Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT
ÎNDRUMATOR PROIECT:
ABSOLVENT:
CONSTANȚA
2019
CAZACU CRISTINA 1
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
PROIECT
CAZACU CRISTINA 2
MOTTO:
Louis-Ferdinand Céline
MOTIVAȚIE
CAZACU CRISTINA 3
Pentru om, cel mai important lucru este păstrarea sănătății, de aceea, când
află pentru prima dată că are diabet, o boală care nu se mai vindecă toată
viața poate resimți dintr-o dată tristețea că și-a pierdut acest bun (sănătatea)
dacă nu are posibilitatea să cunoască adevărul despre boala sa. Problema este
cu atât mai importantă cu cât diabetul zaharat a devenit o boală din ce în ce
mai frecventă. Se estimează că în întreaga lume, există actualmente peste 60-
70 miloane de diabetici. În țara noastră se observă același fenomen. Odată cu
creșterea și îmbunătățirea condițiilor de trai, cu dezvoltarea și modernizarea
vieții se constată o creștere paralelă a frăcvenței acestei maladii. Iată de ce
trebuie să ne adresăm tocmai acestui grup larg de bolnavi care necesită o
anumită îngrijire, bine înțeleasă și respectată pentru viața lor. De modul cum
diabeticul înîelege să-și respecte regimul și tratamentul depinde întreaga
evoluție a bolii.
CUPRINS
CAZACU CRISTINA 4
1.1 Anatomia pancreasului …………………………………………………………………… pag. 6
CAPITOLUL I
CAZACU CRISTINA 5
1.1 Anatomia pancreasului
PANCREASUL este o glandă digestivă cu secreție mixtă (internă și externă), orientată transversal -
de la concavitatea duodenului până la splină, înaintea vertebrelor LI N 12, a marilor vase prevertebral și a
rinichiului stâng. Anatomo-topografic, pancreasul este situat retroperitoneal, înapoia stomacului, pe
peretele profund al cavității abdominale, anterior fiind acoperit de peritoneu. Pancreasul este alungit
transversal, având o lungime ce variază între 12-22 cm, o înălțime de 4,5 cm, o grosime de 1,5 - 3 cm și o
greutate de 80 g. Pîna la 40 de ani, glanda este în creștere, iar de la 50 de ani se atrofiază.
CAZACU CRISTINA 6
Pancreasul este o glandă mixtă, atât cu secreţie exocrină, cât şi cu secreţie endocrină. Structural,
pancreasul prezintă o capsulă, stromă şi parenchim. Capsula înveleşte pancreasul şi trimite prelungiri în
interior formând lobulii pancreasului. Stroma este formată din ţesut conjunctiv lax ce conţine vase de
sânge şi nervi. Parenchimul este format din tipuri de celule diferite ce formează pancreasul endocrin şi
pancreasul exocrin.
Pancreasul endocrin
Ocupă doar 2% din masa organului şi este format din insulele lui Langerhans. Acestea sunt
răspândite difuz prin pancreasul exocrin (exact ca insulele împrăştiate prin ocean). Numărul total al acestor
insule variază între 500.000 şi 2.000.000, iar diametrul lor nu depăşeşte 400 de micrometri. Insulele sunt
formate din celule şi capilare. Rolul capilarelor este de a prelua secreţia endocrină a pancreasului. În
structura insulelor au fost identificate 5 tipuri de celule.
Celule de tip A: sunt situate în periferia insulelor şi reprezintă aproximativ 10 – 20% din celulele ce
formează insulele. Rolul lor este de a elabora şi secreta glucagonul.
Celule de tip B: sunt mult mai numeroase – 80% din totalul celulelor endocrine. Sunt localizate în
centrul insulelor şi secretă insulina.
Celule de tip D: sunt în număr mult mai redus (5%) şi se găsesc răspândite pe toată insula. Aceste
celule secretă somatostatin, cu rol inhibitor asupra secreţiei de insulină şi glucagon.
Celule de tip G: ocupă 1% din masa pancreasului endocrin şi secretă gastrina, cu rol în stimularea
secreţiei de acid clorhidric de către stomac.
Celule de tip P.P.: predomină în insulele situate la nivelul capului pancreasului. Aceste celule
secretă polipeptidul pancreatic (P.P.) cu rol stimulator asupra secreţiei de suc gastric şi inhibitor a secreţiei
de suc pancreatic.
1.3.1.Fiziologia pancreasului endocrin
CAZACU CRISTINA 7
Dintre cele mai importante efecte ale insulinei, specificăm:
- stimularea glicogenogenezei;
- stimularea lipogenezei;
- stimularea sintezei proteice şi a acizilor nucleici, etc.;
- stimularea consumului periferic al glucozei;
- se opune degradării depozitelor de glicogen (glicogenoliza);
- împiedică degradarea depozitelor de lipide (lipoliza), şi formarea corpilor cetonici, etc.
Insulina este cel mai important hormon cu acţiune hipoglicemiantă, din organism. Prezenţa sa este
indispensabilă proceselor anabolice şi echilibrului energetic al organismului.
Al doilea hormon secretat de celulele pancreatice insulare (A) este glucogonul. Acţiunile lui
principale sunt:
- stimularea glicogenolizei şi eliberarea glucozei în circulaţie;
- stimularea degradării proteinelor musculare;
- stimularea lipolizei;
- stimularea secreţiei de insulină.
Glucagonul, alături de epinefrină, cortisol, hormonii tiroidieni şi hormonul de creştere, reprezintă
hormonii hiperglicemionţi,de contrareglare.
1.4 Vascularizația și inervația pancreasului
Arterele duodeno-pancreatice provenite din artera hepatică și din artera mezenterică superioară
irigă capul pancreasului, în timp ce corpul și coada pancreasului sunt irigate de arterele pancreatice
provenite din artera splenică.
Venele pancreasului se varsă în vena splenică și mezenterică superioară (deci în vena porta).
Arcadele venoase din pancreasul drept drenează capul pancreasului și o porțiune a duodenului.
Venele care drenează pancreasul stâng se varsă în vena splenică. Vena pancreatică inferioară merge de la
stânga la dreapta, pe marginea inferioară a glandei și se varsă în trunchiurile venei porte. Limfaticele sunt
drenate în ganglionii pancreatito-splenici.
CAPITOLUL II
CAZACU CRISTINA 8
2.1.Definiție
Diabetul zaharat este o boală metabolică cu evoluție cronică și stadială, transmisă genetic sau
câștigată în timpul vieții, în care absența sau insuficiența calitativă sau cantitativă de insulină antrenează
inițial perturbarea metabolismului glucidic, apoi protidic și lipidic cuprinzând întreg organismul.
2.2.Etiopatogenie
Diabetul zaharat este cauzat de imposibilitatea producerii hormonului numit insulină sau datorat
activității sale. Insulina este produsă de celulele beta din pancreas, controlând metabolismul carbohidraților
și reglând nivelul de glucoză din sânge. Celulele organismului depind în totalitate de insulină pentru
captarea glucozei din sânge, în vederea utilizării ei ca sursă de energie.
O altă cauză a diabetului zaharat este ereditatea care joacă un rol important în modul de
transmitere, găsită adeseori printre rudele bolnavului cu diabet care a suferit de aceeași boală (părinți,
bunici, unchi etc).
În gena diabetului zaharat se întâlnesc și unele leziuni ale sistemului nervos, unele traume psihice,
anticoncepționalele, alcolismul, fumatul, și mai ales ateriscleroza pancreasului (un rol important în diabetul
senil).
Etiopatogenia diabetului zaharat de tip I cuprinde trei etape:
● Prima etapă este caracterizată prin distrucția aproape completă a celulelor betapancreatice,
autoimune sau nu. Este o reacție imună exagerată față de unele antigene de natură protică.
● A doua etapă presupune inserția unor factori de mediu (virali, toxici sau alimentari) care modifică
structura proteinelor din celulele beta-panctreatice care pot deveni antigene dând naștere la auto-
anticorpi.
● A treia etapă reprezintă răspunsul inflamator de natuăa imună (anticorpi antiinsulari).
2.3.Clasificarea
OMS recunoaște trei forme principale de diabet zaharat : tipul 1, tipul 2 și gestațional (de sarcină).
Cele mai frecvente forme sunt diabetul zaharat tip 1 și diabetul zaharat tip 2. Termenul diabet zaharat tip 1
a înlocuit mai mulți termeni vechi cum ar fi diabet juvenil și diabet insulino-dependent. La fel, termenul
diabet zaharat tip 2 a înlocuit denumiri vechi, printre care și diabet insulino-independent (non insulino-
dependent).
CAZACU CRISTINA 9
Diabetul zaharat de tip 2 se datorează rezistenței crescute la insulină a țesuturilor, însoțită de
scăderea secreției de insulină. Lipsa de răspuns la insulină a țesuturilor se datorează cel mai probabil
modificării receptorului pentru insulină de pe membrana celulară. Factorii care pot cauza diabetul tip 2
includ: regimul sedentar de viață și abundența calorică a dietei moderne, fapt concretizat în obezitate sau
măcar indici ai masei corporale ridicați, fumatul, o mărire a nivelului de colesterol, tensiune (presiunea)
arterială înaltă.
Diabetul zaharat de tip 1 se caracterizează prin distrugerea celulelor beta pancreatice producătoare
de insulină din insulele Langerhans din pancreas, fapt care conduce la un deficit de insulină. Principala
cauză este o reacție autoimună mediată de limfocitele T. Diabetul zaharat tip 1 reprezintă aproximativ 10%
din cazurile de diabet zaharat din Europa și America de Nord. Majoritatea pacienților prezintă debutul în
plină sănătate, frecvent la vârsta copilăriei (deși poate să apară la orice vârstă). Sensibilitatea la insulină
este normală mai ales în stadiile incipiente.
2.4.Diagnostic clinic
2.4.1. Simptomatologia diabetului zaharat insulino-dependent
⮚ Simptomatologia atipică: boala este descoperită întâmplător, cu ocazia unui examen clinic sau a
unei analize. Alteori bolnavul se adresează medicilor pentru diverse afecțiuni sau tulburări
(dermatite, furunculoze, nevralgii), care în acest caz sunt complicații ale diabetului .
⮚ Simptomatologia tipică: această manifestare este caracteristică bolii. Bolnavul prezintă triada
clinică specifică: polifagie, uneori adevărată bulimie, poliurie și polidipsie. Polifagia apare
deoarece țesuturile sunt într-o foame permanentă de glucoză, pentru că aceasta nu poate fi
consumată ca urmare a lipsei de insulină. Poliuria se datorează glucozei crescute în sânge, care va
trebui eliminată. Eliminarea glucozei prin urină se face cu ajutorul apei care provine din țesuturi.
Așa se explică poliuria (5-7 l în 24 h) și polidipsia, care este continuă, diurnă și nocturnă. Polifagia
contrastează cu scăderea ponderală.
O glicemie normală nu exclude diabetul, pe nemâncate este peste 120mg% sau peste 160mg% la o
oră și peste 130mg% la 2 ore, impune diagnosticul de diabet zaharat la indivizii până la 45 de ani.
După această vârstă valorile glicemiei sunt mai mari.
Organismul își procură energia din alimente: glucide, proteine și lipide. Prin digestie sunt
descompuși în glucoză, aminoacizi și acizi grași, care trec în sânge unde sunt transportați către toate
celulele organismului. Glucoza este principala sursă de energie care trebuie să pătrundă în celule. Ea se
CAZACU CRISTINA 10
desface cu ajutorul insulinei, principalul hormon pancreatic ce stimulează intrarea glucozei în celule. În
diabetul zaharat este alertă secreția de insulină, glucoza folosită de celule rămâne în sânge sau se elimină
prin urină. În diabetul zaharat pancreasul nu secretă insulina, celulele nu o absorb și crește glicemia. În țara
noastră sunt înregistrați 10-15% din diabetici cu forma de boala de diabet zaharat insulino-dependent. Ea
este caracterizată printr-o insuficienâă absolută de secreție insulinică, debut relativ abrupt cu tendința la
cetoacidoză. Aceestă formă este întâlnită la toate vârstele, mai ales la pacienții cu debutul bolii sub 30 de ani.
Diabetul zaharat se mai numește și diabet zaharat de tip 1, denumirea fiind păstrată numai pentru
diabetul primar insulino-dependent, adică pentru cazurile care necesită de la început insulino-terapie. În
afară de acesta, mai există o categorie de diabet secundar insulino-dependent sau “diabet intermediar” la
care tratamentul insulinic este introdus după o perioadă mai scurtă (după câteva săptămâni sau luni) sau
mai lungă (după cățiva ani sau zeci de ani) de tratament oral.
Manifestări clinice:
În forma sa completă include numeroase semne și simptome relevatoare pentru diagnosticul
diabetului zaharat. Patru dintre ele alcătuiesc “patrulaterul” specific clasic simptomatic sugerativ al
diabetului zaharat: polidipsie, poliurie, polifagie, scădere ponderală. Atunci când ele apar în cazul
copilului, adolescentului sau a adultului tânăr, pot fi impresionate și constitue elemente importante ale
diagnosticului clinic al diabetului de tip 1.
▪ Polidipsia - setea accentuată reprezintă adesea primul simptom al declanșării clinice a bolii. Se
instalează treptat sau brusc. Ea poate fi foarte intensă, predominând noaptea și se caracterizează
prin faptul că nu dispare ca senzație după ingestia de apă.
▪ Poliuria - este supărătoare, poate însuma mai mulți litri în 24h.
▪ Polifagia - accentuată în special la tineri, instalată într-un timp scurt, individul observă că slăbește
deși cantitativ el ingeră mult. Pe lângă aceste semne clinice și cu valoare numai în contextul creat
de ele mai pot apărea:
⮚ Astenie fizică și psihică
⮚ Anxietate
⮚ Impotență sexuală
⮚ Crampe musculare
⮚ Prurit genital
⮚ Infecții genitale fără răspuns la tratamente obișnuite.
CAZACU CRISTINA 11
Toate aceste semne clinice sugerează diagnosticul clinic al existenței diabetului zaharat, care ținând
seama că diabetul este de fapt o boală endocrino-metabolică, trebuie completat cu elemente de diagnostic
de laborator.
Specifice ca semne de laborator sunt creșterea glicemiei și glicozuriei. Glicemia este analiza
revelatoare pentru diagnosticarea și conducerea tratamentului diabetului zaharat. Metoda de laborator cea
mai folosită în țara noastră este cea colorimetrică care are o tehnică simplă și rapidă. Valorile normale sunt
60-110mg% glucoză. În afară de aceste metode clasice de laborator, determinarea glicemiei se mai poate
face prin folosirea testelor reactive. Acestea sunt metode rapide ușor de manevrat ce folosesc metoda
enzimatică cu glucozoxidoza (reacție specifică petru glucoză), determinarea făcându-se din sângele capilar.
Glicozuria sau prezența glucozei în urină, este mai puțin specifică pentru diagnosticul diabetului
zaharat luată izolat. Aceasta pentru că există afecțiuni (diabetul renal) care se însoțesc de prezența
glicozuriei. Glicozuria are valoare în diagnosticul diabetului zaharat numai atunci când se asociază cu o
creștere concomitentă a glicemiei. Acetonuria- prezența corpilor cetonici în urină are valoare mai ales în
stabilirea gradului de dezechilibru al metabolismului glucidic.
1. Glicemia a jeun (bazală)
2. Testul toleranței la glucoză pe cale orală (TTGO). Glicemia bazală se administrează 75 g glucoză
pulvis. Se recoltează sânge venos timp de 2 ore la interval de 30 minute.
3. Glicemia normal la 2 ore după încărcare este <=200 mg/100 ml
4. Glicemia la TTGO= 200 mg/ 100ml caracterizează diabetul zaharat
5. Testul cortizon-glucoză
6. Testul cu Tolbutamid intravenos. Se administrează intravenos 1 g Tolbutamid; se recoltează sânge
venos la intervale variabile de timp de 3 ore. Normal glicemia scade cu 30-35%, revenind la
valoarea initiala dupa 2 ore. In diabetul zaharat glicemia scade cu 20-25 %fata de valoarea inițială,
revenind rapid la normal.
7. Glicozuria: se determină în urina din 24 de ore după metode diferite (Fehling, Benedict, Nillander),
în diabetul zaharat glicozuria ajune până la 70-80g 24h.
8. Cetonuria- corpii cetonici se determină în urina din 24 de ore cu ajutorul reactivului Legal.
Cetonuria cantitativă normal este de 1,5-3,5 mg/100 ml. Corpii cetonici în urină sunt prezenți în
diabetul zaharat decompensate.
CAZACU CRISTINA 12
2.5 Diagnosticul diferențial
Diagnosticul precis de diabet trebuie stabilit numai pe baza analizelor de sânge. Determinarea
nivelului plasmatic de glucoză pe nemâncate, dimineața, este de 135 mg%/ml reprezintă un diagnostic de
diabet.
În țările dezvoltate, mulți pacienți sunt diagnosticați prin teste screening (triaj), alții sunt
diagnosticați pentru prima oară când dezvoltă complicații specifice diabetului, cum sunt: infarctul
miocardic, retinopatie sau un ulcer al piciorului.
În stabilirea diagnosticului, unele injecții de insulină, reflexele osteotendinoase sunt exagerate iar
semnul Babinski poate fi pozitiv. Absența glicozuriei este un argument sugestiv la un bolnav cunoscut
diabetic, inconștient, dspre care se știe că își admistrează insulina.
Dignosticul diferențial se face cu alcoolismul, cu coma diabetică, traumatismele, intoxicațiile,
epilepsia, uremia, luesul sistemului nervos central, malaria, boala Adison.
2.6 Evoluție
Evoluția stadială a diabetului zaharat primar: în primele trei stadii, preclinice, glicemia bazală este
normală.
1. Prediabet: Sunt prezente numai date anamnestice (rude de gradul I – părinți și frați, diabetici,
gravide cu glicozurie sau nașteri de feți supraponderali), glicemia a jeun și TTGO sunt normale.
2. Diabet zaharat latent: Testul cortizon- glucoză (Fajons-Conn).
2.7 Prognostic
Înainte de era insulinică majoritatea diabeticilor mureau prin coma diabetică. Prognosticul
funcțional și capacitatea de muncă sunt de asemenea subordonate numărului și gravității complicațiilor.
2.8 Complicații
Complicațiile diabetului zaharat tip 1- se descriu două categorii de complicații care pot surveni în
cursul evoluției diabetului.
Complicații acute:
❖ Acidocetozele - care apar în cazul formelor de debut ale diabetului de tip 1, dacă
simptomele descrise mai sus nu sunt luate în considerație sau dacă diabeticul nu-și repectă
corect tratamentul;
CAZACU CRISTINA 13
❖ Hipoglicemiile - complicații acute specifice diabetului cunoscut și tratat incorect.
Acidocetozele reprezintă stări grave de dezechilibru ale dibetului ce pot fi de diverse grade:
▪ Incipiente
▪ Moderate
▪ Precomă
▪ Coma diabetică
Coma diabetică: coma semnifică pierderea cunoştinţei, a mobilităţii şi a sensibilităţii cu păstrarea
respiraţiei şi a circulaţiei. Coma este echivalentul clinic al stării de cetoacidoză decompensată. Înainte de
vreme, când insulina nu era cunoscută, coma era sfârşitul inexorabil al oricărui bolnav. Ea apărea ca o
fatalitate în faţa căreia nu se putea lupta. Astăzi coma este extrem de rară (2-3 %), dar instalarea ei are o
gravitate deosebită. De aceea trebuie recunoscută, pentru a putea fi prevenită şi combătută la timp.
Avertismentul este dat de apariţia şi instalarea anorexiei la un diabetic, care de obicei este polifag.
Respiraţia devine dispneică (Kussmoul), cu miros de acetonă sau mere putrede. Se mai pot adăuga
cefalee, ameţeli, colici, somnolenţă.
Când coma este instalată, ceea ce impresionează este lipsa de cunoştinţă a bolnavului. Examenul de
laborator arată glicemia peste 2 - 3 g‰, scăderea rezervei alcaline sub 25 val. CO2% plasmă,
hemoconcentraţie prin deshidratare (15-30.000 de leucocite), glicozurie mare.
Diagnosticul comei la un diabetic cunoscut nu este greu de pus pe baza semnelor de mai sus. Este
mai dificil la un diabetic necunoscut, când trebuie deosebită de alte come (hemoragică, neoplazică,
hepatică, uremică, alcoolică, etc.). Tratamentul trebuie să fie energic, instituirea lui având rezultate
pozitive în peste 90% din cazuri.
Ateroscleroza vasculară rămâne astăzi poate cea mai frecventă şi importantă complicaţie a
diabetului, dat fiind scăderea în frecvenţă a comei diabetice.
Dintre localizările aterosclerozei, cele mai cunoscute sunt:
● Ateroscleroza cerebrală care poate determina accidente cerebrale vasculare;
● Ateroscleroza coronariană care se manifestă prin bolile coronarelor (angina pectorală, infarctul
miocardic), cauze redutabile şi provocatoare frecvent de exitus la bolnavii diabetici;
● Ateroscleroza vasculară periferică care duce la arteriopatiile periferice diabetice. Una dintre cele
mai grave complicaţii din acest grup este gangrena diabetică la început uscată, ulterior, prin
suprainfectare, umedă.
Tuberculoza pulmonară: diabetul zaharat este o boală care în general favorizează infecţiile.
CAZACU CRISTINA 14
Tuberculoza pulmonară capătă un aspect clinic cavitar, cu evoluţie gravă.
Complicaţii secundare: o serie de complicaţii mai puţin grave şi care frecvent constituie şi semne
prin care boala îşi anunţă prezenţa sunt:
o complicaţii cutanate: furunculoză, furunculul antracoid, etc.;
o complicaţii digestive: alveolită expulzivă, pioree dentară, etc.;
o complicaţii renale: scleroză renală, etc.;
o complicaţii nervoase: nevralgii, nevrite sciatice îndeosebi, polinevrită, nevrită acustică,
apatie, capacitate de muncă redusă;
o alte complicaţii: retinită diabetică, cataractă.
Insulinoterapia
Insulina rămâne unul din mijloacele cale mai bune de echilibrare a metabolismelor intermediare în
diabetul zaharat la peste 25-35% dintre bolnavi. Există mai multe tipuri de insulină sintetizate în ultima
vreme. Ele se pot împărți în următoarele categorii:
a. insuline cu acțiune rapidă
b. insuline cu acțiune intermediară
c. insuline cu acțiune lentă
Insulina cu acțiune rapidă folosită la noi în țară este insulina ordinară, care este o soluție de insulină
ce se găsește în flacoane de 5ml, conținând 200 u/ flacon. Se află sub formă de soluție limpede. Este un
extras din pancreas de vacă sau porc.
Acțiunea ei diferă dupa modul de administrare. În administrarea subcutanată, aceasta începe să
acționeze la 20-30 de minute, acțiunea se incepe imediat, este maximă la 2 ore și dispare la 6-8 ore de la
injectare. În administrarea intravenoasă, acțiunea se începe imediat, este maximă la 30-60 de minute și se
termină în 90 de minute.
Cantitatea de insulină prescrisă zilnic este în raport de toleranța individuală la glucide, de cantitatea
de glucide administrate și de sensibilitatea la insulină a diabeticului. Se injectează cu 15 minute înainte de
fiecare masă.
Sunt necesare următoarele reguli:
- insulina obișnuită echilibrează 2 g de glucide. Pentru a evita eventualele hipoglicemii terapeutice
este indicată menținerea unei glicozurii de control de 10-15 g în urina din 24 de ore.
CAZACU CRISTINA 15
- administrarea prizelor de insulină ordinară să se facă înaintea fiecărei mese principale: dimineața
(să fie mai mare sau egală cu cea de la prânz și mai mare decât cea de seară), prânz și seară.
- când cantitatea de insulină ordinară necesară echilibrării diabetului depășește 70-80 u.i.o., este
indicat să se recurgă la înlocuirea sa cu formele lente de insulină.
Insulina cu acțiune intermediară:
- Izophan- insulina care se găsește în flacoane de 5 ml, conținând 200 u.
- Komb - insulina este preparată din pancreas de vacă sau de porc. Este compusă din o parte insulin=
ordinară și două părți insulină intermediară.
- Hg - insulin este o soluție limpede de insulină de bovină, al cărei efect de acțiune întârziat este
obținut prin adăugarea de globulină wnana bine purificată.
Insulina cu acțiune prelungită de 24 de ore:
- Protamin – zinc – insulin - soluție cu ph uțor alcalin. Acțiunea sa apare la 3 ore de la injectare, este
maximă la 10-14 ore și dispare după 24 de ore.
- Insulina Novo – Lente - se prezintă sub formă de flacoane de 10 ml, conținând 400 de u.
- Long – insulina este un amestec de insulină cristelizată și insulină amorfo de porc.
CAZACU CRISTINA 16
❖ micul dejun = 20%;
❖ gustarea de ora 10 -11= 15%;
❖ masa de prânz = 30%;
❖ gustarea de ora 17 - 18 = 15%;
❖ masa de seară (cina) = 20%.
Pentru a putea respecta aceste reguli, pacientul diabetic trebuie să primească în mod repetat
explicaţiile necesare precum şi materiale scrise. Pacientul trebuie să ştie să facă anumite calcule pentru
asigurarea corectă a dietei în această boală. Pacientul are nevoie să poată opta între anumite alimente, între
care există o corespondenţă de conţinut şi valoare nutritivă.
2). La tratamentul cu insulină se va ţine seama de regula rotării locului de injectare. Nerespectarea
acestei reguli, la care trebuie instruit cu mare atenţie pacientul, duce la apariţia de noduli şi riscul de
lipodistrofie locală. Pentru a evita ca insulina să nu pătrundă în masa musculară la injectare, se va înclina
acul de injecţie la 450. Pentru o dozare corectă se va ţine seama că există preparate de insulină care conţin
40 ui/ml şi altele cu 100 ui/ml. Nu trebuie trasă în seringă insulina, fiind gata încărcată în rezervorul pen-
ului. Pacienţii trebuiesc instruiţi asupra modului cum să-şi facă ei singuri injecţiile sau cum să utilizeze
diferitele dispozitive care astăzi înlocuiesc seringile: Novo-pen-uri, pompiţe computerizate pentru
administrarea continuă.
3). Pentru dozarea zilnică a glicemiei, utilizarea aparatelor portative computerizate tip Glucomen este
ideală, pacienţii învăţând cu uşurinţă manevrarea acestora. De asemenea, utilizarea benzilor de hârtie
colorată tip Dextrostix este utilă, în absenţa altor posibilităţi, permiţând o apreciere semnificativă
glicozuriei şi atrăgând atenţia asupra dispoziţiei complete a acesteia, care poate semnala hipoglicemie.
4). În prevenirea acidocetozei şi a comei diabetice, asistentei medicale îi revine un rol deosebit,
pacienţii trebuie instruiţi ca să cunoască principalele semne. Pentru depistarea în urină a apariţiei corpilor
cetonici, există benzi de hârtie colorată tip ketostix, şi asistenta şi pacientul trebuind să cunoască utilizarea
acestora. În cazul apariţiei unor fenomene care să sugereze iminenţa instalării acidocetozei, pacienţii
trebuiesc duşi de urgenţă la o unitate spitalicească de profil pentru instituirea unui tratament corespunzător.
5). Nu mai puţin important este şi apariţia hipoglicemiei, cu fenomenele grave care o însoţesc. Asistenta
trebuie să cunoască existenţa acestui pericol, împrejurările în care se poate instala, manifestările precoce şi
ulterioare ale hipoglicemiei, prevenirea şi combaterea ei La fel trebuiesc instruiţi pacienţii, deoarece
prevenirea este extrem de simplă (măsuri de respectare), iar recunoaşterea fenomenelor este uşor de
realizat, fiind caracteristice.
CAZACU CRISTINA 17
6). Se arată importanţa exerciţiilor fizice de întreţinere şi se stimulează pacienţii în efectuarea acestora.
Se sfătuiesc pacienţii la examenele medicale periodice în vederea respectării indicaţiilor medicului.
-Regiunea deltoidiană
-Regiunea subcalaviculară
-Soluție dezinfectantă
-Tăvița renela
Efectuarea tehnicii
CAZACU CRISTINA 18
Etape de execuție Timpii de execuție Motivarea gesturilor
CAZACU CRISTINA 19
profunzimea stratului subcutanat
2-4 cm
1.15. Se verifică poziția acului prin
aspirare Pătrunderea cu rapiditate și
1.16. Se injectează lent soluția îndemânare previne durerea
1.17. Când injectarea s-a terminat
se scoate acul atașat la seringă
printr-o singură mișcare, rapidă și
sigură
1.18. Se tamponează locul injectării Previne patrunderea soluției
masând ușor într-un vas de sange
Diminuează durerea
CAZACU CRISTINA 20
CAPITOLUL III
STUDIU DE CAZ
-alegerea alimentelor se
face în funcție de conținutul
CAZACU CRISTINA 21
de glucide;
-alimente permise
necâtărite: carne, pește, ouă,
smântână, unt;
-se administrează
medicamen-tele prescrise de
medic la orele indicate;
-insulina monocomponentă,
semilentă, lentă o dată sau
de două ori pe zi, la ore fixe
injecții s.c.
CAZACU CRISTINA 22
lipodistrofiile.
2.Deshidratare Pacientul să-și reca- -se măsoară zilnic diureza și Datorită dezechilibrului
din cauza pete condiția fizică; se trece în foaia de metabolic, organismul pierde
modificării pato- temperatură; apa în exces (deshidratare).
logice a diurezei Pacientul să fie Pentru compensarea apei
manifestată prin conștient că prin -se măsoară greutatea pierdute prin poliurie,
sete intensă, te- respectarea alimen- corporală la interval de 2-3 pacientul consumă 4-5 L/zi
gumente si mu- tației și a tratamen- zile; (polidipsie).
coase uscate, tului, poate să ducă o
scăderea forței viață aproape normală. -se evaluează manifestările
de deshidratare; aspectul
fizice și pielii al mucoaselor, pulsul,
intelectuale. tensiunea arterială;
3.Eliminare Pacientul să cunoască -se măsoară zilnic diureza și În diabetul zaharat, pierderea
indecvată manifestările bolii, se trece în foaia de de glucoză prin urină
cantitativ si regimul de viață pe temperatură; (glicozurie) este determinată
calitativ din care să-l respecte, să de creșterea glucozei în
cauza nivelului se obținăechilibrul său -se evaluează manifestările sânge.
crescut de psihic; de deshidratare; aspectul
glucoză în sânge pielii al mucoaselor, pulsul, Cantitatea mare de glucoză
și urină manifest- Familia să fie tensiunea arterială; filtrată de glomerulul renal,
tată prin implicată în îngrijirea depășește capacitatea maximă
poliurie. pacientului. de reabsorbție tubular. Fiind o
substanță osmotic activă
glucoza antrenează o cantitate
mare de apă. (4-5 L/ 24 h).
4. Risc de Pacientul să fie ferit -se supraveghează zilnic Pacientul are o igienă
infecție legat de de complicații tempretura corpului, pulsul, riguroasă pentru a preveni
epuizare, infecțioase. tensiunea arterială și se apariția plăgilor de la nivelul
scăderea consemnează în foaia de tegumentelor deoarece vinde-
rezistenței temperatură rezultatul; carea acestora necesită mai
organismului mult timp decât în mod
manifestată prin -se supraveghează tegumen- obișnuit și crește riscul de
vindecare tele bolnavului și mucoa- infecție.
sele, sesizând manifestările
CAZACU CRISTINA 23
întârziată a cutanate;
plăgilor.
-se educă pacientul privind
păstrarea igienei personale
corporale în general, și a
piciorelor în special, pentru
a preveni escoriațiile, fisu-
rile, bătăturile la acest nivel
care se pot infecta ușor.
CAZACU CRISTINA 24
comatos;
CAZACU CRISTINA 25
totala îngrijire a copilului
diabetic.
DATE DE IDENTITATE
Nume: S Prenume: B
Judetul: Constanta
Motivele internării:
-poliurie
-polidipsie
-polifagie
Diagnosticul la internare:
CAZACU CRISTINA 26
SITUAȚIA MATERIALĂ ȘI SOCIALĂ
Situația familială: casatorit Nr copiii: 3
PERSOANELE DE CONTACT
NUME: S Prenume: A
ANTECEDENTE
Heredo-colaterale: -mama DZ tipII
-tata HTA
Personale : Fiziologice
CAZACU CRISTINA 27
Polifagie, care se agravează ăi se intensifica cu stări de anxietate. Bolnavul se interneaza in sectia
ZAHARAT INSULINO-DEPENDENT
OBSERVAREA INIȚIALĂ
Situația la internare: I: 1,80 G: 79 kg T.A: 130/80 mmhg P:90 p/min T: 36,8 grade C R: 22
r/min
Nevoile fundamentale:
1. Nevoia de a respira: torace normal conformat. Pacientul respiră pe nas cu efort, zgomote
supraadaugate. Nu tușește, și nu expectorează. TA 130/80 mmhg; R: 22 r/ min; puls:
90b/ min.
CAZACU CRISTINA 28
dulciuri. Alimentatia a fost deficienta calitativ si cantitativ iar mesele neregulate.
5.Nevoia de a dormi, de a te odihi: Pacientul afirma ca de obicei doarme circa 6-7 ore. Acum
noaptea doarme 3-4 ore iar ziua se simte epuizat.
5. Nevoia de a evita pericolele: Pacientul este vulnerabil la pericolele din mediul extern. Exista
riscul aparitiei unor complicatii; infectii intraspitalicesti sau prin evoluție nefavorabilă.
6. Nevoia de comunica: Starea actuala nu ii pemite sa vorbeasca foarte mult, se simte usor
oboist.
8. Nevoia de a fi util: Se considera o persoana implinita din punct de vedere familial. Isi
iubeste familia si munceste pentru ea, dar este constient ca o perioada nu va mai putea
desfasura aceleasi activitati ca pana acum. Are un concept de sine pozitiv.
10. A-ți practica religia: Pacientul este de religie creștin-ortodoxă. Afirmă că merge ocazional la
biserică.
CAZACU CRISTINA 29
ASPECTE PSIHOLOGICE
Stare de conștiență: ușor agitat;
ASPECTE SOCIOLOGICE
Mod de viață: singur de familie x altul
Probleme sociale: Veniturile familiei sunt medii. Își suplimentează veniturile lucrând ocazional
la prieteni, vecini, rude.
INTERPRETAREA DATELOR
NEVOI NESATISFĂCUTE
2. Nevoia de a elimina:
Deshidratare legata de poliurie manifestată prin scădere în greutate, astenie, oboseală, epuizare.
CAZACU CRISTINA 30
3. Nevoia de a dormi, a te odihni:
POSIBILITĂȚI DE EVOLUȚIE
Vindecare: Sub tratament medicamentos, în absenta unor complicații.
Deces: -
❖ Pacentul să fie capabil să-și satisfacă nevoile de somn in decurs de 1-2 zile.
CAZACU CRISTINA 31
MOMENTE IMPORTANTE ALE SPITALIZĂRII
17.03.2019 08:30 – internare in sectia boli de nutritie si metabolism;
astenia, și epuizarea pacientului; il ajut in ingrijiri igienice pentru conservarea fortei sale fizice.
-evolutie favorabila;
OBIECTIVUL GLOBAL
Pacientul să revină la un nivel optim de sanatate care sa-i permita reluarea cat mai curand a
activitatilor socio-profesionale.
CAZACU CRISTINA 32
dependent
Cu continut ridicat de
grasimi.
medicul currant.
Hipoglucidic,
hipolipidic
Exemplu de meniu al
unei zile:
Supe.
CAZACU CRISTINA 33
19:00 Branza fagaras, ceai Tranzit intestinal prezent
neindulcit
EXAMENE BIOLOGICE
Data Ora Examene cerute Medic Semnătura
CAZACU CRISTINA 34
17.03.2019 10:30 Glicemie 85 ml/dl
Uree serica 44 mg
VSH 63 mm/h
TGP 89 U/L
TGO 84 U/L
Leucocite 7700mm3
Neutrofile 63%
Eozinofile 5%
Ht 43%
Hb 12 g%
Cholesterol 1,65g%
Ex. Urina:
GLU- absent
Ph 6
Densitate 1017
Albumina absent
Ex din sputa:
Accentuata
reactie leuco-
epiteliala
CAZACU CRISTINA 35
EXAMENE PARACLINICE
Fara modificari
PARAMETRII FIZIOLOGICI
18:00 37 c
18:10 36,6 c
CAZACU CRISTINA 36
9
19:00 36,8 c
18:45 37 c
OBSERVAȚII / CONCLUZII
CAZACU CRISTINA 37
se constata modificări semnifiative.
examenul radiologic;
CAZACU CRISTINA 38
12.40 Externare din spital cu recomandarile:
- Alcoolul, tutunul;
CONCLUZII GENERALE
In urma efectuarii anamnezei, al examenul local de catre medicul currant se decide internarea in
sectia
In urma investigatiilor si examenelor de laborator s-a pus diagnosticul de diabet zaharat insulin-
CAZACU CRISTINA 39
dependent in criza.
A manca. A bea
A elimina
A dormi, a te odihni
A evita pericolele
Pacientul s-a adaptat bine la mediul din spital, a fost receptive la explicetiile date de catre
personalul
s-au asigurat cconditii optime pentru repausul la pat si s-a stimulat pacientul sa se mobilizeze
gradual
Sub tratament medicamentos si igieno-ditetic evolutia a fost favorbila; s-au imbunatatit functiile
metabolice;
CAZACU CRISTINA 40
Intru-cat starea generala s-a ameliorat vizibil, pacientul a fost externat cu recomandarile
necesare,
RECOMANDĂRI LA EXTERNARE
EXPLICAREA ACESTORA
Pacientul se externeaza cu urmartoarele recomandari:
Evita efortul fizic intens, expunerile la frig, umezeala, pulberi de orice natura;
CAZACU CRISTINA 41
MIJLOC DE TRANSPORT: autoturism proprietate personala
OBSERVAȚII LA EXAMINARE
❖ Evoluție favorabilă
PLAN DE NURSING
Bolnavul: S. B
CAZACU CRISTINA 42
dezechilibrul netabolismului functiei metabolice in decurs de 1-2 zile
tuale.
prin poliurie.
CAZACU CRISTINA 43
Sectia: Boli metabolice si de nutriție
Bolnavul: S. B
PLAN DE ÎNGRIJIRE
CAZACU CRISTINA 44
examenul de laborator (sange si urina);
17.03.2019 2.deshidratare legata -se evaluaza dieta, se invata pacientul sa Pacientul prezinta
de poliurie evite consumul excsiv de grasimi, TA in limite
manifestata prin zahar, lipide; normale.
scadere in greutate
astenie, oboseala, -se invata pacientul sa faca miscare in
anxietate. limita posibilitatilor;
Raspunde pozitiv
-se recomanda regim alimentar la tratamentul
hiposodat, hipoglucidic; medicamentos.
CAZACU CRISTINA 45
-se invata pacientul sa evite efortul fizic
in exces.
CAZACU CRISTINA 46
complicatiilor. de catre medic; spitalizarii.
- se supravegheaza si se monitorizeaza
in permanenta functiile vitale si se
noteaza in FO;
CAZACU CRISTINA 47
BIBLIOGRAFIE
1. Baltă Georgeta, Metyaxatos Antoneta- “Tehnici de ingrijire generala a bolnavilor” Bucuresti 1983.
2. Borundel C.- “Manual de medicina interna pentru asistenti medicali” Bucurest 2002
3. Handerson Virginia –“ Principii fundamentale ale ingrijirilr bolnavilor” Copenhaga 1991
4. Harrison- “Manual de Medicina” 2002
5. Gherasim L.- “ Medicina Interna” Bucuresti 1996
6. Mincu I. –“ Diabetul zaharat- ce trebuie sa stim” Ed. Medicala, Bucuresti 1991
7. Titirca Lucretia –“ Urgente medico-chirurgcale” Ed. Medicala, Bucuresti 2007
CAZACU CRISTINA 48
ANEXE
CAZACU CRISTINA 49
CAZACU CRISTINA 50
CAZACU CRISTINA 51
CAZACU CRISTINA 52
CAZACU CRISTINA 53