simț�i mai bine.”
2. „Meseriaș� ii au nevoie de timp ca să stabilească o pro-
gramare. Cred că ar trebui să suni cât mai repede.”
3. „Pari supărat. Totul a mers aiurea? Vrei să vorbim
despre asta? Pari tare deprimat.”
Dacă nu ai reuș� it să dai răspunsul cel mai empatic − ș� tii

care este! − reflectează la motivele pentru care ț�i-a fost greu
să dai acest răspuns.
Să presupunem că neuronii tăi oglindă s-au activat. Nu
te-ai conectat emoț� ional cu informaț� ia transmisă de ei?
Ai fost cuprins ș� i distras de propriile sentimente ș� i nu ai
putut să te concentrezi pe semnalele partenerului? Te-a î�m-
piedicat o convingere sau părerea că „î�ț�i î�ndeplineș� ti sarci-
nile indiferent cum te simț�i”? Te simț�i anxios sau nesigur î�n
legătură cu ce să spui atunci când partenerul î�ț�i vorbeș� te
despre un sentiment vulnerabil?
Nimeni nu poate fi empatic tot timpul, dar dacă vrem
să construim o legătură plină de iubire, trebuie să ș� tim ce
ne blochează empatia ș� i să î�nvăț�ăm cum să ne punem pe
aceeaș� i lungime de undă ș� i să răspundem.
CAPITOLUL 5
Corpul
Sexul este emoție în mișcare.
− Mae West
C
ine ar fi crezut că Mae West, indecenta artistă cunos-
cută pentru glumele ei picante ș� i cuvintele cu două
î�nț�elesuri, ar fi nimerit adevărul fundamental des-
pre sex? Cea care defineș� te ce fel de sex facem este emoț�ia:
calitatea conexiunii noastre cu altă persoană, satisfacț�ia pe
care o obț�inem ș� i impactul pe care î�l are asupra relaț�iei
noastre romantice. Î�ntr-adevăr, ataș� amentul determină atât
cum ne comportăm î�n pat, cât ș� i î�n afara lui.
Este o idee radicală. Ani de zile, sexul a fost ceva esenț�ial
î�n ideile noastre legate de dragostea adultă. Freud a iniț�iat
aceste convingeri prin teoria lui conform căreia plăcerea
fizică pe care o dobândim din partea grijii ș� i a î�mbrăț�iș� ărilor
părintelui de sex opus reprezintă o legătură erotică care
devine ș� ablon pentru relaț�iile romantice de la maturitate.
Cercetătorii de mai târziu − precum Alfred Kinsey, William
Masters ș� i Virginia Johnson, prin investigaț� iile lor asu-
pra experienț� ei, mecanicii ș� i biologiei sexuale − au dat o
semnificaț�ie suplimentară. Miș� carea de emancipare a femei-

lor a susț�inut fără să ș� tie acest punct de vedere prin decla-
raț�iile sale conform cărora femeile au dreptul să facă la fel
de mult sex ca bărbaț�ii ș� i să obț�ină la fel de multă plăcere
ca ei − iar Pilula care le-a eliberat de frica sarcinii, le-a per-
mis să facă asta. Î�n ultimii ani, biologii ș� i psihologii evoluț�io-
niș� ti au făcut din sex un subiect ș� i mai proeminent, odată
cu enunț�area ideii că dragostea este doar o iluzie: felul na-
turii de a ne determina să facem sex ș� i să asigurăm prin
urmare perpetuarea speciei.
Ca urmare, î�n lumea occidentală am ajuns să credem
că pasiunea sexuală ș� i dragostea sunt sinonime ș� i că sexul
reprezintă esenț�a iubirii adulte. Î�n termeni simpli, sexul este
iubire − ș� i sexul de bună calitate este iubire de calitate. Astăzi
suntem obsedaț�i de cum să avem parte de sex de calitate
din ce î�n ce mai bună. Cel mai bun sex este bineî�nț�eles cel
care se termină cu orgasm. Dacă te î�ndoieș� ti de situaț�ia
prezentă, ia orice revistă pentru femei sau bărbaț�i ș� i vei găsi
cel puț�in un articol − deș� i probabil sunt mai multe − care
detaliază tehnici ș� i poziț�ii care să î�ț�i anime viaț�a sexuală.
Intră î�n orice librărie ș� i vei găsi volume î�ntregi care oferă
secretul declanș� ării Marelui O, care arată, de obicei, ca o
criză pe care ai putea să o ai dacă î�ț�i bagi degetul î�n priză.
Î�ntre timp companiile au lansat un potop de produse noi,
de la prezervative cu striaț�ii ș� i arome, până la lubrifianț�i
aromaț�i, jucării ș� i accesorii garantate să î�ț�i trezească fre-
nezia sexuală ș� i să î�ț�i aducă satisfacț�ie. Sexul pare să fie mai
degrabă î�nfăț�iș� at ca un proces asemănător digestiei, după
cum sugerează psihologul Leonore Tiefer de la Ș� coala de
Medicină a Universităț�ii din New York, nu ca ceea ce este î�n
realitate: un dans î�ntre doi parteneri.
Corpul 145
Faptul că am acordat brusc sexului atâta importanț�ă

i-a distorsionat, din păcate, rolul î�n relaț�ii, ș� i cu consecinț�e
dăunătoare. Î�n loc să î�i apropie pe oameni, tot acest accent
pus pe sex ne î�ndepărtează din ce î�n ce mai mult. Gândeș� te-te
la obsesia pentru pornografia de pe internet. Abandonăm
parteneri î�n carne ș� i oase ca să vedem sex pe ecran. Patru-
zeci de milioane de americani recunosc că intră regulat pe
site-uri pornografice ș� i 10% dintre ei spun că sunt depen-
denț�i. Deș� i clienț�ii acestor site-uri sunt î�n majoritate băr-
baț�i, femeile au prins ș� i ele rapid ideea. Cel mai î�ngrijorător
este că adepț�ii sunt din ce î�n ce mai tineri: adolescenț�i ș� i
chiar preadolescenț� i se uită la pornografie pe internet.
Î�n ziua de azi, atunci când adulț�ii formează un cuplu, o fac
adesea pentru o aventură de o noapte sau pentru sex oca-
zional. Î�ș�i spun prieteni cu beneficii. Fac gesturile corespun-
zătoare, dar fără prea multă emoț�ie.
Tristul adevăr este că am izolat sexul, l-am scos din con-
text. Da, este un aspect important al unei relaț�ii romantice,
dar nu este aspectul suprem. Pentru cercetătorii ca mine,
dragostea adultă are trei elemente: sexualitate, afecț�iune
(un amestec de atenț�ie ș� i empatie) ș� i ataș� ament. Ș� i ultimul
este de departe cel mai importantă. Deoarece la fel cum ne co-
nectăm emoțional, ne conectăm și din punct de vedere sexual.
Nivelul de relaxare pe care î�l aduce apropierea fizică ș� i
gradul de siguranț�ă pe care î�l simț�im cu partenerul nostru
se transpune î�n diferite feluri de sex, fiecare cu obiceiurile
ș� i scopurile lui, ș� i chiar ne orientează fanteziile sexuale.
Putem să facem sex care se axează pe senzaț�ia fizică ș� i este
izolat de inimă, de viaț�a noastră emoț�ională. Putem să fa-
cem sex care este î�n principal consolare emoț�ională, axată
pe alinare ș� i potolirea temerilor. Sau putem să facem sex
care este sincronizat, intim ș� i integrat nevoilor noastre emo-

ț�ionale cele mai profunde.
Ideea aceasta mi-a venit de curând, deș� i î�ntr-un context
cu totul diferit. Era î�ntr-o vineri seara la milonga, o î�ntâlnire
a oamenilor care dansează tango argentinian. Atunci când
acordurile de bandoneón ș� i vioară au umplut sala, bărbaț�ii
ș� i femeile au pornit spre ringul de dans, ș� i au î�nceput să se
miș� te ș� i să se unduiască. Mă dureau picioarele, aș� a că stă-
team pe margine ș� i mă uitam la ei. M-am trezit gândindu-mă
la comentariile prietenilor mei care spun că tango-ul este
un dans foarte sexy. Au dreptate, cu siguranț�ă. Dar ce î�l face
atât de sexy? Este vorba de î�mbrăț�iș� area aceea apropiată
î�n care capetele ș� i trunchiurile partenerilor sunt lipite? De
mângâierea ș� i î�ntrepătrunderea picioarelor? De tocurile
cui care fac picioarele femeilor interminabile?
Da, e vorba de toate acestea. Î�nsă nu toț�i dansatorii au
o î�ncărcătură erotică. De ce? Ce face ca o pereche să fie fer-
mecătoare ș� i senzuală ș� i alta nu? M-am gândit la un mic
experiment. Î�n timp ce colegii mei − dansatori amatori de
tangou − lunecau pe lângă mine, am î�nceput să le dau note
pe o scară a „pasiunii”. Am î�nchis ochii, apoi i-am deschis la
î�ntâmplare ș� i am notat cuplurile pe care le aveam î�n faț�a
mea.
Primul cuplu pe care l-am văzut era nou î�n oraș� . Cei doi
erau subț�iri ș� i bine î�mbrăcaț�i, el î�ntr-un costum elegant ș� i
pantofi î�n două culori, ea î�ntr-o rochie roș� ie, strânsă pe
corp, cu sandale cu barete, din piele î�ntoarsă neagră ș� i to-
curi de 10 cm. Dansau cu pricepere ș� i eleganț�ă. El î�ș�i unduia
ș� oldurile ș� i se arcuia î�n jurul ei î�ntr-o molinete de mare ma-
estru; ea se răsucea pe piciorul stâng ș� i î�ș�i ridica piciorul
drept î�n aer î�ntr-un boleo uimitor. Spectacolul pe care î�l
Corpul 147
ofereau era impresionant. Dar era doar atât: un spectacol.

Dansau pentru public, nu unul pentru celălalt ș� i, deș� i le-am
admirat tehnica, m-au lăsat rece.
Când am deschis ochii din nou, î�n faț�a mea se afla un
cuplu tânăr; erau î�mbrăcaț�i obiș� nuit. Păș� eau î�n ritmul mu-
zicii, î�ș�i treceau greutatea de pe un picior pe altul ș� i făceau
niș� te paș� i complicaț�i, î�nsă era vizibilă stânjeneala dintre ei.
Mi s-a părut că tânăra era agitată. Î�ncerca din greu să se
ț�ină după partenerul ei. Atunci când el î�ntindea piciorul, ea
ezita o clipă î�nainte să facă aceeaș� i miș� care, apoi se uita î�n
sus de parcă î�l î�ntreba: „A fost bine?” M-am uitat la ei, dar nu
am văzut niciun fel de pasiune. Făceau paș� ii, î�ncercând din
greu să facă ce aș� tepta celălalt, dar nu dansau cu adevărat.
A treia oară când am deschis ochii, am văzut-o pe una
dintre prietenele mele, î�n obiș� nuita ei rochie simplă ș� i pan-
tofii butucănoș� i de antrenament, dansând cu un tip scund
ș� i î�ndesat, î�mbrăcat î�n blugi ș� i cu un tricou gri pe el. Făceau
paș� i lenț�i ș� i simpli, dar erau fermecători. N-am putut să î�mi
iau ochii de la ei. Era de parcă purtau o discuț�ie intimă. El
ș� i-a î�ntors umerii, invitând-o î�n spaț�iul pe care î�l crease; ea
a acceptat ș� i au făcut o piruetă strânsă î�mpreună. Muzica a
î�ncetinit ritmul ș� i el a aș� teptat atent ca ea să termine piru-
eta ș� i să păș� ească î�n braț�ele lui peste picior. I-a prins piciorul
cu al lui ș� i l-a lăsat î�n jos, apoi ea l-a prins pe al lui l-a mutat
la loc. Se jucau! Erau complet absorbiț�i unul de altul ș� i sa-
vurau fiecare pas ș� i moment al dansului. Miș� cările lor erau
simple, sincronizate ș� i extrem de senzuale.
SEXUL VINE DUPĂ CONEXIUNE

Cultura noastră susț�ine ideea că sexul aduce ataș� ament emo-
ț�ional, creează legătura care aduce un cuplu î�mpreună. Pe
scurt, că dragostea vine după sex. Dar mult mai semnifica-
tivă este miș� carea î�n cealaltă direcț�ie. Numeroase studii din
ultimii zece ani arată că cele trei stiluri de ataș� ament − sigur,
anxios ș� i evitant − ne influenț�ează motivele pentru care
facem sex, performanț�a ș� i satisfacț�ia sexuală ș� i impactul
sexului asupra relaț�iei noastre de dragoste.
Evitanț�ii nu se simt î�n largul lor cu apropierea emoț�io-
nală ș� i dependenț�a de alț�ii, aș� a că au ș� anse mai mari să facă
ceea ce eu numesc „sex detaș� at”. Se concentrează pe pro-
priile senzaț�ii. Sexul este egoist ș� i doar pentru afirmarea
de sine, o performanț�ă cu scopul de a obț�ine orgasmul ș� i de
a-ș� i confirma priceperea sexuală. Este apreciată tehnica;
deschiderea ș� i vulnerabilitatea sunt evitate. Preludiul, cum
ar fi săruturi sau atingeri tandre, este scurt. Ș� i fără ț�inutul
î�n braț�e de după − odată Big Bang-ul produs, nu mai rămâne
nimic. Sentimentele partenerilor sunt considerate nesem-
nificative ș� i sunt î�nlăturare cu uș� urinț�ă.
Pentru că plăcerea fără ataș� ament emoț�ional este su-
perficială ș� i trecătoare, acest gen de sex are nevoie de o
perfecț�ionare continuă pentru a fi senzaț�ional. Tehnicile ș� i
partenerii noi pot să sporească pe moment entuziasmul,
dar experimentarea neî�ncetată poate duce la practici peri-
culoase ș� i la constrângeri aplicate partenerilor care ezită
să participe.
Sexul detaș� at este cel mai comun printre bărbaț�ii hete-
rosexuali (practicantul tipic este James Bond) ș� i poate fi
frecvent ș� i printre bărbaț�ii homosexuali, mai ales dacă nu
sunt deschiș� i î�n privinț�a orientării lor. Î�ngrijorător este că
Corpul 149
acest gen de sex se poate dezvolta din cauza răspândirii

pornografiei de pe internet. Tinerii care î�ș�i pierd vremea
pe site-uri cu sex î�nvaț�ă despre performanț�ă ș� i senzaț�ie, dar
nu ș� i despre conexiunea emoț�ională.
Henry, un instructor de fitness de 40 de ani, î�mi spune:
„Sexul ș� i dragostea sunt separate, ș� i oricum iubirea roman-
tică este o păcăleală, o ficț�iune”. Atunci când î�l î�ntreb despre
viaț�a lui sexuală, spune că se masturbează frecvent. „E mai
uș� or decât să am de-a face cu soț�ia mea. Ș� i devin frustrat
pentru că nu vrea să î�mi facă niciodată sex oral. Ș� tie că mă
excită cel mai mult, dar pur ș� i simplu nu vrea”. Intră î�n de-
talii amănunț�ite despre miș� cările care î�l excită ș� i î�l satisfac.
Adaugă: „Cred că este supărată ș� i din cauza unei aventuri
de o noapte pe care am avut-o î�n timpul unei călătorii de
afaceri. Chiar nu văd de ce face atâta caz. Toată lumea o
face. N-a fost decât sex.”
Alison, o femeie de carieră, elegantă, de cincizeci ș� i ceva
de ani, î�i spune soț�ului ei, Michael: „Sunt obosită seara ș� i,
dacă facem dragoste, nu vreau să mi se ceară insistent să
ne ț�inem î�n braț�e ș� i să ne sărutăm după aceea. Sincer, nu
prea î�mi place. Vreau doar să am orgasm ș� i apoi să dorm”.
Dar apoi se î�ntoarce spre mine ș� i spune: „Adevărul este că
ne certăm mai puț�in dacă fac sex cu el. Avem mai puț�ine
discuț�ii interminabile despre relaț�ie, î�n care el vrea să des-
pice firul î�n patru. Aș� a că sexul funcț�ionează. Dar ș� tii, nu
prea influenț�ează lucrurile. Î�n ziua următoare, o luăm de la
capăt. Relaț�ia nu se î�mbunătăț�eș� te cu adevărat”.
Sexul detaș� at este unidimensional ș� i î�i ț�ine departe pe
parteneri unul de altul. Subminează legăturile emoț�ionale.
Este, î�n cele din urmă, mai puț�in satisfăcător. Cercetările
arată că de fapt reduce excitaț�ia ș� i are ca rezultat orgasme
mai rare. Î�ntr-un dans fără conexiune sau fără capacitatea

de a fi pe aceeaș� i lungime de undă din punct de vedere
emoț�ional, plictiseala ș� i golul î�nsoț�esc fiecare pas.
Prin contrast, oamenii cu un ataș� ament mai anxios, tind
să facă „sex de consolare”, adică să folosească sexul ca
dovadă că sunt iubiț�i. Există implicare emoț�ională, dar senti-
mentul principal este anxietatea. Pentru asemenea oameni,
care sunt extrem de vigilenț�i ș� i sensibili la cel mai mic semn
de respingere, sexul joacă rol de reasigurare că sunt preț�uiț�i
ș� i doriț�i. Pentru bărbaț�i, cel care aduce alinarea este actul
sexual î�n sine. Pentru femei, sunt săruturile ș� i î�mbrăț�iș� ări-
le care î�l preced ș� i î�l urmează.
Leon, de 55 de ani, un avocat de succes, vrea să facă
dragoste cu soț�ia lui, Jolene, î�n fiecare dimineaț�ă ș� i î�n fieca-
re seară. Spune că are un libido crescut din cauză că nivelul
lui de testosteron este deosebit de î�nalt. Adăugă î�nsă, atunci
când este singur cu mine, că este speriat tot timpul că soț�ia
lui nu î�l iubeș� te cu adevărat ș� i nici nu î�l doreș� te. Chiar dacă
nu există dovezi, este obsedat de ideea că s-ar putea ca ea
să fi avut o aventură la un moment dat î�n timpul căsniciei
lor de 30 de ani: „Jo se î�ndepărtează de mine. Dacă m-ar
dori ș� i ea mai mult, atunci relaț�ia ar fi exact aș� a cum trebuie.
Atunci aș� putea să stau «liniș� tit»”.
Când Jolene î�i reaminteș� te de partida minunată de sex
de săptămâna trecută, el este de acord, dar se î�ndreaptă
imediat obsesiv pe săptămâna dinainte, când ea l-a refuzat.
„Pe undeva ș� tiu că o forț�ez ș� i că devin cam insistent”, spune
el. „Nu vreau decât să fim mai aproape, să fiu mai sigur de
ea. Atunci când facem dragoste, parcă iese soarele ș� i î�ncep
să mă simt cu adevărat iubit. Dar când ea e obosită ș� i nu
vrea, nu pot să mă abț�in: o iau foarte personal ș� i mi se
Corpul 151
trezesc toate temerile.” Ca ș� i alț�i oameni cu un ataș� ament

anxios, Leon este atât de sensibil la orice ameninț�are la
adresa relaț�iei î�ncât are tendinț�a să tragă concluzii catastro-
fale la primul semn de dezamăgire, sexuală sau de alt fel.
Claire, de 38 de ani, o profesoară micuț�ă de statură,
mărturiseș� te că nu spune niciodată nu atunci când parte-
nerul ei, Terry, vrea sex. „Î�ncerc să î�i fac pe plac cât pot. Dar
cred că n-am putut să mă hotărăsc niciodată î�n privinț�a
sexului. Î�mi este greu să mă relaxez ș� i să mă dezlănț�ui. Î�mi
place î�nsă apropierea. Faptul că ne ț� inem î�n braț� e unul
pe altul. Romantismul este important. Ș� tiu atunci că mă
iubeș� te. Nu prea î�nț�eleg de ce mă găseș� te atrăgătoare, ș� tii?
Eu nu mă percep aș� a. Mă î�ntreabă ce vreau î�n pat. Dar eu
nu prea ș� tiu. Vreau să î�i fac pe plac. Ș� i î�mi fac griji că nu sunt
destul de sexy pentru el.” Claire se gândeș� te să î�ș�i facă un
lifting la ochi ș� i liposucț�ie pentru a-ș� i î�mbunătăț�i aspectul
fizic ș� i să fie mai atractivă. Căutarea acestor retuș� ări cosme-
tice este destul de comună printre femeile cu un ataș� ament
anxios.
Bineî�nț�eles că gradul fundamental de confort pe care î�l
avem î�n situaț�iile de apropiere ș� i vulnerabilitate afectează
felul î�n care ne exprimăm sexualitatea ș� i trăim sexul. Sun-
tem programaț�i să punem siguranț�a pe primul loc. Dacă
trebuie să monitorizăm î�n permanenț�ă gradul de iubire al
partenerului, atenț�ia ne este distrasă de la armonizarea ș� i
receptivitatea de care are nevoie sexul de bună calitate. Nu
putem fi flexibili ș� i nu ne putem coordona răspunsurile; ne
pierdem capacitatea de a conduce ș� i de a urma.
Scopurile ș� i perspectivele privind ataș� amentul bântuie
fanteziile sexuale personale. Vedem asta foarte clar atunci
când oamenii au un ataș� ament nesigur. Psihologul Gurit
Birnbaum ș� i colegii ei de la Universitatea Bar-Ilan din Israel

au cerut unui număr de 48 de cupluri să completeze un
chestionar despre ataș� ament ș� i să ț�ină timp de 21 de zile
un jurnal cu gândurile ș� i fanteziile lor sexuale. Bărbaț�ii ș� i
femeile mai anxioș� i au visat cu ochii deschiș� i că partenerul
lor este foarte afectuos î�n timpul sexului, reflectând astfel
dorinț�a de dragoste ș� i de reasigurare care le caracterizează
sexualitatea. Mary, care este extrem de anxioasă, ș� i-a descris
astfel fantezia: „Sunt cu iubitul meu pe o plajă izolată ș� i el
î�mi spune cât de mult mă iubeș� te, mă mângâie tandru ș� i eu
simt că mă topesc î�n braț�ele lui. Sper să nu se termine nici-
odată”. Partenerii mai evitanț�i ș� i-au imaginat că ei sau alț�ii
se poartă î�ntr-un mod bizar ș� i agresiv. David a scris î�n jur-
nalul lui: „Sunt la o petrecere privată cu trei femei goale
minunate ș� i le ofer cele mai extraordinare clipe din viaț�a
lor”.
Î�n zilele î�n care partenerii au relatat despre conflicte
sau critici î�n relaț�ie, partenerii cu un ataș� ament anxios s-au
descris ca fiind umiliț�i ș� i neajutoraț�i. Î�n imaginaț�ia sa, Carl
a devenit literalmente neputincios: „M-a dezbrăcat ș� i m-a
legat cu funii de pat, lăsându-mă complet neajutorat. Ea
controla totul; m-a făcut sclavul dorinț�elor ei”. Partenerii
evitanț�i, î�nsă, s-au descris ca fiind indiferenț�i, distanț�aț�i ș� i
invulnerabili î�n faț�a pericolelor reprezentate de ceilalț�i.
Morris descrie o fantezie î�n care „o femeie frumoasă î�mi dă
pantalonii jos sub o masă din bibliotecă... bibliotecara se
uită cu multă asprime la mine, dar apoi ni se alătură. Sunt
sigur că este cel mai grozav sex de care au avut vreodată
parte. Dar apoi î�ngheaț�ă de frică. Prietena mea se uită la
noi, aș� a că presupun că petrecerea s-a terminat”. Aici Morris
este distant ș� i se concentrează pe performanț�a lui sexuală
Corpul 153
superioară. Rezultatul faptului că este prins cu infidelita-

tea este doar acela că petrecerea ia sfârș� it.
Ataș� amentul anxios a părut să amplifice atât efectul
sexului de bună calitate, cât ș� i pe cel al celui de proastă
calitate. Se potriveș� te cu ceea ce î�mi spune Kate î�n cabinet:
„Chiar dacă partidele de sex de bună calitate nu sunt foarte
frecvente, atunci când avem parte de ele, î�mi redau î�ncre-
derea î�n relaț�ia noastră o vreme ș� i pot să cred că mă iubeș� te.
Sunt mai afectuoasă atunci. Dar dacă partida pare fără sare
ș� i piper sau el nu este foarte excitat − ș� tii, dacă suntem
amândoi obosiț�i sau ceva de genul − mă deranjează foarte
tare. Mă gândesc la asta toată ziua următoare ș� i devin ner-
voasă. Am tendinț�a să î�l forț�ez să î�mi acorde atenț�ie ș� i mi
se trezesc toate grijile legate de faptul că nu mă iubeș� te cu
adevărat. Se termină de obicei cu o ceartă”.
Ataș� amentul evitant, pe de altă parte, pare să atenueze
efectul intimităț�ii fizice. Sexul ș� i răspunsul faț�ă de partener
î�n ziua următoare nu sunt legate î�ntre ele. Văd asta î�n cabinet.
Î�n biroul meu, Tom o ceartă pe soț�ia lui, Annabelle: „Nu ș� tiu
ce de faci atâta caz de cum am făcut dragoste î�n weekend.
Da, a fost bine. Ș� i ce dacă? Asta î�nseamnă că trebuie să te
ț�in î�n braț�e zile î�n ș� ir? Câteodată nu e chiar aș� a de bine, aș� a
că o dau uitării. Sexul e doar sex”. Tom respinge semnifica-
ț�ia pe care o are sexul ca ataș� ament, î�nstrăinându-ș� i soț�ia
î�n acest proces.
Satisfacț�ia sexuală, atât pentru cei cu un ataș� ament an-
xios, cât ș� i pentru cei cu un ataș� ament evitant, este redusă:
partenerul anxios este preocupat să fie iubit, iar partene-
rul evitant este hotărât să rămână detaș� at. Î�ngrijorarea ș� i
distragerea nu duc la o viaț�ă sexuală exuberantă ș� i satis-
făcătoare. Sexul detaș� at tinde să fie erotic, dar golit de
conț�inut, pe când cel de consolare este liniș� titor, dar lipsit

de erotism. Partidele de sex cele mai pline de satisfacț�ie ș� i
care produc cele mai multe orgasme, adică aș� a-zisul „sex
sincron”, cum î�l numesc eu, au loc atunci când partenerii au
un ataș� ament sigur.
O legătură sigură este caracterizată de deschidere emo-
ț�ională ș� i receptivitate, atât î�n dormitor, cât ș� i î�n afara lui.
Asta duce la o comunicare mai bună ș� i o atenț�ie implicată
ș� i concentrată, care duce î�n schimb la o mai mare excitaț�ie,
plăcere ș� i satisfacț�ie. Acesta este cel mai satisfăcător tip
de sex.
Partenerii siguri pot să î�ș�i exprime nevoile ș� i preferin-
ț�ele. Dar nu ț� i-ai da niciodată seama din imaginile de la
televizor ș� i de pe marile ecrane că comunicarea face parte
din sex. Acolo, partidele bune de sex sunt o experienț�ă
aproape de vis. Partenerii par să nu vorbească deloc; par
să ș� tie instinctiv ce să facă. Î�n lumea reală partidele de sex
minunate sunt î�nsoț�ite adesea de sporovăială ș� i râsete din
belș� ug.
Multe studii atestă acum că, din cauză că partenerii siguri
simt că au o legătură sigură cu persoanele iubite, pot să î�ș�i
acceseze la maximum sexualitatea. Faptul că se simt prote-
jaț�i le oferă libertatea de a explora ș� i de a fi î�ndrăzneț�i din
punct de vedere sexual. Gândeș� te-te. Dacă ai î�ncredere că
partenerul este alături de tine, poț�i să te relaxezi ș� i să te
manifeș� ti fără teamă că te vei face de râs sau vei fi respins.
Siguranț�a favorizează disponibilitatea de a experimenta,
de a-ț�i asuma riscuri ș� i de a fi captivat cu totul de partida
de sex. Sexul devine mai spontan, mai plin de pasiune ș� i
mai vesel.
Corpul 155
Când au î�ncheiat ș� edinț�ele de remediere a relaț�iei lor

prin terapia de cuplu, Elizabeth comentează: „Ș� tii, nu-mi
vine să cred cât a schimbat această activitate lucrurile î�n
viaț�a noastră sexuală. Nici măcar n-am sperat la asta. Eu
sunt o persoană foarte inhibată, dar acum mă simt atât de
sigură î�n privinț�a lui Peter, î�ncât nu-mi vine să cred câte
riscuri î�mi asum. Săptămâna trecută chiar i-am spus că vreau
sex oral!” Chicoteș� te ș� i continuă: „N-a părut să î�l deranjeze
deloc. Pentru mine, faptul că am putut să fac asta mi-a des-
chis o lume cu totul nouă. Poate că sunt mai pasională decât
am crezut!”
Spre deosebire de partenerii nesiguri, amanț�ii siguri tind
să fie î�ncrezători î�n legătură cu atracț�ia lor fizică ș� i sexuală
ș� i cu priceperea lor. Studiile arată că, cu cât eș� ti mai sigur,
cu atât crezi mai mult că poț�i să controlezi calitatea expe-
rienț�ei sexuale − că depinde mai degrabă de tine decât de
partener sau de factori precum locul ș� i momentul î�n care
faci sex. Acest gen de eficienț�ă este î�ncurajator ș� i se transpu-
ne î�ntr-un răspuns mai activ ș� i mai flexibil.
Ca ș� i î�n cazul altor aspecte ale relaț�iei, ș� tiinț�a ataș� amen-
tului ne oferă o imagine clară pentru cum arată o relaț�ie
sexuală sănătoasă ș� i optimă. Ș� i asta ne oferă o busolă. După
cum a spus Yogi Berra, „dacă nu ș� tii î�ncotro te î�ndrepț�i, vei
ajunge î�n altă parte”. Oamenii cu un ataș� ament sigur spun
că preferă să facă sex î�n cadrul unei relaț�ii stabile ș� i că
afecț�iunea ș� i exprimarea iubirii sunt aspecte esenț�iale ale
experienț�ei lor sexuale. Deschiderea emoț�ională ș� i dorinț�a
de a-ș� i exprima dragostea merg mână î�n mână cu plăcerea
fizică din pat.
SEXUL: LIANT SAU SOLVENT?

Săgeț�ile unidirecț�ionale care reprezintă cauzalitatea sunt
î�n general demodate î�n noua ș� tiinț�ă a relaț�iilor, aș� a că este
prea simplu să spui că ataș� amentul modelează viaț�a sexu-
ală. E vorba, de fapt, de un cerc î�n care una o consolidează
sau o slăbeș� te pe cealaltă. O legătură emoț�ională puternică
duce la sex de bună calitate, care duce la rândul lui la o
legătură ș� i mai puternică ș� i aș� a mai departe. Contrariul
este ș� i el valabil. O conexiune slabă duce adesea la sex ne-
satisfăcător, care slăbeș� te ș� i mai tare conexiunea.
Probabil din acest motiv partenerii nemulț�umiț�i care
au relaț�ii stabile se grăbesc să menț�ioneze sexul drept o
cauză majoră a nefericirii lor. Partenerii nefericiț�i atribuie
până la 70% din nefericirea lor problemelor sexuale, po-
trivit instructorilor de sex Barry ș� i Emily McCarthy de la
Universitatea Americană din Washington, DC. Prin con-
trast, mai puț�in de un sfert dintre partenerii mulț�umiț�i pun
fericirea lor pe seama unei vieț�i sexuale bune. Insatisfacț�ia
sexuală este de fapt un indicator, cel mai evident semn pen-
tru ceea ce nu merge bine cu adevărat î�n relaț�ie: destrăma-
rea legăturii emoț�ionale.
Pentru oamenii mai siguri, sexul de bună calitate poate
să depăș� ească neî�nț�elegeri minore ș� i chiar dificultăț�i mai
serioase. Platforma emoț�ională, î�ncrederea ș� i siguranț�a
construite î�n luni ș� i ani de zile este solidă; sexul sincron aju-
tă la lipirea eventualelor fisuri care apar. Cei nesiguri nu
sunt atât de norocoș� i. Pentru cei evitanț�i, nu există real-
mente o fundaț�ie emoț�ională pe care să se construiască ceva
ș� i sexul detaș� at nu permite construirea uneia. La oamenii
cu un ataș� ament anxios, fundaț�ia este fragilă. Sexul de con-
solare de bună calitate ajută la acoperirea crăpăturilor ș� i a
Corpul 157
craterelor ș� i menț�ine relaț�ia solidă o vreme, dar sexul de

consolare de proastă calitate nu face decât să le lărgească,
până când î�ntregul edificiu se prăbuș� eș� te.
ATUNCI CÂND SE ÎNTÂLNESC

STILURILE DE ATAȘAMENT
Dacă nu este vorba despre masturbare, sexul presupune o
altă persoană care are propriul stil de ataș� ament. Interac-
ț�iunile cele mai dăunătoare pentru o relaț� ie apar î�ntre
oamenii care evită de obicei implicarea emoț�ională. Sexul
devine o tranzacț�ie impersonală, un schimb. Când î�ntreb ase-
menea cupluri: „Faceț�i dragoste?”, ele î�mi dau răspunsuri
de genul: „Da. Programăm asta. La fiecare două săptămâni,
duminică la ora 7 seara”. Î�n asemenea situaț�ii sexul este doar
satisfacerea unei dorinț�e fizice; nu promovează intimita-
tea emoț�ională, deoarece ambii parteneri sunt concentraț�i
numai pe satisfacerea propriilor porniri sexuale.
Alte combinaț� ii sunt numai cu puț� in mai reuș� ite: de
exemplu, un bărbat evitant cu o femeie anxioasă. Î�n studi-
ile făcute, bărbaț�ii evitanț�i relatează că fac mai puț�in sex pe
măsură ce partenerele lor î�ș�i exprimă mai mult anxietatea
ș� i nevoia. Ea insistă să facă mai des sex pentru a se liniș� ti,
dar solicitările ei î�l fac pe el ș� i mai reticent decât de obicei
ș� i se î�ndepărtează ș� i mai tare. Ambii parteneri fac sex mai
rar ș� i au parte de mai puț�ină satisfacț�ie.
Atunci când doi oameni anxioș� i sunt î�mpreună, s-ar
putea să facă sex foarte des deoarece amândoi î�ncearcă să
î�ș�i potolească temerile. Dar sunt atât de preocupaț�i de pro-
priile neliniș� ti î�ncât niciunul nu poate să răspundă aș� a cum
doreș� te celălalt ș� i ajung să aibă mai puț�ină î�ncredere ș� i să
se î�ndoiască mai tare de dragostea celuilalt. Ea: „Dacă m-ai

iubi, mi-ai spune ceva drăguț� î�n timp ce faci dragoste cu
mine”. El: „Mi-e aș� a de groază că nu voi putea să-mi menț�in
erecț�ia ș� i să mă prezint bine ș� i că î�n plus mă vei respinge,
î�ncât nu pot să spun nimic”.
Sexul î�mbunătăț�eș� te cel mai bine relaț�iile atunci când
nevoile partenerilor sunt complementare. Astfel, doi oameni
siguri pot forma o pereche mulț�umită. La fel, o persoană
sigură cu una anxioasă. De exemplu, Peter a crescut î�ntr-o
familie mare ș� i apropiată, la o fermă, acolo unde era natu-
ral ș� i obiș� nuit să vadă animalele cum se î�mperechează ș� i se
î�nmulț�esc. Mary, singurul copil al unor părinț�i î�n vârstă,
este o tânără tăcută ș� i timidă, cu o experienț�ă sexuală limi-
tată. Cei doi s-au cunoscut la un colegiu comunitar local ș� i
s-au î�ndrăgostit imediat. Peter, cu î�ncrederea ș� i căldura lui,
i-a oferit lui Mary un refugiu sigur î�n care a putut să î�nflo-
rească din punct de vedere sexual. Ș� i pe măsură ce Mary a
devenit mai î�ncrezătoare ș� i mai sigură, i-a oferit lui Peter
afecț�iunea ș� i sexul jucăuș� după care tânjea el.
Recunoaș� terea faptului că ataș� amentul ne modelează
comportamentul sexual ne schimbă perspectiva asupra
multor chestiuni. Odată ce î�nț�elegem iubirea, aceste ches-
tiuni capătă o nouă lumină.
SĂ RENUNȚĂM LA TOȚI CEILALȚI?

Astăzi, este la modă să se dezbată î�n mass media, î�n talk
show-uri ș� i î�n revistele academice dacă este posibil să ră-
mâi cu o singură persoană toată viaț�a. Consensul popular
pare să fie că acesta este un obiectiv imposibil de atins,
deș� i este dorit de mulț�i - potrivit unui sondaj recent, 90%
Corpul 159
dintre adolescenț�ii americani speră să se căsătorească ș� i

să rămână cu acelaș� i partener „până când moartea ne va
despărț�i”. Drept dovadă, oamenii indică date statistice î�n-
tunecate. Diverse studii au descoperit că aproape jumătate
din căsniciile oficiate î�n SUA sfârș� esc prin divorț� ș� i aproape
jumătate dintre bărbaț�ii ș� i femeile din America î�ș�i î�nș� ală
partenerul.
Observatorii citează numeroase motive pentru care
monogamia pe termen lung este nerealistă. Familiaritatea
duce la plictiseală, spun mulț�i experț�i î�n relaț�ii. „Iubirea
pasională aduce euforie, asemeni drogurilor, ș� i nu poț�i să
rămâi î�n această stare la nesfârș� it”, explică psihologul Elaine
Hatfeld de la Universitatea din Hawaii. Poligamia domină
î�n multe culturi din lume, potrivit antropologilor. Fidelita-
tea contrazice legea naturală; numai 7% dintre mamifere
sunt monogame, observă naturaliș� tii. Printre oameni, băr-
baț�ii î�n special, sunt programaț�i să î�ș�i î�mprăș� tie genele peste
tot ș� i să asigure supravieț�uirea speciei sau cel puț�in aș� a
speculează biologii evoluț�ioniș� ti. Î�n lumina tuturor acestor
lucruri, n-ar trebui să ne maturizăm odată cu toț�ii ș� i să
acceptăm că promiscuitatea este naturală ș� i că iubirea ro-
mantică are o dată la care expiră?
Categoric nu! Poate că nu ne este destinat tuturor să
avem o singură relaț�ie toată viaț�a, dar suntem monogami
de la natură. Da, exact. Monogami de la natură. Văd cum
rămân oamenii cu gura căscată de câte ori spun asta, dar
dovezile sunt solide: suntem programaț�i să preferăm să ne
î�mperechem ș� i să ne ataș� ăm de un singur partener pe ter-
men lung. Poliamoria ș� i formarea de perechi pe termen
scurt nu sunt strategiile preferate ale majorităț�ii oameni-
lor, bărbaț�i sau femei.
Care sunt argumentele pesimiș� tilor? Dacă le analizăm

î�ndeaproape, nu sunt prea convingătoare. Divorț�ul scade
de fapt printre cei mai tineri de 50 de ani (ș� i a fost dintot-
deauna mai scăzut î�n alte ț�ări, cum ar fi Canada). Cifrele
privind adulterul se bazează adesea pe cercetări nefondate
ș� i sunt extrem de exagerate; studiile demne de î�ncredere
indică că doar aproximativ 25% dintre bărbaț�i ș� i 11% dintre
femei calcă strâmb. Poligamia există î�n culturile mai primi-
tive, î�n principal pentru că sunt puț�ini bărbaț�i ș� i pentru că
lipsa de educaț�ie, de egalitate ș� i de ș� anse le î�mpiedică pe
femei să se î�ntreț�ină singure pe ele ș� i pe copiii lor. Cât des-
pre natură, 90% dintre păsări sunt monogame. Ș� i deș� i nu-
mai câteva specii de mamifere se î�ncadrează î�n această
categorie, monogamia tinde să fie o regulă î�n cazul celor
care trebuie să investească timp ș� i efort pentru a asigura
supravieț�uirea urmaș� ilor ș� i a speciei î�n general. Printre ele
se numără ș� oarecele californian, marmoseta pigmeu, cas-
torul, lupul cenuș� iu − ș� i oamenii. Aceste mamifere sunt toate
programate din punct de vedere biologic să se ataș� eze de
cei de care depind de ei ș� i de cei de care depind la rândul
lor.
Toate produc de asemenea oxitocină, neurotransmiț�ă-
torul ș� i hormonul care favorizează crearea unei legături, atât
î�ntre părinte ș� i copil, cât ș� i î�ntre parteneri (vezi capitolul 4).
La oameni, nivelul de oxitocină creș� te î�n creier î�n momen-
tele de conexiune emoț�ională intensă, cum ar fi î�n timpul
alăptării ș� i orgasmului. Dovezi recente arată că persoana
iubită nici nu trebuie să fie prezentă din punct de vedere
fizic pentru a ne declanș� a un val de oxitocină î�n creier.
E suficient doar să ne gândim la el sau la ea pentru a fi in-
undaț�i de oxitocină. Î�n plus, acest hormon reduce secreț�ia
de substanț�e chimice asociate stresului ș� i ne face să fim
Corpul 161
calmi ș� i fericiț�i, consolidând ș� i mai mult legătura dintre iu-

biț�i. După cum am menț�ionat, oxitocina este cunoscută la
scară largă sub denumirea de hormonul î�mbrăț�iș� ărilor,
dar oamenii de ș� tiinț�ă au un alt nume pentru ea: molecula
monogamiei.
Cea mai clară dovadă pentru puterea acestei substanț�e
chimice de a favoriza fidelitatea provine din studiile făcute
pe două specii de ș� oareci, cel de preerie ș� i cel de munte.
Aceste rozătoare mici diferă î�ntr-un singur fel major: ș� oa-
recii de preerie au receptori pentru oxitocină î�n creier; ș� oa-
recii de munte nu au. Dl ș� i d-na De Munte se î�mperechează,
au pui, pe care î�i abandonează după câteva zile ș� i î�ș�i vede
fiecare de drumul lui. Dl ș� i d-na De Preerie, pe de altă par-
te, se î�mperechează, au pui, î�i cresc î�mpreună ș� i rămân î�m-
preună pe viaț�ă. Atunci când cercetătorii le cresc nivelul de
oxitocină rozătoarelor fidele, acestea se î�nghesuie unele
î�ntr-altele ca nebunii ș� i î�ș�i curăț�ă blăniț�a unele altora până
nu mai pot. Dar atunci când oxitocina este blocată, aceste
animale loiale se î�mperechează, dar nu se ataș� ează una de
alta, exact ca verii lor de munte.
Acest lucru a fost demonstrat categoric î�ntr-o serie de
experimente. Cercetătorii au pus o pereche de ș� oareci de
preerie î�ntr-o cuș� că ș� i au legat-o pe femelă. Apoi au deschis
o uș� ă spre o altă cuș� că î�n care alerga o femelă necunoscută.
S-a î�ndepărtat oare soț�iorul ca să se joace cu ameț�itoarea
doamnă din vecini? Nu, a rămas cu soaț�a lui. Apoi cercetă-
torii i-au injectat o substanț�ă chimică care blochează re-
ceptorii de oxitocină ai creierului, ș� i masculul de ș� oarece
de preerie a devenit la fel de neruș� inat ca ș� i ruda sa de
munte, copulând fără să ț�ină cont atât cu amanta, cât ș� i cu
perechea.
Un studiu recent a demonstrat, pentru prima oară,

existenț�a efectului monogamiei pe care î�l are oxitocina la
bărbaț�i. Neurobiologul René Hurlemann ș� i colegii săi de la
Universitatea din Bonn, Germania, au administrat un spray
nazal cu oxitocină unui grup de bărbaț�i heterosexuali să-
nătoș� i ș� i 45 de minute mai târziu le-au făcut cunoș� tinț�ă cu
o femeie atrăgătoare necunoscută care se plimba prin î�n-
căpere. Fiecărui bărbat i s-a cerut să indice când s-a simț�it
uș� or jenat de apropierea dintre ei ș� i când s-a aflat la o dis-
tanț�ă ideală. Se ș� tie că oxitocina favorizează î�ncrederea,
aș� a că cercetătorii s-au aș� teptat ca toț�i bărbaț�ii să î�i permi-
tă femeii să se apropie la fel de mult. Nu aș� a au stat î�nsă
lucrurile. Bărbaț�ii aflaț�i î�n relaț�ii stabile au stat cu 10-15 cm
mai departe de femeie decât cei singuri.
Din cauza legăturii dintre oxitocină ș� i sexualitate, există
o predilecț�ie naturală ca sexul să ducă la crearea ataș� amen-
tului, făcându-ne astfel să avem o î�nclinaț�ie către relaț�iile
pe termen lung. Oxitocina are un alt efect care susț�ine fide-
litatea, unul care anulează argumentul ce spune că „inevi-
tabil sexul cu acelaș� i partener ajunge plictisitor”. De fapt,
î�n studiile despre dependenț�a de cocaină, s-a demonstrat
că oxitocina interacț�ionează cu receptorii pentru dopamină
din centrii recompensei ai creierului ș� i blochează senzaț�ia
de obiș� nuire cu ea, astfel î�ncât plăcerea nu se diminuează.
Acesta pare să fie modul evoluț�iei de a se asigura că mame-
le, bebeluș� ii ș� i iubiț�ii adulț�i vor considera interacț�iunile lor
satisfăcătoare pe termen nelimitat ș� i fără î�ntrerupere.
Bineî�nț�eles că foarte puț�ine lucruri sunt absolut ș� i com-
plet consecvente î�n natură. Oxitocina nu garantează exclu-
sivitate sexuală, aș� a că din când î�n când chiar ș� i monogamul
domn De Preerie se va î�mperechea cu altă doamnă. Dar
Corpul 163
apoi se grăbeș� te spre casă ca să î�i cureț�e blăniț�a perechii

sale, să doarmă cu ea ș� i să o protejeze. Ar trebui să î�nț�ele-
gem din asta că o relaț�ie ocazională are o raț�iune biologică,
că susț�ine vechiul argument „nu a î�nsemnat nimic”? Nu!
Faptul că din când î�n când ne atrage altcineva î�n afară de
partenerul nostru nu î�nseamnă că nu suntem făcuț�i pentru
monogamie. Suntem mult mai complecș� i decât rozătoarele.
Un argument î�n plus care să susț�ină ideea că, la oameni,
î�mperecherea ș� i ataș� area sunt legate î�ntre ele vine din acti-
vitatea recentă a lui Omri Gillath, profesor de psihologie la
Universitatea din Kansas, ș� i a echipei lui. Î�ntr-un experi-
ment, el a pus 181 de bărbaț�i ș� i femei heterosexuali, cu
vârsta î�ntre 18 ș� i 40 de ani, să stea î�n faț�a ecranului unui
computer ș� i să se uite la 20 de perechi de cuvinte care de-
scriu piese de mobilier: de exemplu, „masă-televizor” ș� i
„dulap-scaun”. Sarcina-pretext: să apese pe un număr î�ntre
1 ș� i 7, indicând cât de diferite sau similare sunt piesele de
mobilier care alcătuiau o pereche. Dar î�nainte ca fiecare
pereche de cuvinte să apară pe ecran, licărea o imagine
care dura 30 sau 50 de milisecunde − adică mult mai puț�in
decât ai clipi din ochi − pe care subiectul nu era conș� tient
că o vede. Jumătate din aceste imagini subliminale conț�i-
neau o imagine abstractă neutră; cealaltă jumătate aveau o
imagine erotică: de exemplu, bărbaț�ii primeau o femeie goală
atrăgătoare, subiecț�ii femei primeau un bărbat gol.
Gilliath le-a cerut apoi subiecț�ilor să completeze un
chestionar despre cum ar răspunde ei î�n mod obiș� nuit par-
tenerilor romantici î�n anumite situaț�ii. Oamenii care au fost
„pregătiț�i” subliminal pentru sex au avut mai multe ș� anse
să bifeze afirmaț�ii legate de intimitate („Mă simt foarte
apropiat de partenerul romantic”) ș� i de modalităț�i pozitive
de rezolvare a conflictului („Î�ncerc să cooperez cu partenerul

meu pentru a găsi o soluț�ie acceptabilă pentru amândoi”).
Bărbaț�ii au bifat pe lângă asta răspunsuri care demonstrau
disponibilitatea de a face sacrificii: de exemplu, să renunț�e
să se î�ntâlnească cu familia sau prietenii sau să se răsfeț�e
cu hobby-uri ș� i distracț�ie, pentru a menț�ine o relaț�ie. Con-
cluzia lui Gillath? Chiar ș� i dorinț�a carnală, cea mai simplă
excitaț�ie sexuală, declanș� ează î�n mod automat reacț�ii de ata-
ș� ament sau de ataș� are.
Alături de oxitocină, acest fapt explică de ce aventurile
adultere de o noapte, swinging-ul ș� i poliamoria nu merg
chiar atât de bine î�n fond. Soț�ii care calcă strâmb ar putea
să le spună partenerilor: „Nu a î�nsemnat nimic, a fost doar
sex”, iar cuplurile care recurg la poliamorie ar putea să sta-
bilească limite ș� i reguli pentru î�ntâlnirile cu alț�ii („Fără
săruturi sau ț�inut î�n braț�e; fără î�ntâlniri î�n afara perioade-
lor stabilite”), dar asemenea asigurări ș� i restricț�ii sunt cam
acelaș� i lucru cu mutatul scaunelor dintr-un loc î�ntr-altul pe
puntea Titanicului. Probabil că va fi un moment î�n experien-
ț�a sexuală î�n care participanț�ii vor î�ncepe să se conecteze
emoț� ional − pentru că aș� a suntem făcuț� i să fim. Natura
ne-a creat astfel î�ncât apropierea fizică să alunece uș� or ș� i
inevitabil î�n ataș� ament ș� i grijă. Sexul ne păcăleș� te să intrăm
î�n relaț�ii.
Adevărul este că călcăm strâmb ș� i avem aventuri nu
pentru că suntem cu toț�ii predispuș� i de la natură să avem
parteneri multipli, ci pentru că legătura cu partenerul este
î�n mod inerent slabă ori s-a deteriorat atât de tare î�ncât nu
mai suportăm singurătatea. Nu am î�nț�eles dragostea ș� i nici
nu am ș� tiut cum să o reparăm. Ca atare, confuzi ș� i pierduț�i
î�ntr-o lume care afirmă sus ș� i tare că sexul este raț�iunea
Corpul 165
fundamentală de a fi a unei relaț�ii, singura „soluț�ie” evi-

dentă a fost aceea de a căuta amanț�i noi pentru a î�ncerca să
creăm acea conexiune pe care ne-o dorim.
Ș� i cu argumentul care spune că este imposibil să menț�i-
nem pasiunea de-a lungul anilor cum rămâne? Este adevărat:
dacă nu ș� tim cum să investim î�n siguranț�a legăturii noastre
sau dacă nu ș� tim decât să facem sex evitant, detaș� at. Este
necesară din ce î�n ce mai multă noutate pentru a atrage
atenț�ia dacă senzaț�ia ș� i performanț�a sunt singurele lucruri
care se află î�n centrul atenț�iei actului sexual. Î�n acest caz,
familiaritatea vesteș� te sfârș� itul unei vieț�i sexuale incitante.
Î�n cazul partenerilor siguri î�nsă, studii ș� i sondaje riguroase
arată că fiorul poate să dureze la infinit. Acest entuziasm
nu este pofta explozivă a primei pasiuni, ci bucuria mai adân-
că care apare atunci când cunoș� ti pe cineva î�n profunzime.
Atunci când î�l î�ntreb pe clientul meu, Jerry, care are o căsnicie
fericită de 30 de ani, despre viaț�a lui sexuală, î�mi răspun-
de: „Mă î�ntrebi de partidele acelea cu «o, Doamne, ce bine
e, asta î�mi arată că mă place ș� i suntem atât de excitaț�i» de
la î�nceputul relaț�iei? Sau de genul de partide pe care le avem
acum, î�n care suntem pe aceeaș� i lungime de undă − ceea ce
eu numesc «sex din suflet»? E la fel de incitant, dar este o
pasiune cu totul diferită. E ca soarele de dimineaț�ă.”
Iubiț�ii siguri au capacitatea de a fi jucăuș� i ș� i aventuroș� i
pe toată durata relaț�iei. Asta ne confirmă un sondaj recent
făcut î�n America pe tema sexului de către cercetători de la
Universitatea din Chicago, care au descoperit că satisfacț�ia
ș� i entuziasmul sexual atât pentru femei cât ș� i pentru bărbaț�i
creș� te odată cu angajamentul emoț�ional ș� i exclusivitatea
sexuală. Toate acestea î�mi reamintesc de prietena mea, Mary,
care dansează tango, de preferat cu soț�ul ei cu care este
î�mpreună de 30 de ani. Ea î�mi spune: „Î�mi place să dansez

uneori cu alț�i parteneri. Dar eu ș� i Marty avem trei decenii
de antrenament. Ș� tim cum să ne ajutăm unul pe altul să ne
menț�inem echilibrul, cum să ajungem pe aceeaș� i lungime
de undă, cum să facem miș� cările. Este delicios să dansez cu
el. Ș� tie cum dansez eu ș� i este alături de mine aș� a cum nu
pot să fie alț�i prieteni la dansurile de societate”.
Dacă sunteț�i pe aceeaș� i lungime de undă, fiecare dans
este diferit, chiar dacă partenerul este acelaș� i. La fel este ș� i
fiecare partidă de sex, chiar dacă iubitul este acelaș� i.
FEMEILE ȘI LIBIDOUL
Noua ș� tiinț�ă ș� i perspectiva ataș� amentului stimulează ș� i o
revizuire majoră a ideilor noastre î�n privinț�a sexualităț�ii
feminine ș� i masculine. O uriaș� ă problemă sexuală î�n pre-
zent este lipsa libidoului. Î�n jur de 30% dintre femei spun
că î�ș�i doresc foarte puț�in sau deloc să facă sex, chiar ș� i cu
un partener stabil, care le iubeș� te. Prin contrast, numai 15%
dintre bărbaț�i spun că simt prea puț�in dorinț�ă. Cercetările
indică faptul că nu am î�nț�eles natura dorinț�ei femeilor ș� i cât
de profund diferă sexualitatea feminină de cea a bărbaț�ilor.
La bărbaț�i, lipsa libidoului este aproape î�ntotdeauna
legată de boală, cum ar fi afecț�iunile cardiace sau diabetul.
Dar la majoritatea femeilor, nu este evidentă nicio expli-
caț�ie fizică. Î�ntr-adevăr, studiile arată că femeile prezintă
adesea semnele fizice ale excitaț� iei − ț� esuturile genitale
ș� i vaginale se umplu cu sânge ș� i lubrifiant natural − dar
această excitaț�ie nu este conș� tientizată ș� i simț�ită ca dorin-
ț�ă. Insuficienț�a explicaț�iilor din acest domeniu le-a lăsat pe
multe femei să se simtă î�n continuare ruș� inate ș� i vinovate
Corpul 167
(„E ceva î�n neregulă cu mintea mea”), iar pe bărbaț�i să ră-

mână muț�i de uimite ș� i frustraț�i („Nu ș� tiu cum să o ajut”,
„Ce-ar trebui să fac ca să facem sex?”).
Laura, 28 de ani, ș� i Andy, 30 de ani, sunt proaspăt căsă-
toriț�i ș� i locuiesc î�n New York. Deș� i Andy este mereu dornic
să sară î�n pat ș� i să facă dragoste, Laura abia poate să î�ș�i
adune entuziasmul pentru o partidă pe lună. Amândoi sunt
nefericiț�i ș� i acum au î�nceput să se certe. „Am mers la medi-
cul meu ș� i mi-a spus că am o problemă de ordin sexual”,
î�mi spune ea mie. „A zis că nu este normal pentru o femeie
care abia s-a căsătorit. Că ar trebui să simt o dorinț�ă fier-
binte ș� i spontană pentru Andy dacă l-aș� iubi. Cu cât mă ru-
ș� inez mai mult ș� i devin mai neliniș� tită î�n privinț�a asta, cu
atât vreau să discut mai puț�in cu Andy despre asta. El ș� tie
că am avut câteva experienț�e sexuale proaste î�n adolescenț�ă,
dar zice că ar fi trebuit să le depăș� esc până acum ș� i că e
ceva î�n neregulă cu mine. Acum cu cât evit mai mult sexul,
cu atât este mai insistent ș� i cu atât mai scurte devin parti-
dele noastre de amor.”
Ce se î�ntâmplă? Ani de zile am folosit un model simplu
pentru a explica funcț�ionalitatea ș� i disfuncț�ionalitatea
sexuală: sexualitatea se axează pe zona genitală ș� i se trece
î�n mod liniar de la dorinț�ă, la excitaț�ie, la orgasm ș� i la satis-
facț�ie. Acest model este valabil pentru bărbaț�i, pentru care
excitaț�ia este î�n mare parte o experienț�ă fizică declanș� ată
de stimuli vizuali. Un bărbat vede o femeie cu tocuri î�nalte,
î�mbrăcată î�ntr-o fustă strâmtă, sângele î�i irigă penisul, simte
erecț�ia ș� i î�ș�i spune: „Sunt excitat. Vreau sex”. Dar acest mo-
del pare să fie total greș� it când vine vorba de femei. Pentru
ele, sexul este o experienț�ă fizică ș� i emoț�ională mai com-
plexă. Ș� i una dintre cerinț�ele nerecunoscute până acum
pentru a simț�i dorinț�a, sugerează cercetările noi, este sen-

timentul de siguranț�ă.
Un experiment interesant efectuat de Omri Gillath ș� i
colega lui, Melanie Canterberry, pare să arate literalmente
cum se petrece asta. Au scanat creierul a 20 de studente ș� i
19 studenț�i cărora li s-a spus să se uite la imagini abstracte
ș� i să le dea o notă î�n funcț�ie de cât de mult le-au plăcut.
Studenț�ilor li s-a spus ș� i că ar putea fi expuș� i, la nivel subli-
minal sau supraliminar (conș� tient, adică) ș� i altor imagini,
dintre care unele ar putea fi sexy. Atunci când au fost ex-
puș� i „stimulilor” − fotografii cu oameni dezbrăcaț�i de sex
opus, atât creierul bărbaț�ilor, cât ș� i cel al femeilor s-a activat.
Au existat câteva uș� oare diferenț�e î�ntre bărbaț�i ș� i femei la
nivel subliminal î�n ceea ce priveș� te zona din creier care s-a
activat cel mai tare, dar descoperirea cea mai fascinantă a
fost de departe aceea că numai la femei, atât la nivel conș� ti-
ent, cât ș� i inconș� tient, s-a aprins cortexul prefrontal ș� i alte
regiuni implicate î�n raț�ionamente.
„Este clar că creierul femeilor răspunde î�n mod diferit
la stimulii sexuali − regiunile responsabile de control s-au
activat mereu ca răspuns la un stimul sexual”, spune Gillath.
„Pare că au o tendinț�ă naturală să asocieze preocupările
legate de siguranț�ă ș� i pofta sexuală. Sunt preocupate de si-
guranț�ă, ceea ce este logic − sexul este mai riscant pentru
ele.” Sexul le pune î�ntr-o poziț�ie foarte vulnerabilă; sunt
mai mici ș� i mai slabe decât bărbaț�ii, adesea goale ș� i stau
culcate pe spate. Trebuie să î�ș�i depăș� ească teama naturală
pe care o induce această poziț�ie. Par să î�ș�i pună inconș� tient
î�ntrebarea: „Cât de sigură mă simt î�n legătură cu bărbatul
acesta? Pot să am î�ncredere î�n el?”
Corpul 169
S-ar putea ca femeile să aibă î�n plus ș� i o teamă î�nnăs-

cută de a rămâne î�nsărcinate ș� i tind prin urmare să fie mai
vigilente. „Trebuie să investească mai mult din punct de
vedere biologic î�n eventualii copii decât bărbaț�ii”, remarcă
Gillath. Sugerează că unul dintre motivele pentru care
femeile au mai mulț�i receptori pentru oxitocină î�n creier
decât bărbaț�ii este acela că au nevoie de o cantitate mai
mare din această substanț�ă chimică ce reduce stresul: „Poate
că au nevoie de foarte multă pentru a depăș� i frica ș� i pentru
a putea să se excite ș� i să facă sex”.
Sexualitatea femeilor pare să depindă, mult mai mult
decât cea a bărbaț�ilor, mai degrabă de calitatea relaț�iei de-
cât de intensitatea senzaț�iilor la nivel epidermic. „Se leagă
î�n mod natural de ataș� ament ș� i de o relaț�ie ca refugiu sigur”,
spune Gillath. „Ș� i ne ajută să î�nț�elegem de ce femeile, chiar
ș� i după Pilulă ș� i feminism, î�ncă tind să fie cele care se pă-
zesc, iar bărbaț�ii cei care iniț�iază sexul.”
Psihiatrul Rosemary Basson de la Universitatea din
British Columbia a postulat un model nou al sexualităț�ii fe-
minine care să î�nlocuiască vechiul model genital liniar. Este
o buclă de feedback care include factori precum satisfacț�ia
din relaț�ie, intimitatea emoț�ională ș� i activităț�i sexuale pre-
cedente, toate influenț�ând răspunsul sexual. „Femeile î�ncep
adesea experienț�ele sexuale cu o atitudine neutră”, obser-
vă ea, „ș� i trec la dorinț�ă ș� i excitaț�ie ca rezultat al stimulilor
sexuali din partea partenerului. Sexualitatea lor este adesea
un răspuns, nu o iniț�iativă. Este o reacț�ie la interesul sexual
al unui partener.”
Recunoaș� terea faptului că stimulii legaț�i de ataș� amen-
tul sigur sunt fundamentali pentru excitaț�ia ș� i sexualitatea
femeilor deschide calea către remedii noi. Tratamentele
medicale anterioare au dat greș� . Viagra, de exemplu, nu

funcț�ionează prea bine la femei, probabil pentru că creș� te
fluxul de sânge î�n zona genitală, î�n loc să creeze efectiv ex-
perienț�a dorinț�ei. Femeile cu un libido scăzut par să aibă
nevoie î�n special de un preludiu mai senzual ș� i mai incitant
pentru a-ș� i consolida sentimentul de siguranț�ă ș� i pentru a
simț�i dorinț�a ș� i excitaț�ia.
Pentru bărbaț�i asta î�nseamnă răsturnarea ideilor pri-
vind sexualitatea feminină ș� i schimbarea abordării verbale
ș� i fizice, astfel î�ncât să fie evident că doresc persoana, nu
doar orgasmul. Asta le liniș� teș� te pe femei. Cary î�mi spune
î�ntr-o ș� edinț�ă de terapie: „Nu pot să trec peste asta. Toate
manualele de tehnică sexuală pe care le citesc nu sunt decât
o pierdere de vreme. Ei î�i place să î�i vorbesc. Nu-mi plac
dulcegăriile, dar se pare că o excită să î�mi î�mpărtăș� esc sen-
timentele. Uimitor. Î� nainte o î�ntrebam: „Vrei să facem
prostii?” Nu î�nț�elegeam că î�i displace asta. Voiam ca ea să
î�ș�i demonstreze pasiunea din prima. Acum î�nț�eleg că vrea
să fie ț�inută î�n braț�e, să i se ș� optească vorbe dulci ș� i să o iau
î�ncet. Funcț�ionează!” Soț�ia lui, Jill, spune î�ncet: „Sigur că da”
ș� i zâmbeș� te. Jill adaugă că nu are mereu nevoie de orgasm
ca să fie satisfăcută de o partidă. Deș� i asta î�l nedumereș� te
pe Cary, nu este chiar atât de neobiș� nuit.
Ideea că femeilor, proaspăt căsătorite sau nu, le trebuie
mai mult să se excite decât bărbaț�ilor ș� i că au nevoie să se
simtă î�n siguranț�ă ș� i liniș� tite mai î�ntâi era complet nouă
pentru Andy, soț�ul Laurei. El trăieș� te î�n cultura noastră ob-
sedată sexual, dar neș� tiutoare î�n privinț�a relaț�iilor, î�n care
sexul evitant este considerat normal ș� i chiar ideal. Î�n ș� e-
dinț�ele noastre, am putut să î�l ajut pe Andy să nu î�ș�i mai
critice soț�ia, să nu mai pună presiune pe ea ș� i să vorbească
Corpul 171
despre anxietatea pe care o simț�ea atunci când ea nu răs-

pundea î�n pat aș� a cum dorea el. Ș� i pe măsură ce a făcut
asta, Laura s-a simț�it î�ncurajată să iasă din cochilie ș� i să
afirme clar ce vrea ș� i ce nu vrea, î�nainte ș� i î�n timpul actului
sexual. „Te rog să nu mă mai ț�ii ș� i să nu î�mi mai bagi limba
î�n gură”, i-a spus ea lui Andy. „Intru imediat î�n panică atunci
când faci asta ș� i tot ce vreau este să plec de lângă tine. Am
nevoie de blândeț�e mai î�ntâi.” Imediat ce ea a putut să spună
ce doreș� te, viaț�a sexuală a Laurei ș� i a lui Andy a mers ș� nur.
Deș� i sexualitatea bărbaț�ilor este mai directă, ș� i ei au ne-
voie de intimitate emoț�ională. La terapie, î�mi spun că sexul
fără ea este „golit de conț�inut”, pe când cu ea este mai bun.
Î�n primul rând, pot să î�ș�i î�mpărtăș� ească preocupările
privind performanț�a ș� i să primească reasigurări. Faptul că
aproape 60% dintre bărbaț�i nu mai iau Viagra după prima
reț�etă confirmă că sexul este o experienț�ă relaț�ională ș� i
emoț�ională complexă.
Toate acestea se potrivesc cu ceea ce descoperim prin
EFT. Atunci când cuplurile devin mai sigure ș� i mai satisfă-
cute î�n relaț�ia lor, sexul, chiar ș� i atunci când nu ne ocupăm
direct de el, se î�mbunătăț�eș� te automat. Ș� i atunci când exis-
tă anumite probleme sexuale, î�ncepem tot prin a ne ocupa
de calitatea conexiunii de cuplu. O bază sigură creează sen-
timentul de siguranț�ă de care toț�i partenerii, ș� i mai ales
femeile, au nevoie pentru a avea o sexualitate implicată,
flexibilă.
DRAGOSTEA ÎN VREMEA PORNOGRAFIEI

Nu există multe modele î�n cultura noastră pentru a î�nvăț�a
fina coordonare emoț�ională ș� i fizică pe care le necesită sexul
de bună calitate − sau, ar trebui să spun, sexul de bună ca-
litate pentru ambii parteneri. Andy a î�nvăț�at despre sex de
la amicii lui ș� i din reviste, din cărț�i, de la televizor ș� i din
filme. Aceste repere culturale sunt î�ncă surse principale de
informaț�ie despre sex pentru bărbaț�i ș� i femei. Astăzi, pen-
tru bărbaț�i î�n special, mai există o altă sursă: internetul.
Ceea ce au î�n comun toate aceste surse, alături de educa-
ț�ia sexuală din ș� coli, este că se axează pe aspectele mecanice
ale sexului. Nu se spun prea multe despre emoț�iile care se
î�nvârt î�n jurul sexului, contextul î�n care acesta are loc. O ex-
cepț�ie sunt romanele de dragoste pentru femei. Acest gen
literar, deș� i reprezintă de departe cel mai mare segment
din industria de carte, nu a avut parte de prea mult respect
(spre deosebire de thriller-uri, genul care le place bărbaț�i-
lor). Atunci când au apărut prima oară au fost ridiculizate
ca fiind romane erotice ieftine, pentru reprezentările feme-
ilor strânse î�n corsete, supuse, fermecate de prinț�i, piraț�i
ș� i războinici medievali. Dar î�n ultimii ani aceste cărț�i s-au
schimbat. Astăzi, ele prezintă femei contemporane, capa-
bile ș� i realizate ș� i abordează chiar ș� i probleme serioase,
cum ar fi violenț�a domestică. Ideea importantă aici este că,
chiar ș� i î�n cele mai explicite asemenea cărț�i, sexul are me-
reu loc î�n cadrul unei relaț�ii ș� i sunt descrise sentimentele
partenerilor.
Un exemplu al unei noi ș� i incitante variante a romanului
de dragoste este bestsellerul Fifty Shades of Grey (Cincizeci
de umbre ale lui Grey), scris de E.L. James. Cartea aceasta ș� i
cele două continuări ale sale sunt, la un anumit nivel, niș� te
Corpul 173
cliș� ee excesiv de sentimentale ale romanului de dragoste.

O tânără virgină, Anastasia, se î�ndrăgosteș� te de un „prinț�”,
î�n acest caz magnatul miliardar ș� i î�mpătimitul după BDSM*,
Christian Grey. Este de acord să intre î�n camera roș� ie a du-
rerii ș� i să devină „supusa” sau sclava lui sexuală. Totuș� i,
chiar dacă este copleș� ită de dorinț�ă − pare să aibă orgasme
multiple doar văzându-i degetele lungi ș� i elegante − reu-
ș� eș� te să nu î�ș�i piardă capul ș� i modifică contractul pe care el
î�i cere să-l semneze, stabilind astfel limite pentru ceea ce
trebuie să accepte. Ea descoperă, bineî�nț�eles, că î�nclinaț�ii-
le lui sexuale sunt rezultatul suferinț�ei interioare − a fost
abuzat î�n adolescenț�ă − ș� i î�ș�i transformă iubitul rănit sufle-
teș� te î�ntr-un bărbat care „este o sursă inepuizabilă de iubi-
re”. Această poveste ce seamănă cu a Cenuș� ăresei (sau cu a
Frumoasei ș� i bestia?) este condimentată cu descrierile
unor plăceri sadomasochiste precum bătaia la fund, lega-
rea ș� i disciplinarea.
Ce ne spune popularitatea acestui „roman de dragoste”?
Că femeile tânjesc după bărbaț�i care se pricep să le domine
ș� i să le permită astfel să î�ș�i exploreze sexualitatea ș� i să ce-
deze î�n faț�a sexualităț�ii partenerului ș� i a lor proprii fără
anxietate sau vinovăț�ie? Poate că da. Ș� tim că cedarea activă
predomină î�n fanteziile sexuale ale femeilor. Reprezentan-
tele sexului feminin trebuie să stea oarecum nemiș� cate ș� i
să fie cooperante pentru ca un act sexual reuș� it să aibă loc.
Aș� a că supunerea la femei ș� i fermitatea la bărbaț�i sunt re-
pere importante pentru î�mperechere. Cartea explorează
* BDSM (Bondage, Discipline, Dominance/Submission, Sadomasochism

− sclavie, disciplinare, dominanță/supunere și sadomasochism); ter-
menul se referă la practicile erotice complexe și, de cele mai multe ori,
periculoase, folosite de cuplurile care obțin plăceri de natură sexuală
din durere sau umilință dusă la extrem. (n.red.)
această realitate fundamentală a sexualităț�ii ș� i o leagă de

dorinț�a î�nnăscută de conexiune pe care o prezintă roma-
nele de dragoste.
Cincizeci de umbre ale lui Grey moderează aspectul de
obiect pornografic pe care î�l are femeia ș� i care apare î�n
contractul formal pe care trebuie să î�l semneze Anastasia.
Î�n el, corpul ei este definit de dorinț�ele ș� i nevoile iubitului
ei: este de acord să rămână fără păr ș� i să i se provoace du-
rere. „Cele trei bunici” bine cunoscute ale internetului nu
s-au excitat; recenzia lor a inclus expresii precum „Au!” ș� i
„Nu faceț�i niciodată ceva care doare”. Pentru mine, partea
î�ngrijorătoare a cărț�ii a fost etichetarea sexului obiș� nuit,
fără BDSM, ca fiind „banal” − subî�nț�elegându-se că, dacă nu
apelezi la bici ș� i nu mergi până la limita de sus a durerii,
sexul nu este satisfăcător; pur ș� i simplu nu este destul de
„senzaț�ional”. Î�ntr-o societate care nu î�nț�elege conexiunea
emoț�ională, trebuie să ajungem la extreme pentru a ne târî�
corpul î�ntr-o excitare fizică simț�ită î�n profunzime.
Cartea aceasta, cu aluzia ei perfidă că sexul obiș� nuit
este banal prin definiț�ie, este ecranizată. Va fi un alt film
dintr-un ș� ir lung de filme care distorsionează legătura din-
tre ataș� amentul emoț�ional ș� i sexualitate. Dragostea din
filme nu este deloc raț�ională. A trebuit să î�mi scotocesc
prin amintiri ș� i să mă î�ntorc mult î�n timp, ca să găsesc câ-
teva filme care prezintă o descriere sinceră ș� i exactă a ero-
tismului î�n cadrul unei relaț�ii care se formează sau care e
deja stabilită. Trei filme vechi- ș� i unul mai recent- se disting
clar.
Don’t Look Now (Nu privi acum) (1973) arată cum funcț�i-
onează ataș� amentul ș� i sexul. Thriller-ul romantic se con-
centrează pe Laura ș� i John Baxter, soț�i căsătoriț�i de mult
Corpul 175
timp, care jelesc recenta moarte prin î�nec a fetiț�ei lor. Se

află la Veneț�ia, unde el este trimis î�n interes de serviciu, ș� i
î�n camera lor de hotel parcurg ritualul obiș� nuit. Stau de
vorbă î�n timp ce fiecare face baie; el stă î�ntins pe pat dez-
brăcat ș� i citeș� te ziarul. Ea î�ncepe să î�l mângâie ș� i ajung să
facă dragoste tandru ș� i erotic. Se iubesc de mult timp, se
simt confortabil ș� i relaxaț�i unul cu altul ș� i cu toate acestea
sexul are intensitate. Î�ș�i cunosc corpul unul altuia ș� i ș� tiu
cum să î�ș�i ofere plăcere. Lunga scenă de sex este intersec-
tată de cadre cu cei doi după sex, î�n timp ce se î�mbracă ca
să iasă la cină. Sexul face parte din ființ�a organică a relaț�iei
lor ș� i, î�n consecinț�ă, î�i aduce mai aproape. Î�n timp ce par-
curg holul hotelului ca să iasă la cină, ea stă strâns lipită de
el, cu mâna î�ncolăcită după braț�ul lui.
The Big Easy (Polițiști murdari) (1986) î�nfăț�iș� ează sexul
la î�nceputul unei relaț�ii. Remy McSwain este un detectiv
î�ncrezut din New Orleans, atras de Anne Osborne, un pro-
curor districtual, o femeie timidă care investighează un caz
de corupț�ie î�n poliț�ie. Prin umor ș� i farmec el o ajută să se
simtă destul de î�n siguranț�ă î�ncât să î�ș�i asume un risc emo-
ț�ional. Î�n scena de sex, ea este î�ncordată ș� i î�l răneș� te atunci
când î�ncearcă să î�i atingă organele genitale. „Scuze, nu m-am
priceput niciodată la asta”, mărturiseș� te ea. Deș� i continuă
să-i spună: „Nu pot să fac asta; sunt prea agitată. Mi-e ruș� i-
ne”, el devine tandru ș� i grijuliu ș� i ea poate î�n sfârș� it să se
relaxeze. Când el î�i bagă mâna pe sub fustă, vedem că ea este
excitată. Sunt î�ntrerupț�i de un telefon, aș� a că nu au ocazia
să facă dragoste, dar scena se termină când Anne, văzând
că el trebuie să plece, spune: „Nu-i nimic; oricum nu prea
am avut noroc î�n materie de sex”. „Eș� ti pe cale să ț�i se
schimbe norocul”, î�i răspunde Remy, iar ea are curajul să î�i
ș� optească: „Să te î�ntorci”, î�n timp ce el iese grăbit pe uș� ă.
Î�ntr-o altă scenă, ea vomită după ce vede un cadavru, ș� i î�n

timp ce el are grijă de ea ș� i o ajută să se cureț�e, ea î�l sărută
ș� i î�l umple pe faț�ă cu pastă de dinț�i. Mai târziu î�n film, el
plânge de ruș� ine din cauza amicilor lui corupț�i ș� i ea î�l con-
solează. După ce se confruntă î�mpreună cu conflicte ș� i
pericole, filmul se î�ncheie cu o scenă î�n care ei dansează,
proaspăt căsătoriț�i, î�n casa lor.
A History of Violence (Umbrele trecutului) (2005) are
două scene de sex contrastante: una î�n care sexualitatea ș� i
conexiunea sigură se reunesc î�n armonie ș� i una î�n care
sexul este detaș� at, ostil chiar. Prima scenă arată un cuplu
căsătorit de multă vreme, Edie ș� i Tom Stall, î�ntr-o intimita-
te jucăuș� ă. Ea s-a î�mbrăcat î�n uniforma ei de majoretă din
liceu ca să-i facă o surpriză ș� i î�i face ș� i apropouri. Se rosto-
golesc prin pat, la î�nceput î�n glumă, apoi serios. Scena
prezintă o conexiune afectuoasă care se dezvoltă î�ntr-o se-
xualitate intensă, î�ntr-o căsnicie stabilă. A doua scenă are
loc atunci când legătura s-a rupt ș� i ea nu se mai simte î�n
siguranț�ă cu el. A demonstrat că este capabil de o violenț�ă
uimitoare ș� i ea î�ș�i dă seama că el nu este bărbatul pe care a
crezut că î�l cunoaș� te î�n toț�i acei ani î�mpreună. Este un străin
acum ș� i astfel, lipsită de sentimentul de siguranț�ă, se î�nde-
părtează de el. El reacț�ionează î�n faț�a acestui abandon
luând-o cu forț�a pe scări. Deș� i ea se excită pe la jumătatea
partidei, sfârș� itul este brutal ș� i trist. După sex, ea î�l î�mpinge
ș� i se duce să se ghemuiască î�n baie. Amândoi sunt singuri
acum: sexualitatea lor nu va rezista dacă nu găsesc o cale
de a reface legătura ș� i de a o reî�nnoi. Scena finală a filmului
î�i arată privindu-se unul pe altul cu o vulnerabilitate lipsită
de apărare ș� i se simte că se î�nț�eleg ș� i că vor restabili cone-
xiunea dintre ei.
Corpul 177
Friends with benefits (Prietenie cu folos) (2011) demon-

strează cât de greu este să ț�ii emoț�iile ș� i ataș� amentul î�n afara
dormitorului. După ce sunt respinș� i de iubiț�ii lor, Dylan ș� i
Jamie nu mai vor să î�ș�i asume riscuri: „Am să mă î�nchid
emoț�ional”, declară el. „Am terminat cu povestea asta cu
relaț�iile”, anunț�ă ea. Aș� a că cei doi prieteni decid să facă sex
fără implicare emoț�ională: „Doi oameni ar trebui să poată
să facă sex aș� a cum joacă tenis.” Ș� i î�ntr-adevăr, î�n aș� ternut
parcă ar juca un meci de tenis: fiecare î�i dă instrucț�iuni ce-
luilalt ș� i face tot felul de comentarii. „Ce faci, vrei să sapi
până î�n China?... Un pic mai la stânga”, î�i dă ea instrucț�iuni
î�n timp ce el î�i face sex oral. El anunț�ă că trebuie să meargă
să facă pipi ș� i e greu cu o erecț�ie, aș� a că trebuie să aș� tepte.
Amândoi sunt concentraț�i să aibă Marele O. (Este amuzant
ș� i oarecum simpatic să te uiț�i la film; mi-a amintit de re-
marca lui Woody Allen: „Sexul fără iubire este o experienț�ă
lipsită de sens, dar ca experienț�ă lipsită de sens este una al
naibii de bună”.) Dar curând nu mai pot să î�ș�i stăvilească
sentimentele. Ț� in unul la altul, chiar dacă nu vor. Ea î�i arată
locul ei sigur, un ascunziș� pe acoperiș� . El o duce acasă la
familia lui, dezvăluindu-ș� i teama de î�nălț�imi, tendinț�a de a
se bâlbâi ș� i dragostea pentru tatăl lui cu minț�ile rătăcite
din cauza demenț�ei. Î�n casa familiei lui, cei doi se apropie
ș� i de data aceasta fac acel gen de sex pe care î�l numim a
face dragoste: sunt cuprinș� i de senzualitate ș� i captivaț�i unul
de celălalt atât de mult î�ncât nu mai au nevoie de instrucț�iuni.
Apropierea î�l sperie î�nsă pe el ș� i î�n dimineaț�a următoare se
î�ndepărtează. Î�n mod semnificativ, filmul se termină cu
amândouă personajele asumându-ș� i riscul emoț�ional de
a-ș� i mărturisi unul altuia vulnerabilităț�ile: ea se teme că
este „distrusă”, el se teme că are nevoie de ea. Numai atunci
pot să recunoască că sunt î�ndrăgostiț�i unul de altul.
Aceste patru filme par să se numere printre puț�inele

excepț�ii de la valul de imagini cu sex impersonal de care
geme cultura occidentală. Dar nu am inclus aici mediul care
a fost aclamat atât ca sursă supremă a conexiunii sociale cât
ș� i ca ameninț�are supremă la adresa conexiunii: internetul.
SEXUL ÎN SPAȚIUL CIBERNETIC

Dintre toate schimbările culturale care au avut loc î�n ulti-
mii ani, cea mai dăunătoare pentru relaț�ii a fost creș� terea
colosală a cantităț�ii ș� i disponibilităț�ii pornografiei. Ea a exis-
tat dintotdeauna, dar se limita la marginea societăț�ii. Din
cauza internetului, a devenit un produs de larg consum.
Doar î�n Statele Unite, 40 de milioane de oameni vizitează
site-uri pornografice cel puț�in o dată pe lună; 35% din ceea
de se descarcă de pe net este pornografie. Aproximativ 85%
dintre utilizatori sunt bărbaț�i, iar printre cei mai mari con-
sumatori sunt tinerii de sex masculin aflaț�i sub vârsta de
18 ani.
Pornografia este doar sex genital. Desparte complet
sexul de ataș� amentul emoț�ional, punctul de plecare pen-
tru un act sexual optim, care necesită implicare reciprocă,
armonizare ș� i receptivitate. Pornografia reduce sexul la sen-
zaț�ie − act sexual ș� i orgasm − ș� i elimină orice conexiune cu
partenerul sau orice respect pentru acesta. Imitarea porno-
grafiei reprezintă o reț�etă sigură pentru a fi un amant jalnic.
Î�i î�nvaț�ă pe bărbaț�i că tot ce trebuie pentru un act sexual
satisfăcător este un penis tare ș� i un orificiu moale. Ș� i igno-
rând toate cunoș� tinț�ele greu dobândite despre sexualitatea
feminină, le î�nvaț�ă pe femei că sunt î�n principal receptacule
ale dorinț�ei ș� i servitoare ale excitaț�iei masculine. Cuvântul
pornografie provine din grecescul pornographos care se
Corpul 179
traduce prin „a scrie despre prostituate” − exemplarele ori-

ginare ale sexului depersonalizat.
Rezultatul abundenț�ei de pornografie este î�ngrijorător:
creăm o mulț� ime de bărbaț� i evitanț� i ș� i femei anxioase.
Femeile, hotărâte să î�ș�i păstreze bărbaț�ii, î�ncep să î�ș�i mo-
difice chirurgical labiile pentru a semăna cu ale femeilor din
filmele pornografice. „Toată frumuseț�ea organelor genitale
feminine este că sunt cu totul unice”, mi-a spus disperat un
terapeut pe probleme sexuale. Am văzut consecinț�ele ș� i î�n
cabinetul meu. Î�n ultimii cinci ani, au venit din ce î�n ce mai
multe cupluri cu pornografia ca problemă centrală a rela-
ț�iei lor. Femeile se plâng că sunt î�nș� elate, trădate ș� i umilite;
bărbaț�ii protestează că acț�iunile lor sunt inofensive ș� i î�ș�i
critică partenerele că sunt prea puritane ș� i mai puț�in „sexy”
decât femeile de pe internet.
„Ai cheltuit pe asta toț�i banii pe care i-am economisit noi
ș� i seara î�ț�i petreci tot timpul navigând pe site-uri porno”,
î�i spune Marilyn pe un ton acuzator lui Tony, după ce i-a
descoperit predilecț�ia pentru pornografie pe internet. „Î�n-
ț�eleg acum de ce atunci când facem dragoste î�n ultima vreme,
tu parcă ai fi î�n altă parte, nu cu mine. Eu ce loc am î�n toate
astea? E ca ș� i cum ai avea o aventură.”
„Ce faci atâta caz?” răspunde Tony scurt. „Cum să am o
aventură dacă nu am plecat deloc de acasă? Nu e ca ș� i cum
aș� fi făcut sex pe bune cu cineva. Ne scriam doar. E doar o
fantezie.” Poate, dar este o fantezie care î�l î�ndepărtează din
ce î�n ce mai mult de conexiunea sigură cu soț�ia lui.
Ș� i mai rău, bărbaț�ii î�ș�i abandonează de tot partenerele
reale î�n favoarea personajelor din fanteziile de pe ecran.
Î�nainte, bărbaț�ii foloseau pornografia pentru a se excita, după
care se î�ndreptau spre partenerele lor. Acum pornografia
î�n sine a devenit obiectul dorinț�ei, după cum observă Wendy

ș� i Larry Maltz, î�n cartea lor, The Porn Trap (Capcana porno-
grafiei). Pornografia oferă excitaț�ie sexuală ș� i eliberare ime-
diată cu femei complet ascultătoare ș� i dornice. „Mi-am
pierdut tot interesul pentru î�ntâlniri”, spune un fan citat de
Wendy Maltz î�n revista Psychotherapy Networker. „Filmele
porno sunt mai accesibile ș� i mai convenabile decât să am
de-a face cu oameni reali.”
Suporterii pornografiei nu iau î�n seamă asemenea critici
ș� i î�i acuză pe opozanț�i că nu fac decât să considere patologică
o formă legitimă de eliberare sexuală. Dar mulț�i specialiș� ti
din domeniul sănătăț�ii sunt convinș� i acum că pornografia
de pe internet prezintă un pericol ș� i mai alarmant: adicț�ia.
Cuvântul adicț�ie vine din latinescul addictionem, care î�n-
seamnă literalmente „devotament”. Se crede că un procent
estimat de 6-8% dintre bărbaț�i sunt „devotaț�i” − adică de-
pendenț�i − de pornografia de pe internet. „La urma urmei”,
recunoaș� te Tony, „evadarea î�n extaz este la distanț�ă de nu-
mai un clic, î�ntotdeauna, 365 de zile pe an.”
Poț�i să ai realmente o adicț�ie faț�ă de ceea ce este, î�n fond,
procesul firesc ș� i normal al eliberării sexuale? Elementele
adicț�iei se regăsesc toate: o „stare de euforie” fiziologică,
pornirea de a căuta o „doză”, creș� terea toleranț�ei la „drog”
care necesită doze din ce î�n ce mai mari, senzaț�ia de lipsă
atunci când nu este disponibil, o preocupare crescândă
pentru eliberarea oferită, investirea unor perioade mari de
timp î�n căutarea dozei, perturbarea vieț�ii personale ș� i pro-
fesionale ș� i aș� a mai departe. Lipseș� te un element al adicț�iei
clasice: acela că persoana î�n cauză continuă să caute o doză
pentru a evita suferinț�a sevrajului. Dar o perspectivă mai
nouă asupra adicț�iei susț�ine că dependenț�ii sunt prinș� i î�n
Corpul 181
primul rând î�ntr-o pânză a aș� teptării. Anticipează plăcerea

obț�inută din starea de euforie ș� i evadarea din anxietate ș� i
depresie ș� i această anticipare le creează o stare permanentă
de semiexcitaț�ie. Clienț�ii mei care sunt fascinaț�i de sexul î�n
spaț�iul cibernetic î�mi relatează că simt intens ș� i permanent
dorinț�a sexuală la un nivel pe care nu î�l cunoș� teau î�nainte
să utilizeze pornografia digitală.
Pornografia astâmpără pentru un moment dorinț�a. Un
orgasm generat pe ecran declanș� ează eliberarea de sub-
stanț�e chimice ale „plăcerii”, inclusiv endorfine, dopamină
ș� i serotonină. Nu eliberează î�nsă oxitocină, hormonul ata-
ș� amentului, care produce mulț�umire desăvârș� ită ș� i calm.
Utilizatorii constanț�i de pornografie descoperă că au ne-
voie de pornografie din ce î�n ce mai des pentru a se elibera.
Pornografia nu te face decât să î�ț�i doreș� ti ș� i mai multă
pornografie.
Cercetări recente arată că, î�n cazul tuturor dependen-
ț�elor, suprastimularea are ca rezultat un exces al hormo-
nului recompensei, dopamina, eliberat î�n creier. Pentru a
menț�ine echilibrul sistemului nervos, creierul opreș� te func-
ț�ionarea zonelor cu receptori ai dopaminei ș� i răspunsul la
dopamină este î�ncetinit. Este un fel de oboseală a plăcerii.
Apare toleranț�a fiziologică ș� i este nevoie de stimulare din
ce î�n ce mai mare: fie că este vorba de cocaină, alcool, anal-
gezice eliberate cu prescripț�ie medicală sau sex, doar pen-
tru a se simț�i normal, ca să nu mai zicem î�n stare de euforie.
Î�ntr-un studiu, Paul Johnson ș� i Paul Kenny, neurologi la
Institutul de Cercetare Scripps din Jupiter, Florida, au
descoperit că ș� obolanii care mâncau excesiv au resimț�it un
deficit de dopamină î�n creier, ceea ce î�i făcea să continue să
mănânce compulsiv.
Puterea internetului este nemaipomenită: varietatea

conț�inutului este enormă, este privat, anonim, mereu acce-
sibil ș� i aparent nu are consecinț�e î�n viaț�a reală. Incursiuni-
le lui Tony î�n sexul din spaț�iul cibernetic au avut consecinț�e
din ce î�n ce mai mari, deoarece căsnicia a devenit din ce î�n
ce mai ș� ubredă ș� i munca lui a avut de suferit (ș� eful l-a prins
î�ntr-o zi uitându-se la filme porno pe computerul din birou
ș� i l-a avertizat că locul său de muncă este î�n pericol). Dar el
nu pare sigur că are o problemă serioasă. „Ș� tiu că pot să mă
opresc dacă vreau”, î�mi spune el mie. „A î�nceput î�ntr-o pe-
rioadă când eram la pământ: î�mi rupsesem piciorul î�n trei
locuri. Doar am deschis un email. Acum e doar... cred că, ei
bine, trebuie să recunosc că î�mi e dor să mă uit dacă nu o
fac. Mi-e dor de starea aceea de euforie ș� i de calmul care î�i
urmează. Cred că este adevărat că consum din ce î�n ce mai
mult, ș� i ce dacă? Simt că deț�in controlul î�n totalitate. Pot să
fac î�n aș� a fel î�ncât fanteziile să mi se î�mplinească cu un
simplu clic. Soț�ia mea spune că am î�ntors spatele altor as-
pecte ale vieț�ii. Poate că am exagerat un pic. Dar relaț�ia
noastră sexuală nu a fost niciodată foarte bună. Chestia
asta î�mi colorează puț�in viaț�a. E ca o pastilă secretă care
mă face să mă simt bine, o pastilă pe care o am î�n buzunar,
ș� i cred că mă simt mai sexy eu personal ș� tiind că pot să mă
uit imediat ce ajung acasă. Ș� i acum Marilyn este foarte su-
părată. Eu n-am considerat niciodată că are vreo legătură
cu ea, serios.”
Atunci când Tony î�ș�i descrie ataș� amentul faț�ă de Marilyn,
este clar că are un stil extrem de evitant. Curtea pe care i-a
făcut-o a fost legată numai de „distracț�ie”, spune el, ș� i spor-
turile î�n aer liber au fost ceea ce i-a adus î�mpreună. Când î�l
î�ntreb de cine se simte apropiat, î�n cine are î�ncredere sau
la cine apelează pentru sprijin, mă priveș� te cu o expresie
Corpul 183
goală. „Adulț�ii trebuie să stea pe propriile picioare”, î�mi

răspunde el. „Pe mine mă trimiteau î�n camera mea dacă
mă supăram, aș� a am fost eu crescut. Trebuie să î�nveț�i să î�ț�i
rezolvi singur problemele.” Există dovezi solide că oamenii
evitanț�i sunt mai susceptibili la adicț�ii, î�n general. Dacă
nu poț�i să ajungi la un ataș� ament sănătos, î�ncepi să cauț�i
un substitut.
Dependenț�a de pornografie este un exemplu perfect al
consecinț�elor separării sexului de ataș� amentul ș� i conexiu-
nea cu celălalt. Sexul ș� i ataș� amentul ar trebui să meargă
mână î�n mână. Cele mai multe adicț�ii sunt, la bază, î�ncer-
cări disperate de a găsi un substitut pentru ataș� amentul
sigur faț�ă de oameni. Dar asemenea substitute nu te pot
satisface ș� i sunt distructive pentru sănătate, fericire ș� i, î�n
cele din urmă, chiar pentru funcț�ia sexuală. Pe măsură ce
bărbaț�ii se obiș� nuiesc cu stimularea intensă a pornografiei,
devin desensibilizaț�i î�n faț�a plăcerii ș� i stării fiziologice de
euforie pe care le oferă sexul obiș� nuit. Atunci când sunt cu
un partener real, se trezesc că nu pot să se excite. Urologul
Carlo Foresta, profesor la Universitatea din Padova, a des-
coperit î�n urma sondajelor sale că 70% dintre tinerii care
caută ajutor pentru problemele de performanț�ă sexuală
recunosc că sunt consumatori constanț�i de pornografie. El
afirmă că un sistem de răspuns sexual desensibilizat, care
rezultă din consumul obsesiv de pornografie, iar nu anxie-
tatea cu privire la performanț�ă, este acum una dintre prin-
cipalele cauze ale disfuncț�iei erectile. Medicii descoperă
că, dacă bărbaț�ii pot să se abț�ină de la pornografie pentru
o perioadă de timp, fiziologia lor se va recalibra î�n cele din
urmă, performanț�a sexuală se va î�mbunătăț�i ș� i libidoul se
va reactiva.
Î�n cele din urmă, pornografia de pe internet ne distruge

posibilitatea de a avea relaț�ii apropiate ș� i de a face sex de
bună calitate. Promovează singurătatea ș� i izolarea ș� i te um-
ple de ruș� ine ș� i disperare. Cei devotaț�i pornografiei ajung
să aibă o sexualitate distrusă ș� i fragmentată, î�n care emo-
ț�ia ș� i erotismul sunt separate ș� i nu se reunesc niciodată.
Numai atunci când Marilyn î�l părăseș� te pe Tony î�ncepe
el să î�ș�i dea seama de preț�ul plătit pentru ceea ce el numeș� te
hobbyul lui. El face terapie individuală, iar î�mpreună cu
Marilyn a revenit la terapia de cuplu. Este o mare provoca-
re pentru Tony să renunț�e la pornografie ș� i să se î�ntoarcă
la complexitatea sexului cu o persoană reală. Î�ncă lucrează
la asta.
Î�n prezent, ș� tiinț�a ne oferă noi informaț�ii despre sexu-

alitate: sexualitatea matură derivă ș� i se dezvoltă dintr-un
sentiment sigur de ataș� ament faț�ă de alț�ii. După cum a glu-
mit actorul Peter Ustinov: „Sexul este o conversaț�ie purtată
prin alte mijloace”. Acolo unde nu există nicio conversaț�ie −
nicio conexiune emoț�ională − consecinț�ele sunt cumplite.
Dar atunci când reunim ataș� amentul ș� i sexul, nu există nimic
mai bun ș� i este perfect logic din punct de vedere al iubirii.
EXPERIMENTUL 1
Celebrii cercetători ai sexului Masters ș� i Johnson au spus
că acesta are un motiv biologic simplu: „tendinț�a î�nnăscută
de a avea orgasm”. De fapt, î�nsă, există multe motive pentru
care facem sex ș� i stilul nostru de ataș� ament le modelează.
Corpul 185
Î�ncearcă să î�ț�i analizezi propriile motive pentru care

faci sex. Presupunând că nu î�ncerci să concepi un copil î�n
prezent, imaginează-ț�i ultimele dăț�i î�n care ai iniț�iat un ra-
port sau ai răspuns unei propuneri.
Pe o scară de la 1 la 10, unde 1 nu este deloc adevărat,
5 este oarecum adevărat ș� i 10 este complet adevărat, eva-
luează importanț�a acestor factori î�n viaț�a ta sexuală:
Vreau să mă apropii de persoana iubită ș� i să mă simt

legată de ea.
Î�mi doresc excitaț�ia, fiorul ș� i plăcerea atingerii ș� i a
sexului.
Vreau să mă eliberez de tensiune ș� i sexul mă ajută
să scap de stres.
Vreau să mă simt special pentru partenerul meu ș� i
el să mă răsfeț�e.
Vreau să î�mi demonstrez iubirea ș� i să î�mi fac parte-
nerul să se simtă special sau răsfăț�at.
Vreau să am o părere bună despre mine ș� i ș� tiu că
sunt potent din punct de vedere sexual.
Aceste motive sunt cele mai evidente. Dar poate că ai

un motiv special pentru a căuta să faci sex acum ș� i acesta
nu se află pe lista de mai sus.
Sam, care î�ș�i revine după ș� ocul produs de infidelitatea
soț�iei, spune: „Vreau să facem dragoste pentru că atunci
ș� tiu că este a mea. E ca atunci când ne î�ntâlneam la î�nceput.
Ea devine femeia mea. Este ca ș� i cum aș� pune stăpânire pe
ea. Atunci mă simt î�n siguranț�ă”.
Discută cu partenerul tău motivele pentru care faceț�i

sex. Sexul de cea mai bună calitate combină toț�i factorii de
mai sus, pentru ambii parteneri. Dacă vezi că tu ș� i partene-
rul vă concentraț�i doar pe un singur scop sau că fiecare are
un alt scop, analizaț�i î�mpreună acest aspect.
EXPERIMENTUL 2
Ataș� amentul sigur ne permite să ne implicăm deplin î�ntr-o
experienț�ă sexuală. Pentru a-ț�i examina sentimentul de si-
guranț�ă, stai î�n liniș� te ș� i evocă imaginile a două sau trei
momente î�n care te-ai simț�it cu adevărat iubit de oameni,
după care imaginează-te î�ntr-o situaț�ie sexuală î�n care te
simț�i cu totul sigur, iubit ș� i acceptat.
Pune-ț�i î�ntrebarea: „Simț�indu-mă aș� a, ce aș� face sau ce
aș� cere, aș� a î�ncât să fie diferit de reacț�iile mele obiș� nuite
sau de rutina sexuală?” Un alt fel de a reflecta la asta este
să te î�ntrebi: „Dacă aș� fi gol, atât din punct de vedere emo-
ț�ional cât ș� i fizic, ș� i aș� sta î�n pat cu persoana iubită, ce aș�
face diferit?”
Formulează această „descoperire” î�ntr-o propoziț�ie
scurtă ș� i clară ș� i î�mpărtăș� eș� te-o persoanei iubite.
PARTEA A TREIA
Dragostea în acțiune
CAPITOLUL 6
Dragostea și timpul
Dragostea nu rămâne nemișcată ca pietroiul, trebuie
făcută, ca pâinea; refăcută tot timpul, reînnoită.
− Ursula K. Le Guin
Î
mbrăț�iș� are. Sărut. Scena se termină. Cu puț�ine excepț�ii,
î�ncheierea euforică marchează sfârș� itul majorităț� ii
filmelor romantice ș� i al emisiunilor de televiziune cu
î�ntâlniri. (Te-ai uitat vreodată la The Bachelor sau la The
Bachelorette?) Din acel moment, se presupune că cei doi
trăiesc fericiț�i până la adânci bătrâneț�i. Dar aceasta este o
fantezie, bineî�nț�eles. (Perechile care î�ntruchipează „dragos-
tea adevărată” de la televizor se despart de obicei î�n câteva
luni.)
S-ar putea să ne placă să visăm că relaț�iile rămân î�n
permanenț�ă î�n starea lor cea mai fericită, dar ș� tim că nu e
aș� a. Relaț�iile nu sunt statice, uniuni î�ngheț�ate î�n timp; sunt
niș� te organisme vii, î�nsufleț�ite, care reacț�ionează de-a lungul
zilelor ș� i anilor î�n faț�a lumii exterioare ș� i a propriei dina-
mici interne.
Relaț�iile sunt puse la î�ncercare permanent. Cunoaș� tem
bine necazurile provocate de acte crude accidentale sau
190 DRAGOSTEA ÎN ACȚIUNE
intenț�ionate, cum ar fi boala sau infidelitatea. Dar mult mai

puț�in recunoscută este provocarea extraordinară pe care o
prezintă chiar ș� i evenimentele cele mai dorite ș� i mai bine-
venite. Noua ș� tiinț�ă revoluț�ionară ne î�nvaț�ă acum că rela-
ț�iile pe termen lung trec prin perioade distincte: o fază de
iniț�iere ș� i trei etape majore care î�i urmează, ș� i că î�n cadrul
fiecăreia există perioade critice de tranziț�ie, care zdruncină
fiecare cuplu, chiar ș� i pe cele mai sigure ș� i mai liniș� tite.
Preludiul fiecărei relaț�ii reprezintă ceea ce eu numesc
faza Fermecată, î�n care doi oameni se î�ndrăgostesc nebu-
neș� te ș� i sunt din ce î�n ce mai obsedaț�i unul de altul. Atunci
când cei doi trec la o dependenț�ă ș� i un angajament mai ex-
plicit, intră î�n prima etapă a unei relaț�ii, pe care eu o numesc
Uniunea Formală. Aceasta apare de obicei după 1-2 ani de
î�ntâlniri. A doua etapă, Părinț�i, are loc î�n perioada apariț�iei
primului copil al cuplului. Este un moment deosebit de di-
ficil pentru femei, căci multe devin extrem de nefericite ș� i
au o depresie clinică. Un cuplu intră de obicei î�n a treia etapă,
Iubirea Matură, atunci când ultimul copil este gata să plece
din casa părintească. Un alt factor de stres, pensionarea,
poate să apară î�n acelaș� i timp sau mai târziu.
Acestea sunt tranziț� ii cruciale; viaț� a partenerilor se
schimbă dramatic ș� i imprevizibil atunci când apar noi pro-
vocări ș� i se manifestă nevoi diferite. Calea bătută ș� i cunos-
cută devine dintr-odată accidentată ș� i străină. Deș� i cei doi
ar putea să trăiască o bucurie, o mândrie ș� i un entuziasm
intens, se luptă ș� i cu stresul ș� i cu nesiguranț�a. Un cuplu se
clatină adesea î�n asemenea momente. Explicaț�ia obiș� nuită
este că tensiunea generală a acestor perioade de tranziț�ie
din viaț�ă s-a dovedit a fi prea mult. Dar aici se î�ntâmplă mai
mult decât ș� tiam î�nainte.
Dragostea și timpul 191
Aceste schimbări î�n relaț�ie sunt de fapt crize care au

potenț�ialul de a ne lega, î�n care nevoia noastră de conexiune
ș� i natura legăturii noastre este chestiunea centrală. Echili-
brul emoț�ional al unui cuplu se clatină; î�ncrederea reciprocă
a partenerilor este pusă adesea î�n discuț�ie. Î� n asemenea
momente, legătura trebuie să fie remodelată ș� i reî�nnoită,
altfel există riscul să se rupă sub apăsarea noii realităț�i ș� i
a aș� teptărilor schimbate ale fiecărui partener. Cu cât î�nț�e-
legem mai bine aceste etape ș� i puncte de cotitură ș� i nevoile
unei relaț�ii care decurg din ele, cu atât suntem mai pregă-
tiț�i să le facem faț�ă.
FAZA FERMECATĂ
La î�nceputul iubirii avem dragostea nebună ș� i obsesia.
Tindem să credem că este doar rezultatul dorinț�ei sexuale.
Dar tânjim chiar de la î�nceput ș� i după aspectul emoț�ional.
Î�ntr-adevăr, după cum observă psihologul Paul Eastwick
de la Universitatea din Texas, Austin, pasiunea se defineș� te
cel mai bine ca o combinaț�ie î�ntre conexiunea sexuală ș� i
dorinț�a de ataș� ament.
O relaț�ie care î�nmugureș� te este plină de tensiune ș� i an-
xietate. Ne tot î�ntrebăm î�n gând: „Mă doreș� te omul ăsta?
Oare voi fi respins?” Dorinț�a ș� i fiorul ne î�mping să ne asu-
măm riscuri, să î�ncercăm să comunicăm ș� i să ne apropiem.
Anxietatea se domoleș� te atunci când primim reacț�ii pozitive
din partea acestei persoane ș� i î�ncet-î�ncet ea devine ceea ce
John Bowlby a numit „persoana de neî�nlocuit”. Procesul
î�n care ne simț�im anxioș� i ș� i vulnerabili ș� i descoperim că
celălalt poate să ne răspundă ș� i ne va răspunde reprezintă
elementul de bază al iubirii.
Î�n filme, protagoniș� tii nu se plac adesea la prima vedere,

dar imediat ce ucid câț�iva dragoni î�mpreună ș� i descoperă
reciproc mângâierea ș� i protecț�ia, î�ș�i dau seama că sunt î�n-
drăgostiț�i. Psihologul Lane Beckes de la Universitatea din
Virginia, Charlottesville a descoperit că, î�ntr-adevăr, orice fel
de ameninț�are porneș� te automat sistemul ataș� amentului,
trezindu-ne nevoia de alinare ș� i făcându-i mai atrăgători
pe cei care sunt potenț�iale surse de alinare. Beckes a eva-
luat 48 de studenț�i î�n ceea ce priveș� te nivelul de siguranț�ă
î�n ataș� ament ș� i apoi le-a cerut să se uite pe ecranul unui
computer la clipuri scurte cu patru chipuri zâmbitoare de
bărbaț�i ș� i femei, care erau asociate cu imagini subliminale
fie ale unor obiecte neutre, un făcăleț� , să zicem, fie ale unor
scene neplăcute, cum ar fi cea a unui ș� arpe atacând. Apoi,
li s-a spus să apese pe o tastă dacă literele care clipeau pe
ecran alcătuiau un cuvânt.
Cercetătorii au descoperit că studenț�ii aveau ș� anse mai
mari să recunoască cuvinte asociate ataș� amentului, cum ar
fi grijă, alinare ș� i î�ncredere, imediat după ce văzuseră ima-
ginea ș� arpelui. Î�n plus, cei care fuseseră evaluaț�i ca fiind
nesiguri au identificat mai bine cuvinte precum respingere
ș� i vulnerabil. De asemenea, studenț�ii au apreciat chipurile
din imagini ca fiind mai atrăgătoare, mai calde ș� i mai plă-
cute după imaginile î�nspăimântătoare.
Anxietatea ș� i ameninț�area ne trezesc imediat nevoia de
alinare ș� i ne pregătesc să găsim siguranț�a î�n altă persoană.
Dacă un om ne este alături î�ntr-un moment vulnerabil,
î�ncepem să stabilim o legătură cu el, iar apoi orice risc
pe care î�l î�nfruntăm î�mpreună î�ntăreș� te acel sentiment de
conexiune.
UNIUNEA FORMALĂ
Mulț�i parteneri romantici se despart atunci când unul din-
tre cei doi î�ncepe să î�ntrebe: „Eș� ti alături de mine?” ș� i nu
primesc un răspuns clar. Una e să accepț�i că ai o aventură
amoroasă temporară ș� i alta e să î�ț�i asumi răspunderea fap-
tului că o altă persoană a pus stăpânire pe inima ta. Te
î�ntrebi apoi cât de mult poț�i să depinzi de fapt de persoana
respectivă, cât de puternic este devotamentul ei. Multe cu-
pluri dau greș� atunci când trebuie să treacă la un angaja-
ment explicit, care î�mbracă frecvent forma dorinț�ei de a se
căsători.
Dar este formalizarea unei legături o transformare chiar
atât de importantă, un eveniment cu o î�ncărcătură emoț�io-
nală chiar atât de mare? S-ar putea ca multora să li se pară
o î�ntrebare prostească, ț�inând seama că foarte multe cupluri
din ziua de azi locuiesc î�mpreună î�nainte de căsătorie.
Aproximativ 41% dintre cuplurile din SUA trăiesc î�n con-
cubinaj î�n prezent, spre deosebire de numai 16% î�n 1980.
Câte se pot schimba aș� adar după o ceremonie oficială? Multe,
după cum au descoperit cercetătorii.
Viaț�a î�mpreună poate să î�ț�i facă deplin cunoscute obi-
ceiurile zilnice ale unei persoane, ce î�i place ș� i ce nu î�i place
− el î�ș�i lasă rufele murdare pe jos sau î�n coș� ul de rufe; ea
vrea partea dreaptă sau partea stângă a patului −, dar nu
permite crearea completă a unei legături emoț�ionale. E ca
ș� i cum ai sări pe trambulină, dar nu ș� i î�n apă. Mai mult,
concubinajul pare să aibă un efect de mahmureală. Datele
arată că cuplurile care au locuit î�mpreună au ș� anse mai mari
să fie nemulț�umite de căsătorie ș� i să divorț�eze. Nu este clar
de ce se î�ntâmplă asta, dar s-ar putea să fie din cauză că
perechile care locuiesc î�mpreună au mai multe rezerve î�n
general î�n privinț�a căsătoriei, sunt mai ambivalente î�n pri-

vinț�a angajamentului pe termen lung ș� i sunt mai puț� in
religioase. Religiozitatea pare să î�ncurajeze partenerii să
se căsătorească ș� i, atunci când apar problemele, să facă
eforturi pentru a rămâne căsătoriț�i.
Căsătoria permite un angajament emoț�ional reciproc
deplin. Transferă formal ataș� amentul de la părinț�i la parte-
ner. Potoleș� te, de asemenea, anxietatea legată de ataș� ament
ș� i pune bazele pe care să crească legătura pe termen lung.
După cum mi-a spus un coleg, „să stai î�n faț�a î�ntregii familii
ș� i a prietenilor ș� i să vă puneț�i unul altuia inelul pe deget
este o declaraț�ie a intenț�iei de a fi iubirea ș� i căminul celuilalt”.
Semnificaț�ia căsătoriei a reieș� it, cu o anumită claritate
ironică, din lupta pe care au purtat-o cuplurile de homosexu-
ali pentru a putea să se căsătorească legal. Mulț�i conserva-
tori care se opun căsătoriei î�ntre homosexuali cred ș� i acum
că stilul lor de viaț�ă este inerent promiscuu ș� i că bărbaț�ii
homosexuali, mai ales, nu sunt interesaț�i de angajamentul
pe termen lung. Dar studiile recente confirmă faptul că ti-
nerii homosexuali, care pot să î�ș�i afirme deschis orientarea
ș� i prin urmare nu sunt nevoiț�i să recurgă la parteneriatele
ocazionale care î�nsoț�esc adesea o viaț�ă ascunsă, vor î�n
proporț�ie covârș� itoare să formeze legături stabile ș� i de du-
rată cu iubiț�ii lor. Nu vor doar să locuiască î�mpreună sau să
formeze uniuni civile, vor să se căsătorească. „Nu vreau să
fiu «prietenul» lui Stuart sau «iubitul care stă la el», î�mi
spune Owen, un consultant de marketing de treizeci ș� i ceva
de ani. „Vreau să fiu soț�ul lui, să avem acel angajament ș� i să
facem acel salt, să spunem că vom fi î�mpreună orice-ar fi.”
Primele luni ale căsniciei sunt instabile din punct de
vedere emoț�ional pentru aproape toate cuplurile. Nunta î�n
sine este adesea ca o călătorie î�ntr-un carusel cu suiș� uri ș� i

coborâș� uri. Mireasa este cufundată î�n pregătirea pentru
ceea ce oamenii din publicitate au numit abil „cea mai im-
portantă zi din viaț�ă”: găsirea rochiei ș� i a locului pentru
ceremonie, alegerea domniș� oarelor de onoare ș� i a rochiilor
lor ș� i comandarea felurilor de mâncare ș� i a tortului. Ș� i asta
î�nainte să se reverse solicitările cu î�ncărcătură emoț�ională
din partea părinț�ilor, rudelor ș� i prietenilor. Nu-i mai rămâ-
ne prea multă energie pentru mire, care se simte adesea
dat la o parte ș� i neglijat, un post-scriptum la eveniment.
Serialul TV Everybody Loves Raymond (Dragul de Raymond)
surprinde perfect aceste sentimente î�n episodul î�n care
Debra, după logodnă, scoate un album gros de câț�iva centi-
metri: un planificator pentru nuntă la care lucra de la vârsta
de 12 ani. „Dar nu m-ai cunoscut până la 22 de ani”, spune
Ray ș� ocat. „Păi, tu eș� ti ultima piesă a puzzle-ului”, spune
Debra.
Odată ce î�ngrozitoarea agitaț�ie se termină, cuplurile trec
printr-o transformare emoț�ională mai subtilă, dar extraor-
dinară. Regulile pentru ca o căsnicie să meargă bine erau
destul de clare î�n urmă cu cincizeci de ani. Soț�ul era cel care
câș� tiga banii, soț�ia era cea care trebuia să se ocupe de casă.
Î�mi aduc aminte că bunica î�mi spunea, când eram foarte
mică, că atunci când voi creș� te trebuie să î�i spun unui băr-
bat cât de inteligent este, să ț�in casa curată ș� i să ș� tiu să fac
o plăcintă cu carne ș� i rinichi bună. „Dar eu vreau să am
parte de aventuri”, i-am răspuns eu. „Nu vreau să ț�in casa
curată ș� i nu î�mi place plăcinta cu carne ș� i rinichi.” N-am
î�nvăț�at niciodată să fac plăcinta, dar am î�nvăț�at să î�i spun
unui bărbat că este inteligent ș� i m-am căsătorit, poate,
pentru că s-au schimbat regulile.
Tindem să uităm cât de mult s-au modificat aș� teptările.

Nu cu mult timp î�n urmă, căsătoria era considerată o alian-
ț�ă menită să consolideze apărarea, să păstreze averea ș� i să
aducă siguranț�ă financiară. Acum căsătoria este văzută î�n
principal ca o asociere emoț�ională, un angajament pentru
crearea unei legături foarte speciale. De fapt, î�n Statele
Unite, „sprijinul emoț�ional” ș� i „prietenia” au î�nlocuit crearea
unei familii ca motiv central pentru căsătorie, potrivit unui
sondaj al Centrului de Cercetare Pew din Washington, DC.
Prin urmare, orice tulbură relaț�ia emoț�ională este de o
importanț�ă capitală. Un sondaj din anul 2000 al Centrului
pentru Căsnicie ș� i Familie de la Universitatea Creighton,
Omaha, a descoperit că problema numărul unu raportată
de tinerii căsătoriț�i din prezent este să găsească un echili-
bru î�ntre slujbă ș� i familie, iar a doua este frecvenț�a cu care
fac sex. Cu toate acestea, studiile arată că, deș� i satisfacț�ia
din relaț�ie tinde să scadă oarecum î�n primul an de căsnicie,
sentimentul de siguranț�ă creș� te. Partenerii sunt mai puț�in
preocupaț�i de abandon ș� i se simt mai confortabil să depin-
dă de soț�/soț�ie.
„Nu e totul roz ca atunci când ne î�ntâlneam la î�nceput”,
recunoaș� te Samuel, de 29 de ani, care este căsătorit de trei
ani. „Ne certăm mai mult decât î�nainte, când nu locuiam
î�mpreună, ș� i câteodată avem idei diferite despre ce ar tre-
bui să facă un soț� sau o soț�ie. Dar î�n cazul meu, sunt mai
conș� tient ca oricând că ea este persoana cu care vreau să
fiu ș� i cred că reuș� im, chiar dacă ne confruntăm cu proble-
me. Ne bazăm unul pe celălalt. Acum doar trecem printr-o
perioadă mai grea.”
Tinerii căsătoriț�i sunt mai î�ngăduitori, potrivit unui
studiu al psihologului Scott Hall de la Universitatea de Stat
Ball din Indiana. Tind să minimizeze problemele ș� i neliniș� -

tile ș� i să scuze acț�iunile ș� i cuvintele dure prin afirmaț�ii
precum: „Nu a vrut să spună asta” sau „Poate că sunt prea
sensibilă”. Aceste cupluri se concentrează pe aspectele po-
zitive ale noii lor situaț�ii.
O descoperire prezentă î�n toate studiile este aceea că,
cu cât oamenii au un ataș� ament mai nesigur, cu atât tind să
le fie mai scurte relaț�iile importante ș� i cu atât au ș� anse mai
mari să divorț�eze. Aceasta corespunde cu studiul de refe-
rinț�ă al profesorului Ted Huston de la Universitatea din
Texas asupra cuplurilor căsătorite de cinci ani. El a desco-
perit că factorul cel mai important î�n prezicerea colapsului
unei căsnicii nu era frecvenț�a conflictelor prezente, ci mai
degrabă lipsa de receptivitate emoț�ională a cuplului, un semn
clasic al ataș� amentului nesigur.
FAZA DE PĂRINTE
Un ș� oc emoț�ional mai mare apare atunci când cei doi devin
trei. Numeroase studii efectuate î�ncă din anii ’80 atestă faptul
că calitatea relaț�iei scade brusc atunci când vine pe lume
primul copil. Un studiu din 2007 efectuat asupra unui număr
de 130 de familii tinere, de către psihologul John Gottman
de la Universitatea din Washington, Seattle, a descoperit
că, î�n cei trei ani de după naș� terea unui copil, satisfacț�ia î�n
căsnicie a scăzut semnificativ î�n cazul a două treimi dintre
cupluri.
De ce? Ambii parteneri au mai puț�ini bani, somn mai
puț�in, mai multe sarcini ș� i mai multe conflicte legate de cine
are grijă de copil: mamele ș� i taț�ii noi au de opt ori mai multe
certuri decât partenerii fără copii. Părinț�ii văd că li s-au
schimbat brusc rolurile. Bărbaț�ii s-ar putea simț�i extrem

de responsabili pentru bunăstarea familiei mărite ș� i, prin
urmare, se apucă serios de muncă. Femeile devin principa-
lele î�ngrijitoare ale copilului ș� i se pot trezi că munca de
acasă se triplează, potrivit Centrului pentru Populaț� ie,
Gen ș� i Inechitate Socială de la Universitatea din Baltimore.
„Trebuie să obț�in promovarea”, spun proaspeț�ii taț�i, aș� a că
stau mai multe ore la birou tocmai atunci când soț�iile le
spun: „Trebuie să vii acasă la ora cinci ș� i să mă î�nlocuieș� ti.
Î�nnebunesc să stau acasă cu copilul tot timpul”. Ș� i nu are
cine să le î�nlocuiască nici din afară. Cuplurile trăiau î�nainte
aproape de rude, acum locuiesc chiar ș� i î�n state diferite.
Bunicul ș� i bunica sunt doar vizitatori ocazionali, nu bone
aflate permanent la dispoziț�ie.
Noii părinț�i pot să se trezească î�n curând izolaț�i unul
de celălalt. Cea mai importantă scădere î�n satisfacț�ia din
relaț�ie pare să aibă loc cam la un an după ce se naș� te primul
copil. Partenerii descoperă că au puț�ină energie pentru in-
timitate ș� i sex. Nu se mai armonizează. Femeile devenite
mame par fericite să facă sex la câteva săptămâni, î�n timp
ce noii taț�i vor de trei ori pe săptămână. O parte a proble-
mei o reprezintă probabil rezultatul fluctuaț�iei hormonilor
la femei; oxitocina creș� te mult î�n timpul alăptării, creând o
legătură î�ntre mamă ș� i copil, î�n timp ce testosteronul ș� i alț�i
hormoni care alimentează dorinț�a scad vertiginos.
Terry, 35 de ani, managerul unui restaurant, care ș� i-a
dorit cu disperare să fie tată, se trezeș� te că î�i spune soț�iei
sale, Chan: „Uite ce e, mi-e greu să spun asta pentru că mă
simt ca un pămpălău, dar eș� ti î�ndrăgostită de copil! Ș� i eu sunt,
dar tu î�l alăptezi ș� i î�l ț�ii î�n braț�e ore î�ntregi î�n fiecare zi.
Apropierea pe care o aveam atunci când făceam sex a
dispărut; pentru tine este aproape o corvoadă. N-am cum

să nu mă simt dat la o parte ș� i oarecum neglijat. Poate că e
ridicol, dar am văzut cum s-a destrămat căsnicia fratelui
meu atunci când s-a născut copilul ș� i văd cum mă agit ș� i
devin ranchiunos. Nu vreau să ni se î�ntâmple ș� i nouă asta.
Ș� i la restaurant muncesc mai mult, pentru că simt dintr-odată
că trebuie să-mi î�ntreț�in familia. Nu vreau să pun presiune
pe tine. Eș� ti o mamă extraordinară”.
Presiunea pusă pe părinț�i este atât de bine cunoscută
î�ncât numai aproximativ 40% dintre americani cred î�n pre-
zent că copiii sunt esenț�iali pentru o căsnicie de succes,
relatează Centrul de Cercetare Pew. Ș� i cuplurile cu copii au
ș� anse mai mari să divorț�eze î�n primii ș� apte ani de căsnicie
decât perechile fără copii.
Declinul satisfacț�iei î�n căsnicie după naș� terea copilu-
lui este aproape dublu faț�ă de cel raportat de noii părinț�i î�n
anii ’60 ș� i ’70, reflectând noua poziț�ie centrală a conexiunii
emoț� ionale. Pierderea timpului ș� i a intimităț� ii este mai
neplăcută pentru că este mai preț�uită. Partenerii nu mai
trebuie să fie doar coechipieri care depind unul de altul,
trebuie să fie ș� i suflete pereche, care se iubesc.
„Tu crezi că a fi părinte î�nseamnă să schimbi un scutec
o dată pe săptămână”, î�i spune Cindy pe un ton acuzator lui
Dan. „Laș� i totul î�n seama mea ș� i apoi, când sunt epuizată,
vrei să facem sex.”
„Ai dreptate”, spune Dan. „Probabil că nu fac destul ca
tată. Dar mă lupt î�ncă cu modul î�n care noi ne-am schimbat.
Noi mai existăm?”
Rolul atașamentului
Proaspeț�ii părinț�i care au dificultăț�i după ce vine copilul
pe lume tind să fie cei cărora le era greu să î�ș�i creeze o le-
gătură sigură mai î�nainte. Jack ș� i Naomi au avut greutăț�i de
la î�nceput. Naomi are un ataș� ament anxios; a avut o primă
căsnicie abuzivă ș� i a ezitat să mai aibă î�ncredere î�n iubiț�ii
care au urmat. A insistat ca Jack să î�ș�i dovedească dragos-
tea mutându-se î�n cealaltă parte a ț�ării pentru a fi cu ea.
După multe discuț�ii el a fost de acord, dar a trebuit să se
retragă î�n munca lui, î�ncercând să recâș� tige succesul la care
fusese obligat să renunț�e.
Legătura lor fragilă a ieș� it la suprafaț�ă î�n sala de naș� teri.
Naomi era ajutată de medicul ei, o moaș� ă ș� i o doula*. Î�n
toiul unei contracț�ii, ea i-a spus lui Jack: „Vreau să vii ș� i să
mă iei î�n braț�e”. Jack s-a î�ntors ș� i i-a răspuns printr-un „nu”
categoric. Naomi s-a simț�it de-a dreptul abandonată. „Am
simț�it că fusesem î�nlocuit”, a explicat Jack. „Avea toț�i acei
oameni care aveau grijă de ea. M-am simț�it de prisos, incom-
petent ș� i inutil. Am ș� tiut că orice aș� fi făcut ar fi fost greș� it
ș� i că nu făceam decât să le stau î�n drum. Cred că m-am spe-
riat: naș� terea nu decurgea foarte bine ș� i eu nu puteam face
nimic.”
Sentimentul de izolare ș� i respingere î�n cazul lui Jack ș� i
Naomi nu s-a atenuat. Trei ani mai târziu, se ceartă î�ncă
pentru ce s-a î�ntâmplat î�n sala de naș� teri ș� i pentru eveni-
mentele care au urmat, când Naomi s-a simț� it ignorată.
Î� ntr-una dintre aceste situaț�ii, Naomi era extrem de î�ngri-
jorată că fiul ei nou-născut vomita prea mult ș� i se simț�ea
* Doula − un cadru profesional mediu pregătit pentru a oferi suport

emoțional, fizic și informativ mamei care așteaptă să nască, a început
travaliul sau tocmai a născut. (n.red.)
rău. Jack a reacț�ionat căutând pe internet ș� i prezentându-i

date statistice care arătau că este ceva obiș� nuit la copiii
mici. A spus că anxietatea ei este „ridicolă”. Ea nu s-a simț�it
liniș� tită. Distanț�a dintre ei a crescut ș� i conflictul s-a ascuț�it.
Dacă acest cuplu ar fi dezvoltat o legătură mai sigură
î�nainte să devină părinț�i, ar fi putut să vindece mai bine
rana de la î�nceput ș� i să tolereze atât felul diferit al fiecăruia
de a face faț�ă anxietăț�ii legate de bebeluș� , cât ș� i momentele
de răceală ale lui Jack. Efectul ataș� amentului nesigur devi-
ne î�ntotdeauna evident atunci când oamenii se confruntă
cu situaț�ii dificile.
Mamele ș� i taț�ii cu un ataș� ament evitant au tendinț�a să
aibă de la î�nceput o atitudine ambivalentă faț�ă de concepe-
rea unui copil. Adesea ei nu aleg î�n mod voit să devină pă-
rinț�i; sunt de acord pentru a face pe plac partenerului sau
se î�ntâmplă din cauza unui accident legat de metodele de
contracepț�ie sau de lipsa acestora. Î�ngrijirea unui copil li
se pare nesatisfăcătoare sau frustrantă atunci când contra-
vine intereselor ș� i activităț�ilor lor personale. Nu se plâng
î�n principal de lipsa de sprijin din partea partenerului – de
obicei nu recunosc că au nevoie de ajutor − ci mai degrabă
de propriile supărări ș� i neplăceri. „Î�nainte mă duceam î�n
fiecare zi la sală”, protestează Carl. „Acum nu mai pot să ies
din casă.”
„Î�nainte ieș� eam duminica să luăm un mic dejun târziu
sau, spontan, cu prietenii la film”, se plânge Sylvia. „Acum
duminica mergem mereu la plimbare î�n parc cu copilul. Ș� i
nu putem să ne vedem cu prietenii decât după ce planifi-
căm asta î�n detaliu. Ceea ce î�nseamnă aproape niciodată.”
Oamenii evitanț�i sunt mai puț�in disponibili ș� i receptivi
faț�ă de partenerii lor ș� i, după cum demonstrează sute de
studii făcute pe părinț�ii care interacț�ionează cu bebeluș� ii

lor, nici faț�ă de copiii lor. Legătura slabă face perioadele de
tranziț�ie deosebit de dificile pentru cupluri ș� i are ca rezul-
tat un stil parental mai puț�in eficient, care poate să afecteze
negativ un copil aflat î�n creș� tere.
Cuplurile cu o conexiune sigură nu sunt imune î�n faț�a
problemelor din perioadele de tranziț�ie. Ș� i ele se pot simț�i
copleș� ite de dificultăț�i, pot să nu î�ș�i dea seama de semnalele
prin care celălalt cere ajutor ș� i are nevoie de î�ncurajare ș� i
să se miș� te î�ntr-un cerc vicios, de exemplu, să se î�nvinovă-
ț�ească permanent, după care să se retragă defensiv. Dar pot
să se tolereze mai bine ș� i să î�ș�i revină după perioadele
inevitabile î�n care partenerul este mai puț�in receptiv ș� i
disponibil. Au î�ncredere î�n dragostea partenerului ș� i î�n ca-
pacitatea lor de a-ș� i reî�nnoi conexiunea atunci când apare
ocazia. Ș� i chiar vor crea ocazii. John Gottman numeș� te ase-
menea perechi flexibile „cupluri maestre” ale perioadei de
tranziț�ie către viaț�a de părinț�i.
Cindy, de exemplu, primeș� te de la Dan mesajul că are
nevoie de atenț�ia ei. Î�i spune că, dacă poate să aranjeze să
vină acasă devreme câteva zile pe săptămână ș� i să aibă grijă
de copil, ea va trage un pui de somn î�n loc să se ocupe de
rufe. Î�n acest fel, după ce bebeluș� ul adoarme, ea va fi odih-
nită ș� i atentă la el, astfel că vor putea să se bucure de con-
versaț�ie la cină ș� i de seara petrecută î�mpreună.
Depresia postpartum
Î�n ce măsură se leagă problemele de ataș� ament ale parte-

nerilor de creș� terea depresiei clinice la proaspetele mame?
Se estimează că depresia postpartum apare la 7-15% dintre
femei, iar „tristeț�ea” mai puț�in severă, dar tot neplăcută, la

30-50%. Sarah, 35 de ani, î�mi spune: „Nu m-am simț�it nici-
odată î�n viaț�a mea atât de copleș� ită. Sunt atât de speriată
că nu sunt o mamă perfectă ș� i sunt atât de epuizată, iar
treburile nu se termină niciodată. Iar Gerry se pare că pur
ș� i simplu nu î�nț�elege. Mă simt mai departe de el, tocmai acum
când trebuie să mă simt foarte aproape”.
Depresia la proaspetele mame a fost considerată î�n mod
tradiț�ional rezultatul puternicelor modificări hormonale
care apar î�n timpul sarcinii ș� i al naș� terii: o problemă medi-
cală pur fiziologică. Abia de curând, cercetătorii au î�nceput
să ia î�n considerare impactul relaț�iei de ataș� ament dintre
parteneri. John Bowlby î�nsuș� i a remarcat că incertitudinea
ș� i stresul cresc nevoia unei „relaț�ii de tip refugiu, bază sigură”
ș� i că abandonul ș� i respingerea, după cum sunt ele perce-
pute, sau chiar lipsa alinării ș� i a sprijinului, atunci când avem
cea mai mare nevoie de ele, generează î�n mod natural de-
presie ș� i disperare.
Avem acum dovezi solide că, deș� i modificările hormo-
nale joacă un rol, depresia este adâncită ș� i perpetuată de
anxietatea ș� i neliniș� tea din relaț�ie. Este valabil mai ales pen-
tru femeile cu un ataș� ament anxios, care tind să fie extrem
de sensibile la acț�iunile partenerului ș� i, prin urmare, au
ș� anse mai mari să perceapă că nu le este satisfăcută nevoia
de sprijin. Ele raportează mai multă suferinț�ă ș� i furie ș� i au
o incidenț� ă mai ridicată de depresie postpartum decât
semenele lor cu un ataș� ament evitant sau sigur. Studiile
sugerează că multe dintre aceste femei ar putea fi depri-
mate dinainte de sarcină sau dinainte să devină mame. Î�n
plus, femeile anxioase se percep ca fiind mai puț�in compe-
tente ș� i asta le afectează capacitatea de a se adapta la noul
lor rol de mamă.
Femeile extrem de evitante suferă mai puț�in de depre-

sie decât cele anxioase după apariț�ia copilului. Tind să nu
le placă să aibă grijă de copii ș� i sunt aș� adar niș� te mame
mai detaș� ate. Susț�in metodele de disciplină mai aspre ș� i
se aș� teaptă ca copiii lor să se separe ș� i să devină indepen-
denț�i la o vârstă mai mică decât mamele cu alte stiluri de
ataș� ament.
Femeile care se descurcă cel mai bine atunci când le
loveș� te „tristeț�ea” sau depresia sunt cele care au o legătură
sigură cu perechea lor. Ezită mai puț�in să ceară direct spri-
jin ș� i atenț�ie ș� i se recuperează mai repede. Chiar ș� i atunci
când sunt deprimate, aceste mame pot fi niș� te părinț�i efici-
enț�i ș� i sensibili. Carolyn ș� i Philip Cowan, psihologi la Univer-
sitatea din California, Berkeley, au urmărit 96 de cupluri
de la sarcină până la î�nscrierea copilului la grădiniț�ă ș� i mai
departe ș� i au descoperit că depresia a compromis serios
capacitatea mamei de a fi caldă ș� i receptivă la copiii ei doar
atunci când a simț�it că ș� i căsnicia ei era î�n pericol. Legăturile
sigure ne protejează − pe noi ș� i pe copiii noș� tri − de emoț�i-
ile negative care se declanș� ează î�n perioadele de stres.
Depresia după naș� terea unui copil apare atât la femei
cât ș� i la bărbaț� i, deș� i este un fapt mai puț� in recunoscut.
S-ar putea să fie din cauza apariț�iei ei î�ntârziate la bărbaț�i.
Femeile pot să se scufunde aproape imediat î�n melancolie,
î�n timp ce pe bărbaț�i î�i afectează de obicei după doi sau trei
ani. Spre deosebire de femei, bărbaț�ii nu trec prin tulbu-
rări hormonale; este strict o problemă emoț�ională. Cerce-
tătorii o leagă acum de neliniș� tea din relaț�ia de cuplu. Se
dezvoltă o buclă de feedback toxică: legătura slăbită duce
la conflict, care la rândul lui duce la depresie, ceea ce slă-
beș� te ș� i mai tare legătura ș� i tot aș� a.
Tratamentul s-a axat î�n principal pe un singur părinte,

de obicei pe mamă, dar cercetările noi semnalează că ar fi
mai eficient să fie tratat cuplul. Shaila Misri, profesor clinic
la departamentul de psihiatrie ș� i obstetrică de la Universi-
tatea din British Columbia, a studiat 29 de cupluri î�n care
proaspăta mamă a fost diagnosticată cu depresie postpar-
tum. Jumătate dintre mame au mers singure la consiliere,
patru ș� edinț�e, ca să discute despre cum să se descurce cu
un nou-născut. Cealaltă jumătate au participat la aceste
ș� edinț�e î�mpreună cu taț�ii bebeluș� ilor. Au fost î�ncurajaț�i să
vorbească despre cum să se descurce cu bebeluș� ul ș� i cu
treburile casei ș� i cum să discute î�ntre ei despre aceste pro-
bleme. La sfârș� itul intervenț�iei, cuplurile î�n care mamele
au primit singure consultaț�ii au raportat o scădere î�n satis-
facț�ia relaț�iei. Î�n schimb, cuplurile care au mers „î�mpreună”
la aceste ș� edinț�e au raportat atât o creș� tere a mulț�umirii cât
ș� i o scădere a simptomelor depresive ale mamei, cum ar fi
plânsul ș� i hipersensibilitatea.
Un alt program, Să aducem copilul acasă, creat de psiho-
logii John ș� i Julie Gottman, a avut rezultate similare. Î�n timpul
cursului de două zile, cuplurile fac exerciț�ii de comunicare
ș� i vizionează clipuri video care arată cum să aibă grijă ș� i să
se joace cu bebeluș� ul. Cuplurile î�nscrise î�n program au fost
mai mulț�umite de relaț�ia lor ș� i au prezentat mai puț�ine
semne de depresie î�n comparaț�ie cu cuplurile care nu au
participat.
Î� ntărirea legăturii dintre soț�i este cea mai bună mo-
dalitate de a uș� ura tranziț�ia spre faza de părinț�i. O relaț�ie
sigură nu numai că î�i face pe parteneri să se simtă î�n sigu-
ranț�ă, dar le insuflă ș� i î�ncredere î�n aptitudinile individuale.
Atunci când intrăm î�ntr-o etapă nouă a relaț�iei ș� i vieț�ii, o
asemenea î�ncredere poate fi uimitor de eficientă î�n spori-

rea capacităț�ii de a face faț�ă.
La ultima noastră ș� edinț�ă, Elaine i-a spus soț�ului ei, Mark:
„Î�nainte mă simț�eam foarte sigură pe mine la muncă. Dar
dintr-odată, atunci când s-a născut Joey, n-am mai avut deloc
î�ncredere. Mă simț�eam atât de copleș� ită când nu dormea
ș� i î�mi era greu să î�l liniș� tesc. Nu am ș� tiut cum să fac asta:
chestia asta pe care se presupune că femeile ar trebui să o ș� tie
din instinct. Picam testul de mamă exemplară. Dar apoi mi-ai
acordat tu tot acest sprijin emoț�ional. Nu mi-ai spus ce să
fac. Mi-ai spus că ai văzut cât de epuizant este totul ș� i că nici
tu nu erai sigur uneori cum să fii un părinte bun. Cel mai
bine a fost că mi-ai spus că tu crezi că sunt o mamă bună.
M-ai apreciat pentru că mă străduiesc atât de tare să î�mi
dau seama cum să î�l liniș� tesc pe Joey, chiar ș� i atunci când
nu sugea cum trebuie, ș� i mi-ai spus că te simț�i norocos că
eș� ti căsătorit cu mine ș� i că sunt mama fiului tău. Mi-ai spus
că ș� tii că putem să facem asta ș� i că ne vom descurca singuri.
Asta a schimbat totul pentru mine. Mă gândeam la ce mi-ai
spus când eram singură î�n casă, epuizată ș� i Joey plângea”.
Bineî�nț�eles, aici sunt î�n joc mai multe aspecte decât ca-
litatea relaț�iei dintre doi oameni. Cum face faț�ă un cuplu
rolului de părinț�i ș� i cum funcț�ionează ca echipă î�n î�ngriji-
rea copilului sunt lucruri care influenț�ează inevitabil sănă-
tatea emoț�ională ș� i mintală a copiilor lor. Iritabilitatea ș� i
retragerea, ambele simptome ale depresiei, vor ameninț�a
sentimentul de conexiune sigură al oricărui copil. Depre-
sia, mai ales la mamă, este unul dintre factorii care prezic
cel mai bine problemele emoț�ionale ș� i mintale la copii ș� i
adolescenț�i. Prin urmare, modul î�n care un cuplu parcurge
tranziț� ia către faza de părinț� i modelează viitoarele
generaț�ii ș� i societatea î�n ansamblu. Î�ntr-adevăr, din acest

punct de vedere, cât ș� i din altele mai concrete, soliditatea
relaț�iilor noastre romantice ne influenț�ează pe toț�i.
IUBIREA MATURĂ
Pe măsură ce î�naintăm î�n vârstă, relaț�iile trebuie să se adap-
teze unor provocări critice: copiii pleacă de acasă, partene-
rul se pensionează, cei doi î�mbătrânesc ș� i sunt mai fragili
din punct de vedere fizic. O legătură mai sigură ne î�mbună-
tăț�eș� te capacitatea de a face faț�ă acestor perioade de tran-
ziț�ie ș� i de a ne reî�nnoi ș� i dezvolta relaț�iile.
Cuibul gol
Copiii pleacă î�n cele din urmă de acasă, bineî�nț�eles. Pentru

unii părinț� i această tranziț� ie este nedureroasă ș� i chiar
pozitivă. Pot să sărbătorească această schimbare ca pe î�n-
ceputul celei de a doua luni de miere, o ocazie de a sărbă-
tori legătura dintre ei. Marta ș� i Ken s-au î�ntristat când au
văzut că mezinul alege să î�ș�i ia prima slujbă î�ntr-un oraș�
î�ndepărtat, dar s-au hotărât că reprezintă o ș� ansă să î�ș�i ana-
lizeze relaț�ia ș� i poate chiar să plănuiască să î�ș�i reî�nnoiască
jurămintele la biserica de pe strada lor, acolo unde se căsă-
toriseră cu treizeci de ani î�n urmă.
Dar pentru alț�ii, trecerea la această etapă a iubirii este
plină de durere, un sentiment de pierdere, depresie ș� i
conflict î�n căsnicie − î�ntr-o asemenea măsură î�ncât multe
cupluri ajung să divorț�eze. Sindromul cuibului gol, după cum
a fost numit, a fost atribuit î�n mod obiș� nuit implicării exage-
rate a mamei î�n creș� terea copiilor. Perspectiva ataș� amen-
tului dezvăluie î�nsă o explicaț�ie nouă: copiii care zboară
din cuib scot la iveală marea distanț� ă emoț� ională î�ntre

parteneri.
Pentru multe cupluri, copiii au fost puntea peste pră-
pastia ataș� amentului din căsnicie. Ani de zile au fost uniț�i
de rolul lor de părinț�i, dar cam atât. Odată ce dispare mij-
locirea copiilor, lipsa de legătură dintre ei devine evidentă
ș� i inevitabilă. Descoperă că nu pot să apeleze unul la ce-
lălalt pentru a face faț�ă pierderii rolului de părinț�i ș� i a
intimităț�ii de fiecare zi cu copiii. Nu sunt un refugiu unul
pentru celălalt.
Kali, 54 de ani, se gândeș� te să se despartă de soț�ul ei
după treizeci de ani de căsnicie. „Am avut de la î�nceput multe
probleme”, remarcă ea. „M-am simț�it mereu oarecum infe-
rioară lui Frank, aș� a că mă ascundeam ș� i mă retrăgeam.
Dar venirea copiilor ne-a adus î�mpreună. Eram o echipă
minunată ș� i cred că asta a fost baza apropierii noastre. Eram
părinț�i 24 de ore pe zi. Eu am fost î�n primul ș� i î�n primul
rând mamă. Dar apoi cel mai mic dintre copii a plecat la
colegiu ș� i brusc m-am trezit că habar nu am ce să fac sau ce
să î�i spun lui Frank. Î�n centrul relaț�iei noastre era un gol.
M-am simț�it atât de singură ș� i mi-am dat seama cât de mult
m-am bazat pe copii pentru apropiere.” Kali a apelat la soț�ul
ei pentru ajutor î�n această pierdere a identităț�ii ș� i conexi-
unii, dar el nu a fost receptiv. „Aveam nevoie să stăm de
vorbă. Aveam nevoie de ajutorul lui, dar el a mers pur ș� i
simplu mai departe, î�ntorcându-se la cariera lui. Apoi m-am
î�nfuriat de-a binelea.”
Femeile precum Kali nu numai că primesc susț�inerea
emoț�ională de la copii, pentru a compensa lipsa hranei emo-
ț�ionale de la soț� , dar î�ș�i reprimă adesea propria suferinț�ă
pentru a păstra familia unită de dragul copiilor. După ani
î�ntregi î�n care se tot abț�in, atunci când ultimul copil î�ș�i ia
zborul, ele explodează. Este greu să rămână î�mpreună de
dragul copiilor chiar ș� i î�n cele mai bune momente, dar este
imposibil odată ce copiii au plecat.
Soț�ii cu o conexiune sigură sunt mai puț�in ameninț�aț�i
ș� i pot să facă faț�ă mai bine pierderii rolului de părinț�i. Pot
să caute sprijinul partenerului ș� i să fie receptivi la nevoile
lui. Pot să treacă prin această tranziț�ie ca un cuplu. Pentru
ei, această perioadă poate fi o oportunitate nu numai de
a-ș� i confirma legătura, dar ș� i de a-ș� i utiliza conexiunea ca
pe o bază sigură de unde să sară î�ntr-o viaț�ă nouă ș� i să î�ș�i
dezvolte interese personale noi.
Claire, 53 de ani, mama a 3 băieț�i, atrăgătoare dar timi-
dă, este căsătorită cu Simon, un avocat ocupat. Copiii lui
Claire au făcut ș� coala acasă cu ea, toț�i având dificultăț�i de
î�nvăț�are. Cel mai mic dintre ei, Todd, a plecat de curând să
se î�nscrie î�n marina militară. Simon, tatăl lui, a fost î�ncântat.
Pentru el, acest eveniment a î�nsemnat succesul ca părinte
ș� i o nouă libertate. Dar era preocupat î�n privinț�a felului î�n
care o afecta pe soț�ia lui plecarea lui Todd. Î�n cabinetul
meu, au discutat ce se î�ntâmplă.
Simon: Sunt î�ngrijorat î�n legătură cu tine ș� i cu noi.

Te plimbi de colo colo toată ziua ș� i faci curat prin
casă când nici măcar nu e nevoie. Nu ș� tiu ce se
î�ntâmplă cu tine, dar pari foarte distantă ș� i mi se
pare că nu mai comunicăm ș� i nici nu ne mai ț�inem
î�n braț�e. Vreau să te ajut să faci faț�ă plecării copi-
ilor. Probabil că ț�i-e greu. Cred că ar trebui să î�n-
cepi să mergi la sală. Vreau să te ajut.
Claire: Nu vreau să merg la sală. Sunt bine. [Pare

nervoasă, aș� a că o î�ntreb despre asta.] Cred că sunt.
Am multe sentimente care se bat cap î�n cap. Abia
am aș� teptat să nu mai fiu tot timpul ocupată ca
mamă ș� i acum, că a venit ș� i vremea asta, mă simt
pierdută. Iar tu [î�l arată cu degetul pe Simon] tot
î�ncerci să mă dirijezi ș� i să mă î�nveseleș� ti, î�mi
spui ce minunat este totul, că acum putem să că-
lătorim. Toată lumea î�mi tot spune că ar trebui să
mă bucur mult că Todd a intrat î�n Marină ș� i că toț�i
băieț�ii mei ș� i-au luat zborul. Poate că ar trebui.
Aș� a că nu mai zic nimic.
Î�l î�ntreb pe Simon ce crede despre tăcerea lui Claire.
Simon: Nu î�mi place tăcerea ta. Ț� ie ț�i-e dor de băieț�i,

dar mie mi-e dor de soț�ia mea. Mi-e dor de tine.
Nu ș� tiu ce se î�ntâmplă cu tine. Aș� a că î�ț�i sugerez
chestii ca cea cu sala. Ș� i nu fac decât să te enervez.
Au trecut săptămâni bune. Unde eș� ti Claire? Unde
te-ai dus?
Claire: [Zâmbeș� te ș� i este impresionată î�n acelaș� i
timp.] Am nevoie să fiu tristă un pic ș� i simt că tu
nu poț�i să mă asculț�i, fiindcă te simț�i uș� urat că
am rămas î�n sfârș� it singuri. Aș� a că sunt tristă de
una singură. Mi-a plăcut să fiu mamă, chiar ș� i
atunci când a fost greu. [Plânge.] Acum nu mai au
nevoie de mine ș� i nu mă simt bine. Ș� tiu că mai sunt
ș� i alte lucruri pe care pot să le fac − să dau pagina
ș� i să mergem mai departe, dar î�n momentul ăsta...
Simon: [Se apleacă, cu chipul î�nmuiat] Eș� ti o mamă
minunată, draga mea. Copiii vor apela mereu la
tine. Î�ntr-un fel sunt uș� urat, dar ș� i mie mi-e dor
de ei. Nu vreau să te simț�i tristă. Mă î�ngrijorezi.
Claire: Cred că pur ș� i simplu am nevoie de alinare
din partea ta ș� i de ceva timp. Nu pot să mă î�ntorc
ș� i să î�mi refac viaț�a cât ai bate din palme. Mă mai
doare un pic. Ș� i nu sunt sigură cine vreau să fiu
acum. Am nevoie de un pic de ajutor cu tristeț�ea
asta. Nu pot să mă port ca ș� i cum nu s-ar fi î�ntâm-
plat nimic.
Simon: [O ia de mână.] Am să te ajut eu. Cu orice ai
nevoie. Î�mi pare rău dacă ideea să te duci la sală
a fost nepotrivită. Î�ncercam să te ajut. Cred că ai
nevoie să plângi un pic. Să fii tristă. Voi fi aici. [După
o tăcere lungă.] Ș� i sper că vei ajunge î�n punctul
î�n care să fii fericită că suntem numai noi doi, ca
pereche, ș� i să fii mulț�umită cu asta. Ce crezi?
Claire: [Râde.] O, da. Nu trebuie să î�ț�i faci griji î�n pri-
vinț�a asta. Vom fi bine.
Se uită la mine. Simt că este nedumerită de tăcerea mea.

Î�i spun că nu au deloc nevoie de mine. Se descurcă de mi-
nune ajutându-se unul pe celălalt să î�ș�i găsească paș� ii ș� i să
treacă la un nou dans î�mpreună.
Câteva luni mai târziu, Claire s-a î�ntors la ș� coală cu ju-
mătate de normă ș� i s-a apucat de fotografie, ca să poate
face poze î�n timpul excursiilor pe care le planifica cu Simon.
Mi-a spus că s-a î�ndrăgostit din nou de bărbatul cu care s-a
căsătorit î�n urmă cu 27 de ani ș� i că era un lucru ciudat, dar
bun.
Pensionarea
Cântecul celor de la Beatles, „When I’m Sixty-Four” („Când

voi avea 64 de ani”), evidenț�iază î�ncă o etapă de tranziț�ie
pe care abia acum î�ncepem să o î�nț�elegem: î�mbătrânirea.
Speranț�a de viaț�ă a crescut î�n prezent; mulț�i dintre noi vom
trăi până la optzeci ș� i ceva de ani ș� i chiar nouăzeci ș� i ceva
de ani ș� i unii vor ajunge ș� i la o sută sau mai mult. Ș� i va tre-
bui să iubim ș� i să fim iubiț�i î�n toț�i aceș� ti ani.
Î�n mod tradiț�ional, cercetătorii au crezut că satisfacț�ia
î�n căsnicie urmează o curbă î�n formă de U; este crescută
la î�nceput, scade mult î�n anii creș� terii copiilor, după care
creș� te din nou când sarcinile perioadei parentale ș� i ale
muncii se reduc, iar cuplul are mai mult timp pentru el.
Există unele dovezi că cuplurile î�n vârstă tind să se certe
mai puț�in, să aibă mai puț�ine reacț�ii emoț�ionale negative ș� i
î�ș�i arată mai multă afecț�iune, chiar ș� i î�n timpul certurilor.
Cu toate acestea, realitatea contrazice modelul curbei
î�n formă de U. Spre deosebire de rata divorț�ului î�n cazul
grupurilor de vârstă mai tinere, care este constantă din anii
’80 menț�inându-se la aproximativ 45%, î�n Statele Unite,
rata î�n cazul celor peste 50 de ani se află î�n creș� tere. Tipper
ș� i Al Gore care s-au despărț�it după patruzeci de ani î�mpre-
ună sunt cel mai bun exemplu de „divorț� la bătrâneț�e”.
Femeile, î�n special, nu mai sunt la fel de dispuse ca î�na-
inte să rămână î�n căsnicii golite de conț�inut, potrivit unui
studiu asupra divorț�ului la vârsta mijlocie ș� i mai târziu,
efectuat de AARP î�n 2004. 66% dintre despărț�iri au fost
iniț�iate de femei ș� i 26% dintre bărbaț�i au declarat că nu
s-au aș� teptat deloc la divorț�. Printre bărbaț�ii ș� i femeile de
65 de ani ș� i mai î�n vârstă, rata divorț�ului s-a dublat cel puț�in
ș� i ar trebui să ne aș� teptăm să vedem mai multe despărț�iri pe

măsură ce populaț�ia î�mbătrâneș� te: 13% dintre americani
au acum peste 65 de ani; î�n 2030 această cifră va fi deja de
19%. Asta î�n ciuda faptului că există dovezi că partenerii
tind să se mai liniș� tească, să se certe mai puț�in ș� i să devină
î�n general mai drăguț�i unul cu celălalt la bătrâneț�e.
Ni se oferă diverse explicaț�ii pentru divorț�ul la bătrâneț�e:
rămânem mai mult timp sănătoș� i, generaț�ia „baby boomers”
î�ș�i preț�uieș� te fericirea personală, femeile au acum mijloa-
cele financiare să trăiască singure. Dar sunt doar lucruri
care le permit cuplurilor să se despartă, nu sunt cauza de
bază. Fundaț�ia relaț�iilor fericite ș� i de durată este î�ncrederea
că partenerul tău este alături de tine. Ș� i această î�ncredere
poate fi zdruncinată serios î�n anii bătrâneț�ii.
Primul ș� oc î�l reprezintă pensionarea. Părăsirea câmpului
muncii de către unul dintre parteneri poate să declanș� eze
multe sentimente similare celor resimț�ite odată cu pleca-
rea ultimului copil de acasă ș� i să dezvăluie aceeaș� i breș� ă
emoț�ională. Partenerii ajung î�mpreună după ani î�ntregi î�n
care au petrecut timp considerabil unul departe de celălalt,
iar scopurile ș� i nevoile lor ar putea fi cu totul deosebite.
S-ar putea să aibă sentimentul că trăiesc cu un străin.
John, 66 de ani, tocmai s-a pensionat de la firma lui de
avocatură ș� i vrea ca soț�ia lui, Carrie, să se apuce de golf ș� i
să meargă cu el î�n croaziere. Carrie, 55 de ani, se opune.
Firma de design interior pe care a fondat-o prosperă ș� i nu
are de gând să renunț�e la ea. De fapt, simte că î�n sfârș� it ș� i-a
găsit drumul ș� i î�ș�i î�ndeplineș� te visul de a avea o carieră.
„Am avut copiii pe care i-ai vrut”, spune John. „Acum m-am
pensionat ș� i tu nu vorbeș� ti decât despre munca ta. Eu cu
cine să joc golf ș� i să iau prânzul?”
Sarah, 62 de ani, s-a pensionat devreme ș� i vrea să călă-

torească, să facă cursuri la universitate ș� i să î�nveț�e dansuri
de societate. Soț�ul ei, Craig, 67 de ani, nu intenț�ionează să
se oprească vreodată din muncă. Vrea ca Sarah să vină ș� i
să î�l ajute să conducă noua firmă de import-export ș� i este
scandalizat de ideea de a-ș� i face timp să î�nveț�e fox-trot. „Tu
vorbeș� ti serios?”, î�ntreabă el, pufnind din nas. „Vrei să te
apuci să î�nveț�i să dansezi ș� i să participi la workshopuri î�n
care să urmăreș� ti păsările. E ridicol. Nici n-am să discut aș� a
ceva.” Pleacă ș� i se î�ntoarce la muncă.
Dacă cuplurile au o legătură sigură, pot să rezolve ase-
menea impasuri ș� i să ajungă la un compromis care să fie
mulț�umitor sau cel puț�in tolerabil pentru ambii. Când Carrie
ș� i John pot să aibă o discuț�ie calmă ș� i deschisă, î�n care să î�ș�i
î�mpărtăș� ească nevoile ș� i temerile, iar el poate să audă că e
extrem de important pentru ea să î�ș�i vadă compania cres-
când, î�n ciuda aș� teptărilor, se oferă să o ajute să î�ntocmească
contractele. Ea este de acord să î�ș�i ia liber cel puț�in ș� ase
săptămâni pe an ca să călătorească cu John ș� i î�ș�i planifică
prima excursie î�mpreună. Î�nsă la golf trage linie! Legătura
acestui cuplu le-a oferit o bază sigură pe care au putut să
se aș� eze ș� i să î�ș�i cerceteze reciproc emoț�iile, temerile ș� i
nevoile unul altuia ș� i să găsească o modalitate de a le face
faț�ă î�mpreună.
Dar Sarah ș� i Craig s-au blocat. Nu pot găsi o cale de a se
ajuta unul pe altul să facă faț�ă schimbărilor care alcătuiesc
această etapă a relaț�iei lor. Pe măsură ce Sarah se simte
mai singură, fără compania copiilor ei, devine mai furioa-
să. Pe măsură ce cere mai mult din timpul lui Craig, el se
î�ntoarce ș� i mai mult la munca lui. Sarah î�i spune pe un ton
ridicat, agitat: „Sunt căsătorită cu tine de o eternitate, dar
nici nu mai ț�in minte de când nu m-ai mai pus pe mine ș� i

relaț�ia noastră pe primul lor. Cred că viaț�a sexuală ș� i copiii
ne-au ț�inut î�mpreună, dar ambele s-au dus acum. Sunt mai
singură ca niciodată. Aș� putea foarte bine să plec. După cât
m-ai făcut să sufăr de-a lungul anilor, nici nu mai ș� tiu ce caut
aici. Mi-ar fi mai bine singură”. Craig, care habar nu are cum
să î�i răspundă acestei soț�ii „isterice”, se î�ntoarce ș� i se î�nchide
î�n sine. „Bine”. mormăie el.
Vor divorț�a. Î�ntr-adevăr pensionarea accelerează divor-
ț�ul î�n multe căsnicii pe termen lung. Î�n Japonia, unde băr-
baț�ii î�ș�i dedică î�n mod obiș� nuit ani din viaț�ă progresului î�n
carieră ș� i î�ș�i văd rareori familia, există ș� i un nume special
pentru această stare: shujin zaitaku sutoresu shoukougun,
care î�nseamnă literalmente „sindromul stresului din cauza
faptului că soț�ul este acasă” sau, pe scurt, „sindromul soț�u-
lui pensionat”.
După pensionare
Pensionarea poate reprezenta o criză acută, care durează

cel mult un an sau doi. Dar apoi pot să urmeze mulț�i ani de
viaț�ă. Ce face ca o relaț�ie de dragoste să dureze ș� i î�n anii din
această perioadă a vieț�ii? Ș� i cât de importantă este?
O multitudine de studii arată că o relaț�ie pozitivă ș� i
apropiată este unul dintre factorii predictivi cei mai buni
pentru longevitate ș� i sănătate fizică ș� i mentală. Î�ntr-un
studiu deschizător de drumuri, psihologul Howard Fried-
man de la Universitatea din California ș� i colega lui Leslie
Martin au analizat date despre 1.500 de oameni din clasa
de mijloc care s-au născut î�n jurul anului 1910, î�n California.
Voluminoasele î�nregistrări le-au urmărit viaț�a timp de
peste opt decenii, până la moartea lor, detaliindu-le experi-

enț�ele ș� i obiceiurile î�n perioadele de prosperitate, î�n timpul
Marii Crize ș� i al celor două războaie mondiale. Notele au
inclus totul, de la fericirea din căsnicia părinț�ilor, până la ca-
riera aleasă ș� i la numărul de cărț�i pe care le aveau î�n casă.
Friedman a ajuns la concluzia că progresele medicale
joacă un rol minor î�n prelungirea duratei de viaț�ă. „Majori-
tatea oamenilor care trăiesc până la o vârstă î�naintată nu o
fac pentru că au î�nvins cancerul, bolile de inimă, depresia
sau diabetul”, spune el. „Cei care trăiesc mult reuș� esc să se
ț�ină departe de boli printr-o serie de paș� i care se bazează
pe conexiuni de durată, importante, cu ceilalț�i.”
Cu alte cuvinte, poț�i să mănânci alimente speciale organi-
ce ș� i fără gluten, să iei multivitamine cu pumnul, să mergi
la sală ș� i să meditezi pentru a scăpa de stres, dar cel mai
bun tonic pentru a rămâne sănătos ș� i fericit până la bătrâ-
neț�e este probabil să-ț�i î�ntăreș� ti relaț�ia.
Ataș� amentul faț�ă de partener ne protejează atunci când
ne loveș� te o boală. Psihologii Anthony Mancini ș� i George
Bonnano de la Universitatea Columbia au chestionat peste
1.500 de cupluri căsătorite î�n vârstă, care trăiau î�n Detroit.
Î�n orice pereche, unul dintre parteneri avea un sentiment
acut al mortalităț�ii din cauza unei dizabilităț�i fizice care î�i
făcea sarcinile de rutină − spălat, î�mbrăcat, urcat scările ș� i
ridicarea obiectelor grele − dificil de realizat de unul singur.
Cercetătorii au descoperit că stima de sine era mai mare,
iar depresia ș� i anxietatea mai scăzute la persoanele cu
handicap care aveau un partener receptiv din punct de ve-
dere emoț�ional. Un partener care era dispus să le asculte
î�ngrijorările ș� i î�i făcea să se simtă iubiț�i făcea mai mult
pentru bunăstarea lor mentală decât orice ajutor la î�nche-
iatul cămăș� ilor, legatul ș� ireturilor ș� i altele asemenea.
Alte studii reî�ntăresc aceste descoperiri. Sprijinul emo-

ț�ional – adică, să î�ș�i exprime preocuparea ș� i să le permită
partenerilor să î�ș�i exprime sentimentele − este cel care
susț�ine sănătatea ș� i ajută la menț�inerea funcț�ionării optime
a sistemului cardiovascular, hormonal ș� i imun al organis-
mului. Ș� i sprijinul emoț�ional, nu ajutorul fizic sau sfaturile
pragmatice, este cel care ne protejează cel mai mult de stres
ș� i de apăsarea bolii atunci când apare.
Sybil, 68 de ani, suferă de artrită cronică. Î�i spune soț�u-
lui ei, Harry, un bătrân sprinten de 75 de ani: „Cel mai bine
mă ajuț�i fiindu-mi alături ș� i arătându-mi că sunt importan-
tă pentru tine ș� i că î�ț�i pasă de mine. Nu am nevoie de toate
acele sfaturi; nu fac decât să mă supere. Am nevoie de tine”.
Harry pare nedumerit, dar pot să î�l asigur că vorbeș� te serios
ș� i că apropierea lui poate să schimbe cu totul lucrurile. Pe
măsură ce î�mbătrânim, conexiunea sigură cu un partener
pe care î�l iubim ș� i ne iubeș� te devine o resursă vitală.
Sfârș� itul acestei etape î�ntr-o relaț�ie de iubire vine atunci
când unul dintre parteneri se confruntă cu moartea. Chiar
ș� i î�n această perioadă finală de tranziț�ie, legătura strânsă
poate să î�i ajute atât pe cei aflaț�i pe moarte, cât ș� i pe supra-
vieț�uitori, după cum afirmă Centrul pentru Cancer „Prinț�esa
Margaret” din Toronto.
„Am văzut că partenerii erau la fel de devastaț�i ca ș� i
pacienț�i din cauza diagnosticului de cancer terminal”, ob-
servă psihologul Linda McLean, directorul programului.
„Au fost măturaț�i de un val de neputinț�ă ș� i au anticipat pier-
derea î�n timp ce vedeau cum persoanelor dragi li se î�nră-
utăț�eș� te starea de sănătate. Am ș� tiut că pierderea unui
partener creș� te riscul ca aceș� ti oameni să se confrunte cu
tot felul de probleme de sănătate mai târziu.” Î�ntr-adevăr,
supravieț�uitorii sunt fragili atât din punct de vedere fizic

cât ș� i mental la un an după moartea partenerului.
McLean ș� i echipa ei au oferit unui număr de 42 de cu-
pluri care se confruntau cu o boală terminală fie î�ngrijire
standard la domiciliu − adică sfaturi practice pentru cum
să facă faț�ă bolii − fie o versiune modificată a terapiei mele
axate pe emoț�ii, care se concentrează pe susț�inerea legăturii
dintre soț�i. Partenerii au fost consiliaț�i să vorbească des-
pre lucrurile cu care se confruntau, să ia decizii î�mpreună
despre cum să controleze simptomele ș� i să planifice cum
să î�ș�i petreacă timpul rămas î�mpreună. Î�n cuplurile care au
primit EFT, pacienț�ii s-au simț�it mai ascultaț�i, mai î�nț�eleș� i,
mai acceptaț�i ș� i mai î�ngrijiț�i de către soț�ii lor. Iar soț�ii s-au
simț�it mai puț�in î�mpovăraț�i de î�ngrijirea pe care o acordau
ș� i mai apreciaț�i pentru asta. Au găsit satisfacț�ie î�mpreună
rememorând viaț�a partenerului aflat pe moarte ș� i creând o
poveste a timpului petrecut î�mpreună.
„Acest proiect a fost unul plin de emoț�ie ș� i de satisfacț�ie
pentru toată lumea implicată”, spune McLean. „A fost un
privilegiu să fiu alături de oameni î�n ultimele lor zile ș� i mo-
mente ș� i să simt că i-am ajutat să ajungă la un oarecare de
sentiment de seninătate ș� i calm. După ce pacienț�ii au murit,
cei care i-au î�ngrijit ș� i-au exprimat ș� i ei imensa recunoș� tin-
ț�ă faț�ă de noi. Ne-au spus că sentimentul de î�mpăcare ș� i
conexiune pe care l-au simț�it faț�ă de partenerii lor a fost
nepreț�uit. Că asta i-a ajutat să facă faț�ă sentimentului de
neputinț�ă ș� i durere.”
Conexiunea sigură faț�ă de o persoană dragă nu numai
că ne ajută să facem faț�ă mai bine durerii ș� i să resimț�im
mai puț�ine simptome traumatice, dar poate să ne î�ncuraje-
ze ș� i să ne susț�ină pentru tot restul vieț�ii. Este contrară
experienț�ei convenț�ionale, care î�i î�ndeamnă pe supravieț�u-

itori să se desprindă de cei morț�i pentru a se î�ntoarce la cei
aflaț�i î�n viaț�ă. Trebuie să acceptăm că un partener s-a dus,
dar putem să păstrăm totodată legătura cu această persoană
dragă, evocând amintirile sau imaginându-ne discuț�iile cu
ea ș� i folosind-o ca pe o sursă de tărie ș� i alinare.
„Mi-a fost aș� a greu să î�l pierd”, mi-a spus o prietenă care
ș� i-a pierdut soț�ul, la optsprezece luni după moartea aces-
tuia. „Dar acum, când văd ceva minunat, ca zăpada care cade
uș� or î�ntr-o seară de iarnă, mă trezesc spunându-i cât de
frumoasă este, ș� i faptul că ș� tiu cât de mult i-ar plăcea, face
acel moment ș� i mai frumos. Ș� i atunci când mă simt un pic
deprimată, î�mi amintesc cât de mult m-a iubit. Mă simt
î�ncă iubită. Aș� a că sunt bine.”
Gândurile ei mi-au adus aminte imediat de o replică a
lui Elizabeth Barret Browning: „Am să te iubesc mai bine
după moarte”. Unele suferinț�e sunt dulci.
c
Viaț�a este o serie de tranziț�ii ș� i transformări. Î� ntr-o

bună zi, î�ț�i dai seama că vrei să te căsătoreș� ti cu bărbatul
care anul trecut î�ț�i era doar prieten; apoi te î�ntorci ș� i te tre-
zeș� ti că vă certaț�i la a ș� aptea aniversare a căsătoriei. Î�ntr-o
zi alergi spre casă cu vestea că eș� ti î�nsărcinată, apoi, ca
peste noapte, copilul e deja adolescent ș� i peste puț�in timp
se căsătoreș� te. Î�ntr-o zi tu ș� i soț�ul tău aflaț�i la pensie păș� iț�i
î�ntr-un apartament nou, doar voi doi. Peste puț�in, te uiț�i
cum î�ș�i ia î�n braț�e nepoț�ica. Î�ntr-o zi stai poate ș� i î�ț�i aduci
aminte de toate certurile pe care le-aț�i avut când eraț�i ti-
neri ș� i eș� ti uimită că eș� ti î�ncă aici ș� i î�l iubeș� ti î�n continuare
pe omul acesta care î�ș�i lasă tot timpul ș� osetele pe jos ș� i se
poartă prosteș� te când vă certaț�i.
Dacă suntem sinceri, sperăm ca î�n toate aceste trans-

formări să găsim un mod de a-i ț�ine î�n braț�e pe cei dragi ș� i
de a fi ț�inuț�i de ei. Fiecare schimbare din fiecare etapă ne
pune la î�ncercare modalităț�ile vechi de a stabili o conexiune
ș� i ne cere să ne reî�nnoim legăturile. Aceasta este ceea ce face
ca viaț�a să merite trăită ș� i ne menț�ine sănătoș� i ș� i fericiț�i cât
trecem inexorabil de la un eveniment important la altul.
EXPERIMENTUL 1
Gândeș� te-te la o perioadă de tranziț�ie prin care ai trecut î�n
cadrul unei relaț�ii importante. Poate mutarea î�ntr-un apar-
tament nou, renovarea casei, terminarea ș� colii, găsirea unei
slujbe sau schimbarea carierei. Alege orice perioadă î�n
care a trebuit să te adaptezi unei situaț�ii incerte.
Cum ț�i-a influenț�at acest stres interacț�iunile zilnice cu
partenerul?
Vezi dacă poț�i să î�ț�i notezi modul î�n care a reacț�ionat
fiecare dintre voi, fapt ce l-a invitat pe celălalt să se apropie
pentru a putea să lucraț�i ca o echipă ș� i să depăș� iț�i perioada
de tranziț�ie.
Notează-ț�i acum î�n ce fel ț�i-ai î�ngreunat ț�ie ș� i partene-
rului apropierea ș� i ajutorul reciproc î�n acea perioadă. Vezi
dacă puteț�i să vorbiț�i despre asta.
EXPERIMENTUL 2
Iată exemplul unui cuplu care î�nvaț�ă să lucreze î�mpreună
î�n timp ce relaț�ia lor scârț�âie:
Linda î�i spune soț�ului său, Eric: „Abordăm diferit ieș� i-
rea la pensie. Avem î�ncă un credit ipotecar, să ș� tii. Muncesc
din greu să î�mi vând linia de cosmetice ș� i chiar dacă ț�i-am

spus că este î�n ordine să te pensionezi − la urma urmei, ai
muncit treizeci de ani ș� i nu mai puteai − acum sunt supăra-
tă. Nu pui umărul deloc. Prietenele mele spun că, după ce
copiii pleacă de acasă ș� i nu mai e atâta muncă, lucrurile se
î�mbunătăț�esc. Dar eu am grijă ș� i de mama, iar î�n momentul
ăsta sunt furioasă pe tine. Ș� tiu că î�mi place munca mea, dar
tu te bucuri de viaț�ă, pe când eu...” [Ș� i dă agitată din mâini,
î�n timp ce ochii i se umplu de lacrimi.] „Ș� i nici nu î�mi iei î�n
seamă grijile. Devii defensiv ș� i asta mă scoate din minț�i”.
Eric răspunde: „Uite ce e, am intenț�ionat să lucrez cu
jumătate de normă î�n diverse proiecte, dar pur ș� i simplu
nu au apărut. Ș� i î�mi place la pensie. Î�n sfârș� it nu mai sunt
stresat. Î�mi place că am timp să citesc ș� i să merg la sală. Î�mi
place că nu mă mai î�mpinge nimic de la spate. Ș� i am ț�inut
familia asta timp de treizeci de ani, aș� a că nu-mi spune tu
mie că ar trebui să mă simt prost fiindcă nu muncesc. Avem
destui bani, să ș� tii. Am putea să ne mutăm î�ntr-o casă mai
mică ș� i să nu mai avem credit ipotecar. Dar se pare că nu
putem să stăm de vorbă despre asta. Tu te î�nfurii cum faci ș� i
acum, eu mă sperii ș� i mă î�nchid î�n mine. Cred că î�ntr-adevăr
devin defensiv. Ș� tim î�nsă dansul ăsta. Î�l dansăm de ani de
zile. Ș� i ai dreptate. Î�ncep să evit discuț�iile astea. Î�ncep să te
evit pe tine! Ș� i ș� tiu că nu are efect. Dar î�mi vorbeș� ti de parcă
m-aș� fi transformat î�ntr-un ratat leneș� . Vreau să mă accepț�i
ș� i să ai î�ncredere că nu vreau să te simț�i stresată sau speria-
tă î�n privinț�a banilor, a mamei tale de care trebuie să ai
grijă sau a orice altceva. (Î�ncepe să râdă) Chiar dacă nu fo-
loseș� ti cuvântul acesta – speriată − cred că asta aud atunci
când mă calmez ș� i privesc dincolo de iritarea ta. Î�ncerc să
te ascult. Spune-mi de ce ai nevoie. Putem să o rezolvăm”.
Linda se calmează ș� i recunoaș� te că î�i este greu să ex-

prime clar de ce are nevoie de la Eric. I-a fost mereu greu.
Este de acord că devine critică ș� i recunoaș� te că nu e drept
faț�ă de el. Vorbesc despre cum poate să o sprijine emoț�ional
ș� i la sfârș� itul discuț�iei el este de acord să meargă să o vizi-
teze pe mama ei de cel puț� in câteva ori pe săptămână ș� i
să accepte un proiect plătit care tocmai a apărut, pentru
weekendul următor.
Ce a făcut Eric aici ș� i i-a ajutat pe amândoi să păstreze
echilibrul, să rămână conectaț�i ș� i să rezolve problemele
perioadei de tranziț�ie prin care trec? Vezi dacă poț�i să
identifici cel puț�in două lucruri pe care le-a spus ș� i care au
ajutat-o pe soț�ia lui.
EXPERIMENTUL 3
Gândeș� te-te la o tranziț�ie î�n care te afli acum, î�n viaț�a per-
sonală sau de familie, sau la următoarea tranziț�ie î�n care te
vei afla sau speri că te vei afla. Ar putea fi î�ntemeierea unei
familii sau ieș� irea la pensie.
Notează-ț�i principala modalitate prin care crezi că par-
tenerul te poate ajuta î�n această tranziț�ie. Fii precis: ce ar
putea mai exact să facă ș� i când? Notează-ț�i ș� i cum ai putea
cere acest ajutor.
CAPITOLUL 7
Destrămarea legăturilor
Dragostea nu moare niciodată de moarte naturală.
Moare pentru că nu știm cum să îi reînnoim izvorul,
moare din cauza orbirii, a greșelilor și trădărilor.
Moare de boală și răni, moare de plictiseală, pentru
că se ofilește sau își pierde strălucirea, dar niciodată
de moarte naturală.
− Anaïs Nin
C
lientul meu, Sam, un bărbat mărunt ș� i cu gură mare,
care are un magazin local de delicatese ș� i insistă să
aducă î�n cabinetul meu felii dintr-un salam cu mult
usturoi, pentru tot personalul, vorbeș� te î�ntruna despre cât
de dificilă este dragostea. „Sunt sătul de asta”, mormăie el.
„E mereu la fel. Nici ultima mea relaț�ie nu a fost altfel. Treci
prin etapa aceea î�n care te î�ndrăgosteș� ti ș� i te î�nsori. Ș� i
toate-s bune. Cam o săptămână. Ș� i apoi? Totul î�ncepe să
meargă prost. Amicul meu Al spune că aș� a sunt femeile.
Veș� nic nemulț�umite. Ce bărbat le î�nț�elege cu adevărat? Acum
eș� ti dl Minune ș� i imediat după aceea vorbeș� te despre divorț�
ș� i despre cine va păstra casa. Ș� i cine ș� tie ce s-a î�ntâmplat?
Eș� ti acelaș� i bărbat. Dar dintr-odată «s-a golit paharul». Eu
mă dau bătut. Femeile sunt prea dificile. Ș� i poate că pur ș� i
simplu nu suntem făcuț� i să rămânem î�mpreună pentru

totdeauna. Amicul meu spune că aș� a e natural. Trebuie să
mergem mai departe. Sau ea este cu bărbatul nepotrivit.
Dl Perfecț�iune e dat dispărut.”
Soț�ia lui, Marcy, reacț�ionează cu un zâmbet dispreț�ui-
tor atât de î�ngheț�at, î�ncât simt că s-a făcut frig î�n cabinet.
Sam nu a terminat. Se î�ntoarce către mine ș� i plesneș� te
cu dosul unei mâini î�n palma celeilalte. „Recunoaș� te, doam-
nă psiholog, chestia asta cu dragostea chiar nu merge ș� i nu
ș� tie nimeni de ce se transformă î�ntr-o clipă, ș� i devine din
lapte ș� i miere ceva cu gust amar. Nu e adevărat?”
Mă î�ndrept î�n fotoliu. „Ei bine, nu, de fapt acum ș� tim atât
de multe despre...”, î�ncep eu, dar apoi î�mi dau seama că el
este mult prea rănit ca să mă mai audă. Am mai văzut ne-
dumerirea aceasta disperată.
Sam, sau mai degrabă amicul său Al, a atins toate vechile
zicale − plus una nouă − despre motivele pentru care eș� u-
ează relaț�iile. Sam ar trebui să nu mai asculte de amicul
său. Al habar nu are.
Hai să analizăm pe rând ipotezele lui Sam ș� i ale lui Al.
1. Argumentul diferenței. Femeile ș� i bărbaț�ii sunt pur ș� i

simplu prea diferiț�i ca să se î�nț�eleagă unii pe alț�ii sau,
după cum a spus-o atât de amuzant John Gray, „bărbaț�ii
vin de pe Marte, femeile de pe Venus”.
Iată ce ș� tim de fapt despre diferenț� ele dintre sexe.

Bărbaț� ii ș� i femeile sunt î�n realitate remarcabil de asemă-
nători. Diferenț�e cu adevărat semnificative apar doar î�n
Destrămarea legăturilor 225
patru domenii. Trei sunt de factură cognitivă: aptitudini

verbale, abilităț�i matematice ș� i capacitatea de vizualizare
spaț�ială. Femeile ies categoric î�nvingătoare î�n cazul primelor:
folosesc mai multe cuvinte ș� i se exprimă mai bine decât
bărbaț�ii. Bărbaț�ii se descurcă mai bine atunci când vine vor-
ba să lucreze cu numere ș� i calcule ș� i să manipuleze mental
figuri bi- ș� i tridimensionale, dar aceste abilităț�i par să fie
legate î�n mare parte de aș� teptări. Dacă le spui femeilor că
testele pentru aceste abilităț� i sunt „neutre din punct de
vedere al genului”, tind să se descurce la fel de bine ca
bărbaț�ii.
Numai un singur domeniu cu diferenț�e semnificative
este de ordin psihologic ș� i acela este agresivitatea. Bărbaț�ii
se î�nfurie mai repede ș� i devin ameninț�ători sau violenț�i. Î�n
cazul tuturor celorlalte aspecte psihologice, stereotipurile
nu se confirmă. Se crede î�n mod obiș� nuit despre adoles-
cente că se chinuie din cauza dubiilor pe care le au cu pri-
vire la ele, la atractivitatea lor, la talentele lor, dar băieț�ii au
la fel de multe probleme legate de stima de sine ș� i î�ncre-
derea î�n sine. Femeile sunt ridicate î�n slăvi ca fiind foarte
grijulii, dar bărbaț�ii pot să î�ș�i sprijine cu aceeaș� i căldură
copiii, familia ș� i prietenii.
Cu siguranț�ă î�nsă, femeile trebuie să manifeste mai multă
empatie, nu? La nivel fizic, nu există dovezi că funcț�ionarea
neuronilor oglindă ar fi mai bună la femei. Psihologul
William Ickes de la Universitatea din Texas efectuează tes-
te simple cu privire la empatie: oamenii stau ș� i interac-
ț� ionează î�n perechi, apoi, separat, se uită la î�nregistrarea
discuț�iei pe care au avut-o ș� i î�i relatează cercetătorului ce
au simț�it sau au crezut î�n anumite momente. Î�nregistrarea
le este arătată celor doi, pe rând, ș� i oprită î�n respectivele
momente, când „celălalt” este invitat să intuiască ce simț�ea

sau gândea partenerul său, verificându-se astfel cât de bine
î�l î�nț�elege. Ickes trage concluzia că femeile ș� i bărbaț�ii au
aceeaș� i abilitate de bază. Diferenț�ele apar numai atunci când
oamenilor li se spune explicit că trebuie să se poarte î�ntr-un
anumit fel din cauza sexului lor; atunci î�ș�i dau toată silinț�a.
Bărbaț�ii cărora li se spune că femeilor li se par mai atrăgă-
tori bărbaț�ii mai puț�in tradiț�ionali, mai empatici î�ș�i î�mbu-
nătăț�esc imediat performanț�a la acest gen de sarcină.
Dintre cele patru domenii care prezintă diferenț�e î�n
funcț�ie de sex, numai două contează î�n relaț�ii: aptitudinile
verbale ș� i agresivitatea. Femeile au ș� anse mai mari ș� i chiar
pot să î�ș�i verbalizeze mai bine sentimentele ș� i nevoile
decât bărbaț�ii. Au mai multă pregătire: mamele vorbesc cu
fetiț�ele despre emoț�iile lor mai elaborat. Iar bărbaț�ii, atunci
când sunt neliniș� tiț�i î�n privinț�a legăturii cu o parteneră, au
ș� anse mai mari să se opună fizic sau să se retragă ș� i să evite.
Î�n conflictele zilnice care apar î�n relaț�iile de dragoste, fe-
meile tind să verbalizeze ceea ce vor, î�n vreme ce bărbaț�ii
tind să folosească tăcerea pentru a se distanț�a ș� i pentru a
se apăra. Dar chiar ș� i această diferenț�ă poate să dispară atunci
când bărbatul este cel care vrea o schimbare î�n relaț�ie.
2. Argumentul sufletului pereche. Poate că această idee

este cel mai des adusă î�n discuț�ie de către partenerii
supăraț�i. Are elemente ale Argumentului diferenț�ei, dar
adaugă ș� i un aspect personal. Sună cam aș� a: „Eș� ti extrem
de sensibil / incredibil ce-ț�i mai place să deț�ii contro-
lul; ar fi trebuit să î�mi dau seama, dar nu mi-am dat;
n-ai cum să te schimbi; am nevoie de altfel de persoană.
Nu eș� ti tu Alesul.”
Site-urile de î�ntâlniri de pe internet î�ncearcă să ne

convingă că ne vor găsi partenerul perfect, dar ș� tim cu toț�ii
că ceea ce ne imaginam despre cum arată dl sau d-na Per-
fecț�iune nu este relevant atunci când vine vorba despre
persoana care ne va capta atenț�ia la petrecerea de sâmbătă
seara − ca să nu mai vorbim despre cea care ne va face
fericiț�i pentru tot restul vieț�ii. Ultimele cercetări au desco-
perit că, î�n interacț�iunile faț�ă î�n faț�ă, oamenii nu sunt deo-
sebit de atraș� i sau interesaț�i din punct de vedere romantic
de persoanele care se potrivesc cu ceea ce au declarat ei
referitor la ce î�nsuș� iri ar trebui să aibă partenerului ideal.
Idealurile ș� i profilurile nu sunt decât niș� te liste de etichete;
î�n î�ntâlnirile reale, sunt mai grăitori factorii precum afini-
tatea ș� i umorul de acelaș� i tip. De fapt, î�mi amintesc de un
tânăr uimitor de chipeș� care mi-a spus la prima noastră
î�ntâlnire: „N-am să corespund tuturor aș� teptărilor tale”.
Bineî�nț�eles că m-am căsătorit cu el.
Site-urile de î�ntâlniri sugerează că Persoana Perfectă se
află pe aici, pe undeva. Î�ntr-o zi cineva î�i va da î�n judecată
pentru î�nș� elăciune. Personal, mie î�mi place teoria proximi-
tăț�ii referitor la modul î�n care oamenii î�ș�i aleg partenerul.
Proximitate î�nseamnă apropiere. Perfect arată cel lângă care
stai atunci când se declanș� ează mecanismul ataș� amentu-
lui. Se î�ntâmplă ca ea să zâmbească exact î�n momentul î�n
care tu î�ncerci să î�i spui cât de singur te simț�i.
Bineî�nț�eles că există ceva adevăr î�n ideea că cei mai
mulț�i dintre noi suntem atraș� i de parteneri care ne seamănă
ș� i care î�mpărtăș� esc aceleaș� i valori ș� i interese, reflectând
faptul că suntem implicit conș� tienț�i că este mai uș� or să ne
î�nț�elegem cu cineva asemenea nouă. Dar, î�n ciuda convinge-
rilor societăț�ii noastre visătoare ș� i saturate de romantism,
nu există sufletul pereche perfect. Orice partener ne alegem,

la un moment dat tot ne va face să suferim. Nicio relaț�ie, fie
ea ș� i ideală, nu are un parcurs perfect lin. Vor exista mereu
vijelii ș� i furtuni care să agite apele. Vor exista mereu neî�n-
ț�elegeri î�ntre iubiț�i. Problema este î�n ce măsură vor permite
ca neî�nț�elegerile să le afecteze legătura.
3. Cântecul naturii spune să nu stai pe loc. Avansată

de biologia evoluț�ionistă ș� i preluată de presa populară,
aceasta este cea mai nouă explicaț�ie a motivului pen-
tru care eș� uează relaț�iile. Iubirea este un basm pentru
copii. Evoluț�ia ne-a programat să avem legături scurte,
care durează numai până când ne-am asigurat că copiii
noș� tri au ș� anse mari să supravieț�uiască singuri. Apoi,
bărbaț�ii, î�n special, trebuie să meargă mai departe ș� i să
î�ș�i î�mprăș� tie pretutindeni genele, pentru a asigura mai
bine supravieț�uirea speciei umane.
Problema acestui argument este că analizează un proces

personal – adică, ceea ce se î�ntâmplă cu Dick ș� i Jane − din
perspectiva cauzelor ultime, adică, din punctul de vedere
al unui principiu universal general referitor la motivul
pentru care există procesul î�n primul rând. Atunci când un
bărbat flirtează la o petrecere, nu cred că se gândeș� te, nici
măcar la nivel subconș� tient, să î�ș�i transmită genele gene-
raț�iei următoare. S-ar putea î�nsă să se gândească la cum să
facă să î�ș�i dea pantalonii jos pentru femeia frumoasă cu
care râde.
Toate aceste trei puncte de vedere sunt defetiste ș� i de-
moralizante. Nu e loc pentru compromisuri, î�mbunătăț�iri,
succes. Toate sunt scenarii apocaliptice.
Psihologii au venit ș� i ei cu teorii despre motivul pentru

care relaț�iile o iau pe căi greș� ite. Când am î�nceput eu pre-
gătirea î�n vederea lucrului cu cuplurile, ideea cea mai po-
pulară era că nu facem decât să repetăm cu persoana iubită
dificultăț�ile pe care le-am avut î�n copilărie cu părintele cel
mai puternic. Proiectăm imaginea acelui părinte asupra
persoanei iubite, spunea teoria, ș� i punem î�n scenă conflicte
vechi, manipulând de fapt persoana iubită să joace î�n sce-
nariile noastre ș� i să ne confirme cele mai rele aș� teptări.
Î�ntr-un fel, răspunsurile efective ale persoanei iubite sunt
considerate nerelevante; propria noastră nevoie nevrotică
de a repeta tiparele din trecut este considerată factorul-cheie.
Această teorie ignoră puterea relaț�iilor actuale. Treptat î�nsă,
a făcut loc unor explicaț�ii mai clare ș� i mai simple pentru
eș� ecul relaț�iilor. Savantele feministe, de exemplu, au spus
că inegalitatea este responsabilă pentru declinul relaț�iilor
ș� i că luptele pentru putere din cauza a diverse sarcini, cum
ar fi î�mpărț�irea treburilor casnice, sunt esenț�iale.
Pe măsură ce observarea sistematică a interacț�iunilor
din cuplu a devenit ceva obiș� nuit, terapeuț�ii au căpătat
obsesia a două idei: aceea că conflictul distruge relaț�iile de
dragoste ș� i că cuplurilor nefericite le lipsesc abilităț�ile de a
rezolva astfel de dispute. Dar, după cum a remarcat psiho-
logul John Gottman, care a analizat multe perechi î�n ce-
lebrul său Laborator al Dragostei de la Universitatea din
Washington, toate cuplurile se ceartă, iar cuplurile fericite
nu se folosesc de fapt de abilităț�ile evidenț�iate î�n terapia
tradiț�ională de cuplu. Printre acestea se află să ceară pauză
atunci când cearta se î�nteț�eș� te ș� i, pe rând, să vorbească ș� i
să repete ce a spus celălalt (abilitate cunoscută ș� i sub nu-
mele de ascultare activă). Cât de importante pot fi aș� adar
aceste abilităț�i?
Î�nainte să dobândim cunoș� tinț�e ș� tiinț�ifice despre iubire,

era greu să oferim o explicaț�ie bine definită pentru eș� ecul
dragostei. Teoriile care se concentrează pe comportamen-
tul negativ î�n conflicte ș� i pe lipsa de aptitudini î�n comuni-
care se axează mai degrabă pe simptomele problemelor de
cuplu, nu pe cauza de bază: covârș� itoarea frică de a fi aban-
donat emoț�ional, lăsat î�n voia valurilor vieț�ii fără un refugiu
sigur. Frica deconectării emoț�ionale este cea care precipită
solicitările, criticile, certurile ș� i tăcerile care caracterizează
perechile cu probleme. Ce nu am văzut atâta timp este faptul
că neî�nț�elegerile sunt aproape mereu un protest inconș� ti-
ent î�mpotriva desfacerii legăturii ș� i o î�ncercare de a atrage
î�napoi un partener î�n conexiunea emoț�ională ș� i chiar de a-l
forț�a să revină.
Este util să privim dizolvarea relaț�iilor de dragoste din
două puncte de vedere: ca pe erodarea treptată sau destră-
marea legăturii de-a lungul mai multor certuri ș� i perioade
de tăcere sau ca pe ruperea bruscă a legăturii ca urmare a
unei suferinț�e sau a unei trădări traumatizante. Fie că este
o slăbire lentă a speranț�ei ș� i afecț�iunii sau un cataclism ne-
aș� teptat care demolează î�ncrederea ș� i angajamentul, ele
declanș� ează o panică primară ș� i derularea unui scenariu de
supravieț�uire.
ERODAREA LENTĂ
Ideea originală a lui John Bowlby cu privire la nefericirea
dintr-o relaț� ie se structura î�n jurul unui singur cuvânt:
deprivare. Analizându-i pe cei doi parteneri nefericiț�i din
noua perspectivă a ataș� amentului, vedem nu numai ceea
ce este evident distructiv î�ntr-o relaț�ie − adică actul de a se
î�ntoarce unul î�mpotriva celuilalt î�n conflict − ci ș� i ceea ce
lipseș� te. Atunci când dragostea î�ncepe să se erodeze, ceea

ce lipseș� te este armonizarea ș� i receptivitatea emoț�ională
care o î�nsoț�eș� te. Pe măsură ce scade receptivitatea, parte-
nerii devin mai vulnerabili ș� i nevoia lor de conexiune emo-
ț�ională devine urgentă.
Potenț�ialul conflictului creș� te pe măsură ce partenerii
sunt cuprinș� i de emoț�ii dificil de controlat, pe care nu le
î�nț�eleg, ș� i î�ș�i dau seama că nu mai sunt î�n ton unul cu celă-
lalt. Protestele furioase din cauza pierderii conexiunii se
î�nteț�esc. Vindecarea anumitor suferinț�e devine din ce î�n ce
mai dificilă. Î�ncepe o desfacere lentă a legăturilor. Absenț�a
alinării ș� i apropierii alimentează neî�ncrederea ș� i dezacor-
durile, iar fiecare î�ncercare eș� uată de a se reconecta ș� i de a
repara legătura generează o distanț� are ș� i mai mare. Pe
măsură ce se pierde orice sentiment de protecț�ie, se ade-
vereș� te vechiul cliș� eu care spune că ne apucăm să construim
ziduri când avem nevoie să î�ntindem punț�i.
Atunci când î�nfometarea emoț�ională ajunge normă ș� i
prevalează un tipar negativ al criticilor pline de indignare
ș� i al atitudinii defensive î�ncăpăț�ânate, perspectiva noastră
se schimbă. Î�ncet-î�ncet persoana iubită î�ncepe să ni se pară
un duș� man, prietenul cel mai familiar se transformă î�ntr-un
străin. Î� ncrederea moare ș� i se instalează cu adevărat
durerea.
Annette, o avocată de treizeci ș� i ceva de ani, î�i spune
soț�ului ei, Bill: „Atunci când analizez situaț�ia, cred că toate
acestea nu au î�nceput de fapt cu certurile, nu? Au fost doar
efecte secundare. Pur ș� i simplu, nu am priceput niciodată
ce se î�ntâmpla. Am fost foarte implicată să î�mi clădesc ca-
riera ș� i să evoluez, să am succes ș� i să fiu o mamă adevărată
pentru fiul nostru. Acum, î�n timp ce î�ncerc să te ascult
cuprinsă de toată frustrarea mea, cred că î�mi dau seama că

am dat la o parte relaț�ia noastră. Am fost prinsă până peste
cap cu treburile, am alergat din ce î�n ce mai tare. Pur ș� i
simplu nu am vrut să aud că te simț�eai abandonat sau lip-
sit de importanț�ă. Nu te-am ascultat ș� i, când te-ai î�nfuriat,
am ignorat atitudinea ta, considerând că face parte din criza
vârstei de mijloc prin care treceai. Nu am vrut să mă cert
cu tine. Am crezut că cel mai bun lucru era să te calmez ș� i
să sper că î�n dimineaț�a următoare va fi bine. Am crezut că
certurile sunt problema... dacă ar fi î�ncetat, atunci... Dar
mai era ș� i zidul ăsta ș� i, î�ntr-un fel, tu nici nu mai erai. Acum
nu mai apelezi la mine. Cred că poate asta este ceea ce nu-
meș� te lumea sfârș� itul dragostei, nu?”
Bill se î�ntoarce către ea ș� i spune î�ncet: „Am renunț�at
pur ș� i simplu, Annette. Tu nu mai erai acolo. Am renunț�at.
Nu mai suportam distanț�a dintre noi. Nu mai puteam să
stau pur ș� i simplu, cu senzaț�ia asta de gol î�n suflet, ș� i să cer,
iar tu să î�mi spui din nou să aș� tept, fiindcă eș� ti prea ocupa-
tă”. Ei î�i pică faț�a.
Cercetările confirmă că erodarea unei legături î�ncepe
cu absenț�a sprijinului emoț�ional. Psihologii Lauri Pasch ș� i
Thomas Bradbury de la Universitatea din California le-au
cerut partenerilor să î�ș�i ceară reciproc sfatul î�n privinț�a a
ceea ce ar vrea să schimbe la ei. Au descoperit că un
comportament de natură să nu acorde sprijin – care mini-
malizează gravitatea problemei, descurajează exprimarea
sentimentelor, oferă sfaturi care nu sunt bine gândite sau
nu ajută cu nimic, care insistă ca partenerul să-i urmeze
recomandările − prezice foarte bine nefericirea î�ntr-o
relaț� ie. Acest rezultat s-a distins limpede, chiar ș� i atunci
când a fost luat î�n considerare efectul furiei ș� i dispreț�ului
partenerului î�n timpul certurilor. Pash ș� i Bradbury trag

concluzia că calitatea sprijinului pozitiv − reasigurarea că
partenerul este iubit ș� i respectat ș� i că este capabil să preia
controlul asupra propriei vieț�i − este factorul cel mai im-
portant î�n starea de sănătate a oricărei relaț�ii.
Acest gen de rezultat este comparabil cu cel al lui Ted
Houston ș� i al echipei sale, care au chestionat 168 de cupluri
aflate î�n patru momente diferite ale căsniciei: la opt săptă-
mâni, la doi ani, la trei ani ș� i la paisprezece ani. Cercetătorii
au mers acasă la fiecare pereche, unde le-au cerut să com-
pleteze chestionare ș� i au intervievat pe fiecare partener î�n
parte; ulterior, pe parcursul următoarelor trei săptămâni,
au fost realizate nouă interviuri telefonice. Î�ntrebările s-au
concentrat pe comportamentele pozitive ș� i negative, cum
ar fi frecvenț�a cu care un partener î�ș�i exprimă afecț�iunea
sau criticile. Au analizat acest noian de date, urmărind să
vadă dacă un anumit comportament de la î�nceputul căsă-
toriei se asociază cu stabilitatea de mai târziu. Au descope-
rit că factorul principal care prezicea dacă partenerii se
vor despărț�i nu era frecvenț�a certurilor ca proaspăt căsă-
toriț�i, ci gradul de afecț�iune ș� i receptivitate emoț�ională pe
care ș� i l-au arătat unul altuia. Cuplurile care s-au despărț�it
au demonstrat mai puț�ină afectivitate ș� i receptivitate emo-
ț�ională ș� i au fost mai puț�in receptive imediat după nuntă
decât cele care au rămas î�mpreună.
Huston a tras concluzia că nu negativitatea î�n sine este
cea care slăbeș� te dragostea partenerilor unul pentru ce-
lălalt. Certurile pot fi tolerate, cu condiț�ia ca, î�n relaț�ie, să
existe sprijin ș� i afecț�iune. Slăbirea conexiunii pozitive duce
la „deziluzionare” ș� i grăbeș� te apariț�ia nefericirii. Absenț�a
unor schimburi pozitive, intime ș� i î�ncurajatoare a fost
comparată cu un virus care doboară organismul relaț�iei.

Conflictul este inflamaț�ia pe care o produce virusul; este
o î�ncercare de a rezolva problema absenț�ei receptivităț�ii
emoț�ionale a partenerului. Î� ntr-o relaț�ie de dragoste tul-
bure, doar rezolvarea problemelor ș� i asistenț�a practică nu
vor fi un remediu.
Dacă eroziunea î�ncepe prin pierderea conexiunii, a doua
etapă o reprezintă escaladarea conflictului, mai ales a tipa-
relor negative, cum ar fi cele de solicitare-retragere, care
distrug orice sentiment de siguranț�ă emoț�ională pe care
partenerii î�l au unul pentru celălalt. Eu numesc acest dans
din doi paș� i, al solicitării ș� i al retragerii, Polka Protestului;
este o neacceptare a separării ș� i deconectării dintre parte-
neri. Pe măsură ce ambii parteneri î�ș�i pierd echilibrul
emoț� ional ș� i panica ataș� amentului preia controlul, furia ca
reacț�ie ș� i indiferenț�a defensivă devin extreme ș� i din ce î�n
ce mai convingătoare.
La prima lor ș� edinț�ă cu mine, George ț�ipă la Barbara:
„Sunt psiholog, ce naiba! Ar trebui să î�nț�eleg chestiile astea
ș� i nu-mi vine să cred cât de furios sunt. Urlu la tine î�n min-
te î�n timp ce conduc spre serviciu. Î�mi percep sarcasmul
din voce ș� i câteodată mă î�ntreb î�n ce mă transform. Mă aș� -
tept să mă părăseș� ti î�n orice clipă. Cu cât te presez mai tare
să fii cu mine, cu atât devii mai inabordabilă. Dar nu pot să
mă abț�in. Sunt căsătorit cu Regina de Gheaț�ă î�n persoană.
Nu î�ț�i pasă de nimeni altcineva î�n afară de tine. Vreau o
soț�ie, nu un partener de afaceri”.
Barbara î�ș�i aș� ază un picior lung peste celălalt, î�ș�i apleacă
capul î�ntr-o parte ș� i î�i răspunde calm: „Atunci ar fi bine să
î�ncerci să fii politicos ș� i să mă tratezi ca pe o soț�ie. Nu văd
ce rost are să ț�ipi aș� a. Ș� i ai dreptate: de multe ori prefer să

plec ș� i să fiu î�n altă parte”.
Pierduț�i î�ntr-un dans pe care nu î�l î�nț�eleg, acesta capătă
o viaț�ă proprie. George nu vede că furia lui o face pe Barbara
să se teamă că este respinsă, iar ea nu aude apelul î�nnebu-
nit la conexiune, care stă la baza irascibilităț�ii lui. Dacă nu
găsesc o cale să se retragă din polca lor ș� i să riș� te să î�ncer-
ce să comunice altfel unul cu altul, legătura lor nu va putea
fi reparată ș� i se va instala etapa ultimă: deziluzia, dispera-
rea ș� i detaș� area.
Este util să î�nț�elegem forț�ele care acț�ionează î�n aceste
conflicte, î�n aceste lupte pentru iubire. Astfel avem o ș� ansă
să pricepem impactul pe care î�l avem unul asupra celuilalt.
Este util să î�nț� elegem puterea celor două toxine î�ntr-o
relaț�ie de dragoste − critica ș� i refuzul de a colabora − ș� i
modul î�n care distrug echilibrul emoț�ional ș� i alimentează
nesiguranț�a.
CRITICA OTRĂVITOARE
„Nu există critică constructivă”, spune John Gottman. „Orice
critică este dureroasă.” Are dreptate. Nu ne place niciodată
să auzim că „greș� im” cu ceva sau că ceva trebuie schimbat,
mai ales dacă mesajul acesta vine de la persoana dragă, de
care depindem cel mai mult. Studiul psihologului Jill Hooley
de la Harvard măsoară impactul comentariilor critice, ostile
făcute de cei dragi ș� i arată cât de veninos poate fi dispreț�ul
celor pe care ne bazăm. Această dezaprobare poate chiar
să declanș� eze recidiva unor boli mintale, cum ar fi depresia.
Echipa lui Hooley a analizat două grupuri de femei:
unele care fuseseră deprimate, dar î�ș�i reveniseră ș� i erau
stabile de cel puț�in cinci luni, ș� i altele care nu fuseseră ni-

ciodată deprimate. Aceste femei au fost puse la un aparat
RMN ș� i expuse la două discursuri î�nregistrate, batjocori-
toare, ț�inute de mamele lor, despre problemele care se iviseră
î�n relaț�ia lor î�n trecut. Mie mi s-a părut o adevărată tortură,
ca cea cu picătura chinezească. Am fost ș� ocată că a trecut
de comisia de etică. Critica suna cam aș� a: „Hainele tale sunt
vechi ș� i nu î�ț�i vin bine... Lucrurile mai noi au un stil extrem,
care nu te avantajează. Ai nevoie de sfaturi î�n privinț� a
stilului vestimentar”. Dar cercetătorii au avut grijă ca, pe
lângă asta, femeile să asculte ș� i două discursuri ț�inute de
mamele lor, care cuprindeau o laudă de felul: „Stephanie, ai
avut mereu un zâmbet aș� a de frumos... Este unul dintre lu-
crurile care mi-au plăcut mereu la tine ș� i cred că ș� i altora le
place”. Poate că nu a fost atât de rău totuș� i.
Un juriu a evaluat calitatea laudei ș� i a criticii din partea
mamei ș� i au fost de acord că nu era nicio diferenț�ă î�ntre
cruzimea criticii ș� i intensitatea laudei pe care le-au auzit
cele două grupuri de fiice. Dar, după ce au ascultat discur-
sul critic, femeile care fuseseră deprimate s-au considerat
mai supărate î�n general ș� i s-au descris î�n termeni foarte
negativi, folosind cuvinte precum „iritată” ș� i „ruș� inată”. Au
prezentat ș� i o mai mică î�mbunătăț�ire a dispoziț�iei pozitive
după ce au ascultat ș� i lauda.
Dar î�ntrebarea a rămas: Cum afectează mai exact criti-
ca venită din partea unei persoane de care suntem ataș� aț�i
răspunsurile neurale care declanș� ează sentimente ș� i com-
portamente asociate depresiei? Se ș� tie că un compartiment
mic, dar puternic al creierului care se ocupă cu selectarea,
numit DLPFC (cortex prefrontal dorsolateral), reglează im-
pactul stimulilor externi asupra sistemului limbic, creierul
emoț�iilor. Oamenii deprimaț�i prezintă î�n mod consecvent

activitate scăzută î�n DLPFC; antidepresivele care au efect
stimulează activitatea. Atunci când femeile deprimate anterior
au auzit critica mamelor lor, pur ș� i simplu nu li s-a activat
DLPFC-ul, o descoperire pe care Hooley o numeș� te „uimi-
toare”. Fiind puse î�n faț�a unor comentarii dispreț�uitoare,
creierul acestor femei nu a putut să treacă la o stare de
alinare ș� i calmare.
Î�n cadrul unor cercetări anterioare, Hooley a descoperit
că pacienț�ii spitalizaț�i pentru depresie au un risc de până
la două sau trei ori mai mare de recidivă atunci când locu-
iesc cu rude extrem de critice. Hooley numeș� te criticile din
partea unei persoane dragi „lovituri josnice direct î�n creier”.
A descoperit, de asemenea, că dezaprobarea din partea
membrilor familiei poate fi destul de stresantă î�ncât să de-
clanș� eze recidiva la persoanele care se luptă să î�ș�i revină
nu numai din depresie, ci ș� i din schizofrenie ș� i tulburări de
alimentaț�ie. Critica din partea persoanelor dragi ne sună
î�n creier clopoț�elul de alarmă pentru supravieț�uire; ne
declanș� ează teama că vom fi respinș� i ș� i abandonaț�i. Bine-
î�nț�eles că asemenea atitudine face să ne fie infinit mai greu
să ne păstrăm echilibrul mental ș� i emoț�ional.
Fără î�ndoială că Mama este o figură emoț�ională puter-
nică î�n viaț�a majorităț�ii oamenilor. La fel ș� i partenerul de
cuplu. De-a lungul anilor, am observat la ș� edinț�ele mele de
terapie de cuplu că partenerii habar nu au î�n general cât
de mare este impactul aprecierilor lor negative. Când am
abordat prima oară ideea că atacurile î�l copleș� esc pe par-
tenerul asaltat cu atâta suferinț�ă ș� i panică î�ncât nu poate
să facă faț�ă dezaprobării ș� i ajunge să se retragă ș� i să se î�nde-
părteze, clienț�ii mă privesc adesea fără să le vină să creadă.
„Dar adulț�ii ar trebui să fie capabili să facă faț�ă criticii.

E doar un feedback”, î�mi spune Carrie.
„Dar tu eș� ti cea care î�i dă feedbackul că te dezamăgeș� te
ș� i tu eș� ti sursa principală de conexiune sigură a partene-
rului tău”, î�i spun eu. Tot nu î�nț�elege. Î�ncerc iar: „Chiar ș� i
atunci când lucrurile merg bine cu soț�ul meu, dacă simt
dezaprobare ș� i un ton critic î�n voce, parcă s-ar declanș� a
alarma de incendiu. Î�n schimb, comentariile oricui altcuiva
seamănă mai mult cu claxonul de la bicicletă. Creierul î�mi
spune că e o chestiune de primă importanț� ă să păstrez
aprobarea celui pe care mă bazez pentru a avea sentimen-
tul primar de acceptare ș� i siguranț�ă”.
„Vrei să spui că supărarea ș� i î�nvinuirile mele î�l fac să
intre î�n panică doar pentru că e vorba de mine ș� i eu am î�n
viaț�a lui acest loc special î�n care se simte î�n siguranț�ă? E un
semnal de alarmă pentru el?”, î�ntreabă Carrie. Văd că soț�ul
ei, Walt, dă din cap aprobator.
Critica practic garantează că partenerul va fi cuprins
de frică, nu va putea să ne î�nț�eleagă mesajul, va deveni de-
fensiv ș� i va î�ncerca să se retragă. Walt intervine: „Î�ncerc să
î�ț�i resping comentariile, dar atunci te simț�i ignorată ș� i ț�ipi
ș� i mai tare”. Apoi se î�ntoarce către mine. „Dar dacă lucrăm
să ne î�ntărim legătura, atunci vom ajunge î�n punctul î�n care
ne vom simț�i amândoi atât de siguri unul cu celălalt î�ncât
să putem spune orice fără să sune ca o alarmă de incendiu
ș� i fără să devenim foarte defensivi, nu?”
Nu. Atunci când iubim, suntem mereu sensibili ș� i vul-
nerabili. Dar este adevărat că, cu cât suntem mai siguri, cu
atât vom fi influenț�aț�i mai puț�in de tiparele negative, cum
ar fi cele de solicitare-retragere, care alimentează nesigu-
ranț�a. Partenerii cu o conexiune sigură î�ș�i recapătă mai
repede echilibrul emoț�ional ș� i î�ș�i revin mai repede după

suferinț�ă ș� i conflict decât partenerii evitanț�i ș� i anxioș� i. Î�ș�i
dau mai bine seama de impactul pe care î�l au asupra per-
soanei iubite ș� i recunosc că au făcut-o să sufere. Ș� i se pri-
cep mai bine să repare o ruptură, după cum vei vedea î�n
capitolul următor.
LIPSA TOXICĂ DE COOPERARE

Folosim cu toț�ii retragerea atunci când ne sunt rănite sen-
timentele sau suntem jigniț�i sau pur ș� i simplu nesiguri ș� i
î�ngrijoraț�i că nu vom spune ce trebuie. Este ca o pauză î�n
duetul pe care î�l formăm cu partenerul nostru: ne permite
să ne adunăm gândurile, să ne găsim echilibrul. Dar retra-
gerea este toxică atunci când devine reacț�ia obiș� nuită la
î�nvinuirile unui partener. Ca ș� i î�n cazul criticii, clienț�ii mei
nu reuș� esc să î�ș�i dea seama de impactul pe care î�l are
această reacț�ie de distanț�are.
„Nu î�nț�eleg de ce este atât de supărată pe mine”, spune
Walt. „Nu poate să fie doar din cauză că tac. Mă distanț�ez
pentru că nu pot să fac faț� ă suferinț� ei. Ar trebui să mă
î�mbărbătez ș� i să nu o iau î�n seamă, dar nu pot. Mă simt
copleș� it. De ce nu poate să aș� tepte ș� i ea până î�mi revin un
pic?” Recunoaș� te apoi că, de fapt, nu vrea niciodată să reia
discuț�iile pentru că î�i este prea dificil să facă faț�ă emoț�iilor
care î�l î�ncearcă. Î�i explic că o relaț�ie este un dans. Dacă te
î�mpiedici, te opreș� ti ca să î�ț�i recapeț�i echilibrul ș� i apoi te
miș� ti din nou. Dar dacă aș� tepț� i prea mult, partenera va
crede că nu mai vrei să continui dansul. Se alarmează, se
supără ș� i î�ncepe să protesteze. Ș� i urmează conflictul.
Dar mai există ș� i un al nivel al retragerii care este abso-

lut letal î�ntr-o relaț�ie de dragoste. Atunci când un partener
î�mpietreș� te realmente: rămâne nemiș� cat, tăcut ș� i complet
inaccesibil. Reprezintă o negare totală a legăturii. Nu există
nicio interacț�iune. Una dintre regulile ataș� amentului este
aceea că orice răspuns este mai bun decât niciunul. Probabil
că am auzit de o mie de ori protestul: „Mă lupt să obț�in o
reacț�ie, orice reacț�ie”. Atunci când refuzăm cu totul coopera-
rea, adoptăm ignorarea dusă la extrem ș� i lipsa de recepti-
vitate, o facem î�n principal pentru a ne detaș� a de propriile
emoț�ii; î�ngheț�ăm ș� i devenim insensibili. Asta î�l catapultea-
ză pe dansatorul care vrea să continue î�n spaima teribilă
că este lipsit de importanț�ă ș� i că va fi abandonat.
Vechea zicală: „Dacă nu poț�i să spui ceva drăguț�, mai bine
nu spune nimic”, pe care am î�nvăț�at-o la cursurile de bune
maniere î�n ș� coala englezească, este cam cel mai prost sfat
posibil î�ntr-o relaț�ie de dragoste. Cuvântul-cheie aici este
nimic ș� i exact cu asta î�l lăsăm pe partener atunci când î�i
î�ntoarcem spatele tot timpul, nu î�l mai ascultăm ș� i nu î�i mai
răspundem.
Lipsa de cooperare din partea partenerului declanș� ea-
ză un dezastru emoț�ional care apare de obicei sub forma
unei furii aprinse sau a unei suferinț�e intense. Dacă nu pri-
vim din perspectiva ataș� amentului, această emoț� ie ex-
tremă pare bizară; la urma urmei, stimulul este aproape
un non-eveniment. Celălalt partener nu a dat pur ș� i simplu
niciun răspuns. Faptul că nu a făcut nimic poate să aibă un
asemenea impact? Analiza unei relaț�ii arhetipale de ataș� a-
ment poate să ne ajute să î�nț�elegem.
Psihologul Ed Tronick de la Universitatea din Massachu-
setts, Boston, a demonstrat efectul lipsei de cooperare cu
mulț�i ani î�n urmă, prin intermediul unei serii de experimente

de referinț�ă efectuate pe mame ș� i copii mici. Mama stă cu
faț�a la copil, vorbindu-i ș� i jucându-se cu el. Apoi, la un sem-
nal al cercetătorului, devine tăcută ș� i nemiș� cată, iar chipul
î�i devine fără viaț�ă ș� i lipsit de expresie. Copilul î�i percepe
de obicei absenț�a emoț�ională foarte repede ș� i î�ncearcă să
interacț�ioneze mai departe cu ea, deschizându-ș� i larg ochii,
indicând cu degetul ș� i î�ntinzând braț�ele. Atunci când mama
nu reia jocul, copilul trece la artileria grea: ț�ipă ca să î�i atra-
gă atenț�ia. Când nici asta nu schimbă situaț�ia, se î�ntoarce
cu spatele la ea ș� i se retrage î�n sine. După câteva minute, el
izbucneș� te î�ntr-un plâns î�nnebunit ș� i plin de panică. Acest
plâns este greu de privit; disperarea copilului mic este
palpabilă. Cercetătorul dă semnalul că experimentul s-a
terminat ș� i mama zâmbeș� te ș� i î�ș�i alină copilul, care î�ș�i re-
capătă echilibrul ș� i interacț�ionează din nou fericit cu ea.
(Poț�i găsi pe internet clipuri video cu experimentul Feț�ei
Nemiș� cate.)
Văd exact aceeaș� i secvenț�ă de evenimente atunci când
un cuplu de adulț�i se află î�n cabinetul meu. La un moment
dat, unul dintre parteneri nu mai reacț� ionează ș� i devine
literalmente nemiș� cat. Asemenea copilului din experiment,
celălalt partener va î�ncerca să interacț�ioneze cu cel nemiș� cat,
va deveni insistent ș� i agresiv, va face î�ncercări să î�i î�ntoarcă
spatele, dar apoi, confruntat cu lipsa de răspuns ș� i fără ni-
cio alinare că a fost abandonat, va fi cuprins de disperare.
Î�n aceste situaț�ii primordiale, î�n care ne simț�im amenin-
ț�aț�i, reacț�iile ș� i răspunsurile noastre sunt aceleaș� i indife-
rent dacă avem ș� apte luni sau ș� aptezeci ș� i cinci de ani. John
Gottman ș� i alț�i cercetători precizează că partenerii de sex
masculin au ș� anse mai mari decât femeile să devină neco-
operanț�i. Asta s-ar putea datora faptului că bărbaț�ii sunt
mai uș� or copleș� iț�i, mai puț�in capabili să facă faț�ă emoț�iilor
puternice ș� i î�ș�i revin mai greu din stres. Unii remarcă, de
asemenea, că bărbaț�ii au ș� anse mai mari să aibă un stil evi-
tant, iar lipsa de cooperare este poate strategia de evitare
supremă, î�nsă fără părăsirea relaț�iei.
Suferinț�a unui partener este amplificată de paradoxul
faptului că persoana iubită este prezentă din punct de vede-
re fizic, dar absentă din punct de vedere emoț�ional. Necon-
cordanț�a slăbeș� te orice speranț�ă că va putea fi î�ntreprinsă
o acț�iune eficientă de restabilire a conexiunii. „Nu m-am
simț�it niciodată atât de singur atunci când locuiam realmente
singur ca acum, când locuiesc cu Davida”, î�mi spune Barry.
„Nu mai suport. Este î�n casă ș� i pare că am o soț�ie. Suntem
un cuplu. Dar nu avem nicio conexiune. Mă î�nnebuneș� te.
Mă dezorientează. Nu pot să fac nimic ca să o fac să se des-
chidă î�n faț�a mea. Sunt mai mult decât î�nnebunit.” Lipsa
cronică de cooperare, refuzul de a interacț�iona o lasă nepu-
tincioasă pe cealaltă persoană. Ironia supremă este că,
î�ncercând să se protejeze, cei care refuză cooperarea se î�n-
temniț�ează singuri. Virginia Woolf, î�n cartea O cameră doar
a ei, a spus-o foarte bine: „M-am gândit cât de neplăcut este
să fii lăsat pe afară; ș� i m-am gândit că poate este mai rău să
fii î�ncuiat pe dinăuntru”. Î�n acest caz, nu există nicio soluț�ie
pentru sentimentul de izolare al niciunuia dintre parteneri.
Nu există nicio legătură pe care să se bazeze.
FUNDĂTURA
Pe măsură ce acest ciclu al criticii ostile ș� i lipsei de cooperare
apare mai frecvent, se î�ntipăreș� te ș� i ajunge să definească
relaț�ia. Aceste episoade sunt atât de neplăcute ș� i distructi-
ve, î�ncât orice momente ș� i comportamente pozitive care
apar rămân neluate î�n seamă ș� i marginalizate. Pe măsură

ce comportamentul unui cuplu se î�ngustează, la fel ș� i păre-
rea partenerilor unul faț�ă de celălalt. Se î�mpuț�inează unul
î�n ochii celuilalt; î�ntreaga panoplie a personalităț�ilor lor se
reduce la câteva trăsături nocive. Ea e o nenorocită cârcotaș� ă,
el e un bădăran care nu î�ș�i exprimă sentimentele. Î�ntr-un
mediu din ce î�n ce mai î�ntunecat, partenerii pun la î�ndoială
fiecare acț�iune sau comentariu al celuilalt. Psihologii numesc
asta procesul escaladării aprecierii negative, î�n care orice
răspuns este văzut î�n lumina cea mai proastă posibil. Ambii
parteneri devin hipervigilenț�i, căutând orice semn de calom-
nie ș� i jignire, abandon ș� i respingere. Nu pot să î�ș�i acorde unul
altuia prezumț�ia de nevinovăț�ie, nici măcar un moment.
Asta se î�ntâmplă î�n cabinetul meu, atunci când Zack se
uită la un tablou nou de pe perete, î�n timp ce Helen vorbeș� te.
Ea consideră că atitudinea lui este mai degrabă un semn al
„indiferenț�ei ș� i aroganț�ei incurabile” decât o simplă curiozi-
tate pentru mediul î�n care se află. Helen se răsteș� te la Zack,
iar el interpretează asta ca pe o î�ncercare intenț�ionată de
a-l doborî� ș� i de a-i dovedi „incompetenț�a” , î�n loc să se gân-
dească că ar putea avea o zi proastă ș� i este pur ș� i simplu
obosită ș� i descurajată. Felul î�n care ne percepem partene-
rul ș� i semnificaț�ia pe care o atribuim acț�iunilor lui depind
de sentimentul de conexiune emoț�ională.
RUPTURA NEAȘTEPTATĂ
Pentru multe cupluri î�ndepărtarea este un proces treptat,
iscat de o serie de incidente ș� i suferinț�e minore care se
preschimbă î�ncet î�ntr-o spirală descendentă. O altă analo-
gie este aceea cu pietricica ce pătrunde î�n fundaț�ia casei,
provocând o fisură, care se lărgeș� te î�n timp până când
clădirea se prăbuș� eș� te. Pentru altele î�nsă, ruptura conexiu-

nii apare brusc ș� i este declanș� ată de un singur eveniment:
numim asta suferinț�ă sau traumă î�n relaț�ie. Atunci e ca ș� i
cum ar cădea o bombă peste casă, spulberând pereț�ii ș� i
distrugând fundaț�ia.
Aceste evenimente sunt cataclismice, distrugând sen-
timentul de siguranț� ă al partenerului ș� i lăsând î�n urmă
numai durere ș� i disperare. Tot ce a crezut partenerul rănit
despre celălalt − despre relaț�ia ș� i lumea lor − se răstoarnă.
Psihologul Judith Herman, de la Ș� coala de Medicină Harvard,
numeș� te suferinț�ele provocate de persoanele de care ne-am
ataș� at „violări ale conexiunii dintre oameni”. La fel ca î�n cazul
altor traume, urmează un sentiment de neputinț� ă. Mai
rău este că suferinț�a este cauzată chiar de persoana care
reprezenta refugiul sigur. Acest paradox î�i lasă pe oameni
confuzi ș� i pierduț�i. Orbecăie, incapabili să priceapă ce s-a
î�ntâmplat sau să răspundă eficient.
Infidelitatea este rana cea mai evidentă. „Pur ș� i simplu,
nu pot să trec peste asta”, insistă Ethan, adresându-i-se lui
Lois, cu care este căsătorit de treizeci de ani. „Î�mi ceri să
las la o parte aventura ta, dar de fiecare dată când î�ntârzii
să vii acasă, mă î�ntreb dacă nu ț�i-ai găsit un «prieten» nou.
Se pare că nu pot să î�mi î�năbuș� sentimentul că s-ar putea
î�ntâmpla din nou. Am fost orb data trecută; nu m-am aș� tep-
tat nicio clipă. Ș� i nu ș� tiu cum să î�mi recapăt iubirea. Chiar ș� i
atunci când părem î�n siguranț�ă ș� i î�ncerci să fii iubitoare, o
parte din mine mă avertizează: «Nu risca. Nu te mai lăsa
rănit iarăș� i.”
„Nici eu nu ș� tiu cum să vindec asta”, spune Lois mâhnită.
„N-ai să mă ierț�i niciodată, indiferent ce spun sau fac.” Î�ș�i
î�ntoarce privirea.
Ethan ș� i Lois î�ncearcă să vorbească despre trădare, dar

de fiecare dată când o fac se concentrează pe aspectele care
nu trebuie ș� i ajung î�ntr-o fundătură emoț�ională. Ethan o
supune pe Lois unui interogatoriu sever pentru a afla fiecare
detaliu al aventurii, imaginându-ș� i că asta î�i va reda cumva
sentimentul controlului. Î�ntrebările precum: „Unde v-aț�i
î�ntâlnit ultima oară când aț�i făcut dragoste?” ș� i „Ce aț�i făcut
î�n pat?” pot să continue la nesfârș� it ș� i suferinț�a nu face decât
să crească. Partenerul care a provocat-o î�ncearcă adesea să
î�i reducă importanț�a; este î�ntotdeauna o greș� eală. Lois î�i
spune soț�ului ei: „Păi, ai spus că poate am evoluat î�n direcț�ii
diferite, aș� a că nici nu î�mi era clar dacă relaț�ia noastră mai
contează atât de mult pentru tine”. Ethan explodează. „Păi
după toț�i anii petrecuț�i î�mpreună, ai fi putut măcar să mă
î�ntrebi, nu?”
Cuplurile ca Lois ș� i Ethan nu î�nț�eleg adesea deloc cum
s-a î�ntâmplat aventura, cât de distructivă a fost ș� i cum să î�i
facă faț�ă. De fapt, majoritatea oamenilor nici nu sunt siguri
dacă este posibil să se vindece după aventurile extraconju-
gale. O reală diferenț� ă apare î�nsă dacă cuplul î�nț� elege
totuș� i iubirea ș� i natura legăturii de ataș� ament pe care au
î�ncălcat-o.
Î�n primul rând, î�n afară de cazul î�n care partenerul care
calcă strâmb este extrem de evitant din punct de vedere al
ataș� amentului (amintiț�i-vă că evitanț�ii sunt î�n general mai
deschiș� i la aventuri de o noapte), majoritatea aventurilor
nu se referă î�n principal la sex; se referă la setea de conexi-
une ș� i la faptul că nu ș� tiu cum să î�ș�i satisfacă această nevoie
cu propriul partener. De cele mai multe ori, o aventură in-
dică o problemă mult mai profundă. Dacă dansezi aproape
ș� i eș� ti î�n ritm cu partenerul, nu mai e loc pentru un al
treilea dansator. De cele mai multe ori, legătura a î�nceput

să se erodeze sau conexiunea sigură nu a reuș� it să se for-
meze; au existat î�nainte de asta mai multe cicluri de critici
ș� i distanț�ări. Dar partenerii nu au fost siguri ce au î�nsem-
nat, cu atât mai puț�in ce să facă î�n această privinț�ă. Aș� a că
au acceptat relaț�ia aș� a cum este ș� i s-au adaptat la lipsa de
conexiune. Apoi, dintr-odată, explodează bomba: „Parte-
nerul meu a găsit pe altcineva ș� i are o aventură”, ș� i relaț�ia
devine î�n mod clar ș� i covârș� itor una nefericită.
Î�n al doilea rând, î�n ceea ce priveș� te gestionarea infi-
delităț�ii, pare să fie important mai curând nivelul ș� i gradul
decepț�iei implicate, nu natura actelor sexuale î�n sine. Con-
tează semnificaț�iile pentru ataș� ament ș� i î�ncredere. Christi-
ne î�i spune partenerului ei: „Nu pot să fac asta. Î�mi dau
seama că î�ț�i pare rău ș� i î�nț�eleg chiar ș� i cum s-a î�ntâmplat.
Ne-am î�ndepărtat î�ncet-î�ncet de-a lungul anilor ș� i te-am
dat la o parte atunci când te supărai ș� i î�ncercai să discutăm
despre relaț�ia noastră. Eu pur ș� i simplu nu î�mi dădeam
seama ce rost are. Dar faptul că ai dus persoana aceasta
tocmai la căsuț�a unde m-ai curtat pe mine ș� i unde ne-am
petrecut luna de miere mă î�mpiedică să mă mai deschid
vreodată î�n faț�a ta. Nu pot să trec peste faptul că te-ai dus
acolo, printre toate amintirile noastre − fantomele noastre
− ș� i ai făcut dragoste cu altcineva î�n locul nostru special ș� i
apoi m-ai mințit luni de zile, chiar ș� i atunci când te-am î�n-
trebat direct ș� i ț�i-am arătat că mă î�nnebuneau î�ndoielile.
Poate că voi putea să te iert cu timpul, dar nu mai pot să fiu
cu tine, să depind de tine, fără să existe î�ncredere î�ntre noi.
Ș� i nu cred că o pot recăpăta”.
Toată lumea ș� tie că o aventură extraconjugală poate să
mutileze o relaț�ie. Dar ș� i alte evenimente pot să fie la fel de
cruciale ș� i dăunătoare, fiindcă ne contrazic aș� teptările im-

plicite că cei dragi ne vor asigura adăpostul î�n momentele
de pericol sau suferinț�ă. Dacă nu î�nț�elegem puterea incre-
dibilă a ataș� amentului ș� i impactul lui asupra noastră, ne
putem răni profund partenerul fără să vrem, neî�nț�elegând
de ce răspuns este nevoie. Toate aceste evenimente dezas-
truoase sunt marcate de momente de nevoie ș� i vulnerabi-
litate intensă, î�n care se apelează la persoana iubită pentru
a primi grijă afectuoasă, iar aceasta nu se ridică la î�nălț�i-
mea aș� teptărilor. Î�n cazul acestor incidente, răspunsul la
î�ntrebările-cheie ale ataș� amentului − „Eș� ti alături de mine
atunci când am nevoie de tine?” ș� i „Mă vei pune pe primul
loc?” − este un „nu” răsunător.
La cabinet, dar ș� i prin intermediul studiilor mele de
cercetare, aud multe poveș� ti despre abandonul traumatic.
Tânăra soț�ie care pierde o sarcină ș� i este î�nnebunită de du-
rere, al cărei soț� î�ncremeneș� te, incapabil să o atingă sau să
o mângâie, î�ș�i cheamă fratele să vină să o ajute. Imigranta
care, simț�ind lipsa familiei, s-a rugat de soț�ul ei să î�i dea
bani mamei sale bolnave să vină î�n vizită, iar el i-a spus să
se maturizeze ș� i să nu se mai gândească la trecut. Bărbatul
care, după o operaț�ie la ochi, a î�nceput să intre î�n panică
pentru că î�l durea ochiul ș� i ș� i-a implorat soț�ia să î�l ducă cu
maș� ina la spital î�n miezul nopț�ii, iar ea l-a î�ndemnat să se
calmeze. Această lipsă de empatie ș� i receptivitate a creat
răni care nu pot fi date la o parte sau trecute cu vederea. La
fel ca î�n cazul unei fracturi, trebuie î�ngrijite, altfel vor avea
ca urmare o rană permanentă.
Î�n cabinetul meu, Ken î�ș�i pierde cumpătul ș� i ț�ipă la so-
ț�ia lui, Molly: „La o oră după ce mi-am pierdut slujba l-ai
sunat pe tatăl tău, convingându-l să î�mi dea un post î�n
departamentul lui. Nici măcar nu m-ai î�ntrebat ce părere

am sau dacă vreau asta. Nu ai stat deloc de vorbă cu mine
ș� i nu mi-ai oferit niciun fel de alinare. Doar ai «remediat»
problema; ai presupus că voi accepta orice î�mi oferă. Ai
presupus că nu pot să mă descurc”.
„S-a î�ntâmplat acum cinci ani ș� i m-am săturat să tot aud
despre asta”, î�i strigă Molly la rândul ei. „Eș� ti pur ș� i simplu
imatur când vine vorba de asta. Majoritatea oamenilor ar fi
considerat drept sprijin ce am făcut eu.” Atunci când nu
î�nț�elegem durerea partenerului, î�ncercările noastre de a
remedia problema o î�nrăutăț�esc adesea. Ken ș� i Molly intră
î�n tiparul lor de protest furios- retragere glacială. Caz î�n
care suferinț�a devine ș� i mai mare. La sfârș� itul conversaț�iei,
Ken se simte ș� i mai singur ș� i simte ș� i mai puț�in că poate să
se bazeze pe soț�ia lui.
Paul ș� i Francine sunt fixaț�i pe ceea ce s-a î�ntâmplat î�n
noaptea î�n care a murit mama ei, î�n urmă cu trei luni. „Ș� i ce
dacă nu te-am dus imediat la spital când mi-ai cerut? Fuse-
seș� i acolo toată ziua ș� i doctorul ț�i-a spus că este stabilă ș� i
că ar trebui să te duci acasă ș� i să te odihneș� ti. Făcuseș� i des-
tul pentru ea. Ș� i apoi starea i s-a î�nrăutăț�it î�n timpul nopț�ii
ș� i ai ajuns chiar î�nainte să moară. De asta mă fac vinovat?
Toate celelalte lucruri pe care le-am făcut de-a lungul anilor
nu contează?” Francine plânge ș� i î�i spune: „Te-am implo-
rat. Dar sentimentele mele nu au contat. Ș� i ai refuzat să mă
ajuț�i, n-ai vrut nici să ai grijă de copil, ca să pot să mă duc
eu. Nimic din ce am spus nu a contat. Nu ț�i-a păsat că tre-
buia să fiu acolo.” Un pic mai târziu, ea î�ș�i ș� terge lacrimile
ș� i î�i spune: „Faci ca totul să sune atât de rezonabil, dar m-ai
dezamăgit ș� i nu î�ț�i voi mai cere niciodată ajutorul ș� i nici nu
î�ț�i voi mai arăta că am nevoie de sprijinul tău. Am făcut faț�ă
singură acelei mari dureri, iar tu î�mi spui că nu este o pro-

blemă. Nici acum nu asculț�i.” Se ridică ș� i pleacă din cameră.
Până când nu se vindecă, această rană o va î�mpiedica să
mai apeleze ș� i să depindă de partenerul ei.
Majoritatea oamenilor recunosc aceste răni la un nivel
instinctual, primar, atunci când le descriu, chiar dacă nu au
auzit niciodată despre noua ș� tiinț�ă a iubirii ș� i mulț�i nu cred
că pot fi vindecate. Dar pot fi, de fapt, chiar ș� i atunci când
apar î�n relaț�ii care deja se clatină; bineî�nț�eles că, cu cât relaț�ia
este mai sigură, cu atât rănile se vindecă mai uș� or. Î�n urmă
cu un deceniu, când echipa mea de cercetare de la Univer-
sitatea din Ottawa a identificat prima oară aceste evenimente
ca traume î�n ataș� ament, ne-am dat seama că nu ș� tiam prea
mult cum să ajutăm efectiv o persoană să ierte ș� i să fie iar
deschisă î�n faț�a partenerului care provocase suferinț�a. Ceea
ce se ș� tia despre iertare provenea î�n principal din texte fi-
lozofice, din opere religioase ș� i tratate despre moralitate
care î�i î�ndemnau pe oameni să se ridice deasupra furiei ș� i
a dorinț�ei de răzbunare. Niciuna nu oferea o hartă cu traseul
ce trebuie parcurs de la furie ș� i suferinț�ă la î�mpăcare emo-
ț�ională ș� i î�ncredere reî�nnoită. Aș� a că ne-am apucat să car-
tografiem teritoriul ș� i să dezvoltăm o metodă sistematică
care să î�ncurajeze vindecarea. Modelul de Î�mpăcare a Sufe-
rinț�ei din Ataș� ament (AIRM)* s-a dovedit eficient pentru a
ajuta cuplurile să ierte ș� i să î�nveț�e să aibă din nou î�ncredere.
(Voi descrie asta î�n detaliu î�n capitolul următor sub titlul
„Vindecarea suferinț�elor traumatice”.)
* Attachment Injury Resolution Model, în original. (n.red.)

DESTRĂMAREA RELAȚIEI PAS CU PAS

Hai să analizăm un cuplu, Bonnie ș� i Stan, ș� i să le urmărim
paș� ii făcuț�i până la ruperea conexiunii fără cale de refacere.
Mai î�ntâi, se î�ndreaptă spre ruperea conexiunii ș� i deprivarea
emoț�ională, după care trec la suferinț�a separării, care se
repetă. Apoi, î�ntr-o î�ncercare disperată de a reface conexi-
unea, intră î�n dansul solicitării ș� i al retragerii: î�n timp ce un
partener se plânge, celălalt refuză cooperarea. Î�n cele din
urmă, lipsa de speranț�ă preia controlul ș� i cei doi î�ncreme-
nesc disperaț�i, fără urmă de empatie ș� i conexiune sigură.
Câteodată mă gândesc la aceasta ca la cei trei E: erodare,
escaladare ș� i eș� ec.
Bonnie ș� i Stan au î�nceput cu o perioadă de curtare ca
la carte. Ea era o profesoară premiată, el, un avocat cu extrem
de mult succes. S-au cunoscut pe plajă, î�n San Francisco, ș� i
patru luni mai târziu Stan a cerut-o de soț�ie lângă podul
Golden Gate. Au simț�it că ș� i-au găsit un cămin unul î�n celă-
lalt, iar intimitatea ș� i felul î�n care făceau dragoste erau mai
mult decât î�ndrăznise vreunul dintre ei să spere vreodată.
Trecuț�i deja de treizeci de ani, au hotărât să aibă copii ime-
diat. Bonnie a rămas î�nsărcinată repede, dar bucuria i-a
fost umbrită de agravarea unei probleme cu spatele, rezul-
tat al unui accident anterior la schi. Naș� terea a fost dificilă
ș� i dintr-odată Bonnie s-a trezit acasă cu un copil mic ș� i cu
o durere cronică de spate. Stan a fost promovat î�n această
perioadă ș� i î�n scurt timp a ajuns să lucreze până târziu î�n
fiecare seară ș� i î�n majoritatea weekendurilor. Ș� tia că Bon-
nie vrea să se mute î�n alt oraș� ș� i pentru asta aveau nevoie
de mulț�i bani.
Iată deci formula clasică pentru ca o relaț�ie să se abată
de la drumul cel bun, pentru ca speranț�ele să fie năruite ș� i
conexiunea să se prăbuș� ească î�n distanț�are ș� i disperare.

Dar care sunt acele momentele-cheie care, dacă ar putea fi
î�ngheț�ate î�n timp, ne-ar putea arăta cum î�ncepe să slăbească
legătura dintre Bonnie ș� i Stan? Aflu care sunt aceste momen-
te î�n timp ce partenerii î�ș�i spun povestea ș� i interacț�ionează
la mine î�n cabinet.
• Slăbirea legăturii începe prin momente mărunte de lipsă

a conexiunii și un sentiment crescând de deprivare emoțională.
„Stan nu era niciodată acasă cât am fost î�nsărcinată”, spu-

ne Bonnie. „A fost de parcă trebuia să mă descurc singură.”
Ar mai putea fi ș� i o clipă anume care dezlănț�uie sentimen-
tul de rupere a conexiunii ș� i abandon, adesea un moment
fundamental de nevoie care rămâne nerecunoscută ș� i ne-
satisfăcută. Răspunsul la î�ntrebările centrale î�n orice relaț�ie
de dragoste − „Eș� ti alături de mine?” ș� i „Vei fi accesibil ș� i
receptiv faț�ă de mine?” − devine „Poate”.
• Încolțește buruiana neagră a îndoielii și neîncrederii.
Î�n cazul lui Bonnie, a apărut atunci când bebeluș� ul nu

avea decât opt luni ș� i î�i era un pic cam greu să digere hrana
solidă. Pe lângă durerile din cauza problemelor cu spatele
ș� i lipsa de somn, acum era î�ngrijorată ș� i din cauza copilu-
lui. Ș� i nu avea pe nimeni care să o ajute. Sora ei, care î�i ve-
nise adesea î�n ajutor, se mutase departe, iar Stan tocmai
primise un telefon de la mama lui care î�i spusese că trebuie
să se ducă acasă imediat fiindcă tatăl lui î�ncepuse să uite
din cauza demenț�ei ș� i ea nu mai putea face faț�ă. Bonnie a
stat pe holul din faț�a dormitorului, î�n timp ce Stan î�ș�i făcea
bagajul, ș� i l-a implorat să aș� tepte cel puț�in câteva zile. I-a
spus că se simte depăș� ită de situaț�ie ș� i că nu poate să plece

pur ș� i simplu. Dar el a plecat ș� i ea î�ș�i aminteș� te foarte bine
hotărârea care i se citea pe chip ș� i cum i-a î�ntors spatele ca
să iasă din casă.
• Momentele de suferință și dezacord se consolidează în ti-

pare negative.
Atunci când Bonnie î�ncearcă să vorbească despre acest

incident, Stan este evaziv. Acum buruiana neagră creș� te
peste tot î�n relaț�ia lor ș� i î�năbuș� ă momentele de plăcere ș� i
bucurie î�mpărtăș� ite. „Ai refuzat să vorbeș� ti despre asta
după ce te-ai î�ntors acasă”, se plânge Bonnie, î�ntorcându-se
către Stan. „De parcă nu ar fi î�nsemnat mare lucru pentru
tine. Ț� i-am spus cât de î�ngrijorată sunt pentru copil ș� i ai spus
că nu are nimic. Ț� i-am spus cât de obosită mă simț�eam fi-
indcă mă durea spatele ș� i ț�i-am cerut să mă î�mbrăț�iș� ezi,
dar tot ce ai făcut a fost să î�mi ț�ii predici despre faptul că a
fost o prostie ș� i o risipă de bani să mă duc la energoterapeut.
Când ț�i-am spus că mă ajută, doar ai râs de mine. Dar dacă
a sunat mama ta ș� i ț�i-a spus despre starea de sănătate a
tatălui tău, ai fost plin de bunătate ș� i ai vorbit cu ea o veș� -
nicie. Părinț�ii sunt pe primul loc pentru tine, apoi copilul
nostru ș� i apoi eu − dacă ai chef!” Ș� i continuă cu tristeț�e:
„Dacă vorbeam despre asta, nu făceai decât să devii defen-
siv. Cu cât î�ncercam să rezolvăm lucrurile, cu atât mă sim-
ț�eam mai supărată. Am devenit mai atentă, mai prudentă.”
„Ba nu”, spune Stan, „te-ai supărat ș� i, dintr-odată, orice
făceam nu era bine.” Ș� i î�ncepe să răspundă la toate acuzele
ei. „Doctorul ăla e un ș� arlatan. Lucram mai mult ca nicioda-
tă ca să ne putem muta aș� a cum î�ț�i doreai, iar tu nu făceai
decât să arunci cu banii pe fereastră. Ș� i eu eram obosit. Ș� i

mie mi-ar fi plăcut niș� te î�mbrăț�iș� ări. Tu pur ș� i simplu nu
apreciezi lucrurile pe care le fac. Nu faci decât să te enervezi.
Am zugrăvit camera copilului când te-ai dus î�n vizită la mama
ta. Doar ca să î�ț�i fac o surpriză. Am cumpărat tablouri noi,
am luat decoraț�iuni noi, cele pe care le voiai tu − dar mi-ai
recunoscut vreodată meritul? Nu! Nu am primit decât cri-
tici.” Î�ș�i pironeș� te ochii î�n podea ș� i spune: „Nu pot să mai
fac nimic cum trebuie pentru ea, aș� a că fac din ce î�n ce mai
puț�in”.
Versiunea de Polcă a Protestului pe care o joacă acum
acest cuplu, dansul solicitare-retragere, se derulează de la
sine, î�ntr-o buclă fără sfârș� it. Relaț�ia este pe pilot automat.
Indicatorul arată pericol. Cei doi discută să î�ncerce să facă
câteva dintre activităț�ile care i-au adus î�mpreună, cum ar fi
să iasă la plimbare cu bicicleta sau să meargă la concert,
dar recunosc că tensiunea dintre ei pare să le strice orice
posibilă plăcere. Menț�ionează că rareori mai fac dragoste.
Nimic surprinzător. Cine vrea să facă dragoste atunci când
se clatină pe marginea abisului emoț�ional? Exact ca atunci
când ai un muș� chi rupt care nu se mai vindecă ș� i î�ț�i restric-
ț�ionează miș� cările, la fel se î�ntâmplă ș� i cu o relaț�ie nevin-
decată: î�nț�epeneș� te ș� i devine mai puț�in elastică, spontană
ș� i jucăuș� ă.
• Chiar și atunci când un cuplu se îndepărtează din ce în ce

mai tare, partenerii mai fac mici încercări de restabilire a cone-
xiunii, dar ele trec neobservate sau sunt respinse categoric.
După un comentariu referitor la nefericirea ei, Bonnie

glumeș� te că uneori poate să pară extrem de dură. Este o
î�ncercare subtilă, inconș� tientă chiar, de a schimba tonul
interacț�iunii lor, a muzicii dintre ei. Dar Stan nu bagă de

seamă. Nu este conș� tient că ea î�ncearcă să comunice cu el.
El se apără ș� i ț�ine capul jos.
Prudenț�a celor doi î�i face să respingă chiar ș� i propune-
rile evidente de a se reconecta. „Chiar î�mi pasă că te doare
spatele”, o asigură Stan pe Bonnie. „Sunt speriat ș� i î�ngrijo-
rat că te duci la doctorul acela fals. Vreau să fii sănătoasă ș� i
fericită.” Ea se uită la el cu coada ochiului î�n timp ce el o
invită la un nou dans, dar se hotărăș� te să nu riș� te. „Serios?”,
spune ea. „Cred că de-aia nu mai taci î�n privinț�a banilor.”
El păleș� te î�n faț�a sarcasmului ei ș� i a refuzului de a accepta
că e î�ngrijorat din cauza ei. Mai î�ncearcă o dată, cu un glas
obosit: „Tu practic nu crezi că ț�in la tine, nu? Î�mi spui că ț�in
doar la părinț�ii mei.”
Ea se uită lung la el. Fiecare muș� chi de pe chipul ei î�i
spune că are dreptate. Chiar ș� i atunci când o persoană riscă
ș� i face o î�ncercare de a comunica, cealaltă nu vede, nu are
î�ncredere sau nu răspunde î�n acelaș� i fel. Bonnie i-a spus lui
Stan la micul dejun î�ntr-o zi: „Nu mă mai săruț�i î�nainte să
pleci la muncă”. Surprins, Stan i-a răspuns: „Păi, am gura pli-
nă de cârnat cu usturoi.” Bonnie l-a aprobat, ieș� ind din î�ncă-
pere. „Da, fiecare are priorităț�ile lui î�n casa asta”. Simte că
ș� i-a asumat un risc ș� i a fost refuzată. El se simte lovit î�n plin.
• Alunecarea în jos a cuplului prinde viteză. Partenerii încep

să se descrie unul pe altul și greșelile în termeni absoluți.
Stan se trezeș� te cum mormăie î�n maș� ină î�n drum spre
muncă. „Mereu face aș� a. Presupune ce e mai rău ș� i nu î�mi
dă nicio ș� ansă să î�i explic. Aș� a e ea, furioasă ș� i rea.” Uită
că î�n urmă cu doar câteva luni ar fi fost î�nclinat să spună:
„O durea spatele de dimineaț�ă. Nu î�ncerca să fie rea. Va fi

altfel când ajung acasă”.
Partenerii creează o poveste a relaț�iei care se potriveș� te
cu propria nefericire personală ș� i se axează pe defectele
celuilalt. Soț�ul/soț�ia devine mai î�ntâi un străin care nu î�n-
ț�elege, apoi un duș� man care provoacă suferinț�ă ș� i î�n cele din
urmă un diavol care a pus la cale Căderea din Conexiune.
Această transformare a partenerului de la prieten la demon
este susț�inută de amintirile negative ale persoanelor de care
s-au ataș� at î�n trecut ș� i care le apar brusc î�n minte. Bonnie
î�l vede î�n Stan pe tatăl ei alcoolic ș� i volatil ș� i î�l defineș� te ca
fiind rece ș� i nepăsător, î�n timp ce el vede o asemănare î�ntre
Bonnie ș� i prima lui iubită, care l-a umilit odată când s-a
apucat să enumere defectele lui ca iubit î�n faț�a prietenilor
lui.
Pe măsură ce ambele persoane se păzesc mai bine ș� i
î�mpart mai puț�in, poveș� tile lor despre „cum am ajuns î�n
necazul ăsta” se extind. Discuț�iile lor abundă î�n atacuri re-
ciproce, î�nvinovăț�ire răzbunătoare ș� i retragere lipsită de
cooperare. Suferinț�a se î�nteț�eș� te, iar siguranț�a slăbeș� te ș� i
mai tare. Sunt atât de ocupaț�i să contracareze comentariile
ostile ale celuilalt î�ncât pierd cu totul din vedere impactul
pe care î�l au unul asupra celuilalt ș� i a relaț�iei. Empatia, ca-
pacitatea de a se pune î�n pielea celuilalt, a dispărut.
• Sunt cuprinși de sentimentul lipsei de speranță. Mai întâi

unul dintre parteneri, apoi și celălalt se închide și se întoar-
ce către alte activități și relații în care are sentimentul că
este competent și deține controlul.
Stan nu se mai deranjează să se apere atunci când

Bonnie se plânge. Nu face decât să î�i î�ntoarcă spatele ș� i să
plece. A construit un zid î�n jurul lui pe care ea nu poate să
î�l străpungă. La î�nceput, asta a agitat-o ș� i a speriat-o. A î�n-
cercat să pătrundă sporindu-ș� i nemulț�umirile ș� i criticile,
dar cum nu a avut nici un efect, s-a resemnat. Bonnie a î�n-
ceput să petreacă din ce î�n ce mai mult timp î�n casa mamei
sale, î�n timp ce Stan ș� i-a construit un atelier unde poate să
lucreze î�n lemn. Discutau despre divorț� atunci când au ve-
nit prima oară la mine.
Dezlegarea elementelor-cheie ale dramei nefericirii î�n

relaț�ie − momentele de rupere a conexiunii, ciclurile sem-
nalelor distorsionate ș� i suferinț� ele neaș� teptate care ne
distrug viaț�a emoț�ională ș� i familia − este una dintre marile
descoperiri din noua ș� tiinț�ă a dragostei. Aceste cunoș� tinț�e
marchează primul pas î�n procesul prin care î�nvăț�ăm cum
să modelăm dragostea. Ceea ce î�nț�elegi poț�i să menț�ii, să
repari ș� i chiar să î�mbunătăț�eș� ti. Am făcut progrese mari î�n
a î�nț�elege de ce ș� i cum ne certăm ș� i î�i respingem pe oamenii
pe care î�i iubim cel mai mult pe lume. Pricepem acum de ce
facem miș� carea de a ne proteja de persoanele cele mai
dragi de parcă ne-ar fi duș� mani de moarte ș� i cum devine
această protejare o temniț�ă.
Pentru Sam, soț�ul ale cărui izbucniri au deschis acest
capitol, relaț�iile erau o forț�ă misterioasă, asupra căreia el
nu avea niciun control. Patru luni mai târziu, aflat din nou
î�n cabinetul meu, ț� ine un alt discurs: unul diferit. Stând
rezemat î�n fotoliu, î�ncepe pe un ton scăzut: „Am o părere
mult mai bună despre noi”. Se opreș� te să zâmbească. „Ș� i
despre mine! Se pare că, până la urmă, pot să mă descurc

cu apropierea asta. Ne mai certăm ș� i acum câteodată, dar nu
mă mai simt ca pe marginea unei stânci. Nu am ș� tiut cum
să o ascult, aș� a că am î�ncercat să o forț�ez să mă iubească.
Mi se pare că am î�nvăț�at foarte mult. Acum, ș� tim cum să ne
ț�inem aproape unul pe celălalt.” Apoi se uită la mine cu un
respect la care a ajuns cu greu. „Poate că ș� tii tu ceva până la
urmă, doamnă psiholog”, spune el.
Recunosc că nu pot să rezist impulsului de a mă simț�i
un pic mândră î�n acest moment. Dar trebuie să aflăm mai
mult, nu numai despre cum s-au ajutat Sam ș� i partenera lui
unul pe altul să depăș� ească distanț�a ș� i conflictul, dar ș� i
despre cum au î�nvăț�at să î�ș�i creeze o nouă receptivitate pli-
nă de iubire, care a transformat o relaț�ie ce devenise infern
î�ntr-un refugiu. Trebuie să analizăm ceea ce ș� tim despre
reî�nnoirea legăturilor.
EXPERIMENTUL 1
1. Ia un creion ș� i o hârtie ș� i stai î�n liniș� te un timp.
Gândeș� te-te apoi la o zi tipică î�n relaț�ia ta. Pe o scară
de la 1 la 10, unde 1 este deloc critic, 5 este moderat
critic ș� i 10 este extrem de critic, răspunde la urmă-
toarele î�ntrebări:
Cât de critic ș� i dezaprobator este partenerul la adresa ta? Cât

de critic ș� i dezaprobator eș� ti tu la adresa partenerului?
Notează răspunsurile pe foaia de hârtie. Nu te preocu-
pa prea mult î�n legătură cu acurateț�ea. S-ar putea ca î�ntr-o
anumită zi să consideri că partenerul este foarte dezapro-
bator la adresa ta ș� i să î�i acorzi un 10. Asta nu î�nseamnă că
este un nemernic ș� i ar trebui să renunț�i la relaț�ie. Ar putea

fi doar o zi proastă. Important î�n acest experiment este să
distingi impactul pe care tu ș� i partenerul tău î�l aveț�i unul
asupra celuilalt.
Comunicaț�i-vă unul altuia răspunsurile. Î�ncercaț�i să
faceț�i asta î�n spiritul cunoaș� terii tehnicii î�n care amândoi
vă dansaț�i dansul. Vedeț�i ce descoperiț�i. Bineî�nț�eles că pu-
teț�i folosi acest exerciț�iu cu scopul de a fi critici dacă asta
doriț�i sau puteț�i să î�l folosiț�i ca pe o oportunitate de a ana-
liza efectul criticii asupra legăturii voastre.
2. Stai acum ș� i reflectează î�n liniș� te la momentele din

zi î�n care simț�i cea mai mare î�ncredere ș� i conexiune
sigură cu partenerul tău. Ar putea fi momentul î�n care
te strigă pe nume atunci când intră pe uș� ă. Ar putea fi
atunci când vă sărutaț�i de noapte bună. Vezi dacă poț�i
ghici când ar putea să se simtă la fel partenerul ș� i î�n-
treabă-l apoi dacă ai dreptate. Dacă asemenea mo-
mente sunt greu de găsit î�n relaț�ia actuală sau nu ai un
partener, vezi dacă poț�i să î�ț�i aminteș� ti de astfel de mo-
mente î�ntr-o relaț�ie romantică din trecut sau chiar î�n
relaț�ia cu un părinte.
Care este mesajul pe care î�l primeș� ti din răspunsurile par-

tenerului î�n aceste momente?
Tu ș� i partenerul aveț�i metode de a aplana o ceartă ș� i de
a creș� te ș� ansele să se termine cu o restabilire a conexiunii?
Există metode prin care partenerul ar putea să te ajute
să te calmezi ș� i să î�ț�i recapeț�i echilibrul emoț�ional atunci
când amândoi vă pierdeț�i cumpătul ș� i nu vă ascultaț�i unul
pe celălalt?
Angela î�i spune soț�ului ei: „Î�mi e de mare ajutor ca,

atunci când mă sperii, tu să te î�ntorci, să mă atingi pe braț�
ș� i să spui: «Putem să o rezolvăm, draga mea». Chiar dacă
ne reluăm cearta, tot e mai bine”.
EXPERIMENTUL 2
Mai jos sunt trei scenarii de rupere a conexiunii ș� i î�ncerca-
re de reparare a ei. Vezi care î�ț�i reaminteș� te cel mai mult de
răspunsurile ș� i strategiile obiș� nuite atunci când tu ș� i par-
tenerul tău (ori un partener din trecut sau altă persoană
de care ai fost ataș� at) nu vă mai armonizaț�i ș� i vă călcaț�i
reciproc pe bătături.
1. Ed ș� tie că el ș� i Lily nu sunt î�ntr-o situaț�ie bună. Ob-

servă mai ales că Lily nu î�l atinge ș� i nici nu î�l priveș� te
î�n ochi. Se hotărăș� te să ignore asta ș� i să nu trezească
leul adormit ca să nu iș� te un conflict. Speră că lucru-
rile se vor î�mbunătăț�i cu timpul. Crede că discuț�iile
e posibil să î�nrăutăț�ească lucrurile.
2. Joel î�ș�i dă seama că el ș� i Alison nu au făcut dragoste
de săptămâni î�ntregi. Asta î�l alarmează ș� i î�ș�i face
griji că ea nu î�l mai doreș� te. Deschide subiectul ș� i
spune că ar trebui să facă dragoste diseară. Mai spu-
ne ș� i că vrea să facă dragoste de trei ori pe săptă-
mână de acum î�nainte. Nu rezistă să nu adauge că
este de părere că ar trebui să flirteze mai mult cu
el, chiar dacă ea este genul de persoană rece.
3. Rick vrea ca Ina să î�i spună că grijile lui legate de
scandalul pe care l-au avut săptămâna trecută nu
sunt fondate. Se hotărăș� te să î�i spună că este foarte
î�ngrijorat că ea e î�ncă supărată pe el ș� i că nu este

sigur ce simte ea pentru el. Î�i comunică asta ș� i î�i
cere să fie deschisă cu el ș� i, dacă poate, să î�l asigure
că totul este bine î�ntre ei.
Vezi dacă poț�i să î�ț�i imaginezi ș� i să descrii î�ntr-o pro-

poziț�ie impactul probabil al fiecărei strategii asupra celui-
lalt partener. Ce ar face acesta? S-ar î�ntoarce către cel care
a vorbit, i-ar î�ntoarce spatele sau s-ar ridica î�mpotriva lui?
Cum ar putea evolua î�n continuare discuț�ia?
Ai putea descrie strategiile ca fiind de retragere ș� i evi-
tare, de abordare ș� i solicitare ș� i de abordare ș� i comunicare.
Scrie un final probabil pentru fiecare scenariu.
EXPERIMENTUL 3
Gândeș� te-te la o relaț�ie pozitivă de dragoste pe care o ai acum
sau ai avut-o î�n trecut. Cum ai î�ncercat să repari momente-
le de rupere a conexiunii ș� i să schimbi climatul emoț�ional
al relaț�iei?
Cuplurile de succes tind să recunoască deschis momen-
tele de distanț�are ș� i impactul lor. Î�ș�i comunică unul altuia
emoț�iile ș� i fac afirmaț�ii clare legate de faptul că se simt ră-
niț�i sau că regretă că au provocat suferinț�ă. Folosesc frec-
vent umorul ș� i atingerea atunci când stau de vorbă.
Atunci când partenerul tău a î�ncercat să repare ș� i să
refacă conexiunea după o perioadă de distanț�are, suferinț�ă
sau conflict, ai acceptat aceste î�ncercări sau le-ai respins?
CAPITOLUL 8
Reînnoirea legăturilor
Am zis că vom merge împreună, iubito, fie ce-o fi
Că de vom rătăci drumul până la asfințit
Sau de ne vom da drumul la mână în mers
Eu te voi aștepta
Și dacă eu voi rămâne în urmă
Așteaptă-mă tu.
− Bruce Springsteen
C
unoaș� tem momentele î�n care regăsim conexiunea,
căci se luminează universul. Aceste clipe sar din pa-
ginile romanelor, ni se î�ntipăresc î�n minte când le
vedem î�n filme − sau chiar î�n î�nregistrările prăfuite ale cer-
cetărilor − ș� i, bineî�nț�eles, ne vrăjesc atunci când au loc î�n re-
laț�iile noastre de preț�. Totul este aș� a cum trebuie: dintr-odată
toate blocajele sunt î�ndepărtate ș� i avem o conexiune des-
chisă ș� i uș� oară. Î�nsă cum am ajuns acolo? Dacă nu cunoaș� tem
calea, cum putem ajunge acolo din nou?
Patrick, 45 de ani, un om de afaceri orientat către rezul-
tate, care, î�nainte de prima noastră ș� edinț�ă, a descoperit
teza mea de doctorat antică deja, î�mi spune: „Uite ce e, sunt
aici pentru că relaț�ia mea e î�n criză. Anna ș� i cu mine suntem

î�mpreună de zece ani. Acum doi ani ne-am mutat î�napoi aici,
din California, exact cum a vrut ea, ș� i eu mi-am vândut
compania. Dar acum totul se duce de râpă. Soț�ia mea fie
turbează de furie, fie mă ignoră. Nu mai suport”. Î�ș�i ș� terge
nervos o lacrimă. „Spune-mi aș� adar ce să zic î�n tipul acesta
nou de discuț�ie despre care cercetarea ta spune că poate
să schimbe o relaț�ie ș� i eu voi zice. După aceea putem să
terminăm î�n două ș� edinț�e.”
Văd că vrea ca durerea să î�nceteze. Î�i explic că mai î�ntâi
el ș� i soț�ia lui trebuie să poată să se ajute unul pe altul să
iasă din blocajul discuț�iilor care alimentează continuu su-
ferinț�a ș� i teama. Trebuie să creeze o bază sigură pe care să
se aș� eze ș� i să î�ș�i recapete echilibrul î�nainte să facă paș� ii
riscanț�i pe care î�i presupun discuț�iile noi, care readuc co-
nexiunea. Nu este convins. Mă î�ntreabă: „Nu există î�nsă
oameni care au aceste discuț�ii noi î�n mod natural?”. Î�i con-
firm că există, dar adaug: „Unii dintre noi au fost destul de
norocoș� i să aibă relaț�ii minunate, î�n care cineva să fi purtat
î�mpreună cu noi acest gen de conversaț�ii ș� i să î�nvăț�ăm cum
este”. După cum a spus John Bowlby pe vremuri: „Facem aș� a
cum ni s-a făcut ș� i nouă”. Î�ncerc să î�i explic lui Patrick că,
atunci când ne gândim la ceilalț�i ca fiind î�n esenț�ă siguri ș� i
afectuoș� i, probabil că am văzut ș� i am aplicat metode con-
structive de a ne gestiona emoț�iile ș� i de a răspunde unui
partener î�n trecut. Aș� a că avem mai multe opț�iuni î�nregis-
trate î�n memorie.
Totuș� i, nimeni nu poate să fie deschis ș� i receptiv tot
timpul. Î�ntotdeauna ai nevoie de ajutor din partea parte-
nerului. Î�i spun: „Reî�nnoirea conexiunii voastre este ceva
ce faceț�i î�mpreună. Amândoi vă ajutaț�i unul pe altul să vă
Reînnoirea legăturilor 263
păstraț�i echilibrul emoț�ional, să vă î�ndreptaț�i unul spre altul

ș� i să vă armonizaț�i. Este un dans. Nu este ceva ce poț�i «să
repari» de unul singur din afară, doar rostind cuvintele
potrivite”. Pentru el, ultima picătură vine atunci când adaug:
„Mulț�i dintre noi nu se simt confortabil să vorbească des-
pre sentimente mai duioase, mai profunde ș� i nici nu pot să
î�ș�i imagineze că le-ar î�mpărtăș� i partenerului”.
El scutură din cap, pufneș� te pe nas ș� i se uită lung la uș� ă.
Apoi, cu o expresie de resemnare, ș� opteș� te: „Nu ș� tiu ce e cu
sentimentele astea. Nu ș� tiu decât că nu vreau să î�mi pierd
soț�ia ș� i familia. Băieț�ii mei au patru ș� i ș� ase ani. Î�i iubesc
foarte mult”. Î�l î�ntreb: „Dar toate astea î�ț�i sunt străine?” Dă
aprobator din cap. Anna, o fostă profesoară la liceu, se uită
insistent la mine cu niș� te ochi verzi ș� i frumoș� i ș� i spune
î�ncet ș� i rar: „Nu am vorbit niciodată cu adevărat despre
sentimentele profunde. Nu am ajuns niciodată acolo.” Aș� a
că î�ncepem.
Zece săptămâni mai târziu, Patrick ș� i Anna au î�nvăț�at
să conș� tientizeze ș� i să pună punct variantei lor de Polcă a
Protestului. Î�n dansul lor, pe care l-au numit „Labirintul”, Pa-
trick reacț�ionează la supărările Annei legate de copii sau
la problemele ei cu insomnia prin raț� ionamente logice.
Amândoi se î�nvârtesc î�n cerc, dar cu cât î�ncearcă mai tare
să găsească o cale de ieș� ire din frustrarea reciprocă, cu atât
se pierd mai mult ș� i sunt mai confuzi. Patrick î�ncearcă cu
disperare să ofere soluț�ie după soluț�ie, ignorând cu totul
suferinț�a emoț�ională a Annei. Ca rezultat, ea devine din ce
î�n ce mai tulburată ș� i î�i reproș� ează că este „nesimț� itor”;
el contracarează spunându-i că e „isterică”. „Î�nț�eleg că Anna
mă consideră distant ș� i inabordabil”, spune Patrick. „Eu
evit să simt chestii ș� i î�ncerc să repar lucrurile ș� i atunci ea
se simte singură ș� i rănită. Î� nț� eleg asta.” Anna remarcă:

„Cred că nici eu nu mi-am î�nț�eles supărarea. Apelam la el
ș� i obț�ineam un răspuns de manager de birou ș� i o listă de
soluț�ii cum ar fi: «Nu mai fi aș� a sensibilă.» Aș� a că trecea la
acuzaț�ii. Dar am î�nceput să văd că asta î�l face să sufere.
Chiar î�i pasă. Poate că pur ș� i simplu nu ș� tie ce să facă atunci
când apelez la el”.
Acum că î�ș�i î�nț�eleg dansul ruperii conexiunii, î�l termină
rapid. Anna spune: „Alaltăieri seară, Patrick mi-a spus: «Hei,
are loc chestia aia î�n care ne tot î�nvârtim î�n cerc. Î�ncerc să
repar lucrurile. Î� mi este atât de uș� or să devin aș� a atunci
când aud că eș� ti supărată ș� i dezamăgită de relaț�ia noastră.
Probabil că î�n momentul ăsta ai sentimentul că te-am lăsat
singură, ca ș� i cum aș� fi imun la suferinț�a ta ș� i nu î�mi pasă.»
Am rămas mută de uimire când a spus asta. M-am dus ș� i
l-am luat î�n braț�e ș� i el a spus o glumă. [Strâmbă uș� or din nas.]
Nu a fost amuzantă, dar nu-i nimic.” Râde.
Dar vindecarea unei relaț�ii nu se referă doar la recu-
noaș� terea ș� i stoparea comportamentului distructiv. Acesta
este doar primul pas. Al doilea pas, ș� i mai greu, este să
lucraț� i activ î�mpreună pentru a construi o uniune emoț�io-
nală mai puternică ș� i mai durabilă. Asta presupune să re-
nunț�aț�i la ideile vechi − de exemplu, la ideea că dragostea
funcț�ionează î�ntr-o stare fixă, constantă − ș� i să deveniț�i
mai proactivi, ca de pildă să fiț�i atenț�i la micile rupturi din
ț�esătura conexiunii emoț�ionale ș� i să ș� tiț�i cum să le reparaț�i.
Am aflat că procesul reî�nnoirii legăturilor este continuu ș� i
plin de inspiraț�ie, ducând la un nivel cu totul nou conexiu-
nea emoț�ională. Ne face mai accesibili din punct de vedere
emoț�ional, mai receptivi ș� i mai implicaț�i ș� i duce astfel la un
ataș� ament mai profund ș� i la o stabilitate ș� i o satisfacț�ie
mai mare î�n relaț�ie. Totodată, ne transformă pe noi ca oa-

meni. Atunci când ne asumăm riscuri ș� i ne confruntăm
vulnerabilităț�ile, î�ncrederea noastră creș� te − nu numai î�n
parteneri, ci ș� i î�n noi î�nș� ine.
RITMUL DECONECTĂRII
ȘI AL RECONECTĂRII
O relaț�ie de dragoste nu este niciodată statică; este ca fluxul
ș� i refluxul. Dacă vrem ca iubirea să dureze, trebuie să pri-
cepem asta ș� i să ne obiș� nuim să fim atenț�i la nivelul nostru
de implicare emoț�ională ș� i să î�l adaptăm.
„Am presupus că, odată căsătoriț�i, doi oameni ș� tiu că
sunt parteneri ș� i se pot relaxa î�ntr-o măsură, fără să mai
trebuiască să depună vreun efort pentru relaț�ie”, î�i spune
Jeremy lui Harriet. „Poț�i să te concentrezi pe imaginea de
ansamblu. Ș� tii că te iubesc. Nu suntem răutăcioș� i unul cu
altul. Nu te-am î�nș� elat, nimic de genul ăsta. Nu poț�i să fii ș� i
tu de acord cu momentele mai puț�in romantice, mai puț�in
sentimentale?” Harriet stă dreaptă pe fotoliul ei ș� i declară:
„Nu, Jeremy. Nu pot. Nu mai pot.”
„Ei bine, atunci e tare imatur din partea ta”, răspunde
Jeremy.
Î�ntr-un fel are dreptate. Î�ntr-o relaț�ie bună, î�n care ne
simț�im siguri î�n esenț�ă, putem să umplem golurile lăsate
de absenț�a emoț�ională ocazională a partenerului. Putem să
folosim sentimente pozitive din interacț�iunile trecute ș� i să
acceptăm că ar putea exista motive î�ntemeiate pentru lipsa
de atenț�ie. Dar numai uneori ș� i numai dacă ș� tim că putem
să refacem conexiunea când avem cu adevărat nevoie.
Dragostea este un proces care trece permanent de la

armonie la dizarmonie, de la sincronizarea ș� i receptivitatea
reciprocă la lipsa sincronizării ș� i la ruperea conexiunii −
pentru ca apoi să o ia de la capăt. Dar pentru a î�nț� elege
cu adevărat ce se î�ntâmplă, trebuie să privim î�ndeaproape
aceste interacț�iuni ș� i să ne concentrăm pe ele. Aminteș� te-ț�i
de picturile lui Seurat: atunci când ne apropiem foarte
mult, ne dăm seama că vastele scene sunt compuse din mii
ș� i mii de puncte. Cercetătorii fac la fel cu relaț�iile de dra-
goste: punând pauză clipurilor video cu cupluri care stau
de vorbă sau care se ceartă ș� i cu copii care se joacă cu unul
dintre părinț� i, ei descoperă cum este modelată dragos-
tea − fără să ne dăm seama − î�n mai bine sau î�n mai rău,
î�n micromomente ș� i micromiș� cări de conectare ș� i de
deconectare.
Iată cum arată dragostea de aproape: mă uit la tine cu
ochii larg deschiș� i, î�ncercând să-ț�i prind privirea, ș� i tu o
prinzi pe a mea, faci ochii mari ș� i mă iei de braț� . Sau poț�i să
î�mi ignori cererea de a-mi da atenț�ie, să continui să vorbeș� ti
despre gândurile tale ș� i eu să mă î�ndepărtez. La următorul
pas, ne resincronizăm ș� i refacem conexiunea. Mă î�ntorc
din nou către tine, mă aplec ș� i î�ț�i ating braț�ul; de data asta
î�mi î�nț�elegi semnalul ș� i te î�ntorci către mine, zâmbeș� ti ș� i
mă î�ntrebi cum mă simt. Acest mic moment trecător de re-
mediere stârneș� te un val de emoț�ii pozitive. Momentele î�n
care ne î�ntâlnim sunt î�ncântătoare pentru amândoi. (Mă
gândesc mereu că, dacă ne-am opri ș� i ne-am verbaliza gân-
durile cele mai profunde î�n acest moment, am spune ceva
de genul: „Ah, aici erai” sau chiar: „A, suntem î�mpreună.”)
Este important să subliniez că desincronizarea nu este
un semn al lipsei de dragoste sau de devotament. Este
inevitabilă ș� i normală; de fapt, este uimitor de obiș� nuită.

Ed Tronick de la Ș� coala de Medicină Harvard, care a petre-
cut ani î�ntregi absorbit de monitorizarea interacț�iunilor
dintre mamă ș� i copil, descoperă că chiar ș� i mamele ș� i copiii
cu un ataș� ament fericit î�ș�i ratează reciproc semnalele î�n 70%
din cazuri. Adulț�ii ratează ș� i ei semnalele partenerilor de
cele mai multe ori! Transmitem cu toț�ii semnale neclare ș� i
indicii interpretate greș� it. Suntem distraș� i, ne schimbăm
brusc nivelul de intensitate emoț�ională ș� i ne lăsăm parte-
nerul î�n urmă sau pur ș� i simplu ne supraî�ncărcăm reciproc
cu prea multe semnale ș� i mesaje. Numai î�n filme o privire
pătrunzătoare este urmată î�n mod previzibil de o alta ș� i o
mică atingere provoacă reacț�ia unui gest făcut la momen-
tul potrivit. Greș� im foarte tare dacă credem că dragostea
î�nseamnă că suntem mereu pe aceeaș� i lungime de undă.
Ceea ce contează este dacă putem să reparăm micile
momente î�n care nu suntem pe aceeaș� i lungime de undă ș� i
să revenim la armonie. Formarea unei legături este un con-
tinuu proces de reî�nnoire. Stabilitatea unei relaț�ii nu depin-
de doar de vindecarea unor rupturi uriaș� e, ci de repararea
unor mici fisuri. Î�ntr-adevăr, spune John Gottman de la Uni-
versitatea din Washington, ceea ce le diferenț�iază pe „cu-
plurile experte” – cum numeș� te el perechile de succes − nu
este capacitatea de a evita certurile, ci aceea de a repara
ruperea conexiunii.
Despre micile momente î�n care nu suntem pe aceeaș� i
lungime de undă ș� i despre reparare î�nvăț�ăm din interacț�i-
unile timpurii. Tronick ș� i echipa lui au descris amănunț�it
ce se î�ntâmplă î�n aceste cazuri, analizând î�nregistrări vi-
deo cu mame care joacă cucu-bau ș� i î�n care jocul devine
din ce î�n ce mai intens. La î�nceput, copilul este fericit, dar,
pe măsură ce jocul creș� te î�n intensitate, devine suprasti-

mulat, se î�ntoarce cu spatele ș� i î�ncepe să î�ș�i sugă degetul.
Mama, hotărâtă să se mai joace, nu observă acest semnal ș� i
strigă din nou tare „cucu-bau”. Copilul se uită î�n jos lipsit
de expresie. Se î�nchide î�n sine ș� i î�i evită semnalele, care sunt
brusc prea rapide ș� i prea puternice pentru el.
Există două scenarii de bază pentru ceea ce se î�ntâmplă
î�n continuare, unul pozitiv, celălalt negativ. Î�n primul, mama
î�nț�elege semnalul că copilul este copleș� it ș� i tace. Vine pe
aceeaș� i lungime de undă cu ceea ce exprimă el din punct
de vedere emoț�ional. Aș� teaptă până când î�ș�i ridică privirea
ș� i î�i zâmbeș� te foarte blând, apoi mai î�mbietor, ridicându-ș� i
sprâncenele ș� i deschizând larg ochii. Apoi î�ncepe iar jocul.
Clipa î�n care nu au fost pe aceeaș� i lungime de undă ș� i rupe-
rea momentană a conexiunii se transformă î�n armonizare
reî�nnoită ș� i sincronizare făcută cu uș� urinț�ă.
Î�n al doilea scenariu, mama ignoră sau nu î�nț�elege sem-
nalul copilului. Se apropie din ce î�n ce mai repede, insis-
tând ca el să rămână implicat î�n joc. Copilul continuă să se
depărteze, iar mama î�ntinde mâna ș� i î�i î�ntoarce faț�a către
ea. Copilul î�nchide ochii ș� i izbucneș� te î�n hohote agitate de
plâns. Mama, enervată acum, se î�ntoarce cu spatele. Acesta
este un moment nereparat î�n care nu sunt pe aceeaș� i
lungime de undă, adică ceea ce Tronick numeș� te „eș� ec î�n
interacț�iune”. Atât mama, cât ș� i copilul se simt lipsiț�i de co-
nexiune ș� i tulburaț�i din punct de vedere emoț�ional.
Cu timpul, mii de astfel de micromiș� cări se acumulează
până când se contopesc î�ntr-un tipar caracteristic ataș� amen-
tului nesigur. Tronick observă că, la doar ș� apte luni, copiii
cu mamele cele mai pozitive ș� i mai receptive exprimă cea
mai multă bucurie ș� i emoț�ie pozitivă, î�n vreme ce cei cu
mamele cele mai detaș� ate plâng cel mai mult, având ș� i alte
comportamente de protest. Cei cu mamele cele mai sâcâi-
toare î�ș�i î�ntorc cel mai des privirea. Din aceste interacț�iuni
timpurii cu cei dragi, î�nvăț�ăm dacă există ș� anse ca oamenii
să răspundă semnalelor noastre ș� i î�n ce măsură se pot co-
recta momentele î�n care nu suntem pe aceeaș� i lungime de
undă.
Aceia dintre noi care ajung să aibă un ataș� ament sigur
au î�nvăț�at că ruperea momentană a conexiunii este mai de-
grabă tolerabilă decât catastrofică ș� i că celălalt va fi acolo să
ne ajute să ne recăpătăm echilibrul emoț�ional ș� i să refacem
conexiunea. Cei care ajung să aibă un ataș� ament anxios au
î�nvăț�at o lecț�ie diferită: aceea că nu putem să ne bazăm pe
altă persoană pentru a răspunde ș� i a reface conexiunea ș� i
prin urmare ruperea momentană a conexiunii este potenț�ial
dezastruoasă î�ntotdeauna. Cei care devin evitanț�i au asimi-
lat o lecț�ie ș� i mai dură: că nu va veni nimeni atunci când
avem nevoie, indiferent ce facem, aș� a că este mai bine să nu
ne deranjăm să formăm o conexiune.
Purtăm cu noi aceste lecț�ii la maturitate, acolo unde ele
dau un anumit colorit relaț�iilor noastre romantice. „Trecutul
nu moare niciodată”, a scris romancierul William Faulkner.
„Nici nu este trecut.” Psihologul Jessica Salvatore, î�mpreu-
nă cu colegii de la Universitatea din Minnesota, au studiat
relaț�iile romantice a 73 de bărbaț�i ș� i femei. Cu toț�ii fuseseră
î�nscriș� i de la naș� tere î�ntr-un studiu longitudinal al ataș� a-
mentului, iar relaț�ia lor cu mama fusese evaluată atunci când
aveau 12 ș� i 18 luni. Au fost invitaț�i î�n laborator cu partene-
rii lor, iar acolo au fost intervievaț�i separat. Apoi li s-a cerut
să discute despre un conflict fundamental î�ntre ei, preț� de
zece minute, după care să vorbească despre acele aspecte
asupra cărora erau de acord, timp de alte patru minute, pen-

tru a se „calma”.
Cercetătorii au î�nregistrat aceste discuț�ii ș� i au observat
cât de bine puteau cei 73 de adulț�i să renunț�e la conflict
ș� i să iasă dintr-o stare emoț�ională negativă. Unii au făcut
schimbarea rapid ș� i uș� or; alț�ii au continuat să vorbească
despre conflict ș� i au adus î�n discuț�ie probleme noi; iar alț�ii
au refuzat cu totul să mai vorbească. Cei care s-au calmat
uș� or erau î�n general mai fericiț�i î�n relaț�ia lor ș� i la fel era
ș� i partenerul. Ș� i, aș� a cum ne-am aș� tepta, cei care fuseseră
evaluaț�i ca având un ataș� ament sigur î�n primii ani de viaț�ă
ieș� eau î�n general cel mai uș� or din discuț�ia conflictuală.
Dar este istoricul ataș� amentului unei persoane factorul
predictiv cheie al stabilităț�ii î�ntr-o relaț�ie romantică? Sau
capacitatea unui partener de a rezolva conflictul este ș� i ea
un factor major? Doi ani mai târziu, Salvatore a evaluat cei
73 de subiecț�i ș� i a descoperit că ș� i î�n cazul celor care avu-
seseră un istoric marcat de nesiguranț�ă, relaț�ia lor roman-
tică avea ș� anse mai mari să reziste dacă partenerul putea
să î�ș�i revină cu bine după o ceartă ș� i să î�i ajute să treacă la
o discuț�ie pozitivă.
Eu numesc acest factor de protecț�ie, această echilibrare,
efect de ricoș� eu. Un partener mai sigur î�ț�i atenuează teme-
rile ș� i te ajută să î�ț�i recapeț�i echilibrul emoț�ional, astfel î�n-
cât să poț�i să refaci conexiunea. Apoi, î�mpreună vă reveniț�i
după durerea despărț�irii, a distanț�ării ș� i a conflictului. Nu
suntem niciodată atât de siguri î�ncât să nu avem nevoie
de ajutorul partenerului pentru readaptarea muzicii emo-
ț�ionale î�n dansul ataș� amentului. Suferinț�a î�n relaț�ie ș� i vin-
decarea sunt î�ntotdeauna o treabă care se face î�n doi; un
astfel de dans nu se dansează niciodată de unul singur.
Unii dintre noi î�nsă au nevoie de un ajutor mai structu-

rat pentru a-ș� i regăsi calea către armonia emoț�ională. Din
descoperirile pe care le-am făcut î�n treizeci de ani de prac-
tică ș� i cercetare ș� i din descoperirile noii ș� tiinț�e a iubirii
prezentate î�n aceste pagini, eu ș� i colegii mei am creat un
model eficient pentru a repara legăturile î�ntr-o relaț�ie de
dragoste: Terapia Centrată pe Emoț�ii. Singura intervenț�ie
bazată pe ataș� ament, EFT redefineș� te domeniul terapiei ș� i
educaț�iei de cuplu. Î�n prezent, ș� aisprezece studii î�i atestă
succesul. Cuplurile care au făcut EFT au î�n general o satis-
facț�ie crescută cu privire la relaț�ia lor ș� i la aspectele ataș� a-
mentului sigur, inclusiv intimitate, î�ncredere ș� i iertare.
Mai mult, o legătură emoț�ională mai sigură rămâne stabilă
ani î�ntregi după terapie.
Unul dintre cele mai noi ș� i mai interesante studii ale
noastre, despre care am discutat î�n capitolul 3, demonstrea-
ză prin analize RMN ale creierului că, după ce cuplurile
parcurg EFT ș� i devin mai sigure, faptul că î�ș�i ț�in de mână
partenerul atenuează efectiv frica ș� i durerea unui ș� oc elec-
tric. Exact aș� a cum prezice ș� tiinț�a ataș� amentului, contactul
cu un partener iubitor ș� i receptiv reprezintă o protecț�ie
eficientă î�mpotriva pericolului ș� i ameninț�ării. Atunci când
ne schimbăm relaț�iile de dragoste, ne schimbăm creierul ș� i
schimbăm ș� i lumea.
Ș� tiinț�a iubirii ne permite să ne perfecț�ionăm interven-
ț�iile: să fim preciș� i ș� i să ț�intim sus. Scopul este să creăm
legături pe viaț�ă, fiindcă ele oferă siguranț�a unui refugiu
ambilor parteneri. De curând, am creat ș� i un program edu-
caț�ional de grup pe baza cărț�ii mele anterioare Ț� ine-mă
strâns î�n braț�e: ș� apte conversații pentru o viață de iubire,
care ajută cuplurile să afle tot ce am aflat î�n decenii de cer-
cetare ș� i să folosească î�n propria relaț�ie.
REFACEREA LEGĂTURILOR
MOMENT CU MOMENT
După cum am discutat î�n Capitolul 2, î�n legăturile fericite
ș� i de durată este vorba despre receptivitate emoț�ională.
Î�ntrebarea centrală a ataș� amentului − „Eș� ti alături de mine?”
− necesită răspunsul „da”. O legătură sigură are trei ele-
mente de bază:
• accesibilitate: tu î�mi acorzi atenț�ia ta ș� i eș� ti deschis

din punct de vedere emoț�ional la ceea ce spun eu.
• receptivitate: î�mi accepț�i nevoile ș� i temerile ș� i î�mi
oferi alinare ș� i grijă;
• implicare: eș� ti prezent din punct de vedere emoț�io-
nal, preocupat ș� i interesat de mine.
Atunci când aceste elemente lipsesc ș� i predomină î�n-

străinarea ș� i ruperea conexiunii, reî�nnoirea unei legături care
î�ntr-adevăr se desface este, î�n esenț�ă, un proces cu două
etape. Î�n primul rând, partenerii trebuie să se ajute unul pe
altul să î�ncetinească ritmul ș� i să se abț�ină să continue dansul
î�n cerc, care î�i menț�ine î�n dezechilibru emoț�ional ș� i hiper-
vigilenț�i, ca să observe orice semn de ameninț�are sau că
l-au pierdut pe celălalt. Relaț�iile î�ncep să se î�mbunătăț�eas-
că atunci când partenerii pot să pună capăt acestor cicluri
de instabilitate care le creează deprivare emoț�ională ș� i pa-
nica provocată de ataș� ament.
Pentru a î�nfrâna aceste cicluri de solicitare-retragere,
trebuie să recunoaș� tem mai î�ntâi că ele există. Ne concen-
trăm fără să vrem atenț�ia pe acț�iunile partenerului ș� i ui-
tăm că ș� i noi participăm la joc. Trebuie să realizăm că ne
aflăm î�ntr-o buclă de feedback la care contribuim amândoi.

Atunci când ne dăm seama că este un dans pe care î�l dansăm
î�mpreună, putem să stopăm un răspuns automat ș� i acuza-
tor de felul: „Mereu mă calci pe picior”. Asta ne permite să
ne dăm seama de puterea ș� i avântul dansului ș� i de felul î�n
care suntem atât controlaț�i cât ș� i î�nnebuniț�i de el.
Prue î�l acuză pe Larry că este extrem de critic. „Se plânge
mereu de orice fac: cum gătesc, cum fac dragoste. Simt că
se ia de mine tot timpul. Mă termină psihic”. Larry afirmă
că Prue refuză mereu să discute serios despre problemele
pe care le au. „Se distanț�ează, pur ș� i simplu. Nu mai pot să
o găsesc”, spune el. Î�n cadrul ș� edinț�elor noastre au realizat
că sunt prizonieri ai unui tipar pe care î�l numesc „Abisul”.
Î�i î�ncurajez pe clienț�i să dea un nume tiparului lor care să-i
ajute să vadă ș� i să recunoască că acel tipar le este duș� man,
nu partenerul. Fără să vrea, au creat amândoi acest duș� -
man care pune stăpânire pe relaț�ia lor ș� i trebuie să lucreze
î�mpreună pentru a-ș� i smulge relaț�ia din ghearele lui.
Acum, putem să explorăm factorii declanș� atori ș� i emo-
ț�iile care dau o formă tiparului. Prue ș� i Larry î�ș�i amintesc
de un anumit incident care i-a făcut să cadă î�n Abis, aș� a că
î�l aducem î�n centrul atenț�iei, î�l derulăm cu î�ncetinitorul,
analizând cu atenț�ie fiecare detaliu, până când se clarifică
impactul asupra fiecărui partener ș� i asupra legăturii lor. Se
aflau î�n vacanț�ă î�n Europa, după o perioadă î�n care Prue
fusese plecată să aibă grijă de mătuș� a ei pe moarte, iar pe
Larry î�l iritase absenț�a ei. Erau î�ntr-o gară ș� i se grăbeau
să prindă un tren, când Larry ș� i-a dat seama că acesta se
pusese deja î�n miș� care. Speriat că î�l vor pierde, a sărit pe
treptele unui vagon ș� i a strigat la Prue care ț�inea î�n mână
un pahar cu cafea: „Hai repede”. Larry a strigat la conductor
să î�ncetinească ș� i i-a î�ntins mâna lui Prue, dar ea a î�ncre-

menit. Î�n cele din urmă, l-a apucat de mână ș� i, cu greu, a
urcat, cu respiraț�ia tăiată. Larry s-a î�ntors către ea ș� i i-a zis:
„Î�nceată mai eș� ti”. Ș� ocată ș� i rănită de vorbele lui, a refuzat
să mai vorbească cu el tot restul călătoriei. Oscila î�ntre furie
din cauza mustrării lui Larry ș� i groaza că este î�ntr-adevăr
prea „î�nceată” ș� i imperfectă pentru ca el să o iubească. L-a
ignorat intenț�ionat ș� i a î�nceput să coboare î�n spirala depre-
siei, preocupată de temerea că nu e suficient de bună.
Mă î�ntorc spre Larry, analizăm de mai multe ori acest
incident moment cu moment, î�i cer să retrăiască emoț�iile
pe care le avea atunci ș� i să spună cum reflectă ele î�n gene-
ral sentimentele faț�ă de Prue ș� i de relaț�ia lor. Spune că se
simte „agitat” atunci când ea nu ț�ine pasul cu el î�n timpul
drumeț�iilor. Atrage atenț�ia asupra faptului că ea nu î�ș�i ia
mereu medicamentele pentru artrită. „Î�ncep să mă neliniș� -
tesc atunci când nu rămâne cu mine. Nu pot să mă bazez pe
ea.” Î�ș�i aduce aminte de ideea de „distanț�ă” care a pus stă-
pânire pe el atunci când trenul a î�nceput să se î�ndepărteze
ș� i Prue a î�ncremenit pe peron. „Nu alerga, nu se străduia să
rămână cu mine”, spune el. S-a simț�it panicat. Larry î�ncepe
să vorbească apoi despre senzaț�ia de izolare resimț�ită
atunci când Prue a stat trei luni cu mătuș� a ei ș� i de obiceiul
lui de a ignora sau „reprima” acest sentiment frecvent. Î�nsă
uneori nu poate, aș� a că acesta se ridică la suprafaț�ă ș� i î�l
cuprinde cu totul, iar el ajunge să fie furios ș� i sarcastic. Î�n-
cepe să plângă când î�ș�i dă seama cât de mult are nevoie de
ea ș� i se teme că ea va rămâne „indisponibilă”. Alunecarea
î�n Abis î�ncepe cu spaima legată de ataș� ament.
Ș� i pentru Prue groaza care o face să î�ncremenească ș� i
o î�ndepărtează de Larry este certitudinea lipsită de speranț�ă
că este imperfectă ș� i că nu e bună de nimic, aș� a că respinge-

rea este certă. Atunci când recunosc aceste momente emo-
ț�ionale ș� i î�ș�i găsesc echilibrul î�n ele, pot să vadă ș� i drama
suferinț�ei aș� a cum apare ea î�n viaț�a lor de zi cu zi ș� i să se
ajute unul pe altul să-i oprească avansarea. Pot să limiteze
proporț�iile rupturii dintre ei ș� i să găsească o bază sigură.
Î�n seara următoare, Larry izbucneș� te ș� i Prue î�i răspunde:
„Ai un moment de panică? N-am să rămân mută de data
asta, aș� a că î�ț�i cer să î�ncetineș� ti un pic ritmul”. Fiecare par-
tener î�ncepe să î�l vadă pe celălalt î�ntr-o lumină nouă: Prue
î�l vede pe Larry mai degrabă speriat decât critic ș� i agresiv,
iar el o vede pe ea mai degrabă î�n lumina faptului că se
protejează de respingere decât că î�l abandonează pe el ș� i
că „stă î�mbufnată”.
Cercetări recente ale psihologului Shiri Cohen ș� i ale
colegilor ei de la Ș� coala de Medicină Harvard confirmă că
partenerii nu trebuie să devină peste noapte maeș� tri ai
empatiei sau gimnaș� ti emoț�ionali î�n acest gen de proces.
Partenerii, mai ales femeile, răspund î�ntr-adevăr semnelor
de armonizare din partea celor dragi ș� i le pasă efectiv de
sentimentele lor. Acest lucru î�n sine creează o zonă nouă
de siguranț�ă î�n care partenerii pot să î�ș�i î�nteț�ească dansul
ș� i să î�ș�i asume riscuri unul cu celălalt. Noi metode de a face
faț�ă emoț�iilor creează noi paș� i î�n dans, care la rândul lor
creează noi ocazii de rearmonizare ș� i reparare. Dar capaci-
tatea de a ț�ine î�n frâu semnalele ș� i paș� ii greș� iț�i nu este
suficientă.
A doua etapă î�n reî�nnoirea legăturilor este mult mai
dificilă, dar mai importantă. Are loc atunci când trecem la
interacț�iuni pozitive semnificative ș� i apelăm efectiv unul
la celălalt. Mai precis, partenerii retraș� i trebuie să se deschidă
ș� i să se implice la nivel emoț�ional, iar partenerii care acuză

trebuie să riș� te să spună ce au nevoie, recunoscându-ș� i ast-
fel vulnerabilitatea. Partenerii trebuie să prindă frecvenț�a
ataș� amentului ș� i să rămână acolo. Acest proces li se pare
riscant, dar, dacă î�l parcurg până la capăt, relaț�ia lor se î�n-
carcă cu emoț�ie pozitivă ș� i se ridică la un cu totul alt nivel.
Acest proces nu este doar o mutare de corecț�ie care stimu-
lează î�ncrederea, ci ș� i o experienț� ă transformatoare ș� i
eliberatoare pentru mulț�i.
Aceste experienț�e sunt extrem de emoț�ionale; fiecare
dintre cei doi parteneri î�ncearcă să comunice cu celălalt
î�ntr-un fel simplu ș� i coerent, care atrage după sine un răs-
puns tandru ș� i plin de compasiune. Asta iniț�iază un nou
ciclu pozitiv de ataș� are, o secvenț�ă apelare-ș� i-răspuns care
creează un model mental al relaț�iilor ca refugiu. Satisface
nevoile de bază ale fiecărei persoane: cele de siguranț�ă,
conexiune ș� i alinare. Acest gen de momente emoț�ionale pri-
mare sunt atât de importante î�ncât, la fel ca î�n cazul tuturor
momentelor „fierbinț�i”, creierul nostru pare să le î�nregis-
treze fidel, să le răspândească î�n reț�elele neuronale sub
forma unui set de reguli care guvernează apropierea de cei-
lalț�i. Studiile noastre ulterioare pe cuplurile care au făcut
EFT arată că capacitatea lor de a rămâne î�n aceste momente
emoț�ionale ș� i de a le crea este cel mai bun factor predicti-
bil al reparării stabile a relaț�iei ș� i al satisfacț�iei după ani de
zile.
Ce se î�ntâmplă î�n aceste dialoguri – pe care eu le numesc
conversaț�ii Ț� ine-mă Strâns î�n Braț�e − î�n care î�ncepe să se
formeze o conexiune reală ș� i cuplul trece de la antagonism
la armonie? Până de curând, nu am ș� tiut care răspunsuri
anume din dialogurile intime conduc la legături de iubire
tandră î�ntre adulț� i. Am avut, ca să î�i citez pe psihologii

Linda Roberts ș� i Danielle Greenberg de la Universitatea
din Wisconsin, „o tipologie a conflictului... dar nu am avut
o foaie de parcurs pentru un comportament intim pozitiv”.
Anii î�n care am urmărit cum î�ș�i refac cuplurile conexiunea
î�n cadrul terapiei ce consolidează deliberat legăturile ne
pot oferi exact asta.
Î�n cadrul conversaț�iilor Ț� ine-mă Strâns î�n Braț�e, cupluri-
le trebuie să rezolve o serie de sarcini mai mici. Partenerii,
fie că sunt cei care nu insistă ș� i acuză, fie că se apără ș� i se
retrag, î�ncearcă:
• Să fie pe aceeași lungime de undă cu propriile emoții deli-

cate și să păstreze speranța unei potențiale conexiuni cu
persoana iubită.
John: „M-am răstit î�ntr-adevăr la tine. Dar atunci când caut

î�n mine un răspuns, descopăr că mi se pare î�ngrijorător,
supărător, că ieș� i î�n toate cluburile cu prietenele tale. Asta
mă dă cumva peste cap. Mi-e greu să î�ț�i spun asta. Nu sunt
obiș� nuit să vorbesc despre genul acesta de lucruri”.
• Să își controleze emoțiile astfel încât să poată să își priveas-

că partenerul cu deschidere și curiozitate și să demonstreze
dorința de a asculta semnalele care vin de la el. Să nu se
lase copleșiți, să nu încerce să se închidă și să rămână
insensibili.
John: „Mă simt un pic caraghios, de parcă aș� fi complet vul-

nerabil dacă spun asta. Dar uite ce e. Nu merge să neg ș� i să
nu spun nimic. Atunci ne î�ndepărtăm ș� i mai tare. Mă auzi?
Ce crezi?”. Soț�ia lui, Kim, vine ș� i î�l î�mbrăț�iș� ează.
• Să își transforme emoțiile în semnale clare și precise. Me-

sajele nu sunt confuze sau deformate. Comunicarea clară își
are originea într-un sentiment cert de teamă de pericol și
dorință de siguranță.
John: „Ș� tiu că izbucnesc câteodată din cauză că eș� ti obosită

fiindcă ai venit târziu sau din cauza banilor pe care î�i chel-
tuieș� ti. Dar asta nu e tot. Acestea sunt probleme secundare.
Î�mi reamintesc de relaț�iile mele din trecut. Cred că am o
mare sensibilitate aici. Mi se pare foarte dificil. Mă sperie.
Am vrut să alerg după tine ș� i să î�ț�i spun: „Nu te duce”. E ca ș� i
cum le-ai alege pe ele ș� i clubul î�n defavoarea mea, a noastră.
Aș� a mă simt”. Ochii i se măresc, arătând cât de neliniș� tit este.
• Să suporte teama de răspunsurile celuilalt suficient de

mult încât să rămână implicat în discuție și să îi dea celuilalt
șansa să răspundă.
John: „Nu spui nimic. Eș� ti supărată acum? Vreau să vorbim

despre genul acesta de lucruri atunci când nu mai sunt si-
gur de relaț�ia noastră ș� i să nu trec totul sub tăcere. Vreau
să î�mi spui cum te simț�i acum”. Kim î�i spune că este confu-
ză pentru că se simte loială faț�ă de prietenele ei, dar că
sentimentele lui sunt importante.
• Să își exprime explicit nevoile. Pentru a face asta, trebuie

să recunoască și să accepte că are nevoie de atașament.
John: „Vreau să ș� tiu că eș� ti devotată relaț�iei noastre, mie.

Vreau să simt că eș� ti partenera mea ș� i că nimic nu este mai
important decât asta. Apoi pot să î�mi asum riscuri. Altfel
mă simt î�n aer”.
• Să asculte și să accepte nevoile celuilalt. Să răspundă aces-

tor nevoi cu empatie și sinceritate.
John: „Ș� tiu că te-am cam controlat î�n trecut. Î�mi e un pic greu
să te aud cum vorbeș� ti despre asta, dar ș� tiu că trebuie să faci
alegeri ș� i să te distrezi cu prietenele tale. Nu î�ți� dau ordine.
Vreau să ș� tiu dacă putem să rezolvăm asta î�mpreună”.
• Să reacționeze la răspunsul celuilalt, chiar dacă nu este cel la

care sperau, într-un mod relativ echilibrat și, în special dacă este
cel la care sperau, cu mai multă încredere și emoție pozitivă.
John: „Aș� adar, ai bilete la concert, aș� a că bănuiesc că te vei

duce. Pot să accept asta. Nu ț�i-am vorbit deschis despre
asta. E bine dacă mă simt cumva inclus, dacă î�mi povesteș� ti
ș� i mie după ce vii. Ș� i apreciez că mă asculț�i ș� i î�mi spui că
poț�i să iei î�n considerare părerea mea despre asta”. Kim î�i
spune că se simte î�ncă speriată să se lase cu totul î�n mâini-
le lui. Serile petrecute î�n oraș� sunt o declaraț�ie a ei că î�ncă
î�ș�i păstrează independenț�a ș� i î�i arată că poate să î�i ț�ină piept.
Dar î�i percepe aceste temeri. Î�i spune că nu flirtează ș� i nici
nu bea prea mult atunci când iese ș� i î�i reaminteș� te acum că
iese mult mai puț�in.
• Să cerceteze, să țină cont de realitatea partenerului și să

încerce să îi înțeleagă răspunsurile, nu să le ignore.
John: „Nu vreau să î�ț�i spun ce să faci. Ș� tiu că te supără asta.

Ai motive î�ntemeiate. Î�nț�eleg că nu vrei să mă faci să sufăr.
Nu vreau să simț�i că ț�i se ordonă. Doar că devin neliniș� tit î�n
privinț�a asta”. El î�ntinde mâna către ea; ea se î�ntoarce ș� i î�l
ia î�n braț�e.
Atunci când această discuț�ie o ia pe o pistă greș� ită,

John − să sperăm că ș� i Kim − pot să o readucă pe calea cea
bună ș� i să rămână la principalul mesaj emoț�ional: nevoia
de conexiune. De exemplu, dacă John se aprinde ș� i î�ncepe
să facă scandal cu privire la cluburile „jegoase” î�n care se
duce ea, Kim poate să rămână calmă ș� i să î�l liniș� tească spu-
nându-i că î�i pasă de faptul că el î�ș�i face griji î�n privinț�a
asta; această atitudine î�l readuce la discuț�ia despre temeri-
le lui. Ambii parteneri se ajută unul pe altul să î�ș�i păstreze
echilibrul emoț�ional ș� i să rămână pe frecvenț�a mai î�naltă a
emoț�iei ș� i ataș� amentului. John î�ncearcă să î�ș�i repare senti-
mentul de rupere a conexiunii, ș� i o face analizându-ș� i
emoț� iile ș� i discutând cu Kim. Î�n trecut a î�ncercat să critice
gusturile î�n materie de prietene ale iubitei sale sau să facă
î�nț�elegeri î�n privinț�a numărului de ieș� iri separate ale fie-
căruia pe lună. Acum trece la dialogul central î�ntr-o relaț�ie
de ataș� ament, cel care contează cel mai mult, î�n care î�ntre-
barea: „Eș� ti alături de mine?” devine palpabilă. Comunică
ș� i î�i cere sprijin emoț�ional, î�i cere ajutorul pentru a face
faț�ă temerilor î�n privinț�a ataș� amentului.
Este foarte diferit de modul î�n care apar î�ncercările de
stabilire a unei conexiuni î�n relaț�iile nefericite ș� i chiar î�n
interacț�iunile de rutină din relaț�iile relativ fericite. Evităm
adesea emoț�iile ș� i mesajele ataș� amentului. Nu spunem ce
ne trebuie. Semnalele noastre către cei dragi rămân ascun-
se, generale ș� i ambigue. Hal î�i spune lui Lulu: „Nu cred că
am cerut vreodată afecț�iune din partea ta. Eu nu fac asta.
Atunci când o oferi, totul este bine. Dar atunci când eș� ti
deprimată... Aș� a că te î�ntreb atunci: «Vrei să ne uităm la un
film?» sau î�ț�i spun: «Ar trebui să mergem la o plimbare ș� i
să ne î�nveselim.» Dar tu î�mi î�ntorci spatele ș� i î�n fix două
secunde sunt furios. Î�n mintea mea î�ncă mă gândesc că e
vorba despre film sau că nu ai grijă de tine. Nu că m-ai lăsat

baltă.” Atunci când Hal poate să î�ș�i exprime senzaț�ia că se
simte părăsit î�n faț�a miș� cării de retragere a lui Lulu, poate
să î�i facă faț�ă diferit acesteia ș� i accesului ei de depresie:
adică î�ntr-un mod care î�i face să fie mai strâns conectaț�i,
nu mai puț�in conectaț�i.
Conversaț�iile Ț� ine-mă Strâns î�n Braț�e cele mai intense
ș� i mai concentrate pe ataș� ament creează o siguranț�ă ș� i o
conexiune tangibilă, chiar ș� i î�n relaț�iile sigure ș� i fericite.
Ele pot să apară î�n momentele î�n care partenerii nu simt
neapărat că au rupt conexiunea, dar î�ș�i doresc o intimitate
mai strânsă. Lulu î�ș�i deschide sufletul î�ntr-o seară ș� i î�i po-
vesteș� te lui Hal despre un moment după ce făcuseră dra-
goste î�n care a simț�it „că se scufundă î�ntr-o anumită stare
suavă î�n care ne găsim locul ș� i î�n care nu există frica de
risc”. El răspunde ș� i î�i î�mpărtăș� eș� te sentimentele lui simi-
lare. De fiecare dată când cei doi î�ș�i povestesc unul altuia
despre „stările suave”, despre faptul că au nevoie unul de
celălalt, răspund cu empatie ș� i grijă, ș� i o reasigură pe per-
soana iubită că ea este cea aleasă, de neî�nlocuit, ș� i că legă-
tura dintre ei se adânceș� te.
Hai să vedem cum se aplică asta î�n cazul lui Patrick ș� i
al Annei, cuplul pe care l-am cunoscut la î�nceputul acestui
capitol, care a venit la terapie pentru a-ș� i reî�nnoi legătura.
Ei au reuș� it să pună capăt ciclului negativ î�n care se tot î�n-
vârteau. Atunci când Anna se plânge: „Am renunț�at la carieră
pentru relaț�ia asta. Lucrurile sunt un pic mai bune acum,
dar eu tot nu primesc alinarea de care am nevoie”, reacț�ia
iniț�ială a lui Patrick este tot aceea de a se retrage. Dar apoi
se uită la chipul Annei ș� i se î�ntinde către ea, punându-ș� i
mâna peste mâna ei. „Mda, ei bine, nu a fost punctul meu
forte să ofer alinare, nu-i aș� a?”, murmură el. Vorbesc despre
faptul că ș� tiu că trebuie să î�nveț�e din nou să aibă î�ncredere
ș� i să se apropie, dar niciunul dintre ei nu este foarte sigur
cum să facă asta.
Aș� a că acum trec la partea a doua a terapiei: restructu-
rarea legăturii săpând mai adânc î�n sentimentele lor, î�n
timpul conversaț�iilor Ț� ine-mă Strâns î�n Braț�e. „Ce se î�ntâm-
plă cu tine î�n momentul î�n care Anna se supără ș� i î�ț�i spune
cât de mult a dat ea pentru relaț�ie?”, î�l î�ntreb pe Patrick.
„Nu vreau să o ignor”, răspunde î�ncet Patrick. „Ș� tiu că
asta nu are niciun efect. Dar tot î�mi este foarte greu să stau
aici ș� i să ascult. Aud vechea melodie î�n care spune cât de
nemulț�umită este de mine. Intru î�n starea î�n care mă î�ntreb:
«Cum aș� putea vreodată să o mulț�umesc ș� i să mă revanș� ez
faț�ă de ea?» E aș� a cum am descoperit la aceste ș� edinț�e:
simt că o dezamăgesc ș� i mă simt ameninț�at. Aș� a că creierul
meu se blochează. Cred că practic mă sperii”.
Vreau ca el să sape mai adânc î�n sentimentele lui. „Ș� i
atunci când î�ncepi să te î�nchizi î�n tine, ca acum o clipă, ce
se petrece î�n mintea ta?”
„O,... hm... cred că este un fel de disperare, de neputinț�ă,
poate. Caut o soluț�ie î�n minte [se bate uș� or î�n cap cu dege-
tul], nu î�mi vine nicio idee, aș� a că mă opresc brusc. N-am ce
să fac î�n situaț�ia asta. Da, e ca disperarea. Dacă o tratez atât
de prost [face o pauză lungă], atunci relaț�ia asta e un eș� ec
total. [Se uită î�n sus la mine ș� i la Anna ș� i zâmbeș� te ironic.]
Nu e de mirare că mă blochez.
„Cred ș� i eu”, î�i răspund. „Anna se supără ș� i tu te sperii
fără să ai aparent nicio soluț�ie. Ceea ce auzi este că nu vei
reuș� i niciodată ș� i că nu vei fi considerat valoros de soț� ia
ta. Disperare ș� i neputinț� ă ș� i senzaț� ia că relaț� ia este
condamnată: acesta este genul de val î�ntunecat care te face

să devii inactiv ș� i pe Anna să se simtă atât de părăsită. Ce
se î�ntâmplă cu tine acum, când vorbim despre asta? Poț�i să
o ajuț�i să afle ce simț�i?
Ceea ce î�l î�ndemn de fapt pe Patrick să facă este să î�i
arate Annei că poate să interacț�ioneze pe deplin cu ea. Ș� i
nu mă dezamăgeș� te.
Patrick se î�ntoarce către soț�ia lui ș� i o priveș� te î�n ochi.
„Ei bine... Practic î�nnebunesc î�n aceste situaț�ii. Mă simt ne-
putincios. Percep doar că nu pot să te fac fericită, indiferent
cât de mult aș� î�ncerca. Ș� i am î�ncercat. Am tot î�ncercat. Acest
sentiment de neputinț�ă se află tot timpul aici [î�ș�i atinge
stomacul], aș� teptând doar să aud cât de dezamăgită eș� ti de
relaț�ia noastră, de mine. Pot să conduc o companie foarte
mare, dar nu pot să te păstrez pe tine.” Se uită î�n jos, apoi
ridică privirea ș� i se apleacă un pic î�n faț�ă. „Nu vreau să te
părăsesc”, declară el. „Ai avut probabil nevoie de alinarea
mea de multe ori. Ș� i î�mi place că ai nevoie de alinarea mea.
Doar că temerile mele mă opresc. Nu te aud spunând decât
că ai făcut o afacere proastă cu mine!” Anna se uită la el cu
o privire deschisă ș� i blândă.
Patrick continuă: „Tu eș� ti centrul vieț�ii mele, tu ș� i copiii.
Nu mai vreau să mă blochez î�n fundătura asta. Î�mi doresc
foarte mult să fii fericită cu mine. Dar am nevoie să mă iei
un pic mai uș� or. Dă-mi o ș� ansă să î�nvăț� cum să fac asta. Nu
presupune imediat că nu î�mi pasă, dacă nu observ mereu
de ce ai nevoie. Ș� i vreau să vezi că î�ncerc. Că fac multe lu-
cruri pentru tine. Cred că am nevoie să mi se recunoască
un pic meritele. Am nevoie să ș� tiu că nu pleci nicăieri, că
vom rămâne î�mpreună ș� i vom rezolva asta. Să ș� tiu că nu
sunt un soț� chiar aș� a rău până la urmă... Î�mi este greu să
simt asta ș� i să î�ț�i spun. Poate că nici nu î�ț�i pasă”.
Patrick a devenit extrem de accesibil acum, ajutându-ș� i
î�n mod activ soț�ia să î�l î�nț�eleagă. Î�ncearcă să comunice cu
ea ș� i î�i cere Annei să î�l reasigure că dezvăluirile lui î�n-
seamnă ceva pentru ea. Î�ș�i exprimă clar nevoile, lăsând-o
pe Anna să î�l vadă pe dinăuntru ș� i dându-i o ș� ansă să
răspundă.
Dar ea poate să î�i fie alături? Mă gândesc dintr-odată că
abilitatea de bază î�n dansul conexiunii umane este să ș� tii
cum să î�ncerci să comunici cu cineva foarte drag. Dar tre-
buie să ș� tim ș� i cum să răspundem nevoii celuilalt, cum să
î�ncercăm să comunicăm la rândul nostru, pentru a exista o
interacț�iune reciprocă.
„Sigur că î�mi pasă”, spune î�ncet Anna. „Eș� ti foarte diferit.
Este o uș� urare să ș� tiu că nu eș� ti doar iritat sau indiferent.
Nu că vreau să fii aș� a de speriat. Nu am ș� tiut că sunt atât de
importantă pentru tine! Eu vedeam doar că î�mi oferi com-
promisuri raț�ionale care nu ț�in seama de sentimentele
mele. Dar chiar eș� ti speriat!”
„Da, sunt”, răspunde el.
O î�ntreb ș� i pe ea cum se simte ș� i î�mi spune: „Simt o co-
nexiune mai strânsă cu el. Î� mi dau seama că vrea să se
apropie. Mă simt mai bine.”
Au făcut mari progrese, dar mai au multe de făcut. El
este pe ringul de dans, dar Anna ezită să renunț�e la neî�n-
crederea ei ș� i să î�nceapă un dans nou. Pentru ca legătura
lor să crească, trebuie să riș� te ș� i ea ș� i să î�ncerce să comuni-
ce, î�mpărtăș� indu-ș� i altfel temerile ș� i nevoile. Treaba mea
este să le fiu ghid î�n acest nou dans.
„Deci, Anna”, î�ntreb eu la următoarea ș� edinț�ă, „te simț�i

un pic mai plină de speranț�ă pentru relaț�ia voastră?”
„Da, mă simt”, răspunde ea. „Dar m-am trezit că mă agăț�
î�ncă de aceș� ti ochelari vechi, dacă î�nț�elegi ce vreau să spun.
A venit la mine, după o mică ciondăneală pe care am avut-o
acasă, acum câteva zile, ș� i am ș� tiut că riscă ș� i î�ncearcă să
comunice cu mine, dar m-am trezit că am o reț�inere ș� i că
repet vechea mea mantră, spunându-i cât de rece ș� i nepă-
sător este. Cred că î�mi este mai uș� or să fiu furioasă decât să
mă deschid î�n faț�a lui.”
„Ai ajuns î�ntr-un punct al relaț�iei î�n care te ghemuieș� ti
ș� i î�ț�i pregăteș� ti armele la primul semn de pericol. Presupun
că e greu să renunț�i, nu?” î�ntreb eu. Ea dă afirmativ din cap.
„Cum te-ai simț�it după ciondăneală?”.
Anna face o grimasă. „Ca de obicei. Complet singură. Am
avut din nou sentimentul acela de «hai că am luat-o de la
capăt», când sunt gata să iau arma î�n mână sau să mă trans-
form î�ntr-un bloc de gheaț�ă!”. Se uită la Patrick ș� i ridică din
umeri, scuzându-se parcă: „Ce să-i faci?”. „Dar m-am săturat
să fiu furioasă.”
„Atunci când Patrick a î�ncercat să comunice cu tine, chiar
dacă te simț�eai obosită ș� i singură, a fost greu să î�i răspunzi?”
„Da. Este greu să am î�ncredere, să cred că î�ncearcă să
comunice cu adevărat ș� i că nu mă va lăsa baltă.”
„Poț�i să î�i spui lui asta?”
Anna se î�ntoarce către Patrick ș� i spune: „Mi-e greu să
cred că sunt î�n siguranț�ă. M-am simț�it atât de expusă î�n
faț�a ta. Mi se strânge stomacul atunci când î�ncep să cred că
eș� ti alături de mine. Vreau asta, dar... mi se pare că nu sunt
î�n siguranț�ă. De unde să ș� tiu eu...” Rămâne nemiș� cată ș� i
tăcută câteva minute, apoi reî�ncepe să vorbească. „De unde

să ș� tiu că nu voi fi rănită din nou, părăsită din nou? Aproape
că mi-e frică să am î�ncredere î�n tine acum.”
Patrick dă din cap ș� i se apleacă un pic î�n faț�ă. „Da. Pot
să î�nț�eleg asta. Nu ne-am î�nț�eles unul pe altul de multe ori
ș� i amândoi am suferit. Iar uneori sunt preocupat de ceva
sau nu sunt foarte atent, dar î�ncerc să fiu alături de tine. Aș�
vrea să î�ncerci să mă crezi. Este mai uș� or atunci când nu
eș� ti supărată tot timpul.”
Anna râde. „Păi, mai nou sunt supărată doar câteoda-
tă... atunci când o voce din mintea mea î�mi spune să fiu
atentă. Cred că î�mi este frică să sper, să las cu adevărat do-
rul acela de tine să iasă la iveală. Dacă fac asta ș� i tu nu eș� ti
alături de mine...”
„Asta ar fi insuportabil, nu?” î�ntreb eu. „Ca ș� i cum ai
cădea î�ntr-un hău? Devastator?”
„Da”, spune Anna ș� i se î�ntoarce către Patrick. „Sunt speri-
ată. Nu, sunt de-a dreptul î�ngrozită. Dar tânjesc cu adevărat
după tine ș� i am nevoie de tine să mă alini ș� i să mă liniș� teș� ti,
să î�mi acorzi un pic de timp pentru a avea î�ncredere ș� i a mă
simț�i î�n siguranț�ă. Te admir pentru ce ai făcut î�n ș� edinț�ele
acestea. Vreau să fim apropiaț�i. Poate că am nevoie doar de
un pic de ajutor.”
„Î�l ai”, răspunde Patrick, radios. „Voi face tot ce se poate.
Sunt aici.” Anna zâmbeș� te ș� i se î�ntinde să î�l ia de mână. „Ei
bine, î�n momentul acesta eș� ti cât se poate de perfect! Cred
că trebuie să î�nvăț� să am puț�ină î�ncredere.”
El se ridică ș� i î�ș�i deschide braț�ele, iar ea î�l î�mbrăț�iș� ează.
Anna ș� i-a î�mpărtăș� it temerile î�n loc să le ascundă î�ntr-un
ghem de furie ș� i ș� i-a descoperit curajul de a spune ce are
nevoie.
După această ș� edinț�ă, stau la biroul meu ș� i mă bucur

de ceea ce s-a î�ntâmplat. Î�mi trec prin minte cuvintele rear-
monizare, reparare și refacere a atașamentului. Mă simt fe-
ricită. Conexiunea provoacă bucurie, chiar ș� i atunci când o
vedem la altcineva. Creierul nostru de mamifer recunoaș� te
acest lucru ca fiind unul bun, exact aș� a cum recunoaș� tem
atingerea soarelui pe faț�ă. Ca om de ș� tiinț�ă ș� i cercetător, ana-
lizez ce s-a î�ntâmplat î�n cabinetul meu ș� i prevăd că, până la
sfârș� itul ș� edinț�elor noastre, Anna ș� i Patrick vor simț�i cone-
xiunea, un refugiu, care oferă soluț�ia supremă pentru izo-
larea emoț�ională ș� i toată tristeț�ea pe care o aduce ea.
Î�n acest moment, Anna ș� i Patrick pot să facă ceea ce dia-
dele cu un ataș� ament sigur pot la vârsta de 3, 13, 36 ș� i 66 de
ani. Pot să î�ș�i creeze sincronizare emoț�ională cooperând.
Sunt pe aceeaș� i lungime de undă cu propriile emoț�ii ș� i cu
cele ale celuilalt ș� i pot să răspundă cu empatie la emoț�iile
mai delicate ș� i la solicitările de ataș� ament ale celuilalt. Î�ș�i
creează o legătură plină de iubire chiar î�n faț�a ochilor mei.
Acest gen de eveniment este destul de influent î�ncât să
anuleze ani î�ntregi de neî�ncredere ș� i izolare dureroasă,
poate datorită valului de emoț�ii pozitive pe care î�l descătu-
ș� ează sau poate datorită semnificaț�iei primare pentru su-
pravieț�uire a interacț�iunii. Oricare ar fi motivul, odată ce
aceste evenimente î�ncep să aibă loc, cuplurile pot nu numai
să apuce pe o cale nouă ș� i pozitivă, dar pot să î�ș�i remodeleze
ș� i ruperile inevitabile ale conexiunii î�ntr-o î�ncredere mai
profundă care le permite să se î�ndrăgostească mereu.
Acest gen de evenimente par să facă viitoarele scăpări
sau ruperi ale conexiunii mai degrabă neplăcute decât ca-
tastrofice; suferinț�a separării, atunci când apare, este uș� or
de gestionat ș� i rezolvat. Partenerii pot să se ajute mereu
unul pe altul să î�ș�i lărgească repertoriul de răspunsuri, nu

să se sperie unul pe altul, adoptând poziț�ii rigide, defensive.
Se poate ca acest gen de experienț�e pozitive să reprogra-
meze creierul ș� i să creeze î�ncredere ș� i empatie, chiar dacă
nu au mai existat î�nainte î�n viaț�a unui cuplu î�mpreună sau
î�n trecutul fiecărui individ? Eu cred că da.
Odată ce cuplurile ș� tiu cum să î�ș�i deschidă sufletul, să

trimită mesaje clare ș� i să răspundă unul altuia la nivelul
ataș� amentului, capătă o bază sigură care î�i ajută să facă asta
ș� i î�n alte domenii ale relaț�iei de dragoste î�n care se declan-
ș� ează temerile ș� i nevoile legate de ataș� ament, cum ar fi
sexul ș� i suferinț�ele traumatizante.
VINDECAREA PE PLAN SEXUAL

La un moment dat î�n timpul terapiei, Anna ș� i Patrick au
î�nceput să abordeze relaț�ia lor sexuală. Pe acest plan, rolu-
rile s-au inversat faț�ă de cum erau la î�nceputul căsniciei:
Patrick a devenit cel care caută ș� i cere mai mult sex, iar
Anna este cea care se retrage. Anna poate să î�i spună acum:
„Ș� tiu că sunt oarecum precaută când vine vorba de sex. Ș� i
am făcut niș� te schimbări minunate, cum ar fi mai mult
timp pentru preludiu ș� i pentru a sta î�mbrăț�iș� aț�i după, dar
tot am o reț�inere. E puț�in ciudat, dar cred că seamănă un
pic cu sentimentele pe care le ai tu î�n privinț�a relaț�iei noas-
tre î�n general. Ai zis că nu te simț�i î�n largul tău ș� i cred că
aș� a mă simt eu î�n legătură cu sexul. Atunci când î�mi poves-
teș� ti fanteziile tale sau î�mi spui lucruri vulgare când facem
dragoste, mă simt oarecum ș� ocată. Î�ncremenesc. Nu ș� tiu
cum să fiu femeia sexy, cu iniț�iativă, excitantă, pe care pari
s-o doreș� ti. Nu vreau să ț�ip cât mă ț�in plămânii î�n timpul
orgasmelor: clocotesc la foc mic, cred. Aș� a că de multe ori
mă distrage senzaț�ia că nu sunt destul de sexy pentru tine”.
Oftează, se uită î�n jos ș� i glasul î�i devine foarte moale. „Ș� i
poate că nu voi fi niciodată − nu sunt aș� a; prin urmare [î�ș�i
desface mâinile î�ntr-un gest de neputinț�ă], vreau să evit
sentimentul acesta. Asta m-a făcut să fiu reț�inută atunci când
facem dragoste. Dar tu te simț�i respins î�n cazul ăsta.”
Această dezvăluire este foarte diferită de comentariile
negative pe care le făcea la adresa lui Patrick despre viaț�a
lor sexuală. Acelea se concentrau î�n principal pe aluzia că
era doar un adolescent veș� nic excitat. Se î�nț�elege de la sine
că aceste comentarii nu î�l invitau pe Patrick să î�nceapă o
discuț�ie deschisă, de explorare, cu ea. Dar acum, după ob-
servaț�iile care arată cât de vulnerabilă este, continuă, ce-
rându-i lui Patrick să o reasigure că este un partener sexual
bun, iar el î�i dă cu uș� urinț�ă această reasigurare. Î�i mai spune
ș� i că făcea comentarii vulgare pentru că î�ș�i î�nchipuia că aș� a
este „sexy” ș� i că aș� a te asiguri că iubita ta se simte dorită.
Recunoaș� te că, î�n ceea ce î�l priveș� te, orice indiciu al lipsei
de dorinț�ă din partea ei î�l î�mpinge î�n mlaș� tina î�ndoielii, fă-
cându-l să se î�ntrebe dacă e iubit sau nu.
Pe măsură ce aceș� ti parteneri au o conexiune mai sigură
din punct de vedere emoț�ional ș� i î�ș�i extind noul sentiment
de siguranț�ă î�n discuț�iile despre sex, modul î�n care fac dra-
goste devine î�ntr-o măsură mai mică un test al atractivităț�ii
ș� i î�ntr-o măsură mai mare o afirmare fericită ș� i mulț�umi-
toare a relaț�iei lor. Acest gen de conversaț�ii Ț� ine-mă Strâns
î�n Braț�e oferă o platformă de siguranț�ă emoț�ională pentru
explorarea dansului lor sexual unic.
VINDECAREA SUFERINȚELOR
TRAUMATIZANTE
Conversaț�iile de tip Ț� ine-mă Strâns î�n Braț�e pot fi de mare
ajutor î�n vindecarea suferinț�elor traumatizante ce ț�in de
ataș� ament care rezultă î�n urma unui singur eveniment cu-
tremurător (ca cele despre care am discutat î�n capitolul
precedent). Conversaț�iile Ț� ine-mă Strâns î�n Braț�e, atunci
când se concentrează pe asemenea suferinț�e, promovează
iertarea ș� i reî�nnoirea î�ncrederii. Un studiu pe care l-am
efectual cu colegii mei, la Institutul pentru Cuplu ș� i Familie
din Ottawa ș� i la Universitatea din Ottawa, a descoperit că
toate cuplurile nefericite care au venit la noi cu o singură
suferinț�ă î�n ataș� ament, cum ar fi o aventură, puteau fi aju-
tate de terapeuț�ii noș� tri experimentaț�i î�n doar 12 sau 13
ș� edinț�e EFT. EFT le-a crescut nivelul de î�ncredere până î�n
punctul unei î�mpăcări reale. Aceste cupluri de succes s-au
angajat î�n conversaț�ii Ț� ine-mă Strâns î�n Braț�e care s-au
centrat pe suferinț�a î�n sine ș� i apoi, mai general, pe nevoile
din relaț�ia lor. Partenerii au devenit mai deschiș� i, mai re-
ceptivi ș� i au putut să apeleze mai bine unul la altul. Î�n plus,
după trei ani, ei ș� i relaț�iile lor erau foarte bine.
Varianta pentru iertare a acestei conversaț�ii transfor-
matoare î�ncepe după ce partenerii î�nț�eleg cum le-au afectat
aceste suferinț�e legătura ș� i cum pot să pună capăt tipare-
lor negative, cum ar fi cele de solicitare-retragere. Atunci
sunt destul de siguri ș� i implicaț�i î�ncât să se î�ntoarcă la inci-
dentul dureros. Iată paș� ii pe care î�i presupune o asemenea
conversaț�ie:
• Partenerul rănit își deschide sufletul și îi comunică cu cu-

raj persoanei iubite durerea și pierderea. Fiecare vorbește
mai degrabă despre el și despre sentimentele mai delicate
decât despre defectele de caracter ale celuilalt. Emoțiile cen-
trale și semnalele sunt clare.
Alice î�i spune lui Ben: „Te-am bătut la cap destul de mult ș� i
acum î�mi dau seama că asta a făcut ca această suferinț�ă să
persiste î�n relaț�ia noastră. Î�n noaptea î�n care fiica noastră
s-a î�mbolnăvit atât de rău, m-am simț�it atât de singură, î�n-
nebunită ș� i părăsită. Pur ș� i simplu nu î�mi venea să cred că
nu te afli alături de mine. Nu m-am simț�it niciodată î�n stare
să î�ț�i spun î�ntr-adevăr asta, ș� i atunci când am î�ncercat, dar
nu am reuș� it să ajung la tine, m-am simț�it exasperată. Aș� a
că mi-am promis ca «niciodată să nu mai contez pe tine să
mă sprijini când mă simt vulnerabilă; să nu mai contezi».”
• Partenerul care a provocat suferința ascultă și începe să

înțeleagă suferința celuilalt, evitând să se lase cuprins de o
atitudine defensivă și de negare și recunoscând că suferința
partenerului rănit contează mai mult decât detaliile eveni-
mentului în sine. Cuplul explorează deschis și comunică des-
pre ceea ce a dus la incapacitatea partenerului care a provocat
suferința să răspundă la apelul celuilalt la conexiune.
Ben î�i spune lui Alice: „Ai dreptate. Ș� tiu că trebuie să î�ț�i
spun asta. Ar fi trebuit să fiu acolo. Eram atât de preocupat
să câș� tig contractul acela. Eram ocupat să dovedesc că sunt
marele lider care am vrut mereu să fiu, că am î�n sfârș� it suc-
ces. Nu am î�nț�eles cât de mult aveai nevoie de mine. Nu am
dat importanț�ă evenimentului. Pur ș� i simplu nu am putut
să î�ntorc spatele «succesului», aș� a că am ajuns să te
dezamăgesc. Nu am fost pe aceeaș� i lungime de undă cu tine.

Eram pe altă frecvenț� ă”. Acest gen de recunoaș� tere a im-
pactului pe care l-am avut asupra partenerului deschide
î�ntr-adevăr poarta pentru o comunicare mai profundă ș� i
pentru o vindecare reală.
• Simțindu-se ascultat și știind că i se recunoaște suferința,

partenerul rănit poate să se concentreze și să formuleze mesaje
foarte clare legate de aceasta, făcându-l pe celălalt partener
să își ceară sincer iertare.
Alice murmură: „Spui că «ai ș� tiut» că copilul nostru va fi

bine, dar nu erai acolo să o vezi. Arăta foarte rău, foarte,
foarte rău. Am crezut că va muri. A fost de parcă ar fi dat
camionul peste mine. N-am mai putut să respir atunci când
medicul specialist mi-a spus ce vor face. A trebuit să le dau
permisiunea să o opereze ș� i tu nu erai acolo. A fost de par-
că nici nu aveam un soț� . Eram doar eu, cu totul singură,
privind-o cum moare. Ș� i când ț�i-am spus cum este, tu m-ai
contrazis ș� i mi-ai spus că nu e aș� a de rău. Atunci am fost ș� i
mai singură”.
Chipul lui Ben oglindeș� te acum durerea soț�iei lui. Poate
să î�nț�eleagă frica soț�iei ș� i suferinț�a resimț�ită î�n faț�a aban-
donului lui, când avea cea mai mare nevoie de el. Este inte-
resat ș� i î�i arată prin tristeț�ea de pe chip ș� i din voce că
durerea ei î�l răneș� te ș� i pe el. Î�ș�i exprimă regretul ș� i remuș� -
carea ș� i atunci când o face, având la bază implicarea
emoț� ională profundă, are efect. Ben ș� opteș� te: „Te-am lăsat
baltă. Am lăsat baltă relaț�ia noastră. Î�mi pare atât de rău,
iubito. Nu vreau să mai simț�i vreodată asta. Să fii atât de
copleș� ită. Nu am î�nț�eles ce teamă ț�i-a fost ș� i cât de serios
părea totul. Nu e de mirare că ai fost atât de supărată pe
mine. Vreau să te ajut să te vindeci de suferinț�a asta. Aș� face

orice ca să î�ț�i recâș� tig î�ncrederea”.
• Odată ce partenerii și-au împărtășit vulnerabilitățile, scena

este pregătită pentru penultimul act, într-o conversație Ține-mă
Strâns în Brațe axată pe suferință: împărtășirea nevoilor.
Alice spune ce are nevoie ca să se vindece. „Mă mai sperii ș� i

acum”, spune ea. „Urmăresc copilul ca să mă asigur că res-
piră cum trebuie. Î�ncă visez noaptea aceea. Î�n vis te strig ș� i
tu nu vii. Am nevoie să plâng ș� i vreau să mă ț�ii î�n braț�e. Am
nevoie să ș� tiu că vei veni de data asta.” De data asta, Ben
răspunde. Î�ș�i ț�ine soț�ia î�n braț�e ș� i î�i spune: „N-am să te mai
dezamăgesc niciodată î�n felul acesta. Vreau să te liniș� tesc
ș� i să te alin. Voi face orice este nevoie ca să te simț�i din nou
î�n siguranț�ă cu mine. Voi pune relaț�ia noastră pe primul
loc”. Acest gen de conexiune î�ncurajatoare, deschisă joacă
rolul unui antidot pentru durerea ș� i frica rezultate din su-
ferinț�ă ș� i pune o fundaț�ie nouă pentru clădirea î�ncrederii.
• În etapa finală, partenerii creează împreună o poveste nouă

a suferinței. Această poveste include modul exact în care au
descoperit metoda de a-și vindeca ruptura și modul de a-și
păstra nou câștigata încredere în relație.
La ultima ș� edinț�ă de terapie a lui Ben ș� i Alice, Ben î�mi spu-

ne: „Am î�nvăț�at foarte multe din această lecț�ie dură. Nu am
ș� tiut niciodată că apropierea este ceva ce creezi chiar tu. Am
crezut că se produce, pur ș� i simplu − sau nu. E bine să ș� tiu
cât de multă nevoie are ea de mine ș� i că eu pot să î�i ofer un
refugiu pe care nu i-l mai poate oferi nimeni altcineva. Ă� sta
zic ș� i eu succes!” Î�ș�i zâmbesc fericiț�i unul altuia.
Î�n laboratorul nostru, atunci când urmărim cuplurile

care au î�ncheiat cu succes acest proces, ceea ce iese mereu
î�n evidenț� ă este, î�n primul rând, disponibilitatea de a-ș� i
explora emoț� iile mai profunde, mai delicate care duc la
nevoile lor ignorate sau neî�mplinite din ataș� ament ș� i, î�n al
doilea rând, disponibilitatea de a risca să se reî�ntoarcă unul
către altul. După cum mi-a spus Ben: „Este bine de ș� tiut că
există o cale de ieș� ire limpede din genul ăsta de prăpastie;
atunci când î�nț�elegi î�ntr-adevăr durerea, este mai uș� or să
răspunzi ș� i să î�ț�i ajuț�i partenerul să se vindece”.
Ș� tiinț�a fundamentală a ataș� amentului ne-a oferit secretul
î�nț�elegerii acestor suferinț�e ș� i ne-a spus î�ntr-un sens gene-
ral ce trebuie să se î�ntâmple pentru a le vindeca. Am putut
apoi să construim un model al paș� ilor care pot să ducă un
cuplu de la disperarea dureroasă la o legătură sigură. Pre-
dăm acum aceș� ti paș� i către iertare precum ș� i conversaț�ia
generală Ț� ine-mă Strâns î�n Braț�e ca parte a programului nos-
tru de educaț�ie î�n relaț�ii, Ț� ine-mă Strâns î�n Braț�e: conversa-
ț�ii pentru conexiunea î�ntre parteneri. Principala informaț�ie
nouă este că aceste suferinț�e sunt abandonuri care declan-
ș� ează î�n ataș� ament scenarii de viaț�ă ș� i de moarte ș� i panică.
Cercetările noastre asupra evenimentelor-cheie care

schimbă relaț�iile nefericite î�n legături mai sigure ne spun că,
dacă putem să î�nț�elegem drama ataș� amentului ș� i a modului
î�n care facem faț�ă ruperii conexiunii − ș� i dacă putem să î�nvă-
ț�ăm să acceptăm ș� i să evocăm cele mai adânci temeri ș� i ne-
voi ce ț�in de ataș� ament ș� i dacă putem să răspundem acestor
solicitări cu grijă ș� i empatie − putem să ne dezvoltăm cu
scop ș� i atenț�ie cele mai profunde legături pe viaț�ă.
Pentru mulț�i dintre noi aceasta este o revelaț�ie uimitoa-

re. Nu trebuie să călătorim singuri prin viaț�ă, bazându-ne
doar pe noi sau pe capriciile iubirii misterioase. Aceste
conversaț�ii emoț�ionale extrem de intense ne reconstruiesc
î�ncrederea ș� i ne conduc către noi niveluri de conexiune in-
timă. Să ș� tim, î�n sfârș� it, cum să pricepem, să modelăm, să
reparăm ș� i să reî�nnoim cea mai importantă relaț�ie de matu-
ritate, relaț�ie pe care, dacă o î�nț�elegem, poate să ne susț�ină
ș� i să ne î�ncurajeze toată viaț�a − ce poate fi mai important
de atât?
EXPERIMENTUL 1
Stai î�n liniș� te ș� i imaginează-te î�ntr-o conversaț�ie cu o per-
soană dragă cu care nu te-ai simț�it mereu î�n siguranț�ă. Vezi
dacă poț�i să î�ț�i aduci aminte de un moment sau de un anu-
mit incident î�n care ai simț�it că s-a rupt conexiunea dintre
voi ș� i te-ai simț�it rănit. Î�ntreabă-te ce te-a făcut să te simț�i
ameninț�at.
E vorba de ameninț�area respingerii iminente? Ai aflat,
cu alte cuvinte, că respectiva persoană nu te preț�uia pe tine
sau conexiunea cu tine? A fost ameninț�area de a fi abando-
nat sau părăsit? Ai aflat că această persoană ar fi putut să
î�ț�i î�ntoarcă spatele ș� i să plece, lăsându-te să suferi? A fost
ameninț�area faptului că ai aflat că te-a considerat neim-
portant sau inacceptabil? Care a fost, pentru tine, cel mai
rău lucru pe care l-a făcut sau l-a spus această persoană?
Vezi dacă poț�i să identifici momentul exact î�n care ai suferit
cel mai tare.
Î�ntreabă-te de ce anume ai fi avut nevoie î�n acel mo-
ment ca să-ț�i fie curmată suferinț�a ș� i teama. Ce ț�i-ai dorit
să auzi de la acea persoană sau ce ț�i-ai dorit să facă? Acum,

pentru o clipă, imaginează-ț�i că acea persoană este, ca prin
farmec, pe aceeaș� i lungime de undă cu tine ș� i că face exact
ce ț�i-ai dorit. Dă un nume sentimentului pe care î�l ai: de
exemplu, o mare uș� urare, alinare profundă, teamă risipită.
Dar să presupunem că acest miracol nu a avut loc exact
aș� a ș� i a trebuit să o ajuț�i pe cealaltă persoană să î�nț�eleagă
cum să răspundă. Imaginează-ț�i cum ar fi să î�i spui despre
ameninț�area pe care ai simț�it-o î�n situaț�ia respectivă ș� i des-
pre mesajul sau acț�iunea de care aveai nevoie î�n acel mo-
ment. Imaginează-ț�i chipul acelei persoane, pe tine stând
î�n faț�a ei ș� i î�ncepând să vorbeș� ti. Dacă poț�i să î�ț�i imaginezi
că faci asta ș� i poț� i să trimiț� i un mesaj clar, păstrându-ț� i
totodată echilibrul emoț�ional, este minunat. Tocmai ț�i-ai
pregătit sistemul ataș� amentului ș� i ț�i-ai repetat rolul î�ntr-o
conversaț�ie Ț� ine-mă Strâns î�n Braț�e.
Dacă ț�i-a fost greu la ultima parte, vezi dacă poț�i afla ce
te-a î�mpiedicat cel mai mult î�n transmiterea unui mesaj
clar cu privire la nevoile ș� i temerile tale î�n conversaț�ie. Iată
câteva dintre blocajele pe care le identifică oamenii:
• Nu pot să-mi păstrez concentrarea. Este greu să re-

trăiesc aceste sentimente, aș� a că schimb subiectul
sau devin vag ș� i mă abat de la el.
• Sentimentele mă copleș� esc cu totul atunci când î�mi
imaginez că comunic aș� a cu această persoană ș� i ris-
cul pare brusc prea mare, aș� a că mă î�nchid î�n mine.
• Mă trezesc cuprins de furie ș� i acuzând, ca să î�i do-
vedesc acestei persoane că a greș� it, î�n loc să vorbesc
despre sentimentele mele delicate.
• Am ș� tiut atunci când mi-am imaginat chipul acestei

persoane că nu are niciun rost ș� i am vrut să renunț� ,
să fug ori să mă ascund. Este prea greu.
• Mă trezesc spunându-i că nu voi mai avea niciodată
î�ncredere î�n ea. Nu o voi mai lăsa niciodată să mă
facă să sufăr. Vreau să mă protejez. Refuz să î�i spun
care sunt nevoile ș� i temerile mele până când nu se
dovedeș� te demnă de î�ncrederea mea.
Dacă nu ai asistat niciodată la o conversaț�ie Ț� ine-mă

Strâns î�n Braț�e sau nu ai avut-o chiar tu î�nsuț�i, atunci acest
exerciț�iu de imaginaț�ie este un î�nceput, o modalitate de a o
explora ca pe o posibilitate. Dacă nu ai un prototip pentru
această conversaț�ie, atunci aceasta este o ș� ansă să î�ț�i î�m-
bunătăț�eș� ti cunoș� tinț�ele despre această interacț�iune extrem
de influentă.
EXPERIMENTUL 2
Alege o suferinț�ă minoră provocată de o persoană pe care
te bazezi. Î�ntreabă această persoană dacă e de acord să
staț�i de vorbă despre eveniment. Spune-i că vrei să vezi
dacă discuț�ia î�ț�i va fi de folos. Spune-i că este î�n regulă dacă
nu poate sau nu vrea să î�ț�i răspundă ș� i că nu î�ncerci să o
î�nvinuieș� ti sau să o faci să se simtă prost. Dacă este de
acord să asculte, î�ncearcă să î�i arăț�i momentul precis când
te-a făcut să suferi, folosind un limbaj simplu ș� i rămânând
blând ș� i deschis. Ț� ine-te de misiunea ta ș� i vezi dacă poț�i să
o duci la bun sfârș� it, fie că ea î�ț�i răspunde, fie că nu. Notea-
ză ce ai simț�it.
PARTEA A PATRA
Noua știință aplicată

CAPITOLUL 9
O poveste de dragoste
Îmi amintesc că mă gândeam cât de des ne uităm,
dar nu vedem nimic, ascultăm, dar nu auzim nimic...
existăm, dar nu simțim nimic. Luăm de bune relații-
le noastre. O casă nu este decât o locuință. Nu are
viață proprie. Are nevoie de glasuri de oameni, de
activitate și hohote de râs ca să prindă viață.
− Erma Bombeck
A
vem nevoie de povești noi de dragoste. Acest capitol
prezintă povestea unui cuplu, André și Cleo, care trec
de la despărțire la atașament. Îi vedem la terapie,
acasă și în mașină, în timp ce se luptă cu temerile și marile
lor dorințe. Îi urmărim cum fac eforturi să găsească calea
spre o nouă apropiere și conexiune. Secretul unei legături
pline de iubire stă chiar în fața ochilor lor, dar ei nu îl află
până când nu sunt învățați cum să se uite. Iar lucrul acesta
e valabil pentru noi toți. Aceasta nu este o poveste mitică de
dragoste, ci o povestire realistă a dragostei făcute posibilă
de simțul iubirii care ne este acum disponibil tuturor.
302 NOUA ȘTIINȚĂ APLICATĂ
André î�ș�i dă la o parte din ochi părul î�nchis la culoare

ș� i rămâne î�n picioare uitându-se afară la ploaia de noiem-
brie. Î�ncepe să se facă frig. După zece săptămâni î�n care a
simț�it căldura Orientului Mijlociu, unde oferea consultanț�ă
companiilor din domeniul informatic despre instalarea
unor programe noi, se simte î�nfiorat de sunetul vântului ș� i
al ploii. Dar ceea ce î�l î�nfioară cu adevărat este schimbarea
survenită î�n relaț�ia cu soț�ia lui, Cleo. Timp de ș� ase ani au
fost parteneri. Când a cunoscut-o, la sala din cartier, ea se
recupera după o leziune la spate ș� i el a î�nceput î�ncetul cu
î�ncetul să aibă grijă de ea ș� i să o ajute să se î�ntoarcă la slujba
de profesoară de liceu care î�i plăcea foarte mult. Devenise
prietenul ei ș� i apoi iubitul ei.
Cine nu ar vrea să aibă grijă de o femeie atât de frumoa-
să? Era fericit doar pentru că era cu el. Ce ș� tia el despre
femei? Erau un mister pentru el. Nu î�nț�elesese niciodată
cum stă treaba cu romantismul. Părinț�ii lui fuseseră reci ș� i
indiferenț�i: î�l trimiteau î�n camera lui dacă se supăra ș� i î�i
spuneau că punea o povară nejustificată asupra celorlalț�i
dacă vorbea despre sentimentele lui. Nu avusese prea multe
iubite ș� i, atunci când a î�ntâlnit-o pe Cleo: micuț�ă, blondă,
cu o privire prietenoasă ș� i un zâmbet blând, nu i-a venit să
creadă că î�l place.
Prin urmare, a fost extrem de atent. Nu s-au certat nici-
odată î�n toț�i anii î�n care au fost î�mpreună, deș� i Cleo se aprin-
de relativ uș� or. Spune ce gândeș� te. Nu este reț�inută. Dar au
fost cei mai buni prieteni. Câteodată, î�n decursul anilor, Cleo
se mai plângea că nu există pasiune î�ntre ei, dar el simț�ea ș� i
acum totala neî�ncredere ș� i panică care l-au izbit atunci când
ea i-a trimis un email, exact când se pregătea să ia avionul
spre casă, î�n care î�i spunea că a î�nceput o aventură cu un
coleg de serviciu.
O poveste de dragoste 303
I se pare foarte străină amintirea faptului că a ajuns aca-

să, a dat buzna î�năuntru, a izbucnit de nervi î�n faț�a lui Cleo
ș� i a distrus patul î�n care credea că făcuse dragoste cu colegul
ei. Făcuse el asta? Reuș� ise cumva să o facă să nu î�l pără-
sească ș� i acum, după săptămâni de zile, ea a fost de acord
să meargă la terapie de cuplu. Dar lui i se pare că amândoi
se agaț�ă de marginea unui abis. Dacă î�ș�i dau drumul fie ș� i o
clipă, ei ș� i relaț�ia lor vor cădea î�n hău ș� i se vor face fărâme.
SPIRALA RUPERII CONEXIUNII

André o așteaptă pe Cleo să se întoarcă din bucătărie cu ca-
feaua de după masă și se întoarce spre ea, în timp ce femeia
pune ceștile pe măsuța din fața canapelei.
Cleo: [Î�i zâmbeș� te.] La ce te gândeș� ti când te uiț�i aș� a

la ploaie?
André: La nimic. Doar mă uit cum plouă. [Observă
că ea î�ș�i strânge buzele ș� i apoi se î�ncruntă.]
Creierul lui citește mesajul de pe chipul lui Cleo în 100 de

milisecunde și, în alte 300 de milisecunde, îi simte la propriu
enervarea chiar în corpul lui, grație neuronilor oglindă.
Cleo: [Puț�in răstit.] Trebuia să aduci î�năuntru mobi-

lierul de terasă. O să î�nceapă să putrezească de la
ploaie.
Cleo reacționează imediat la acel „la nimic” al lui primit ca

răspuns. Ea a încercat să comunice cu André, i-a cerut să îi
spună și ei ce simte. Este dezamăgită și enervată de răspun-
sul bărbatului, dar vrea să rămână în siguranță, la distanță.
Așa că se concentrează pe cuvântul ploaie și își exprimă

enervarea față de indiferența lui, plângându-se că a neglijat
o treabă casnică. Pericolul unei asemenea atitudini este că
vor rămâne blocați pe subiectul problemei treburilor casni-
ce și vor rata indiciile privind atașamentul. Vor presupune
că cearta care se apropie are legătură cu ploaia și cu scau-
nele sau cu faptul că el a uitat de ele. Nu își vor da seama că
cearta are legătură în realitate cu lipsa lor de conexiune și
cu felul legăturii pe care o vor avea.
André: [Chipul î�mbufnat î�i trădează î�ncordarea.] Pot

să fac asta mâine. N-am spus că o fac imediat.
Amigdala lui observă imediat enervarea ei. Se apără și în-

cremenește. Ea se va simți dată la o parte din ce în ce mai
mult, acum că el refuză să colaboreze cu ea. Principalul mesaj
emoțional rezidă în felul în care vorbește, nu în cuvintele pe
care le spune.
Cleo: Nu, ieri ai spus că o să faci asta. Cred că promi-

siunile pe care mi le faci nu contează prea mult.
În mintea ei spune de fapt: „Eu și dorințele mele nu contăm

prea mult pentru tine. Atunci când te invit să îmi spui ce simți,
nu îmi răspunzi”. Toate acestea au durat aproximativ 10 se-
cunde. Panica pune stăpânire pe creierul celor doi.
André: [Î�ș�i î�ndreaptă umerii ș� i vorbeș� te pe un ton

foarte răstit.] Nu eș� ti tu cea mai î�n măsură să vor-
beș� ti despre promisiuni î�ncălcate, Cleo.
Cleo: [Tresare ș� i adoptă o abordare logică.] Nu vreau

să mă cert pentru afurisita aia de mobilă, aș� a că
nu trebuie să devii atât de defensiv.
Cearta, la fel ca întotdeauna în aceste discuții aprinse care

apar pe neașteptate, nu se referă la problema de suprafață,
la mobilier. Se referă la calitatea conexiunii și la veșnica în-
trebare: „Ești alături de mine?”
André: Nu sunt defensiv! Cine a zis ceva de vreo cear-

tă? Tu eș� ti din nou furioasă. [Se î�ntoarce cu spatele
ș� i se apără făcând un comentariu critic.]
Ritmul cardiac al lui André a urcat vertiginos. Este copleșit,

cuprins de suferința despărțirii. Calea neuronală specială
pentru panică tocmai s-a activat în creierul lui. Neuronii lui
strigă „pericol” la fel cum ar face-o dacă s-ar apropia cu ma-
șina de o prăpastie. La fel se întâmplă și în cazul lui Cleo,
pe măsură ce crește senzația neputincioasă de abandon. Îi
va face față probabil atacându-l. Atunci va simți o oarecare
senzație de control.
Cleo: Cel puț�in eu nu mă abț�in î�n aș� a hal de parcă

nici nu aș� fi. Nu î�mi î�năbuș� sentimentele.
André: Ce vorbeș� ti? Nu î�ț�i î�năbuș� i nimic? Tu eș� ti cea
care ai plecat brusc ș� i a avut o aventură secretă.
Nu văd ce rost are să vorbeș� ti aș� a. Nu facem decât
să ne î�ncurcăm î�n sentimente ș� i tu devii răutăcioa-
să. [Se î�ntoarce î�n bucătărie.]
Dialogul acestui cuplu − care constă în urmărire, acuzații și

critică urmate de apărare, retragere și lipsa cooperării − este
în plină desfășurare; fiecare îl trage pe celălalt și mai adânc
în panica primară și pierderea echilibrului emoțional. Ambii
sunt pierduți și se simt vulnerabili. Nu îi este clar nimănui ce
rost are cearta sau cum evoluează. Semnalele pericolului
sunt peste tot.
Cleo: [Î�l urmează pe André î�n bucătărie ș� i î�i vede

dintr-odată durerea pe chip. Î�ș�i î�nmoaie glasul,
schimbând muzica emoț�ională.] Dar eș� ti atât de
distant. Nu î�mi spui niciodată ce simț�i. Nu am vrut
să î�ț�i rănesc sentimentele. [Traversează bucătăria
ca să fie mai aproape de el.] Nu obț�in niciun răs-
puns de la tine. Poate că de asta există aș� a puț�ină
pasiune î�n relaț�ia noastră.
Grație neuronilor oglindă, Cleo simte durerea lui André și

trece de la lipsa armoniei și conexiunii la o clipă în care sunt
pe aceeași lungime de undă. Vorbește despre problemă din
punct de vedere al atașamentului și al sexualității.
André: [Î�nchide ochii, se sprijină de chiuvetă, oftea-

ză.] Ț� i-am spus. Nu sunt sigur că ș� tiu cum să o fac
să apară. Am fost mereu prieteni. Cred că sunt
mai izolat ș� i nu m-am priceput niciodată la pasi-
une. Sunt un cameleon. Nici măcar nu ș� tiu cum
mă simt î�n cea mai mare parte a timpului. Atunci
când tu erai fericită, eram ș� i eu. Emoț�iile mele
au fost mereu cam misterioase pentru mine.
[Cleo î�ntinde mâna ș� i î�i atinge braț�ul; chipul lui
se destinde.]
André se simte mângâiat, așa că își explorează și își dezvăluie

confuzia și sentimentul că este detașat de propria persoană
și de ceilalți. Poate să reflecteze; cortexul său prefrontal poate
să se activeze acum, fiindcă amigdala nu mai dă semnale de
avertizare și nu mai pune stăpânire pe toată energia și aten-
ția lui.
Cleo: Ș� i eu simt că este exact cum ai spus tu: eș� ti izolat.

[Tonul ei se schimbă acum, devenind mai tăios.]
Ș� i asta mă supără foarte tare, pentru că mi se
pare că relaț�ia noastră nu este cu nimic diferită
de cele pe care le ai cu amicii tăi. Nu sunt decât
un alt amic al tău. Când ț�i-am spus despre aven-
tură, am crezut că o să pleci pur ș� i simplu.
André: [Vorbeș� te pe un ton aspru, cu un chip î�mpie-
trit.] Dacă stau să mă gândesc, nu ș� tiu de ce nu
am plecat. Nu sunt sigur ce ne ț�ine î�mpreună. Tu
eș� ti supărată tot timpul ș� i eu... Ei bine, suntem
amândoi de acord că eu sunt izolat, aș� a că... [Dă
din mâini a neputinț�ă cu un chip î�mpietrit, î�nchis.]
Brusc, André, care începuse să se deschidă un pic, aude că e

învinuit și trece la o atitudine defensivă și neputincioasă.
Frica lui de respingere s-a instalat. Se închide în el, iar chipul
împietrit îi va face aproape imposibil lui Cleo să își păstreze
echilibrul. Momentul scurt de siguranță s-a pierdut. Dacă
ar fi să se așeze în momentul acesta pe aceeași lungime de
undă cu emoțiile lui profunde, ar descoperi că îl așteaptă un
sentiment de eșec și pierdere. Pare mai ușor să renunțe.
Cleo: [Izbucneș� te ș� i vorbeș� te pe un ton ridicat.] Ș� i ce

vrea să î�nsemne asta? Nu ne rezolvăm niciodată
problemele pentru că tu nu vrei să continuăm
discuț�ia. Renunț�i. La fel cum faci acum. Dacă nu
ș� tii de ce eș� ti aici, atunci poate că ar trebui să pu-
nem capăt relaț�iei. Pleacă, de ce nu pleci? M-am
săturat să fiu nevoită să te vânez tot timpul doar
pentru a-ț�i smulge o reacț�ie, oricare.
Faptul că, în aparență, el poate să renunțe la relația lor o

lovește în punctul sensibil, frica de abandon, și reacționează
cu furie. Își aude confirmate temerile cele mai rele. Țipă din
cauza suferinței și pentru a încerca să îl facă să o înțeleagă.
André: [Este liniș� tit ș� i aparent calm.] Păi, ț�i-ai găsit

cu siguranț�ă o cale de a-mi smulge o reacț�ie, nu?
Vei reuș� i de fiecare dată, dacă ț�i-o tragi cu altul.
Primul test real al căsniciei noastre, prima oară
când suntem departe unul de altul ș� i tu ț�i-o tragi
cu altcineva o săptămână î�ntreagă ș� i mă anunț�i că
eș� ti î�ndrăgostită ș� i că pleci. M-am simț�it de parcă
aș� fi fost ameninț�at cu arma: ori lupt, ori pierd tot.
Știm că aparentul calm al lui André ascunde o furtună psiho-

logică, așa că e firesc să se întoarcă, la un moment de su-
ferință nerezolvată, acela în care a crezut că a pierdut-o.
Imaginea de viață și de moarte a „amenințării cu arme” este
tipică. Acest gen de suferință în atașament, dacă nu este vin-
decată și până când nu este vindecată, se va declanșa mereu
și va relua continuu ciclul negativ al acestui cuplu. Acest gen
de suferință este greu de digerat. Nu se va estompa cu tim-
pul. Singura cale de rezolvare este abordarea directă.
Cleo: [Se î�ntoarce ș� i se lasă să cadă pe un taburet din

bucătărie.] Nu am vrut să fac asta. Nu a fost ceva
planificat. S-a î�ntâmplat pur ș� i simplu. Oricum nu
aveai nevoie de mine. Ș� i acum nu ai să mă mai ierț�i
niciodată, aș� a că suntem condamnaț�i. [Se î�ntoar-
ce din nou către el ș� i vocea î�i devine mai tăioasă.]
Ș� i nu este corect pentru că ai avut ș� i tu un rol î�n
ceea ce s-a î�ntâmplat.
André: [El se î�ntoarce cu spatele la ea ș� i î�i vorbeș� te
calm, logic.] Discutam să avem un copil. De unde
să ș� tiu eu mai exact că soț�ia mea era pe cale să
mă părăsească pentru altcineva? A fost de parcă
ai fi vrut neapărat să mă răneș� ti. Ș� i acum e vorba
numai despre tine... O anume parte din mine î�mi
spune că sunt un prost că mai stau aici. Ar trebui
să î�mi pun haina pe mine ș� i...
Cleo: [Cu furie î�n glas, dar cu suferinț�a citindu-i-se pe
toată faț�a.] Aș� adar voi fi pedepsită veș� nic. Asta
este? Am avut probleme. Probleme cu intimitatea.
Probleme cu sexul. Era ca ș� i cum amândoi aș� tep-
tam mereu ca celălalt să facă o miș� care, să î�ș�i
arate dorinț�a. Am luat cartea aceea despre ejacu-
larea prematură ș� i apoi nu am citit-o. Am intrat
î�ntr-o depresie ș� i tu nu ai vrut să discuț�i despre
asta. Aventura a fost o soluț�ie.
Prea multe mesaje înverșunate, care vin prea repede. Toate

semnalele sunt ambigue și distorsionate. Ea arată suferință,
dar își exprimă furia. El rămâne la semnalul de pericol trans-
mis de furia ei. Comentariul ei cu privire la faptul că aventura
a fost o modalitate de a face față disperării și singurătății
este clasic și corect.
André: Am făcut gesturi. Poate că au fost prea subti-

le pentru tine. Dar tu nu le-ai observat, aș� a că
am renunț�at. Ș� i acum „soluț�ia” ta a distrus de tot
fundaț�ia relaț�iei noastre, î�ncrederea dintre noi.
Nu ș� tiu ce pot să fac î�n privinț�a asta. Nu pot să fac
nimic. Mi-ai spus foarte clar că nici nu mai eș� ti
atrasă de mine. Nu pot să trăiesc cu asta. Nu pot
să te fac fericită. Hai să o lăsăm aș� a.
André are probabil dreptate. Gesturile lui sexuale nesigure

nu au fost destul de evidente încât să îi provoace dorința lui
Cleo. Știm acum că, la femei, dorința vine ca un răspuns.
Dacă crezi că „nu ai ce să faci” pentru a-ți satisface iubita,
sentimentul de eșec este zdrobitor. Iar el face față acestei
senzații de eșec în singurul fel pe care îl cunoaște: întorcând
spatele și încercând să își exprime neputința, dar ea nu poa-
te să accepte și să audă asta, pe lângă amenințările lui că
pleacă. Emoțiile merg cu toată viteza înainte, la intensitate
maximă. Modul în care se confruntă fiecare cu senzația de
vulnerabilitate îl împinge pe celălalt în prăpastie.
Cleo: [Pe un ton acuzator] Nu î�ncerci deloc. Nu văd

niciodată că mă doreș� ti. Ai lăsat focul să se stingă ș� i
acum mă î�nvinuieș� ti că am căutat î�n altă parte pu-
ț�ină căldură. [Iese repede din cameră, plângând.]
Ce s-a întâmplat aici? Dacă i-aș întreba pe André și Cleo, ar

scutura din cap și ar spune că nu știu. Pașii acestui dans con-
firmă cele mai rele temeri din atașament ale fiecărui parte-
ner precum și faptul că este periculos să abordezi subiectul
sentimentelor delicate cu celălalt. Fiecare repetare a acestei
discuții reduce terenul sigur pe care pot crește încrederea și
empatia. Cealaltă persoană începe să pară dușman. Dar dacă

putem să înțelegem natura acestui dans, pașii pe care îi fa-
cem și care îl dezechilibrează pe partener, dacă știm cum să
construim un refugiu sigur cu persoana iubită, asta poate
schimba totul.
c
Patru luni mai târziu André și Cleo au găsit un terapeut

EFT și au început să își înțeleagă relația ca pe o legătură de
atașament. Pot acum să colaboreze pentru a-și controla dan-
sul negativ și să înțeleagă că modalitățile lor personale de a
face față nesiguranței emoționale declanșează temerile
celuilalt și îi prinde pe amândoi în capcana disperării solitu-
dinii. Învață să fie solidari și să se ajute unul pe altul în
privința sentimentelor vulnerabile și a punctelor sensibile.
Acum pot trece la o conversație Ține-mă Strâns în Brațe.
O CONVERSAȚIE PENTRU
STABILIREA CONEXIUNII
André intră în living, aducând cafeaua cu lapte de după masă,
pe care a făcut-o pentru soția lui. Pune ceașca jos în fața ei, se
așază lângă ea și o privește direct în ochi.
André: [Î�ncetiș� or] Deci, ce mai facem? Noi, ca cuplu,

vreau să spun.
Cleo: [Zâmbind] Mai bine, cred. Nu mai rămânem
blocaț�i atât de des î�n spirala aceea î�n care eu in-
sist să obț�in un răspuns de la tine ș� i tu nu mă
asculț�i sau mă ataci. Se pare că nu ne mai î�nne-
bunim aș� a de tare unul pe celălalt. Se pare că ne
simț�im mai î�n siguranț�ă unul cu altul. [Se opreș� te.]

Este ciudat că mă simt mai atrasă de tine decât
î�nainte ș� i nu facem nimic diferit − din punct de
vedere tehnic, vreau să spun − ca amanț�i.
Este diferit. Are o imagine de ansamblu a dansului care le-a

făcut relația să rămână blocată în distanțare, într-o atitudine
defensivă, făcându-i pe amândoi să tânjească după conexiu-
ne. El pare mai deschis acum; o abordează, întrebând-o ce
părere are despre relația lor.
André: Ei bine, mă ajută că putem să vorbim despre

mai multe. Eram atât de anxios, timid î�ntr-un fel.
Eram atât de preocupat de performanț�ă, să mă
ridic la î�nălț�imea aș� teptărilor tale. Să fii sexy era
ca ș� i cum ai î�ncerca să joci ș� i să răspunzi cuiva de
pe un câmp minat. Ș� i apoi tu erai dezamăgită ș� i nu
voiai să vii î�n pat ș� i nici măcar să flirtezi, aș� a că...
Nu am fost niciodată pe aceeaș� i lungime de undă.
Preludiul este ratat dacă eș� ti speriat. [Râd amân-
doi.] Dar mi se pare că î�ncepi să ai mai multă î�n-
credere î�n mine.
E mai bine. Știm că însuși faptul că putem da un nume emoții-

lor profunde pare să ne calmeze, după care putem să ne
ocupăm de scenariile repetitive care au loc.
Cleo: [Ridicându-ș� i ceaș� ca de cafea, vorbind î�ncetiș� or.]

Mda. Nu prea am ș� tiut niciodată cum să am î�n-
credere. Poț�i fi rănit cu uș� urinț�ă. Aș� a că mă pro-
tejez. Cred că asta am î�nvăț�at din familie. Dar ș� i tu
eș� ti destul de reț�inut, să ș� tii. Nu î�i laș� i pe oameni
să intre î�n sufletul tău. Tu eș� ti expertul î�n distan-

ț�are î�n spirala noastră.
André: [Se î�ndepărtează de ea lăsându-se un pic pe
spate, ș� i vorbeș� te repede.] Nu o să discutăm acum
despre defectele mele, nu? Ș� i tu poț�i fi foarte cri-
tică, să ș� tii. Ș� i de fapt, nu sunt distant î�n momentul
acesta...
Hopa! Asta l-a deranjat. Emoția este rapidă, dar Cleo își păs-
trează echilibrul emoțional. Nu își pierde capul și nu se lasă
prinsă în vârtejul distructiv. Îl trage și pe el de acolo și îl ajută
să își recapete echilibrul.
Cleo: [Î�ntinde mâna ș� i o pune pe braț�ul lui.] Da, da,

bine. Ai dreptate, André. Acum nu eș� ti distant. Ș� i
nu am vrut să î�ț�i rănesc sentimentele. Eu sunt
experta î�n ghionturi î�n relaț�ia asta; este mai uș� or
să fiu critică decât să î�mi arăt sentimentele deli-
cate, asta-i tot. Nu vreau să fiu critică. Apreciez
că ai adus cafeaua ș� i m-ai î�ntrebat cum cred că ne
merge. Apreciez asta. A fost o vreme î�n care nu
te-ai fi purtat niciodată aș� a.
André: [Se reazemă î�n fotoliu.] Bineî�nț�eles că nu aș�
fi făcut-o. Atunci când umbli mereu pe vârfuri ș� i
te î�ntrebi de ce este soț�ia ta cu tine, atunci când
habar nu ai ce faci ca soț� sau ca iubit ș� i crezi că e
doar o chestiune de timp până când ea te va pă-
răsi, atunci ultimul lucru pe care î�l faci e să pui o
î�ntrebare ca asta. [Vorbeș� te din ce î�n ce mai î�ncet
ș� i mai rar.] Cred că am aș� teptat mereu ca tu să
pleci − ș� i apoi chiar ai plecat!
André poate să își formuleze acum experiența într-o poveste

coerentă; una în care anxietatea și așteptările catastrofice
l-au împiedicat să fie prezent alături de soția lui.
Cleo: [Se î�ntinde ș� i î�i prinde ambele mâini.] Dar tu ai

luptat pentru mine ș� i suntem aici, î�mpreună, da?
[Î�i cercetează chipul ș� i î�i strânge mai tare mâini-
le.] Ș� i ai pus î�ntrebarea.
André: [Î�i zâmbeș� te.] Da, ei bine, î�n ultimele câteva
săptămâni se pare că am ajuns să ne simț�im mult
mai î�n siguranț�ă î�mpreună. Ori sunt eu mai puț�in
laș� sau ceva de genul ăsta. [Râd amândoi.] Mă
ajută să ș� tiu că am rămas prinș� i î�n aceleaș� i dan-
suri î�n care rămâne toată lumea prinsă ș� i că sunt
doar un prostovan obiș� nuit care î�ncearcă să î�ș�i
dea seama cum să se apropie. Exact ca toț�i cei-
lalț�i. Nu sunt singurul care nu pricepe cum! Ș� i mă
simt bine că pot să î�mi î�nț�eleg sentimentele, ca
să pot să î�ț�i spun ce se petrece, î�n loc să aș� tept
mereu Marea Respingere Inevitabilă ș� i să mă î�n-
ghită acest nor de singurătate. De fapt, am un
sentiment de eliberare.
Uau! André vorbește acum ca un partener cu atașament

sigur. Are acel sentiment de încredere că poate să își rezolve
și să își gestioneze emoțiile și relația cu Cleo.
Cleo: Simt că î�ncă ț�i-e greu să î�mi spui lucrurile mai

delicate. E trist oarecum. Î�mi place când î�ț�i asumi
riscuri cu mine ș� i mă laș� i să pătrund î�n sufletul
tău. Asta mi-am dorit î�ntotdeauna.
André: [Roș� eș� te ș� i se uită î�n jos.] Sentimentul acela,

teama aceea este destul de apăsătoare. E aproape
ca un atac de panică pentru mine. Instinctul î�mi
spune să mă ascund. Î�mi e destul de greu să vor-
besc atunci când sunt î�n starea asta. [Ea dă din cap
aprobator ș� i se apleacă mai aproape de el.] Parcă
mă inundă sentimentul că nu sunt destul de bun
pentru tine. Nu vreau să î�l am. Ș� i ideea că ai vrea
să auzi asta de la mine este foarte nouă, Cleo. Nu
am avut niciodată pe nimeni cu care să vorbesc
despre astfel de lucruri. Nu am avut niciodată asta.
Mai că nici nu î�mi vine să cred, serios. [Se uită î�n
sus la ea, privind-o direct î�n ochi.]
Cleo: [Foarte î�ncet] Î�nț�eleg. Dar atunci când î�ț�i asumi
riscuri î�n felul ăsta, atunci ș� tiu că sunt importantă
pentru tine, că ai nevoie de mine aproape. Altfel
mă simt lăsată pe dinafară. Dacă am putea să ne
alinăm unul pe celălalt, gândeș� te-te atunci ce po-
sibilităț�i am avea!
André: [Î�ș�i trece mâna peste frunte ș� i oftează.] Î�ncerc
serios, Cleo. Î�ncă mi se pare un teritoriu pericu-
los. O voce din mintea mea î�mi spune că, î�ntr-o
zi, te vei hotărî� să mă schimbi cu un model mai
bun, aș� a că ar trebui să î�mi ascund nesiguranț�a.
[Cleo deschide gura să vorbească, dar el o opreș� te.]
Ș� tiu, ș� tiu. Î�mi vei spune că te-ai dus cu altul pen-
tru că te simț�eai singură − pentru că nu puteai să
mă „î�nț�elegi” − nu pentru că nu mă doreai. [Ea dă
aprobator din cap, iar el zâmbeș� te.] Eu î�ncă mă
văd ca pe un tip destul de uș� or de î�nlocuit.
Cleo: [Vorbind pe un ton foarte hotărât] Te iubesc.

Ș� i aproape că ne-am pierdut unul pe altul. Pentru
mine tu eș� ti special. André al meu. Unic. Nu trebuie
să fii perfect. Cu cât te î�ndrepț�i mai mult spre
mine, cu atât vei vedea că î�ncerc să fiu acolo pen-
tru tine. O să î�i venim noi de hac tipului cu vocea
din capul tău − cel care spune că nu eș� ti destul de
bun. Dar trebuie să pot să te î�nț�eleg, André. E greu
să iubeș� ti un străin; e periculos. Î�nț�elegi asta?
André: Î�nț�eleg, î�nț�eleg. Ș� i asta mă eliberează de pre-
siune. Mă ajută să capăt î�ncredere atunci când
spui genul acesta de lucruri.
André și Cleo trec spre o conversație Ține-mă Strâns în Brațe.

El este deschis și își împărtășește temerile. Iar ea îl ajută să
facă față acestor sentimente. Acesta este începutul unei le-
gături emoționale mai sigure.
Cleo: E ca săptămâna trecută, când ai băut prea mult

ș� i nu ai putut să mai conduci, ca să ne î�ntoarcem
acasă. Nu m-am enervat, fiindcă ț�i-ai deschis su-
fletul ș� i mi-ai spus că te simț�i prost că ai făcut
asta ș� i că nu m-ai dus acasă la timp. Nu trebuia să
ț�ip ca să-ț�i arăt cât de tare m-ai făcut să sufăr,
pentru că am văzut că deja î�ț�i păsa de asta. Aș� a că
am putut să dau dovadă de empatie. Cred că mesa-
jele mele furioase au jucat ș� i ele un rol, făcându-te
să te î�nchizi î�n tine.
André: Mda. Chiar ai intrat repede î�ntr-o farmacie ș� i
mi-ai luat niș� te chestii cu ghimbir pentru stomac.
Nu mi-a venit să cred. Parcă suntem o echipă mai
unită acum ș� i pot să o mai dau î�n bară câteodată

fără să se prăbuș� ească cerul.
Cleo: [Se uită î�n jos ș� i î�ncepe să pocnească din degete.]
Ș� tiu că trebuie să-ț�i cer ș� i eu să î�ți� deschizi sufletul.
Să î�mi comunici mai multe. Î�ntr-un fel, temerile
tale î�n privinț�a mea au nimerit exact la ț�intă. Chiar
ș� i atunci când ne-am căsătorit, mi-am spus că am
mereu nevoie de un plan de rezervă. Mama î�mi
spunea: „Tu eș� ti singura persoană pe care poț�i să
te bazezi”. Cred că am î�nvăț�at de la mama că, dacă
te arăț�i vulnerabil, tot ce se î�ntâmplă este că oa-
menii vor ș� ti cum să te facă să suferi ș� i vei fi dez-
amăgit din nou. Aș� a că singura cale sigură este să
contezi doar pe tine. [André dă aprobator ș� i cap
ș� i î�ș�i pune mâna pe braț�ul ei.]
Cleo poate să pună cap la cap mesajele-cheie primite de la

familia ei, în legătură cu dependența și atașamentul de cei-
lalți, cu experiențele ei privind apropierea și să vadă astfel
cum i-au modelat ele principala strategie cu partenerii de
cuplu. Făcând asta, lasă cale liberă schimbării. Cercetările
spun că ne putem schimba aceste strategii; putem învăța că
avem mai multe opțiuni.
André: Ș� tiu că mie mi s-a părut că este prea pericu-

los să depind de cineva − că este mai bine să mă
bazez doar pe mine − î�nainte să te cunosc pe
tine. A trebuit să fac asta; era un gol î�n viaț�a mea.
Nu era nimeni î�n ea. Mi-am zis că asta î�nseamnă
că sunt independent, aș� a că este î�n regulă. Pen-
tru tine cum e? Ț� i-e greu să ai senzaț�ia asta, să
contezi doar pe tine?
Frumos. Acum, că el se simte în siguranță, poate să fie curios

și să exploreze realitatea ei împreună cu ea.
Cleo: [Î�ncet ș� i rar] Mă secătuieș� te. Este prea greu.

Mă simt foarte singură. Nu vreau să fiu măritată
ș� i să am pregătit un plan de rezervă. Era un fel de
obiș� nuinț�ă, să gândesc aș� a. Ș� i oricum, nu mergea,
fiindcă î�n acelaș� i timp mă î�nfuriam ș� i mă dădeam
de ceasul morț�ii ca să-ț�i atrag atenț�ia, ca să te fac
să î�ț�i deschizi sufletul î�n faț�a mea. Nu vreau să î�mi
petrec viaț�a supărată sau simț�indu-mă singură,
ca ș� i cum sentimentele mele nu ar conta pentru
omul cu care sunt. Am nevoie să î�mi fii aproape.
Este prea dureros să te simț�i de parcă ai fi de unul
singur atunci când te afli î�ntr-o relaț�ie. Vreau să
las garda jos, dar mi-e greu să î�ncerc să comunic
cu tine dacă nu sunt sigură că î�mi vei răspunde.
[El î�i mângâie mâna. Ea zâmbeș� te dulce.] Nu mi-a
luat decât ș� ase ani să î�ncep să î�mi dau seama de
asta!
Cleo îi răspunde la fel lui André, care și-a împărtășit temerile

și emoțiile delicate. Mesajele ei sunt clare; gesturile nonverba-
le se potrivesc cu mesajul verbal. Merge mai departe și spune
ce îi trebuie. Cleo a comunicat din inimă, iar asta îi trezește
empatia lui André și îl face să ajungă mai ușor pe aceeași
lungime de undă cu ea.
André: Nu-i nimic, iubito. O să î�nț�elegem lucrurile

astea î�mpreună. Nu vreau să te simț�i singură, de
parcă nu mi-ar păsa. Se pare că trebuie să facem
foarte clare ș� i uș� or de recunoscut semnalele că
avem nevoie unul de altul, aș� a ca acum. Am fost

atât de cuprins de propria mea anxietate, î�ncât
cred că am ratat majoritatea semnalelor prin care
î�mi comunicai că ai nevoie de apropiere. Nu vreau
să ratez indiciile pe care le transmiț�i. Î�mi place
când î�mi spui de ce ai nevoie. Pot să î�ț�i răspund.
[Ea se î�ntinde ș� i î�l î�mbrăț�iș� ează î�ndelung.]
Momentul reușitei. El îi arată că este alături de ea și îi oferă

un refugiu și o bază sigură. Acest gen de răspuns schimbă le-
găturile și oamenii care le formează.
Cleo: [Se reazemă de canapea, reflectând o clipă.]

Dacă reuș� im să rezolvăm asta, atunci poate că ni-
meni nu trebuie să se mai ascundă sau să î�nghion-
tească [î�l î�nghionteș� te î�n braț�] sau să se simtă
singur, nu? [Î�ș�i ș� terge o lacrimă.]
André: Hmm… [Tăcere î�ndelungată. Amândoi sorb
din cafea.] Un singur lucru î�mi e neclar. Dacă î�mi
deschid mai mult sufletul, ce efect va avea asta î�n
pat? Am crezut că bărbaț�ii trebuie să fie misterioș� i
ca să fie atrăgători. Fiorul necunoscutului. Feme-
ilor le place misterul. Dacă nu pot să fac nimic ca
să fie bine ș� i î�n pat... [Chipul lui devine dintr-odată
o imagine a î�ndoielii ș� i lipsei de speranț�ă.]
André are dreptate. Sexul menține legătura vie; dacă nu exis-

tă sincronizare în această conexiune fizică, este mai greu să
rămână conectați din punct de vedere emoțional.
Cleo: Nu sunt prea sigură de chestia cu misterul. Î�n

filme, poate. Î�n viaț�a reală sunt prea multe î�n joc.
Ș� i am fost prea furioasă ca să mai fac dragoste.
După o vreme, n-am mai putut să răspund gestu-
rilor tale. Nu am avut î�ncredere î�n ele. Atunci când
mă simt apropiată de tine, sexul e aș� a cum trebuie.
Vreau să mă simt dorită. Asta mă excită cel mai
tare. Dar am impresia că tocmai chestia asta le-
gată de panică ș� i î�nchiderea î�n sine constituia o
mare parte a problemei sexuale î�n cazul nostru.
Tu rămâneai precaut. Î�n primul rând, erai î�ngri-
jorat mereu că î�ț�i vei pierde erecț�ia. Ei bine, dacă
putem să ne relaxăm ș� i să ne jucăm, pot să te ajut
ș� i cu asta. [Chicoteș� te ș� i deschide larg ochii către
el. Ș� opteș� te cu un accent străin ș� i sexy.] „Pot să
vă ajut, domnule.” [Chicoteș� te iar.]
Pe măsură ce Cleo și André se relaxează și stabilesc o conexi-

une sigură, știm că pot să își comunice mai eficient nevoile și
dorințele sexuale, putând totodată să se destindă și să se bu-
cure de jocul erotic.
André: [Râde.] Râzi tu, dar mie î�mi este greu să mă

joc î�n pat. Jocul este imprevizibil. Unul dintre noi
s-ar putea lăsa dus de val. Grija asta ș� i precauț�ia
vin pur ș� i simplu ș� i mă î�nvăluie. Dar e mai bine...
Cleo: Fac ceva care te ajută?
André: Da. Atunci când o luăm pe î�ndelete, mă ajută.
Atunci când mă atingi mult. Asta mă liniș� teș� te
î�ntr-un fel ș� i î�ncep să mă gândesc: „E Cleo ș� i
mă doreș� te cu adevărat”, ș� i precauț�ia mai scade.
[André râde.] Precauț�ia, vreau să spun, nu altce-

va! [Râd amândoi.]
Cleo: Când lucrurile s-au î�nrăutăț�it î�ntre noi cred că
nu te-am mai î�mbrăț�iș� at ș� i nu te-am mai atins
deloc...
André: Da. Aș� a că vocea din mintea mea a devenit
mai gălăgioasă; vocea care spune „nu te iubeș� te,
idiotule”. Ș� i sexul a devenit ș� i mai stresant, mai
dificil. De fiecare dată era ca un test pentru mine.
Aș� a că î�l evitam. [Rămâne tăcut un timp.] Cred că
am nevoie de atingerea ta. Mă ancorează î�n reali-
tate. Simt imediat că nu sunt singur. Parcă mi-ar
fi lipsit asta toată viaț�a ș� i nu am ș� tiut ce î�mi lip-
seș� te. [Este sfâș� iat.] Apoi te-am găsit pe tine, dar
am tot aș� teptat să dispari. Am nevoie de atinge-
rea ta delicată.
Aici André își încheie partea lui din conversația Ține-mă

Strâns în Brațe, spunându-i soției că are nevoie să rămână
deschisă și prezentă atât în pat, cât și dincolo de el.
Cleo: [Se apleacă ș� i î�l sărută.] Voi fi eu ancora ta, iubi-

re. E nevoie de multă tărie să faci ce faci tu acum.
Tu eș� ti bărbatul meu. [După o clipă spune pe un
ton neastâmpărat.] Vrei să te joci acum?
El râde, scoate un mârâit jucăuș și o ia în brațe.

O CONVERSAȚIE PENTRU IERTARE

Câteva săptămâni mai târziu, Cleo și André se simt destul de
în siguranță încât să vorbească mai deschis despre rana care
încă supurează în relația lor: aventura extraconjugală a lui
Cleo. Această conversație Ține-mă Strâns în Brațe se con-
centrează pe suferința provocată de un eveniment-cheie și
pe modul în care acesta continuă să blocheze încrederea în
cuplu.
În weekend, André și Cleo merg cu mașina la căsuța de
la țară a unui prieten. Au încercat să aibă conversația Ierta-
rea din cartea Ține-mă Strâns în Brațe în seara dinainte, dar
au fost întrerupți de un telefon primit de la mama lui Cleo.
André conduce.
Cleo: Mi-a părut bine că am î�nceput să vorbim des-

pre asta aseară. Chiar dacă nu am ajuns foarte
departe. Mi-e greu să aud că te-ai simț�it devastat.
Acesta a fost cuvântul pe care l-ai folosit, nu? [Ea
se uită la el ș� i el dă din cap hotărât.]
André: Acesta a fost cuvântul. [Se uită î�n continuare
la drum.] Mi s-a adeverit cel mai negru coș� mar.
Sexul devenise un câmp minat î�ntre noi. Tu mi-ai
arătat clar că nu reuș� eam, că te dezamăgeam î�n
pat, aș� a că... ai făcut sex cu altcineva cât am fost
eu plecat ș� i nu mai eram î�n peisaj. De parcă nu
î�nsemna nimic căsnicia noastră pentru tine. Te
pierdusem. Singurul lucru care m-a făcut să nu
î�nnebunesc î�n avion a fost că m-am î�nfuriat. M-am
simț�it bine când am distrus patul. [După o tăcere
lungă, continuă.] Am crezut că doar bărbaț�ii ț�in
morț�iș� ca sexul să fie minunat. [Altă tăcere ș� i el
schimbă banda, ca să meargă cu viteză mai mică.]

Când mă gândesc la asta, î�ncep să mă î�ntreb dacă
nu sunt un mare prost că mai stau cu tine. Chiar
dacă pare să ne meargă mai bine, asta tot mă î�n-
nebuneș� te. De fapt, dacă vom vorbi despre asta,
cred că ar fi mai bine să trag pe dreapta. [Trage
maș� ina pe o alee mică care dă spre câmpurile
unduitoare. Se uită afară prin parbriz ș� i vorbeș� te
foarte î�ncet.] Nu pot să mai trec prin asta î�ncă o
dată, Cleo.
André vorbește acum despre cele întâmplate, recunoscându-și

și dându-și pe față vulnerabilitatea și durerea. Nu o învinuieș-
te pe Cleo. Capacitatea de a-ți exprima durerea din punctul
de vedere al atașamentului este primul pas în modelul EFT
pentru iertare.
Cleo: Nu a fost vorba despre sex.

André: [Se î�ntoarce cu faț�a spre ea.] Poftim? Mie mi
se pare că sexul a jucat un rol major. A făcut parte
din planul tău de rezervă, cred.
Cleo: [Se î�ntoarce cu faț�a spre el.] Eș� ti supărat ori de
câte ori vorbim despre asta. Te î�nț�eleg; ai tot drep-
tul. Dar ș� tii ce se î�ntâmpla cu relaț�ia noastră. Eram
izolaț�i cu totul unul de celălalt. Fie eram distanț�i,
fie ne certam. Nu a făcut parte dintr-un plan, î�n
afară de cazul î�n care un plan î�nseamnă să vrei
un mod de a suferi ș� i de a te simț�i foarte singur.
Am vrut să mă simt dorită ș� i s-a î�ntâmplat, pur ș� i
simplu. Atunci când ț�i-am trimis email-ul, mă aș� -
teptam să fii de acord, să spui că nu î�ț�i pasă.
Mi-am zis că aș� a ar fi cel mai bine. Eram foarte

furioasă ș� i pe tine. M-am pierdut î�n toate aceste
sentimente. Dar când ai venit acasă, totul s-a schim-
bat. Marea soluț�ie nu era să fiu dorită. Voiam să
mă doreș� ti tu. A fost o evadare, o iluzie, care s-a
destrămat pur ș� i simplu. Ș� tiu că te-am rănit foar-
te tare. Poate că o parte din mine nu a vrut decât
să creeze o furtună, ca să clarificăm lucrurile, să
putem evada din felul î�n care trăiam ș� i să mergem
î�n altă parte.
Foarte bine, Cleo. Nu devine defensivă. Recunoaște suferința

lui André și își analizează acțiunile. Îi spune cum a început
aventura. Făcând asta, îl ajută să îi înțeleagă acțiunile. Înce-
pe să fie din nou previzibilă. Se desfășoară a doua etapă din
modelul EFT pentru iertare.
André: [Foarte î�ncet] Sunt supărat, dar cel mai mult

mă doare… mă doare foarte tare că ai făcut asta.
Da, eram izolaț�i unul de altul, dar totuș� i... Eu nu
ț�i-aș� fi făcut una ca asta, Cleo. Poate că nu sunt un
amant atât de minunat, dar...
André protestează împotriva indiferenței ei față de el și rela-

ția lor. Vorbește astfel despre cele trei elemente care par să
alcătuiască ceea ce numim sentimentul de suferință: supă-
rare reactivă, sentiment de pierdere sau tristețe și teama
că ea ar putea să renunțe la relația lor, să îl respingă și să îl
abandoneze. Dar el își exprimă delicat suferința și îi permite
lui Cleo să păstreze conexiunea și să răspundă într-un mod
care poate să îl ajute să se vindece.
Cleo: [Vorbind foarte î�ncet, î�n lacrimi] Eram disperată,

André. Nu mai puteam continua aș� a. A î�nceput să
mă obsedeze de aspectul sexual, dar nu era decât
un simbol pentru toată chestia cu singurătatea.
Acum, că avem o conexiune mai strânsă, viaț�a
sexuală merge foarte bine. Cred că nu am vrut
decât să simt că cineva mă iubeș� te, că mă doreș� -
te. E patetic î�ntr-un fel, dar asta este. El a flirtat
cu mine ș� i eu am permis să se î�ntâmple asta. Dar
cred că am fost ș� i foarte supărată pe tine, fiindcă
m-ai lăsat atât de mult pe dinafară. Am fost furi-
oasă atunci când am scris email-ul. Am vrut să î�ț�i
arăt că... nu ș� tiu... că pot să mă răzbun pe tine
chiar ș� i prin zidul ridicat de tine. Î�n clipa î�n care
ai venit acasă, am ș� tiut că am făcut o greș� eală î�n-
grozitoare. Nu vreau decât să găsim o soluț�ie,
î�mpreună.
André: Nu pot să răspund î�n faț�a furie tale, Cleo. Mă
simt copleș� it de ea cu totul. Aș� a că da, trebuie să
mă î�nchid î�n mine. Cred că ț�i-am interzis accesul.
[Urmează o tăcere î�ndelungată.] Mă ajută dacă
î�mi spui la ce te gândeai. Face povestea să fie cum-
va mai palpabilă, mai logică. Cred că eram amândoi
pierduț�i ș� i disperaț�i. Ai făcut să mi se adevereas-
că cel mai negru coș� mar. Poate că trebuia să se
î�ntâmple ceva dramatic, nu ș� tiu. Tot ce ș� tiu este
că nu mai pot să trec vreodată prin asta. Am simț�it
că relaț�ia noastră nu î�nseamnă nimic pentru tine:
nimic. Un email! Dacă nu aș� fi simț�it furie, aș� fi
fost distrus. Ba nu, am fost oricum distrus. [Plân-
ge.] Cum ai putut să faci una ca asta? Ș� i dacă nu
sunt cel mai bun amant din lume, ai să faci asta
din nou? O parte din mine nu vrea decât s-o ia la

fugă atunci când ating rana asta. Nu m-am simț�it
niciodată atât de lipsit de importanț�ă.
André face ceea ce au făcut toți partenerii care au reușit să

își vindece relația în studiul EFT de iertare. Riscă să își des-
chidă sufletul și să-și dezvăluie sentimentele delicate și du-
rerea. Îi spune ce impact au avut acțiunile ei asupra lui și cât
de greu îi este să riște să depindă din nou de ea. Poate să
facă asta, pe de o parte, datorită ajutorului de care a avut
parte pentru a-și identifica și înțelege emoțiile și, pe de altă
parte, datorită faptului că își iubește soția și este dispus să
riște să încerce din nou să ajungă la ea.
Cleo: [Se î�ntoarce cu faț�a spre el. Plânge ș� i î�ș�i î�ntinde

mâinile ca să le pună pe umerii lui.] Î�mi pare atât
de rău, André. A fost cel mai ordinar lucru pe care
l-am făcut vreodată. Nu meritai asta. Am vrut doar
să nu mă mai simt atât de singură. [El ridică ochii
spre ea.] Î�mi pasă de sentimentele tale. Nu vreau
să suferi. Î�mi face rău să văd cât de mult te-am
rănit. Mă simt ruș� inată ș� i mi-este rău. Voi face
orice ca să te simț�i mai bine ș� i să î�ncepi să ai din
nou î�ncredere î�n mine. Î�mi pare rău, iubirea mea.
[El o ia î�n braț�e ș� i stau aș� a o vreme, plângând.]
Asta înseamnă să îți ceri iertare cu adevărat. Acum el vede

clar că suferința lui îi provoacă și ei durere. Ea își exprimă
tristețea și rușinea într-un fel extrem de afectiv, care pe el îl
impresionează. Această conexiune emoțională clădește un
sentiment nou de siguranță, acolo unde înainte nu exista de-
cât pericol și suferință.
André: [Se reazemă de portiera maș� inii.] Cred că am

nevoie să î�mi spui că vom lucra î�n continuare la
relaț�ie ș� i la conexiunea noastră fizică ș� i că vei fi
alături de mine. Cred că am nevoie de reasigurări.
Ș� i atunci când apare sentimentul acesta, trebuie
să ș� tiu că pot să vin la tine pentru alinare, să te
aud spunând lucrurile pe care tocmai mi le-ai
spus. Mă ajută să ș� tiu că te-ai mutat î�n alt birou
la serviciu, ca să nu î�l mai vezi. Dar nu el mă bân-
tuie de fapt. Ci faptul că nu te-ai gândit la mine
− la noi − ș� i ai trimis email-ul acela. M-am simț�it
dat la o parte, lipsit cu totul de importanț�ă toc-
mai pentru cea mai importantă persoană din viaț�a
mea. A fost î�ngrozitor. Trebuie să ș� tiu că sunt im-
portant pentru tine.
Emoțiile lui André și nevoile din spatele lor sunt acum ex-
trem de clare, așa că poate să îi transmită un mesaj convin-
gător și coerent iubitei lui referitor la ce are nevoie ca să
ajungă la un sentiment de siguranță în privința ei.
Cleo: [Foarte î�ncet] Am făcut o greș� eală î�ngrozitoare.

Voi face orice ca să te ajut să nu mai suferi. Tu eș� ti
omul cu care vreau să fiu. N-am să î�ț�i mai î�ntorc
niciodată spatele. Vreau să fim î�mpreună. Nu
vreau să-ț�i fie teamă cu mine. Sunt alături de tine.
Aceasta este în esență conversația Ține-mă Strâns în Brațe.

Dacă acest cuplu s-ar fi aflat în proiectele noastre de cerce-
tare, am fi evaluat fiecare afirmație din această conversație,
notând intensitatea emoției exprimate și dacă André poate
să o perceapă astfel încât să aibă sens, dacă poate să rămână
deschis și să încerce să comunice cu Cleo, în loc să cadă într-o

atitudine defensivă și să se lase cuprins de furie, și dacă ea
poate să vină în întâmpinarea lui cu compasiune și afecțiu-
ne. Analizând conversația acestui cuplu, putem preconiza
că, la încheierea terapiei, vor atinge un nivel nou de fericire
și încredere, care va persista în anii ce vor urma. Se sincroni-
zează din punct de vedere fiziologic; din punct de vedere
emoțional, sunt deschiși și receptivi la semnalele celuilalt.
André: [Zâmbind uș� or.] Bun. Bun. Cred că totul e bine

atunci! Mă simt cumva mai bine. Nu ș� tiu ce am
făcut, dar simt că mi s-a luat o piatră de pe inimă.
Probabil că vom putea să păstrăm lucrurile aces-
tea bune pe care le facem. Dacă putem să vindecăm
suferinț�a asta...
Are dreptate. Pe măsură ce vechea suferință se estompează

și înlocuiesc durerea cu un sentiment de apropiere, își reîn-
noiesc legătura. Și devin din ce în ce mai încrezători că pot
să își modeleze relația și să iasă din orice criză. Împreună,
au un refugiu și o bază sigură.
Cleo: [Î�ș�i ș� terge faț�a cu mâna ș� i î�ș�i netezeș� te haina.]

O vindecăm. Comunicăm ș� i î�nvăț�ăm. Mi se pare
că avem deja cu totul altă relaț�ie. Dacă putem să
ieș� im din criza asta ș� i să î�nvăț�ăm să ne ț�inem
aproape unul pe altul, ei bine, putem face orice.
André: [Zâmbeș� te.] Bun, atunci... Hai să ajungem la
căsuț�a aia ș� i să ne î�ncepem weekendul. Noi doi.
[Ea î�i răspunde zâmbind. El porneș� te motorul.]
EXPERIMENT
Ce ai simț�it când ai citit această poveste de dragoste? Ț� i s-a
părut ciudată sau străină? Ț� i-a reamintit de momente trăi-
te î�n propriile relaț�ii?
Au existat părț�i ale ei despre care crezi că ar fi fost ex-
trem de dificil de realizat î�n relaț�iile tale?
Ce ț�i-ar fi plăcut să le spui lui André ș� i Cleo atunci când
au î�ncetat să mai primească sprijinul acordat î�n timpul ș� e-
dinț�elor noastre ș� i au mers mai departe pe cont propriu
pentru a-ș� i clădi noua relaț�ie î�mpreună?
CAPITOLUL 10
Dragostea în secolul XXI

iată cel mai profund secret pe care nimeni nu îl știe
(iată rădăcina rădăcinii, mugurul mugurelui
și cerul cerului al copacului numit viață; care crește
mai înalt decât poate spera sufletul sau poate cuprin-
de mintea)
și este minunea care ține stelele departe
îți port inima cu mine (o port în inima mea)
− e.e. cummings
N
oi toț�i, ca părinț�i, sperăm să păstrăm sentimentul
acela plăcut de conexiune pe care î�l avem când
copilul nostru se străduieș� te să vină către noi, cu
paș� i ș� ovăielnici, cu ochii larg deschiș� i de î�ncântare că va
ajunge la mâinile î�ntinse către el. Aș� a că sunt ridicol de im-
presionată atunci când fiica mea, î�n prezent o fată frumoasă
de 21 de ani, î�mi cere să ieș� im la o cafea. Alege chiar cafe-
neaua mică ș� i intimă de pe stradă, unde putem, după cum
spune ea, „să purtăm o adevărată convo”. Mă simt mândră
să ș� tiu că, î�n limbajul celor care sunt mult mai tineri decât
am fost eu vreodată, ultimul cuvânt este o prescurtare pen-
tru „conversaț�ie”. Bun. Cafeaua este perfectă, micuț�a cafe-
nea este veselă, iar prăjitura cu spumă de lămâie este
delicioasă.
După ce se termină discuț�ia pe teme banale, î�mi con-

centrez privirea pe modelul format î�n spuma cafelei cu
lapte ș� i î�i povestesc despre o mică victorie din viaț�a mea
profesională î�n privinț�a căreia mă simt ridicol de mândră.
Î�n clipa aceea mă izbeș� te senzaț�ia ciudată că vorbesc î�n gol.
Î�mi ridic privirea ș� i văd că degetele fiicei mele alunecă pe
ecranul mic din mâna ei. Î�i trimite mesaje unei prietene, iar
eu vorbesc de una singură! Mă î�ndrept de spate, î�mi pun î�n
gând costumul de supererou cu roș� u ș� i albastru ș� i, î�n inte-
resul conexiunii umane pe planeta Pământ, strig: „Eu sau
ecranul ăla mic, dragă. Alege. Nu vreau să vorbesc cu tine
când nu eș� ti prezentă”.
Î�n paginile acestea am arătat că temelia pe care ne

construim existenț�a o constituie calitatea relaț�iilor cu cei-
lalț�i. Relaț�iile noastre de dragoste cele mai apropiate ne
formează ca oameni, mai mult decât orice alt factor care ne
modelează povestea vieț�ii. Experț�ii î�n fericire, cum ar fi
psihologul Ed Diener de la Universitatea din Illinois, spun
că relaț�iile sunt factorul predictiv cel mai important al bu-
curiei umane ș� i al stării de bine. De când sociologii au î�nce-
put să studieze sistematic fericirea, a fost cât se poate de
clar că relaț�iile strânse ș� i stabile ne fac indivizi fericiț�i ș� i
stabili. Relaț�iile pozitive ne fac, de asemenea, mai rezilienț�i,
promovează dezvoltarea personală ș� i ne î�mbunătăț�esc să-
nătatea fizică.
Dar relaț�iile contează ș� i la o scară mai mare. Modul î�n
care ne armonizăm ș� i interacț�ionăm cu ceilalț�i modelează
î�nsăș� i societatea î�n care trăim. Conexiunea sigură cu per-
soanele iubite ne ajută să fim deschiș� i, receptivi ș� i flexibili,
Dragostea în secolul XXI 333
iar asta ne î�nclină să percepem lumea ca fiind mai bună,

mai sigură ș� i mai maleabilă. Ne dă capacitatea să privim î�n
exterior, să vedem universul î�n ansamblul lui ș� i să ne asu-
măm un rol mai activ î�n acest sens. Relaț�iile pozitive ne fac
mai apț�i să fim constructori ai comunităț�ii: muncitori cre-
ativi, buni lideri ș� i cetăț�eni cărora le pasă. O societate civi-
lizată depinde de conexiunea ș� i î�ncrederea î�n ceilalț�i: de ceea
ce primatologul Frans de Waal numeș� te „mâna invizibilă”
pe care o î�ntindem altora.
Cu toate acestea, se î�ntâmplă din ce î�n ce mai des să
nu fim unii alături de alț�ii. Î�n mod ironic, chiar acum, când
descifrăm î�n sfârș� it codul iubirii, se pare că construim cu
î�ncăpăț�ânare o lume î�n care asemenea legături sunt mai
puț�in preț�uite, mai greu de format ș� i menț�inut. Ca indivizi,
suntem din ce î�n ce mai izolaț�i unul de altul î�n această lume
caracterizată de un ritm rapid ș� i fragmentată din punct de
vedere social. Istoricul Ronald Wright are o opinie ș� i mai
dură. Civilizaț�ia modernă, afirmă el î�n cartea A Short History
of Progress (Scurtă istorie a progresului), este o „maș� inărie
sinucigaș� ă”. Î�ntr-adevăr, „cutiile negre ale ruinelor civiliza-
ț�iilor prăbuș� ite” arată că societatea occidentală industria-
lizată, care promovează narcisismul ș� i lăcomia, se află î�n
cădere liberă.
Singura speranț�ă pentru homo sapiens este „să se cu-
noască pe sine aș� a cum este”. Cunoscându-ne, putem să
construim o societate care se potriveș� te cu natura noastră
umană ș� i o completează. După cum a spus Aristotel, „o so-
cietate va cultiva ceea ce cinsteș� te”. A venit momentul ca
noi să î�nț�elegem, să cinstim ș� i să cultivăm elementele rela-
ț�ionale cele mai profunde ale naturii noastre. Trebuie să ne
bazăm pe capitalul social care se află î�n inima oricărei civi-
lizaț�ii care î�ș�i merită numele.
Noua ș� tiinț�ă a iubirii demonstrează fără dubiu că sun-

tem uniț�i de la natură; suntem cu toț�ii pătrunș� i de aceleaș� i
temeri ș� i nevoi existenț�iale. Empatia este dreptul nostru
din naș� tere. O vedem de la vârsta cea mai mică. Copiii de
un an, care nu vorbesc î�ncă, o mângâie ș� i o î�mbrăț�iș� ează pe
persoana iubită care strigă „auu” fiindcă s-a lovit la degetul
de la picior. Ei î�mpart mâncarea ș� i jucăriile cu un tovarăș�
de joacă, aduc obiecte ș� i î�nlătură obstacole pentru adulț�i,
chiar dacă trebuie să facă un anumit efort.
De Waal afirmă că ar trebui să abandonăm ideea că oa-
menii sunt egoiș� ti de la natură ș� i că î�i ajută pe alț�ii după ce
calculează mental costurile ș� i beneficiile. Natura a făcut
calculele pentru noi. Î�ncurajăm î�n mod natural empatia, î�n
afara cazului î�n care suntem mistuiț�i de frică sau furie. Am
văzut asta la fiecare cuplu cu care am lucrat î�n ultimii trei-
zeci de ani. Odată ce partenerii pot să renunț�e la nevoia
disperată de a se proteja ș� i să interacț�ioneze emoț�ional, răs-
pund cu compasiune atunci când celălalt î�ș�i exprimă sufe-
rinț�a ș� i vulnerabilitatea. Acest răspuns î�mi confirmă mereu
convingerea că natura umană are o bunătate ș� i o generozi-
tate fundamentale.
SEMNALE DE ALARMĂ
Atunci când nu reuș� im, ca societate, să î�nț�elegem, să cinstim
ș� i să promovăm nevoia de conexiune emoț�ională, plătim
un preț� enorm. Fără ataș� ament plin de iubire, cădem î�n mo-
cirla depresiei ș� i anxietăț�ii care caracterizează tot mai mult
culturile occidentale prospere. Î�n Statele Unite, utilizarea
medicamentelor î�mpotriva anxietăț�ii a crescut cu 30 de
procente faț�ă de acum un deceniu, ș� i unul din cinci americani
ia cel puț�in un medicament pentru anxietate sau depresie.
Organizaț�ia Mondială a Sănătăț�ii avertizează că ș� i copiii pri-

mesc medicaț�ie pentru depresie î�ntr-o măsură î�ngrijoră-
toare. După cum a observat John Bowlby, anxietatea scăpată
de sub control ș� i nivelul ridicat al depresiei sunt consecinț�e
naturale ale separării emoț�ionale ș� i ruperii conexiunii.
Legătura cu ceilalț�i este atuul nostru atunci când vine
vorba de supravieț�uire. Este logic atunci, după cum suge-
rează experț�ii î�n singurătate ca John Cacioppo, ca sentimen-
tele de izolare ș� i respingere să fie de fapt semnale menite
să ne facă să ne reparăm legăturile sociale. Ar trebui să le
dăm ascultare ș� i să ne transformăm priorităț�ile individuale
ș� i colective. Asta î�nseamnă să ne analizăm bine alegerile pe
care le luăm ca indivizi, ca familie, ca cetăț�eni ș� i î�n calitate
de constructori activi ai oraș� elor ș� i civilizaț�iilor noastre.
La nivel personal, poate că ar trebui să ne mai gândim
o dată (sau de mai multe ori) î�nainte să ne repezim la
procedurile cosmetice, mai ales la cele care se ocupă de
reî�ntinerirea facială. Societatea Americană a Chirurgilor
Plasticieni observă că, î�ntre 2011 ș� i 2012, injecț�iile cu acid
hialuronic au crescut cu 5%. Injecț�iile cu toxină botulinică,
cum ar fi Botox, au crescut cu 8%, î�nsă depăș� ind ș� ase mili-
oane. Da, aceste proceduri pot să ne facă să arătăm mai
tineri, de cele mai multe ori ne lasă cu o faț�ă imobilă ș� i
lipsită de expresie, ș� tergând liniile din colț�ul gurii ș� i dintre
sprâncene ș� i toate celelalte mici semnale ale emoț�iei. Cum
putem să î�nț�elegem sentimentele altui om dacă nu le pu-
tem vedea? Actriț�a Julia Roberts, care a î�ncercat Botox o
dată, a renunț�at imediat la el. „Timp de câteva luni, am avut
o faț�ă permanent surprinsă”, a spus ea. „Nu mi se potrivea
deloc. Am trei copii care ar trebui să ș� tie ce emoț�ie am
exact î�n clipa î�n care o trăiesc, asta e părerea mea... este
ceva vital.”
„Nu este de mirare că nu ne dăm seama ce simt cei

trataț� i cu Botox”, remarcă David Neal, psiholog la Universi-
tatea din California de Sud. „Dar se dovedeș� te că oamenii
cu un chip inexpresiv nu prea au nici ei idee ce simt.” Î�ntr-un
experiment recent, Neal ș� i colegii lui au cerut unor femei
tratate cu injecț�ii cu acid hialuronic sau cu Botox să se uite
la niș� te fotografii care î�nfăț�iș� au ochii unor oameni ș� i zona
din jurul lor ș� i să le pună î�n perechi cu numele unor senti-
mente pozitive sau negative. Femeile tratate cu Botox au
fost semnificativ mai puț�in precise î�n evaluările lor decât
cele care nu au fost injectate cu această substanț�ă parali-
zantă. Motivul probabil: faț�a lor nu se poate miș� ca pentru
a imita expresiile pe care le văd. Amintiț�i-vă de neuronii
oglindă! Botox nu numai că amorț�eș� te nervii, amorț�eș� te ș� i
comunicarea.
Dacă rămânem la nivel individual, am putea să vorbim
la nesfârș� it despre multe probleme. Timpul, de exemplu. Î�n
ultimele decenii am crescut numărul de ore pe care le pe-
trecem muncind î�n aș� a măsură î�ncât graniț�a dintre muncă
ș� i timpul personal aproape că a dispărut. Prioritizarea î�n-
seamnă alocarea timpului. Discuț�iile cu privire la motivul
pentru care dragostea moare par să ignore adesea un lucru
evident: fără timp ș� i atenț�ie, relaț�iile se destramă. Mă î�ntreb
ce s-a î�ntâmplat cu ideea de timp sacru (cuvânt provenit
din latină, care î�nseamnă „demn de devotament”), pe care
ni-l rezervăm pentru persoanele iubite ș� i familiile noastre.
Când mă plimb pe străzile din Ierusalim î�n ziua de Sabat,
magazinele sunt î�nchise ș� i oamenii merg la templu, stau de
vorbă cu familia ș� i prietenii. Î�n oraș� ul î�n care locuiesc eu ș� i î�n
majoritatea oraș� elor din lume, s-a hotărât că comerț�ul ș� i co-
moditatea sunt pe primul loc: mall-urile ș� i supermarketurile
trebuie să fie deschise tot timpul, aș� a că duminica a deve-

nit acum o zi oarecare.
Atunci când copiii mei erau mici, nu aveam nicio activi-
tate profesională î�n zilele de duminică; ele erau rezervate
pentru ieș� irile cu familia ș� i timpului petrecut cu partene-
rul meu. Această decizie era mult mai uș� or de luat atunci
când ne rezervam cu toț�ii această zi din cele ș� apte pentru
lucrurile pe care le consideram sfinte. Ce s-a î�ntâmplat cu
ea? Pare normal acum să nu avem loc sau timp pus deopar-
te pentru conexiunea cu cei dragi ș� i cu comunitatea. Acum
trebuie să luăm conș� tient decizia de a î�nota î�mpotriva cu-
rentului, care presupune rezolvarea non-stop a unor sarcini
multiple, ș� i să ne î�ntoarcem către cei pe care î�i iubim. Noi,
ca societate, nu trebuie să lăsăm asta la aprecierea indivi-
duală, ci să î�ncepem să examinăm serios impactul legilor ș� i
al politicilor sociale î�n general asupra calităț�ii celor mai
importante relaț�ii ș� i să î�ncurajăm o structură socială care
promovează activ legăturile sigure ș� i de durată.
Am putea î�ncepe analizând efectele politicilor din afaceri
asupra familiei, mai ales î�n momentele de stres ș� i tranziț�ie.
Ș� tim că ruperea unei relaț�ii î�ncepe adesea odată cu naș� te-
rea unui copil. Dacă luăm asta ca pe un semnal de avertiza-
re, ce am putea schimba? La nivel familial, am face bine să
urmăm exemplul Norvegiei, Suediei sau Danemarcei, care
sunt deja lideri î�n politici ce afirmă că „ataș� amentul este
important”. Aceste ț�ări oferă î�ntre 12 ș� i 16 luni de concediu
plătit integral mamelor ș� i taț�ilor care pot hotărî� cum să î�m-
partă acest timp î�ntre ei. Canada oferă aproape un an liber,
dar remunerat mult mai puț�in. Statele Unite nu au nicio lege
naț�ională care să reglementeze timpul liber plătit pentru
noii părinț�i, deș� i unele state − California, de exemplu − au
î�nceput să ofere concedii scurte. Concediul pentru părinț�i

este logic din multe puncte de vedere, financiar, social ș� i al
dragostei. Promovează stabilitatea căsniciei, le dă mame-
lor, care î�ș�i asumă cele mai multe responsabilităț�i privind
copilul, un oarecare răgaz, î�ncurajează ataș� amentul dintre
mamă ș� i copil ș� i promovează sănătatea celui mic, oferindu-i
bebeluș� ului un start emoț�ional ș� i fizic bun. Studiile indică,
de asemenea, că, cu cât tatăl î�ș�i ia un concediu mai lung, cu
atât este mai implicat î�n creș� terea copilului ș� i cu atât î�ș�i
dezvoltă mai bine cei mici abilităț�ile mentale ș� i sociale.
Dacă guvernele doresc să sprijine elementul de bază al
societăț�ii − cuplurile stabile ș� i familiile lor − este extrem
de logic să ofere concediu neî�ntrerupt ș� i plătit pentru par-
teneri atunci când trec prin această perioadă de tranziț�ie
critică.
Părem, de asemenea, hotărâț�i să ne construim oraș� ele
fără să ț�inem seama deloc de natura socială ș� i relaț�ională a
animalului uman. Factorii de administraț�ie a oraș� elor par
să fi uitat cum se scrie cuvântul comunitate. Î�n ciuda vizio-
narilor, precum regretata Jane Jacobs, care au scris ode pen-
tru meritele comunităț�ilor mici, organice, î�n care oamenii
se cunosc unii pe alț�ii, trăiesc, muncesc, se bucură ș� i supra-
vieț�uiesc î�ntr-o reț�ea de sprijin reciproc, administraț�iile au
rămas fidele unei filozofii care spune că „mai mare este mai
bine”. Ea pare să fi căpătat avânt î�n anii ’60 ș� i ’70, atunci
când cartierele vechi au fost dărâmate pentru a ridica clădiri
noi ș� i î�nalte ș� i pentru a crea super-autostrăzi. Î�n prezent
această filozofie a devenit normă. Deș� i intenț�ia poate fi
bună ș� i un cartier vechi trebuie demolat câteodată, efectul
la nivel uman ș� i comunitar este adesea dezastruos. Oamenii
au parte de un mediu mai elegant, dar relaț�iile apropiate
cu vecinii, oamenii pe care î�i văd î�n fiecare zi ș� i pe care se
bazează când vine vorba de companie ș� i ajutor, sunt com-

plet perturbate. Plasarea oamenilor î�n cutii este eficientă,
dar nu satisface nevoia umană de apartenenț�ă ș� i conexiune
socială.
Acest lucru mi-a fost adus de curând la cunoș� tinț�ă î�n
New York, î�ntr-o după-amiază, î�n parcul Washington Square.
Toț�i stăpânii de câini î�ș�i aduseseră animalele să se joace, î�n
timp ce ei stăteau de vorbă pe locurile din ț�arcurile pentru
câini mari ș� i pentru câini mici. M-am aplecat peste gard ș� i
am vorbit cu Mildred î�n timp ce ea î�l ț�inea sub observaț�ie
pe Doodlebug, un chihuahua obsedat sexual. Mi-a spus că
locuieș� te de 30 de ani î�ntr-unul din marile blocuri de lângă
parc. Eu am comentat: „Ah, probabil că atunci î�i cunoaș� teț�i
foarte bine pe oamenii din bloc”. Ea s-a uitat la mine oripi-
lată. „Nu vorbesc cu ei”, a protestat ea cu voce tare ș� i piț�igă-
iată. „Doar î�l aduc pe Doodlebug aici ș� i stau de vorbă numai
cu câț�iva oameni pe care î�i cunosc.” Nu am ș� tiut ce să spun.
Mi s-a părut că oamenii de pe bănci păstrau de fapt distan-
ț�a, tulburaț�i de sexualitatea debordantă a lui Doodlebug,
care se extindea chiar ș� i la cutiile de bere ș� i la piciorul stâng
al unui domn î�n vârstă. Dar brusc m-am î�ntristat. Parcul le
oferea oamenilor un loc comun î�n care să se plimbe, să vor-
bească ș� i să intre î�n legătură, dar se pare că asta nu se î�n-
tâmpla î�n blocurile pe care aceș� ti oameni le numeau acasă.
Ce diferenț�ă faț�ă de copilăria mea! Atunci când eram
copil, î�ntr-un orăș� el mic din Anglia, viaț�a mea era centrată
î�n jurul pub-ului tatălui meu, cu cei aproximativ 130 de cli-
enț�i ai lui (părem meniț�i să prosperăm î�n grupuri de ase-
menea dimensiuni; este cam acelaș� i număr de oameni care
alcătuiau triburile de vânători-culegători din care am evo-
luat). Aceș� ti clienț�i beau, flirtau, chefuiau, făceau troc,
mergeau la biserică ș� i plângeau î�mpreună. Aceiaș� i oameni

care apăruseră î�n corul operetei Gilbert ș� i Sullivan de la
primărie se contraziceau pe teme politice cu tata ș� i o ciu-
peau pe mama de fundul î�mbrăcat elegant î�n negru. Era un
mediu bogat, dezlănț�uit ș� i cu reputaț�ie cam proastă pentru
a creș� te o fetiț�ă, dar, î�n fiecare clipă, am ș� tiut că sunt î�n de-
plină siguranț�ă ș� i î�ngrijită.
Există, bineî�nț�eles, câteva comunităț�i moderne inventive
î�n America de Nord, cum ar fi apreciatul Kentlands de lângă
Washington, DC, care ne oferă modele de aș� ezări omeneș� ti
moderne ce pun preț� pe nevoia noastră de conexiune. Când
am intrat cu maș� ina î�n acest oraș� , ca să merg î�n vizită la o
prietenă care s-a mutat de curând din marele oraș� , m-am
gândit că intru î�ntr-un sat vechi. Parcuri ș� i scuaruri mici
peste tot; la colț�uri se iveau magazine, biserici ș� i un teatru.
Oamenii stăteau pe verande spaț�ioase ș� i strigau la vecinii
lor sau se plimbau î�n jurul lacurilor mici din centrul oraș� u-
lui. Acesta, m-am gândit, este făcut pentru oameni; am ș� tiut
că aș� fi putut locui acolo. Prietena mea din oraș� , Kathryn,
î�mi spune: „Î�mi cunosc vecinii ș� i î�mi plimb câinele cu ace-
iaș� i oameni î�n fiecare dimineaț�ă. Ș� tiu că, dacă am nevoie de
ceva atunci când soț�ul meu este plecat, sunt oameni la care
pot să apelez. Tipii de la magazinul de delicatese de acolo
ș� tiu ce sandviș� uri cu salam î�mi plac. Le fac pentru mine fără
măsline. Ne place aici ș� i mă simt mult mai liniș� tită decât
atunci când locuiam î�n centrul Washingtonului”.
Relaț�iile noastre de dragoste poartă o povară grea dacă
singurul loc î�n care suntem văzuț�i, cunoscuț�i ș� i chemaț�i pe
nume este propriul nostru living. Putem să construim un
mediu favorabil relaț�iilor, un mediu pentru homo sapiens ș� i
homo vinculum, care nu ignoră imperativele conexiunii
umane. Dacă continuăm pe drumul , ignorând necesităț�ile

naturii noastre, ne vom trezi din ce î�n ce mai izolaț�i ș� i, după
cum ar fi spus John Bowlby, î�ntr-o stare de î�nfometare emo-
ț�ională din ce î�n ce mai gravă.
CAPCANA TEHNOLOGIEI
Chiar acum când î�nț�elegem ce ființ�e relaț�ionale suntem, mo-
neda de bază a conexiunii sociale − contactul faț�ă î�n faț�ă ș� i
simpla conversaț�ie – a devenit marginalizată. Am fost de
curând î�ntr-un restaurant dintr-un mic cartier din Napoli,
Italia, ș� i am văzut o familie mare care a pus stăpânire pe o
masă pe care chelnerii au alergat să o pregătească. La un
capăt, stătea capul familiei î�n vârstă, cu cei patru fii ș� i soț�iile
lor, la celălalt, nouă copii. M-am aș� ezat mai bine, ca să urmă-
resc marele spectacol al vieț�ii de familie latine. Ș� i î�ntr-ade-
văr, erau multe râsete, î�mbrăț�iș� ări, certuri ș� i proteste − dar
numai la capătul mesei rezervat adulț�ilor. Celălalt capăt era
complet tăcut. Opt dintre copii stăteau captivaț�i de ecrane-
le pe care le ț�ineau la câț�iva centimetri de faț�ă. Nicio clipă
nu au vorbit ș� i nici nu s-au uitat unii la alț�ii sau la adulț�i,
ignorându-l cu totul pe singurul copil care nu avea un dis-
pozitiv electronic. Î�n cele din urmă, acest băieț�el a î�nceput
să urle protestând ș� i a fost liniș� tit de mama lui care i-a î�n-
tors scaunul ca să fie cu faț�a la grupul adulț�ilor. Î�n ciuda
nopț�ii calde mediteraneene, m-au trecut fiorii.
Pamela Eyring, director al Ș� colii de Protocol din Washing-
ton, care predă bunele maniere clienț� ilor din corporaț� ii
ș� i guvern, a identificat patru stagii − confuzie, neplăcere,
enervare ș� i î�n final furie − î�n ceea ce ea numeș� te „abando-
nul BlackBerry”: sentimentul pe care î�l trăieș� te o persoană
atunci când î�ncearcă să intre î�n conexiune cu un adept al
gadget-urilor electronice. Ea adaugă că, de vreme ce rela-

ț�iile personale ș� i de afaceri depind de modul î�n care î�i
facem pe ceilalț�i să se simtă preț�uiț�i, dispozitivele precum
iPhone-ul pun î�n pericol aceste relaț�ii. Ea numeș� te obsesia
faț�ă de iPhone „fonocentrism”. Dar este mai mult decât o
problemă de etichetă sau de lipsă de respect pentru ceilalț�i.
Un studiu efectuat de site-ul cu recenzii ale consumatorilor
de electronice Retrevo.com a descoperit că unui procent
de 10% dintre persoanele sub 25 de ani nu li se pare nimic
î�n neregulă cu trimiterea mesajelor scrise î�n timpul sexului!
Unii spun că gadget-urile electronice ne menț�in mai co-
nectaț�i. Dar, deș� i comunicarea informaț�iilor pe un ecran are
valoarea ei, este o conexiune superficială, iar nu interacț�iunea
emoț�ională profundă necesară oricărei relaț�ii importante.
Trimiterea de mesaje scrise ș� i email-uri este structurată
pentru un volum mare de lucru, viteză ș� i sarcini multiple
− adică pentru atenț�ia distributivă. Ea creează iluzia cone-
xiunii. Pericolul este că stabileș� te ș� i un nou mod de rela-
ț�ionare î�n care ț�inem legătura î�n permanenț�ă, dar suntem
detaș� aț�i emoț�ional.
Î�n cartea, Alone Together (Î�mpreună, dar singuri), Sherry
Turkle, profesoară la MIT sugerează că, î�n ultimii 15 ani,
uneltele noastre au î�nceput să ne modeleze pe noi ș� i cone-
xiunea noastră cu ceilalț�i, aș� a că acum „avem aș� teptări mai
mari de la tehnologie ș� i mai mici unul de la altul”. Turkle
analizează interviuri detaliate cu utilizatorii de tehnologie
ș� i efectuează studii formale despre impactul roboț�ilor asu-
pra lor. Studiile ei examinează o ț�intă aflată î�n miș� care. Î�n
2010, un sondaj Nielsen a raportat că un adolescent obiș� -
nuit trimite mai mult de trei mii de mesaje pe lună ș� i că
acest număr va creș� te cu siguranț�ă.
Dar acesta este doar î�nceputul. Părinț� ii le cumpără

copiilor roboț�i interactivi sub forma hamsterilor ZhuZhu
care, potrivit reclamelor, „trăiesc pentru a simț�i dragostea”,
sau căț�elul-robot mai sofisticat AIBO de la Sony. Adulț�ii din
cartea lui Turkle vorbesc despre interacț�iunea cu AIBO de
la î�nceput doar ca amuzament, dar recunosc că, mai târziu,
au apelat la robot când se simț�eau „singuri”. Mai este ș� i Paro,
robotul î�n formă de pui de focă pufos care menț�ine contac-
tul vizual ș� i este conceput să aibă un efect „terapeutic”
pentru adulț�ii care suferă de depresie ș� i nu numai. Acest gen
de substituț�ii, afirmă Turkle, „au pus realitatea pe fugă”.
Tehnologia tinde să reducă relaț�iile la niș� te simpli biț�i de
informaț�ie, iar apoi aceș� tia devin norma acceptată. Pentru
a î�mprumuta o frază a regretatului Daniel Moynihan, apre-
ciat sociolog ș� i senator al SUA, scad importanț�a relaț�iilor.
Î�n cartea Love and Sex with Robots (Dragoste și sex cu
roboții), David Levy sugerează că, î�n curând, dragostea cu
roboț�ii va fi la fel de acceptată ca dragostea cu ființ�ele uma-
ne. Roxxxy, primul robot sexual sau „iubită”, este mult mai
avansată decât păpuș� ile gonflabile. Lansată î�n 2010, Ro-
xxxy poate fi personalizată din punct de vedere al caracte-
risticilor fizice ș� i chiar al personalităț�ii. Are pielea î�ncălzită
electronic, organe interne care pulsează ș� i poate face con-
versaț�ie programată − dar numai despre sex ș� i fotbal! Ce să
î�ț�i doreș� ti mai mult?!
Capătă avânt ș� i miș� carea de a avea roboț�i mici care să
aibă grijă de cei mai vulnerabili cetăț�eni, copiii ș� i persoanele
î�n vârstă. Lui Paro, de exemplu, i se face mare reclamă că
este soluț�ia pentru seniorii singuri. Î�nț�elege cam cinci sute
de cuvinte î�n engleză ș� i seniorilor pare să le placă de el − bi-
neî�nț�eles dacă nu aleg să vorbească cu o persoană reală.
Pentru mine, roboț�ii ca Roxxxy ș� i Paro reflectă atât sen-

timentul nostru din ce î�n ce mai acut de eș� ec ș� i resemnare
î�n privinț�a relaț�iilor apropiate, cât ș� i lipsa noastră profundă
de conș� tientizare î�n privinț�a nevoii de conexiune emoț�io-
nală intimă. Singurul lucru pe care roboț�ii nu pot să î�l facă
este să simtă emoț�ie; ei oferă un spectacol fals care imită
conexiunea. La fel cum fac cuplurile nefericite, atunci când
ne simț�im pierduț�i ș� i disperaț�i, alegem soluț�ii care par să
ofere alinare imediată, dar ne denaturează ș� i mai mult capa-
citatea de a relaț�iona efectiv cu altă persoană. Î�ntr-o socie-
tate î�n care oamenii sunt singuratici, o relaț�ie de substituț�ie
poate fi mai bună decât nici una, dar substitutul se trans-
formă î�ncet-î�ncet î�ntr-un î�nlocuitor, iar acesta devine
preferat.
Howard, una dintre persoanele intervievate de Sherry
Turkle despre „compania artificială” oferită de un robot, co-
mentează: „Păi, oamenii sunt riscanț�i... roboț�ii sunt siguri”.
Oamenii ca Howard par să relaț�ioneze cu roboț�ii lor de
parcă ar avea conș� tiinț�ă de sine ș� i emoț�ii, chiar dacă spun
că „ș� tiu” că robotul este o maș� ină. Se „ataș� ează” de aceste
maș� ini, care imită ascultarea ș� i interesul, fără să poată re-
zista ideii că maș� inii „î�i pasă”. După cum remarcă Turkle,
dorinț�a noastră de grijă este atât de puternică, î�ncât î�ntrece
faptul că ș� tim că maș� ina este indiferentă. Pseudoataș� amen-
tele de substituț�ie pot fi seducătoare, dar până la urmă ne
poartă din ce î�n ce mai departe de ceea ce contează: senti-
mentul de conexiune plină de iubire care necesită momente
de atenț�ie deplină ș� i î�nț�elegerea nuanț�elor emoț�ionale.
Ceea ce cerem roboț�ilor arată exact ce lipseș� te î�n viaț�a
noastră. Atunci când apelăm la tehnologie ș� i nu unul la
celălalt, conexiunea faț� ă î�n faț� ă se reduce ș� i legăturile
adevărate slăbesc. Turkle ajunge la concluzia că „o maș� ină

considerată prieten jigneș� te ceea ce î�nț�elegem prin priete-
nie; la urma urmei, nu contăm pe prietenii cibernetici
să vină pe la noi când suntem bolnavi sau să ne consoleze
atunci când pierdem ceva sau pe cineva”. Suntem î�ntr-adevăr
programaț�i să contăm nu numai pe prietenii noș� tri, ci ș� i pe
persoanele iubite pentru a face asta.
Atunci când ascult cuplurile descriind cum î�ș�i petrec
timpul, î�mi dau seama imediat că butonatul iPad-ului ș� i al
computerului ș� i uitatul la „reality-show-urile” ironic numi-
te aș� a la televizor ne diminuează ș� ansele de a interacț�iona
ș� i de a avea grijă de altă persoană. Tehnologia î�n general,
exact ca pornografia, ne oferă modele jalnice de a intra î�n
conexiune ș� i de a ne ataș� a de alț�i oameni. Ne obiș� nuim cu
ceea ce este simplificat, superficial ș� i senzaț�ional; apelăm
la nesfârș� itele poveș� ti ale relaț�iilor pe care le au vedetele,
î�n loc să î�nvăț�ăm să le î�mbunătăț�im pe ale noastre. După
cum observă politologul Robert Putnam î�n influenta sa carte
despre pierderea conexiunii sociale î�n societatea occiden-
tală, Bowling Alone (Bowling de unul singur), „o bună so-
cializare constituie o condiț�ie pentru viaț�a din mediul
online, nu un efect al ei: fără un echivalent î�n lumea reală,
contactul de pe internet devine vorbărie goală, nesincer ș� i
bizar”. Comunicăm din ce î�n ce mai mult ș� i spunem din ce
î�n ce mai puț�in. Î�ntr-o relaț�ie sănătoasă de iubire, dacă pu-
tem să stingem ecranele, putem să î�nvăț�ăm să spunem ce
contează cu adevărat pentru noi, aș� a î�ncât să formăm o
conexiune.
Ne confruntăm aici cu o problemă de felul î�ntrebării:
Cine a fost primul, oul sau găina? Izolarea, afirm eu, este un
efect al obsesiei noastre pentru tehnologie, dar izolarea
socială din ce î�n ce mai mare ne creează ș� i ea această obse-

sie. Mai mult decât î�n orice moment din istoria omului,
locuim singuri. Î�n anii 1950, numai patru milioane de oa-
meni din Statele Unite locuiau singuri; î�n 2012, peste trei-
zeci de milioane locuiau singuri. Asta î�nseamnă 28% dintre
gospodării − acelaș� i procent ca ș� i î�n Canada; î�n Marea Bri-
tanie procentul este de 34%. Eric Klinenberg, sociolog la
Universitatea New York ș� i autor al cărț�ii Going Solo: The
Extraordinary Rise and Surprising Appeal of Living Alone
(Pe cont propriu: Extraordinara amploare și surprinzătoarea
atracție pentru traiul de unul singur), observă că aceste date
statistice aflate î�ntr-o vertiginoasă creș� tere ne spun că are
loc un „experiment social remarcabil”.
Cum se potriveș� te această transformare capitală î�n sche-
ma creaturii pe care o numim ființ�ă umană? Tehnologiei i
se face mare reclamă ca fiind soluț�ia la izolarea din ce î�n ce
mai mare, când de fapt este ș� i ea o parte a problemei.
Conexiunea reală cu ceilalț�i este î�nlăturată de tovărăș� ia
virtuală. Este î�ngrijorător, fie ș� i doar la nivel pragmatic.
Psihologii atrag atenț�ia că cooperarea de care depinde so-
cietatea este o abilitate î�nvăț�ată, pe care până de curând o
dobândea toată lumea. Astăzi î�nsă, din ce î�n ce mai puț�ini
oameni au capacitatea de a colabora; se retrag î�n schimb
din sarcinile de grup ș� i viaț�a socială.
Clienta mea, Marjorie, se uită lung î�n podea î�n cabine-
tul meu î�n timp ce spune: „Sunt singură de când căsnicia
mea s-a destrămat ș� i fiul meu a plecat. Aș� a că este liniș� te ș� i
nu trebuie să am de-a face decât cu mine. M-am obiș� nuit.
Mă uit la televizor ș� i joc o mulț�ime de jocuri video. Dar la
muncă, e atâta zumzet. Oameni mulț�i, care vor să î�i ascult
ș� i să î�i ajut să facă diferite lucruri. Mă copleș� esc ș� i mă
enervează. Ș� i acum ș� eful meu direct spune că mă va conce-

dia. I-am spus că nu contează, dar nu e chiar aș� a. Atunci chiar
aș� fi singură − ș� i fără niciun ban”.
„AVENTURILE” ONLINE
Nu trebuie să te duci prea departe ca să găseș� ti ș� i alte exem-
ple ale gradului de nepăsare la care s-a ajuns î�n societăț�ile
occidentale faț�ă de relaț�ii sau ca să î�nț�elegi că relaț�iile sunt
privite din ce î�n ce mai mult ca niș� te bunuri. Î�ntr-o zi, cam
pe la sfârș� itul scrierii acestei cărț�i, stăteam la masa din bu-
cătărie ș� i luam micul dejun, când ochii mi-au căzut din
î�ntâmplare pe un articol din ziarul local. Noel Biderman,
director executiv al Ashley Madison, un serviciu de î�ntâl-
niri online pentru oamenii căsătoriț�i care vor să-ș� i î�nș� ele
partenerul, tocmai anunț�ase rezultatele sondajului com-
paniei printre clienț� ii săi. Am aruncat o privire asupra
concluziilor privitoare la cei infideli: bărbatul tipic are pa-
truzeci ș� i ceva de ani, femeia are 31 de ani, sunt căsătoriț�i
de aproximativ cinci ani ș� i au de obicei o fiică de 2-3 ani; ș� i
sunt î�nstăriț�i. Interesant. Ș� i trist.
Dar următoarea concluzie mi-a atras cu adevărat atenț�ia.
De fapt, m-a făcut să scap din mână pâinea prăjită! Ottawa,
micuț�a capitală adormită î�n care î�mi petrec cea mai mare
parte din timp, este un punct fierbinte pentru clienț�ii care
cumpără prilejul de a avea o aventură, având cei mai mulț�i
abonaț�i plătitori la Ashley Madison pe cap de locuitor. Ș� i
chiar cartierul meu, mărginit de un râu leneș� ș� i un canal
liniș� tit, plin de case vechi ș� i copaci uriaș� i, cafenele ș� i floră-
rii, este zona cea mai fierbinte pentru clienț�i. N-am să vă
spun ce am făcut î�n continuare, dar a fost ceva zgomotos.
Câinele meu a intrat rapid sub masă. Poate că este vorba de
capitale: locul cu cei mai mulț�i abonaț�i din Statele Unite

este Washington, D.C.
Potrivit lui Biderman, momentul cel mai popular de
î�nscriere pentru femeile care au copii este imediat după
Ziua Mamei! Aceste mame spun că primesc puț�ină atenț�ie
din partea partenerului ș� i că le este dor să se simtă spriji-
nite emoț�ional ș� i dorite din punct de vedere sexual. M-am
simț�it tristă ș� i un pic dezgustată că atât de mulț�i dintre ve-
cinii mei ar putea să simtă că singurul loc î�n care pot să
apeleze ca să găsească o soluț�ie pentru acest gen de neferi-
cire este un site care profită de vulnerabilitatea lor ș� i î�i
pune să plătească pentru privilegiul de a-ș� i strica ș� i mai
mult relaț�ia.
Mai târziu î�n acea dimineaț�ă, am primit un email lung
de la un coleg care î�mi scria despre programele de educaț�ie
a relaț�iilor. Voia să î�mi spună că există mai multe programe
serioase care par să ajute cuplurile să î�ș�i î�mbunătăț�ească
relaț�ia î�nainte să se producă un rău ireparabil, dar că î�n-
scrierile î�n aceste programe sunt mai degrabă scăzute. Î�n
general, educarea relaț�iilor se vinde greu. Apoi mi-am amintit
de un articol care semnala că majoritatea oamenilor care
se î�nscriu pe site-urile ce facilitează adulterul, nu î�nș� ală de
fapt niciodată. Se î�nscriu pentru a flirta cu ideea de a-ș� i
î�nș� ela partenerul, pentru a vorbi cu cineva despre asta, dar
se î�ntâlnesc rareori cu un potenț�ial amant. După toate pro-
babilităț�ile, se simt abandonaț�i ș� i singuri ș� i caută o distracț�ie,
o fantezie care promite alinarea suferinț�ei ș� i î�i face să simtă
că ar avea o opț�iune.
Am avut o dorinț�ă copleș� itoare să ies afară, î�n stradă,
ș� i să strig la toț�i vecinii mei: „Ascultaț�i aici. Abandonaț�i
site-urile alea de găsire rapidă ș� i uș� oară a amanț�ilor, căci
nu vă duc nicăieri. Nu vă ajută. Căutaț�i un program care să

vă ajute pe voi ș� i pe partenerul vostru să vă restabiliț�i co-
nexiunea”. De ce nu fac oamenii asta? Poate că nu ș� tiu nici
măcar cum să î�nceapă să vorbească cu partenerul despre
nefericire sau cred că el nu ar fi niciodată de acord să par-
ticipe la un asemenea program. Poate că li se pare mai î�n-
spăimântător să parcurgă un astfel de program decât să
aibă o aventură imaginară pe internet.
Dar atunci când mă gândesc la toate cuplurile neferici-
te pe care le-am văzut ș� i la faptul că atât de multe dintre ele
aș� teaptă ani de zile până când se hotărăsc să caute un tera-
peut, sunt convinsă că apelarea la internet ț�ine de ideea
populară că iubirea ni se î�ntâmplă pur ș� i simplu, că noi nu
î�i controlăm capriciile ș� i că singura scăpare atunci când se
î�ntoarce î�mpotriva noastră este să căutăm distanț�area ș� i
distracț�ia.
CUM SĂ NE FACEM O VIAȚĂ ȘI O LUME

MAI BUNĂ CU AJUTORUL SIMȚULUI IUBIRII
Ș� i ce dacă luăm î�n serios cercetările referitoare la puterea
legăturilor din dragoste? Cum să î�ncepem să folosim lecț�i-
ile noii ș� tiinț�e? Putem să răspundem la această î�ntrebare
î�n două feluri. Putem să ne î�mbunătăț�im deciziile ș� i practi-
cile î�n ceea ce le priveș� te pe persoanele iubite ș� i putem să
î�ncercăm să transformăm activ societatea, astfel î�ncât să
recunoască, să preț�uiască ș� i să dea î�ntâietate nevoii noas-
tre î�nnăscute de conexiune.
La nivel personal, dacă ne gândim că î�ntr-o relaț� ie
conexiunea dintre cei doi parteneri este mereu variabilă,
oscilând î�ntre momentele de armonizare ș� i sincronizare ș� i
momentele de rupere a armoniei ș� i a conexiunii, atunci

putem să stabilim ritualuri î�n care să resetăm deliberat in-
dicatorul, să revenim pe aceeaș� i lungime de undă ș� i să
refacem conexiunea. Î�mi amintesc de o clientă, Charlene,
care î�mi povestea despre un joc pe care î�l jucau ea ș� i băie-
ț�elul ei ș� i care s-a metamorfozat î�ntr-un ritual de rearmo-
nizare cu soț�ul ei. Se numea Unde ești? Î�n cazul fiului ei, era
un joc de-a v-aț�i ascunselea, dar î�n cazul soț�ului devenea
un joc prin care el devenea prezent din punct de vedere
emoț�ional. „Unde eș� ti acum?” î�l î�ntreba ea. El î�nvăț�ase să î�i
dea informaț�ii despre starea emoț�ională din acel moment.
„Mă simt epuizat. Am prea multe de făcut. Î�mi place î�nsă că
mă î�ntrebi. Mă calmează.” Apoi ea proceda la fel spunându-i
cum se simte. Charlene spunea că această rutină simplă fă-
cea să nu treacă nicio zi „fără o conexiune personală, fără
ca unul dintre noi să fie pe lungimea de undă a celuilalt ș� i
să deschidă frecvenț�a emoț�ională, dacă ș� tii ce vreau să spun”.
Aniversările sunt o ocazie minunată pentru restabili-
rea conexiunii. Cum ar fi dacă ne-am reî�nnoi jurămintele
nupț�iale nu după 10 sau 20 de ani î�mpreună, aș� a cum fac
unii dintre noi, ci î�n fiecare an? Am putea să vorbim cu par-
tenerul pentru a recapitula ce s-a î�ntâmplat î�n anul care a
trecut, care au fost bucuriile ș� i dezamăgirile ș� i care a fost
tema poveș� tii noastre de dragoste pe termen lung. Apoi,
folosindu-ne jurămintele originale pe post de ghid, am pu-
tea să le refacem, concentrându-ne pe anul următor ș� i pe
modalităț�ile î�n care intenț�ionăm să ne creș� tem dragostea
unul pentru altul. Cu î�nț�elegere, putem î�nvăț�a să fim mai
atenț�i ș� i mai bine orientaț�i î�n privinț�a relaț�iilor noastre
cele mai preț�ioase ș� i mai necesare.
La nivel social, efectul cel mai evident al noii ș� tiinț�e a

ataș� amentului este acela că trebuie să ne educăm î�n vede-
rea stabilirii conexiunilor. Cel mai organic mod de a face
asta este să sprijinim cuplurile î�n efortul de a-ș� i crea legă-
turi pline de iubire ș� i de a fi părinț�i receptivi. Ar trebui să
recunoaș� tem, după cum notează Frans de Waal, că „nu avem
cum să scăpăm de realitatea că suntem dependenț�i unii de
alț�ii. Este un fapt. Dacă dependenț�a/ vulnerabilitatea sunt
recunoscute ș� i abordate aș� a cum trebuie î�ntr-o relaț�ie pli-
nă de iubire... atunci reprezintă sursa celor mai bune cali-
tăț�i umane, a empatiei, bunătăț�ii ș� i cooperării”. Trebuie să
educăm calităț�i precum empatia, care este cel puț�in la fel
de relevantă pentru sănătatea, fericirea ș� i calitatea de ce-
tăț�ean ca ș� i aritmetica. Dar ș� tim cum să educăm aceste
calităț�i?
CUM SĂ DOBÂNDIM EMPATIE

Empatia „se deprinde, nu se predă”, spune pedagogul Mary
Gordon, care a fondat programul Rădăcinile Empatiei
(ROE). De nouă ori pe an, ea merge î�mpreună cu o mamă ș� i
bebeluș� ul ei la o ș� coală elementară pentru a-i î�nvăț�a pe co-
piii din clasele I-VIII „alfabetul emoț�iilor” ș� i pentru a le oferi
o „imagine a dragostei”. Î�nainte de fiecare ș� edinț�ă, un in-
structor le explică limbajul sentimentelor ș� i al ataș� amen-
tului ș� i le dă sfaturi referitor la ce să fie atenț�i î�n timpul
interacț�iunii dintre mamă ș� i copil. După vizită, copiii o
analizează ș� i discută despre propriile sentimente de frică
sau frustrare, să zicem, ș� i despre felul î�n care le pot face
faț�ă sau pot să î�i ajute pe cei care au astfel de emoț�ii.
Instructorul ROE poate să î�ntrebe: „Ce î�ncearcă bebe-
luș� ul să ne spună acum?” „Cum i-a spus el mamei că are
nevoie de ea?” „Ce a făcut mama?” „Ce a putut să facă acum

bebeluș� ul ș� i nu a putut data trecută?” „Ce ar trebui să fa-
cem?” Copiii primesc ș� i lecț�ii de artă, teatru ș� i scriere, atât
pentru a explora ș� i mai bine sentimentele de ataș� ament,
cât ș� i pentru a dobândi informaț�ii de bază despre dezvolta-
rea umană.
Până la sfârș� itul anului 2012, 450.000 de copii din
Canada ș� i Australia au parcurs programul. Gordon crede
că mult prea mulț�i oameni sunt „niș� te oaze emoț�ionale,
izolaț�i de conexiunea importantă cu ceilalț�i, fiindcă nu
pot să vorbească limbajul universal al emoț�iilor”. Cercetă-
rile efectuate î�n anul 2000 de profesorul de pedagogie
Kimberly Schonert-Reichl, de la Universitatea din British
Columbia, descoperă că î�nț�elegerea emoț�ională ș� i compor-
tamentele pro-sociale cresc, iar comportamentul agresiv
scade la copiii care primesc educaț�ie ROE. Comportamen-
tul nedorit a scăzut cu 61% la copiii incluș� i î�n program
(spre deosebire de creș� terea cu 67% la cei care nu au fost
î�n program). Copiii ROE devin î�n general mai cooperanț�i,
oferă mai mult ajutor ș� i sunt mai buni, iar colegii lor i-au
evaluat ș� i astfel. De exemplu, atunci când copiii de la cursul
ROE le-au explicat colegilor lor cât de umilit ș� i nefericit se
simte un copil de nouă ani care se află î�ntr-un scaun cu
rotile ș� i nu î�ș�i poate controla salivaț�ia când elevii î�l jignesc
ș� i î�ș�i bat joc de el, hărț�uirea copilului a î�ncetat.
Programul creează un mediu sigur î�n care copiii pot să
discute despre sentimentele lor ș� i să î�nveț�e să le regleze.
Consecinț�ele sunt multiple. Programele de acest gen ar pu-
tea să ajute la limitarea fenomenului hărț�uirii, care a atins
proporț�ii uriaș� e î�n ș� colile din America de Nord, ș� i este un
factor predictiv important atât al delincvenț�ei cât ș� i al
activităț�ii infracț�ionale ulterioare, al alcoolismului ș� i pro-

blemelor de sănătate mentală. Astăzi, unul din cinci copii
ș� i adolescenț�i trec prin dificultăț�i de ordin psihologic, in-
clusiv depresie ș� i anxietate, destul de severe pentru a justifica
tratamentul.
Unii profesori numesc cursul ROE a patra materie im-
portantă (după citit, scris ș� i aritmetică), ca un mod de a afir-
ma cât de mult apreciază acest program ș� i cum formează el
deprinderi sociale de bază. Î�ntr-adevăr, acest gen de pro-
gram pare să ajute realmente la î�mbunătăț�irea abilităț�ilor
de bază, dar ș� i rezultatele la î�nvăț�ătură î�n general. Cercetări-
le arată că abilităț�ile sociale pe care le prezintă un copil î�n
clasa a 3-a prezic succesul la î�nvăț�ătură î�n clasa a 8-a mai
bine decât potenț�ialul intelectual. „Foarte mulț�i copii nu pot
să î�nveț�e pentru că suferă foarte tare din punct de vedere
social”, spune Gordon. Î�ș�i consumă energia fiind atenț�i la
ameninț�ări ș� i gestionându-ș� i frica; mai rămâne foarte puț�i-
nă pentru studiu.
Sporindu-le implicarea emoț� ională ș� i receptivitatea,
Gordon speră să formeze copii care vor fi prieteni mai
buni, cetăț�eni mai buni ș� i care vor deveni, la rândul lor, pă-
rinț�i mai buni. Avem î�n prezent „atât de mulț�i oameni care
continuă î�n virtutea inerț�iei”, spune ea ș� i face o analogie:
„Avem fluor î�n apă pentru prevenirea cariilor dentare... dar
acum avem nevoie de empatie î�n apă pentru prevenirea
dezintegrării sociale”.
Adevărata î�ntrebare este cât preț�uim conexiunea umană.
Se pare că suntem ambivalenț�i. Î�n 2009, guvernul provinci-
ei British Columbia a tăiat fondurile pentru programul
Rădăcinile Empatiei, dar î�n 2012, un nou guvern a redat
destule fonduri pentru ca acesta să fie reinstituit î�n 360 de
clase. Î�ntrebarea dacă preț�uim conexiunea umană ș� i em-

patia destul de mult pentru a le educa ș� i a le promova î�n
mod deliberat depinde poate de modul î�n care percepem
civilizaț�ia î�n sine. Atunci când a venit î�n Anglia, î�n anii 1930,
pentru discuț� ii privind independenț� a Indiei, Mahatma
Gandhi a fost î�ntrebat de un reporter ce crede despre civi-
lizaț�ia occidentală. Gandhi a răspuns: „Cred că ar fi o idee
foarte bună”.
Cuvântul civilizație provine din latină ș� i semnifică o
etapă avansată a dezvoltării ș� i organizării societăț�ii uma-
ne. Apreciem această etapă după cât sunt de î�nalte clădirile
noastre sau după cât de sofisticate sunt produsele din ma-
gazinele noastre? Sau o apreciem după calitatea relaț�iilor
noastre?
Î�n noiembrie 2012, mergând pe străzile din Ierusalim
am văzut, î�n acest oraș� divizat de mult timp ș� i agitat, două
fetiț�e î�n jur de trei ani care se plimbau liniș� tite de mână pe
strada pietruită î�ngustă. După ce văzusem tineri soldaț�i is-
raelieni cu arme automate î�n braț�e, la fiecare poartă a ora-
ș� ului, mi s-a părut liniș� titoare această imagine inocentă a
conexiunii ș� i a siguranț�ei percepute. Î�n Danemarca, oame-
nii î�ș�i lasă copiii nesupravegheaț�i afară, având î�ncredere că
nimeni nu î�i va lua ș� i nu le va face vreun rău. Î�n Oslo, nu
sunt cerș� etori pe străzi; dacă cineva î�ncepe să cerș� ească,
oamenii vin ș� i se oferă să î�l ajute sau să sune la autorităț�i
pentru ajutor. Î�n orăș� elele din America ș� i Canada, unde co-
munităț�ile sunt mai unite decât î�n oraș� ele mari, oamenii
lasă uș� ile ș� i maș� inile descuiate. Civilizaț�ia, se pare, funcț�io-
nează cel mai eficient atunci când ne luăm î�n serios capitalul
social ș� i î�l cultivăm.
LEADERSHIPUL ȘI CONEXIUNEA
Pe măsură ce î�nț�elegem relaț�iile ș� i cum ne influenț�ează ele,
ca indivizi, dezvoltarea ș� i tăria, putem să extindem aceste
descoperiri î�n lumea profesională ș� i să le folosim pentru a
crea lideri mai eficienț�i. Descrierile ș� tiinț�ifice ale liderilor
de succes din afaceri ș� i din armată reflectă calităț�ile figuri-
lor de ataș� ament model. Ei sunt pe aceeaș� i lungime de undă
cu subordonaț�ii ș� i receptivi, le dau î�ndrumare, le pun pro-
vocări î�n faț�ă, le sprijină iniț�iativele ș� i le î�ncurajează î�ncre-
derea ș� i respectul de sine. Un exemplu bun se află î�n filmul
Saving Private Ryan (Salvați soldatul Ryan). Căpitanul
Miller, jucat de Tom Hanks, î�ș�i î�nvaț�ă oamenii să aibă î�n-
credere î�n el ș� i unii î�n alț�ii; î�i transformă î�ntr-o echipă pu-
ternică ș� i unită care poate să î�ș�i î�ndeplinească misiunea.
Î�ncrederea este liantul care transformă un grup de oameni
î�ntr-o unitate, la fel cum este ș� i adezivul care transformă
doi indivizi î�ntr-o pereche unită.
Acest lucru este valabil ș� i î�n sport. Psihologul Michael
Kraus ș� i colegii săi de la Universitatea din California, Ber-
keley, au descoperit că cel mai bun factor de predicț�ie refe-
ritor la care echipă din NBA avea să câș� tige campionatul î�n
sezonul 2008-2009 nu era performanț�a de la î�nceputul se-
zonului, ci de câte ori ș� i-au î�ntins mâna ș� i s-au atins mem-
brii echipei î�n primul meci. Atingerea care oferă siguranț�ă
din partea coechipierilor pare să amplifice sentimentul că
pot să se bazeze unul pe altul, creș� te cooperarea ș� i le oferă
jucătorilor libertatea de a se concentra cu totul la meci.
Conexiunea umană are efect!
Mario Mikulincer, de la Centrul Interdisciplinar din Her-
zlyia, a examinat legătura dintre ataș� ament ș� i leadership î�n
armata israeliană. Î�ntr-un studiu, el a identificat stilurile
de ataș� ament ale tinerilor recruț�i din armată la î�nceputul

celor patru luni de instrucț�ie intensivă. Atunci când au ter-
minat, le-a cerut să î�i numească pe cei care ar trebui să de-
vină lideri. Cei nominalizaț�i de recruț�i aveau cu toț�ii stilul
ataș� amentului sigur.
Î�ntr-un alt studiu, Mikulincer a cerut unui număr de 200
de oameni, inclusiv ofiț�eri din Forț�ele de Apărare Israelie-
ne ș� i directori din sectorul public ș� i privat, să completeze
chestionare despre stilul lor de ataș� ament ș� i motivele pentru
care au căutat posturile de conducere. Liderii mai evitanț�i
au susț�inut î�n general afirmaț�iile care demonstrau putere,
duritate, independenț� ă, luarea de decizii dictatoriale ș� i
izolarea de subordonaț�i; atitudinea lor se rezumă la fraza:
„Î�mi place să controlez oamenii”. Liderii cu un ataș� ament
anxios au bifat mai degrabă afirmaț�iile care demonstrau
dorinț�a de a cultiva dezvoltarea subordonaț�ilor („Depun
efort pentru dezvoltarea personală a subordonaț�ilor mei”).
Dar erau atât de nesiguri de ei î�nș� iș� i, î�ncât subordonaț�ii au
raportat că nu le este cert cum anume ar putea să contribuie
la performanț�a unităț�ii î�n sarcinile-cheie ș� i î�n rezolvarea
problemelor. Anxietatea dăunează comunicării eficiente.
Î�ntr-un al treilea studiu, Mikulincer i-a î�ntrebat pe soldaț�i
despre unitatea de grup („Echipa lucrează bine î�mpreună?”
„Grupul vostru are un nivel ridicat de coeziune?”). Soldaț�ii
i-au evaluat atât pe liderii anxioș� i cât ș� i pe cei evitanț�i ca
nefiind buni la crearea coeziunii de grup, dar din motive
diferite. Ofiț�erii cu un ataș� ament anxios au fost apreciaț�i ca
având deficienț�e î�n transmiterea î�ndrumărilor î�n situaț�iile
orientate spre sarcini, î�n vreme ce liderii evitanț�i au avut
deficienț�e î�n î�ndatoririle axate pe emoț�ii, cum ar fi ridica-
rea moralului. Liderii evitanț�i au primit note deosebit de
proaste atunci când soldaț�ii au fost chestionaț�i după in-

strucț�ia stresantă pentru luptă. Cu cât ofiț�erul era mai evi-
tant, cu atât oamenii lui considerau că î�i sprijină mai puț�in.
Î�ntr-adevăr, soldaț�ii, chiar ș� i cei care se apreciaseră pe ei
î�nș� iș� i î�nainte de instrucț�ie ca fiind foarte siguri, au rapor-
tat că simt tensiune nervoasă ș� i că devin deprimaț�i.
Mikulincer ș� i echipa lui trag concluzia că liderii evitanț�i
tind să ignore propriile emoț�ii ș� i pe ale altora ș� i să aibă o
atitudine generală negativă faț�ă de ceilalț�i. Î�i demoralizea-
ză pe subordonaț�i, reducând entuziasmul pentru sarcinile
de grup. Liderii anxioș� i, pe de altă parte, se î�ndoiesc de
propriile abilităț�i ș� i le transmit subordonaț�ilor o stare de
incertitudine, iar asta î�i face să ezite ș� i le scade productivi-
tatea. Genul acesta de cercetare ne extinde conceptul pri-
vind leadershipul eficient. Demonstrează că î�n leadership,
ca ș� i î�n alte sfere ale vieț�ii, cei care pot să î�ș�i gestioneze
emoț�iile ș� i să formeze legături bune cu ceilalț�i sunt cei care
pot să creeze acea structură sigură care promovează rezul-
tatele deosebite.
BUNI CETĂȚENI
Multă vreme scopurile dezvoltării personale ș� i autonomiei
au fost considerate ca fiind oarecum î�n antiteză cu ataș� a-
mentul ș� i nevoia noastră de ceilalț�i. De fapt, conexiunea
sigură este solul fertil din care răsar ființ�ele umane î�ncre-
zătoare, reziliente ș� i independente. Acest sentiment al
conexiunii sigure ș� i al deschiderii ne ridică la ceea ce re-
numitul psiholog Abraham Maslow a numit actualizarea
de sine. Oamenii mai siguri par să accepte ceea ce sunt ș� i
se percep pe ei ș� i pe ceilalț�i ca fiind demni de grija ș� i inte-
resul celorlalț�i. Atunci când avem un ataș� ament sigur, avem
un sentiment de sine pozitiv, mai echilibrat, mai complex ș� i

mai coerent. De fapt, oamenii cu un ataș� ament sigur pre-
zintă mai puț�ine discrepanț�e î�ntre ceea ce ei afirmă că sunt
trăsăturile lor reale ș� i cele ideale. La sfârș� itul terapiei,
Anita î�mi spune: „Atunci când sunt mai apropiată de Ken,
mă simt mai î�ncrezătoare ș� i mai bine î�n pielea mea. Să ș� tiu
că sunt specială pentru el mă ajută să î�mi accept temerile
ș� i să ș� tiu că pot să le fac faț�ă. Nu contează dacă sunt speriată
câteodată. Nu mai trebuie să port această mască a calmului.
Până la urmă, e mai simplu să î�ț�i recunoș� ti vulnerabilităț�ile;
este cel mai bine aș� a”.
Dar mai mult decât atât, deoarece oamenii cu un ataș� a-
ment sigur trăiesc î�ntr-o lume pe care o percep ca fiind
sigură, sunt mai puț�in egocentrici ș� i mai puț�in preocupaț�i
de ameninț�ări decât cei anxioș� i sau evitanț�i. Asta le permi-
te să se concentreze pe ceilalț�i, să empatizeze cu ei ș� i să fie
mai toleranț�i. John Bowlby credea că ființ�ele umane mani-
festă î�n mod natural empatie ș� i altruism, dacă au parte de
afecț�iune î�n copilărie. Credea, de asemenea, că ataș� amentul
nesigur tinde să reprime sau să anuleze tendinț�a noastră
naturală de a avea grijă de ceilalț�i. Ș� i se pare că legătura
sigură cu ceilalț�i ne amplifică î�ntr-adevăr capacitatea de a
răspunde cu compasiune nevoilor lor.
Psihologii pot acum să „activeze” sau să declanș� eze sen-
timentul de siguranț�ă î�n laborator ș� i, cel puț�in o perioadă
scurtă de timp, să amplifice compasiunea unei persoane.
Mikulincer ș� i colegii lui au analizat modul î�n care o mostră
de conexiune afectuoasă ne influenț�ează capacitatea de a-i
compătimi pe ceilalț�i ș� i de a acț�iona î�n interesul lor. Î�ntr-un
studiu, studenț�ii au citit fie o poveste despre o persoană
care oferă afecț�iune ș� i sprijin cuiva care suferă, fie o poveste
care descria o persoană ce rostea genul de banalităț�i care

ar trebui să ridice starea de spirit a ascultătorului obiș� nuit.
După asta, au citit o poveste despre un student ai cărui pă-
rinț�i tocmai muriseră î�ntr-un accident de maș� ină. Apoi li
s-a spus să dea o notă î�n funcț�ie de gradul de simpatie ș� i
compasiune, dar ș� i de tristeț�e, simț�it pentru acel student.
După povestea care activează ataș� amentul, toată lumea a
simț�it mai multă compasiune pentru studentul î�ndoliat de-
cât au simț�it după povestea care conț�inea doar fraze pen-
tru o stare bună de spirit. Dar cititorii evitanț�i ș� i anxioș� i au
simț�it mai puț�ină compasine decât cei cu ataș� ament sigur.
Ș� i cei cu ataș� ament anxios au relatat că au fost mai supă-
raț�i de poveste decât cei cu alte stiluri de ataș� ament. Au
pus accentul pe tristeț�ea lor, nu pe cea a studentului.
Dacă ne consolidăm conexiunile, nivelul mai ridicat de
compasiune chiar se transpune î�n acț�iune, î�n dorinț�a de a
ajuta o persoană care suferă? Î�ntr-un alt experiment, subiec-
ț�ilor li s-a cerut să î�i identifice pe oamenii de care erau cei
mai apropiaț�i (prin î�ntrebări precum: „Cine este persoana
la care apelezi atunci când te simț�i deprimat?”) Majorita-
tea aveau trei persoane de care erau ataș� ate. Apoi subiecț�ii
au fost aș� ezaț�i la un computer ș� i li s-a spus să se uite la ș� irul
de litere care apărea pe ecran ș� i să spună dacă formează
un cuvânt. Ascunsă î�n fiecare ș� ir era o prezentare sublini-
mală (subconș� tientă, adică) rapidă a numelui unuia dintre
persoanele dragi lor. Un alt grup de oameni au parcurs lite-
rele, dar li s-a spus să se gândească intenț�ionat (conș� tient,
adică) la o î�ntâmplare pozitivă importantă trăită cu o per-
soană dragă. Un grup de comparaț�ie a trecut prin acelaș� i
proces, dar numele dat î�n experiment a fost al unei cunoș� -
tinț�e, nu al unei persoane dragi.
Tuturor subiecț�ilor li s-a cerut apoi, aparent ca făcând

parte dintr-un experiment diferit, să meargă î�n alt labora-
tor ș� i să se uite la o femeie care executa o serie de sarcini
din ce î�n ce mai neplăcute. Î�n timp ce se uitau, cercetătorul
prezent î�n laborator insista cu tărie că sarcinile trebuie fă-
cute, altfel proiectul se va nărui. De fapt, subiecț�ii se uitau
la o actriț�ă, care juca î�ntr-un clip video î�nregistrat anterior.
Sarcinile groaznice progresau de la privitul unor imagini
cu un accident sângeros, la scufundarea mâinii î�n apă ex-
trem de rece ș� i până la ț�inerea î�n mână a unei tarantule sau
a unui ș� obolan care se zvârcolea. Pe măsură ce se desfăș� u-
ra clipul, chinul femeii se intensifica ș� i, la un moment dat, a
implorat să o î�nlocuiască cineva. Spectatorilor li s-a cerut
să î�ș�i evalueze propria suferinț�ă ș� i să spună cât de dispuș� i
ar fi să î�i ia locul.
Acest studiu a fost repetat de cinci ori, cu cinci grupuri
de participanț�i. De fiecare dată, subiecț�ii care fuseseră pre-
gătiț�i, î�n mod conș� tient sau inconș� tient, cu numele unei
persoane dragi au relatat că au fost mai tulburaț�i de situa-
ț�ia dificilă a femeii ș� i că au simț�it mai multă compasiune
pentru ea decât subiecț�ii pregătiț�i cu numele unei cunoș� -
tinț�e. Existau, de asemenea, mai multe ș� anse să se ofere să
î�i ia locul.
Î�n cadrul grupului cu ataș� amentul activat, au existat
câteva diferenț�e subtile. Persoanele evitante au apreciat că
simt mai puț�ină compasiune ș� i neliniș� te pentru situaț�ia fe-
meii ș� i au fost mai puț�in dispuse să î�i ia locul decât obser-
vatorii siguri. Persoanele anxioase au fost foarte tulburate
de situaț�ia ei dificilă, dar au fost totodată mai puț�in dispuse
să î�i ia locul decât cele sigure. Activarea sistemului de ata-
ș� ament pare să ne activeze, pentru un moment, sistemul
altruist, al afecț�iunii, dar se pare că avem nevoie de un anu-

mit nivel de siguranț�ă î�nainte să trecem la acț�iunea plină
de compasiune. Evitanț�ii par să menț�ină o anumită detaș� a-
re, î�n timp ce anxioș� ii sunt cuprinș� i de propria suferinț�ă.
Siguranț�a creează o atitudine de toleranț�ă ș� i faț�ă de
ceea ce este nefamiliar sau nou. Atunci când eș� ti convins că
ceilalț�i te susț�in, nefamiliarul este mai puț�in ameninț�ător.
Oamenii siguri au o stimă de sine mai stabilă ș� i sunt mai
puț�in î�nclinaț�i să î�i denigreze pe alț�ii (cum ar fi prin afir-
maț�ia: „Noi − eu ș� i grupul meu − suntem mai buni decât ei”).
Aș� a că este de î�nț�eles că acest gen de cercetare a activării
sentimentului de siguranț�ă a fost folosit pentru a testa dacă
este posibil să promoveze toleranț�a î�ntre grupuri de oa-
meni diferiț�i, î�ntre care ar putea exista ostilitate, cum ar fi
homosexualii ș� i heterosexualii sau arabii ș� i israelienii.
Atunci când subiecț�ilor li s-a cerut să se uite la chipul
unei persoane iubitoare de care erau ataș� aț�i, imediat după
ce le-a fost evaluată reacț�ia î�n faț�a unor imagini cu un mem-
bru al grupului „străin”, atitudinea lor negativă, după cum
fusese ea apreciată î�nainte, a dispărut complet. Trăirea
sentimentului de conexiune sigură i-a făcut mai puț�in cri-
tici. Dacă î�nainte î�i descriseseră pe membrii celuilalt grup
ca fiind „jegoș� i, fără caracter ș� i leneș� i”, după aceea i-au con-
siderat „de î�ncredere, prietenoș� i ș� i cumsecade” − exact ca
pe membrii propriului grup. Acest punct de vedere pozitiv
a fost prezent chiar ș� i atunci când a fost indus un senti-
ment de ameninț�are, ca atunci când subiecț�ilor li s-a spus
că membrii propriului grup fuseseră insultaț�i de curând de
cineva din grupul „străin”.
Dar poate declanș� area unui sentiment de ataș� ament
sigur să reducă efectiv agresiunea î�ntre grupurile ostile?
Este un pic mai greu de testat î�n laborator. Mikulincer s-a

hotărât să î�ncerce studiul Sos Iute. Este varianta din cerce-
tare a unei păcăleli obiș� nuite î�n copilărie: să oferi unui copil
cu care eș� ti î�n relaț�ii proaste un jeleu î�n formă de vierme, ș� i
care este î�n realitate chiar un vierme adevărat. Te uiț�i cu
î�ncântare cum î�l mănâncă ș� i î�ncepe să vomite (sau nu)?
Î�n studiile agresivităț�ii î�ntrebarea este: cu cât sos iute este
dispus un subiect să î�ndoape pe altcineva?
Un asemenea studiu a inclus un grup de studenț�i isra-
elieni. De câteva ori, fiecare student a fost activat subliminal
î�n mod repetat timp de 20 de milisecunde cu numele unei
persoane importante de care era ataș� at, cu cel al unul pri-
eten care nu reprezenta un ataș� ament sigur ș� i cu cel al unei
cunoș� tinț�e oarecare. După fiecare activare, subiecț�ilor li
s-a cerut să dea unui arab ș� i unui israelian să guste o canti-
tate de sos iute; studenț�ilor li se spusese că ambilor le dis-
plăcea foarte tare mâncarea picantă. Cei cărora le fusese
activat ataș� amentul au dat câte o cantitate mică atât arabului
cât ș� i israelianului. Atunci când au fost activaț�i cu numele
celorlalte două persoane, subiecț�ii i-au dat î�n mod repetat
arabului cantităț�i mai mari de sos iute decât israelianului.
Sunt evidente implicaț�iile acestui gen de cercetare pen-
tru societate. Relaț�iile sigure cu părinț�ii ș� i partenerii pro-
duc cetăț�eni mai plini de compasiune ș� i mai atenț�i, care
vor fi mai toleranț�i faț�ă de cei care nu sunt ca ei. Aceste
proceduri de activare î�mi aduc aminte de ritualurile religi-
oase î�n care oamenii sunt î�ncurajaț�i să devină mai plini de
compasiune vizualizând-o pe zeiț�a budistă a iubirii, Tara,
rugându-se la Dumnezeul creș� tin iubitor sau meditând pur
ș� i simplu cu recunoș� tinț�ă la bunăvoinț�a universului.
Descoperirile studiilor î�n care s-a utilizat activarea, ca

cele de mai sus, sugerează că simpatia ș� i disponibilitatea
de a-i apăra pe ceilalț�i sunt maleabile; pot fi modelate, mai
ales dacă ne sunt evocate imagini care ne trezesc nevoia
cea mai profundă de a avea un loc al nostru ș� i de a fi parte
a unei conexiuni pline de iubire. Î�nț�elegerea ataș� amentului
ne arată că părinț�ii ș� i parteneriatele iubitoare se transpun
î�ntr-o societate mai bună ș� i mai umană. S-ar putea să nu î�ț�i
dai seama, dar, atunci când î�ț�i ț�ii copilul î�n braț�e sau răs-
punzi la chemarea partenerului, creezi o civilizaț�ie.
O SOCIETATE NOUĂ
Din punct de vedere al revoluț�iilor, ultima jumătate a seco-
lului al XVIII-lea a fost una fierbinte! Mai î�ntâi, a fost Re-
voluț�ia Americană din 1775, apoi Revoluț�ia Franceză din
1789. Ambele revolte au consacrat idealuri care se reflectă
î�n documentele fondatoare ale multor democraț�ii moderne.
Războiul American de Independenț�ă a consfinț�it drepturile
individului la libertate ș� i egalitate. Revoluț�ia Franceză a
consacrat un principiu suplimentar: frăț�ia î�ntre oameni. Li-
berté, égalité, fraternité este motto-ul naț�ional al Franț�ei.
Sunt unii oameni, cum ar fi regretatul Charles Gonthier,
judecător al Curț�ii Supreme a Canadei, care sugerează că
am uitat valorile centrale ale empatiei, î�ncrederii ș� i angaja-
mentului care caracterizează acest ultim stâlp al demo-
craț�iei: fraternitatea. Noua ș� tiinț�ă a ataș� amentului uman
extinde acest ultim element dincolo de recunoaș� terea nevo-
ii de compasiune pentru semeni ș� i cooperare î�ntre vecini.
Plasează recunoaș� terea interdependenț�ei noastre emoț�io-
nale ș� i fizice ș� i nevoia de relaț�ii sigure, pline de î�ncredere,
afectuoase chiar î�n centrul naturii umane ș� i al unei
societăț�i cu adevărat umaniste. Această ș� tiinț�ă nouă nu este

doar o formulă pentru iubirea romantică ș� i din familie. Este
un plan pentru reforma ș� i dezvoltarea optimă a societăț�ii
umane.
Am putea î�ncepe prin a ne gândi la modalităț�i de sen-
sibilizare a publicului cu privire la pericolul singurătăț�ii ș� i
prin a ne accepta nevoia de apartenenț�ă ș� i sprijin. Poț�i să
î�ț�i imaginezi ce ar î�nsemna dacă am lua o sumă mică, din
cele 641 de milioane $ cheltuite pe campaniile anti-fumat
î�n Statele Unite, î�n 2010, ș� i am crea o campanie î�mpotriva
ruperii conexiunilor, făcând cunoscute pericolele izolării
emoț�ionale? S-a descoperit că această izolare este de fapt
mult mai dăunătoare sănătăț�ii decât fumatul, aș� a că suges-
tia este una logică. Am putea să punem afiș� e publicitare î�n
oraș� ele noastre, care să î�i î�ntrebe pe oameni: „Cu cine ai
î�ncercat să comunici astăzi?” sau care să le spună: „Scoate
pe cineva cunoscut (sau necunoscut) la o cafea cu lapte
chiar astăzi. Este benefic pentru sănătatea ta”.
Sunt mii de modalităț�i prin care am putea aduce î�n cen-
trul atenț�iei formarea relaț�iilor. Să facem doar o listă foarte
scurtă. Am putea să le scriem reprezentanț�ilor noș� tri î�n
conducerea ț�ării, presându-i să contribuie la crearea unor
comunităț�i mai favorabile conexiunilor, cu spaț�ii publice
care să promoveze facilitarea interacț�iunilor sociale. Am
putea să le cerem, de asemenea, să promoveze pe larg edu-
caț�ia de bază î�n relaț�ii pentru parteneri ș� i părinț�i. Am putea
să î�ncurajăm posturile de radio ș� i televiziune să ofere pro-
grame serioase ș� i informative despre problemele relaț�io-
nale. Am putea revizui programele de educaț�ie profesională
pentru a-i informa pe doctori ș� i psihologi de cercetările
care arată că implicarea partenerului unui pacient creș� te
eficacitatea tratamentului pentru orice tip de afecț�iune, de

la anxietate la bolile de inimă.
Aceste cunoș� tinț�e noi referitoare la modul î�n care rela-
ț�iile ne afectează sănătatea ș� i starea de bine au avut deja ca
rezultat schimbări mărunte ș� i precise pe care putem, sper,
să le extindem ș� i să le consolidăm. Unele dintre ele, cum
ar fi programul Rădăcinile Empatiei, sunt menț�ionate aici.
Unele comunităț�i contribuie la educaț�ia publică a relaț�iilor
prin mici iniț�iative: de exemplu, grupurile religioase recru-
tează cupluri fericite de vârstă mijlocie ș� i î�naintată care să
aibă rol de consultanț�i de grup pentru cuplurile mai tinere,
î�mpărtăș� indu-le experienț�a lor despre iubirea pe termen
lung. Majoritatea oraș� elor au pus la dispoziț�ie linii telefo-
nice la care lucrează voluntari, iar unele agenț�ii oferă pre-
gătire gratuită tinerilor care sunt interesaț�i să facă parte
din personalul liniilor directe de ajutor pentru cei care au
nevoie ș� i vor pe cineva cu care să stea de vorbă. Unii dintre
tinerii noș� tri î�ș�i iau un an de pauză î�ntre liceu ș� i universi-
tate ș� i aleg programe dedicate serviciului pentru comuni-
tate. Această practică a î�nceput î�n Marea Britanie î�n anii
1960, ș� i programele precum AmeriCorps, creat î�n anii 1990
de preș� edintele Bill Clinton, promovează acum implicarea
tinerilor î�n proiecte precum educaț�ia comunitară ș� i ecolo-
gizarea. Această iniț�iativă ar putea fi extinsă astfel î�ncât, ca
parte a educaț�iei umaniste, să fie obligatoriu ca toț�i studen-
ț�ii să dedice un an serviciului direct î�n folosul comunităț�ii,
ca cerinț�ă pentru a intra la universitate sau la colegiu.
Î�n articolul său, „Patruzeci ș� i patru de hoț�i adoles-
cenț�i”, John Bowlby a explicat că sfidarea, disperarea ș� i fu-
ria, î�ntâlnite de obicei î�n rândul tinerilor delincvenț�i, sunt
î�n mare parte o reflecț�ie a disfuncț�ionalităț�ii familiei ș� i a
ruperii conexiunii cu ceilalț�i, care rezultă din asta. Funcț�io-

narea optimă a familiei î�ncepe ș� i se sfârș� eș� te cu legătura
dintre părinț� i; este infinit mai greu să reuș� eș� ti să fii un
părinte receptiv fără o asemenea legătură, mai ales fără re-
ț�eaua de sprijin pe care o furnizau î�nainte numeroase co-
munităț�i mici. Indicatorii simpli ai conexiunii ne spun cât
de mult ne-am abătut de la drumul cel bun. Sondajele ne
arată că, acum, familiile din SUA rareori mai iau masa î�m-
preună ș� i că părinț�ii petrec puț�in timp vorbind cu copiii
lor. Aproape jumătate dintre copiii americani de doi ani se
uită la televizor cel puț�in trei ore pe zi. Un raport UNICEF
din 2007 asupra bunăstării copiilor î�n cele mai bogate 21
de naț�iuni ale lumii a plasat Statele Unite, cu structurile
sale familiale haotice, relaț�iile de familie cu probleme ș� i ex-
punerea la violenț�ă, pe penultimul loc. Familiile fragile ș� i
instabile nu sunt de bun augur pentru crearea unor relaț�ii
emoț�ionale puternice, sigure, care vor asigura stabilitate
copiilor ș� i î�i vor ajuta să devină adulț�i funcț�ionali ș� i cetă-
ț�eni ai lumii.
Pe lângă conș� tientizarea faptului că trebuie să avem
grijă de planeta pe care trăim, trebuie să recunoaș� tem ș� i că
este necesar să protejăm niș� a ecologică pe care o ocupăm:
conexiunea apropiată cu ceilalț�i. Sistemele noastre medi-
cale aglomerate pasează deja responsabilitatea î�napoi către
familii, dându-le drumul oamenilor din spital mai repede
ș� i aș� teptându-se ca familia să aibă grijă de cei bolnavi, dar
ș� i de bătrâni. Dar î�ngrijitorii sunt din ce î�n ce mai copleș� iț�i
ș� i nu pot să facă faț�ă poverii. Problemele sociale cu care se
confruntă societatea pot fi rezolvate eficient prin consoli-
darea relaț�iilor dintre parteneri, î�n familie ș� i la nivel de
comunitate.
Calitatea relaț�iilor de dragoste nu mai este doar o ches-

tiune personală. Atunci când aceste relaț�ii î�nfloresc, be-
neficiem cu toț�ii; atunci când devin nefericite sau se rup,
suferim cu toț�ii. Anularea unei căsătorii î�i costă pe indivizi,
dar ș� i pe contribuabili. Î�n Statele Unite se estimează că, î�n
medie, fiecare divorț� goleș� te visteria publică de 30.000$;
banii sunt cheltuiț�i pe mâncare, locuinț�ă ș� i asistenț�ă medi-
cală pentru familiile monoparentale nevoiaș� e, dar ș� i pentru
a-l obliga pe celălalt părinte să plătească pensia alimentară.
Mai sunt apoi ș� i costurile indirecte: probleme de sănătate
fizică ș� i mentală, timp de muncă pierdut, dependenț�e ș� i
criminalitate.
Î�n lumina celor de mai sus, guvernele din toată lumea
î�ncep să ofere servicii de sprijin pentru cuplurile aflate î�n
dificultăț�i serioase sau pentru cele care se confruntă cu pe-
rioade de tranziț�ie stresante: de exemplu, cele care se pre-
gătesc pentru căsătorie sau pentru plecarea copiilor de
acasă. Relate, î�n Marea Britanie, ș� i Coaliț�ia Naț�ională pen-
tru Căsătorie, î�n Australia oferă informaț�ii gratuite, sfaturi,
consultaț�ii ș� i recomandări de terapeuț�i prin intermediul
internetului. Î�n Statele Unite, guvernul federal a dat sub-
venț�ii mici unor organizaț�ii locale ș� i religioase ca parte a
programului Iniț�iativa pentru o Căsnicie Sănătoasă. Rezul-
tatele acestor eforturi au fost insuficiente, probabil fiindcă
majoritatea programelor nu s-au concentrat pe probleme-
le ataș� amentului care se află la baza neî�nț�elegerilor dintr-o
relaț�ie. Majoritatea cuplurilor nu au nevoie să î�nveț�e cum
să ceară o pauză î�n timpul certurilor; trebuie să î�nț�eleagă
principiile fundamentale ale iubirii, să î�nveț�e cum să co-
munice ș� i să fie receptive la nevoile celuilalt. Cred că noul
meu program educaț�ional, Ț� ine-mă Strâns î�n Braț�e:
Conversaț�ii pentru Conexiune, bazat pe descoperirile ș� tiin-

ț�ifice descrise î�n această carte, va aduce rezultate mai bune.
Cel mai mare obstacol î�nsă nu este structura progra-
melor educaț�ionale, ci cum să le facem pe cupluri să partici-
pe la ele. Multe consideră asemenea cursuri o recunoaș� tere
a faptului că au eș� uat. Jenny, o clientă care vine la terapie
individuală pentru depresie, î�mi spune: „Ei bine, ș� tiu că
relaț�ia mea cu Russel î�mi declanș� ează uneori starea depre-
sivă, dar nu ne-am gândit niciodată să participăm la un pro-
gram de educaț�ie a relaț�iilor, ca să nu mai vorbim de terapia
de cuplu! La urma urmei, asta este pentru cuplurile care di-
vorț�ează sau ceva de genul acesta. Ș� i sunt lucruri intime. Nu
cunosc pe nimeni care să fi făcut asta. Nu poț�i să schimbi de
fapt dragostea, nu? «Or merge, or nu merge”, aș� a spune mama
mea. Ș� i prietenele mele sunt convinse că nu poț�i să păstrezi
sentimentul acela de iubire pentru totdeauna”.
Jenny î�mi spune că nu pare natural sau posibil să lu-
crăm intenț�ionat pentru a î�nț�elege iubirea. Nu are nici cea
mai mică idee că iubirea este ceva ce poate fi modelat ș� i
controlat ș� i că ea poate să î�nveț�e să o facă. Î�mi imaginez că,
dacă ai fi pledat pentru training-ul părinț�ilor î�n urmă cu
doar câteva decenii, ai fi primit un răspuns similar din
partea majorităț�ii oamenilor. Cultura parenting-ului s-a
schimbat î�n mare parte datorită cercetării lui John Bowlby
asupra relaț�iilor dintre mamă ș� i copil. Există acum un val
nesfârș� it de cărț�i, cursuri, site-uri, articole î�n media ș� i gru-
puri pentru părinț�i care reflectă ș� i formează o nouă con-
cepț�ie cu privire la ce î�nseamnă să fii părinte ș� i la ce are
nevoie un copil. Cea mai mare promisiune a noii ș� tiinț�e a
iubirii este aceasta: va crea o nouă concepț�ie similară dătă-
toare de putere despre ceea ce î�nseamnă să fii iubit.
Atunci când vom educa pentru dragoste ș� i vom î�ncepe

să î�nț�elegem că iubirea romantică poate fi î�nț�eleasă ș� i e
maleabilă, vom putea trece de la obsesia pentru partea
„finală” a iubirii la aspectul de a „face” dragoste (care î�n-
seamnă mai mult decât sex). Vom căpăta mai multă î�ncrede-
re î�n capacitatea de a lucra la relaț�iile noastre de dragoste
ș� i de a le modela. Cu cât crezi mai mult că poț�i să influen-
ț�ezi ce se î�ntâmplă î�ntr-o căsnicie, cu atât te vei strădui mai
mult să o păstrezi ș� i să o î�ndrepț�i. Ș� i cu cât dai dovadă de
mai mult angajament, cu atât vor fi mai eficiente eforturile
ș� i, î�n cele din urmă, cu atât va deveni mai stabilă relaț�ia.
Această stabilitate sporită este a doua mare promisiune a
noii ș� tiinț�e a iubirii. Putem face iubirea să dureze, fiindcă
acum ș� tim cum să o reparăm ș� i să o reî�nnoim.
Dar conș� tientizarea ș� i educaț�ia nu vor fi niciodată sufi-
ciente de unele singure. Gândirea noastră politică mai are
mult până să prindă din urmă modul î�n care î�nț�elegem ata-
ș� amentul uman ș� i puterea unei legături sigure. Dacă vrem
cu adevărat să sprijinim refugiul ș� i relaț�iile sigure pentru
adulț�i ș� i copii, atunci guvernele ș� i corporaț�iile trebuie să
ofere ș� i ele o gamă largă de politici de sprijin la locul de
muncă, care să includă atât concediu plătit pentru cei care
devin părinț�i, cât ș� i pentru angajaț�ii care au grijă de copii
bolnavi, de bătrâni sau de adulț�i infirmi. Oponenț�ii afirmă
că asemenea politici sunt costisitoare ș� i subminează pro-
ductivitatea ș� i competitivitatea. Dovezile sugerează con-
trariul. Studiile asupra companiilor extrem de eficiente
descoperă că politicile favorabile familiei au ca rezultat
costuri reduse ș� i o productivitate crescută. Angajaț�ii sunt
mai implicaț�i, mai creativi ș� i rămân mai mult timp î�n com-
panie. Ș� i clienț�ii sunt mai mulț�umiț�i.
Sondajele descoperă că oamenii care declară că sunt cei

mai fericiț�i ș� i o duc cel mai bine nu se găsesc î�n naț�iunile
cele mai bogate, ci î�n cele cu nivelul cel mai î�nalt de î�ncre-
dere printre cetăț�eni ș� i cu politicile sociale cele mai favora-
bile ataș� amentului. De fapt, bogăț�ia pare să vină cu un preț�
mare; multe studii arată că preocuparea pentru probleme
materiale merge mână î�n mână cu pierderea empatiei ș� i a
î�ncrederii î�n oameni. Preocuparea pentru a dobândi mai
multe bunuri sau pentru a atinge o euforie tot mai mare î�n
urma consumului de droguri ș� i alcool nu va reuș� i să substi-
tuie conexiunea cu ceilalț�i. Nevoia de conexiune emoț�ională
este intrinsecă ființ�elor umane, aș� a că nu poate fi substitu-
ită cu nimic. Dacă recunoaș� tem că există un simț� al iubirii,
putem să avansăm. Putem să mergem către un timp î�n care
iubirea „adevărată”, fiind î�nț�eleasă, devine mai simplă, mai
uș� oară ș� i mai accesibilă pentru noi toț�i.
Î�n toate culturile, se vorbeș� te mult despre vremurile î�n

care trăim ca fiind un punct de cotitură pentru omenire. Ș� a-
manii ș� i sfinț�ii consideră această perioadă î�nceputul sfârș� i-
tului lumii: sau î�nceputul unui nou ciclu. Mayaș� ii au prezis
distrugerea. Incaș� ii ș� i ș� amanii tibetani Bon* au prevestit
* Bon sau Bön este o religie tibetană diferită de budismul tibetan, deș� i

î�mpărtăș� eș� te aceleaș� i î�nvăț�ături ș� i terminologii generale. A apărut
î�n secolul al XI-lea ș� i scripturile sale se bazează î�n principal pe î�nvăț�ă-
turile ascunse termas ș� i viziuni ale unor î�nvăț�aț�i, cum ar fi Loden Nyin-
gpo. Deș� i î�nvăț�ăturile terma ale religiei Bon conț�in mituri despre Bon
existente î�nainte de introducerea budismului î�n Tibet, „adevărata «re-
ligie veche» a fost o nouă religie”. Religia Bon a fost fondată de Tonpa
Shenrab Miwoche. (n.red.)
reî�nnoirea ș� i transformarea. Indienii Hopi* au profeț�it „o

vreme î�n care lumea se va răsturna”.
Comentatorii lumii noastre moderne observă că se pare
că există o schimbare dramatică a concepț�iei noastre, că se
dezvoltă o nouă conș� tiinț�ă empatică. Ar fi de î�nț�eles, ț�inând
seama că î�ncepem să ne dăm seama cât de dependenț�i sun-
tem de această mică planetă albastră ș� i cât de uș� or ne-ar fi
să ne autodistrugem. Î�ncepem să ne dăm seama, după î�n-
delungatele cicluri evolutive care ne-au adus î�n acest
punct, că supravieț�uirea omenirii depinde de găsirea unei
căi prin care să ne formăm legături ș� i să cooperăm î�n viaț�a
noastră personală, a comunităț�ii ș� i î�n viaț�a politică. Studiul
serios al relaț�iilor de dragoste care ne formează se potri-
veș� te foarte bine cu această perspectivă a punctului de
răscruce. Iar drumul nostru se î�ndreaptă cu siguranț�ă î�n
direcț�ia optimismului. Suntem î�n pragul unor descoperiri
minunate î�n medicină ș� i fizică, care vor constitui un salt
enorm î�n evoluț�ia speciei noastre. Să î�nvăț�ăm să iubim ș� i
să fim iubiț�i trebuie să se afle î�n centrul acestui salt.
Filozoful Kwame Anthony Appiah de la Universitatea
Princeton atrage atenț�ia asupra faptului că, „î�n viaț�ă, pro-
vocarea nu este atât să î�ț�i dai seama cum să joci cel mai
bine jocul, ci să î�ț�i dai seama ce joc joci”. Descoperirile ș� ti-
inț�ifice rezumate î�n această carte au potenț�ialul să ne
schimbe jocul. Î�n opinia mea, singurul joc care merită jucat
este acela de a construi o societate mai umanistă, o
* Hopi sunt un popor de amerindieni. În prezent locuiesc în N-E statu-

lui Arizona, SUA, într-o rezervație de 6,557.262 km² (rezervația Hopi)
înconjurată complet de o altă rezervație mult mai mare, rezervația Na-
vajo. În 2000, conform recensământului, erau 6946 de oameni Hopi. În
2000, conform recensământului, erau 6.946 de oameni Hopi. (n.red.)
societate care se potriveș� te cu natura noastră fundamenta-

lă de animale sociale, care formează relaț�ii de ataș� ament
ș� i care ne oferă o ș� ansă reală de a găsi relaț�ii de dragoste
sigure, de durată: acelea care ne permit nu numai să supra-
vieț�uim, ci ș� i să trăim din plin ș� i optim. După cum sugerează
vechiul cântec, atunci când iubim cu adevărat un om, î�l iu-
bim „trup ș� i suflet”. Cuvântul suflet (soul) vine din engleza
veche ș� i î�nseamnă „suflu vital”. Ș� i nu suntem niciodată atât
de plini de viaț�ă ca atunci când iubim.
Dezvoltarea simț�ului iubirii ne oferă o cale pe care să
î�naintăm î�ntr-o lume diferită, o lume î�n care ne onorăm do-
rinț�a profundă de a ne găsi locul, î�n care avem un senti-
ment de conexiune cu propriul suflet ș� i cu cel al celorlalț�i.
Iubirea sigură calmează ș� i reface echilibrul. Î�n 2006, î�n
timp ce vizita oraș� ul Vancouver, î�n Canada, Dalai Lama s-a
adresat publicului: „Am acum 71 de ani. Mai simt ș� i acum
intens, î�n minte, prima mea experienț�ă, afecț�iunea mamei
mele. O mai simt ș� i acum. Asta î�mi dă imediat o liniș� te inte-
rioară, mă umple de calm”. Iubirea sigură promovează ex-
plorarea ș� i evoluț�ia, dezvoltându-ne lumea ș� i la interior ș� i
la exterior. Permite o lume bazată pe î�ncredere ș� i atinge
cea mai omenească calitate, cea pe care o avem cu toț�ii î�n
comun: vulnerabilitatea.
Este un imn vechi care atinge ceva foarte adânc î�n
mine ori de câte ori î�l aud cântat. Deș� i este o rugăciune
către Dumnezeu, pentru mine este un cântec al ataș� amen-
tului. Fiecare om de ș� tiinț�ă menț�ionat î�n cartea aceasta,
dar ș� i cei mai mulț�i dintre voi veț�i ș� ti de ce mă face să
plâng.
Rămâi cu mine; înserarea repede vine;

Se întunecă mai tare; mai rămâi cu mine.
Când nu am alt ajutor și mângâiere,
O, ajutor al celor slabi, rămâi cu mine.
Mulțumiri
D
edic această carte despre ș� tiinț�a relaț�iilor apropia-
te oamenilor de la care am î�nvăț�at cel mai mult
despre acest subiect.
Primul este tatăl meu, Arthur Driver, marinar englez ș� i
proprietar al unui pub î�ntr-un mic oraș� , al cărui chip se lu-
mina de bucurie de fiecare dată când fetiț�a lui guralivă din
clasa muncitoare î�l provoca sau nu era de acord cu el.
Mama mea, Winnifred, a fost cea care m-a î�nvăț�at că singu-
rul lucru care contează este curajul, inclusiv curajul de a
apela la oameni ș� i de a-i ajuta. Draga mea bunică, Ethel,
mi-a arătat că, atunci când ai alături de tine o persoană
foarte dragă, chiar ș� i momentele grele din viaț�ă pot fi pline
de bucurie. Ș� i prietenul meu de-o viaț�ă, părintele Anthony
Storey, chiar dacă credea î�ntr-un alt Dumnezeu decât mine,
m-a î�nvăț�at că sfinț�enia se referă mereu la compasiunea ș� i
grija pentru alț�ii (cuvântul provine de altfel din vechiul
cuvânt englezesc whole, adică „î�ntreg”).
Am î�nvăț�at despre toate subiectele din această carte −
conexiune, ruperea conexiunii, emoț�ie ș� i ataș� ament − de
la familia mea: cei trei copii ai mei, Sarah, Tim ș� i Emma, ș� i
minunatul meu partener de viaț�ă, John Palmer Douglas.
Munca mea de-o viaț�ă este să studiez iubirea ș� i conexiunea
376 Mulțumiri
ș� i să pun efectiv î�n practică cele î�nvăț�ate, iar familia mea a

dat dovadă de multă răbdare ș� i m-a susț�inut î�n acest efort.
De-a lungul anilor am î�nvăț�at de la clienț�ii mei care mă
inspiră − cartea aceasta nu ar fi fost posibilă fără ei − ș� i de
la minunaț�ii mei studenț�i de la Universitatea din Ottawa ș� i
de la Universitatea Alliant International din San Diego. Î�n
plus, am î�nvăț�at de la extraordinarul meu grup de colegi,
cu care călătoresc prin toată lumea ș� i care predau psiholo-
gilor ș� i cuplurilor tot ce am descoperit despre crearea
legăturilor sigure. Colegi deosebiț�i din domeniul terapiei
de cuplu, cum ar fi John ș� i Julie Gottman, m-au î�ncurajat ș� i
m-au sprijinit. Pe măsură ce studiul ataș� amentului s-a dez-
voltat, ș� i alț�ii, din alte domenii î�n afara psihologiei clinice,
cum ar fi specialistul î�n neuroș� tiinț�e Jim Coan ș� i specialiș� tii
î�n psihologie socială Mario Mikulincer ș� i Phil Shaver, mi-au
lansat diverse provocări ș� i m-au promovat. Dragii mei co-
legi de la Centrul pentru Excelenț�ă î�n Terapia Centrată pe
Emoț�ii (ICEEFT) ș� i toate cele aproximativ 30 de centre afi-
liate au creat o comunitate de psihologi dedicaț�i care î�mi
oferă o familie profesională î�n care poate fi explorat orice
semn de î�ntrebare ș� i pot fi extinse descoperirile.
Trebuie să î�i mulț�umesc lui Tracy Behar, editorul meu
de la Little, Brown, pentru răbdarea ș� i dăruirea cu care
m-a ajutat să scriu o a doua carte pe tema relaț�iilor de dra-
goste; alte mulț�umiri se î�ndreaptă către agenta mea, mereu
bine dispusă ș� i dedicată, Miriam Altshuler. Cartea aceasta
nu ar fi fost posibilă fără mintea ascuț�ită ș� i analitică ș� i fără
abilităț�ile de editare riguroase ale Anastasiei Toufexis, care
a insistat ca acest tratat oarecum academic să fie relevant
ș� i chiar uș� or de citit.
Mulțumiri 377
Î�n sfârș� it, dedic această carte tuturor celor care se chi-
nuie să î�nț�eleagă ce este iubirea romantică ș� i care, chiar ș� i
atunci când sunt pierduț�i î�n momente de profundă confu-
zie ș� i disperare, se î�ntorc mereu către cei dragi ș� i î�ncearcă
să păș� ească pe calea care duce spre conexiunea sigură.
Suntem nespus de mulț�i!
Resurse
P
entru mai multe informaț�ii despre doctor Sue Johnson,
cărț�ile ș� i munca ei, vizitează www.drsuejohnson.com.
Cartea doamnei doctor Johnson, Ține-mă strâns în
brațe: șapte conversații pentru o viață de iubire, oferă tutu-
ror o introducere ș� i o variantă scrisă a Terapiei Centrate pe
Emoț�ii (EFT), terapia de cuplu pe care a elaborat-o. Este
disponibilă î�n librării ș� i pe www.HoldMeTight.com. Tot pe
acest site se găsesc informaț�ii despre Hold Me Tight: Con-
versations for Connection, un DVD care prezintă trei cupluri
schimbându-ș� i relaț�ia graț�ie acestor conversaț�ii. Se mai
găseș� te ș� i o listă cu taberele organizate pentru cupluri î�n
America de Nord.
Pentru a găsi un terapeut cu pregătire î�n EFT, vizitaț�i
www.ICEEFT.com, site-ul Centrului Internaț�ional pentru
Excelenț� ă î�n EFT. Această organizaț� ie nonprofit este de-
dicată efectuării ș� i evaluării celor mai noi intervenț�ii î�n
sprijinul cuplurilor ș� i familiilor, al educării terapeuț�ilor
profesioniș� ti ș� i al cercetării de bază î�n procesul de schim-
bare a relaț�iilor de dragoste.
Bibliografie
GENERALĂ
Blum, Deborah, Love at Goon Park: Harry Harlow and the science
of affection, Perseus Publishing, 2002.
Bowlby, John, A Secure Base: Clinical applications of attachment
theory, Basic Books, 1988.
Cacioppo, John și William Patrick, Loneliness: Human nature
and the need for social connection, Norton, 2008.
Cassidy, Jude și Phillip R. Shaver, editori, Handbook of Attach-
ment: Theory, research, and clinical implications, Guilford
Press, 2008.
Coontz, Stephanie, Marriage, A History: From obedience to in-
timacy or how love conquered marriage, Viking, 2005.
Cozolino, Louis, The Neuroscience of Human Relationships:
Attachment and the developing social brain, Norton, 2006.
De Waal, Frans, The Age of Empathy: Nature’s lessons for a
kinder society, Harmony Books, 2009.
Ekman, Paul, Emotions Revealed, Henry Holt, 2003.
Fine, Cordelia, Delusions of Gender: How our minds, society, and
neurosexism create difference, Norton, 2010.
Goleman, Daniel, Social Intelligence: The new science of human
relationships, Bantam, 2006.
Gottman, John, The Seven Principles for Making Marriage Work,
Crown, 1999.
Iacoboni, Marco, Mirroring People: The new science of how we
connect with others, Farrar, Straus and Giroux, 2008.
380 Bibliografie
Johnson, Susan M, The Practice of Emotionally Focused Couple

Therapy: Creating connection, Brunner/Routledge, 2004.
Karen, Robert, Becoming Attached: First relationships and how
they shape our capacity to love, Oxford University Press, 1994.
Kornfield, Jack, The Wise Heart: A guide to the universal tea-
chings of Buddhist psychology, Bantam, 2009.
Lewis, Thomas, Fari Amini și Richard Lannon, A General Theory
of Love. Vintage Books, 2000.
MacDonald, Geoff și Lauri A. Jensen-Campbell, editori, Social
Pain: Neuropsychological and health implications of loss and
exclusion, APA Press, 2011.
Mikulincer, Mario și Phillip R. Shaver, Attachment in Adulthood:
Structure, dynamics, and change, Guilford Press, 2007.
Putnam, Robert D, Bowling Alone: The collapse and revival of
American community. Simon & Schuster, 2000.
Rifkin, Jeremy, The Empathic Civilization. Penguin, 2009.
Turkle, Sherry, Alone Together: Why we expect more from te-
chnology and less from each other, Basic Books, 2011.
Uchino, Bert, Social Support and Physical Health: Understanding
the health consequences of relationships, Yale University
Press, 2004.
Wright, Ronald, A Short History of Progress, House of Anansi
Press, 2004.
PARTEA ÎNTÂI: REVOLUȚIA ÎN RELAȚII

Capitolul 1. Iubirea: o schimbare de paradigmă
Blum, Deborah, Love at Goon Park: Harry Harlow and the sci-
ence of affection, Perseus Publishing, 2002.
Bibliografie 381
Bowlby, John, Attachment and Loss, vol. 1: Attachment, Basic

Books, 1969.
Bowlby, John, Attachment and Loss, vol. 2: Separation: Anxiety
and anger, Basic Books, 1973.
Bowlby, John, Attachment and Loss, vol. 3: Sadness and depression,
Basic Books,1981.
Buss, David, Todd Shackelford, Lee Kirkpatrick și Randy Larsen,
„A half century of mate preferences: The cultural evolution
of values”, în Journal of Marriage and the Family, 2001, vol.
63, pp. 491-503. Menționează schimbarea criteriilor în ale-
gerea unui partener.
Cacioppo, John și William Patrick. Loneliness: Human nature
Chugani, Harry, Michael Behen, Otto Muzik, Csaba Juhasz, Ferenc
Nagy și Diane Chugani, „Local brain functional activity following
early deprivation: A study of post-institutionalized Romani-
an orphans”, în Neuroimage, 2001, vol. 14, pp. 1290-1301.
Darwin, Charles R, „This is the question marry not marry [Me-
morandum on marriage − 1838]”, în The Complete Work of
Charles Darwin Online, John Van Wyhe, editor, 2002, dispo-
nibile la http://darwin-online.org.uk/.
Descartes, René, The Philosophical Writings of Descartes: vol.
1., Cambridge University Press, 1934.
Feeney, Brooke, „The dependency paradox in close relation-
ships: Accepting dependence promotes independence”,
Journal of Personality and Social Psychology, 2007, vol. 92,
pp. 268-285; menționează beneficiile unui atașament sigur
pentru femeile de carieră.
Fraley, Chris, David Fazzari, George Bonanno și Sharon Dekel,
„Attachment and psychological adaptation in high exposure
survivors of the September 11th attack on the World Trade
Center”, în Personality and Social Psychology Bulletin, 2006,
vol. 32, pp. 538-551.
382 Bibliografie
Guenther, Lisa, Social Death and Its Afterlives: A critical phe-

nomenology of solitary confinement, Minnesota University
Press, 2012.
Hilgard, Ernest, Psychology in America: A historical survey, Har-
court Brace Jovanovich, 1993.
Johnson, Susan M., Hold Me Tight: Seven conversations for a
lifetime of love. Little, Brown, 2008.
Johnson, Susan M., The Practice of Emotionally Focused Couple
Therapy: Creating connection, Brunner/Routledge, 2004.
Karen, Robert, Becoming Attached: First relationships and
how they shape our capacity to love, Oxford University Pre-
ss, 1994. Karen aduce date despre „depresia anaclitică”. De
exemplu, în 1915, 31 până la 75% dintre decesele copiilor
din zece spitale de pe coasta de est a SUA au fost atribuite
depresiei anaclitice.
McPherson, Miller, LynnSmith-Lovin și Matthew Brashears,
„Social isolation in America: Changes in core discussion
networks over the two decades”, în American Sociological
Review, 2006, vol.71, pp. 353-375.
Mikulincer, Mario și Phillip Shaver, Attachment in Adulthood:
Structure, dynamics, and change, Guilford Press, 2007.
Sternberg, Robert, „Triangulating love”, în The Psychology of
Love, Robert Sternberg și Michael Barnes, editori, pp. 119-
138, Yale University Press, 1989.
Uchino, Bert, Social Support and Physical Health: Understanding
the health consequences of relationships, Yale University Press,
2004.
Uchino, Bert, John Cacioppo, William B. Malarkey, Ronald M.
Glaser și Janice Kiecolt-Glaser, „Appraised support predicts
age-related differences in cardiovascular function in women”,
în Health Psychology, 1995, vol. 14, pp. 556-562.
Whitehead, Barbara și David Popenoe, The State of Our Unions,
raport al Rutgers University National Marriage Project,
Bibliografie 383
2001. Menționează că femeile au comunicat că își doresc

bărbați care să poată să spună ce simt și că asta este o prio-
ritate pentru ele. În 1967, spre deosebire, trei sferturi din-
tre studentele de sex feminin au spus că s-ar căsători cu un
bărbat pe care nu l-ar iubi, dacă ar îndeplini alte criterii,
majoritatea legate de posibilitatea de a întreține o familie.
Capitolul 2. Atașamentul: Secretul iubirii

Bartholomew, Kim și Colleen Allison, „An attachment perspec-
tive on abusive dynamics in intimate relationships”, în
Dynamics of Romantic Love: Attachment, caregiving, and sex,
Mario Mikulincer și Gail Goodman, editori, pp. 102-127,
Guilford Press, 2006. Menționează că bărbații cu un ata-
șament anxios devin adesea violenți în timpul despărțirii.
Blum, Deborah, Love at Goon Park: Harry Harlow and the sci-
ence of affection, Perseus Publishing, 2002.
Bowlby, John, Attachment and Loss, vol. 1: Attachment, Basic
Books, 1969.
Bowlby, John, Attachment and Loss, vol. 2: Separation: Anxiety
and anger, BasicBooks, 1973.
Bowlby, John, Forty-Four Juvenile Thieves: Their characters
and home life, Bailliere, Tindall & Cox, 1944.
Cassidy, Jude și Phillip R. Shaver, editori, Handbook of Attach-
ment: Theory, research, and clinical implications, Guilford
Press, 2008.
Coan, James A., Hillary S. Schaefer și Richard J. Davidson, „Len-
ding a hand: Social regulation of the neural response to
threat”, Psychological Science, 2006, vol. 17, pp. 1032-1039.
Davis, Deborah, Phillip R. Shaver și Michael Vernon, „Physical,
emotional, and behavioral reactions to breaking up: The
384 Bibliografie
roles of gender, age, emotional involvement, and attachment

style”, în Personality and Social Psychology Bulletin, 2003,
vol. 29, pp. 871-884.
Hazan, Cindy și Phillip R. Shaver, „Love and work: An attach-
ment-theoretical perspective”, în Journal of Personality and
Social Psychology, 1990, vol. 59, pp. 270-280. Menționea-
ză cele trei categorii de siguranță în atașament la sfârșitul
capitolului.
——, „Romantic love conceptualized as an attachment pro-
cess”, în Journal of Personality and Social Psychology, 1987,
vol. 52, pp. 511-524.
Johnson, Susan M., „Attachment theory: A guide for healing
couple relationships”, în Adult Attachment, W. S. Rholes și J.
A. Simpson, editori, pp. 367-387, Guilford Press, 2004.
Karen, Robert, Becoming Attached: First relationships and how
they shape our capacity to love, Oxford University Press, 1998.
Face un rezumat al istoriei teoriei atașamentului.
Lewis, Thomas, Fari Amini și Richard Lannon, A General Theory
of Love, Vintage Books, 2000.
Mikulincer, Mario, Gillad Hirschberger, Orit Nachmias și Omri
Gillath. „The affective component of the secure base sche-
ma: Affective priming with representations of attachment
security”, Journal of Personality and Social Psychology, 2001,
vol. 81, pp. 305-321.
Mikulincer, Mario și Phillip R. Shaver. Adult Attachment: Struc-
ture, dynamics, and change, Guilford Press, 2007. Face un
rezumat al conceptelor de bază și sprijină cercetarea ata-
șamentului la maturitate.
Panksepp, Jaak, Affective Neuroscience: The foundations of ani-
mal and human emotions, Oxford University Press, 1998.
Sbarra, David, „Predicting the onset of emotional recovery
following non-marital relationship dissolution: Survival
Bibliografie 385
analyses of sadness and anger”, în Personality and Social

Psychological Bulletin, 2006, vol. 32, pp. 298-312.
Simpson, Jeffry, Andrew Collins, SiSi Tran și Katherine Haydon,
„Attachment and the experience and expression of emotions
in romantic relationships: A developmental perspective”,
pp. 355-367.
Simpson, Jeffry, William Rholes și Julia Nelligan, „Support see-
king and support giving in couples in ananxiety provoking
situation: The role of attachment styles”, în Journal of Per-
sonality and Social Psychology, 1992, vol. 62, pp. 434-446.
Simpson, Jeffry, William Rholes, and Dede Phillips, „Conflict
in close relationships: An attachment perspective”, în Jour-
nal of Personality and Social Psychology, 1996, vol. 71, pp.
899-914.
Suomi, Stephen, „Attachment in rhesus monkeys”, în Handbook
of Attachment, Jude Cassidy și Phillip R. Shaver, editori, pp.
173-191, Guilford Press, 2008.
van den Boom, „Dymphna. The influence of temperament and
mothering on attachment and exploration: An experimen-
tal manipulation of sensitive responsiveness among lower-
class mothers with irritable infants”, în Child Development,
1994, vol. 65, pp. 1457-1477.
Wilson, Edward. Consilience: The unity of knowledge. Vintage
Books, 1998.
PARTEA A DOUA: NOUA ȘTIINȚĂ A IUBIRII

Capitolul 3. Emoțiile
Coan, James A., Hillary S. Schaefer și Richard J. Davidson, „Len-
ding a hand: Social regulation of the neural response to threat”,
în Psychological Science, 2006, vol. 17, pp. 1032-1039.
386 Bibliografie
Damasio, Antonio, Descartes’ Error: Emotion, reason, and the

human brain, Putnam, 1994.
Darwin, Charles, The Expression of Emotions in Man and Ani-
mals, John Murray, 1872. Menționează obiceiul lui Darwin
de a vizita cușca viperei sâsâitoare la grădina zoologică din
Londra.
DeWall, C.Nathan, et al, „Acetaminophen reduces social pain:
Behavioral and neural evidence”, în Psychological Science,
2010, vol. 21, pp. 931-937.
Eisenberger, Naomi I. și Matthew D. Lieberman, „Why re-
jection hurts: A common neural alarm system for physical
and emotional pain”, în Trends in Cognitive Science, 2004,
vol. 8, pp. 294-300.
Eisenberger, Naomi I., Matthew D. Lieberman și Kipling D.
Williams, „Does rejection hurt? An fMRI study of social ex-
clusion”, în Science, 2003, vol. 302, pp. 290-293.
Ekman, Paul, Emotions Revealed, Henry Holt, 2003.
Eugenides, Jeffrey. Middlesex: A novel. Farrar, Straus and Giroux,
2002.
Frederickson, Barbara L., „The role of positive emotions in
positive psychology: The broaden-and-build theory of po-
sitive emotions”, în American Psychologist, 2001, vol. 56,
pp. 218-226.
Frijda, Nico H., The Emotions, Cambridge University Press,
1986.
Goldin, Philippe R., Kateri McRae, Wiveka Ramel și James J.
Gross, „The neural bases of emotion regulation: Reapprai-
sal and suppression of negative emotion”, în Biological
Psychiatry, 2008, vol. 63, pp. 577-586.
Jack, Rachel E., Roberto Caldara și Philippe G. Schyns, „Internal
representations reveal cultural diversity in expectations of
facial expressions of emotion”, în Journal of Experimental
Psychology, 2012, vol. 141, pp. 19-25. Menționează dovezi
Bibliografie 387
privind faptul că cultura influențează trăsăturile faciale

asupra cărora ne concentrăm atenția.
Johnson, Susan M., James A. Coan, M. M. Burgess, L. Beckes, A.
Smith, T. Dalgleish, R. Halchuk, K. Hasselmo, P.S. Greenman și
Z. Merali, „Soothing the threatened brain: Leveraging con-
tact comfort with emotionally focused therapy”, în PLOS One.
LeDoux, Joseph E., The Emotional Brain: The mysterious un-
derpinnings of emotional life, Simon & Schuster, 1996.
Lehky, Sidney R., „Fine discrimination of faces can be perfor-
med rapidly”, în Journal of Cognitive Neuroscience, 2000,
vol. 12, pp. 848-855. Aduce dovezi că detectarea și proce-
sarea celor mai mici schimbări în expresia feței celuilalt
are loc instantaneu.
Lieberman, Matthew, et al, „Putting feelings into words: Affect
labeling disrupts amygdala activity in response to affective
stimuli”, în Psychological Science, 2007, vol. 18, pp.421-428.
Menționează că identificarea emoției o calmează.
Oatley, Keith, Emotions: A brief history, Blackwell, 2004.
Panksepp, Jaak, Affective Neuroscience: The foundations of ani-
mal and human emotions, Oxford University Press, 1998.
Schore, Alan N., Affect Regulation and the Repair of the Self,
Norton, 2003.
Shaver, Phillip R. și Mario Mikulincer, „Adult attachment strate-
gies and the regulation of emotion”, în Handbook of Emoti-
on Regulation, James J. Gross, editor, pp. 446-465, Guilford
Press, 2007.
Stenberg, Georg, Susanne Wiking și Mats Dahl, „Judging words
at face value: Interference in a word processing task revea-
ls automatic processing of affective facial expressions”, în
Cognition and Emotion, 1998, vol. 12, pp. 755-782. Men-
ționează dovezi că observatorii imită în mod inconștient
schimbarea facială a altei persoane și își adaptează în mod
sincron expresia (în 300 de milisecunde).
388 Bibliografie
Tronick, Edward Z., „Dyadically expanded states of conscious-

ness and the process of therapeutic change”, Infant Mental
Health Journal, 1998, vol. 19, pp. 290-299.
Young, Paul T. Emotion in Man and Animal: Its nature and re-
lation to attitude and motive. Wiley, 1943. Este menționată
părerea autorului că emoția implică pierderea controlului
rațional și a oricărui sentiment de scop conștient.
Capitolul 4: Creierul
Buchheim, Anna, et al, „Oxytocin enhances the experience of
attachment security. Psychoneuroendocrinology, 2009, vol.
34, pp. 1417-1422.
Campbell, Anne, „Oxytocin and human social behavior”, în
Personality and Social Psychology Review, 2010, vol. 14,
pp. 281-295. Face un rezumat al capacității oxitocinei de
a spori atașamentul, încrederea, de a îmbunătăți memoria
socială și de a reduce frica.
Carter, C. Sue, „Neuroendocrine perspectives on social atta-
chment and love”, în Psychoneuroendocrinology, 1998, vol.
23, pp. 779-818. Face un rezumat al impactului oxitocinei
asupra atașamentului.
Carter, Rita, Susan Aldridge, Martyn Page, Steve Parker și Chris
Frith, The Human Brain Book. Dorling Kindersley, 2009.
Oferă o privire de ansamblu asupra structurii de bază a
creierului.
Chugani, Harry, Michael Behen, Otto Muzik, Csaba Juhasz, Fe-
renc Nagy și Diane Chugani, „Local brain functional activity
following early deprivation: A study of post-institutionali-
zed Romanian orphans”, în Neuroimage, 2001, vol. 14, pp.
1290-1301.
Cohen, Michael X. și Phillip R. Shaver, „Avoidant attach-
ment and hemispherical lateralization of the processing
of attachment and emotion-related words. Cognition and
Bibliografie 389
Emotion”, 2004, vol. 18, pp. 799-813. Menționează că per-

soanele evitante fac mai multe erori de interpretare decât
celelaltei, chiar și ca răspuns la semnale și emoții pozitive.
Cozolino, Louis J., The Neuroscience of Human Relationships:
Attachment and the developing social brain, Norton, 2006.
de Waal, Frans, The Age of Empathy: Nature’s lessons for a kin-
der society, Harmony Books, 2009.
Diamond, Lisa M., „Contributions of psychophysiology to
research on adult attachment: Review and recommenda-
tions”, în Personality and Social Psychology Review, 2001,
vol. 5, pp. 276-295. Articolul face un rezumat al efectelor
antistres ale oxitocinei.
Dick, Danielle M., et al, „CHRM2, parental monitoring, and
adolescent externalizing behavior: Evidence for gene en-
vironment interaction”, în Psychological Science, 2011, vol.
22, pp. 481-489.
Ditzen, Beate, Marcel Schaer, Barbara Gabriel, Guy Boden-
mann, Ulrike Ehlert și Markus Heinrichs, „Intranasal oxyto-
cin increases positive communication and reduces cortisol
levels during couple conflict”, în Biological Psychiatry, 2009,
vol. 65, pp. 728-731.
Domes, Gregor, Markus Heinrichs, Andre Michel, Christoph
Berger și Sabine C. Herpertz, „Oxytocin improves «mind-re-
ading» in humans”, în Biological Psychiatry, 2007, vol. 61,
pp. 731-733.
Ellis, Bruce J., Marilyn J. Essex și W. Thomas Boyce, „Biolo-
gical sensitivity to context: II. Empirical explorations of
an evolutionary developmental theory”, în Development &
Psychopathology, 2005, vol. 17, pp. 303-328. Menționează
cercetarea „copiilor orhidee”.
Feeney, Brook și Nancy Collins, „Motivations for caregiving
in adult intimate relationships: Influences on caregiving
behavior and relationship functioning”, în Personality and
Social Psychology Bulletin, 2003, vol. 29, pp. 950-968.
390 Bibliografie
Freeman, Walter J., How Brains Make Up Their Minds, Weiden-

feld & Nicolson, 1999.
Gillath, Omri, Silvia A. Bunge, Phillip R. Shaver, Carter Wende-
lken și Mario Mikulincer, „Attachment style differences in
the ability to suppress negative thoughts: Exploring the ne-
ural correlates”, în Neuroimage, 2005, vol. 28, pp. 835-847.
Hebb, Donald, O. The Organization of Behavior: A neuropsyc-
hological theory, Wiley, 1949.
Hofer, Myron, „Psychobiological roots of early attachment.
Current Directions”, în Psychological Science, 2006, vol. 15,
pp. 84-88. Menționează că reglarea fiziologică prin expri-
marea emoției − de exemplu, prin vocea blândă a mamei și
atingerea tandră − modelează metodele generale prin care
un copil își reglează emoția. Copilul învață că se poate cal-
ma și că emoția poate fi modelată.
Iacoboni, Marco, „Imitation, empathy, and mirror neurons”, în
Annual Review of Psychology, 2009, vol. 60, pp. 653-670.
——, Mirroring People: The new science of how we connect with
others, Picador, 2008.
Joseph, Rhawn, „Environmental influences on neural plasticity,
the limbic system, emotional development, and attachment:
A review”, în Child Psychiatry and Human Development,
1999, vol. 29, pp. 189-208. Menționează că interacțiunile
sociale ne dezvoltă creierul. Instituționalizarea timpurie
duce la conectivitate scăzută în creier, mai ales între amig-
dală și cortexul frontal, zonele implicate în dezvoltarea
comportamentului social la primate.
Kosfield, Michael, Markus Heinrichs, Paul J. Zak, Urs Fischbacher
și Ernst Fehr, „Oxytocin increases trust in humans”, în Na-
ture, 2005, vol. 435, pp. 673676.
Liu, Dong, et al, „Maternal care, hippocampal glucocorticoid
receptors, and hypothalamic-pituitary-adrenal responses
to stress”, în Science, 1997, vol. 277, pp. 1659-1661. Discu-
tă despre cercetările lui Michael Meany și ale echipei sale.
Bibliografie 391
Liu, Yan, Kimberly A. Young, J. Thomas Curtis, Brandon J. Ara-

gona și Zuoxin Wang, „Social bonding decreases the rewar-
ding properties of amphetamine through a dopamine D1
receptor-mediated mechanism”, în The Journal of Neurosci-
ence, 2001, vol. 31, pp. 7960-7966.
Mikulincer, Mario, Tamar Dolev și Phillip R. Shaver, „Attach-
ment related strategies during thought suppression: Ironic
rebounds and vulnerable self-representations”, în Jour-
nal of Personality and Social Psychology, 2004, vol. 87, pp.
940-956.
Mikulincer, Mario și Phillip R. Shaver, editori, Prosocial Moti-
ves, Emotions, and Behavior: The better angels of our nature.
APA Press, 2010. Menționează funcția evolutivă a empatiei.
Pascual-Leone, Alvaro și Roy Hamilton, „The metamodal or-
ganization of the brain”, în Vision: From neurons to cogniti-
on, vol. 134 al Progress in Brain Research, C. Casanova și M.
Ptito, editori, pp. 427-445, Elsevier, 2001. Menționează că
cortexul vizual procesează semnale auditive și tactile.
Powers, Sally I., Paula R. Pietromonaco, Meredith Gunlicks
și Aline Sayer, „Dating couples’ attachment styles and pat-
terns of cortisol reactivity and recovery in response to a
relationship conflict”, în Journal of Personality and Social
Psychology, 2006, vol. 90, pp. 613-628. Menționează că in-
securitatea este legată de reacții mai însemnate la stres.
Rizzolatti, Giacomo și Laila Craighero, „The mirror-neuron
system”, în Annual Review of Neuroscience, 2004, vol. 27,
pp. 169-192.
Schore, Alan N., „Effects of a secure attachment relationship
on right brain development, affect regulation, and infant
mental health”, în Infant Mental Health Journal, 2001, vol.
22, pp. 7-66.
Schwarz, Jaclyn M., Mark R. Hutchinson și Staci D. Bilbo,
„Early life experience decreases drug-induced reinstate-
ment of morphine CPP in adulthood via microglial-specific
392 Bibliografie
epigenetic programming of anti-inflammatory IL-10 ex-

pression”, înThe Journal of Neuroscience, 2011, vol. 31, pp.
17835-17847. Rezumă studiul de la Universitatea Duke
care arată că atingerea influențează interleukin 10.
Singer, Tania, „The neuronal basis and ontogeny of empathy
and mind reading: Review of literature and implications
for future research”, în Neuroscience and Biobehavioral Re-
views, 2006, vol. 30, pp. 855-863.
Singer, Tania, Ben Seymour, John O’Doherty, Holger Kaube,
Raymond Dolan și Chris D. Frith, „Empathy for pain invol-
ves the affective but not sensory components of pain”, în
Science, 2004, vol. 303, pp. 1157-1162.
Stern, Daniel N., The Present Moment in Psychotherapy and
Everyday Life. Norton, 2004.
Suomi, Stephen J., „How gene-environment interactions shape
biobehavioral development: Lessons from studies in rhesus
monkeys”, în Research in Human Development, 2004, vol. 1,
pp. 205-222.
——, „Mother-infant attachment, peer relationships, and the
development of social networks in rhesus monkeys”, în Hu-
man Development, 2005, vol. 48, pp. 67-79.
Theodoridou, Angelik, Angela C. Rowe, Ian S. Penton-Voak și
Peter J. Rogers, „Oxytocin and social perception: Oxytocin
increases perceived facial trustworthiness and attractive-
ness”, în Hormones and Behavior, vol. 56, pp. 128-132.
Tomasello, Michael și Malinda Carpenter, „Shared intentiona-
lity”, în Developmental Science, 2007, vol. 10, pp. 121-125.
Menționează că empatia ajută cooperarea.
Trevarthen, Colwyn, „The functions of emotion in infancy: The
regulation and communication of rhythm, sympathy, and
meaning in human development”, în The Healing Power of
Emotion, Diana Fosha, Daniel J. Siegel și Marion Solomon,
editori, pp. 55-85, Norton, 2009. Discută despre conceptul
Bibliografie 393
„conversațiilor prototip”. Termenul a fost folosit prima oară

de celebrul antropolog american Mary Catherine Bateson.
Vicary, Amanda M. și R. Chris Fraley, „Choose your own adven-
ture: Attachment dynamics in a simulated relationship”, în
Personality and Social Psychology Bulletin, 2007, vol. 33, pp.
1279-1291.
Capitolul 5. Corpul
ANSA (Agenzia Nazionale Stampa Associata), „Italian men
suffer «sexual anorexia» after Internet porn use”, în La Ga-
zzetta del Mezzogiorno.it, 4 martie 2013. Citează un sondaj
recent efectuat de Carlo Foresta de la Societatea Italiană de
Andrologie și Medicină Sexuală asupra utilizării pornogra-
fiei pe internet și a disfuncției erectile și a pierderii libido-
ului la bărbați.
Basson, Rosemary, „The female sexual response: A different
model”, în Journal of Sex and Marital Therapy, 2000, vol. 26,
pp. 51-65.
——, „Women’s sexual desire and arousal disorders”, în Pri-
mary Psychiatry, 2008, vol. 15, pp. 72-81.
Birnbaum, Gurit E., „Attachment orientations, sexual functio-
ning, and relationship satisfaction in a community sample
of women”, în Journal of Social and Personal Relationships,
2007, vol. 24, pp. 21–35.
——. „Beyond the borders of reality: Attachment orientati-
ons and sexual fantasies”, în Personal Relationships, 2007,
vol. 14, pp. 321-342. Menționează legătura dintre „sexul de
consolare” și fanteziile sexuale.
Birnbaum, Gurit E., Mario Mikulincer și Omri Gillath, „In and
out of a daydream: Attachment orientations, daily couple
interactions, and sexual fantasies”, în Personality and Social
Psychology Bulletin, 2011, vol. 37, pp. 1398-1410. Face un
394 Bibliografie
rezumat al contribuției pe care o au orientările de atașa-

ment la conținutul fanteziilor sexuale zilnice.
Birnbaum, Gurit E., Harry T. Reis, Mario Mikulincer, Omri
Gillath și Ayala Orpaz, „When sex is more than just sex:
Attachment orientations, sexual experience, and relation-
ship quality”, în Journal of Personality and Social Psycholo-
gy, 2006, vol. 91, pp. 929-943. Menționează că anxietatea
în atașament amplifică efectele experiențelor sexuale po-
zitive și negative asupra interacțiunilor din relație și că
evitarea atașamentului inhibă efectele pozitive ale sexului;
menționează, de asemenea, efectele defavorabile ale unui
act sexual nesatisfăcător.
Bogaert, Anthony F. și Stan Sadava, „Adult attachment and se-
xual behavior”, în Personal Relationships, 2002, vol. 9, pp.
191-204. Menționează că partenerii siguri simt că fac sex
cu mai mult succes: cred că calitatea actului este în cea mai
mare parte o reflecție a lor, nu a situației.
Brennan, Kelly A. și Phillip R. Shaver, „Dimensions of adult
attachment, affect regulation, and romantic relationship
functioning”, în Personality and Social Psychology Bulletin,
1995, vol. 21, pp. 267-283. Menționează că cei cu o orien-
tare sigură preferă sexul într-o relație stabilă și îl consideră
o exprimare a iubirii.
Brotto, Lori A., „The DSM diagnostic criteria for hypoactive
sexual desire disorder in women”, în Archives of Sexual
Behavior, 2010, vol. 39, pp. 221-239. Menționează că starea
de pregătire pentru sex, cum ar fi vascularizarea țesutu-
lui genital, nu înseamnă neapărat trăirea dorinței, în cazul
femeilor.
Castleman,Michael,„Desireinwomen:Doesitleadtosex?Orresult
from it?”, în Psychology Today online, 2009. Disponibil la http://
www.psychol ogytoday.com/blog/all-about-sex/200907/
desire-in-women-does-itlead-sex-or-result-it.
Bibliografie 395
Davis, Deborah, Phillip R. Shaver și Michael L. Vernon, „Attach-

ment style and subjective motivations for sex”, în Personality
and Social Psychology Bulletin, 2004, vol. 30, pp. 1076-1090.
Feeney, Judith A., Candida Peterson, Cynthia Gallois și De-
borah J. Terry, „Attachment style as a predictor of sexual
attitudes and behavior in late adolescence”, în Psychology
& Health, 2000, vol. 14, pp. 1105-1122.
Gillath, Omri și Melanie Canterbury, „Neural correlates of
exposure to subliminal and supraliminal sex cues”, în So-
cial Cognitive and Affective Neuroscience, 2012, vol. 7, pp.
924-936.
Gillath, Omri, Mario Mikulincer, Gurit E. Birnbaum și Phillip R.
Shaver, „When sex primes love: Subliminal sexual priming
motivates relationship goal pursuit”, în Personality and
Social Psychology Bulletin, 2008, vol. 34, pp. 1057-1069.
Harding, Anne, „Rosemary Basson: Working to normalize wo-
men’s sexual reality”, în The Lancet, 2007, vol. 369, p. 363.
Hill, Craig A. și Leslie K. Preston, „Individual differences in the
experience of sexual motivation: Theory and measurement
of dispositional sexual motives”, în Journal of Sex Research,
1996, vol. 33, pp. 27-45. Rezumă informații despre AMORE
(Orientarea Afectivă și Morală Legată de Excitarea Erotică),
o scară de măsurare a motivelor pentru sex.
Hurlemann, René, et al, „Oxytocin modulates social distance
between males and females”, în The Journal of Neuroscien-
ce, 2012, vol. 32, pp. 16074-16079.
Impett, Emily A., Amie M. Gordon și Amy Strachman, „Atta-
chment and daily sex goals: A study of dating couples, în
Personal Relationships, 2008, vol. 15, pp. 375-390. Mențio-
nează că cei cu un atașament anxios au șanse mai mari să
se implice într-un act sexual, chiar și atunci când nu simt
dorință, pentru că vrea partenerul, pe când partenerii evi-
tanți se implică adesea într-un act sexual pentru a evita
conflictul, nu pentru a-și exprima iubirea.
396 Bibliografie
Insel, Thomas R. și Leslie E. Shapiro, „Oxytocin receptor dis-

tribution reflects social organization in monogamous and
polygamous voles”, în Proceedings of the National Academy
of Sciences, 1992, vol. 89, pp. 5981-5985.
Johnson, Paul M., and Paul J. Kenny, „Dopamine D2 receptors
in addiction-like reward dysfunction and compulsive eating
in obese rats”, în Nature Neuroscience, 2010, vol. 13, pp.
635-641.
Johnson, Susan M., Hold Me Tight: Seven conversations for a
lifetime of love, Little, Brown, 2008. Face pentru prima oară
un rezumat al sexului de sincronizare, consolare și detașat
ca abordări ale sexului caracterizate prin diferite motivații
și orientări în atașament.
Kinsey, Alfred C., Wardell B. Pomeroy și Clyde E. Martin, Se-
xual Behavior in the Human Male, W.B. Saunders Company,
1948.
Kinsey, Alfred C., Wardell B. Pomeroy, Clyde E. Martin și Paul
H. Gebhard, Sexual Behavior in the Human Female, Indiana
University Press, 1953.
Laan, Ellen, Walter Everaerd, Janneke van der Velde și James
H. Greer, „Determinants of subjective experiences of sexual
arousal in women: Feedback from genital arousal and ero-
tic stimulus content”, în Psychophysiology, 1995, vol. 32, pp.
441-451.
Laumann, Edward O., John H. Gagnon, Robert T. Michael și
Stuart Michaels, The Social Organization of Sexuality: Se-
xual practices in the United States, University of Chicago
Press, 1994. În sondajul la nivel național al autorului, 11%
dintre femei și 24% dintre bărbați au recunoscut că au fă-
cut sex extraconjugal.
Laumann, Edward O. și Robert T. Michael, Sex, Love, and Heal-
th in America: Private choices and public policies, University
of Chicago Press, 2001.
Bibliografie 397
Laumann, Edward O., Anthony Paik și Raymond C. Rosen,

„Sexual dysfunction in the United States: Prevalence and
predictors”, în Journal of the American Medical Association,
1999, vol. 281, pp. 537-544.
Maltz, Wendy și Larry Maltz, The Porn Trap: The essential guide
to overcoming problems caused by pornography, Harper-
Collins, 2008.
Marcus, I. David, „Men who are not in control of their sexu-
al behavior”, în Handbook of Clinical Sexuality for Mental
Health Professionals, S. Levine, C. Risen și S. Althof, editori,
pp. 383-400. Brunner/ Routledge, 2003. Menționează că
6-8% dintre bărbați sunt dependenți de sex.
Masters, William H. și Virginia E. Johnson, Human Sexual Res-
ponse, Bantam, 1966; Human Sexual Inadequacy, Little,
Brown, 1970. Aceste cărți cuprind primele studii în labo-
rator ale anatomiei și fiziologiei răspunsului sexual uman
și definesc cele patru etape ale sexului ca fiind dorința, ex-
citația, orgasmul și încheierea.
McCarthy, Barry și Emily McCarthy, Rekindling Desire, Brun-
ner/Routledge, 2003.
McCarthy, Barry W. și Michael E. Metz, Men’s Sexual Health:
Fitness for satisfying sex, Routledge, 2007.
Meston, Cindy M. și David M. Buss, „Why humans have sex”,
în Archives of Sexual Behaviour, 2007, vol. 36, pp. 477-507.
Meyers, Laurie, „The Eternal Question: Does love last?”, în APA
Monitor, 2007, vol. 38, pp. 4447. Conține citate din Elaine
Hatfeld.
Michael, Robert T., John H. Gagnon, Edward O. Laumann și Gina
Kolata, Sex in America: A definitive survey, Little, Brown,
1994.
Tiefer, Leonore, „Sexual behaviour and its medicalisation”, în
British Medical Journal, 2002, vol. 325, p. 45. Menționează
398 Bibliografie
că sexul poate fi privit ca un proces digestiv sau ca un dans

în intimitate.
TopTenReviews, Internet Pornography Statistics, 2013, dis-
ponibile la: http://internet-filter-review.toptenreviews.
com/internetpornography-statistics.html.
PARTEA A TREIA: IUBIREA ÎN ACȚIUNE

Capitolul 6. Iubirea în timp
AARP (fostă American Association of Retired Persons), The
Divorce Experience: A study of divorce at midlife and beyond,
Efectuat pentru AARP The Magazine, AARP, 2004.
Atkinson, Leslie, Susan Goldberg, Vaishali Ravel, David Peder-
son, Diane Benoit, Greg Moran, Lori Poulton, Natalie Myhal,
Michael Zwiers, Karin Gleason și Eman Leung, „On the rela-
tion between maternal state of mind and sensitivity in the
prediction of infant attachment security”, în Developmental
Psychology, 2005, vol. 41, pp. 42-53.
Beckes, Lane, Jeffry A. Simpson și Alyssa Erickson, „Of snakes
and succor: Learning secure attachment associations with
novel faces via negative stimulus pairings”, în Psychological
Science, 2010, vol. 21, pp. 721-728.
Brown, Susan și Lin I-Fen, Divorce in Middle and Later Life:
New estimates from the 2008 American community survey,
Bowling Green State University. Menționează prevalența
divorțului la adulți.
Cowan, Carolyn Pape și Philip A. Cowan, When Partners Beco-
me Parents: The big life change for couples, Erlbaum Asso-
ciates, 2000.
Eastwick, Paul W. și Eli J. Finkel, „The attachment system in
fledgling relationships: An activating role for attachment
anxiety”, în Journal of Personality and Social Psychology,
2008, vol. 95, pp. 628-647.
Bibliografie 399
Friedman, Howard S. și Leslie R. Martin, The Longevity Pro-

ject: Surprising discoveries for health and long life from the
landmark eight-decade study, Penguin, 2011.
Gottman, John M. și Julie Schwartz Gottman, And Baby Ma-
kes Three: The six-step plan for preserving marital intimacy
and rekindling romance after baby arrives, Crown, 2007.
Menționează că satisfacția conjugală scade la două treimi
dintre cupluri atunci când vine pe lume primul copil.
Hall, Scott S. și Rebecca A. Adams, „Cognitive coping strate-
gies of newlyweds adjusting to marriage”, în Marriage &
Family Review, 2011, vol. 47, pp. 311-325.
Huston, Ted L., John P. Caughlin, Renate M. Houts, Shanna E. Smith
și Laura J. George, „The connubial crucible: Newlywed years
as predictors of marital delight, distress, and divorce”, în Jo-
urnal of Personality and Social Psychology, 2001, vol. 80, pp.
237-252.
Mancini, Anthony D. și George A. Bonanno, „Marital close-
ness, functional disability, and adjustment in late life”, în
Psychology and Aging, 2006, vol. 21, pp. 600-610.
McLean, Linda M., Tara Walton, Gary Rodin, Mary J. Esplen
și Jennifer M. Jones, „A couple-based intervention for pati-
ents and caregivers facing end-stage cancer: Outcomes of
a randomized controlled trial”, în Psycho-Oncology, 2013,
vol. 22, pp. 28-38.
Misri, Shaila, Xanthoula Kostaras, Don Fox și Demetra Kostaras,
„The impact of partner support in the treatment of post-
partum depression”, The Canadian Journal of Psychiatry,
2000, vol. 45, pp. 554-558.
Ravel, Vaishali, Susan Goldberg, Leslie Atkinson, Diane Beno-
it, Natalie Myhal, Lori Poulton și Michael Zwiers, „Maternal
attachment, infant responsiveness, and infant attachment”,
în Infant Behavior and Development, 2001, vol. 24, pp. 281-
304. Menționează că stilul de atașament anxios și evitant al
400 Bibliografie
mamelor afectează modul în care au grijă de copii și cât de

siguri devin aceștia.
Rholes, W. Steven, Jamie L. Kohn, A. McLeish Martin III, Jeffry
A. Simpson, Carol L. Wilson, SiSi Tran și Deborah A. Kashy,
„Attachment orientations and depression: A longitudinal
study of new parents”, în Journal of Personality and Social
Psychology, 2011, vol. 100, pp.567-586.
Rosand, Gun-Mette B., Kari Slinning, Malin Eberhard-Gran,
Espen Roysamb și Kristian Tamb, „Partner relationship
satisfaction and maternal emotional distress in early preg-
nancy”, în BMC Public Health, 2011,vol.11, pp. 161-173.
Menționează impactul depresiei postpartum.
Shapiro, Alyson F. și John M. Gottman, „Effects on marriage
of a psycho-communication-educational intervention with
couples undergoing transition to parenthood: Evaluation
at one year post-intervention”, în Journal of Family Commu-
nication, 2005, vol. 5, pp. 1-24.
Shapiro, Alyson F., John M. Gottman și Sybil Carrere, „The baby
and the marriage: Identifying factors that buffer against
decline in marital satisfaction after the first baby arrives”,
în Journal of Family Psychology, 2000, vol. 14, pp. 59-70.
Taylor, Paul, et al, The Decline of Marriage and Rise of New
Families, Pew Research Center, 2010.
Uchino, Bert N., John T. Cacioppo și Janice Kiecolt-Glaser, „The
relationship between social support and physiological
processes: A review with emphasis on underlying mecha-
nisms and implications for health”, în Psychological Bulle-
tin, 1996, vol. 119, pp. 488-531.
Capitolul 7. Destrămarea legăturilor

Bowlby, John, The Making and Breaking of Affectional Bonds,
Routledge, 1979. Menționează conceptul de deprivare.
Bibliografie 401
Eastwick, Paul W. și Eli J. Finkel, „Sex differences in mate pre-

ferences revisited: Do people really know what they initi-
ally desire in a romantic partner? ”, în Journal of Personality
and Social Psychology, 2008, vol. 94, pp. 245-264.
Eldridge, Katherine A. și Andrew Christensen, „Demand-
withdraw communication during couple conflict: A review
and analysis”, în Understanding Marriage, Patricia Noller și Ju-
dith Feeney, editori, pp. 289-322. Cambridge University Press,
2002.
Feeney, Judith, „Hurt feelings in couple relationships: Towards
integrative models of negative effects of hurtful events”, în
Journal of Social and Personal Relationships, 2004, vol. 21,
pp. 487-508.
Fine, Cordelia, Delusions of Gender: How our minds, society,
and neurosexism create difference, Norton, 2010.
Finkel, Eli J., Paul W. Eastwick, Benjamin Karney, Harry Reis
și Susan Sprecher, „Online dating: A critical analysis from
the perspective of psychological science”, în Psychological
Science, 2012, vol. 13, pp. 3-66.
Gottman, John, Seven Principles for Making Marriage Work.
Crown, 1999. Menționează că refuzul colaborării prezice
divorțul.
Gudrais, Elizabeth, „When words hurt: How depression lingers”,
în Harvard Magazine, iulie-august 2009. Menționează cita-
tul lui Jill Hooley.
Heavey, Christopher L., Christopher Layne și Andrew Chris-
tensen, „Gender and conflict structure in marital interaction
II: A replication and extension”, în Journal of Consulting and
Clinical Psychology, 1993, vol. 61, pp. 16-27.
Herman, Judith Lewis, Trauma and Recovery, Basic Books, 1992,
p. 54. Menționează că abuzul din partea unei persoane de
care ești atașat este o „violare a conexiunii umane”.
402 Bibliografie
Hooley, Jill M. și Ian H. Gotlib, „A diathesis-stress concep-

tualization of expressed emotion and clinical outcome”,
în Applied and Preventative Psychology, 2000, vol. 9, pp.
135-151.
Hooley, Jill M., Staci A. Gruber, Laurie A. Scott, Jordan B. Hi-
ller și Deborah A. Yurgelun-Todd, „Activation in dorsolate-
ral prefrontal cortex in response to maternal criticism and
praise in recovered depressed and healthy control partici-
pants”, în Biological Psychiatry, 2005, vol. 57, pp. 809-812.
Hooley, Jill M. și John D. Teasdale, „Predictors of relapse in
unipolar depressives: Expressed emotion, marital distress,
and perceived criticism”, în Journal of Abnormal Psychology,
1989, vol. 98, pp. 229-235.
Huston, Ted L., John P. Caughlin, Renate M. Houts, Shan-
na E. Smith și Laura J. George, „The connubial crucible:
Newlywed years as predictors of marital delight, distress,
and divorce”, în Journal of Personality and Social Psycholo-
gy, 2001, vol. 80, pp. 237-252.
Hyde, Janet Shibley, „The gender similarities hypothesis”, în
American Psychologist, 2005, vol. 60, pp. 581-592.
Ickes, William, Everyday Mind Reading: Understanding what
other people think and feel, Prometheus Books, 2003.
Johnson, Susan M, Emotionally Focused Therapy with Trauma
Survivors: Strengthening attachment bonds, Guilford, 2002.
Johnson, Susan M., Judy A. Makinen și John W. Millikin, „Atta-
chment injuries in couple relationships: A new perspective
on impasses in couple therapy”, în Journal of Marital and
Family Therapy, 2001, vol. 27, pp. 145-155.
Pasch, Lauri A., and Thomas N. Bradbury, „Social support,
conflict, and the development of marital dysfunction”, în
Journal of Consulting and Clinical Psychology, 1998, vol. 66,
pp. 219-230.
Bibliografie 403
Roberts, Linda J. și Danielle R. Greenberg, „Observational

windows to intimacy processes in marriage”, în Understan-
ding Marriage: Developments in the study of couple interac-
tion, Patricia Noller și Judith Feeney, editori, pp. 118-149.
Cambridge University Press, 2002.
Tronick, Ed, The Neurobehavioral and Social Emotional Deve-
lopment of Infants and Children, Norton, 2007.
Capitolul 8. Reînnoirea legăturilor

Burgess-Moser, Melissa, Susan M. Johnson, Tracy L. Dalgleish
și Giorgio Tasca, „The impact of blamer softening on ro-
mantic attachment in emotionally focused therapy”, în
Journal of Marital and Family Therapy. Studiu în curs de
reexaminare.
Cohen, Shiri, Robert J. Waldinger, Marc S. Schulz și Emily
Weiss, „Eye of the beholder: The individual and dyadic
contributions of empathic accuracy and perceived em-
pathic effort to relationship satisfaction”, în Journal of Fa-
mily Psychology, 2012, vol. 26, pp. 236-245.
Cohn, Jeffrey F., Reinaldo Matias, Edward Z. Tronick, David
Connell și Karlen Lyons-Ruth, „Face-to-face interactions of
depressed mothers and their infants”, în New Directions for
Child Development, 1986, vol. 34, pp. 31-45.
Diamond, Lisa M., „Contributions of psychophysiology to
research on adult attachment: Review and recommenda-
tions”, în Personality and Social Psychology Review, 2001,
vol. 5, pp. 276-295.
Greenman, Paul S. și Susan M. Johnson, „Process research on
Emotionally Focused Therapy (EFT) for couples: Linking
theory to practice”, în Family Process, 2013, vol. 52, pp.
46-61.
Halchuk, Rebecca E., Judy A. Makinen și Susan M. Johnson, „Re-
solving attachment injuries in couples using emotionally
404 Bibliografie
focused therapy: A three-year follow-up”, Journal of Couple

and Relationship Therapy, 2010, vol. 9, pp. 31-47.
Johnson, Susan M., Hold Me Tight: Conversations for connection.
A facilitator’s guide, Ottawa Couple and Family Institute,
2009.
Makinen, Judy A. și Susan M. Johnson, „Resolving attachment
injuries in couples using EFT: Steps towards forgiveness
and reconciliation”, în Journal of Consulting and Clinical
Murray, Sandra L., Dale W. Griffin, Jaye L. Derrick, Brianna
Harris, Maya Aloni și Sadie Leder, „Tempting fate or invi-
ting happiness? Unrealistic idealization prevents the decli-
ne of marital satisfaction”, în Psychological Science, 2011,
vol. 22, pp. 619-626.
Roberts, Linda J. și Danielle R. Greenberg, „Observational
windows to intimacy processes in marriage”, în Understan-
ding Marriage: Developments in the study of couple interac-
tion, Patricia Noller și Judith Feeney, editori, pp. 118-149,
Cambridge University Press, 2002.
Salvatore, Jessica E., Sally I-Chun Kuo, Ryan D. Steele, Jeffry A.
Simpson și W. Andrew Collins, „Recovering from conflict in
romantic relationships: A developmental perspective”, în
Psychological Science, 2011, vol. 22, pp. 376-383.
Tronick, Edward Z. și Jeffrey F. Cohn, „Infant-mother face-to-fa-
ce interaction: age and gender differences in coordination
and the occurrence of miscoordination”, în Child Develop-
ment, 1989, vol. 60, pp. 85-92.
Zuccarini, Dino, Susan M. Johnson, Tracy L. Dalgleish și Judy
A. Makinen, „Forgiveness and reconciliation in emotionally
focused therapy for couples: The client change process and
therapist interventions”, în Journal of Marital and Family The-
rapy, 2013, vol. 39, pp. 148-162. Disponibil la http://onlineli-
brary.wiley.com/doi/10.1111/ j.1752-0606.2012.00287.x/
abstract.
Bibliografie 405
PARTEA A PATRA: NOUA ȘTIINȚĂ APLICATĂ

Capitolul 9. O poveste de dragoste
Burgess-Moser, Melissa, Susan M.J ohnson, Tracy L. Dalgleish
și Giorgio Tasca, „The impact of blamer softening on ro-
mantic attachment in emotionally focused therapy”, în
Journal of Marital and Family Therapy. Studiu în curs de
reexaminare.
Greenman, Paul S. și Susan M. Johnson, „Process research on
EFT for couples: Linking theory to practice”, în Family Pro-
cess, 2013, vol. 52, pp .46-61.
International Center of Excellence in Emotionally Focused
Therapy, EFT Research, 2006, online la http://www.iceeft.
com/EFTResearch.pdf. Conține un sumar al rezultatelor
EFT și al cercetării procesului de schimbare din ultimii 25
de ani.
Johnson, Susan M., „Attachment theory: A guide for healing
couple relationships”, în Adult Attachment, W.S. Rholes și
J.A. Simpson, editori, pp. 367-387, Guilford Press, 2004.
——, Hold Me Tight: Seven conversations for a lifetime of love,
Little, Brown, 2008.
——, The Practice of Emotionally Focused Couple Therapy:
Creating connection, Brunner/Routledge, 2004.
Johnson, Susan M. și Paul Greenman, „The path to a secure
bond”, în Journal of Clinical Psychology: In Session, 2006,
vol. 62, pp. 597-609.
Lebow, Jay L., Anthony L. Chambers, Andrew Christensen și
Susan M. Johnson, „Research on the treatment of couple
distress”, Journal of Marital and Family Therapy, 2012, vol.
38, pp. 145-168.
Makinen, Judy A. și Susan M. Johnson, „Resolving attachment
injuries in couples using EFT: Steps towards forgiveness
406 Bibliografie
and reconciliation”, în Journal of Consulting and Clinical

Capitolul 10. Iubirea în secolul XXI

Administration for Children and Families (ACF), The Heal-
thy Marriage Initiative: Myths and facts, US Department of
Health and Human Services, 2005.
Broidy, Lisa M., Richard E. Tremblay, et al, „Developmental
trajectories of childhood disruptive behaviors and adoles-
cent delinquency: A six site, cross-national study”, Develop-
mental Psychology, 2003, vol. 39, pp. 222-245.
Cacioppo, John și William Patrick, Loneliness: Human nature
Caldwell, Benjamin E., Scott R. Woolley și Casey J. Caldwell,
„Preliminary estimates of cost-effectiveness of marital the-
rapy”, în Journal of Marital & Family Therapy, 2007, vol. 33,
pp. 392-405. Menționează costurile divorțului.
Caprara, Gian V., Claudio Barbaranelli, Concetta Pastorelli, Al-
bert Bandura și Philip G. Zimbardo, „Prosocial foundations
of children’s academic achievement”, Psychological Science,
2000, vol. 11, pp. 302-306.
Certain, Laura, Raport − Television and Toddlers”, prezentat
la întâlnirea anuală a Societăților Academice din Pediatrie,
Baltimore, 30 aprilie 2003.
Davidovitz, Rivka, Mario Mikulincer, Phillip R. Shaver, Ronit
Izsak și Micha Popper, „Leaders as attachment figures: Lea-
ders’ attachment orientations predict leadership-related
mental representations and followers’ performance and
mental health”, în Journal of Personality and Social Psycho-
logy, 2007, vol. 93, pp. 632-650.
Dex, Shirley și Colin Smith, The Nature and Pattern of Fami-
ly-Friendly Employment Policies in Britain, Judge Institute
Bibliografie 407
of Management, Cambridge University: The Policy Press,

2002.
Diener, Ed, Richard Lucas, Ulrich Schimmack și John F. Helliwe-
ll, Well-Being for Public Policy, Oxford University Press, 2009.
Dion, M. Robin, „Healthy marriage programs: Learning what
works”, în The Future of Children, 2005, vol. 15, pp. 139-
156. Menționează și descrie principalele programe pentru
educație matrimonială desfășurate în Statele Unite.
Earle, Alison, Zitha Mokomane și Jody Heymann, „Internati-
onal perspectives on work-family policies: Lessons from
the world’s most competitive economies”, în The Future of
Children, 2011, vol. 21, pp. 191-210. Menționează că este
de fapt util pentru economii și cheltuielile nu cresc dacă li
se permite oamenilor să își ia concediu în interes familial.
Flores, Philip J., Addiction as an Attachment Disorder, Jason
Aronson/Rowman & Littlefield, 2004.
Gordon,Mary, Roots of Empathy: Changing the world child by
child, Thomas Allen, 2007.
Grunfeld, Eva, Robert Glossop, Ian McDowell și Catherine
Danbrook, „Caring for elderly people at home: The con-
sequences to caregivers”, în Canadian Medical Association,
1997, vol. 157, pp. 1101-1105.
Halford, W. Kim, Marriage and Relationship Education: What
works and how to provide it, Guilford Press, 2011.
Hamilton, Brady E., Joyce A. Martin și Stephanie J. Ventura, „Bi-
rths: Preliminary data for 2007”, în National Vital Statistics
Reports, vol. 57. [US] National Center for Health Statistics,
2009.
Harter, James K., Frank L. Schmidt și Corey L.M. Keyes, „We-
ll-being in the workplace and its relationship to business
outcomes: A review of the Gallup studies”, în Flourishing:
The positive person and the good life, Corey Keyes și Jo-
nathon Haidt, editori, pp. 205-224. American Psychologi-
cal Association, 2003.
408 Bibliografie
Jacobs, Jane, The Death and Life of Great American Cities, Ran-
dom House, 1961.
Kasser, Tim, Richard M. Ryan, Melvin Zax și Arnold J. Same-
roff, „The relations of maternal and social environments
to late adolescents’ materialistic and prosocial values”, în
Developmental Psychology, 1995, vol. 31, pp. 907-914.
Kingston, Anne, cu Alex Ballingall, „Public display of disaffec-
tion: As «cell-fishness» hits an all-time high, a backlash
against mobile devices includes outright bans”, în Maclean’s,
15 septembrie 2011. Disponibil la www2.macleans.
ca/2011/09/15/public-display-of-disaffection/.
Klinenberg, Eric, „I want to be alone: The rise and rise of solo
living”, în The Guardian, 30 martie, 2012.
Kraus, Michael W., Cassie Huang și Dacher Keltner, „Tactile com-
munication, cooperation, and performance: An ethological
study of the NBA”, în Emotion, 2010, vol. 10, pp. 745-749.
Levy, Daniel, Love and Sex with Robots: The evolution of hu-
man-robot relationships, HarperCollins, 2007.
Logsdon, Mimia C. și Angela B. McBride, „Social support and
postpartum depression”, Research in Nursing & Health,
1994, vol. 17, pp. 449-457.
McGregor, Holly A., Joel D. Leiberman, Jeff Greenberg, Sheldon
Solomon, Jamie Arndt, Linda Simon și Tom Pyszczynski,
„Terror management and aggression”, Journal of Persona-
lity and Social Psychology, 1998, vol. 74, pp. 590-605.
Mikulincer, Mario și Phillip R. Shaver, „Attachment theory
and intergroup bias: Evidence that priming secure base
scheme attenuates negative reactions to out-groups”, în Jo-
urnal of Personality and Social Psychology, 2001, vol. 81, pp.
97-115.
——, „Boosting attachment security to promote mental health,
prosocial values, and inter-group tolerance”, în Psychologi-
cal Inquiry, 2007, vol. 18, pp. 139-156.
Bibliografie 409
Mikulincer, Mario, Phillip R. Shaver, Omri Gillath și Rachel A.

Nitzberg, „Attachment, caregiving, and altruism: Boosting
attachment security increases compassion and helping”, în
pp. 817-839.
Myers, Scott M. și Alan Booth, „Marital strains and marital qu-
ality: The role of high and low locus of control”, în Journal
of Marriage and Family, 1999, vol. 61, pp. 423-436.
Neal, David T. și Tanya L. Chartand, „Embodied emotion per-
ception: Amplifying and dampening facial feedback modu-
lates emotion perception accuracy”, în Social Psychological
and Personality Science, 2011, vol. 2, pp. 673-678.
Olweus, Dan, Bullying at School: What we know and what we
can do about it, Blackwell, 1993.
Ooms, Theodora, Stacey Bouchet și Mary Parke, Beyond Marria-
ge Licenses: Efforts in states to strengthen marriage and
two-parent families, Center for Law and Social Policy, 2004.
Putnam, Robert D, Bowling Alone: The collapse and revival of
American community, Simon & Schuster, 2000.
Romano, Elisa, Richard E. Tremblay, Frank Vitaro, Mark Zoc-
colillo și Linda Pagani, „Prevalence of psychiatric diagnosis
and the role of perceived impairment: Findings from an
adolescent community sample”, în Journal of Child Psycho-
logy and Psychiatry, 2001, vol. 42, pp. 451-461. Menționea-
ză că unul din cinci tineri trece prin probleme de sănătate
mentală.
Schramm, David G., „Individual and social costs of divorce in
Utah”, în Journal of Family and Economic Issues, 2006, vol.
27, pp. 133-151.
Sennett, Richard, Together: The rituals, pleasures, and politics
of cooperation, Yale University Press, 2012.
Turkle, Sherry, Alone Together: Why we expect more from te-
chnology and less from each other, Basic Books, 2011.
410 Bibliografie
UNICEF, „Child poverty in perspective: An overview of child

well-being in rich countries”, în Innocenti Report Card 7,
2007. Innocenti Research Centre, Florența, Italia.
Wright, Ronald, A Short History of Progress, House of Anansi
Press, 2004.
Editura ACT și Politon
Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România,
C.P. 050202.
tel: 0723.150.590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.actsipoliton.ro | www.blog.actsipoliton.ro

Sensul Iubirii - Sue Johnson

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sensul Iubirii - Sue Johnson

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Această ediție este publicată prin acordul cu Little, Brown,

© 2020 Editura ACT și Politon pentru prezenta ediție românească

Editura ACT și Politon

Traducător: Dana Dobre

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a

Traducere de Dana Dobre

Ține-mă strâns în brațe!

The Practice of Emotionally Focused Couple Therapy:

Emotionally Focused Couple Therapy with Trauma

* Carte apărută la Editura ACT și Politon, București, 2017. (n.red.)

De asemenea, este dedicată tuturor celor pe care îi iubesc,

Atâta timp cât nu iubești, nimic nu are rost.

Capitolul 1. Iubirea: o schimbare de paradigmă  19

Capitolul 6. Dragostea ș� i timpul  189

Capitolul 9. O poveste de dragoste  301

Nu temnița m-a făcut să plâng

Pentru mulț�i dintre noi, iubirea pare o vrajă aruncată

aglomerată. Bunica mea a trăit î�ntr-un sat cu trei sute de

durabilă ș� i poate fi „reparată”. Pe scurt, î�nț�elegem acum, î�n

* Emotionally Focused Therapy, în original. (n.red.)

Acestea sunt doar câteva dintre rezultatele căutărilor

Iubirea: o schimbare de paradigmă

Iubirea poate să î�nceapă î�n mii de feluri: cu o privire pe

sau distrugerea noastră. Prezenț�a ei ne î�nflăcărează, pier-

pentru a lămuri natura iubirii î�n viaț�a noastră de zi cu zi.

canapea cu un foc bun, cărț�i ș� i muzică alături... toate acest

sentimentele lor decât unul care să câș� tige bine. Astăzi,

Studiind singurătatea, John Cacioppo, psiholog la Univer-

Emoț�iile nu erau raț�ionale, aș� adar erau suspecte. Iar

atunci când indivizii pricepeau de ce se comportă î�ntr-un

chimiei ș� i fizicii, un fenomen biologic atât de important

• Instinctul primordial al oamenilor nu este nici sexul, nici agre-

Omul care ne-a oferit prima oară viziunea a ceea ce numim

băț�os ș� i aristocrat, nicidecum genul de om de la care te-ai

zâmbet, plânset, agăț�at, î�ntins mâna, care atrag grija ș� i apro-

• Iubirea romantică a adulților este o relație de atașament,

Credem de mult timp că, pe măsură ce ne maturizăm, de-

cum ne liniș� teș� te ș� i ne mângâie. Prizonierii de război isra-

• Sexul pasional nu duce la o iubire sigură; un atașament

Luaț�i orice revistă pentru bărbaț�i sau femei ș� i veț�i găsi

* Joc de cuvinte: A este nota maximă în sistemul de învățământ ameri-

organismul nostru este creat să producă o cascadă de sub-

• Dependența emoțională nu este imatură sau patologică;

Dependență este un cuvânt detestat î�n societatea occi-

Adulț�ii sunt ș� i ei la fel de zdrobiț�i. Deț�inuț�ii aflaț�i la izo-

ș� i î�ntăreș� te sistemul imunitar. Pare să reducă atât rata

La fel ca Darwin, atunci când î�ș�i enumera rezervele, mulț�i

• Nu suntem creați să fim egoiști; suntem proiectați pentru

Suntem o specie cu o empatie naturală. Această latură a firii

planetă, nu doar creierul nostru mare ș� i capabil de gândi-

O TEORIE UNIFICATĂ A IUBIRII

controlezi totul.” „Ș� i tu eș� ti prea î�ngăduitoare. Nu are pic de

permanent de punere pe aceeaș� i lungime de undă, de sta-

căutare a informaț�iilor din prima relaț�ie este laborioasă,

cu «plecăm din cameră, luăm o pauză», dar eu eram ș� i mai

de ea. Sănătatea lor mintală se î�mbunătăț�eș� te, sunt mai pu-

Pentru a te ajuta să transformi aceste descoperiri ș� ti-

Cine este persoana care vrei să î�ț�i răspundă? Imaginează-ț�i

Ridică-te acum ș� i miș� că-te câteva minute. Aș� ază-te pe alt

Reflectând un pic mai mult, vezi dacă poț�i să î�ț�i exprimi

Pune-ț�i î�ntrebarea: „Ce vreau de fapt să ș� tiu despre iubire

Atașamentul: secretul iubirii

Capitolul 1. Iubirea: o schimbare de paradigmă 19

Capitolul 6. Dragostea ș� i timpul 189

Capitolul 9. O poveste de dragoste 301