Traditii japoneze

dansul cu evantaiul.

Japonia, supranumita si Tara Soarelui-Rasare, este un arhipelag din Asia de Est. Plasata in Oceanul
Pacific, intr-o zona cu activitate seismica intensa, mereu amenintata de aparitia unui cutremur, a
avut o contributie extraordinara la cultura umanitatii prin bogatia sa culturala si prin traditiile
fascinante pe care japonezii le-au transmis si le-au imbogatit din generatie in generatie.
Traditia nipona se identifica cu Muntele Fuji, cu celebrul oras Tokyo si cu dansurile
traditionale japoneze precum dansul cu evantaiul.
 Evantaiele japoneze simbolizeaza prietenie si respect
Evantaiale au fost create initial cu scopul unic de a ventila aerul si de a oferi senzatia de racoare
aristocratilor. Confectionate manual si extrem de frumos ornamentate, evantaiele erau realizate din
hartie sau pene iar materialul subtire era montat pe sipci fine din lemn.
Geisha este o femeie profesionista care face atmosfera prin prezentarea artelor traditionale japoneze
la banchete. Ea nu este o prostituata, ci o femeie culta, educata, a carei existenta este menita sa tinda
spre perfectiune.
Cuvantul fascinatie este adesea
folosit atunci cand te intorci din
Insule si povestesti peripetiile
prietenilor tai.
 În Japonia, la 4 ore de Tokyo, găsim grădinile Kawachi Fuji Gardens din Kitakyushu. Acolo vei
întâlni un spectacol care taie răsuflarea. Dacă ajungi acolo de la sfârșitul lunii aprilie până la mijlocul
lunii mai (depinde de vreme în fiecare an), vei nimeri perioada de înflorire a Wisteria, o plantă ce
atârnă deasupra capului și are mii de flori de diferite culori și crează un loc spectaculos, prin care te
poți plimba. Wisteria sau Wisteria – în regiune este cunoscută și sub numele de copacul Fiji este una
dintre cele mai frumoase plante cățărătoare.
Fetele care vor sa devina gheise trec
prin multe stadii stricte in timpul
carora invata arte traditionale cum ar
fi: cantatul la instrumente muzicale,
dansul, dar si arta conversatiei si alte
abilitati sociale. In Kyoto, stadiile
gheiselor sunt numite “maiko”.
Situate undeva la granita dintre prostitutie
si dame de companie, statutul gheiselor a
ramas neclar chiar si in zilele noastre.
Daca la nivelul anului 1930 existau 80 000
de gheise, astazi, pe intregul teritoriu al
Japoniei nu traiesc mai mult de 10 000.
Majoritatea gheiselor activau in capitala
Tokio, unde in prezent mai exista doar 100
de asemenea femei, certificate oficial de
autoritatile nipone
• Muntele sfânt care se ascunde în ceaţă şi doar arareori – şi pentru cei care au ochi de privit – îşi
dezvăluie frumuseţea şi măreţia. Fujisan (Muntele Fuji) ...
Japonia este o frontiera culturala, un loc
unde istoria si traditia se impletesc, un
spatiu unde zgarie-norii si povestile despre
samurai si onoare sunt la ele acasa.
Gheisele sunt imbracate in
kimonouri, si fata lor este
machiata puternic, in asa fel incat
sa para foarte pala
Kimono este costumul național al
Japoniei. La origine, cuvântul
kimono ad-literam însemna: lucru
de îmbrăcat (ki a îmbrăca, mono
lucru), dar acum a ajuns să
desemneze un anumit tip de
îmbrăcăminte tradițională în
întregime.
Kimonoul este un simbol al culturii japoneze și unul din cele mai rafinate costume naționale din
lume[necesită citare]. Are o croială extrem de simplă, toate liniile fiind drepte. Este o haină
simplă, dar modul său de aranjare este foarte complicat. Sunt multe elemente și accesorii în
modul de legare al kimono
 Sake este o băutură alcoolică japoneză, făcută din orez (decorticat sau nedecorticat) fermentat.
În limba japoneză „sake” înseamnă băutură alcoolică în general, băutura alcoolică cunoscută în
străinătate sub numele de „sake” se numește nihonshu ( 日本酒 ), ceea ce înseamnă „băutură alcoolică
japoneză”.
La majoritatea restaurantelor in care se serveste sushi, chelnerul iti va oferi un
prosop umed – foloseste-l cu incredere ca sa-ti cureti mainile, imediat cum il
primesti. Cand vine mancarea, acesta va fi luat de pe masa.
Alaturi de sushi, vei primi si ghimbir murat, wasabi si sos de soia. Ia o gura de
ghimbir dupa fiecare varietate de sushi ca sa-ti cureti cerul gurii. Gusta din cand in
cand si wasabi pentru a-ti reimprospata gura
Specialistii japonezi sustin ca sushi este unul dintre cele mai bune preparate, pentru
ca reprezinta o sursa excelenta de carbohidrati, vitamine, proteine si minerale. Este
foarte sarac in grasimi, iar combinatie dintre peste crud, legume si orez, este o
combinatie fortifianta pentru organism.
Mananca rola de sushi dintr-o singura inghititura.Partea cu pestele
trebuie sa-ti atinga limba astfel incat sa te bucuri din plin de arome.
 
Japonezii sunt recunoscuti pentru atentia si importanta pe care o acorda servirii
ceaiului. O ceremonie a ceaiului poate dura pana la patru ore, tinand cont ca fiecare
instrument necesar solicita un anumit ritual de folosire, fiecare cana trebuie
asezata intr-o anumita pozitie si fiecare ceremonie are propriile sale etape.
Popularitatea ceaiului este un fenomen global, dar nicaieri in lume
ceremonia ceaiului nu contribuie atat de mult la mediul cultural ca in
Japonia.
În Japonia, cand cineva este invitat la o ceremonie a ceaiului, poate sa
anticipeze ca se va afla intr-o camera speciala, mica, si se va bucura de
compania altor persoane intr-o izolare totala de lumea si preocuparile de zi
cu zi. Gazda va fi pregatit camera inainte, facand curatenie, atarnand o
pictura,
Spre deosebire de majoritatea popoarelor, japonezii îşi sărbătoresc
majoratul la douăzeci de ani, acesta fiind un număr norocos pentru ei. Seijin
Shiki este ceremonia care marchează această sărbătoare, zi în care care
tinerii japonezi dobândesc noi drepturi (de a vota, de a bea, de a fuma), dar
şi noi responsabilităţi.
Traditii de nunta
Printre cadourile de nunta se mai numara si evantaiele, despre care se spune
ca simbolizeaza bogatie si prosperitate. Acestea sunt cateva traditii de
nunta din aceasta tara, si observam ca si aici ceremonia de nunta este una
destul de importanta pentru comunitatea din aceasta zona.
Aici miresele poarta un machiaj extrem de elaborat, cu totul deosebit, ce va fi executat
din cap pana in picioare in nuante de alb si fildes. Despre vopsirea chipului si pielii
miresei, pentru a arata ca o gheisa, putem spune ca reprezinta de fapt declaratia
statutului de domnisoara, fata de zei. Pentru depunerea juramintelor de catre mireasa,
aceasta va trebui sa poarte o rochie alba de mireasa, pentru ca mai apoi la petrecerea
de dupa nunta sa se schimbe intr-un kimono din matase, de cele mai multe ori de culoare
purpurie, care de asemenea va fi decorat si cu motive florale.
În fiecare primăvară, japonezii merg în Kawasaki, pentru a sărbători Kanamara
Matsuri, adică „Festivalul falusului de oţel”. Fără a avea vreo conotaţie ieftină,
evenimentul este o celebrare a fertilităţii şi a organului masculin de reproducere.
Punctul culminant al evenimentului implică transportarea unui altar, sculptat
în forma falică, urmat de această paradă în care atât bărbaţii, cât şi
femeile, se îmbracă în kimono-uri de damă şi cară după ei penisuri de lemn.
Aproape toate obiectele folosite în acest festival are forma falică
Legenda spune că în secolul al XVII-lea, prostituatele s-au rugat pentru protecţie
sexuală împotriva bolilor infecţioase la altarul Kanamara.
La prima vedere, occidentalii pot ridica serios sprânceana, sceptici la motivul
sărbătoririi. În realitate, în Occident se întâmplă mai multe lucruri chestionabile pe
stradă decât acest festival, sărbătorit din secolul al XVII-lea.
Kimono-ul este simbolul
culturii japoneze, la
început având
semnificația ad-literam
de “lucru de îmbrăcat”,
ajungând să devină unul
din cele mai rafinate
costume naționale!
 Sumo [sɯmoː] (în japoneză 相撲 ) este
considerat de către mulți ca fiind
sportul național al Japoniei, având multe
elemente rituale care își au originea în
religia shinto.

Luptătorii, numiți rikishi, nu poartă alt echipament decât

o centură de mătase- numită mawashi, care este
înfășurată în mod repetat în jurul brâului, trecută printre
picioare și legată cu un nod la spate. Nu există reguli
referitoare la felul în care trebuie să fie înfășurată
centura: unii rikishi preferă să o înfășoare strâns de tot
și să o ude cu puțină apă, iar alții, din contră, preferă să o
lege mai liber. În turnee, dar nu și la antrenamente, sub
centură este prins un fel de șorț- numit sagari
Luptătorii încep sportul ca profesioniști între
vârsta de 15 ani (adică după terminarea
învățământului obligatoriu în Japonia) și 23 de
ani (vârsta maximă), când se alătură unui club,
numit heya. În 2009 erau aproximativ 680 de
rikishi. Cluburile mari au cam 30 de rikishi, iar
cele mai mici doar câte unu.[1]
 Supă chankonabe

Nu există categorii de greutate, deci încercarea

de a se îngrășa este una din "obligațiile"
luptătorului. Mâncarea tipică este așa-numita
chankonabe, un fel de supă cu tot felul de
zarzavaturi și carne. Rikishi mănâncă doar de
două ori pe zi, dar în cantități imense. După masa
de prânz, somnul este obligatoriu.
 Majoritatea meciurilor se termină în mai puțin de un minut

Inainte de lupta propriu-zisă, luptătorii au

cel mult 4 minute la dispoziție pentru
„încălzire”, timp în care se așază pe vine,
aruncă sare în aer (ca semn de purificare),
ridică câte-un picior sus în aer și îl lasă jos
în mod exagerat (ca și cum ar calca în
picioare dușmanul) etc.
Casa Imperială a Japoniei a anunţat,, că s-a decis schimbarea unei tradiţii
vechi de 350 de ani, şi anume că, după decesul lor, împăratul şi împărăteasa
să nu mai fie înmormântaţi, ci incineraţi, informează agenţia niponă de presă
Kyodo, citată de Agerpres.

sulu.ioan@gmail.com