Produse Agricole Animale

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE
ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI

„REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI” DIN TIMIŞOARA
FACULTATEA DE MANAGEMENT ȘI TURISM RURAL
Specializarea: Inginerie și Management în Alimentație Publică și Agroturism
Teodor MATEOC-SÎRB
PRODUSE AGRICOLE ANIMALE
Curs pentru studenţii IFR
Timisoara
2019
Cuprins
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1 Tehnologia de creştere şi exploatare a 5
vacilor de lapte
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2 Recunoaşterea principalelor rase. 15

Caracteristice morfo-productive
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 3 Tehnologia de creştere a ovinelor 19

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 5 Tehnologia de creştere a suinelor 29

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 7 Tehnologia de creştere a păsărilor 44

Caracteristici morfo-productive
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 9 Tehnologia de creştere a cabalinelor 63

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 11 Tehnologia de creştere a iepurilor 73
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 12 Recunoaşterea pricipalelor rase. 81

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 13 Creşterea albinelor. Importanta creşterii 87

viermilor de mătăse
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 14 Nurca. Nutria. Chinchila. Vulpea polara 97
Bibliografie 106
Anexa 1 107
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1
TEHNOLOGIA DE CREŞTERE ŞI EXPLOATARE A VACILOR

DE LAPTE
Cuvinte cheie: fermă, vaci cu lapte, stabulaţie, adăposturi
Rezumat
Organizarea unei exploataţii agricole familiale, de creştere a vacilor de
lapte sau de îngrăşare a tineretului taurin, trebuie să aibă ca principală
activitate creşterea şi exploatarea efectivelor pe care le deţine, în condiţiile
obţinerii unei eficiente economice maxime.
Durata medie de parcurgere a unităţii de studiu este de 2 ore
CRITERII ORIENTATIVE DE ORGANIZARE A FERMELOR

DE VACI CU LAPTE
Pentru un fermier, crescător de vaci cu lapte, realizarea de

performanţe economice şi de producţie eficiente se pot concretiza, dacă în
fermă s-ar creşte un efectiv de 10 - 25 capete vaci sau chiar mai multe. În
condiţiile exploatării unui potenţial biologic productiv, ridicat al acestora, prin
aplicarea unei furajări corespunzătoare, mai ales la categoriile de animale
aflate în plină producţie, cu o dotare tehnică la nivelul cerinţelor prin
eliminarea animalelor neproductive sau cu producţii mici. Organizarea unei
exploataţii agricole familiale, de creştere a vacilor de lapte sau de îngrăşare a
tineretului taurin, trebuie să aibă ca principală activitate creşterea şi
exploatarea efectivelor pe care le deţine, în condiţiile obţinerii unei eficiente
economice maxime.
Din experienţa crescătorilor de vaci cu lapte şi a rezultatelor din
cercetare, a reieşit că structura cea mai eficientă şi mai economică este
aceea în care vacile reprezintă 50 % din efectivul total al fermei, în condiţiile
în care efectivele din fermă se cresc în circuit închis de producţie, adică în
fermă se cresc şi femelele pentru reproducţie, necesare înlocuirii reformelor.
Dimensionarea numerică şi calitativă a efectivelor de animale dintr-o
fermă de vaci cu lapte sau de taurine la îngrăşat, este strâns legată de
patrimoniul funciar deţinut de fermier şi capacitatea reală a crescătorului de
animale, actual şi viitor. La nivelul actual al productivităţii muncii şi în funcţie
de potenţialul productiv şj calitatea terenului agricol deţinut de o gospodărie
familială ţărănească, numărul de Unităţi Vită Mare (UVM-o vacă sau un cal),
care pot fi crescute şi exploatate eficient, este de 1-2 UVM la hectarul de teren
agricol.
5
Tabel 1.1
Structura economică a efectivului de taurine dintr-o fermă de vaci cu
lapte
Specificar Capacitatea fermei, capet %din efectiv
Vaci 10 15 25 50 50
Juninci 2 3 5 10 10
Vitele 12-18 luni 2 3 5 10 10
Vitele 6-12 luni 2 3 5 10 10
Viţele 0-6 luni 4 6 10 20 20
Total 20 30 50 100 100
Pentru obţinerea unei eficiente sporite, într-o fermă de vaci cu lapte,

trebuie să se aibă în vedere, pe lângă structura optimă a efectivului de
nimale şi realizarea unor indicatori economici şi de producţie cum sunt cei
prezentaţi în tabelul de mai jos.
Tabel 1.2
Principalii indicatori tehnico – economici de realizat
Specificare Indicatori
Natalitate 80-90
Reformă 15-20
Producţia medie de lapte 5000
Efectiv mediu de vaci în lactaţie 80
Pe parcursul timpului, crescătorii de animale au căutat în permanenţă

cele mai bune soluţii de îngrijire, creştere şi exploatare a animalelor,
realizarea unui flux tehnologic adecvat, uşurarea munci din ferma sa, prin
mecanizarea şi chiar automatizarea lucrărilor, totală sau parţială, în funcţie
de posibilităţile financiare a fiecăruia. Astfel, practica a dovedit că efectivele
de vaci dintr-o fermă, se pot întreţine liber sau legat, după preferinţele
fiecăruia, după potenţa financiară şi patrimoniul funciar deţinut.
Exploatarea vacilor în sistem liber
Este o tehnologie de exploatare modernă a vacilor pentru lapte, ce se
practică pe scară relativ mare în ţările cu zootehnie intensivă, din Europa,
Canada, S.U.A., a căror preocupare, pe lângă sporirea producţiei de lapte,
este şi ridicarea productivităţii muncii, prin introducerea mecanizării integrale,
sau chiar a automatizării în unele segmente tehnologice din fermă, cum ar fi
furajarea, mulsul laptelui, evacuarea dejecţiilor etc, ca urmare a reducerii
continue a populaţiei active din agricultură.
Acest sistem de exploatare are unele avantaje şi dezavantaje, faţă de
exploatarea vacilor în sistem legat şi anume:
Avantaje. Cel mai mare avantaj al acestui sistem de exploatare, îl
reprezintă posibilitatea aplicării celor mai noi cuceriri ale tehnicii şi tehnologie
din domeniul creşterii vacilor cu lapte.
Animalele sunt exploatate în condiţii cât mai apropiate de cele
naturale, iar exprimarea potenţialului productiv şi reproductiv este maximă, cu
condiţia unei furajări la discreţie, evitarea aglomerării animalelor la iesle şi a
golurilor de furajare.
6
Acest sistem se recomandă a fi folosit în exploataţiile agricole
familiale, pentru obţinerea unor producţii mari de lapte, în contextul unei
eficiente maxime şi a realozării de beneficii substanţiale.
Alte avantaje ce rezultă din exploatarea liberă a vacilor sunt: vacile
beneficiază de mişcare, care măreşte rezistenţa organismului la boli,
longevitatea productivă şi reproductivă, activează funcţia de reproducţie,
uşurând depistarea vacilor în călduri, obţinerea unui lapte cantitativ şi alt
superior.
Dezavantaje. Faţă de întreţinerea legată, întreţinerea în stabulaţie
liberă prezintă şi dezavantaje în tratamentul în grup a vacilor în procesul de
hrănire, întreţinere şi muls şi anume : se controlează mai greu starea de
sănătate a animalelor, frecvenţa mai mare a accidentelor, avorturilor
mecanice, manifestarea suptului reciproc între vaci, consumul de furaje este
mai mare cu 10-20%.
Datorită acestor dezavantaje şi a nerespectârii întocmai a tehnologiilor
de furajare, întreţinere şi muls, au dus la rezultate productive şi economice
mai slabe la noi în ţară, ceea ce a manifestat o reţinere din partea
crescătorilor în promovarea acestui sistem de întreţinere.
În scopul creerii condiţiilor optime de creştere şi exploatare a vacilor şi
tineretului de reproducţie aferent, la calculaţiile pentru spaţiile de cazare noi,
trebuie să se ţină cont de suprafeţele utile cap de animal, astfel că pentru o
vacă exploatată în sistem liber sunt necesari 6-8 m2/cap, iar pentru tineretul
aferent, în funcţie de vârstă sunt necesari 1,8 - 3,5 m 2/cap.
Adăposturile folosite în creşterea taurinelor în sistemul de stabulaţie
liberă sunt de tip hală, şi se poate practica în două variante în funcţie de tipul
de adăpost şi amenajările interioare:
- adăposturi pentru întreţinerea animalelor în stabulaţie liberă
semideschise;
- adăposturi pentru întreţinerea animalelor în stabulaţie liberă
închise.
Adăposturile semideschise de întreţinere a vacilor în stabulaţie

liberă, sunt o variantă concepută pentru întreţinerea animalelor, în condiţii
naturale şi se practică pe scară relativ largă în ţările cu un climat blând, unde
variaţiile de temperatură iarnă-vară nu sunt prea mari.
Adăpostul este de tip hală, prevăzut cu trei (3) pereţi, lipsind unul din
pereţi longitudinali, spaţiu prin care se comunică cu padocul. În regiunile cu
vânturi mai puternice, zonele peretelui lipsă se închide cu perdele din material
plastic, sau cauciuc pânzat. Adăpostul constituie de fapt zona de odihnă a
animalelor, neexistând nici o amenajare interioară.
Padocul este construit în continuarea adăpostului, aici sunt amplasate
şi unul, două jgheaburi de adăpare cu nivel constant, prevăzute cu rezistenţe
electrice de mic voltaj, pentru menţinerea apei la temperaturi optime, pe
perioada de iarnă. Vacile au acces liber din adăpost în padoc.
Acest sistem de întreţinere are unele avantaje şi dezavantaje, faţă de
adăposturile de întreţinere în stabulaţie liberă închise şi anume: reducerea
cheltuielilor de construcţie, prin lipsa standurilor de odihnă individuale şi a
unui perete longitudinal, creşterea rezistenţei organismului animalelor, ca
7
urmare a contactului permanent cu factorii de mediu, valorificarea superioară
a gunoiului de grajd etc.
Dezavantajele majore constatate la acest sistem de întreţinere sunt:
creşterea consumului furaje pentru întreţinerea funcţiilor vitale, mai ales în
perioada de iama, vacile cu producţii mari de lapte nu-şi pot exterioriza
întregul potenţial în timpul iernii, din cauza temperaturilor scăzute şi a
deranjului reciproc din timpul odihnei.
Adăposturi de întreţinere a vacilor în stabulaţie liberă închise.
Aceste tipuri de adăposturi au toţi cei patru pereţi construiţi, prevăzuţi
lateral cu uşi mari culisante, care permit accesul vacilor în padocurile
exterioare, pe timp favorabil. În funcţie de zona amenajată pentru odihnă, se
întâlnesc două tipuri de adăposturi şi anume; adăposturi cu întreţinerea
animalelor în stabulaţie liberă pe aşternut permanent şi adăposturi prevăzute
cu cuşete individuale de odihnă.
În adăposturile fără cuşete individuale de odihnă, întreţinerea se face
pe aşternut permanent cu strat gros de paie, fiind necesar de 3 - 6 kg de paie
/ cap de animal / zi. În adăpost există două zone distincte şi anume: zona de
odihnă şi zona de mişcare şi acces a animalelor la ieslea de furajare.
Zona de odihnă trebuie să reprezinte 70 % din suprafaţa totală, utilă
pe cap de animal, în cazul vacilor pentru lapte să se asigure o zonă de
odihnă de 4 - 5 m2/cap. Zona de odihnă este delimitată de zona de furajare şi
mişcare a animalelor, cu o bordură din beton sau dulap de lemn.
Zona de furajare şi plimbare a animalelor, situată de-a lungul ieslei se
recomandă a avea lăţimea cuprinsă între 2,2 - 3,4 m. Atât zona de plimbare
şi furajare, cât şi zona de odihnă, vor fi prevăzute cu o pantă înclinată de 1
%, pentru scurgerea şi colectarea purinului, spre un sifon de pardosea şi
dirijarea lui în exterior, într-un bazin de colectare.
Adăparea se face prin adăpători cu nivel constant, amplasate opus
uşilor de acces spre padoc, în zona de mişcare.
Evacuarea dejecţiilor din zona de mişcare se poate face: manual, cu
plug raclor sau cu lamă de buldozer, depozitarea făcându-se pe o platformă
de bălegar amenajată în apropierea adăpostului. Mulsul se efectuează într-o
încăpere special construită (sală de muls şi lăptărie) amplasată în interiorul
adăpostului, sau în imediata lui apropiere, prevăzută cu instalaţie de muls
performantă, tip brăduleţ sau tandem.
Adăposturile cu stabulaţie liberă prevăzute cu cuşete individuale de
odihnă, sunt deosebite faţă de cele cu aşternut permanent, prin amplasarea
unor cuşete individuale de odihnă, cu lungimea de 210 - 220 cm, lăţimea de
110 - 115 cm, dispuse de obicei pe peretele opus aleii de fuajare, prevăzute
cu bare şi limitatoare reglabile, care permit menţinerea curăţeniei în cuşete.
Furajele sunt introduse în adăpost (în ambele variante de întreţinere,
cu cuşete individuale, sau aşternut permanent), pe aleea de furajare care are
dimensiuni variabile, în funcţie de sistemul de furajare adoptat, cu lăţimi de
310 - 350 cm, în cazul existenţei unei singure iesle de furajare, sau de 410 -
430 cm, cu alee de furajare centrală şi administrarea furajelor pe ambele
părţi, dimensiunile includ şi lăţimea ieslei.
8
Exploatarea vacilor în sistem legat
Exploatarea vacilor în sistem legat, constituie şi în prezent cel mai
răspândit sistem de întreţinere a vacilor, atât pe plan mondial cât şi în ţara
noastră.
Întreţinerea legată a animalelor prezintă unele avantaje şi dezavantaje
faţă de sistemul de întreţinere în stabulaţie liberă şi anume:
A v a n t a j e : tratarea individuală a vacilor la muls, furajare şi
activităţi sanitar veterinare mai uşor de efectuat. O supraveghere mai uşoară
şi mai atentă a stării de sănătate, asigurarea unor condiţii de confort mai
bune, realizarea curăţeniei corporale individuale prin pansaj zilnic, evitarea
risipei de furaje, reducerea cheltuielilor de construcţie etc.
D e z a v a n t a j e: productivitatea muncii este mai redusă, efortul
fizic depus este mai mare, limitarea mişcării animalelor, cu repercusiuni
asupra stării de sănătate, de reproducţie şi a longevităţii şi exploatării
productive.
În raport de capacitatea adăpostului, a amenajărilor interioare şi de
modul de dispunere a animalelor în adăpost, se disting mai multe variante de
întreţinere legată a vacilor.
Întreţinerea vacilor în sistem legat, cu dispunerea pe două rânduri şi
aranjarea lor crupă la crupă. Este un sistem de exploatare depăşit, întâlnit
mai des în gospodăriile individuale cu 8 – 10 vaci în exploatare, în
adăposturile preluate de la vechile C.A.P.-uri, care n-au fost supuse
modernizării, cu capacităţi de 100 - 120 capete.
Standul sau patul de odihnă este lung, cu dimensiuni de 2,3 - 2,5 m
lungime şi 1,3 -1,4 m lăţime.
Legarea vacilor se face cu lanţ fixat la bordura ieslei, ceea ce dă
posibilitatea vacilor să se mişte înainte şi înapoi 40 – 60cm iar urcarea în
iesle este limitată de bordura înaltă a acesteia 40 - 50 cm.
Acest sistem oferă condiţii bune de odihnă, evită apariţia prolapsurilor,
a avorturilor, şi a afecţiunilor podale.
Introducerea furajelor în adăpost se face prin uşile laterale şi centrale,
iar atribuire lor la iesle se efectuează manual cu furca, coşul sau braţele.
Adăparea se realizează cu adăpători cu clapetă, sau la jgheaburi amplasate
în interiorul grajdului sau chiar în afara lui.
Evacuarea gunoiului se face manual sau în unele cazuri cu vagoneţi
(linie de decovil), mulsul manual sau mecanic la bidon.
O altă variantă de întreţinere, cu dispunerea vacilor crupă la crupă
este aceea a existenţei în adăpost a două alei de furajare, amplasate între
pereţii longitudinali şi iesle, cu lăţimea de 1 - 1,2 m şi o alee centrală de
serviciu care serveşte la mişcarea animalelor, a personalului de îngrijire,
evacuarea dejecţiilor, efectuarea mulsului etc.
Întreţinerea legată, pe două rânduri cu dispunerea vacilor cap la cap,
este cea mai răspândită variantă de întreţinere a vacilor în sistem legat.
Capacitatea adăpostului este în funcţie de numărul de animale
întreţinut, de obicei de la 8 - 10 -capete în sus, până la capacităţi de 100 -120
capete. Există şi o variantă de întreţinere a vacilor, dispuse cap la cap, pe
patru rânduri, două câte două paralele, cu capacitatea adăpostului de până
la 204 capete.
9
Standul în acest sistem de întreţinere, este scurt, cu lungimi de 1,6 -
1,8 m şi o lăţime de 110 -115 cm, situat mai sus cu 10 cm faţă de rigola de
colectare a dejecţiilor şi a alei de serviciu, compartimentat pentru două vaci
cu separatoare de stand, confecţionate din bare metalice, montate de la
bordura ieslei, cu lungimea de 70 - 90 cm şi înălţimea de 90 -100 cm.
Amenajarea interioară a grajdului, trebuie să asigure condiţii optime de
muncă crescătorului şi în acelaşi timp un confort sporit pentru animale. În
cazul întreţinerii unui efectiv de 100 – 120 capete de vaci cu lapte, grajdul
dispune de o alee centrală de furajare cu dimensiuni de 2,3 - 2,5 m, care să
permită furajarea mecanizată a animalelor şi care comunică cu cele două uşi
frontale de. dimensiuni 3/3 m.
Evacuarea dejecţiilor se face de obicei mecanic, cu racleţi batanţi,
mulsul se realizează de asemenea mecanic, la bidon sau prin instalaţie de
colectarea şi transport centralizat al laptelui, până în tancul de răcire situat în
lăptăria de fermă.
Sistemul de legare al vacilor la iesle este scurt, de tip grabner, sau
alte sisteme de legare dezlegare în grup a animalelor, care permit deplasarea
animalelor înainte şi înapoi circa 25 cm.
Voi prezenta mai jos un model de stand, care oferă condiţii optime de
exploatare şi un confort sporit pentru animale, cu condiţia respectării şi
adaptării măsurătorilor, biometrice ale animalelor şi a amenajărilor tehnologice
interioare, referitoare la:
- pat scurt, cu lungimea variabilă cuprinsă între 160 - 180 cm, funcţie de
rasa şi mărimea animalelor crescute şi lăţimea de 110 - 115 cm,
compartimentate din două în două vaci, cu limitatoare de stand;
- legarea animalelor la iesle, tip grabner, sau alte sisteme de legare şi
dezlegare colective, ce permit mişcarea animalelor în faţă şi spate câte 20 -
25 cm, adică aproximativ 50 cm.;
- muls mecanizat la bidon, sau cu transportul centralizat al laptelui pe
conductă, până la tancul de răcire, situat în lăptăria de fermă;
- evacuarea dejecţiilor cu racleţi, plug raclor de suprafaţă, sau canale
acoperite cu grătare metalice şi evacuarea dejecţiilor cu racleţi ascunşi, sau
hidraulic;
- adăparea la discreţie, cu adăpători automate cu nivel constant, sau cu
clapetă, montate la înălţimea de 55 - 65 cm, pe stâlpii limitatoarelor de stand
şi de susţinere a sistemului de legare grabner, una pentru două vaci.
CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI PRIVIND EXPLOATAREA

VACILOR DE LAPTE ÎN CELE DOUĂ SISTEME
Ambele sisteme, corespund cerinţelor moderne de exploatare a

vacilor pentru lapte, rămânând la latitudinea fermierului, sau a viitorului
fermier, care din sistemele de exploatare va fi adoptat, funcţie de numărul de
animale deţinute, a condiţiilor climaterice din zona de amplasare a fermei, a
suprafeţelor de teren avute în proprietate sau arendate, de rasa şi
performanţele productive animalelor avute în exploatare şi nu în ultimul rând
de potenţialul financiar şi uman de care disp, fermierul şi familia sa, precum şi
perspectivele de dezvoltare în viitor a fermei sau exploataţiei agricole pe care
o deţine.
10
TEHNOLOGII DE CREŞTERE ŞI EXPLOATARE A TAURINELOR ÎN
DIFERITE ZONE ALE ŢĂRII
Bovinele şi în deosebi taurinele sunt specii de animale cosmopolite,

adică sunt specii animale, care la fel ca şi omul se adaptează destul de uşor
variaţiunilor climaterice, de temperatură, umiditate, calitatea solului, altitudine
etc, însuşire esenţială care au făcut ca în prezent, acestea să fie răspândite
aproape pe întreg arealul globului pământesc, taurinele constituind una
din principalele surse de lapte şi carne, alimente indispensabile hranei
omului.
În ţara noastră, taurinele găsesc condiţii favorabile de creştere şi
exploatare în toate zone geografice, de la malul mării, la zonele cele mai
înalte ale Carpaţilor, dar ţinând cont de tradiţie, condiţii socio-economice şi
pedo-climatice exisă diferenţieri în ceea ce priveşte creşterea şi exploatarea
taurinelor în România, specifice zonelor geografice.
La noi în ţară, ţinând cont de arealul geografic de creştere a bovinelor
putem vorbi de trei mari zone de creştere şi exploatare a bovinelor şi anume:
A. Zona de şes.
B. Zona de deal.
C. Zona de munte.
A. In zona de şes
Tipul morfo-productiv recomandat a se creşte este cel al raselor mixte
cu aptitudini pentru producţia de lapte-carne, cu preponderenţă spre
producţia de lapte, animale robuste, vioaie, cu membre solide ongloane tari
şi rezistente la acţiunea factorilor de mediu, cu o mare capacitate de ingerare
a hranei şi conversia ei în producţie de lapte şi carne. Se pot creşte şi rase
specializate pentru producţia de lapte, rase de tip Holstein-Frizâ, Brown-
Swiss, Red Holstein etc. în arealele favorabile producţiei agricole
performante.
Adăposturile pentru animale se vor realiza ţinându-se seama în primul
rând de climatul excesiv-continental al zonelor de şes, cu veri deosebit de
călduroase şi ierni foarte friguroase, dar cu un climat destul de blând,
adăposturi care să asigure parametri de microclimat şi confort tehnologic,
corespunzător cu cerinţele fiziologice ale rasei şi categoriilor de taurine
crescute în ferma sau exploataţia agricolă familială.
Dotările din adăposturi constau în general din, instalaţii de iluminat, de
muls mecanic la bidon colectarea centralizată a laptelui în bazine de
colectare şi răcire situate în lăptăriile de fermă, unul din capetele adăpostului,
instalaţii de evacuare a dejecţiilor, instalaţii de prepararea şi a furajelor de
volum şi concentrate.
Din dotarea adăposturilor nu ar trebui să lipsească trusa sanitară
dotată cu minimul de substanţe dezinfectante, medicamente de intervenţie
rapidă în intoxicaţii, de prevenire a îmbolnăvirii ugerului şi păstrării sănătăţii
viţeilor nou-născuţi.
Sistemul de furajare al animalelor crescute în zona de şes, este
diferit de cel din zona deal sau munte şi anume:
• în zona de şes pajiştile naturale sunt limitate ca suprafaţă şi nu pot
asigura necesarul de masă verde în mod natural şi este şi logic, asta
însemnând o folosire ineficientă a terenului agricol, care cultivat dă producţii
11
de masă verde sau fânuri mult mai mari, decât obţinerea acestor furaje în
mod natural;
• există posibilitatea obţinerii unor cantităţi mari de furaje şi mult
diversificate ca sortimentaţie din toate categoriile: masă verde, fibroase,
grosiere, suculente şi concentrate, pe suprafeţe de terenuri care pot fi
amenajate şi în sistem irigat.
Pentru vacile de lapte, tineretul de reproducţie, sau la îngrăşat, trebuie
să se realizeze „păşuni cultivate", pentru realizarea necesarului de masă
verde pe perioada de vară, iar modul cel mai eficient de furajare a animalelor
rămâne păşunatul, metodă utilă şi eficientă care duce în final la susţinerea
producţiilor la nivel maxim, asigură desfăşurarea în bune condiţiuni a
procesului de reproducţie, oferind totodată cadrul natural de menţinere a
sănătăţii animalelor tinere şi adulte prin mişcarere, aer ne poluat, soare,
condiţii naturale care nu necesită consum de energie costisitoare, care
încarcă costurile de producţie.
B. În zona de deal
În această zonă sunt recomandate a fi crescute taurinele de tip mixt,
adaptate perfect condiţiilor de exploatare din zona de deal şi care satisfac din
punct de vedere al producţiilor (lapte-carne sau carne-lapte) pretenţiile
crescătorilor. Dintre rasele recomandate a fi crescute în zona de deal putem
aminti: rasa Bălţată românească, Bruna de Maramureş, Bălţata cu negru
românească, sau chiar rase cu însuşiri pronunţate pentru producţia de lapte,
cum ar fi rasa Holstein –Friză.
Adăposturile trebuie să îndeplinească toate condiţiile de microclimat,
dotare tehnologică, fie amplasate în imediata apropiere a terenurilor
destinate bazei furajere şi mai ales acolo unde înfiinţează pajişti cultivate,
pentru ca animalele să aibă un acces cât mai facil pentru buna valorificare a
masei verzi prin păşunat.
Pentru sistemul de furajare aplicat, să se ţină seama de faptul că zona
de deal oferă condiţii deosebite pentru creşterea animalelor, că există
suprafeţe importante de pajişti naturale, ca principală resursă furajeră oferită
în perioada de vară prin păşunat. În acelaşi timp se pot obţine cantităţi mari
de fânuri naturale de bună şi foarte bună calitate de pe suprafeţele de fâneţe
naturale sau cultivate, necesare perioadei de stabulaţie.
În stabilirea sistemului de nutriţie să se ia în calcul şi faptul că zona de
deal oferă condiţii favorabile şi în ceea ce priveşte:
- realizarea de păşuni şi fâneţe în arabil;
- posibilitatea producerii de furaje suculente mult mai diversificate
decât în zona de munte; sfeclă, gulii furajere, cartofi furajeri, dovleci, porumb
siloz şi masă verde diferite plante furajere care pot fi oferite ca supliment de
masă verde la iesle;
- producerea de furaje concentrate ca: orz, orzoaica, triticale,
porumb etc,
C. În zona de munte
Cele mai potrivite rase recomandate a fi crescute în această zonă sunt
cele mixte, cu aptitudini atât pentru lapte cât şi pentru carne, aici putem aminti
rasele de tip Schwyz (Bruna de Maramureş), Pinzgau de Transilvania şi nu în
ultimul rând Bălţata românească.
12
Adăposturile specifice fermelor familiale mici, până la 12 - 15 capete
vaci cu lapte şi mijlocii, până la 25 - 30 capete vaci cu lapte, sunt construite
din materiale simple, locale (lemn şi piatră), spaţioase şi uşor de igienizat, iar
elementele de microclimat se asigură în mod natural.
Întreţinerea animalelor pe perioada de vară ( 4 - 5 luni) se realizează
prin păşunat, iar pentru tineretul bovin se organizează tabere de vară
permanente, de unde nu trebuie să lipsească apa proaspătă, şoproanele
pentru adăpostirea temporară pe perioade scurte cu intemperii sau noaptea,
dotate cu standuri pentru montă sau însămânţări artificiale şi chiar cu locuri
amenajate pentru fătare.
Pe perioada de stabulaţie, iarna, animalele sunt întreţinute la grajd, de
obicei în sistem legat. Dotările din adăposturi sau ferme constau de regulă
din instalaţii de muls mecanic la bidon sau instalaţii individuale de muls,
instalaţii de răcire şi depozitare temporară a laptelui, adăpat, sau chiar de
preparare şi distribuire a furajelor de volum şi concentrate.
Condiţiile socio-economice specifice zonei montane, constau în faptul
că locuitorii zonei, în marea lor majoritate trăiesc, sau ar trebuii să trăiască
din creşterea animalelor, a bovinelor şi ovinelor, având o tradiţie seculară în
acest domeniu şi o bogată experienţă în creşterea bovinelor.
Concepte şi noţiuni de reţinut

• Organizarea unei exploataţii agricole familiale, de creştere a vacilor de lapte
sau de îngrăşare a tineretului taurin, trebuie să aibă ca principală activitate
creşterea şi exploatarea efectivelor pe care le deţine, în condiţiile obţinerii
unei eficiente economice maxime.
• Adăposturile semideschise de întreţinere a vacilor în stabulaţie liberă, sunt
o variantă concepută pentru întreţinerea animalelor, în condiţii naturale şi se
practică pe scară relativ largă în ţările cu un climat blând, unde variaţiile de
temperatură iarnă-vară nu sunt prea mari.
• În funcţie de zona amenajată pentru odihnă, se întâlnesc două tipuri de
adăposturi şi anume; adăposturi cu întreţinerea animalelor în stabulaţie
liberă pe aşternut permanent şi adăposturi prevăzute cu cuşete individuale
de odihnă.
• Exploatarea vacilor în sistem legat, constituie şi în prezent cel mai răspândit
sistem de întreţinere a vacilor, atât pe plan mondial cât şi în ţara noastră.
Întrebări de autoevaluare
1. Exploatarea vacilor în sistem liber:
a. este o tehnologie de exploatare veche a vacilor pentru carne, ce
se practică pe scară relativ mare în ţările cu zootehnie intensivă, din Europa,
Canada, a căror preocupare, pe lângă sporirea producţiei de lapte, este şi
ridicarea productivităţii muncii, prin introducerea mecanizării integrale, sau
chiar a automatizării în unele segmente tehnologice din fermă, cum ar fi
b. este o tehnologie de exploatare modernă a vacilor pentru lapte, ce
se practică pe scară relativ mare în ţările cu zootehnie intensivă, din Europa,
13
Canada, S.U.A., a căror preocupare, pe lângă sporirea producţiei de lapte,
este şi ridicarea productivităţii muncii, prin introducerea mecanizării integrale,
sau chiar a automatizării în unele segmente tehnologice din fermă, cum ar fi
c. este o tehnologie de exploatare modernă a vacilor pentru lapte i
carne, ce se practică pe scară relativ mică în ţările cu zootehnie intensivă,
din Europa, Canada, S.U.A., a căror preocupare, pe lângă sporirea producţiei
de lapte, este şi ridicarea productivităţii muncii, prin introducerea mecanizării
integrale, sau chiar a automatizării în unele segmente tehnologice din fermă,
cum ar fi furajarea, mulsul laptelui, evacuarea dejecţiilor etc, ca urmare a
reducerii continue a populaţiei active din agricultură.
2. Exploatarea vacilor în sistem legat are următoarele avantaje :
a. tratarea pe grupe a vacilor la muls, furajare şi activităţi sanitar
veterinare mai uşor de efectuat. O supraveghere mai grea şi mai atentă a
stării de sănătate, asigurarea unor condiţii de confort mai bune, realizarea
curăţeniei corporale individuale prin pansaj zilnic, evitarea risipei de furaje,
reducerea cheltuielilor de construcţie etc,
b. tratarea individuală a vacilor la carne, furajare şi activităţi sanitar
veterinare mai uşor de efectuat. O supraveghere mai dificilă şi mai grea a
c. tratarea individuală a vacilor la muls, furajare şi activităţi sanitar
veterinare mai uşor de efectuat. O supraveghere mai uşoară şi mai atentă a
3. La noi în ţară, ţinând cont de arealul geografic de creştere a
bovinelor putem vorbi de trei mari zone de creştere şi exploatare a
bovinelor şi anume:
a. Zona de şes; Zona de deal; Zona de munte.
b. Zona de munte; Zona de câmpie; Zona de litoral.
c. Zona de deal; Zona de munte; Zona de litotal.
14
RECUNOAŞTEREA PRINCIPALELOR RASE.

CARACTERISTICE MORFO-PRODUCTIVE
Cuvinte cheie: Bălţată Românească,Brună de Maramureş, Bălţata cu

Negru Românească, Pinzgau de Transilvania, Rasa Holstein Friză, Rasa
Simmental, Rasa Charolaise
Rezumat
În cadrul acestei unităţii de studiu sunt prezentate: rasele locale
ameliorate, rasele de taurine importate, rasele mixte importate şi rasele de
carne importate, respective principalele caracteristici şi caractere morfo-
productive ale fiecărei rase.
CRESTEREA BOVINELOR - ACTIVITATE TRADIŢIONALĂ

A ŢĂRII NOASTRE
Diversitatea productiilor pe care le realizeaza, consumul redus de

energie si natura furajelor pe care le consuma, confera cresterii si exploatarii
bovinelor caracterul unei activitati durabile si de perspectiva.
Exista posibilitatea realizarii de export de carne de bovine care sa
aduca venituri mari producatorilor şi este o sursa pentru schimburile
comerciale. Asigura stabilitatea fortei de munca in zona rurala si montana.
Rase locale ameliorate. Din această grupă fac parte :
- Bălţata Românească
- Bruna de Maramureş
- Bălţata cu Negru Românească
- Pinzgau de Transilvania.
1. Bălţata Românească :
- s-a format prin încrucişarea de absorţie a rasei locale Sură de stepă,
varietatea transilvăneană, cu tauri din rasa Simmental.
- în 1959 a fost recunoscută ca Bălţata Românească.
- în prezent reprezintă 36% din efectivul de taurine crescut la noi în ţară.
Caractere de rasă :
- rezistenţă mărită la îmbolnăviri;
- se încadrează în tipul morfo-productiv mixt, de lapte-carne şi /sau carne-
lapte;
- este o rasă de talie mare, înălţimea la grebăr 130-140 cm, greutate 550-
700 kg, la tauri 800-950 kg;
- constituţia este robustă, un temperament docil, liniştit;
- culoarea este bălţată alb cu galben, cu diferite nuanţe, de la galben
deschis, până la galben roşcat, sau chiar roşu;
- producţii mari de lapte, 5800 kg lapte/cap de vacă furajat;
15
- rasa este apreciată pentru producţia de carne, având o calitate deosebită.
2. Bruna de Maramureş
- s-a format în nordul ţării, în actualul areal geografic al judeţului Maramureş,
prin absorţia raselor locale Sură de stepă şi Mocăniţa, cu tauri din rasa
Schwyz.
- a fost recunoscută ca rasă în 1959.
- rasa ocupă locul 3 în structura de rasă a efectivului de taurine pe ţară.
- vacile sunt de talie mijlocie, aparţine tipului morfoproductiv mixt de lapte-
carne.
- producţia medie de lapte a rasei este de 3500 l cu 3,7-3,8 % grăsime.
3. Bălţata cu Negru Românească
- această rasă s-a format în condiţiile naturale ale ţării noastre prin
încrucişarea femelelor din rasele locale ameliorate (Bălţata Românească,
Bruna de Maramureş, Roşie Dobrogeană şi metişi) cu tauri de rasă
Holstein – Friză.
- a fost omologată ca rasă în 1987.
- ca tip morfo-productiv este o rasă fină, cu o oarecare robusteţe.
4. Pinzgau de Transilvania
- s-a format prin încrucişările de absorţie a raselor locale neameliorate cu
reproducători din rasa Pinzgau importaţi din Austria după anii 1850.
- rasa este răspândită în zona muntoasă din nordul ţării, sudul Transilvaniei,
Munţii Apuseni.
- rasa aparţine tipului morfo-productiv mixt lapte-carne-tracţiune.
- culoarea rasei este roşie-castanie, cu o dungă albă.
- talia este cuprinsă între 126-130 cm, greutate corporală de 400-500 kg.
- producţia medie de lapte este mai mică ca la celelalte rase.
- producţia de carne este relativ bună.
Rase de taurine importate

Rase de lapte importate
1. Rasa Friză (Olandeză) - este originară din Olanda, s-a format prin
încrucişarea taurinelor vechi, aduse de terpeni, cu taurinele primigene,
crescute de batari şi frizi.
Caractere morfo-productive
- este o rasă tipică de lapte
- culoarea este bălţată alb cu negru, capul negru cu stea în frunte.
- se preferă animale la care predomină culoarea neagră pentru că s-au
dovedit mai rezistente.
- constituţia este robustă, temperament vioi, caracter blând.
- uşor adaptabilă la diferite condiţii climatice, necesită o furajare echilibrată.
- rezistentă la boli
- în producţia de lapte se comportă bine.
2. Rasa Holstein Friză
- s-a format pe teritoriul SUA, având la origine rasa Friză adusă de emigranţii
olandezi.
- rasa deţine 80-90% din efectivul de rase specializate pentru producţia de
lapte, şi peste 65% din efectivul total de taurine.
16
- rasă tipică de lapte
- culoarea este bălţată alb cu negru, mai variabilă ca la Friza Olandeză, cu
brezătură care cuprinde şi buza superioară.
- constituţie fină.
3. Rasa Red Holstein
- are la origine Bălţata cu negru, Friza şi Holstein, care posedă o genă
recesivă pentru culoarea roşie.
- rasa se creşte în SUA şi Canada, de unde s-a răspâmdit în Europa.
- rasa are o dezvoltare corporală şi o greutate mai redusă decât Holstein-
Friză Bălţată cu Negru.
- culoarea este asemănătoare rasei Holstein, însă pigmentată cu roşu în loc
de negru
- producţia de lapte este ridicată, fertilitate ridicată.
Rase mixte importate

1. Rasa Simmental - este originară din Elveţia.
- este o rasă mixtă de carne-lapte, de talie mare
- în producţia de carne se comportă excelent
- culoarea este bălţată alb cu galben de diferite nuanţe, de la galben deschis
până la roşu
- rasa Simmental a participat la formarea multor rase dintre care menţionăm:
Bălţata germană, Bălţata austriacă, Bălţata iugoslavă, Bălţata ungurească,
Bălţata cu roşu din estul Franţei şi implicit Bălţata românească etc
2. Rasa Schiwtz - este originară din Elveţia
- este o rasă de tip mixt lapte-carne
- culoarea este brună, uniformă, cu un inel de culoare deschisă în jurul
botului
- temperament moderat, constituţie robustă, capacitate mare de adaptare la
condiţiile din zona de munte.
Rase de carne importate

1. Rasa Charolaise
- s-a format în Franţa
- este deosebit de apreciată pentru calitatea cărnii lipsite de grăsime
- este o rasă tipică de carne
- culoarea este albă-murdar, pielea groasă, cu păr abundent şi ondulat
- se adaptează uşor la condiţiile de climă
- rezistentă la boli.
2. Rasa Hereford - are originea în Anglia
- culoarea este roşie, cu excepţia capului, partea inferioară a gâtului,
pieptul, abdomenul, extremităţile membrelor şi coada albe
- este o rasă care se pretează foarte bine la îngrăşarea pe păşune.
17
• Bălţata Românească : s-a format prin încrucişarea de absorţie a rasei
locale Sură de stepă, varietatea transilvăneană, cu tauri din rasa
Simmental.
• Bruna de Maramureş: s-a format în nordul ţării, în actualul areal
geografic al judeţului Maramureş, prin absorţia raselor locale Sură de
stepă şi Mocăniţa, cu tauri din rasa Schwyz.
• Rasa Holstein Friză: s-a format pe teritoriul SUA, având la origine rasa
Friză adusă de emigranţii olandezi.
• Rasa Charolaise: s-a format în Franţ; este deosebit de apreciată pentru
calitatea cărnii lipsite de grăsime.
1. Indicaţi rasele de taurine importate :

a. Rasa Marele Alb, Rasa Friză, Rasa Gât golaş de Transilvania
b. Rasa Friză (Olandeză), Rasa Red Holstein, Rasa Holstein Friză
c. Rasa Friză, Rasa Red Holstein, Rasa Cornish
2. Indicaţi rasele locale ameliorate:

a. Bruna de Maramureş, Rasa Cornish, Rasa Simmental, Rasa Marele
Alb
b. Rasa Bazna, Rasa Merinos, Pinzgau de Transilvania, Bălţata
Românească
c. Bălţata Românească, Bruna de Maramureş, Bălţata cu Negru
Românească, Pinzgau de Transilvania
3. Rase mixte importate

a. Rasa Schiwtz, Rasa Merinos
b. Rasa Simmental, Rasa Schiwtz
c. Rasa Simmental, Rasa Cornish
18
TEHNOLOGIA DE CREŞTERE A OVINELOR
Cuvinte cheie: ovine, saivană, nutreţ, fătare.
Rezumat
În concepţia tradiţională saivanul are rolul de apărare a ovinelor
împotriva intemperiilor din timpul iernii, toamna târziu, iar în timpul verii
umbra şi răcoarea necesară precum şi adăpostirea de ploi.
ADĂPOSTURILE PENTRU OVINE
Adăposturile sunt în general construcţii mai puţin pretenţioase şi

necesită cheltuieli mai mici în comparaţie cu alte adăposturi pentru alte
specii. Tipurile de saivane mai des întâlnite în sistemul gospodăresc sunt în
formă de semicerc, în formă de U sau L sau liniară.
Saivanele în formă de semicerc şi de U sunt tipice pentru sistemul
gospodăresc tradiţional fiind construite izolat, saivanele cu această formă
asigură adăpost în ocolul din interior atât împotriva vântului cât şi a lupilor.
În privinţa caracteristicilor constructive se disting trei tipuri de saivane :
deschise, semideschise şi închise.
Cele deschise au trei pereţi, cel din faţă poate fi din baloţi de paie, mai
des întâlnite în zona de deal şi submontane pentru adăpostirea raselor
rustice şi rezistente la intemperii. Saivanele închise au toţi pereţii construiţi,
care pot adăposti toate categoriile de ovine, în care scop se delimitează
compartimente separate pentru: fătare, tineret şi berbeci.
Saivanele semideschise sunt compartimente în părţi distincte, o parte
sau un compartiment deschis în care sunt adăpostite oile gestante până în
preajma fătării, tineretul şi berbecii, iar o altă pate deschisă complet
constituind compartimentul pentru fătare.
Unul din elementele principale ale dotării unui saivan, îl reperezintă
panourile mobile care se mai numesc „corlate” sau „corlaţi” confescţionate
din material lemnos şi care folosesc la amenajarea saivanului şi la mutarea
stânelor.
Anexele necesare adăpsoturilor pentru ovine sunt: camera pentru
cioban, camera pentru concentrare, căşărie pentru prelucrarea laptelui şi
depozitarea brânzei, punct pentru însămânţări artificiale dacă se practică,
padocuri în faţa saivanelor, răscol pentru examinarea şi repartizarea pe
grupe.
Pe păşunile de munte se instalează stâne care sunt construcţii simple.
O stână este compusă dintr-o încăpere în care se prelucrează laptele şi se
19
prepară mâncarea ciobanului şi dintr-o încăpere opusă primei numită celar
sau căşărie în care se prepară şi păstrează brânzeturile.
Comarnicul sau acoperişul strungii precum ocolul mare şi ocolul mic,
constituie anexe ale stânii. O anexă a stânii este târla sau ţarcul în care se
odihnesc oile. Este indicat ca locul târlei să fie schimbat periodic pentru a
asigura fertilizarea directă a păşunilor.
Furaje. Trecerea de la perioada de stabulaţie la consumul de furaje
verzi prin păşunat se face treptat, de la 1-2 ore în prima zi, pâna la
păşunarea şi furajarea exclusivă pe păşune, cu masă verde, după circa 12
zile de la ieşirea din stabulaţie.
Păşunatul este bine să se facă după ce se usucă rouă, să fie făcut
raţional, pe parcele; numarul de oi pe o parcelă se stabileşte în funcţie de
suprafaţa şi producţia de masă verde asigurată. Oile nu se ţin mai mult de 5-
6 zile pe o parcelă, care se lasă apoi liberă circa 20 zile pentru regenerare şi
se poate refolosi când iarba ajunge la minimum 8-10 cm.
În stabulaţie, furajarea ovinelor se va face în funcţie de rasă, greutatea
corporală şi tipul de gestaţie (simplă sau dublă), conform cerinţelor
nutriţionale prevăzute de norme. Oile matcă, la intrarea în stabulaţie, se
găsesc în primele 2-3 luni de gestaţie şi sunt în curs de refacere a rezervelor
corporale de grăsime. Rezervele de grăsime constituite toamna, în perioada
de pregătire pentru montă şi în primele 2-3 luni de gestaţie (septembrie-
decembrie) rămân relativ constante, până la fătare, dacă se face o furajare
raţională a oilor.
Mulţi oameni subestimează calitatea alimentelor cu care trebuie să le
hranească.
De multe ori, oile sunt comparate cu viţele. Asta este o greşeală,
deoarece oile, spre deosebire de vite, au nevoie de hrană de o calitate mai
bună. Acestora ar trebui să li se dea un amestec de lucernă cu fân, nu doar
iarbă. Oile au nevoie şi de un supliment de cereale. Dacă o oaie produce 1, 2
sau chiar 3 miei pe an, va avea nevoie de substanţele nutritive pe care le
oferă aceste suplimente.
Este bine să administrezi suplimentele în timpul gestaţiei, alăptării şi
înainte de împerechere. Mieii sunt hrăniţi cu cereale, pentru a creşte mai
repede şi pentru a fi sacrificaţi mai devreme.
Pe lângă hrană şi suplimentele amintite, creşterea oilor presupune şi
apă, sare şi minerale. Oile sunt sensibile la cupru, având nevoie de minerale
speciale. Nutreţul verde este folosit în cele mai multe ferme. Totuşi, nutreţul
în sine nu oferă un aport suficient de substanţe nutritive, în special toamna.
De aceea este importantă monitorizarea animalelor şi hranirea lor cu cantităţi
suplimentare de fân sau cereale, dacă este nevoie.
Reproducţia ovinelor. Reproducţia este baza fiziologică a creşterii
animalelor căci ea duce la mărirea şeptelului, iar folosirea reproducătorilor de
mare valoare contribuie la ameliorarea raselor şi ridicarea productivităţii.
Funcţia de reproducţie se îndeplineşte prin sistemul genital mascul şi
femel care cuprinde totalitatea aparatelor şi ornaelor ce concură la generarea
descendenţilor.
Maturitatea sexuală apare înaintea celei corporale la 7-10 luni mieluţe
şi 6-8 luni berbecuţi, când organele lor genitale pot elimina gameţi apţi pentru
fecunditate.
20
Vârsta optimă de montă este de 12-18 luni, dar trebuie corelată şi cu
greutatea corporală. Ciclul sexual la oaie durează 17-18 zile, iar căldurile de
regulă durează de regulă 24-34 de ore.
După fătare, un nou ciclu sexual se instalează la 4-5 luni. Sezonul
tradiţional de montă este de obicei toamna în lunile octombrie, noiembrie.
În exploatarea tradiţională se practică monta în libertate, iar în cea
intensivă şi semiintensiva monta dirijată şi artificială.
Gestaţia la ovine durează 150 de zile cu variaţii în plus sau minus 5-8
zile. Este mai scurtă la oile care fată miei de sex femel, şi la oile primipare.
Actul fătării este „anunţat” de către oaia gestantă printr-o serie de
semne clinice şi modificări ale organismului, aşa numitul „prodrom de fătare”
şi anume lăsarea abdomenului în mod vizibil, cu scobirea concomitentă a
golurilor flancului, creşterea adânciturilor de la baza cozii, vulva devine
turgescentă, este tumefiată, prezentând un jetaj mucos.
Glanda mamară devine turgescentă, oaia este agitată, face mişcări
dese ale trenului posterior, de pendulare, se ridică şi se scoală permanent,
bate pământul cu picoarele, întoarce capul, în special către flancul drept.
Fătările trebuie să aibă loc în boxe individuale de fătare sau padocuri
comune pentru un număr de 8-10 capete, fiind calculat un număr de locuri de
fătare care să reprezinte 10-12% din efectivul total de oi fătate.
Adăposturile destinate fătărilor trebuie să asigure condiţii perfecte de
igienă, să fie curate, uscate, cu temperatura de 7-9 0 C, luminoase, fără
curenţi de aer, aşternut curat care trbuie primenit la 1-2 zile.

• Adăposturile sunt în general construcţii mai puţin pretenţioase şi necesită
cheltuieli mai mici în comparaţie cu alte adăposturi pentru alte specii.
Tipurile de saivane mai des întâlnite în sistemul gospodăresc sunt în formă
de semicerc, în formă de U sau L sau liniară.
• Saivanele semideschise sunt compartimente în părţi distincte, o parte sau
un compartiment deschis în care sunt adăpostite oile gestante până în
preajma fătării, tineretul şi berbecii, iar o altă pate deschisă complet
constituind compartimentul pentru fătare.
• Trecerea de la perioada de stabulaţie la consumul de furaje verzi prin
păşunat se face treptat, de la 1-2 ore în prima zi, pâna la păşunarea şi
furajarea exclusivă pe păşune, cu masă verde, după circa 12 zile de la
ieşirea din stabulaţie.
• Nutreţul verde este folosit în cele mai multe ferme. Totuşi, nutreţul în sine
nu oferă un aport suficient de substanţe nutritive, în special toamna. De
aceea este importantă monitorizarea animalelor şi hranirea lor cu cantităţi
suplimentare de fân sau cereale, dacă este nevoie.
• Adăposturile destinate fătărilor trebuie să asigure condiţii perfecte de igienă,
să fie curate, uscate, cu temperatura de 7-9 0 C, luminoase, fără curenţi de
aer, aşternut curat care trbuie primenit la 1-2 zile.
21
1. Saivanul are rolul de:

a. apărare a ovinelor împotriva frigului, a ploilor, a zăpezilor târzii, iar
vara le ţine de răcoare.
b. apărare a ovinelor împotriva consumării excesive de iarbă de pe
păşune, de protejare împotriva zăpezilor, uneori şi a ploilor.
c. apărare a ovinelor împotriva intemperiilor din timpul iernii, toamna
târziu, iar în timpul verii umbra şi răcoarea necesară precum şi adăpostirea
de ploi.
2. Trecerea de la perioada de stabulaţie la consumul de furaje verzi
prin păşunat se face treptat:
a. de la 1-2 ore în prima zi, pâna la păşunarea şi furajarea exclusivă pe
păşune, cu masă verde, după circa 12 zile de la ieşirea din stabulaţie.
b. de la 2-3 ore în prima zi, pâna la păşunarea şi furajarea exclusivă pe
păşune, după circa 14 zile de la ieşirea din stabulaţie.
c. de la 1-2 ore în primele zile, pâna la păşunarea şi furajarea exclusivă
pe păşune, cu masă verde, după circa 15 zile de la ieşirea din stabulaţie.
22
RECUNOAŞTEREA PRINCIPALELOR RASE.

Cuvinte cheie: Ţurcana, Ţigaia, Merinosul transilvănean, Merinosul

de Palas, Rasa Karakul , Rasa Friză
Rezumat
În sectorul de creştere a ovinelor se produc importante materii prime
pentru industria uşoară; lână, pielicele, blănuri şi piei, iar pentru hranăse
obţine de la această specie carne şi lapte. Zonele cele mai favorabile şi mai
intens populate cu ovine sunt cele cu climat temperat şi oceanic. Criteriile de
clasificare a raselor sunt: originea, particularităţi morfologice, aptitudini
zooeconomice, caracteristicile producţiei pieloase, gradul de ameliorare şi
provenienţă.
În ţara noastră creşterea ovinelor s-a dezvoltat în mod intensiv

crescându-se efective numerice în întreprinderi de stat şi diferite complexe
pentru producţia de lână, carne şi pielicele, însă după 1989 efectivele au
scăzut foarte mult datorită desfonţării diferitelor întreprinderi din industria
uşoară, nefiind posibilă valorificarea produselor obţinute la oi. În sectorul de
creştere a ovinelor se produc importante materii prime pentru industria
uşoară; lână, pielicele, blănuri şi piei, iar pentru hranăse obţine de la această
specie carne şi lapte. Ovinele manifestă comparativ cu alte specii cerinţe în
general reduse faţă de condiţiile de adăposturi, hrănire şi îngrijire, de
asemenea valorifică resurse furajere care nu pot fi valorificate de către alte
specii.
Zonele cele mai favorabile şi mai intens populate cu ovine sunt cele cu
climat temperat şi oceanic. Oile cu lână fină sunt răspândite în zonele cu
temperaturi şi precipitaţii moderate ca: Franşa, Australia, Rusia, Ungaria,
Argentina şi până în 1990 şi România.
Produse principale şi secundare de la ovine

Lâna constituie îmbrăcămintea piloasă a oilor formată din fibre cu
proprietăţi textile. Însuşirile cele mai importante care interesează în mod
deosebit producţia de lână sunt: suprafaţa. Grosimea, densitatea,
elasticitatea şi supleţea.
Principalele însuşiri ale lânii sunt: culoarea, fineţea, omogenitatea,
ondulaţia, lungimea, rezistenţa, elasticitatea, luciul, mătăsozitatea şi
randamentul la spălare.
Dintre defectele lânii amintim: lâna împâslită, cojocul format din şuviţe
cu aspect de aţă, lână cu fibre uscate, fibre moarte, acestea sunt cauzate de
factorii genetici.
23
Exploatarea ovinelor pentru carne în ţara noastră a fost şi este
redusă, circa 10% din consumul total, datorită faptului că exploatarea
ovinelor a fost mai mult orientată în direcţia producţiei de lână, iar în prezent
de lapte. Dintre însusirile organoleptice ale cărnii amintim: frăgezimea,
gustul, mirosul. Carnea de oaie are un conţinut mai ridicat de calciu şi fosfor
şi mai scăzut în fier comparactiv cu cea de porc şi bovină.
Datorită buclajului caracteristic, pielicelele obţinute de la miei Karakul
şi meţişi cu anumite rase constituie o materie valoroasă, apreciată în
confecţionarea unor obiecte de îmbrăcăminte. Pielicelele obţinute de la miei
în rasa curată sau metişi pot fi de culoare neagră, cafenie, brumărie sau
sură. Calitatea unei pielicele depinde de o serie de însusiri referitoare la
buclă, buclaj şi piele.
Laptele de oaie are o dublă importanţă: una bilogică şi una
comercială. Din punct de vedere biologic laptele reprezintă alimentul nelipsit
în primele săptămâni de viaţă ale mielului, iar din puct de vedere comercial
laptele reprezintă o sursă de venit. Astăzi laptele de oaie se întrebuinţează
aproape pretutindeni pentru producerea de brânzeturi. La noi laptele de oaie
se transformă în caş dulce, caş afumat, caş sărat, urdă sau se fabrică pe
scară industrială sau în sistem gospodăresc următoarele brânzeturi : brânza
de burduf, de putină, telemea sau caşcaval. Laptele de oaie este mai bogat
în vitamina A decât laptele de vacă.
RASE DE OI
Criteriile de clasificare a raselor sunt : originea, particularităţi

morfologice, aptitudini zooeconomice, caracteristicile producţiei pieloase,
gradul de ameliorare şi provenienţă.
După origine :
- mufloniforme
- arkariforme
- argaliforme
După aptitudini zooeconomice :
- de lână : grupa Merinos
- de carne – rase precoce specializate
- de lapte – rasa Friză
- de pielicele- rasa Karakul
- mixte : lână-carne, carne-lână
- lapte.
După gradul de ameliorare :
- primitive: Ţurcana
- tranziţie: Ţigaie
- amelirate: Merinos de Palas
- perfecţionate :Merinos Australian, Friză.
După provenienţă:
- rase indigene, autohtone
- rase importate.
I. Rase autohtone-locale
1. Ţurcana
24
- cea mai veche rasă din ţară;
- în zonele de şes, deal şi munte;
- deţine 40-50% din efectivul total până în 1960, apoi s-a trecut la
transformarea oilor cu lâna groasă în oi cu lână fină şi semifină prin
încrucişarea cu Ţigaie şi Merinos.
Însuşiri morfoproductive :
- culoarea lânii: albă-belă, neagră-brumărie;
- dezvoltare corporală mijlocie;
- greutate corporală: femelă 35-45 kg, mascul 40-70 kg;
- capul alungit, faţa îngustă, uscătivă, gâtul lung, subţire, trunchiul
strâmb;
- rezistenţă organică şi adaptibilitatea rasei sunt foarte puternice.
Producţia de lână:
- cojocul are şuviţe scurte, lâna este rară, extinderea slabă;
- fineţe medie;
- lungimea medie 23 cm;
- cantitate medie 2,2 kg.
Producţia de lapte:
- cea mai bună producătoare dintre rasele locale, în medie 80-100
l/lactaţie.
Producţia de carne:
- aptitudinile pentru producţia de carne mai slab exprimate, dar se pot
îmbunătăţii prin încrucişări cu rase de carne cu lâna lungă;
- spor mediu la îngrăşare 150-160 kg.
Producţia de pielicele:
- blana mieilor de culoare brumărie şi neagră prezintă un buclaj
caracteristic.
Însuşiri de reproducţie:
- prolificitatea 100-108%;
- fecunditatea 92-96%.
2. Ţigaia
- rezistenţă remarcabilă, vioiciune şi mobilitate mare;
- se întâlneşte mai des în Podişul Transilvaniei.
Dezvoltare corporală : tip morfoproductiv mixt, de lână semifină-
lapte-carne, constituţia robustă spre fină, cap alungit, ugerul globulos, coadă
lungă. Greutatea femelă 35-45 kg, mascul 45-70 kg.
- densitatea fibrelor mijlocie, extinderea slabă;
- 70-90 l, într-o lactaţie de 150 de zile, iar plus variantele pot produce
până la 140 l.
- rasă semitardivă, realizează un spor de 150-180 g la tineret îngrăşat.
Producţia de pielicele:
- blăniţele mieilor prezintă bucle în formă de bob de piper.
- fecunditatea 93-97 %, prolificitatea 105%.
25
3. Stogoşa
- rezultă din încrucişarea berbecilor Ţigaie cu oi Ţurcane, aspectul
exterior şi însuţirile de producţie sunt intermediare, au pondere redusă din
efectivul de ovine.
4. Merinosul transilvănean
- s-a format în urma încrucişării de transformare între Merinosul
Rambouillet şi Negretti ca formă paternă şi oile din Câmpia de Vest a ţării
formată în deosebi din Ţurcane, având o arie de răspândire în Bihor, Arad,
Sălaj, Satu Mare.
Însuşiri morfoproductive :
- talia 58-60cm, greutate corporala la femele 40 kg, mascul 60 kg,
membrele scurte, cap mic, gâtul cu salba cu trei cravate, constituţie robustă,
fină, specializată în producţia de lână.
- producţia este de 5-6 kg, usucul abundent de culoare galbenă;
- randamentul la spălare 34-43 %, densitatea lânii accentuată, şuviţe
prismatice;
- intermediară, carne de bună calitate, tineretul la îngrăşat realizează un
spor de 170-220 g.
- exploatarea pentru lapte este lemitată, în jur de 60-70 l.
- fecunditatea şi natalitatea sunt ridicate 108%, iar prolificitatea 115-
120%.
5. Merinosul de Palas
- a fost creat la fosta oierie Palas prin încrucişarea între Merinosul
transilvănean, Merinosul Australian, Merinosul francez cu rasa precoce şi
semiprecoce, aria de răspândire fiind Dobrogea.
Însuşiri morfoproductive:
- producţia lână-carne, lână fină, scurtă, ondulată;
- dezvoltare corporală accentuată, gât potrivit de lung, prezintă salbă,
pe trunchi pliuri mici;
- talie 70 cm, greutate 60-68 kg.
- 6-8 kg, randament la spălare 34-58%, lâna este albă, densă, uniformă.
- considerată rasă mixtă, producţia de carne este bună, randament la
sacrificare 48%.
- destul de bună, în cea mai mare parte pentru miei.
- fecunditatea 92-96%, prolificitate 125-128/%.
6. Spanca
- încrucişarea între berbeci Merinos şi oi Ţigăi, întâlnindu-se în sud-
estul ţării;
26
- producţia de lână 3,5kg;
- prolificitate 108-110 %;
- producţia de lapte 80-85l în 160-200zile de muls.
II. Rase importate

1. Rasa Karakul
- tip morfoproductiv de pielicele şi lapte;
- s-a format în sud-estul Asiei, la noi întâlnindu-se în Botoşani, Iaşi,
Neamţ, Suceava;
- rezistentă la climatul de stepă aridă şi alte condiţii mai grele de hrană
şi apă;
- greutatea 40-50 kg, producţia de lapte 60l/cap cu un procent ridicat de
grăsime, culoare în proporţie de 90-95% neagră;
- prolificitatea 105-125 %.
2. Rasa Friză
- specializată în producţia de lapte, crescută mai mult în Germania,
Olanda şi Franţa;
- greutate 60kg, producţia de lână 3 kg;
- producţia de lapte 300-600 l/ lactaţie de 200 de zile cu performanţe de
până la 1500l/lactaţie.
3. Rasa Stravropol
- dezvoltare corporală şi producţie de lână mare;
- la noi s-a facut încrucişări cu Merinosul transilvănean pentru creşterea
producţiei de lână şi greutăţii corporale.

• În ţara noastră creşterea ovinelor s-a dezvoltat în mod intensiv crescându-
se efective numerice în întreprinderi de stat şi diferite complexe pentru
producţia de lână, carne şi pielicele, însă după 1989 efectivele au scăzut
foarte mult datorită desfonţării diferitelor întreprinderi din industria uşoară,
nefiind posibilă valorificarea produselor obţinute la oi.
• Lâna constituie îmbrăcămintea piloasă a oilor formată din fibre cu
proprietăţi textile. Însuşirile cele mai importante care interesează în mod
deosebit producţia de lână sunt: suprafaţa. Grosimea, densitatea,
elasticitatea şi supleţea.
• Laptele de oaie are o dublă importanţă: una bilogică şi una comercială.
• Criteriile de clasificare a raselor sunt : originea, particularităţi morfologice,
aptitudini zooeconomice, caracteristicile producţiei pieloase, gradul de
ameliorare şi provenienţă.
27
1. În ţara noastră creşterea ovinelor s-a dezvoltat în mod intensiv

crescându-se efective numerice în întreprinderi de stat şi diferite
complexe pentru:
a. producţia de carne şi pielicele, însă după 1980 efectivele au
uşoară, nefiind posibilă valorificarea produselor obţinute la oi.
b. producţia de lână şi pielicele, însă după 1991 efectivele au scăzut
foarte mult datorită desfonţării diferitelor întreprinderi din industria uşoară,
nefiind posibilă valorificarea produselor obţinute la oi.
c. producţia de lână, carne şi pielicele, însă după 1989 efectivele au
uşoară, nefiind posibilă valorificarea produselor obţinute la oi.
2.Criteriile de clasificare a raselor sunt :
a. originea, particularităţi morfo-productive, aptitudini zooeconomice,
caracteristicile producţiei pieloase, gradul de ameliorare şi provenienţă.
b. originea, particularităţi morfologice, aptitudini zooeconomice,
caracteristicile producţiei pieloase, gradul de ameliorare şi provenienţă.
c. ţara de originea, diferite particularităţi morfologice, unele aptitudini
zooeconomice, caracteristicile producţiei pieloase, gradul de ameliorare şi
provenienţă.
28
TEHNOLOGIA DE CREŞTERE A SUINELOR
Cuvinte cheie: suine, reproducţie, carcasa, creştere, furajare
Rezumat
Numeroase şi profund diversificate, pot fi soluţiile pentru diferite
adăposturi în creşterea suinilor şi nu numai pentru diferitele organizaţii
productive (creşterea în ciclu închis sau în ciclu deschis pentru producerea
de purceluşi sau de porci de îngraşat, de carne sau de industrie), dar şi
pentru diferitele tehnici zootehnice adoptate. În fiecare caz diferitele soluţii
trebuie totuşi să considere parametrii proiectuali indicaţi după cum urmează:
dimensiunile porcinelor, cantitatea necesară de alimente, cantitatea necesară
de lichide, greutatea vie prezentă în crescătorie, dejecţiile produse, locuri de
predispunere în centrul zootehnic, diferite sectoare ale crescătoriei.
ADĂPOSTURILE PENTRU SUINE
Rapida şi continua dezvoltare a tehnologiilor de creştere şi a

enormelor progrese a geneticii au pus, pe de o parte, la dispoziţia
crescătorului o enormă potenţialitate productivă, iar pe de altă parte, au
redus rusticitatea animalelor, crescând exigenţele în termeni de control a
parametrilor microclimatici ambientali şi a condiţiilor igienico-sanitare.
Adapostul cu respectivele dotări şi instalaţii a devenit totuşi un adevărat
factor de producţie în măsura să condiţioneze rezultatele productive (in
termeni fie calitativi, fie cantitativi) si de la care nu se poate face abstracţie
dacă nu se vrea compromiterea rezultatelor economice a creşterii de
animale, pereţii de închidere perimetrali cu dublu strat de o foarte înaltă
putere izolantă şi o absolută absenţă a punctelor termice. Închiderea externă
cu panou sandwich grosime 80 mm şi internă cu Phed grosime 53 mm
perfect lavabili, pentru garanţia unui ridicat nivel igienico-sanitar.
Pardoseli în panouri de polipropilena susţinuţi de stâlpi şi profile din
oţel inoxidabil. Dotări pentru formarea boxelor din panouri de PVC, Phed şi
oţel inox, fixe şi care se deschid.
Sistemul de încălzire cu generatoare de aer cald sau tuburi “Delta” cu
supape de reglare şi computer de control şi gestiune, cu posibilitatea unor
cazane centralizate sau localizate. Sisteme de răcire combi – cool cu
evaporare directă sau cu cu panouri evaporatoare.
O parte importantă a noii directive asupra bunăstării este dedicată
sectorului scroafelor în gestaţie, unde au fost introduse modificări importante
în ceea ce priveşte spaţiul, pardoseala, tipologia de stabulaţie şi sistemele de
alimentaţie. În ceea ce prive te tipologia de stabulaţie a scroafelor în
gestaţie este interzisă utilizarea boxelor pentru toată perioada de gestaţie.
29
Aplicarea normei raportate mai sus comporta problematici evidente
legate de fenomenele de competitivitate în interiorul grupurilor, cât şi de
dificultatea în gestiune şi de desfăşurarea operaţiunilor normale de control şi
administrare a animalelor. Societatea Rota Guido SRL , dintotdeauna leader
în dezvoltarea tehnologiilor de avangardă pentru crescătoriile zootehnice, a
studiat şi implementat o gamă întreaga de dotări şi instalaţii special adaptate
pentru o corecta gestionare a scroafelor crescute în grup.
Cea mai clară identificare a utilizării agronomice considerată
întotdeauna ca fiind unică, adevarată, soluţia pentru digerarea dejecţiilor
zootehnice, pune întotdeauna piedici majore producţiei de dejecţii care, chiar
dacă sunt corect gestioante, când sunt disponibile structuri adaptate şi
instalaţii corespunzătoare de tratare, prezintă totuşi un posibil nivel de impact
ambiental, care face delicată utilizarea mai ales în zonele mai vulnerabile,
unde majore sunt pericolele de poluare.
Nici o problemă deosebită nu se ridică, în sens invers, adică pentru
utilizarea dejecţiei, datorită acţiunii sale sigure de îmbunătăţire a fertilităţii de
bază a terenurilor şi datorită imposibilităţii ca, fenomenele accidentale, pot
provoca scurgeri sau inconveniente ambientale majore. Acesta este motivul
principal care a readus în culmea gloriei folosirea, în crescătoriile de porcine,
a aşternuturilor de paie care au fost abandonata din cauza, mai ales, a
costurilor de gestionare semnificative, legate de consumul de paie şi costul
manoperei.
În acestea, în comparaţie cu consumul aşternutului şi cu o cheltuială
majoră a manoperei, se obţine o sensibilă economie gestională, datorită
exigenţelor termice minore a animalelor care, adăpostite pe aşternut,
prezintă temperaturi critice inferioare celor mai joase.
Procesele de oxidare, care se dezvoltă în aşternut, asigură printre
altele disponibilitatea unui pat cald în măsura să ofere condiţii optime chiar şi
purceluşilor de-abia întarcaţi, fără a recurge la nici un tip de încălzire
artificială. Astăzi sunt disponibile soluţii omologate în întregime în sectoarele
de gestatie, fătare, înţărcare, creştere şi îngrăşare.
Creşterea animalelor în aer liber. Deosebita sensibilitate a populatiei
in legatura cu bunastarea animalelor si tot ceea ce tine de “natura”, unite la
posibilitatea de a intreprinde activitatea cresterii de animale cu investitii, in
structuri si dotari, a stimulat chiar si in tara noastra, un real interes pentru
solutiile in aer liber. Succesul cresterii este legat de disponibilitatea suficienta
de teren, dotat cu o buna expunere si un drenaj optim si adoptarea de dotari
corespunzatoare care sa asigure atat protectia animalelor de agentii
atmosferici, cat si executarea usoara a diferitelor operatiuni de asistenta si
control.
Furajare. Instalatii alimentare uscata. Sunt instalatii de inalta
performanta care iau alimentul din structurile de stocaj si il distribuie, din
belsug sau portionat, in fiecare palnie de alimentatie, in functie de exigentele
prevazute de fazele de crestere.
Silozurile de stocarea alimentelor pot fi interne sau externe incluzand
accesoriile pentru o corecta si igienica conservare a hranei. Sunt realizate
din otel zincat, din sticla rasinoasa sau pentru interior din panza Trevira si pot
fi incarcate cu sistem pneumatic sau tip melc.
30
Instalatii de distribuire a alimentului portionat cu dozaje volumetrice
pentru locuri de gestatie singol.
Sistemul computerizat. Permite cresterea gruperlor de scroafe cu
capacitate pentru fiecare statie de pana la 50-60 de animale, garantand, intr-
un mediu linistit, urmatoarele avantaje:
• Alimentatia individuala a scroafelor cu o perfecta raspundere la
exigentele lor si garantia unei dezvoltari uniforme a animalelor si la nasterea
de purcelusi vitali si omogeni.
• Peretii statiei robuste si solide, cu garantia ca fiecare scroafa va putea
manca in deplina liniste.
• Poarta se deschide cu un sistem pneumatic cand statia este goala,
aceasta facilitand invatarea scroafelor de a utiliza sistemul.
• Sistem indicat in mod special pentru a fi instalat atat in noile locuri, cat
si pentru recuperarea locurilor existente.
• Dispozitiv mecanic de respingere care garanteaza absenta pauzelor
stresante, un inalt ritm de trecere, mentinand animalele mai putin agresive.
• Sistem de selectie al animalelor de izolat. Dozaj precis al hranei fara
resturi si risipa.
O vasta gama de dispozitive de alimentatie doar pentru administrarea
alimentului uscat sau cu dispozitiv “mananca si bea” cu posibilitate de
montare, fie pe balustrada despartitoare, fie in centrul boxei.
Instalatiile de alimentatie lichida prevad prepararea automata a
alimentului in functie de necesarul energetic, plecand de la componentele de
baza sau de la alimente complete, cu posibilitatea de a utiliza subproduse,
avand ca si consecinta reducerea costurilor portiilor.
IGIENA – Conditia esentiala pentru o mai buna transformare
alimentara. In materie de igiena este stiut faptul ca, alimentul lichid
constituie un mijloc care favorizeaza formarea de microbi. O munca intensa
in cercetare si dezvoltare a fost dezvoltata cu scopul de a crea instalatii ale
caror conditii de igiena sa fie optime si in masura sa garanteze maxima
igiena. Acest lucru a fost posibil dotand instalatiile noastre de alimentare
lichida cu:
1. ventil - fluture de intrare pneumatica
2. clatirea tuburilor si supapelor
3. spalator al bazinului cu corpuri rotatoare
4. pulverizator pentru solutia dezinfectanta
5. eliminator de pulbere
Alimentarea fara reziduri cu clatirea tuburilor si supapelor
In timpul fiecarei mese toate alimentele sunt distribuite fara a lasa reziduri. La
alimentatia terminata, tot sistemul, inclusiv valvele, intrarile si iesirile
alimentului, tubulaturile, bazinul de amestec si cel de apa folosita, sunt
perfect clatite cu apa curata. Intre o distribuire de aliment si alta tubulaturile
raman pline de apa curata, care va fi apoi impinsa in bazinul de apa folosita
si refolosita pentru amestecul urmator si pregatirea portiei.
Instalatie computerizata de alimentare lichida cu design compact, care
permite efectuarea simultana a amestecarii si distribuirii alimentului,
reducand astfel timpii de asteptare intre o distribuire si alta. Principalul
avantaj al acestei instalatii este ca si un numar mare de animale pot fi
31
alimentate foarte rapid si cu diferite portii. Intre o distribuire de aliment si
urmatoarea, nu este, de fapt, timp de asteptare si este necesar jumatate din
timpul folosit fata de o instalatie standard.
Succesul in faza de ingrasare a porcinelor implica o inalta precizie la
toate nivelurile, plecand de la amestecul alimentelor pana la inmagazinarea
datelor. Sistemele noastre de alimentare lichida sunt dintotdeauna controlate
si ghidate de computer, care regleaza si optimizeaza curbele alimentare si
indicii de conversie.
In sistemul de alimentare la cerere pe baza lichida, controlat de
computer, amestecul incepe sa circule pe linia tuburilor puse deasupra statiei
de alimentare. Daca o scroafa, care trebuie inca sa manance, este
recunoscuta de sistem, supapa se deschide si cantitatea impusa de hrana
coboara in troaca. Acest proces se repeta pana cand scroafa si-a primit
portia ei. Un senzor al bazinului de distributie semnaleaza cand bazinul este
gol si atunci o noua portie va fi amestecata. La sfarsitul perioadei de
alimentare bazinul va fi automat spalat. Este chiar posibil sa se distribuie
doua feluri de mancare diferite cu un bazin secundar si un circuit secundar.
Alimentaţia vierilor de reproducţie. În ceea ce priveşte alimentaţia
la această categorie trebuie avut în vedere să se menţină un echilibru între
condiţia de reproducător şi producţia caracteristică, reprezentată de
cantitatea şi calitatea materialului seminal.
La vierii tineri cerinţele sunt atât pentru definitivarea creşterii cât şi
pentru producţia spermatică iar la vierii adulţi trebuie să se asigure un
material seminal de bună calitate, evitându-se variaţiile de greutate ale masei
corporale şi în special îngrăşarea peste măsură.
Dacă se utilizează nutreţuri combinate, ţinând cont de regimul de
folosire la montă şi greutate corporală, se recomandă un consum zilnic de
2,5-3,5 kg nutreţ combinat. Astfel pentru un vier cu masa corporală de 180-
220 kg şi în perioadă intensă de utilizare, raţia trebuie să asigure: 5,4 U.N.;
circa 720 g proteină digestibilă; 8000-9400 kcal. Se recomandă ca reţeta
pentru această categorie să conţină până la 50 % un amestec de ovăz şi orz,
2-3 % făinuri animale, restul fiind completat cu şroturi (în special de
leguminoase), porumb, tărâţe, făină de lucernă. Raţia poate fi completată cu
ouă proaspete sau melanj de ouă, morcovi (în perioada de iarnă) sau lucernă
pălită (în perioada de vară). Dintre vitamine un rol important îl au vitamina A
şi E iar dintre microelemente, seleniu.
Este extrem de important ca la vieri să se acorde o atenţie deosebită
furajării, deoarece alimentaţia neraţională sau insuficientă poate provoca
tulburări de comportament sexual şi modificări ale calităţii spermei, ce se
traduc prin indici de fertilitate reduşi, care perturbă grav fluxul tehnologic şi
determină pagube economice însemnate.
Alimentaţia scroafelor de reproducţie
Aceasta reprezintă o problemă complexă deoarece într-o perioadă de
timp relativ scurtă scroafa trece prin diferite stadii fiziologice în care
metabolismul său este modificat profund.
Ţinând cont de aceste considerente pentru scroafele lactante se
recomandă o furajare “ad-libitum” (la discreţie), care depăşeşte uneori 6-7 kg
de nutreţ combinat pe zi (până la 20000 kcal energie metabolizabilă pe zi).
32
Tot la discreţie trebuie asigurat şi consumul zilnic de apă, necesar
metabolismului crescut precum şi în procesul de producere a laptelui.
În momentul înţărcării se recomandă dietă absolută (inclusiv hidrică),
minim 24 de ore, pentru a stopa producţia de lapte şi a preveni apariţia
mamitelor.
La scroafele în aşteptare trebuie să se facă o hrănire stimulativă, atât
în ceea ce priveşte refacerea organismelor epuizate în perioada de lactaţie
cât şi pentru dezvoltarea foliculilor ovarieni. Astfel, începând cu ziua a 3-a
după înţărcare scroafele trebuie să primească cca. 3-3,5 kg de nutreţ
combinat din reţeta 0–5 , cu un nivel de 14,5 % proteină brută. În primele 30
de zile de la montă se recomandă menţinerea aceleiaşi raţii deoarece
aceasta corespunde cu perioada de organogeneză şi dezvoltare embrionară,
după care ţinând cont de componenta de asimilaţie a metabolismului scroafei
gestante, se recomandă reducerea raţiei (2 kg nutreţ combinat) pentru
următoarele două luni, asigurând circa 6600 kcal energie metabolizabilă
zilnic. În ultima perioadă de gestaţie (ultimele trei săptămâni) când fetuşii au
o creştere mai rapidă în greutate, este necesar să se suplimenteze din nou
raţia la nivelul normal.
Furajarea necorespunzătoare în perioada de gestaţie se traduce prin
obţinerea unor loturi de fătare mai mici, purcei subponderali sau neviabili.
Alimentaţia purceilor sugari
În prima parte a vieţii, purcelul valorifică foarte bine hrana şi are un
ritm de creştere accelerat, sporindu-şi masa corporală de la naştere de circa
5 ori până la vârsta de o lună şi de 10–12 ori până la vârsta de două luni.
Particularitatea principală a hrănirii purceilor este aceea că furajele se
administrează în prima parte a vieţii numai ca un supliment faţă de laptele
matern. În prima săptămână de viaţă purcelul trebuie să primească o
cantitate suficientă de colostru. Prin administrarea colostrului, pe lângă
substanţele nutritive absolut indispensabile şi uşor accesibile, se face şi un
transfer de gammaglobuline purtătoare de anticorpi, prin care se realizează o
adevărată “vaccinare” a purcelului.
Vârsta la care se face înţărcarea purceilor este de foarte mare
importanţă pentru orientarea hrănirii acestora. În prezent vârsta înţărcării
purceilor s-a redus foarte mult. În unităţile moderne de tip industrial,
înţărcarea purceilor se face la vârsta de 3-4 săptămâni (acolo unde se
asigură nutreţul combinat prestarter) sau la 5-6 săptămâni.
Echipamentul enzimatic digestiv fiind adaptat în special la hrănirea cu
lapte, toate nutreţurile combinate şi înlocuitorii de lapte destinaţi purceilor în
prima perioadă de viaţă se bazează pe lapte praf, completat în măsură mai
mare sau mai mică cu alte furaje.
Purcelul este sensibil la gustul, mirosul şi culoarea furajelor. În
general, purcelul consumă din furajele obişnuite mai puţin decât poate
valorifica. Pentru a pune în concordanţă cantitatea de hrană ingerată cu
posibilităţile de valorificare, trebuie ca prin încorporarea unor aditivi furajeri
să se stimuleze ingerarea de hrană. Nu trebuie să se exagereze însă în
această privinţă, adică prin creşterea palatabilităţii să se forţeze purcelul să
ingere cantităţi prea mari de hrană pe care nu la poate digera normal, ceea
ce ar conduce la unele tulburări gastrice. Trebuie avut în vedere, în acelaşi
33
timp, că purcelul este foarte sensibil la stres, la frig şi umiditate, precum şi la
afecţiuni gastro – intestinale.
Alimentaţia tineretului
Purceii înţărcaţi formează o grupă aparte, a tineretului de 2–4 luni.
Printr-o bună organizare a înţărcării, prin asigurarea unor condiţii
optime de microclimat şi cazare, precum şi asigurarea unei nutriţii
corespunzătoare cu un furaj de foarte bună calitate, pot fi diminuate
consecinţele nedorite ale crizei de înţărcare.
Hrănirea tineretului înţărcat de la 2–4 luni trebuie să urmărească
realizarea unor sporuri mari prin dezvoltarea musculaturii şi osaturii,
indiferent dacă animalele sunt crescute pentru prăsilă sau pentru îngrăşare.
Întrucât în această perioadă creşterea scheletului este intensă se va acorda
o atenţie deosebită asigurării necesarului de vitamine şi săruri minerale,
pentru a preveni rahitismul care apare frecvent, în special la rasele
performante cu viteză foarte mare de creştere.
Pentru hrănirea purceilor, în primele 5 zile de la trecerea în creşă se
foloseşte aceiaşi reţetă de furaj combinat ca în maternitate (reţeta 0–1),
administrat la început în exclusivitate (1-2 zile), apoi înlocuindu-se câte 25 %
în fiecare zi cu furaj pentru tineret (reţeta 0–2).
În practică tineretul porcin se furajează la discreţie, ţinându-se însă
cont de consumul zilnic, astfel încât să nu staţioneze furajul în hrănitori mai
mult de două zile, pentru a nu se altera.
În ceea ce priveşte furajarea purceilor după înţărcare, trebuie
supravegheat consumul zilnic, deoarece există pericolul apariţiei unei
toxiemii denumită “boala edemelor” tocmai la purceii foarte bine dezvoltaţi şi
care ingeră o cantitate mare de furaje fără însă a avea tractul digestiv şi
echipamentul enzimatic complet pregătit. Ca urmare a nedigerării complete şi
a neutilizării totale a substanţelor nutritive apar reacţii de tip alergic cu
edeme, care în funcţie de localizare se traduc prin simptome respiratorii,
nervoase, etc., putând merge până la moarte. Prevenirea acestei afecţiuni se
poate face prin obişnuirea cât mai timpurie a purcelului sugar cu cantităţi mici
de furaj combinat şi supravegherea alimentaţiei purceilor după înţărcare.
Alimentaţia porcilor la îngrăşat. Deşi din punct de vedere tehnologic
activitatea în îngrăşătorie este mai puţin pretenţioasă decât în celelalte
sectoare, este necesară aplicarea cu atenţie a tehnologiilor de furajare în
vederea realizării unui maximum de spor în greutate, cu un consum minim de
furaje.
Cantitatea şi calitatea hranei influenţează atât evoluţia procesului
îngrăşării cât şi calitatea produselor obţinute. Raţia porcinelor puse la
îngrăşat trebuie să aibă un grad înalt de digestibilitate, să conţină cel mult 6-
7 % celuloză, necesarul de unităţi nutritive, de proteină digestibilă şi de
aminoacizi indispensabili. Pentru a asigura consumul raţiei în totalitate,
furajele se vor asocia în aşa fel încât să prezinte un gust plăcut.
Îngrăşarea pentru carne este cea mai eficientă din punct de vedere
economic şi urmăreşte valorificarea potenţialului de creştere a animalelor
tinere care consumă cantitatea cea mai mică de hrană pentru 1 kg spor în
greutate. Ea începe când purceii au 25-40 kg greutate vie şi ţine până ajung
la 100-110 kg.
34
Furajarea porcilor destinaţi pentru carne se face, cu un nutreţ care să
asigure 15,7 % P.B. până la atingerea unei mase corporale de 60 kg şi în
continuare 13,7 % P.B. până la 100 kg.
Pentru porcul de carne cerinţele sunt să asigure o carcasă cu peste
56 % ţesut muscular şi un strat de grăsime sub 15 mm precum şi calităţi
gustative deosebite ale cărnii.
Reproducţia suinelor. Activitatea de reproductie la suine (porci) are
o deosebita importanta in sporirea efectivelor.
Printre factorii cei mai de seama din aceasta activitate se numara si
varsta de introducere a tineretului de prasila la reproductie.
Introducerea la reproductie a vierusilor trebuie sa se faca in momentul
in care acestia au o anumita dezvoltare corporala si sunt apti pentru
reproductie.
Dorinta de impreunare (instinctul genezic) apare de obicei la vierusi
inca de la varsta de 4 – 5 luni, cand ei pot sa fecundeze scrofitele.
Cu toate acestea, varsta la care trebuie sa fie introdusi la monta
depinde de atingerea unei anumite dezvoltari, care corespunde unei greutati
corporale de peste 100 kg.
In mod normal, vierusii din rasele perfectionate (Marele Alb,
Landrace, Duroc etc) sunt buni pentru monta la varsta de 10 – 11 luni, iar
vierusii din celelalte rase mai tardive (Bazna, Mangalita), incepand cu
varsta de 12 – 13 luni.
Este cunoscut faptul ca maturitatea sexuala (momentul in care
aparatul genital este complet dezvoltat, capabil sa produca celulele sexuale
mature, apte pentru fecundare) apare la vierusi inaintea maturitatii corporale.
De aceea, de la varsta de 3 – 4 luni si pana la varsta de monta,
vierusii trebuie sa fie tinuti separat de scrofite (sau scroafe).
Rezulta astfel ca practica unor gospodari de a introduce la monta
vierusii incepand cu varsta de 6 – 8 luni este daunatoare, deoarece acestia
nu se mai dezvolta normal in continuare, se istovesc repede, au o perioada
de folosire scurta, iar femelele vierite de ei fata purcei mai putini si mai slabi.
Un vier sanatos, dat la monta la varsta si greutatea corporala normala,
bine intretinut si supus unui regim de monta normal, poate fi folosit la prasila,
cu bune rezultate, timp de 5 – 6 ani.
Introducerea la reproductie a scrofitelor depinde, de asemenea, de
varsta optima pentru monta, ca si de dezvoltarea lor corporala.
Primele calduri apar la scrofite inca de la varsta de 4 – 5 luni.
Daca scrofitele sunt vierite la aceasta varsta, pot ramane gestante,
dar vor fata purcei putini si debili, nu se mai dezvolta asa cum trebuie si nu
vor mai deveni bune de prasila.
De aceea nu se recomanda monta sau insamantarea scrofitelor la
aparitia primului estru (primele calduri), ci la al doilea sau chiar la al treilea
estru.
In general, scrofitele trebuie introduse prima data la monta dupa ce
ating greutatea corporala de 95 – 100 kg, respectiv la varsta de circa 8 luni,
cele din rasele perfectionate, si la varsta de circa 9 – 10 luni, cele din rasele
mai tardive.
O scroafa sanatoasa, data la monta la varsta si greutatea corporala
optime, intretinuta si hranita corespunzator, poate produce purcei pana la
35
varsta de 6 – 7 ani, timp in care fata de circa 8 – 10 ori. De obicei, scroafele
sunt folosite mai frecvent pentru 4 – 8 fatari.
Ca o concluzie generala, rezulta ca folosirea prea timpurie la
reproductie, atat a vierusilor, cat si a scrofitelor, inainte de a realiza o
dezvoltare corporala corespunzatoare (circa 75% din greutatea de adult)
duce la obtinerea unor rezultate necorespunzatoare.
In situatia in care tineretul de reproductie este corespunzator
dezvoltat, introducerea la monta se poate face chiar ceva mai timpuriu,
respectiv cu 2 – 4 saptamani mai devreme.
Introducerea la reproductie a vierusilor si a scrofitelor la o varsta prea
inaintata este, de asemenea, daunatoare.
Depasirea varstei si a greutatii optime pentru introducerea la monta
are drept consecinta ingrasarea tineretului de prasila, manifestarea mai slaba
a caldurilor, fecunditate si prolificitate scazute etc. Din diferite studii rezulta
ca introducerea scrofitelor la reproductie prea tarziu este tot atat de
daunatoare ca si monta acestora la o varsta prea tanara.
Din punct de vedere economic, introducerea la reproductie la o varsta
prea inaintata atrage dupa sine efectuarea unor cheltuieli nejustificate cu
intretinerea tineretului de prasila.
După origine, porcul era un animal monoestric, cu un singur ciclu
sexual pe an. Ca urmare a domesticirii, activitatea sexuală a suferit modificări
importante şi porcul a devenit animal poliestric, cu cicluri sexuale care se
succed tot timpul anului, dar cu o oarecare sezonalitate. În timpul verii,
frecvenţa apariţiei căldurilor este mai scăzută, cu un procent de fecunditate
mai mic. Acest lucru se datorează şi temperaturii ridicate, deoarece porcul
este mai sensibil la temperaturi mari decât la temperaturi mai scăzute. În
lunile răcoroase frecvenţa apariţiei căldurilor creşte ca şi procentul de
fecunditate, care ajunge la 82-85 %.
La primele două gestaţii, scroafa nu produce la capacitatea ei
maximă. La scroafele tinere numărul ovulelor ajunse la maturitate este mai
mic, 12-16, dar acest număr creşte la ovulaţiile următore şi poate să ajungă
chiar la 30. Numărul optim al ovulelor ajunse la maturitate se înregistrează
între vârsta de 2-4 ani a scroafei, număr care scade treptat cum scroafa
înaintează în vârstă.
Diferenţa între ovulele mature eliberate cu ocazia ovulaţiei şi numărul
purceilor născuţi se pune pe seama mortalităţii embrionare, care poate să
ajungă la 30-35 % din ovulele fecundate. Moartea embrionară este mai mică
la scroafele tinere, dar creşte la gestaţiile următoare. Numărul purceilor
născuţi creşte între prima şi a patra fătare şi ajunge la maxim la gestaţia 5 şi
6.
Căldurile la scroafe apar mai frecvent dimineaţa între orele 4 şi 10 şi
seara între orele 19 şi 22, ceea ce are rol hotărâtor în stabilirea momentului
optim a însămânţării sau montei. La scrofiţe semnele maturităţii sexuale apar
încă de la vârsta de 4 luni, căldurile se manifestă, dar acestea nu sunt
însoţite de ovulaţie şi nu apare reflexul de imobilitate. Căldurile adevărate au
loc numai la primele ovulaţii, ceea ce coincide cu vârste de 5-6 luni. Aceasta
este momentul apariţiei maturităţii sexuale.
Vârsta optimă de reproducţie apare atunci când scroafa atinge o
anumită greutate corporală care influenţează favorabil atât numărul purceilor
36
obţinuţi, cât şi greutatea lor la naştere. La rasele actuale, vârsta optimă de
reproducţie este la 8-9 luni, când femelele ating o greutate corporală de 110-
120 kg. Folosirea scrofiţelor la o greutate corporală mai mică va avea
repercursiuni negative asupra dezvoltării fetuşilor şi ca urmare, purceii
născuţi vor avea greutăţi corporale mai mici şi viabilitate mai scăzută.
Apariţia primei călduri se poate influenţa prin alimentaţie. De exemplu:
dacă până la atingerea greutăţii corporale de 40 kg alimentaţia este
abundentă, la discreţie, după care nivelul furajării scade, atunci primele
călduri pot să apară la greutatea corporală de 65-70 kg.
În cazul în care nivelul alimentaţiei este scăzut până la atingerea
greutăţii de 40 kg după care urmează o alimentaţie abundentă, primele
călduri pot avea loc chiar la o greutate corporală de 120 kg.
O alimentaţie abundentă sau o alimentaţie deficitară pe toată durata
creşterii tineretului femel are efecte negative asupra apariţiei primei călduri,
aceasta apare mult mai târziu. În ceea ce priveşte numărul ovulelor ajunse la
maturitate, situaţia este alta. Cel mai mare număr se înregistrează atunci
când alimentaţia este abundentă pe toată perioada creşterii. În acest caz
însă ovulaţia poate întârzia mult, mai ales în cazul creşterii, fără posibilitatea
mişcării în padoc sau pe păşune a femelelor.
Atât alimentaţia abundentă cât şi alimentaţia deficitară este
contraindicată, deoarece o greutate corporală mare poate crea probleme, iar
o alimentaţie insuficientă determină întârzierea apariţiei căldurilor şi a
ovulaţiei.
Momentul optim pentru efectuarea montei
În vederea realizării unui procent de fecunditate cât mai mare, este
foarte importantă stabilirea cu exactitate a momentului ovulaţiei. Ovulaţia are
loc ca urmare a unei activităţi hormonale destul de complicate şi înseamnă
eliberarea de pe ovar a ovulelor ajunse la maturitate. Ovulaţia este în strânsă
legătură cu începerea căldurilor şi are loc în medie la 36 de ore de la
începutul apariţiei primelor semne de călduri.
Fecundarea ovulelor are loc în treimea superioară a oviductului şi
însămânţarea sau monta trebuie să se facă în aşa fel încât în momentul când
ovulele ajung în acest loc, acolo deja să existe spermatozoizi viabili şi
capabili să fecundeze aceste ovule.
După montă sau însămânţare, spermatozoizii ajung în oviduct după
15-30 de minute şi numărul lor poate ajunge la ordinul milioanelor în
următoarele ore. Din punct de vedere practic, trebuie să procedăm astfel: cu
ocazia depistării de dimineaţă, scroafa depistată poate să fie în călduri încă
din seara precedentă sau a intrat în călduri dimineaţa respectivă. În primul
caz monta va avea loc în momentul optim, iar în al doilea caz repetarea
montei peste 12 ore se va executa în momentul optim.
Momentul optim pentru însămânţare este cu 12 ore înaintea începerii
ovulaţiei, iar ovulaţia se produce la 36 ore a stadiului de estru. Dacă se
execută o singură montă sau însămânţare aceasta să se facă la 24 ore de la
începerea căldurilor propriu - zise, iar dacă se practică două monte sau
însămânţări prima se face la 12 ore şi a două la 24 de ore de la începerea
căldurilor propriu-zise.
Dacă monta sau însămânţarea artificială se execută prea devreme,
ovulele ajunse la locul fecundării vor găsi spermatozoizi deja epuizaţi,
37
îmbătrâniţi, iar fecunditatea va fi mult mai mică. În cazul în care monta se
execută prea târziu, spermatozoizii ajunşi în treimea superioară a oviductului
vor găsi acolo ovule îmbătrânite, iar procentul de fecunditate va fi de
asemenea mai mic, în plus creşte procentul fecundărilor anormale, iar purcei
născuţi pot prezenta malformaţii.
Valorificare suinelor. În ţara noastră creşterea suinelor este o
tradiţie, românii fiind mari consumatori de carne de porc. Creşterea suinelor
este o afacere rentabilă în momentul în care este făcută corespunzător,
porcul furnizează 47-48% din totalul producţiei de carne. Ca importanţă
zootehnică, porcul se situează pe locul 2 după taurine. Pe lângă carnea de
porc, se obţin şi alte produse care sunt foarte valoroase cum ar fii grăsimea,
piele, părul, gunoiul de grajd.
Pe piaţă este o cerere din ce în ce mai mare de proteină de origine
animală şi implicit de carne de porc. Din aceasta cauză a trebuit să se
realizeze o creştere a efectivelor de animale, diversificând în acelaşi timp
rasele de porci.
În ultimii ani, consumatorii au optat pentru o carne de porc din ce în ce
mai slabă (fără grăsime). Pentru a satisface cererea consumatorilor, rasele
de porcii au trebuit sa fie perfecţionate, implicit cu aceasta a trebuit să se
perfecţioneze şi tehnologia de creştere.
Datorită însuşirilor ei, această specie prezintă foarte multe avantaje,
atât economice cât şi sociale:
- această specie se adaptează foarte bine la toate condiţiile de mediu
acestea nefiind pretenţioase nici la hrană nici la climă. Din această cauză
porcii pot fii crescuţi în toate zonele ţării;
- suinele fiind o specie omnivoră, ele valorifică foarte bine o gamă mare de
furaje (cereale, leguminoase, bostănoase, rădăcinoase, resturi din
industria alimentară), toate acestea fiind valorificate cu maximul de
eficienţă economică;
- suinele au o precocitate ridicată, atât la producţia de carne cât şi la
reproducţie;
- prolificitatea este deosebită la această specie (8-12 produşi, chiar şi mai
mult la rasele specializate);
- gestaţia are o durată foarte mică, 114-115 zile;
- suinele au o fecunditate ridicată, diferenţele făcându-se doar în sistemul
de exploatare;
- suinele valorifică hrana mai economic decât alte specii, au un randament
la sacrificare ridicat, între 72-82%, valoarea energetică a cărnii este foarte
ridicată;
- din carcasa unui porc se folosesc atât produsele secundare, cât şi
subprodusele.

• Rapida si continua dezvoltare a tehnologiilor de crestere si a enormelor
progrese a geneticii au pus, pe de o parte, la dispozitia crescatorului o
enorma potentialitate productiva, iar pe de alta parte, au redus rusticitatea
animalelor, crescand exigentele in termeni de control a parametrilor
microclimatici ambientali si a conditiilor igienico-sanitare.
• Silozurile de stocarea alimentelor pot fi interne sau externe incluzand
38
accesoriile pentru o corecta si igienica conservare a hranei. Sunt realizate
din otel zincat, din sticla rasinoasa sau pentru interior din panza Trevira si
pot fi incarcate cu sistem pneumatic sau tip melc.
• Instalatiile de alimentatie lichida prevad prepararea automata a alimentului
in functie de necesarul energetic, plecand de la componentele de baza
sau de la alimente complete, cu posibilitatea de a utiliza subproduse,
avand ca si consecinta reducerea costurilor portiilor.
• Activitatea de reproductie la suine (porci) are o deosebita importanta in
sporirea efectivelor.
• Printre factorii cei mai de seama din aceasta activitate se numara si varsta
de introducere a tineretului de prasila la reproductie.
• În ţara noastră creşterea suinelor este o tradiţie, românii fiind mari
consumatori de carne de porc. Creşterea suinelor este o afacere rentabilă
în momentul în care este făcută corespunzător, porcul furnizează 47-48%
din totalul producţiei de carne.
1. Ca importanţă zootehnică, porcul se situează pe locul 2 după

taurine. Pe lângă carnea de porc, se obţin şi alte produse care sunt
foarte valoroase cum ar fii :
a. pielea, părul, carne slabă, un anumit procent din gunoiul de grajd.
b. grăsimea, piele, părul, gunoiul de grajd.
c. grăsimea, piele, părul, carne slabă.
2. Vârsta la care se face înţărcarea purceilor este de foarte mare
importanţă pentru orientarea hrănirii acestora. În prezent vârsta
înţărcării purceilor s-a redus foarte mult. În unităţile moderne de tip
industrial:
a. înţărcarea purceilor se face la vârsta de 4-5 săptămâni (acolo unde
se asigură nutreţul combinat prestarter) sau la 5-7 săptămâni.
b. înţărcarea purceilor se face la vârsta de 2-4 săptămâni (acolo unde
c. înţărcarea purceilor se face la vârsta de 3-4 săptămâni (acolo unde
3. Îngrăşarea pentru carne este cea mai eficientă din punct de
vedere economic şi urmăreşte:
a. valorificarea potenţialului de creştere a animalelor tinere care
consumă cantitatea cea mai mică de hrană pentru 2 kg spor în greutate. Ea
începe când purceii au 25-80 kg greutate vie şi ţine până ajung la 100-120
kg.
b. valorificarea potenţialului de creştere a animalelor tinere care
consumă cantitatea cea mai mică de hrană pentru 0,5 kg spor în greutate. Ea
kg.
c. valorificarea potenţialului de creştere a animalelor tinere care
consumă cantitatea cea mai mică de hrană pentru 1 kg spor în greutate. Ea
kg.
39
RECUNOAŞTEREA PRINCIPALELOR RASE

Cuvinte cheie: clasificarea raselor, culoare, caractere morfologice,

talia, greutate corporală, rase primitive, rase ameliorate, rase specializate.
Rezumat
În cadrul unităţii de studiu sunt clasificate rasele de suine în funcţie de
talie şi greutate, în funcţie de tipul productiv, după nivelul ameliorării
respective după specializare, respective sunt prezentate principalele rase
locale şi rase perfecţionate.
CLASIFICAREA RASELOR DE SUINE
Pe glob există aproximativ 350 rase de porci şi a fost necesară

clasificarea lor după mai multe criterii :
1. După talie şi greutatea corporală :
- rase mari – Marele Alb, Duroc, Landrance
- rase mijlocii – Bazna, Mijlociul Alb
- rase mici – Micul Alb, Stocli.
2. După tipul productiv :
- rase de carne - Marele Alb, Duroc, Landrance, Hampshire, Pietraiu
- rase mixte – Bazna, Alb de Banat
- rase de grăsime – Mangaliţă.
3. După nivelul ameliorării:
- rase primitive – Stocli, Porcul de Deltă
- rase ameliorate – Bazna, Alb de Ruşeţu
- rase perfecţionate – Marele Alb, Duroc, Hampshire, Landrace.
4. După specializare :
- rase materne – Marele Alb, Landrace
- rase paterne – Duroc, Hampshire, Pietraiu
Recunoaşterea raselor
Rase locale
1. Rasa Stocli:
- cea mai veche rasă din România
- are la origini mistreţul european.
Caractere morfologice :
- talia mică
- capul mare cu râtul lung şi urechi mici
- corpul este turtit lateral
40
- picioare lungi şi subţiri
- pielea este cenuşie
- păr lung şi gros – formează pe şira spinării o coamă.
2. Rasa Mangaliţă
- rasă foarte veche
- format din încrucişarea mistreţului european cu mistreţul asiatic.
- talia mijlocie
- corpul scurt uşor convexă
- şuncile slab pronunţate
- linia superioară uşor convexă
- părul este abundent lung şi creţ
- culoarea – există 5 variante de culoare : roşie, blondă (cea mai
răspândită), neagră, abdomen de rândunică, lupie.
3. Rasa Bazna
- s-a format în localitatea Bazna
- a fost recunoscută ca rasă în anul 1948.
- talie mijlocie
- trunchiul mijlociu de formă ciclindrică
- sunci de mărime mijlocie
- culoarea este neagră cu brâu alb care înconjoară trunchiul în dreptul
spetelor
- lăţimea brâului alb variază între 30-40 cm
- părul este suficient de bogat, neted sau uşor arcuit.
Rase perfecţionate (importate)

1. Rasa Marele Alb:
- s-a format în Anglia
- rase participante la formarea lui sunt : Porcul chinezesc cu mască,
Rasa Napolitană, Micul Alb Essex
- talie mare
- capul este mare – urechi de mărime mijlocie
- trunchiul de formă cilindrică cu linia superioară dreaptă
- şuncile bine dezvoltate şi îmbrăcate în musculatură
- pielea este roz, părul este fin de culoare albă.
2. Rasa Duroc
- s-a format în SUA
- modul de formare enu este cunoscut
- a fost recunoscută ca rasă în 1882.
- talie mijlocie spre mare
- capul mic şi urechi mici târnând înainte
- trunchiul lung cu linia superioară convexă (încovoiată), lungime mare
a cotletului
41
- membre puternice – şunci foarte bine dezvoltate
- culoarea este roşie uniformă
- pielea este pigmentată.
3. Rasa Landrace
- s-a format în Danemarca
- la formarea lui au participat rasele locale şi exemplare din rasa
Marele Alb
- talia mijlocie
- capul este potrivit cu urechi mari şi clăpăuge
- trunchiul foarte lung –formă de pară cu trenul posterior mult mai bine
dezvoltat
- are una sau două perechi de coaste în plus
- memebrele sunt suficient de lungi
- pielea este de culoare alb-roz, părul alb şi fin.
4. Rasa Hampshire
- s-a format în SUA
- au participat la formarea raselele Essex şi Wessex.
- talie mijlocie
- capul este mic cu urechi purtate în sus
- corp cilindric cu linia superioară convexă
- suncile foarte bine dezvoltate
- culoarea tipică este negru cu brâu alb
- brâul alb înconjoară trunchiul în dreptul membrelor anterioare.

• Pe glob există aproximativ 350 rase de porci şi a fost necesară
clasificarea lor după mai multe criterii : După talie şi greutatea corporală,
După tipul productiv, După nivelul ameliorării, După specializare
• Rasa Stocli - cea mai veche rasă din România
• Rasa Mangaliţă - rasă foarte veche, format din încrucişarea mistreţului
european cu mistreţul asiatic.
• Rasa Marele Alb: s-a format în Anglia
• Rasa Duroc: s-a format în SUA.
1.Clasificarea raselor de suine se face în funcţie de :

a. greutate corporală, productiv, nivelul îmbunătăţirii, specializare;
b. talie, nivel de ameliorare, productiv sau nu,greutate;
c. talie şi greutatea corporală, tipul productiv, nivelul ameliorării,
specializare.
42
2. Rasa Stocli are următoarele caracteristici morfologice :
a. talia mică, capul mare cu râtul lung şi urechi mici, corpul este
turtit lateral, picioare lungi şi subţiri, pielea este cenuşie, păr lung şi gros –
formează pe şira spinării o coamă.
b. talia mare, capul mic cu râtul lung şi urechi mici, corpul este
turtit lateral, picioare mici şi subţiri, pielea este negricios, păr lung şi gros –
c. talia mică, capul mare cu râtul lung şi urechi mici, corpul este
rotund lateral, picioare lungi şi subţiri, pielea este maronie, păr lung şi gros –
3. Rasa Marele Alb are următoarele caracteristici morfologice:

a. talie mică, capul este mijociu – urechi de mărime mijlocie, trunchiul
de formă cilindrică cu linia superioară dreaptă, şuncile bine dezvoltate şi
îmbrăcate în musculatură, pielea este roz, părul este fin de culoare albă.
b. talie mare, capul este mare – urechi de mărime mijlocie, trunchiul
de formă conică cu linia superioară dreaptă, şuncile bine dezvoltate şi
îmbrăcate în musculatură, pielea este roz, părul este aspru de culoare albă.
c. talie mare, capul este mare – urechi de mărime mijlocie, trunchiul
de formă cilindrică cu linia superioară dreaptă, şuncile bine dezvoltate şi
îmbrăcate în musculatură, pielea este roz, părul este fin de culoare albă.
43
TEHNOLOGIA DE CREŞTERE A PĂSĂRILOR
Cuvinte cheie: hală, aşternutul, pasarilor, adapostul,

reproducţia, ecloziune, ou.
Rezumat
Amplasarea unei hale este prima problema care trebuie rezolvata si
oricat ar parea de simpla, poate produce multe neplaceri, in cazul cand nu i
se acorda importanta cuvenita. Pentru o hala amplasata gresit se suporta
consecinte atat timp cat ea dureaza, sau trebuie cheltuite noi sume de bai
pentru remedieri, imbunatarirea izolatiei etc. Pentru a trai si a produce
normal, pasarile trebuie sa primeasca in hrana toate substantele hranitoare:
proteine, glucide, grasimi, substante minerale, vitamine etc. Cum in natura
toate acestea nu se gasesc niciodata impreuna si in proportiile trebuitoare,
se impune folosirea de amestecuri obtinute din mai multe materii prime
furajere.
ADĂPOSTURI
Amplasarea halei cu ferestrele spre sud sau amplasate cu ferestrele

orientate spre est si vest nu mai constituie o regula.important este ca, in
functie de directia vantului dominant, specifica fiecarei regiuni, sa se
amplaseze hala cu unghiul laturii mici pe aceasta directie, pentru a oferi o
suprafata cat mai mica aciunii nefavorabile a vantului, impotriva caruia
trebuie luate masuri speciale de izolare.
Materialele de constructii difera de la o tara la alta, in functie de
resursele existente si de costul lor.In unele tari lemnul este destul de mult
folosit la constructia de hale. Foile de aluminiu, foile de tabla ondulata, placile
ondulate de azbociment, placile de materiale plastice, granulitul, associate cu
caramida isi gasesc o larga utilizare.
In tara noastra s-au folosit peretii de caramida.O data cu dezvoltarea
industriei materialelor izolante, peretii de granulit isi vor gasi la noi, o utilizare
din ce in ce mai mare, in timp ce lemnul nu va fi folosit, dandu-i-se utilizari
mai economice.
Izolatia este una din cele mai sensibile aspecte la realizarea unui
adapost correct, oricare ar fi materialele folosite.Acestei probleme, desi I se
recunoaste importanta, de cele mai multe ori I s-a dat o atentie redusa.De
aici survin multe din neplacerile care se inregistreaza in timpul perioadei de
crestere si de productie, care se datoresc uneori unui spirit de economie rau
inteles.La construirea adaposturilor, se vor cauta desigur solutiile cele mai
economice, fara a neglija insa detaliile care conditioneaza calitatea
adapostului.Cucat sistemul de izolatie va fi mai bine rezolvat, cu atat vor fi
44
mai reduse cheltuielile necessitate de sistemul de incalzire a adapostului
(iarna) si de racier a lui (vara).Schimburile de aer facandu-se la nivelul
peretilor, ferestrelor si acoperisului, acestea sunt deci locurile importante pe
unde se pierde caldura in timpul iernii si pe unde patrunde in timpul verii.
Un bun material isolator il formeaza vata de sticla sau minerala; cu
foarte bune rezultate se foloseste astazi, pe scara tot mai mare, polistirenul
espandat.
Materialele de constructie au valori diferite de izolatie.Precizarea
balantei termice a unui adapost necesita in primul rand cunoasterea indicilor
de termicitate ai materialelor folosite la constructie, valoarea “K”.Cu cat
aceasta valoare este mai mica, cu atat puterea de izolatie a materialului
resprectiv este mai mare.
Pe langa valoarea “K”, a stabilirea balantei termice trebuie analizate
urmatoarele elemente:limitele extreme de temperature ale locului unde se
amplaseaza adapostul, numarul de pasari ce vor fi adapostite in hala
respective, iar in cazul folosirii asternutului permanent, degajarile de caldura
ale animala, in functie de grosimea lui.In ceea ce priveste degajarea de
caldura animala, in general se admite, ca valoarea medie, cantitatea de 2,75
calorii pe ora si kilocorp.
Masurarea caldurii degajate de asternutul permanent nu cunoaste
pana in prezent valori precise.In general se admite ca 1m² de asternut, cu o
grosime de 30 cm, este egal cu caloriile degajate de o pasare, cu o greutate
de 2 kg.
Izolatia plafonului va fi mai exigenta, mai ales atuncicand se
construiesc hale fara pod. In interior, plafonul va fi protejat printr-un strat de
vopsea sau alt material, cu o buna valoare izolatoare.
Indicele de lumina la halele prevazute cu ferestre reprezinta relatia
dintre suprafata ocupata de ferestre si suprafata pardoselei; la halele fara
ferestre, care astazi se construiesc din ce in ce mai mul, deci la care
iluminarea se face numai cu ajutorul luminii artificiale, reprezinta intensitatea
luminii raportata la unitatee de suprafata.
La halele cu ferestre, coeficientul de lumina poate fi de 1:20-1:25 si
chiar 1:40, in fnctie de destinatia efectivelor din hale.
Amplasarea ferestrelor se poate face pe una sau pe ambele laturi mari
ale halei, in functie de latimea adapostului.La o latime de 6-7 m, ferestrele
pot fi amplasate pe o singura latura; la latimi mai mari de 8m amplasarea
ferestrelor se face pe ambele laturi, pentru a asigura o luminozitate uniforma
in tot adapostul.
Prezenta ferestrelor, pe langa dezavantajul unei suprafete prin care se
realizeaza un schimb necontrolat si nedorit de caldura, in plus sau in minus,
din interior spre exterior, sau invers, in ambele cazuri in detrimental
tempereaturii necesare, se opune dirijarii procesului de crestere si de
productie, obligatoriu in intreprinderile avicole de tip industrial.
Programul de iluminat in raport cu varsta si cu destinatia puilor, cu
varsta si cu procentul de ouat al gainilor, este de asemenea destul de
diferit.In aceasta privinta literature de specialitate prezinta multe recomandari
si multe pareri, de multe ori contradictorii.
Adaposturile prevazute cu ferestre folosesc diferite sisteme de iluminat
artificial, simple sau combinate:
45
-aprinderea becurilor dimineata, pentru asigurarea duratei normale de
activitate;
-realizarea acestui lucru prin iluminatul de seara;
-iluminarea adapostului tot timpul noptii;
-iluminarea brusca, violenta.
Lumia de dimineata are avantajul de a nu produce tulburari printre
pasari, ce cea de seara, deoarece atunci cand se sting becurile, oricat de
treptat s-ar face aceasta stingere, totusi, intre lumina ultimelor becuri si
intunericul complet este o diferenta care deranjeazapasarile, putand provoca
in unele cazuri accidente, prin aglomerari si sufocari.Aprinderea becurilo
dimineata nu provoaca nici un neajuns, iar sear ape masura ce limina scade,
pasarile se retrag pe stinghii.
Mentinerea luminii aprinse toata noaptea nu este recomandabila,
nefiind economica si nici urmata de o sporire a productiei; aceasta pentru ca
pasarile au nevoie de odihna, de care nu se pot bucura atunci cand lumina
este aprinsa tot timpul.
Iluminarea brusca consta in expunerea pasarilor la o lumina de mare
intensitate, pe perioade foarte scurte, prin utilizatea unor lampi de 1000-
1500W, care se aprind de 3-4 ori pe noapte, timp de 20-30 secunde.
In fermele avicole industriale din gospodariile agricole de stat s-au
construit adaposturi prevazute cu ferestre. O data cu castigarea experientei,
verificandu-se efectul nevativ al luminii prea puternice, care irita pasarile si
face imposibila dirijarea programului de lumina la diferitele caregori de varsta
si de productie, peogram care in anumite perioade trebuie sa asigura numai
6 ore pe zi, in timp ce lumina naturala, vara, ajunge si la 14-15 ore pe zi, s-a
adoptat solutia care consta in vopsirea tuturor geamurilor, in exterior, cu
vopsea de culoare neagra, peste care se alpaca un strat de culaore alba,
pentru a nu permite razelor solare sa patrunda in interior; pentru marirea
indiceluide izolatie, intre cele doua randuri de geamuri se aseaza vata de
sticla, vata minerala sau alt material izolant.
Ventilatia .Conditioneaza in masura hotaratoare posibilitatea cresterii
pasarilor in spatii inchise. La adaposturile cu o latime de 4-5m este sufficient
sa se creeze anumite orificii in pereti sau sa se deschida, la nevoie, o parte
din ferestre, pentru a se realize schimbul necesar de aer si purificarea
atmosferei din interior.La adaposturile cu latimi de peste 5 m ventilatia pe
cale naturala se face din ce in ce mai dificil, iar la cele a caror latime
depaseste 10 m n se poate concepe o ventilatie corecta fara ajutorul
electroventilatoarelor.
In conceptia moderna a cresterii pasarilor, ventilatia inseamna, pe
scurt, realizarea unui “aer curat” in hala, prin producerea de aer proaspat,
fara a provoca curenti, aer care in conditiile tari noastre trebuie sa fie incalzit
iarna si racit vara, si evacuarea bioxidului de carbon, produs normal al
arderilor metabolice, sau a altor nocivitati, produse in mod accidental in hala
respective.
Aceasta conceptie se deosebeste fundamental de ventilatia care
inseamna numai un schimb de aer, in cele doua sensuri, la temperature si
umiditatea mediului exterior, fara o dirijare din partea omului.
Curentii de aer pot provoca neajunsuri, mai mari sau mai mici, in
functie de varsta pasarilor.
46
In ceea ce priveste tineretul de peste 3 luni si mai ales gainile, parerile
asupra efectului negativ al curentilor de aer sunt diferite.Astfel, unii crescatori
nu considera o fi o greseala ca in halele de gaini, in special, sa fie current,
oricat de mare.Este desigur o solutie fortuita, in legatura cu intentia de a
rezolva cu cheltuieli mai reduse, problema ventilatiei halei.De fapt insa
curentii de aer sunt vatamatori entru orice varsta, cu deosebire ca la varsta
mai tanara efectul negative se observa mai usot, prin pierderile inregistrate,
pe cand la adulte au o actiune indirecta, favorizand afectiuni respiratorii.
Unii specialisti recomanda ca schimburile de aer in hale sa se faca de
cca 6 ori pe ora irna si de cca 20-30 ori pe ora vara.Acest lucru constituie o
greseala, deoarece lasa impresia ca nevoile respratorii ale pasarilor sunt
diferite, in functie de temperaturile inregistrate.Necesarul de aer al pasarilor
este infuentat numai intr-o mica masura de acest lucru; el este insa in
stransa legatura cu varsta, deci cu greutatea corporalal.Acesta este criteriul
care stabileste in mod stiintific necesarul de aer curat, de oxigen, a pasarilor
dintr-o hala.
Tara noastra insa, prin adoptarea sistemului de conditionare a aerului
in adaposturile de pasari, se va putea situa printre primele tari cu productii
medii situate intre 260-290 oua pe an, pe efective de milioane de gaini.
Aceasta problematrebuie analizata si inteleasa; aplicarea ei cat mai
corecta si mai economica va permite realizarea unei densitati maxime in
hale, fara nici un risc pentru viata si productia efectivelor.
Adapostul care nu mai depinde de temperature si umiditatea
exterioara permite ca diferenta de schimburi de aer, iarna si vara, practicata
astazi cu o eficienta minima, san u mai existe, realizandu-se in tot timpul
anului acelasi numar de schimburi de aer, in functie de volumul adapostului,
de greutatea totala a pasarilor din hala, de temperature I umiditatea
atmosferei ambiente.
Ventilatia obisnuita, fara cinditionare, se recomanda in tarile sau in
regiunile fara temperature si umiditati extreme, fara modificari bruste si de
mare amplitudine a acestor dai factori de prim ordin ai microclimatului.In
regiunile in care asemenea modificari se porduc, asa cum este cazul tarii
noastre, folosirea in continuare a ventilatiei nedirijate, se va opune realizarii
unor productii mai mari de 230 oua pe an, pe gaina cazata, ceea ce este
destul de putin avand in vedere succesele remarcabile obtinute in ultimul
timp in materie de alimentatie si de selectie.
Experienta gospodariilor agricole de stat este destul de concludenta in
aceasta privinta.In perioadele in care “jocul” tepmeraturii si umiditatii nu au
avut o amplitudine prea mare, s-au obtinut productii de 21-22 si chiar 23 oua
pe luna, de la fiecare gaina, ceea ce inseamna ca organismele sunt capabile
de productii de peste 250 oua pe an.In aceleasi conditii de alimentatie si
ingrijire, cu aceiasi oameni si acelasi efectiv, s-au putut obtine numai 15-16
oua pe luna, atunci cand amplitudinea celor doi parametri a deposit limitele
normale.
Diferentele mari de temperatura de la vara la iarna, umiditatea mare
data de precipitatiile abundente, pe o lunha perioada de vreme, nu permit
uniformizarea instalatiilor de ventilatie.
Admisia aerlui proaspat se realizeaza indiferent de sistemul folosit,
printr-un numar de orificii dispuse in asa fel, incat intregul system de admisie
47
si de evacuare sa functioneze fara a produce curenti.Orificiile de admisie
trebuie sa fie cat mai departate de orificiile de evacuare, sa fie de dimensiuni
mici si diseminate cat mai uniform pe intreaga suprafata a halei.
Orificiile de admisie si de evacuare pot fi plasate la anumite
nivele.Multi crescatori prefera sistemul prin care admisia se face la partea
superioara a halei, iar evacuareade la partea inferioara, la 30-40 cm de
pardoseala, pe care o “spala”, antrenand gazelle nocive care se acumuleaza
aici.
FURAJE
Nutreturile combinate, care reprezinta un amestec fabricat in unitati

specializate, asigura toate substantele necesare animalelor in retete diferite
pentru fiecare categorie de pasari (specie, rasa, varsta, directie de productie
etc.).
Concentratele PVM reprezinta, de asemenea, amestecuri ale unor
materii prime care completeaza ce lipseste cerealelor cu care se pot
amesteca in proportie de 10 - 35%.
Amestecul de ferma este un furaj ce se poate produce in gospodarie
din disponibilitati sau din ceea ce se poate procura cu usurinta.
Materiile prime furajere care intra in componenta amestecurilor vor
trebui stocate in cantitati necesare pentru perioada urmatoare (de la
inceperea anului avicol - 1 noiembrie - pana la recolta urmatoare).
Pentru stabilirea acestui necesar este bine sa se stie ca o gaina
ouatoare are nevoie zilnic, in functie de rasa, de:
- 110 - 115 g de amestec la gaini usoare si mixte ouatoare (hibrizi
Albo si Roso, gaini Italiene sau Gat golas);
- 140 g pentru gaini mixte care au greutate vie de 2.2 - 2,6 kg
(Rhode-Island, Sussex, Plymouth barat etc.);
- 160 - 180 g de amestec pentru gaini grele (Cornish, Plymouth alb
etc.).
In functie de aceste date, de numarul prevazut de pasari si de
proportia in care fiecare materie prima intra in amestec, se poate stabili
necesarul pentru perioada urmatoare.
Toate elementele componente mentionate, uruite si bine amestecate,
se pot administra in stare uscata sau ca pasta umeda, in vase de hrana
construite si amplasate astfel, incat sa nu permita risipa prin racaire sau prin
scuturare cu ciocul.
La toate acestea, pentru a completa hrana cu substante nutritive
importante, trebuie sa se adauge zilnic, la discretie (o data pe zi atat cat
pasarile pot consuma la un tain) furaje verzi sau inlocuitori ale acestora, mai
ales atunci cand ne lipseste zoofortul.
Pentru furaje verzi se pot folosi cele mai diverse vegetale, plante verzi
tinere, incepand cu secara, lucerna (trifoiul), urzica, diverse alte frunze de
sezon (sfecla, salcam, floarea-soarelui, resturi de varza, ceapa, usturoi etc.).
Pentru inlocuirea furajelor verzi in perioadele de seceta si mai ales
iarna se pot folosi, in acelasi timp, urmatoarele: frunze din fan de lucerna
inmuiate in apa fierbinte si amestecate in furajul umed, bostanoase si
48
radacinoase tocate marunt (sfecla si morcov), precum si graunte incoltite (cel
mai bun este ovazul incoltit cu coltul alb de 5 - 8 mm lungime).
In acest fel, cu asemenea amestecuri administrate cu regularitate in
hrana gainilor ouatoare, bineinteles daca se asigura si celelalte conditii, se
pot atinge performante satisfacatoare in producerea de oua pe tot parcursul
anului.
REPRODUCŢIA
PROCENTUL DE ECLOZIUNE. Cel mai important indicator pentru

aprecierea rezultatelor incubatiei este procentul de ecloziune. Acesta
reprezinta valoarea, exprimata in procente, a numarului de pui sau boboci
viabili, obtinuti din numarul de oua puse la clocit.
In conditiile gospodariilor mici din tara noastra, de multe ori, calitatea
hranei administrate gainilor (daca nu si cantitatea) este necorespunzatoare,
constituind un factor care conditioneaza scaderea procentului de ecloziune.
Faptul este grav si pentru ca afecteaza, in primul rand, ouale provenite
de la gainile cu productie mare.
Pentru o apreciere corecta, reala economic, avem in vedere numai
puii, sau bobocii viabili, respectiv cei care au iesit singuri din oua (fara ajutor),
se tin bine pe picioare, au abdomenul inchis (orificiul ombilical uscat) si sunt
vioi.
Ceilalti (de regula foarte putini), slabi, “bicisnici” sau cu alte defecte
vizibile, nu merita sa fie retinuti pentru crestere, deoarece de obicei mor in
primele 3 - 10 zile de la data ecloziunii.
Si chiar daca ar mai supravietui, ei vor ramane in urma cu cresterea si
nu vor fi de nici un folos.
ALEGEREA OUALOR . Pentru a pune sub closti numai oua
corespunzatoare scopului urmarit, acestea trebuie verificate si alese dupa o
serie de criterii, dupa cum urmeaza:
Starea de fertilitate.
Ouale destinate incubatiei, spre deosebire de cele pentru consum,
trebuie sa fie fecundate, adica sa aiba “samanta” de la mascul (cocos,
gascan etc., in functie de specia de pasari).
Deoarece in practica nu se pot deosebi ouale fecundate de cele
nefecundate, vom recurge la o informatie indirecta, si anume, trebuie sa ne
asiguram ca femelele au fost intretinute impreuna cu masculii, intr-un anumit
raport numeric, in functie de specie, dupa cum urmeaza: un cocos pentru 10
- 12 gaini, un ratoi pentru 5 - 6 rate, un gascan pentru 3 - 5 gaste, un curcan
pentru 8 - 12 curci.
La gaste este necesar, insa, ca grupele de femele cu masculi sa fie
formate inca din toamna anului precedent, pentru ca sa se formeze un fel de
familii.
Altfel spus, intr-un card de gaste cu gascani (de exemplu 20 - 30 de
capete), fiecare gascan isi alege 3 - 5 gaste cu care se va obisnui sa
convietuiasca, sa fie mai tot timpul impreuna (la hrana, apa, pasune) si pe
acestea va avea grija sa le si “calce”.
Daca gascanul este dat intr-un grup de gaste doar in primavara, el nu
va reusi sa-si formeze familia (de tip harem) si din aceasta cauza nu-si va
49
putea indeplini nici functia de “insamantator”, ori si-o va indeplini prea tarziu,
respectiv, dupa ce o buna parte din oua vor fi fost deja puse la clocit (desigur
nefecundate).
O situatie particulara se constata la gascanii de rasa chineza.
Acestia manifesta tendinta de monogamie, adica de a “curta” si de a calca o
singura gasca (de a forma o pereche, ca la porumbei).
In acest caz, in afara de cea aleasa, celelalte gaste din grup vor
produce oua nefecundate.
Mentionam ca examinarea oualor privind prin transparenta spre o
sursa de lumina (soare, bec electric) nu da intotdeauna rezultate.
Marimea oualor. Ouale puse sub closti trebuie sa fie de marime
mijlocie (medie), caracteristica speciei si, respectiv, rasei de pasari.
Din ouale prea mari sau prea mici se obtin mai putini pui sau boboci.
Greutatea medie a oualor bune pentru clocit, corespunzatoare populatiilor de
pasari existente in gospodariile mici, este caracterizata prin urmatoarele
valori: ouale de gaina 50 - 60 g; ouale de curca 70 - 80 g; ouale de rata 60 -
70 g; ouale de gasca 120 - 160 g.
Forma oualor. Pentru clocit se aleg numai ouale cu forma normala,
adica sa aiba un capat mai ascutit si celalalt mai rotunjit.
Ouale cu forma alungita, avand amandoua capetele ascutite, precum
si rotunjite la amandoua capetele, dau rezultate mai slabe.
Ouale anormale, in primul rand, cele cu doua galbenusuri, dar si
“starpiturile”, adica ouale foarte mici, precum si ouale cu pete de sange in
galbenus, nu se vor pune la incubat.
Coaja oualor. Ouale bune pentru incubatie trebuie sa aiba coaja
normal constituita, caracteristica fiecarei specii de pasari, neteda pe toata
suprafata oului, curata si intreaga. Nu se vor pune la clocit ouale cu coaja
aspra, cele cu rugozitati in anumite zone si cele murdare.
Se exclud, desigur, ouale cu coaja sparta sau care prezinta doar fine
crapaturi, greu de observat (coaja cu “fisuri”). Ouale cu coaja fisurata pot fi
depistate examinandu-le, prin transparenta, sub o sursa de lumina, cu un
instrument numit ovoscop.
In lipsa acestuia, iata, un procedeu la indemana tuturor: intr-o mana
tinem (cu doua degete) un ou cu coaja intreaga, iar cu cealalta mana vom
lua, unul cate unul, ouale pe care vrem sa le controlam si le vom ciocani usor
de oul intreg; oul cu coaja fisurata va produce un sunet dogit, pe cand oul cu
coaja intreaga, un sunet mai “ascutit”, mai inalt.
Ouale pe a caror coaja se observa pete transparente, sticloase, nu
trebuie puse la clocit, caci acest aspect denota o coaja rau formata care nu
poate asigura dezvoltarea normala a embrionilor.
Unele deficiente in legatura cu intretinerea pasarilor pot conduce la
degradarea calitatii oualor destinate incubatiei.
Astfel, daca pasarile depun ouale pe jos, pe asternut umed si murdar
(in general din cauza numarului insuficient de cuibare), sau daca asternutul
din cuibare este murdar, coaja se va contamina cu microbi si mucegaiuri,
care pot provoca o dezvoltare anormala sau chiar moartea embrionilor.
In acelasi sens, deprecierea calitatii oualor pentru incubatie poate
avea drept cauza recoltarea necorespunzatoare, la intervale de timp prea
mari, a oualor.
50
Regula esentiala este ca ouale sa fie recoltate (adunate) cat mai des,
cel putin la un interval de doua ore, daca nu din ora in ora.
Cu cat stau mai mult in cuibar, cu atat se contamineaza mai mult coaja
cu microorganisme.
Inconveniente negative suplimentare se vor suprapune peste cele
aratate mai sus, in cazul perioadelor reci, de iarna, sau a celor foarte
calduroase, vara, daca recoltarea oualor nu se face la timp.
Durata de pastrare. Cele mai bune rezultate la incubatie se obtin
daca se respecta limita de temperatura a aerului din camera de pastrare.
Intoarcerea oualor, indiferent de specia de pasari de la care provin, se
va face de fiecare data cu 180°, adica de pe o parte pe cea opusa.
Pentru a se usura operatia de intoarcere, este bine ca pe una din
partile oului (cea superioara in momentul asezarii oualor) sa se faca un
semn, cu un creion negru.
De ce este necesara intoarcerea oualor in timpul pastrarii?
Pentru ca galbenusul este mai usor decat albusul si deci are tendinta
de a se ridica, de la mijlocul oului spre coaja.
Daca lasam oul in aceeasi pozitie mai mult timp, “chingile” (salazele),
care tin galbenusul ancorat in centrul oului, slabesc si, astfel, galbenusul se
va apropia si, in final, se va lipi de coaja.
Si pentru ca pe suprafata galbenusului se gaseste viitorul embrion,
acesta va avea de suferit sau chiar va muri, din cauza pierderii lichidului din
apropierea sa, datorita evaporarii apei prin porii cojii oului.
Closca “stie” acest lucru si pentru a-l preveni, intoarce ouale cu
ajutorul ciocului.
ALEGEREA CLOSTILOR SI A LOCULUI DE CLOCIT
Alegerea clostilor. Pasarile domestice clocesc oua provenite de la
specia careia ii apartin, precum si de la alte specii.
Astfel, gainile si curcile pot cloci oua de rata, cu bune rezultate, iar
curcile pot “scoate” si boboci de gasca. Ratele nu clocesc, iar dintre gaini,
cele de rasa Leghorn, de asemenea, nu cad closti (pentru ca au fost
selectionate, sute de generatii, pentru productii foarte mari de oua).
Gainile locale, neameliorate, si cele din rasele mixte clocesc bine si
apoi ingrijesc bine puii.
Dintre acestea din urma, mentionam rasa Rhode-Islansd, mai frecvent
intalnita in gospodariile mici de la noi. Dintre speciile de pasari domestice,
curcile sunt cele mai bune closti si cele mai bune mame (ingrijesc cu mult
“devotament” puii, pana ce acestia ajung mari, respectiv 2 - 3 luni).
Compartimentul de clocit, in afara de deosebirile aratate, in functie de specie
si de rasa, difera si de la un individ la altul.
Acest lucru explica necesitatea de a alege, dintre pasarile care cad
closti, pe cele care confirma calitatea de closti bune.
Alegerea locului pentru clocit. Incaperea in care se amplaseaza
cuibarele pentru clocit trebuie sa fie izolata de restul pasarilor si ferita de
accesul cainilor, pisicilor, sobolanilor si de circulatia oamenilor. Aceasta
trebuie sa fie intunecoasa, lipsita de curenti si sa permita mentinerea unei
temperaturi a aerului care sa nu depaseasca limitele valorilor de 14 - 22°C.
Este necesar, deci, ca pe timp friguros, iarna, sa se asigure incaperi mai
calduroase si vara mai racoroase.
51
Gastele clocesc mai bine chiar in cuibarul in care au ouat, dar daca
acesta nu se gaseste intr-un adapost, care indeplineste conditiile aratate mai
sus, trebuie sa se aseze un cuibar pentru clocit in alta incapere.
Pentru a se asigura umiditatea necesara oualor in timpul clocitului, se
recomanda ca pardoseala incaperii in care se asaza cuibarele pentru clocit
sa fie din pamant batut.
Cuibarele pentru clocit pot fi simple cadre, confectionate din scanduri,
de forma patrata, ca niste sertare fara fund. Latura patratului la cuibarul
pentru gaini va fi de 40 de cm, iar pentru curci si gaste de 60 de cm.
Pentru gaini si curci, peretii laterali si cel posterior trebuie sa aiba
inaltimea de 20 - 25 cm, iar peretele din fata mai putin inalt, ca un prag, de
circa 15 cm.
In acest fel, la revenirea in cuibar, clostile nu vor fi obligate sa sara si,
astfel, se evita spargerea oualor. Cuibarele pentru gaste trebuie sa fie
prevazute cu pereti despartitori, inalti de 60 - 70 cm, pentru ca pasarile sa nu
se vada intre ele, mai ales vecinele care incearca sa-si fure ouale. In
cuibarele pentru clocit se asaza paie curate, direct pe pardoseala din pamant
batut, stropita cu apa, in prealabil.
Daca in incaperea unde se pun cuibarele, pardoseala este din
scandura, sub asternut se recomanda a se aseza o brazda de pamant, de
asemenea, stropita cu apa.
Numarul de oua ce se pun sub closti se apreciaza in functie de
marimea pasarilor si de marimea oualor, cu unele diferente, si in functie de
anotimp (numar mai mic de oua in lunile reci si mai mare, vara).
INGRIJIREA CLOSTILOR, A CUIBARELOR SI A OUALOR PUSE LA
CLOCIT
Ingrijirea clostilor si a cuibarelor. Clostile bune, adesea, refuza sa
paraseasca cuibarele cate 1 - 2 zile, riscand sa slabeasca prea mult, datorita
hranirii insuficiente.
Crescatorul trebuie sa ridice closca de pe cuibar, cu blandete, avand
grija, ca aceasta sa nu se zbata si sa nu sparga ouale. Se recomanda ca
aceasta operatiune sa se faca de doua ori pe zi (sau cel putin o data pe zi),
asigurandu-se in acest fel clostilor hranirea, adaparea, defecarea, dar si
posibilitatea de a-si dezmorti picioarele si aripile, practic de a-si mentine
starea de sanatate.
Daca spatiul si starea timpului permit, clostile ar fi incantate daca ar
putea sa faca baie in nisip. In timpul cat closca lipseste de pe cuibar (nu mai
mult de 10 - 15 minute), se va verifica asternutul si daca se constata ca este
umed sau murdar, se va schimba.
ECLOZIUNEA . Actul de iesire a puilor din oua este cunoscut sub
denumirea de ecloziune. Daca ouale, clostile si conditiile de viata asigurate
clostilor au fost de calitate buna, ecloziunea se desfasoara cu usurinta, la
toate speciile de pasari.
La ouale de gaina, din momentul in care puiul ciocneste coaja
(sfarsitul zilei a 19-a sau inceputul zilei a 20-a) si pana in momentul ecloziunii
trec aproximativ 14 ore.
La ouale de gasca, bobocii incep sa ciocneasca in zilele a 27-a si a
28-a, iar ecloziunea se termina in ziua a 30-a. Este important de stiut faptul
ca in perioada de timp ce se scurge din momentul ciocnirii si pana la
52
ecloziune au loc doua procese biologice de o insemnatate deosebita.
Reteaua rosie, despre care am relatat, este o retea de vase de sange, aflata
in afara corpului embrionului.
Cunoscand cele doua aspecte precizate in randurile de mai sus, vom
intelege ca nu este bine sa intervenim in intervalul de timp mentionat pentru
a ajuta puiul sau bobocul sa iasa din ou.
Cu alte cuvinte nu este permis sa grabim iesirea din ou (ecloziunea)
pentru ca am impiedica desfasurarea normala a celor doua procese biologice
care pregatesc noua viata pentru lumea de afara.

• Izolatia este una din cele mai sensibile aspecte la realizarea unui adapost
correct, oricare ar fi materialele folosite.
• In conceptia moderna a cresterii pasarilor, ventilatia inseamna, pe scurt,
realizarea unui “aer curat” in hala, prin producerea de aer proaspat, fara a
provoca curenti, aer care in conditiile tari noastre trebuie sa fie incalzit
iarna si racit vara, si evacuarea bioxidului de carbon, produs normal al
arderilor metabolice, sau a altor nocivitati, produse in mod accidental in
hala respective.
• Pentru a trai si a produce normal, pasarile trebuie sa primeasca in hrana
toate substantele hranitoare: proteine, glucide, grasimi, substante
minerale, vitamine etc.
• Cel mai important indicator pentru aprecierea rezultatelor incubatiei este
procentul de ecloziune. Acesta reprezinta valoarea, exprimata in procente,
a numarului de pui sau boboci viabili, obtinuti din numarul de oua puse la
clocit.
Intrebări de autoevaluare
1. Pentru a trai si a produce normal, pasarile trebuie sa primeasca

in hrana toate substantele hranitoare:
a. unele proteine, glucide, substante minerale, vitamine speciale etc.
b. proteine, glucide, grasimi, substante minerale, vitamine etc.
c. glucide, grasimi, substante minerale, vitamine etc.
2. Cel mai important indicator pentru aprecierea rezultatelor
incubatiei este procentul de ecloziune. Acesta :
a. reprezinta valoarea minimă, exprimata in procente, a numarului de pui
sau boboci viabili, obtinuti din numarul de oua puse la clocit.
b. reprezinta numărul minim, exprimata in procente, a numarului de pui
sau boboci viabili, obtinuti din numarul de oua puse la clocit.
c. reprezinta valoarea, exprimata in procente, a numarului de pui sau
boboci viabili, obtinuti din numarul de oua puse la clocit.
3. Alegerea locului pentru clocit. Incaperea in care se amplaseaza
cuibarele pentru clocit trebuie sa fie:
a. neizolata de restul pasarilor si puţin ferita de accesul cainilor, pisicilor,
53
sobolanilor si de circulatia oamenilor. Aceasta trebuie sa fie intunecoasa,
lipsita de curenti si sa permita mentinerea unei temperaturi a aerului care sa
nu depaseasca limitele valorilor de 14 - 22°C. Este necesar, deci, ca pe timp
friguros, iarna, sa se asigure incaperi mai calduroase si vara mai racoroase.
b. izolata de restul pasarilor si ferita de accesul cainilor, pisicilor,
sobolanilor si de circulatia oamenilor. Aceasta trebuie sa fie intunecoasa,
lipsita de curenti si sa permita mentinerea unei temperaturi a aerului care sa
nu depaseasca limitele valorilor de 14 - 22°C. Este necesar, deci, ca pe timp
c. izolata de restul pasarilor si ferita de accesul cainilor, pisicilor,
sobolanilor si de circulatia oamenilor. Aceasta trebuie sa fie luminoase, lipsita
de curenti si sa permita mentinerea unei temperaturi a aerului care sa nu
depaseasca limitele valorilor de 10 - 22°C. Este necesar, deci, ca pe timp
54
UNITATEA DE INVĂŢARE 8

CARACTERISTICI MORFO-PRODUCTIVE
CuvInte cheie: creştere, Rasă Leghorn, Rasă Rhode Island , Rasă

New Hampshire, Rasă Sussex, Rasă Cornish
Rezumat
Creşterea păsărilor necesită cunoştinţe variate, dinurmătoarele
considerate: numărul mare de specii cu particularităţi biologice de creştere şi
de intreţinere foarte diferite unele de altele; caracterul complex al producţiilor
şi în special al producţiilor de ouă; metabolismul foarte intens care face ca
păsările să reacţioneze deosebit de repede la cea mai neînsemnată
modificare a condiţiilor de viaţă; modul de reproducţie caracteristic; întreaga
dezvoltare embrionară fiind sub conducerea nemijlocită a omului; gradul înalt
de climatizare, mecanizare şi automatizare a adăposturilor, astfel încât
păsările sunt sustrase aproape integral de sub Influen a condiţiilor de mediu
natural.
Creşterea păsărilor este ramura zootehniei care se ocupă cu

creşterea, înmul irea şi exploatarea păsărilor.
Produsele principale obţInute de la păsări sunt : ouăle, carnea iar ca
produse secundare penele, puful, gunoiul.
Oul de găină este pentru om unul dintre cele mai pretenţioase
alimente, datorită valorii lui nutritive ridicate. Dintre toate alimentele, numai
ouăle şi laptele sunt considerate alimente complete deoarece, conţin în
proporţii necesare, toţi principii nutritivi.
Oul este unul din cele mai valoroase produse de origine animală, fiind
un aliment complet echilibrat în principiile nutritive conţinute : proteine,
glucide, săruri mInerale, vitamine, având o digestibilitate foarte mare. În
industria alimentară ouăle se folosesc la prepararea diferitelor sortimente de
alimente. In Industria farmaceutică este folosit la fabricarea diferitelor
produse farmaceutice şi la ob inerea vaccinurilor.
Carnea de pasăre, datorită proprietăţilor nutritive şi dietetice este
deosebit de apreciată, ocupând locul doi în consumul mondial de carne.
Carnea se obţine de la găinile din rasele specializate pentru producţia de
carne.
RASE DE GĂINI UŞOARE
Sunt rase cu greutate corporală sub 2 kg. Dau producţii mari de ouă
cu greutate mare şi cu consum redus de furaje. Se pretează a fi crescute în
sistem Intensiv.
55
1. Rasă Leghorn
Rasă provine din portul Leghorn, Italia, dintr-o populaţie italiană foarte
veche. Prezintă 12 varietăţi de culoare, cele mai reprezentative fiind: albă,
brună, potârnichie, neagră, barată, pestriţă, albastră, galbenă, argIntie şi
aurie. Cea mai răspândită şi cea mai productivă este cea albă. Toate au lobul
urechii de culoare albă, picioare lungi de culoare galbenă, iar ochii sunt de
diferite varietăţi de roşu.
Masa corporală, la varietatea albă, diferă în funcţie de tip. Tipurile
American, german şi olandez sunt mai uşoare, având 2,5-2,7 kg cocoşii şi
1,7-2 kg găInile, iar tipul englez mai greu, având 3-3,5 kg masculii şi 2-2,5 kg
femelele.
GăInile Leghorn au o producţie medie anuală de aproximativ 200 de
ouă. Ouăle au greutatea de 55-67 g şi coajă de culoare albă. Instinctul de
clocit se manifestă foarte slab, găinile din această rasă căzând cloşti în
proporţie de numai 1-4 %.
În România rasă Leghorn deţine primul loc în asigurarea producţiei de
ouă.
2. Rasă La Bresse
Este una din cele mai vechi rase franţuzeşti, formată prin selecţia
populaţiilor locale de găIni. Prezintă trei varietăţi de culoare: neagră, albă şi
cenuşie, cea mai răspândită fiind varietatea neagră.
Masa corporală, la varietatea neagră este de 2-2,5 kg în cazul
cocoşilor şi 1,7-2 kg în cazul găInilor, iar la celelalte varietăţi de 2,5-3 kg la
cocoşi şi 2-2,5 kg la găIni.
Produce 160-180 de ouă anual, de 65-70 g, cu coajă albă. La Bresse
nu este doar o rasă bună ouătoare, are, în acelaşi timp, şi o carne foarte
gustoasă.
3. Rasă La Fleche
Este originară din Franţa, fiind cunoscută din jurul anului 1660 în
împrejurimile oraşului cu acelaşi nume. Se găseşte în număr limitat şi în ţara
noastră, în special în colecţiile crescătorilor amatori, aceştia fiind atraşi nu
numai de calităţile sale decorative, dar şi de cele productive: aproximativ 160
de ouă pe an, de 55 g, de culoare albă, cu uşoară nuanţă spre roz.
Greutatea corporală este de 2-2,5 kg la găină şi 2,5-3 kg la cocoşi.
Este asemănătoare cu celelalte rase uşoare, însă în partea
posterioară a cefei are un mic moţ, iar creasta are formă a două corniţe în
poziţie oblică, lungi de 2-3 cm. Este întâlnită în trei variante de culoare: albă,
neagră şi albastră.
4. Rasă DomInicană
Este una din cele mai vechi rase americane. În Europa a fost
introdusă în a două jumătate a secolului trecut, atrăgând pe crescători prin
rezistenţa la boli, adaptabilitatea la condiţii diferite de mediu, temperamentul
vioi şi producţia relativ bună de ouă (170 pe an, 60-65 g, coajă de culoare
maro deschis).
Greutatea găInii este de 2-2,5 kg, iar a cococşului de 2,5-3 kg.
Rasă DomInicană este recunoscută prin creasta bătută, înflorată,
terminată într-un spin scurt, ciocul de culoarea cornului, ochii expresivi, de
culoare roşie-portocalie, faţa fină, fără pene şi roşie, urechiuşele mici, tot de
56
culoare roşie. Are bărbiţele mici, rotunde, gâtul este acoperit cu penaj bogat,
pieptul plin, bogat este purtat înainte şi puţin ridicat.
Aripile sunt strânse de corp iar abdomenul bine dezvoltat. Coada
cocoşului are secerele dezvoltate şi frumos curbate, iar a găinii purtate
strâns.
5. Rasă Italiană potârniche
Este o varietate americană a găinii italiene, cu o producţie de 180 de
ouă pe an, cu o greutate medie de 60-63 g. Găină cântăreşte 1,75-2,5 kg, iar
cocoşul 2,5-3 kg.
Nu se deosebeşte fundamental de celelalte rase uşoare. În afară de
varietatea potârniche mai există şi aurie, argintie, galbenă, albă, neagră şi
barată.
6. Rasă Hamburg
Este o rasă formată în Anglia, prin încrucişarea raselor locale cu
rasele Andaluză, Minorca, Sumatra şi Sebright Bantam. Numele nu are nimic
în comun cu oraşul Hamburg din Germania.
Păsările din rasa Hamburg au o ţinută mândră şi constituţie fină.
Cocoşii ies în evidenţă prin spiritul de luptă. Ambele varietăţi (argintie şi
neagră) prezintă desene coloristice pretenţioase, ceea ce dă dovadă de
cunoştiinţele genetice avansate ale crescătorilor care au lucrat la formarea
rasei. Caracteristică este creasta înflorată, terminată cu un spin lung. Ciocul
este scurt, de culoarea cornului, ochii maro-închis, faţa roşie, urechiuşele
albe sidefii. Bărbiţele sunt subţiri, fine şi rotunjite.
Greutatea corporală este de 1,5-2 kg la femele şi 2-2,5 kg la masculi.
Produc 160 de ouă pe an, de 50-55 g.
7. Rasă Orlov
Rasă Orlov provine din Rusia. Greutatea corporală la cocoş este de 3-
3,5kg şi la găină de 2-2,5 kg.
Producţia este de 150-170 de ouă pe an (ouăle au aproximativ 50 g).
Se regăsesc în culorile: cafenie, albă, pestriţă.
RASE INTERMEDIARE DE GĂINI
Principala caracteristică a raselor din această categorie este greutatea

corporală, cuprinsă în medie la femele între 2,4-3,5 kg, iar la masculi intre 3-
4,5 kg.
1. Rasă Rhode Island
Păsăriledinrasă Rhode-Island au fost formate in statele Rhode-Island
şi MassachussettsdinSUA, in perioada 1850-1899. Se cunosc două varietăţi
de culoare: roşie şi albă, dar datorită faptului că ultima este foarte puţIn
răspândită in Europa, la noi sub denumirea de Rhode-Islands se în elege
aproape intodeauna numai varietatea roşie.
Este o rasă cu aptitudini mixte: bună producătoare de ouă şi carne.
Producţia medie de ouă este de 170-200 bucăţi pe an, greutatea medie a
unui ou fiind de 57 g. Greutatea corporală la cocoşi este de 3,5-4 kg, iar la
găini de 2,7-3 kg.
2. Rasă New Hampshire
Formată în SUA, între 1915-1935, această rasă îşi are originea în rasă
Rhode-Islands varietatea roşie.
57
În cadrul rasei New-Hampshire există două tipuri care, deşi nu diferă
mult la culoare, au caractere zooeconomice diferite: tipul de carne şi tipul de
ouă.
Tipul de carne se caracterizează prin trunchiul mai scut şi mai larg,
pieptul mai rotunjit, cu mu chi pectorali mai dezvoltaţi. Au carnea de calitate
mai bună şi intensitatea de creştere a puilor mai mare. Producţia medie de
ouă în primul an de ouat este de 170 de bucăţi, greutatea unui ou fiind de
60g.
Tipul de ouă are producţia anuală de ouă peste 200 de bucăţi, unele
producând chiar 241. Greutatea medie a unui ou este de 58,7 g iar culoarea
cojii este pigmentată în cafeniu.
Cocoşii cântăresc 3,8-4,2 kg, iar găinile 2,5-3,2 kg.
3. Rasă Sussex
Originară din Anglia, rasă Sussex derivă din rasă pentadactilă
Dorking. Prezintă trei varietăţi de culoare: hermInată-deschis, roşie şi
pestriţă. Cocoşii cântăresc 3,7-4,2 kg, iar găinile 2,7-3,2 kg.
Producţia medie anuală, la varietatea herminată, este de 200 ouă, de
57 g, cu coajă pigmentată în brun-cafeniu şi cu o oarecare nuanţă de roz.
4. Rasă Plymounth Rock
Originară din SUA, rasă Plymouth-Rock s-a format prin încrucişarea
populaţiilor locale cu rasele Dominicană barată, Brahma şi CochInchIna.
Denumirea Rock i-a fost dată pentru tăria de stâncă în privinţa constituţiei,
sănătăţii şi rezistenţei. A ajuns prima oară în Europa în anul 1870.
Există şase varietăţi de culoare: barată, albă, potârniche, hermInată,
albastră şi cărămizie. Dau impresia unor păsări solide şi puternice. Capul,
relativ mare, are creasta simplă şi mică, trunchiul este larg şi adânc, dar
potrivit de lung cu pieptul rotunjit. Spinarea, largă şi dreaptă, este aproape
orizontală, coada este scurtă şi globuloasă.
Greutatea corporală este de 3,5-4 kg la cocoşi şi de 2,5-3 kg la găini.
Produc anual aproximativ 180-200 de ouă, cu o greutate medie de 59
g, având culoarea cojii cafenie.
5. Rasă Gât golaş de Transilvania
Rasă a devenit cunoscută în Europa în anul 1875, când crescătorii din
Sighişoara şi Războieni (judeţul Cluj) au prezentat câteva exemplare la o
expoziţiedinViena.
Nu are uniformitate în privInţa penajului, existând varietăţi de culoare
albă, neagră şi barată. Sunt păsări vioaie, cu instinctul matern dezvoltat şi o
remarcabilă rusticitate. Au capul potrivit de mare, ochii roşii-portocalii,
creasta mică, dinţată, bărbii şi urechiuşe mici, roşii.
Pe creştet şi ceafă au un smoc de pene. Gâtul cu pielea de culoarea
roşie şi de mărime mijlocie, în formă de S, este lipsit de pene până sub guşă.
Trunchiul este dreptunghiular, are spinarea largă, pieptul rotunjit, iar
abdomenul bine dezvoltat. Coada este mjlocie ca mărime, aripile lungi, bine
strânse de trunchi. Picioarele sunt de lungime mijlocie, cu fluierele de culoare
neagră la varietatea neagră, şi albă la varietăţile de culoare albă şi barată.
Pielea este de culoare albă.
Greutatea la găini este de 2-2,5 kg, iar la cocoşi de 2,5-3 kg.
Producţia de ouă este de 120-170 de bucăţi pe an, un ou având 55-
65g.
58
6. Rasă MInorca
Deşi seamănă cu rasele uşoare, producătoare de ouă, prin greutatea
sa poate fi încadrată în grupa raselor mixte. Este originară din Insula Minorca
(Spania). Rasă Minorca prezintă patru varietăţi de culoare: neagră, albă,
galbenă şi barată, şi subvarietăţi cu creasta bătută la varietăţile albe şi negre.
Caracteristicile distincte ale rasei sunt corpul puternic, creasta mare, guşa
lungă, lobii urechii mari şi albi, coada mare şi moderat ridicată, picioarele
musculoase aşezate ferm sub corpul solid.
Greutatea corporală la cocoşi este de 3,5 kg iar la găini de 3 kg.
Producţia anuală de ouă este de 150-170 de bucăţi, ajungând chiar şi
la greutatea de 70-80 g. Ouăle au coajă albă.
7. Rasă OrpIngton
Aceste păsări deosebite, cu penaj impunător, sunt originare din
Anglia. Se regăsesc în patru varietăţi de culoare: neagră şi albastră (sunt de
mărime mai mare), albă şi portocalie (sunt de mărime mai mică). Având
greutatea corporală de 3-3,5 kg la găini şi 4-4,5 kg la cocoşi, păsările
Orpington produc anual 120-160 de ouă, greutatea ouălor ajungând până la
65-68 g.
Apariţia masivă a rasei se datorează şi penajului înfoiat, au creasta
mică şi simplă, urechiuşele roşii, pielea de pe corp, ca şi fluierele şi ciocul,
sunt de culoare albă.
8. Rasă Wyandotte
Sunt originare din SUA. Are mai multe varietăţi de culoare, cea mai
răspândită fiind cea albă. Greutatea găinilor este de 2,5-3 kg, iar a cocoşilor
3,5-4 kg. Producţia de ouă este de 140-170 bucăţi cu o greutate medie de 60
de grame. Are importanţă deosebită în ameliorarea producţiei de carne,
având o dezvoltare mare a muşchilor pectorali, randament ridicat la tăiere,
intensitate mare de creştere şi îmbrăcarea rapidă cu penaj a puilor.
9. Rasă Australorp
Rasă a luat naştere în anul 1920 în Australia, cu contribuţia rasei
Orpington. Denumirea şi-a primit-o de la organizaţia de unde provenise rasă
Orpington: “Austral OrpIngton Club”. Se găsesc în două varietăţi de culoare:
albastră şi neagră. Sunt recunoscute pentru producţia mare de ouă, având în
vedere că au existat găini care au făcut 364 de ouă în 365 de zile.
10. Rasă Araucana
Originare din America de Sud, au fost numite după indienii Aracua din
Chile. Ouăle găinilor sunt de culoarea verde-albăstrui şi conţin mai puţin
colesterol decât ouăle obişnuite.
11. Găini autohtone
Găinile din ţara noastră, rămase încă neîncrucişate, au o mare
diversitate de culori: potârnichii, barate, albe, fumurii, negre, etc. Sunt găini
uşoare, femela cântărind între 1,2-1,5 kg, iar masculul între 1,5-2,5 kg.
Producţia de ouă este foarte modestă (50-60 ouă/an, având 50-55 g).
Deşi greutatea corporală este redusă, carnea lor este foarte gustoasă.
RASE DE GĂINI GRELE
Caracteristica comună a acestor rase constă în greutatea mare

corporală (femelele depăşesc 3,5-4 kg, iar masculii 4,5-5,5 kg). Găinile din
59
rasele grele au carnea de calitate superioară, dar au o intensitate de creştere
scăzută, producţie mică de ouă şi consum ridicat de hrană.
1. Rasă Cornish
S-a format în Anglia (ţInutul Cornwall), fiind specializată pentru
producţia de carne. Masa corporală atInge 4,5-5,5 kg la cocoşi şi 3,5-4 kg la
găini. Producţia de ouă este relative mică, obţinându-se 80-130 de ouă pe
an, cu greutatea de 60-65 g.
2. Rasă CochInchIna
Formată în mod natural, rasă CochInchIna este originară din ChIna şi
a fost adusă in Europa în secolul al XIX-lea. Face parte din rasă de găini
grele dar este crescută şi pentru ornament.
Este o pasăre rustică, adaptabilă la temperaturi mai scăzute, are un
temperament calm şi zborul greoi. Masivă, cu un penaj bogat şi înfoiat,
Cochinchina prezintă cinci varietăţi de culoare: galbenă, potârnichie, albă,
neagră şi barată. Capul este relativ mic în raport cu masa corporală, ciocul
este scurt şi puternic la bază. Ochii, destul de mari şi expresivi, au diferite
culori in funcţie de varietatea găinii.
Creasta este simplă (cInci-şapte lobi), dreaptă şi mică, regulat dinţată
şi cu lob posterior mic. Urechiuşele sunt roşii, destul de dezvoltate pentru a
ajunge în dreptul bărbiţelor, gâtul este mai mult scurt, şi purtat. Aripile sunt
mici, purtate sus, strânse pe corp iar picioarele sunt puternice, dar scurte, cu
gambele acoperite cu fulgi ca nişte perne. Fluierele sunt încălţate cu pene
mari având culoarea galbenă ca şi pielea de pe corp.
Greutatea cocoşului este de 4,5-5 kg, iar a găinii de 3,5-4 kg.
Cochinchina produce anual 80-110 ouă, cu coajă pigmentată în roşu-
brun, cu greutatea medie de 55 g şi cu o mai mare proporţie de gălbenuş.
3. Rasă Brahma
Rasă este de origIne asiatică, formată în India, regiunea Brahmaputra.
A fost adusă in Europa in anul 1850.
Se cunosc două varietăţi de culoare: hermInată-deschis şi hermInată-
inchis. Este o rasă masivă, numită şi “Uriaşul găinilor”, rustică, cu
temperament limfatic şi cu o înfăţişare impunătoare. Se adaptează uşor la
orice climat şi are aptitudIni pentru ingrăşare. Greutatea corporală la cocoşi
este de 4,5-5,5 kg, iar la găini de 3,5-4,5 kg.
Găină produce 120-140 de ouă pe an, de 60 g, intensitatea ouatului
fiind mai mare în lunile de iarnă.
4. Rasă Langshan
Este o rasă veche, formată natural în nordul ChInei, ajungând în
Europa în anul 1872.
În prezent, există două tipuri: tipul vechi (care prezIntă încălţătura) şi
tipul modern, obţinut prin încrucişări cu rasele Leghorn, Minorca şi varietăţile
negre ale rasei Plymouth-Rock. Culoarea penajului poate fi: albă, neagră şi
albastră. Greutatea corporală la cocoş este de 4,5-5 kg şi la găină de 3,5-4
kg. Producţia anuală de ouă este de 100-120 de bucăţi, având greutatea de
55-65 g.
5. Rasă DorkIng
Se presupune că rasă DorkIng provine din Italia, încă din perioada
Imperiului Roman; sunt păsări greoaie şi foarte active, necesită mult spaţiu
pentru a se manifesta.
60
6. Rasă Faverolles
Sunt originari din satul Faverolles,din nordul Franţei.
Sunt păsări liniştite, afectuoase, se împrietenesc foarte uşor cu copiii.

• Creşterea păsărilor este ramura zootehniei care se ocupă cu creşterea,
înmulţirea şi exploatarea păsărilor.
• Produsele principale obţinute de la păsări sunt: ouăle, carnea iar ca
produse secundare penele, puful, gunoiul.
• Oul este unul din cele mai valoroase produse de origine animală, fiind un
aliment complet echilibrat în principiile nutritive conţinute : proteine,
glucide, săruri minerale, vitamine, având o digestibilitate foarte mare.
• Carnea de pasăre, datorită proprietăţilor nutritive şi dietetice este deosebit
de apreciată, ocupând locul doi în consumul mondial de carne.
1. Produsele principale şi secundare obţinute de la păsări sunt :

a. ouăle, carnea iar ca produse secundare penele, gunoiul.
b. ouăle, carnea iar ca produse secundare penele, puful.
c. ouăle, carnea iar ca produse secundare penele, puful, gunoiul.
2. Rasă Gât golaş de Transilvania are următoarele caracteristici :
a. nu are uniformitate în privinţa penajului, existând varietăţi de
culoare albă, neagră şi barată, sunt păsări vioaie, cu instinctul matern
dezvoltat şi o remarcabilă rusticitate, au capul potrivit de mare, ochii roşii-
portocalii, creasta mică, dinţată, bărbii şi urechiuşe mici, roşii, pe creştet şi
ceafă au un smoc de pene, gâtul cu pielea de culoarea roşie şi de mărime
mijlocie, în formă de S, este lipsit de pene până sub guşă, trunchiul este
dreptunghiular, coada este mjlocie ca mărime, aripile lungi, bine strânse de
trunchi, picioarele sunt de lungime mijlocie.
b. are uniformitate în privinţa penajului, existând varietăţi de culoare
albă, neagră şi barată, sunt păsări vioaie, cu instincte dezvoltat şi o
remarcabilă rusticitate , au capul potrivit de mare, ochii roşii-portocalii,
creasta mică, dinţată, bărbii şi urechiuşe mici, roşii, pe creştet şi ceafă au un
smoc de pene, gâtul cu pielea de culoarea roşie şi de mărime mijlocie, în
formă de I, este lipsit de pene până sub guşă, trunchiul este dreptunghiular,
coada este mjlocie ca mărime, aripile lungi, bine strânse de trunchi,
picioarele sunt de lungime mijlocie.
c. nu are uniformitate în privinţa penajului, fără varietăţi de culoare,
sunt păsări vioaie, cu instinctul matern dezvoltat şi o remarcabilă rusticitate,
au capul potrivit de mare, ochii roşii-portocalii, creasta mare, dinţată, bărbii şi
urechiuşe mici, roşii, pe creştet şi ceafă au un smoc de pene, gâtul cu pielea
de culoarea roşie şi de mărime mijlocie, în formă de S, este lipsit de pene
până sub guşă, trunchiul este dreptunghiular, coada este mjlocie ca mărime,
aripile lungi, bine strânse de trunchi, picioarele sunt de lungime mijlocie.
61
3. Rasă Brahma are următoarele caracteristici :
a. Se cunosc două varietăţi de culoare: hermInată-deschis şi
hermInată-închis, este o rasă mică, rustică, cu temperament limfatic şi cu o
înfăţişare impunătoare, se adaptează uşor la orice climat şi are aptitudini
pentru îngrăşare.
b. Se cunosc două varietăţi de culoare: hermInată-deschis şi
hermInată-închis, este o rasă masivă, numită şi “Uriaşul găinilor”, rustică, cu
temperament limfatic şi cu o înfăţişare impunătoare, se adaptează uşor la
orice climat şi are aptitudini pentru îngrăşare.
c. Se cunosc două varietăţi de culoare: hermInată-deschis şi
hermInată-închis, este o rasă masivă, numită şi “Uriaşul găinilor”, rustică, cu
temperament limfatic şi cu o înfăţişare simplă, se adaptează greu la climat şi
are aptitudini pentru îngrăşare.
62
TEHNOLOGIA DE CREŞTERE A CABALINELOR
CuvInte cheie: cabaline, hrănirea şi îngrijirea iepelor de reproducţie,

reproducţia cabalinelor, boxe, însămânţare artificială.
Rezumat
Caii ar trebui să facă exerciţii cel putin 6 ore într-o zi şi să mănânce
pe masură. Acest lucru se poate întampla cel mai bine în spaţiul lor natural
de păşunat.
Maturitatea sexuală, la cabaline se manifestă la 6-7 luni la rasele
precoce, iar la cele tardive la 16-18 luni şi uneori chiar mai târziu. În timpul
gestaţiei hrana administrată trebuie să asigure cerinţele de principii alimentari
atât pentru creşterea fătului, cât şi pentru producerea laptelui necesar
mânzului precum şi pentru întreţinerea funcţiilor vitale ale iepei.
ADĂPOSTURILE PENTRU CABALINE
Întreţinarea, adăpostirea cailor cu succes, avansul în competiţii hipice

- filozofia Schauer pentru o metodă sănătoasă şi naturală de întreţinere a
cailor.
• Un set de elemente înşurubate pentru sistem care asigură o ajustare
Individuală a fiecarei boxe.
• Mărime suficientă şi lumină corespunzătoare
• Circulaţie corespunzătoare a aerului fără a se face curent
• Furaj corespunzător şi condiţii optime de furajare .
Boxe de calitate. Uşi pliante
Pivotate, cu deschidere în dreapta şi stânga, cheie cu zăvor, la
cerere se pot livra şi separat.
Pereţii despărţitori
Fiecare componentă metalică este acoperită cu un strat rezistent de
zInc. Mansonul întăreşte tot fiind pus în beton. Colţurile rotunjite previn
rănirile. Într-o combinaţie de lemn de calitate sau lemn solid se poate livra ca
şi versiune pivotata.
Echipamente pentru distribuirea hranei. Iesle orizontală, făcută în
2 inch; vertical în 6/4 Iich, total ajustabilă.
Uşa care alunecă cu inchizător special. Specială pentru grajdurile
mici şi inguste, sigură şi rapidă, putând fi deschisă dinăuntru sau pe dinafară,
fără zgomot, sau închisă total. Pentru un adăpost sau un grup de adăposturi
pentru cai.
Creşterea cailor în condiţii naturale. Grajdului "mişcător" e echipat
pentru nevoile naturale ale cailor.
În mare parte caii sunt:
63
• alergători
• animale de grup
• de gardă
• rezistenţi la orice vreme .
Conceptul de mişcare al cailor. Caii ar trebui să facă exerciţii cel
putin 6 ore într-o zi şi să mănânce pe masură. Acest lucru se poate întampla
cel mai bine în spaţiul lor natural de păşunat. Conceptul adăpostului
"mişcător" combină spaţiul natural pentru cai cu ultimele tehnologii pentru
adăpostire adecvată.
FURAJARE
Hrănirea şi îngrijirea iepelor de reproducţie. Întrucât în perioada

de alăptare, iepele sunt şi în primele 4-5 luni de gestaţie, trebuie hrănite
raţional. Furajele indicate sunt : fânul de legumInoase, de gramInee, apoi
grăunţele de ovăz şi orz, iar vara nutreţuri verzi semănate şi perene. În timpul
gestaţiei greutatea iepei creşte cu circa 15%. În timpul gestaţiei hrana
administrată trebuie să asigure cerinţele de principii alimentari atât pentru
creşterea fătului, cât şi pentru producerea laptelui necesar mânzului precum
şi pentru întreţinerea funcţiilor vitale ale iepei.
În perioada de gestaţie avansată, cantitatea de nutreţuri fibroase se
reduce, iar cu 2-3 săptămâni înainte de fătare, nu se administrează fân de
leguminoase pentru a evita indigestiile. Cantitatea de nutreţuri din raţie se
reduce treptat, ajungând la 1/3 cu 24 zile înainte de fătare. Adăparea se face
cu apă potabilă cu o temperatură de 12-14 0 C.
Hrănirea şi îngrijirea armăsarilor de reproducţie. Armăsarilor de
reproducţie li se administrează în hrană nutreţuri cu un conţinut bogat în
substanţe proteice şi vitamIna. Cele mai indicate nutreţuri sunt: fânul de
graminee, de leguminoase, paiele de ovăz de bună calitate, fânul de
borceag, grăunţele de ovăz şi de orez etc.
O atenţie deosebită se acordă asigurării mişcării, 2-3 ore pe zi, igienei
corporale şi copitelor. Se recomandă folosirea lor la munci uşoare şi mijlocii.
Hrănirea şi îngrijirea cailor de muncă. În vederea producerii de
energie necesară desfăşurării efortului de muncă, organismul animal are
nevoie de anumite cerInţe în principii nutritive şi anume: glucide, proteine,
vitamine şi săruri mInerale.
Glucidele constituie sursa de energie necesară în vederea
desfăşurării efortului de muncă. Pentru caii de muncă cele mai indicate furaje
sunt cele cu conţinut ridicat în glucide şi anume: fânul de graminee, paiele
de ovăz, cocenii de porumb, grăunţele de orz, de ovăz, sfeclă de nutreţ etc.
Raţia se admInistrează în tainuri, la ore fixe. Adăparea se face înainte
de administrarea concentratelor. Cantitatea de apă necesară unui cal pe zi
este de 40-50 l. Ordinea de admInistrare a nutreţurilor este următoarea:
fibroase sau grosiere, apă, concentrate şi din nou fibroase sau grosiere.
Cantitatea de nutreţuri se calculează pe bază de norme, ţinând cont de
greutatea vie şi de efortul de muncă.
64
REPRODUCŢIA CABALINELOR
Maturitatea sexuală, la cabaline se manifestă la 6-7 luni la rasele

precoce, iar la cele tardive la 16-18 luni şi uneori chiar mai târziu. La tineretul
cabalin care a fost hrănit raţional şi între inut pe păşune, funcţia sexuală
apare la o vârstă mai tânără, în comparaţie cu tineretul crescut în regim de
stabulaţie sau hrănit neraţional.
Vârsta optimă pentru reproducţei – tineretul cabalin de ambele sexe
se poate utiliza la prima montă când a realizat cel puţIn 75% din dezvoltarea
de adult.
La iepele adulte, căldurile apar după fătare în medie la 8 zile, durează
circa 7-9 zile in funcţie de rasă, vârstă, condiţii de hrănire şi îngrijire etc.
Iapa în călduri este nelIniştită, nechează, are vulva tumefiată şi de
culoare roşie aprins. Momentul optim pentru montă sau însămânţare este în
prima zi de călduri la iepele adulte şi în a 2-3 zi la cele primipare. Monta se
repetă din 2 în 2 zile până la dispariţia căldurilor.
Depistarea iepelor în călduri se face la “bara de incercare”, cu ajutorul
armăsarului incercător.
Se recomandă ca depistarea căldurilor să se facă la interval de două
zile, până la instalarea gestaţiei, iar pentru iepele care au fătat, începând cu
a 5-a zi după fătare.
În lunile de iarnă se poate stimula o apariţie precoce a căldurilor,
printr-o iluminare intensă a adăpostului, sau şi mai bine, a boxei individuale
a iepei. De exemplu, această iluminare se poate realiza cu lămpi de neon
care să funcţioneze de la inserare şi până după miezul nopţii.
Se poate întâmpla, mai ales în condiţii de carenţă nutritivă, ca primele
cicluri în iarnă să fie fără ovulaţie.
Soluţii moderne în reproducţia cabalinelor: folosirea
însămânţărilor artificiale. Rezultatele deosebite obţinute de ţările din vestul
Europei în ameliorarea genetică a raselor de cabaline, se datorează între
altele progreselor mari făcute în domeniul dezvoltării şi implementării
însămânţărilor artificiale la această specie.
S-a investit de asemenea foarte mult în realizarea unei reţele
performante de producere şi difuzare în teritoriu a spermei condiţionate ,
astfel că un crescător poate face comandă şi va primi în timp util dozele
necesare de spermă, fără nici un fel de problemă.
Utilizarea eficientă a acestei tehnici presupune însă un control foarte
bun asupra fiecărei etape pe lanţul tehnologic de la recoltare, prelucrare şi
până la depunerea spermei în organele genitale ale iepei. Comparativ cu
sperma altor specii de animale domestice, sperma de armăsar este mai
sensibilă, ridicând mai multe probleme în procesul de recoltare, refrigerare,
sau congelare. De altfel, păstrarea capacităţii fecundante pe tot parcursul
acestui flux rămâne condiţia de bază în realizarea unor Indicii buni de
reproducţie.
Practic, însămânţarea artificială reprezintă recoltarea spermei de la
armăsar, condiţionarea şi dozarea ei şi depunerea printr-o tehnică specială în
uterul iepei. Se realizează astfel o separare în timp şi spaţiu a etapelor de
ejaculare şi de însămânţare propriu-zisă.
Intre multiplele avantaje ale metodei enumerăm:
65
- Folosirea cu maximă eficienţă a armăsarilor de mare valoare
zootehnică;
- Prevenirea şi combaterea unor boli Infecţioase şi parazitare cu
transmitere sexuală (durină, trichomonas, exantem coital, etc.);
- ExamInarea cu regularitate a spermei diferiţilor armăsari şi
depistarea la timp a spermei de calitate Inferioară;
- Prevenirea suprasolicitării armăsarilor la reproducţie;
- Eliminarea posibilităţilor de accidentare a reproducătorilor în timpul
montei.
Punerea la punct a metodelor de congelare a spermei de armăsar şi
generalizarea însămânţărilor cu spermă congelată au adus alte două mari
avantaje:
- Posibilităţi de difuzare nelimitată a materialului genetic valoros la
distanţe foarte mari;
- Recoltarea şi stocarea pe perioade foarte mari a dozelor de spermă
şi, deci, posibilităţi de folosire a acestora şi după moartea armăsarilor
respectivi.
În majoritatea ţărilor utilizarea însămânţărilor artificiale reprezIntă o
practică absolut curentă pentru rasele de sport, agrement şi tracţiune. La
rasă Pur Sânge Englez utilizarea acestei metode este interzisă prin
reglementările stud-bookului internaţional al acestei rase. De asemenea
pentru anumite rase, în funcţie de ţară, există restricţii la utilizarea spermei la
distanţă.
Toate restricţiile legate de modul de utilizare a spermei, ca şi de tipul
de însămânţare acceptat, sunt reglementate prin cerinţele de stud-book ale
fiecărei rase de cabaline.
Tehnicile actuale de însămânţare utilizate la această specie, sunt
următoarele:
- Însămânţare artificială imediată: după recoltarea spermei,
însămânţarea iepei se face în circa 30 de minute;
- Însămânţare artificială la 12 ore: sperma este condiţionată şi
refrigerată la 40°C şi utilizată în cursul aceleiaşi zile;
- Însămânţare artificială la 24 de ore: sperma este refrigerată şi
utilizată a două zi după recoltare;
- Însămânţare artificială cu spermă congelată: sperma este
condiţionată, împaietată şi congelată, după care este difuzată pentru a fi
utilizată.
După recoltare, sperma este supusă unei examInări macroscopice
(volum, culoare, consistenţă) şi microscopice (densitate spermatozoizi,
mobilitate, morfologia spermatozoizilor, raport între spermatozoizii vii şi morţi,
mişcările de înaintare).
Una dintre caracteristicile cele mai importante ale spermei este
densitatea în spermatozoizi, densitate care se stabileşte în prezent cu
ajutorul aparatelor cu celulă fotoelectrică. Acestea stabilesc automat
numărul de spermatozoizi pe mililitru de ejaculat şi în funcţie de programare
stabilesc şi raportul de diluţie.
Dozele pentru o însămânţare considerate optime trebuie să conţină
minimum 150 milioane spermatozoizi în cazul însămânţării imediate, de cel
66
puţin 200 milioane spermatozoizi în cazul însămânţării cu spermă refrigerată
şi de 400 milioane în cazul spermei congelate.
Principalele modalităţi de folosire a spermei de armăsar pentru
însămânţare artificială:
Însămânţare cu spermă proaspătă
Se aplică de regulă în hergheliile sau nucleele de iepe de reproducţie
care dispun de armăsari proprii şi care mizează în ameliorarea genetică pe
armăsarii proprii.
Ejaculatul recoltat de la armăsar este fracţionat în doze de 150-200
milioane de spermatozoizi, dozele fiind păstrate de regulă la temperatura de
370°C.
Folosirea dozelor se face imediat, sau la câteva zeci de minute de la
recoltare. Metoda cere o foarte bună urmărire a iepelor în călduri şi gruparea
acestora la însămânţare foarte bună.
Fertilitatea realizată pe ciclu este de 53-55%.
Însămânţare cu spermă refrigerată
Necesită condiţionarea spermei în vederea conservării ei şi a păstrării
capacităţii fecundante a acesteia, până la 24 de ore de la recoltare. Un rol
important în calitatea conservării îl au mediile de diluţie folosite. Dozele de
însămânţare sunt de regulă de 200 milioane de spermatozoizi, iar
temperatura de păstrare este de 40°C.
Transportul dozelor de însămânţare este realizat cu ajutorul unei lăzi
speciale „equitaIner”, care păstrează în interior temperatura la anumiţi
parametri. Fertilitatea realizată pe ciclu cu acest tip de însămânţare este de
50-52%.
Însămânţare cu spermă congelată
Este o metodă folosită din ce în ce mai mult. Sperma după recoltare
suportă o diluţie şi o condiţionare specială pentru a putea fi ambalată în
paiete şi congelată in azot lichid.
Dozele de însămânţare standard utilizate (paiete) conţin minimum
400 milioane de spermatozoizi. Sunt păstrate în containere speciale cu azot
lichid, pe perioade foarte mari de timp.
Însămânţarea iepei prin această tehnică necesită materiale şi
aparatură de laborator speciale, deci investiţii mai mari.
Fertilitatea realizată pe ciclu este de 45-50 % , iar fertilitatea pe sezon
(mai multe cicluri) este de 70-75%.
Dezvoltarea acestor tehnici şi în ţara noastră se impune cu
necesitate, decalajul actual intre noi şi practica europeană în domeniu fiind
foarte mare. Modernizarea actualei tehnologiei de reproducţie va contribui
de asemenea la stimularea schimbului de spermă cu alte ţări şi ar aduce un
progres genetic rapid pentru sectorul cailor de rasă din România.
Concepte şi noţiuni de reţInut

• Întreţinarea, adăpostirea cailor cu succes, avansul în competiţii hipice -
filozofia Schauer pentru o metodă sănătoasă şi naturală de întreţinere a
cailor.
• Caii ar trebui să facă exerciţii cel putin 6 ore într-o zi şi să mănânce pe
67
masură.
• Întrucât în perioada de alăptare, iepele sunt şi în primele 4-5 luni de
gestaţie, trebuie hrănite raţional.
• Armăsarilor de reproducţie li se administrează în hrană nutreţuri cu un
conţinut bogat în substanţe proteice şi vitamina.
• Maturitatea sexuală, la cabaline se manifestă la 6-7 luni la rasele precoce,
iar la cele tardive la 16-18 luni şi uneori chiar mai târziu.
• Rezultatele deosebite obţinute de ţările din vestul Europei în ameliorarea
genetică a raselor de cabaline, se datorează între altele progreselor mari
făcute în domeniul dezvoltării şi implementării însămânţărilor artificiale la
această specie.
1. În mare parte caii sunt:

a. alergători, animale de companie, de pază, rezistenţi la orice vreme .
b. alergători, animale de grup, de gardă, rezistenţi la orice vreme .
c. alergători, animale de grup, de gardă, rezistenţi la orice vreme .
2. Furajele indicate pentru hrănirea şi îngrijirea iepelor de
reproducţie sunt :
a. fânul de gramnee, apoi grăunţele de ovăz şi orz, iar vara nutreţuri
verzi semănate şi perene.
b. fânul de leguminoase, de graminee, apoi ovăz şi orz, iar vara
nutreţuri verzi semănate şi perene.
c. fânul de leguminoase, de graminee, apoi grăunţele de ovăz şi orz,
iar vara nutreţuri verzi semănate şi perene.
3. Maturitatea sexuală, la cabaline se manifestă:
a. la 6-7 luni la rasele precoce, iar la cele tardive la 16-18 luni şi uneori
chiar mai târziu.
b. la 5-7 luni la rasele precoce, iar la cele tardive la 17-18 luni şi uneori
chiar mai târziu.
c. la 8-9 luni la rasele precoce, iar la cele tardive la 16-20 luni şi uneori
chiar mai târziu.
68

CuvInte cheie: muncă, carnea şi laptele, subprodusele, rase uşoare,

rase intermediare, rase grele, rase naturale locale.
Rezumat
Ca animal de sport, calul mai contribuie şi la cultivarea unor trăsături
alese ale tineretului cum ar fi : curajul, îndemânarea, priceperea, răbdarea,
hotărârea etc. Printre multiplele foloase pe care le aduce calul sunt de
menţionat: munca, uneori carnea şi chiar laptele, iar din subproduse pielea,
părul şi gunoiul.
Printre multiplele foloase pe care le aduce calul sunt de menţionat:

munca, uneori carnea şi chiar laptele, iar din subproduse pielea, părul şi
gunoiul.
Munca – cu ajutorul calului omul efectuează munci pe cele mai
accidentate terenuri, greu accesibile diferitelor sisteme de maşini. În afară
celor prezentate, calul este folosit şi în scopuri sportive sau de agrement.
Carnea şi laptele de iapă constituie produse mult preferate la unele
popoare pentru calităţile lor nutritive.
Bălegarul reprezintă un îngrăşământ organic complet, cu largi utilizări
în legumicultură, agricultură etc.
Subprodusele rezultate din creşterea calului au largi utilizări în
industrie. Astfel, pielea constituie o valoroasă materie primă pentru industria
încălţămintei, marochinărie, confecţia harnaşamentelor etc.; oasele au largi
utilizări în industria zahărului, iar sângele constituie materia primă pentru
prepararea diferitelor produse de uz veterinar.
Ca animal de sport, calul mai contribuie şi la cultivarea unor trăsături
alese ale tineretului cum ar fi : curajul, îndemânarea, priceperea, răbdarea,
hotărârea etc.
RASELE DE CABALINE
Sub raportul aptitudInilor productive, rasele de cai crescute în ţara

noastră pot fi grupate in următoarele categorii :
- rase uşoare
- rase intermediare
- rase grele
- rase naturale locale.
I. Rase uşoare de cai

69
1. Rasă Arabă
- este originară din Platoul Asiei Centrale de unde a fost adus adus
în peninsula Arabiei;
Insuşiri morfo-productive
- capul bine proporţionat, profil drept, gâtul frumos arcuit, greabănul
înalt, spinarea scurtă, dreaptă şi largă, crupa potrivit de musculoasă şi
orizontală;
- culoarea predominantă este murgă şi mai rar roibă sau neagră;
- talia este de 148-152 cm, iar greutatea corporală de 450 kg;
- este cal de viteză cu temperament vioi, mişcările fiind energice,
largi şi elastice;
- parcurge 1 km într-un minut şi 11 secunde.
2. Rasă Pur sânge englez

- s-a format în Anglia în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, prin
încrucişarea armăsarilor din rasă Arabă Berberă şi turcească cu iepe
englezeşti locale.
- are capul fin cu profil drept;
- gâtul este lung şi purtat oblic;
- greabănul este înalt, iar spinarea şi şalele sunt drepte;
- membrele sunt lungi, bine conturate;
- culoarea părului este murgă şi roibă, mai rar neagră şi vânătă;
- talia variază intre 155-165 cm;
- se caracterizează prin constituţie fină şi temperament vioi;
- poate parcurge 1 km într-un minut.
3. Calul Gidran
- a fost format în Ungaria la herghelia Mezohegyes, prin
împerecherea armăsarului arab Ghidran cu iepe ungureşti, moldoveneşti, iar
ulterior descendenţa femelă a fost împerecheată cu armăsari Pur sânge
englez , fapt pentru care e considerat o varietate anglo-arabă.
Însuşiri morfo-productive
- conformaţie corporală armonioasă;
- este un cal pentru călărie şi tracţiune uşoară
- talia este medie de 155 cm, iar greutatea corporală de 500kg;
- culoarea predominantă este roibă cu diferite nuanţe.
4. Calul românesc
- la formarea lui au luat parte rasele ariană şi mongolă
- calul românesc se aseamănă foarte mult cu rasă Arabă;
- sub influenţa condiţiilor pedoclimatice locale au luat naştere mai
multe varietăţi şi anume: moldovenească, dobrogeană, ialomiţeană,
transilvăneană şi de munte.
- talia este de 130-145 cm, greutatea de 350-400 kg;
- culoarea este murgă şi neagră
- se ameliorează cu rasele perfecţionate.
70
5. Rasă Huţulă
- s-a format în zona Carpaţilor Nordici din Moldova
- conformaţia corporală este armonioasă
- trunchi lung, larg şi adânc, iar membrele relativ scurte cu articulaţii
puternice;
- talia variază de la 137-140 cm, greutatea corporală este de 400kg;
- culoarea este diferită, neagră, murgă, şoricie, roibă şi şargă.
- temperament vioi, rezistenţi şi foarte docili
- se utilizează la tracţiune şi la port-samar;
- se foloseşte la ameliorarea calului de munte.
II. Rase Intermediare

1. Calul Nonius
- a fost format in Ungaria la herghelia Mezohegyes, prin
împerecherea armăsarului Nonius senior de origine anglo-normandă, adus
din Franţa cu iepe de origIni diferite.
- este un cal propriu pentru munci agricole şi transporturi;
- talia de 160 cm, greutatea corporală de 600kg;
- culoarea murgă este cea mai răspândită; sunt şi exemplare de
culoare neagră sau roibă.
2. Calul Furioso North-Star

- a fost format în Ungaria la herghelia Mezohegyes, prin
împerecherea armăsarilor din rasă Pur sânge englez, Furioso şi North-Star,
cu iepe de origini diferite.
- conformaţie corporală armonioasă;
- talia 153-160 cm, greutate corporală 550 kg
- cal cu temperament limitat, bun pentru munci agricole şi călărie
- culoarea obişnuită este murgă şi mai rar neagră.
3. Rasă Lipiţană
- a fost formată la herghelia LipizzadinAustria, prin încrucişarea
cailor italieni, spanioli, danezi şi arabi.
- mers elegant;
- culoarea este vânătă, murgă şi mai rar neagră sau roibă;
- talia este de 152 cm, greutatea corporală este 450 kg;
- rasă bună pentru călărie şi muncii mijlocii.
4. Trăpaşul românesc
- a fost creat prin încrucişarea Trăpaşului american cu rasă Orlow şi
Trăpaşul francez.
- nu are o conformaţie uniformă, este foarte omogen în schimb ca
aptitudini, fiind specializat pentru aliura la trap;
- realizează 1 km în 1 mInut şi 25 secunde;
71
- culoarea este murgă, neagră, roibă şi mai rar vânătă.
III. Rasele grele

Rasă Ardeneză
- s-a format în zona munţilor Ardeni din Belgia.
- conformaţia este specifică raselor de tracţiune grea;
- are gât scurt şi gros de formă piramidală;
- talia variază între 150-170cm, greutate 650-750 kg;
- temperament liniştit;
- culoarea este roibă, murgă şi dereşă.
Concepte şi noţiuni de reţInut

• Carnea şi laptele de iapă constituie produse mult preferate la unele
popoare pentru calităţile lor nutritive.
• Subprodusele rezultate din creşterea calului au largi utilizări în industrie.
Astfel, pielea constituie o valoroasă materie primă pentru industria
încălţămintei, marochinărie, confecţia harnaşamentelor etc.; oasele au
largi utilizări în industria zahărului, iar sângele constituie materia primă
pentru prepararea diferitelor produse de uz veterInar.
• Ca animal de sport, calul mai contribuie şi la cultivarea unor trăsături alese
ale tineretului cum ar fi : curajul, îndemânarea, priceperea, răbdarea,
hotărârea etc.
• Sub raportul aptitudinilor productive, rasele de cai crescute în ţara noastră
pot fi grupate în următoarele categorii : rase uşoare, rase intermediare,
rase grele, rase naturale locale.
1. Printre multiplele foloase pe care le aduce calul sunt de

menţionat:
a. munca, carnea şi laptele, iar din subproduse pielea, părul şi gunoiul.
b. munca, uneori carnea şi chiar laptele, iar din subproduse pielea,
părul şi gunoiul.
c. uneori carnea şi chiar laptele, iar din subproduse pielea, părul şi
gunoiul.
2. Sub raportul aptitudinilor productive, rasele de cai crescute in
ţara noastră pot fi grupate in următoarele categorii :
a. rase intermediare, rase grele, rase naturale locale.
b. rase uşoare, rase intermediare, rase naturale locale.
c. rase uşoare, rase intermediare, rase grele, rase naturale locale.
72
TEHNOLOGIA DE CREŞTERE A IEPURILOR
CuvInte cheie: iepuri, sistemul de intretinere extensiv, sistemul de

intretinere semiintensiv, lana, blanite si piei, subproduse.
Rezumat
Sistemelor de intretinere a iepurilor de casa pot fi diferentiate si
clasificate luand in considerare densitatea animalelor pe unitatea de
suprafata, ritmul de reproductie, tipul de adapost, tipul de hranire, etc.
ADĂPOSTURILE PENTRU IEPURI
Pe baza acestor criterii, sistemele de intretinere se impart in:

Sistemul de intretinere extensiv (semilibertate). Acest sistem este
unul de tip familial. Este foarte vechi ( a fost practicat inca din istoria antica).
El solicita un volum mic de munca deoarece hranirea animalelor se
face cu resursele vegetale din flora spontana (pe care iepurii le au la
indemana ,adica le pasc direct de la sursa) iar pentru perioada rece se
procedeaza la hraniri suplimentare cu fibroase si suculente .
In acest sistem, iepurii sunt crescuti in adaposturi simple (soproane,
grajduri) sau pur si simplu sub cerul liber. Reproducerea lor nu este dirijata in
nici un fel. Dezavantajul este ca acest gen de crestere expune efectivul la
intemperii (ploaie,ninsoare) iar prevenirea si controlul bolilor sunt foarte
reduse.
Cresterea extensiva se realizeaza in 2 modalitati :
Cresterea in tarcuri . Iepurii cresc intr-un tarc (confectionat din plasa
sau scanduri) in sprafata de 50 - 60 de metrii patrati si au posibilitatea de a
se adaposti intr-un sopron.
In afara de iarba care creste in interiorul tarcului, iepurii mai primesc
si suplimente de masa verde, fan , paie , coceni, suculente si concentrate.
Acest sistem foloseste cu un randament mic suprafete intinse de
teren, motiv pentru care nu este recomandabil pentru cresterea de efective
mari. Putem creste in acest mod un efectiv de pana la 50 de capete maxim.
Cresterea la sol. Se realizeaza in grajduri sau soproane cu
pardoseala din pamant si compartimentate. In fiecare compartiment vom
caza cate 7 - 9 iepuroaice si un iepuroi (sistem"harem"). Pentru fiecare
iepuroaica si puii ei va trebui sa repartizam cam 10-15 metri patrati. In aceste
conditii , iepuroaicele gestante isi sapa cuiburi subterane in care vor fata si
vor creste puietul. Dupa iesirea din cuibul subteran, puii se obisnuiesc
repede cu hrana folosita de adulti. In cadrul acestui gen de crestere ,vom
obtine anual de la fiecare iepuroaica urmasi care cantaresc in total 40 - 50 de
kilograme masa vie.
73
Sistemul de intretinere semiintensiv. Acest sistem de intretinere
este tot un sistem de tip familial, fiind folosit pe o scara larga in tara noastra.
Sistemul consta in cresterea iepurilor in custi individuale sau grupate
in "baterii" dispuse pe unul sau mai multe nivele (simple sau etajate).
Custile pot fi amplasate direct sub cerul liber ,sub copertine, in
soproane sau in alte genuri de adaposturi existente in curtea gospodariei.
Furajare. Iepurii sunt rozatoare care au nevoie de o alimentatie mult
mai controlata decat am crede. Multi proprietari de iepuri comit greseli
majore. Hranirea iepurelui nu se limiteaza doar la a arunca niste legume si
graunte in cusca lui, ci trebuie raportata la nevoile nutritionale si la
conformatia sistemului digestiv al acestui rozator. Exista multe si variate tipuri
de hrana pe piata, dar nu toate sunt bune sau potrivite.
Tractul digestiv al iepurilor de casa este predispus la imbolnaviri si
este influentat in mod hotarator de o hrana optima, echilibrata si adecvata.
Hrana combinata alcatuita din nutreturi concentrate cu adaos de furaj verde
sau fan are avantajul ca animalele ajung la un grad de saturatie
corespunzator.
Iepurii consuma excremente eliminate din apendice care, spre
deosebire de excrementele tari, au o forma alungita si consistenta cleioasa,
direct din anus si le digera din nou. Acest proces va aparea mai ales atunci
cand exista o lipsa de energie sau cand exista un deficit de proteine in rata
de hrana.
Valoarea nutritiva a hranei trebuie sa acopre necesarul de energie in
faza de crestere si in cea de reproducere, depinzand de concentratia
urmatoarelor substante continute in hrana:
• proteina integrala (albuminia)
• fibra vegetala
• hidrati de carbon
• grasimi
• asa numita cenusa brunta
Propriile produse ale gospodariei cum ar fi hrana verde, tuberculii,
fanul, paiele, resturile de la bucatarie si de la gradina si plantele salbatice
sunt furaje adecvate scopurilor economice. Trifoilul, lucerna, secara furajera,
mazarichea si diverse soiuri de varza apartin plantelor de cultura cu care pot
fi hraniti iepurii. Daca hrana verde este recoltata devreme, are un continut
inalt de proteina integrala si un continut scazut de fibra. Daca taierea are loc
mai tarziu, raporturile sunt inverse.
Buruienile sunt consumate cu placere de iepuri dar nu au mare
insemnatate in nutritie. Papadia si urzica moarta vor fi oferite iepurilor
proaspat recoltate. Nu merita sa fie uscate pentru iarna. Daca hrana verde
este adunata de pe marginea drumurilor sau din livezi trebuie avut grija ca
plantele sa nu fi fost stropite.
Pentru ca iepurii sa atinga un randament optim, in special in cazul
iepuroaicelor gestante sau care alapteaza, se va suplimenta alimentatia
animalelor cu hrana tonica, vitaminizata, achizitionata din comert. Nutreturile
combinate care se gasesc in comert pot fi administrate ca hrana unica,
fiindca producatorul introduce in ele toate substantele necesare animalelor:
substante minerale, microelemente si vitamine.
Tehnici de furajare:
74
• Hrana verde recoltata din livezi si de pe campuri nu trebuie sa stea
presata in gramezi, mult timp, in depozite mari, deoarece apar repede
procese de fermentatie, structura albuminei din hrana verde deteriorandu-se,
toate acestea ducand la deranjamente digestive. Plantele radacinoase si
tuberiforme care, adeseori, sunt depozitate in gropi, pe camp, trebuie ferite
de inghet.
• Furajul uscat ca fanul sau paiele trebuie sa fie depozitate uscate,
iar patrunderea soarecilor sau sobolanilor sa fie impiedicata. Daca aceste
furaje sunt livrate in saci, trebuie sa fim convinsi ca sacii nu vor permite
paturnnderea umezelii in interior. Balotii vor fi ambalati in saci, in asa fel incat
aerul sa poata circula, dar pasarile sa nu poata gauri sacii. Sacii gauriti
trebuie asezati in pozitie verticala iar continutul folosit cat mai repede.
Depozitul pentru furajul varsat este unul obisnuit in fermele
profesionale de crestere a iepurilor. Hrana este livrata in vagoanele siloz si,
intr-o suflanta, este transportata in silozurile definitive. Ar trebui sa acordam
atentie faptului ca presiunea suflului nu trebuie sa depasasca 1 bar si
lungimea furtunurilor transportoare trebuie sa fie cat mai mica pentru ca
presiunea necesara sa fie mica, existand, altfel riscul sfaramarii furajelor care
astfel ar fi mancate fara placere de iepuri, ducand la scaderea furajerii
acestora. Exista diferente intre silozurile exterioare si cele interioare in care
calitatea forajelor este mai bine mentinuta, fiindca nu exista oscilatii atat de
puternice de temperatura.
Distribuirea hranei si cantitatile de nutreturi
Furajele proaspete trebuie administrate in asa fel incat sa nu ramana
mari cantitati de resturi si sa fie excluse procesele de fermentatie, daca se
intampla acest lucru nutreturile trebuie imediat indepartate din cotet,
respectiv din cusca. In cazul hranei verzi este recomandat sa se ofere
iepurilor mai multe portii mici pe zi. Hrana trebuie sa fie dozata in asa fel
incat iepurii sa nu se ingrase, ingrasarea dauneaza atat iepuroaicelor cat si
masculilor.
Hrana uscata, in special, ajuta la eliminarea ghemelor de par formate
in stomac care pot duce la moartea iepurilor.
Aprovizionarea cu apa de baut. Apa de baut trebuie sa stea la
dispozitia animalelor in permanenta, in cantitate suficenta, sa fie mereu
curata si proaspata. Un avantaj al hranei verzi il constituie aportul portiei de
apa care duce la cresterea cantitatii de urina si previne astfel imbolnavirea
organelor urinare.
Se recomanda ca sursele de hrana si apa sa nu fie una langa alta
fiindca altfel apa dispersata poate inmuia hrana. Trebuie ca apa sa nu fie
foarte rece atunci cand li se da iepurilor. In linii mari este suficent ca apa sa
fie pastrata in recipiente tinute acoperite cu un capac, in grajd, inainte de a fi
data animalelor.
Reproducţia. Reproductia iepurii de casa caldurile se manifesta in
tot timpul anului , cu o perioada mai putin intensa spre sfarsitul verii.In
ovarele iepuroaicei exista intotdeauna foliculi pe cale de maturare , ovulatia
fiind provocata de actul montei.
In cazul in care iepuroaica nu a fost data la monta , foliculii maturi
persista un timp , apoi regreseaza si sunt inlocuiti de alti foliculi pe cale de
75
maturare. Acest fapt explica de ce iepuroaica se gasestetimp de mai multe
saptamani in calduri, gata sa accepte sa fie montata.
Atunci cand dupa imperechere nu are loc fecundatia, corpii galbeni
formati raman activi circa o luna , interval de timp in care caldurile dispar.
Momentul efectuarii montelor la iepuri este determinat de cel al
depistarii femelelor in calduri.
Cele mai intense calduri la iepuroaica se manifesta dupa fatare la 1-3
zile, la 9-12 zile si la 28-30 de zile.
Semnele caracteristice perioadei de calduri sunt urmatoarele:
femelele sunt nelinistite, se agita in cusca, rascolesc asternutul, isi smulg
parul de pe abdomen, fac cuib, stau intinse, au organele genitale externe de
culoare rosie-aprins, iepuroaica introdusa in cusca mascului accepta monta.
Spre deosebire de cazul anterior , iepuroaicele care nu sunt in
calduri dar sunt introduse la mascul au alte semne caracteristice si anume :
fug, tin coada lipita de corp, se trantesc pe o parte, nu accepta masculul, iar
uneori il musca de bursele testiculare, castrandu-l.
Precautii : Inainte de realizarea imperecherii va fi verificata starea de
sanatate si conformatia organelor genitale externe ale celor doi
reproducatori.
Dupa opinia unor specialisti in cunicultura, se recomanda ca, inainte
de transportul femelei in cusca masculului, sa se realizeze si un usor
masaj al zonei sexuale externe pana cand femela executa miscarea
caracteristica a trenului posterior, miscare ce sugereaza excitatia si dorinta
de imperechere. Acest procedeu ar mari sansele fertilizarii.
Din acest moment, femela va putea fi introdusa in cusca masculului.
NU se va duce masculul in cusca femelei, deoarece acesta va fi preocupat
de acomodarea cu noul mediu si nu va acorda nici o atentie femelei, care
devine agresiva cu el.
Iepuroaica se transporta spre cusca mascului astfel : se tine cu o
mana de pielea din regiunea spinarii, cat mai aproape de gat , iar cu cealalta
se sustine de abdomen.
Dupa introducerea in cusca ,actul montei are loc rapid , durand doar
cateva secunde.
Momentul incetarii impreunarii este pus in evidenta de faptul ca
masculul scoate un sunet specific si se tranteste in lateral.
Acest mod bizar de comportament este pus pe seama unui aflux
sanguin in zona peniana, fapt ce determina o mai slaba irigare a creierului.
De altfel, iepurii nu sunt singura specie in care masculii scot sunete
si se trantesc in lateral la finalul imperecherii. Este recomandabil ca monta sa
se realizeze pe timp racoros , dimineata sau seara. Dupa realizarea a doua
monte consecutive, iepuroaica va fi readusa in cusca din care a fost
luata. Femelele in calduri care refuza actul sexual, fie se vor muta intr-o
cusca din vecinatatea masculului si vor fi apoi introduse mai multe zile la
rand in cusca acestuia pana il vor accepta , fie vor fi introduse in cusca altui
mascul.
La 6-7 zile de la monta se poate poate efectua controlul instalarii
gestatiei prin reintroducerea femelei in cusca masculului.
Daca femela ataca masculul si emite sunete tipice, ea se considera
gestanta si se scoate rapid din cusca acestuia.
76
Dupa 10-12 zile de la monta se poate proceda la palparea
transabdominala a trompelor uterine pentru diagnosticarea starii de gestatie.
Dealtfel , odata cu trecerea timpului, se constata ca femelele
gestante isi modifica atat aspecul exterior cat si comportamentul.
Apetitul lor creste, formele se rotunjesc, miscarile devin mai lente si,
daca sunt introduse la mascul, NU accepta monta.
Valorificare. Daca privesti iepurele doar ca pe un companion, ai aflat
deja ca acesta poate fi un animal de casa incantator pentru ca este inteligent,
jucaus si foarte simpatic.
Daca interesul tau fata de iepuri vizeaza cresterea si inmultirea lor
sistematica precum si obtinerea de castiguri financiare, atunci trebuie sa
studiezi un pic urmatoarele pagini care se refera la valorificarea pentru :
1. CARNE
2. LANA
3. BLANITE SI PIEI
4. SUBPRODUSE
5. REPRODUCTIE
Majoritatea iepurilor de casa sunt valorificati pentru productia de
carne. In acest scop se sacrifica tineretul crescut in mod special, precum si
iepurii de casa adulti reformati de la reproductie. In procesul de valorificare a
carnii de iepure se parcurg mai multe etape :
VALORIFICAREA IEPURILOR PENTRU PRODUCTIA DE LANA.
Lana de iepure (rasele Angora si Vulpe) reprezinta o importanta materie
prima pentru industria textila. Aceasta lana este de cateva ori mai calduroasa
decat lana de oaie, motiv pentru care este foarte cautata.
Datorita pretului ei destul de ridicat, lana de iepure se prelucreaza in
amestec cu lana de la alte animale, deseuri de matase naturala, bumbac si
fibre sintetice.
La iepurii crescuti special pentru acest tip de productie stratul de par
ce acopera trupul este format din 4 categorii de fire de par :
• jar (par de directie)
• tilotriche
• spic
• puf (75-95 % din cantitatea totala)
Un iepure de Angora are pe un centimetru patrat de piele 80-90 fire
de jar, 250-300 fire de spic si 6.000-7.000 fire de puf.
Lana se obtine prin tunderea iepurelui (fiind deci un caz fericit de
valorificare fara sacrificare).
S-a stabilit ca ritmul de crestere al lanii iepurelui este in stransa
legatura cu circulatia sangvina de sub piele, motiv pentru care, in primele 3-4
zile dupa tundere, crescatorii efectueaza zilnic masajul fiecarui iepure pentru
a intensifica cresterea parului.
Incepand cu saptamana a 7-a dupa tundere fiecare iepure trebuie
pieptanat si periat de 2 ori pe saptamana ( timp de 2-3 minute) pentru a
preveni impaslirea si innodarea lanii.
Lungimea firelor de par la rasa Angora (65-85 mm) se datoreaza
unei mutatii de bun augur efectuata de-a lungul timpului de crescatori prin
imperecheri dirijate.
77
La iepurii obisnuiti, care nu poseda aceasta mutatie, parul creste 6
saptamani si apoi stagneaza.
La rasa Angora parul creste cu o viteza medie lunara de 2 cm timp
de 3-4 luni.
Nu este rentabil totusi sa asteptam mai mult de 13 saptamani intrucat
parul nu creste cu aceiasi viteza pe intreaga suprafata a corpului animalului ,
in unele zone stagnandu-si cresterea mai repede ( cap, urechi, labe). La o
singura tunsoare aplicata unui Angora de 4-5 kg greutate vom obtine
aproximativ 1.000-1.300 grame de lana. Intr-un an vom obtine deci 4 - 5,2 kg
de la fiecare exemplar.
VALORIFICAREA IEPURILOR PENTRU BLANITE SI PIEI .
Blanitele obtinute in urma sacrificarii iepurilor se valorifica in conformitate cu
calitatea lor. Astfel, cele mai valoroase se folosesc in industria de blanuri, iar
de la celelalte se foloseste doar pielea ( cu par sau depilata ) care va fi
utilizata in marochinarie.
Calitatea blanurilor si a pieilor este influentata de rasa, sex , varsta,
sezon si de conditiile de crestere asigurate de crescator.
Pielea de iepure este moale, poroasa iar rezistenta este destul de
scazuta. Pe o scara de 100 de puncte rezistenta blanii de iepure este cotata
cam la 20 de puncte. De la masculi sunt obtinute piei mai mari, mai groase si
mai grele comparativ cu cele obtinute de la femele si tineret.
Varsta determina diferente mari in structura blanurilor, fiind
preferabila sacrificarea exemplarelor adulte. Varsta minima pentru o astfel
de sacrificare este de 3 - 4 luni. Sezonul sacrificarii joaca un rol major din
punct de vedere al calitatii blanurilor. La iepurii adulti naparlirea incepe in
martie si contribuie la mentinerea rara a parului pe tot parcursul sezonului
cald.
O noua naparlire are loc in lunile septembrie si octombrie. Inca din
primele zile ale lunii noiembrie incepe sa se formeze o blana deasa de iarna
pe care iepurele o va pastra pana in luna martie.
Conditiile de crestere influenteaza in mod deosebit calitatea
blanurilor de iepure.
Animalele cu o slaba intretinere alimentara si cele extenuate de
boala vor avea o piele subtire, neuniforma si o textura slaba.
Prelucrarea primara a blanurilor
Aceasta operatiune consta in : decarnare , degresare , intindere pe
san , uscare , conservare si depozitare pana la valorificare.
Imediat dupa jupuire, blanurile se decarneaza prin raclare tesuturilor
care au aderat la piele cu un cutit bont( sau cu freze de cauciuc ).
Raclarea nu se va efectua profund deoarece exista riscul de a afecta
radacina parului sau de a deteriora pielea prin taiere.
Degresarea blanurilor ( adica absorbtia resturilor de grasime si a
umiditatii in exces din piele ) se efectueaza in tobe de degresare ( laitare ) si
consta in 3 faze :
• degresarea cu pielea in afara;
• degresarea cu parul in afara;
• scuturarea blanurilor.
Agentul de degresare este de regula rumegusul de foioase (curatat,
uscat si maruntit ), uneori in combinatie cu neofalina.
78
Blanurile degresate se intind pe sanuri ( metalice sau din lemn ) cu
blana in interior , dupa care se pun in incaperi spatioase , bine ventilate , la
adapost de lumina directa a a soarelui. Uscarea se face la 18 - 20 de grade
Celsius si o umiditate de 50 – 55 %.
Dupa 5 - 6 zile , blanurile se scot de pe sanuri, se verifica daca sunt
bine uscate si daca nu prezinta cute , dupa care se sectioneaza in linie
dreapta in regiunea abdominala, se intind pe masa de sortare unde vor fi
clasate pe categorii , se leaga in pachete de cate zece bucati si se livreaza
beneficiarului ( exemplu : tabacariilor ).
Dispunerea blanurilor in pachete se face asezandu-le fata in fata.
In perioadele cu temperaturi ridicate, piepile pot fi conservate prin
sararea fetei carnoase. Din pieile de iepure tabacite se pot obtine piei pentru
captuseli, piei pentru articole de marochinarie ( ex : portochelari , portmonee,
fete pentru papuci de casa ) , piei pentru confectionarea manusilor , piei
simis ( imita pielea de caprioara) destinate stergerii ochelarilor.
VALORIFICAREA IEPURILOR PENTRU SUBPRODUSE. Din
sacrificarea iepurilor de casa in abatoare rezulta, alaturi de carne,blana si
lana si unele produse secundare , denumite subproduse precum si deseuri
de abator.
Subprodusele de abator sunt :
• capul cu partile sale componente( creier, limba, urechi, ochi, glande
endocrine , oase si muschi cranieni)
• organele (inima ,plamani,rinichi,ficat,splina)
• picioarele (de la genunchi in jos)
• coada
• tubul digestiv
• oasele
• ghearele
• sangele
• mici bucati de piele
• par
Dupa scopul in care sunt folosite aceste subproduse se impart in
alimentare (comestibile) si industriale (sau tehnice).
Deseuri de abator cuprind: carnurile confiscate, organele
necomestibile, tendoane, organe sexuale, curatitura de pe piei si continutul
stomacului.
Gunoiul de iepure de casa este de asemenea un subprodus cunicul,
fiind un ingrasamant natural foarte valoros pentru culturile agricole.
Dupa cum observi, nu se pierde aproape nimic de pe urma cresterii
iepurilor. Aceasta crestere este eficienta numai in masura in care sunt
valorificate cat mai multe produse si subproduse.
Datorita calitatilor sale, parul de iepure de casa este folosit pe o
scara larga in industria textila la confectionarea palariilor de fetru si a paslei.
Parul se obtine fie prin tunderea lui de pe pielicelele improprii
prelucrarii, fie prin smulgererea directa de pe iepuri vii (numai in perioadele
de naparlire, cand se desprinde usor).
Din procesul de fabricatie a palariilor de fetru, rezulta cantitati
apreciabile de fibre groase si rigide ( denumit par de directie ).
Aceste deseuri sunt utilizate pentru fabricarea unor tipuri de pasla ,
79
dar pot fi folosite si in industria de artizanat pentru confectionarea de obiecte
estetice.

• Sistemelor de intretinere a iepurilor de casa pot fi diferentiate si clasificate
luand in considerare densitatea animalelor pe unitatea de suprafata, ritmul
de reproductie, tipul de adapost, tipul de hranire, etc.
• Sistemul de intretinere extensiv (semilibertate). Acest sistem este unul de
tip familial.
• Sistemul de intretinere semiintensiv. Acest sistem de intretinere este tot un
sistem de tip familial, fiind folosit pe o scara larga in tara noastra.
• Hranirea iepurelui nu se limiteaza doar la a arunca niste legume si graunte
in cusca lui, ci trebuie raportata la nevoile nutritionale si la conformatia
sistemului digestiv al acestui rozator.
• Reproductia iepurii de casa caldurile se manifesta in tot timpul anului , cu
o perioada mai putin intensa spre sfarsitul verii.
• Lana de iepure ( rasele Angora si Vulpe ) reprezinta o importanta materie
prima pentru industria textila.
• Blanitele obtinute in urma sacrificarii iepurilor se valorifica in conformitate
cu calitatea lor.
• Din sacrificarea iepurilor de casa in abatoare rezulta, alaturi de
carne,blana si lana si unele produse secundare , denumite subproduse
precum si deseuri de abator.
1. Sistemele de intretinere a iepurilor se impart in:

a. sistemul de intretinere intensiv (semilibertate), sistemul de intretinere
semiintensiv
b. sistemul de intretinere extensiv (semilibertate), sistemul de intretinere
semiintensiv
c. sistemul de intretinere extensiv (semilibertate), sistemul de intretinere
intensiv.
2. Valorificarea iepurilor este pentru:
a. carne, lana, blanite si piei, subproduse, reproductie
b. pulpe, lana, blanite si piei, subproduse, reproductie
c. carne, lana, blanite si piei, subproduse, sunca.
3. Hranirea iepurelui nu se limiteaza doar la a arunca niste legume
si graunte in cusca lui :
a. ci trebuie raportata la nevoile alimentare si la conformatia sistemului
digestiv al acestui animal.
b. ci trebuie raportata la nevoile nutritionale si la conformatia sistemului
reproducător al acestui rozator.
c. ci trebuie raportata la nevoile nutritionale si la conformatia sistemului
digestiv al acestui rozator.
80
RECUNOAŞTEREA PRICIPALELOR RASE

CuvInte cheie: rase de iepuri mari, rase de iepuri mijlocii, rase de

iepuri mici, rase de iepuri cu par scurt
Rezumat
Avantajele cresterii iepurilor de casa sunt, în principal, urmatoarele:
iepurii consuma cantitati mai reduse de concentrate si furaje bogate în
substante proteice decât porcinele si pasarile, peste o treime din ratie fiind
constituita din furaje fibroase (fân, paie etc.); carnea de iepure este dietetica
si are calitati gustative deosebite, fapt dovedit de cererea si pretul de vânzare
ridicate pe pietele Comunitatii Europene. Marii producatori si consumatori de
carne de iepure sunt: Franta, Italia, Germania, Belgia etc.
Durata medie de parcurgere a unităţii de studiu este de 2ore
Cresterea iepurilor de casa reprezinta unul din sectoarele profitabile

ale zootehniei, care nu necesita investitii mari si eforturi fizice deosebite.
In tara noastra a existat un program de dezvoltare a cresterii iepurilor
de casa, care prevedea ca în anul 1990 sa se realizeze 50 de milioane de
iepuri destinati sacrificarii pentru carne. Acest program nu s-a realizat atât
datorita conditiilor social-cconomice din acea perioada, cât si datorita lipsei
unei traditii în cresterea si consumul carnii de iepure;
• blanitele rezultate dupa sacrificarea iepurilor din rasele specializate
pentru blana si carne pot constitui baza unei subramuri a industriei interne de
confectii si valorificarea la export a unor cantitati de blanite, la preturi
avantajoase;
• dezvoltarea cresterii iepurilor dejfcasa creeaza conditii pentru
reactivarea unui numar însemnat dc tineri si femei aflate în somaj, care
îndragesc acest animal si care efectueaza munci mai usoare decât în alte
sectoare de activitate.
RASE DE IEPURI
RASE DE IEPURI MARI

Uriasul Belgian
Este cea mai raspindita rasa de iepuri de la noi din tara datorita marimii
sale spectaculoase. Isi are originea in provincia Flandra din regiunea Gent-
Belgia, unde s-a organizat prima asociatie din lume a crescatorilor de iepuri
HET HEERHNOF.
Nu se cunoaste cum a aparut aceasta rasa. Unii sustin ca s-a format
din iepurele belgian in urma unor selectii, altii subscriu la ideea unei mutatii
81
genetice. Capul este masiv,urechile lungi 17-20 cm chiar si 22, cu varful
rotunjit si purtate in ''V''.
Culori: agouti(salbatica) dar poate fi si neagra, cenusiu
inchis(cangur),bruna,chinchila,negru. Prolificitatea medie (nr. de produsi la o
fatare) 5-6 pui. Puii cantaresc la nastere 60-70g. Masculii ating maturitatea
sexuala la 9 luni iar femelele la 8 luni. Limita de greutate este in general de 7
kg , dar exista exemplare ce depasesc 10 kg.
Uriasul German Alb
Rasa s-a format in Belgia si Germania prin selectia iepurilor din rasa
Urias Belgian si este de talie mai mica decat rasa din care provine, greutatea
medie fiind de 6-7 kg.
Aspect exterior :
- capul la masculi este rotunjit si la femele mai alungit, ochii de culoare
roz(pupila rubinie inchisi irisul mai deschis);
- urechile au o lungime de cca 18-20 cm, cu varfurile rotunjite;
- gatul la masculi este fara salba ; la femele insa se poate intalni o
usoara salba.
-corpul cilindric, voluminos si bine legat;
-culoarea blanii este alba cu par des, scurt si matasos, iar pielea nu
prezinta pigment.
- are o constitutie robusta,greutatea de 6-9 kg,urechile avand
lungimea de 15-18 cm purtate in ''V'',ochii roz ,blana de culoare alb
stralucitoare.
Iepuroaicele duc la termen 2-3 gestatii pe an . Prolificitatea medie
este de 5-7 pui la fatare si ating maturitatea sexuala la cca 10 luni. Greutatea
la nastere a puilor este de 55g.
Uriasul German Pestrit ( Fluture German )
Paternitatea sa este atribuita iepurelui iepurelui de casa Urias Belgian,
raspindit mult in tinutul Rinului pina in 1905 si rebotezat in 1916 in iepure de
casa Urias German.
A fost format in Germania la inceputul secolului XIX in urma selectiei
Fluturelui urias francez cu care se aseamana foarte mult.
A fost format in Germania la inceputul secolului XIX in urma selectiei
Fluturelui urias francez cu care se aseamana foarte mult.
Uriasul German i-a transmis o serie de particularitati specifice,
evidentiate prin marimea si conformatia corpului. Iepurele belgian era
cunoscut si sub denumirea de “Nas alb”, datorita capului alb.
Uriasul pestrit avea initial o structura corporala asemanatoare cu cea
a belgianului, fiind insa cea mai fina, mai delicata. prezentind petele de
culoare specifice rasei, fara a avea desenul specific al capului, desenul
fluturelui si punctele maxilarelor, dar avind inele din jurul ochilor.
Exemplarele pestrite au fost prelucrate ulterior, obtinindu-se desenul
specific al capului de la Uriasul pestrit iar in 1908 Uriasul pestrit a fost
recunoscut ca o noua rasa. Intrucat selectia s-a facut in directia productiei de
carne,Pestritul german este ceva mai masiv decat Fluturele urias francez.
Prolificitatea medie este de 5-8 pui la fatare si ating maturitatea
sexuala la cca 9-10 luni. Culori: alb-negru ; alb-albastru. Greutatea
normala este de 6,0 kg.Limita inferioara este de 5,0 kg,iar limita superioara
nu exista. Lungimea urechilor este de 16-17 cm.
82
RASE DE IEPURI MIJLOCII
Rasa Neozeelandez Rosu
Indiferent daca doresti un animal spectaculos prin frumusetea sa sau
un companion gingas (ori pe amindoua ) Neozeelandezul Rosu va fi pe lista
ta.
Rasa s-a format in America de Nord, in anul 1910, provenind dintr-o
incrucisare fericita intre rasele Urias Belgian si Roscat de Bourbogne.
In prezent, sunt crescuti in intreaga lume pentru carne si blani de un
colorit remarcabil , dar pot fi si companioni de nadejde.
Culoarea blanii este totdeauna roscata cu luciu intens , fapt ce-i
confera un aspect placut.
Sunt iepuri incredibil de blanzi si dar si jucausi.Dimensiunile rasei sunt
peste media raselor mijlocii.
Corpul de marime mijlocie; capul mare, lat, mai rotund la mascul si
mai alungit la femela; urechile de maxim 13 cm lungime, destul de late, cu
virfurile rotunjite, purtate drept; ochii sunt rosii sau caprui, gitul scurt si gros.
In jurul ochilor blana este un pic mai subtire, formand "cercuri" mai
deschise la culoare decat restul corpului.
Trunchiul este relativ cilindric, bondoc, cu capetele late si musculoase
si bine proportionat.
La varsta de 3 luni au deja 1,5 kg iar la maturitate media este de 4,3
kg. Ating maturitatea sexuala la cca 8-9 luni.
Rasa Neozeelandez Alb

Sunt o rasa foarte populara in intreaga lume fiind folositi adesea drept
companioni.
Au un spor natural rapid ceea ce a condus la utilizarea lor
intensiva pentru productia de carne si blana ( din pacate, sunt des utilizati si
in laboratoarele de cercetari medicale).
Denumirea rasei este oarecum eronata intrucat rasa a fost obtinuta
initial in america de nord, nicidecum in Noua Zeelanda.
Sunt animale vesele si foarte prietenoase. De asemenea sunt
afectuosi si inteligenti (invata foarte repede diverse trucuri atunci cand sunt
dresati).
Culoarea blanii este alb curat iar a ochilor este roz.
Are un trunchi lung de 47-51 cm , foarte larg si cu o musculatura bine
dezvoltata. Perimetrul toracic masoara 32-36 cm . Linia spinarii este dreapta.
Spatele si trenul posterior sunt largi , armonios dezvoltate si cu
musculatura bine exprimata .Membrele sunt scurte , puternice si
musculoase.
Greutatea corpului este in medie de 4 kg , cu limite intre 3,5 si 5 kg .
La varsta de 3 luni ating 2,2 kg iar la 6 luni greutatea ajunge la 4-4,5 kg.
In Romania sunt utilizati mai ales pentru productia de carne.
Iepuroaicele duc la termen 4 – 5 gestatii pe an , avand cam 8 – 10 pui la
o gestatie. Maturitatea sexuala se instaleaza apare la varsta de 4 – 5 luni.
Rasa Californian
Are corpul lung , larg si cu o musculatura puternica . Membrele sunt
scurte si bine imbracate in musculatura . Greutatea corpului la adulti este de
4 kg , iar la varsta de 3 luni cantareste deja 1,7 -2 kg. Culoarea corpului este
83
alba cu extremitatile(bot , urechi, membre ,coada) negre. Ochii sunt de
culoare rosie. Au o precocitate accentuata , maturitatea sexuala instalandu-
se la 4-5 luni. Este folosit impreuna cu Neozeelandezul Alb la producerea de
hibrizi industriali pentru productia de carne.
Rasa Argintiu Francez
Are trunchiul relativ alungit , cilindric si bine proportionat. Membrele
sunt puternice si musculoase . Greutatea medie a adultilor este de 4,5 kg ,
iar tineretul cunicul atinge la varsta de 3 luni circa 2-2,2 kg .
Culoarea blanii este argintie pe aproape tot trupul , cu exceptia
zonelor cu par mai scurt (bot , in jurul ochilor , urechi ,membre si coada )
unde este mai inchisa . Ochii sunt de culoare maro inchis. Maturitatea
sexuala se instaleaza la 5-6 luni .
Rasa Chinchilla
Poseda un trunchi alungit , cilindric , zvelt si bine proportionat. Are un
aspect elegant ce aminteste de forma iepurelui de padure. Membrele sunt
musculoase si puternice. Greutatea corporala medie a rasei este de 4,5 kg
iar la varsta de 3 luni atinge 2,2 kg. Culoarea blanii este gri-deschisa
albastruie cu o umbrire neagra .
Rasa Iepure Olandez
Rasa iepurelui Olandez se remarca prin reprezentanti jucausi si
gingasi.
Cartea sa de vizita consta in coloritul caracteristic si usor de remarcat,
ceea ce l-a facut in timp foarte popular printre crescatorii de iepuri.
Desi numele ii sugereaza provenienta olandeza, adevarul e ca rasa a
luat nastere in Anglia, in anul 1830. De acolo s-a raspandit intai in Olanda
(fiind primit cu entuziasm de crescatori) si apoi pe intreg teritoriul lumii.
In pofida popularitatii sale, iepurasul olandez nu s-a prea schimbat de-
a lungul anilor, in prezent existand doar 6 varietati coloristice recunoscute de
asociatiile internationale de cunicultura.
Este o rasa recomandata mai ales persoanelor incepatoare in
cunicultura intrucat nu este prea pretentioasa si are o rezistenta peste medie
la boli.
La maturitate, adica dupa implinirea varstei de 6 luni, exemplarele cantaresc
intre 2,5 si 2,7 kg.
Iepuroaicele, dupa o gestatie de 28-32 de zile, nasc in medie 5-6 pui.
Acestia se nasc cu pleoapele inchise si incep sa vada abia pe la varsta de 14
zile.
Iepurii din aceasta rasa au o talie sub media raselor mijlocii, prin
urmare nu necesita custi cu dimensiuni mari, 60x60 cm fiindu-le suficient.
Datorita taliei sale, iepurasul olandez nu este crescut pentru productia
de carne, insa blana sa fina si scurta (parul are in lungime de doar 2 cm) este
foarte cautata pentru confectia de haine si alte sortimente diverse de
imbracaminte.
RASE DE IEPURI MICI

Iepurasul Arlechin
Aceasta pagina este creata special pentru cei neincrezatori in stiinta
geneticii :)
84
Durata medie de viata : 5 - 7 ani . Varsta ideala pentru reproducere :
5- 6 luni.
Prima fatare trebuie sa aiba loc obligatoriu inainte de implinirea varstei de un
an.
Motivul : dupa implinirea varstei de un an, oasele pelviene incep sa se
sudeze (fuzioneaza) iar iepuroaica nu mai poate fata natural ( aspect mortal).
In orice caz, pentru a evita situatiile neplacute, exemplarele femelele
nu mai trebuie date la monta dupa implinirea varstei de 3 ani.
Perioada de gestatie este intre 29-31 de zile.Femela va da nastere
cam la 3-5 pui ( dar a existat si un caz deosebit : 9 pui) .
Greutatea medie a iepurasului arlechin este de 2.7 - 3.6 kg. Aspect
corporal: este un iepure mic. In rest, forma trupului e similara cu a celorlalte
rase. Ceea ce il recomanda insa, este paleta coloristica a celor doua varietati
cunoscute.
RASE DE IEPURI CU PAR SCURT

Numite si REX
Aceste rase prezinta un invelis de par scurt,placut la atingere , specific
catifelei. Parul care acopera corpul are o pozitie verticala si o lungime de 18-
20 mm. Puful este extrem de des si de fin .
Cele mai cunoscute rase de iepuri cu par scurt sunt :
Castor Rex ( tonalitatea culorii poate varia de la brun - roscat - inchis
pana la brun - ciocolatiu );
Rex Dalmatian ( fondul culorii este alb pe care se suprapun pete de
culoare neagra , albastra , bruna sau galben inchis );
• Rex Lutru (negru ca smoala);
• Rex Lynx ( este bej-roz cu reflexe argintii) ;
• Rex Tricolor ;
• Rex Chinchilla.

• Cresterea iepurilor de casa reprezinta unul din sectoarele profitabile ale
zootehniei, care nu necesita investitii mari si eforturi fizice deosebite.
• Uriasul Belgian. Este cea mai raspindita rasa de iepuri de la noi din tara
datorita marimii sale spectaculoase. Isi are originea in provincia Flandra
din regiunea Gent-Belgia, unde s-a organizat prima asociatie din lume a
crescatorilor de iepuri HET HEERHNOF.
• iepurii consuma cantitati mai reduse de concentrate si furaje bogate în
substante proteice decât porcinele si pasarile, peste o treime din ratie fiind
constituita din furaje fibroase (fân, paie etc.);
• carnea de iepure este dietetica si are calitati gustative deosebite, fapt
dovedit de cererea si pretul de vânzare ridicate pe pietele Comunitatii
Europene. Marii producatori si consumatori de carne de iepure sunt:
Franta, Italia, Germania, Belgia etc.
85
1. Avantajele cresterii iepurilor de casa sunt, în principal,

urmatoarele:
a. iepurii consuma cantitati mai mari de concentrate si furaje
bogate în substante proteice decât porcinele si pasarile, peste o treime din
ratie fiind constituita din furaje (fân, paie etc.); carnea de iepure este dietetica
ridicate pe pietele Comunitatii Europene. Marii producatori si consumatori de
b. iepurii consuma cantitati mai reduse de concentrate si furaje
bogate în substante proteice decât porcinele si pasarile, peste o treime din
ratie fiind constituita din furaje fibroase (fân, paie etc.); carnea de iepure este
dietetica si are calitati gustative deosebite, fapt dovedit de cererea si pretul
de vânzare ridicate pe pietele Comunitatii Europene. Marii producatori si
consumatori de carne de iepure sunt: Franta, Italia, Germania, Belgia etc.
c. iepurii consuma cantitati mai reduse de concentrate si furaje
bogate în substante proteice decât pasarile, peste o treime din ratie fiind
constituita din fibroase (fân, paie etc.); carnea de iepure este puţin dietetică
mic pe pietele Comunitatii Europene. Marii producatori si consumatori de
2. Principalele rase de iepuri sunt :
a. rase de iepuri puţin mari, rase de iepuri mijlocii, rase de iepuri foarte
mici, rase de iepuri cu par scurt
b. rase de iepuri mari, rase de iepuri mijlocii, rase de iepuri mici, rase
de iepuri cu par lung
c. rase de iepuri mari, rase de iepuri mijlocii, rase de iepuri mici, rase
de iepuri cu par scurt
86
CREŞTEREA ALBINELOR
IMPORTANTA CREŞTERII VIERMILOR DE MĂTĂSE
CuvInte cheie: albine, apicultor, matcă, trântorii, viermilor de mătăse,
larve.
Rezumat
Cresterea albinelor sau apicultura este stiinta care are ca obiect de
studiu viata, comportamentul si activitatea albinelor melifere (Apis mellifera)
in scopul obtinerii de produse apicole si polenizarea culturilor agro-pomicole.
Conditiile climaterice si flora din tara noastra sunt deosebit de favorabile
dezvoltarii apiculturii. Iernile destul de blande, primaverile cu zile insorite,
verile calduroase si zilele de toamna senine si calde sunt prielnice cresterii
albinelor.
La noi in tara, cresterea albinelor este una din cele mai vechi
indeletniciri ale populatiei si s-a dezvoltat pe aceste meleaguri in conditii
naturale deosebit deosebit de favorabile asigurate de situarea tarii in spatiul
carpato-danubian, tinut cu conditii de exceptie privind clima, relieful si
vegetatia care au determinat an de an dezvoltarea familiilor de albine si
obtinerea, in decursul mileniilor, a unor insemnate productii apicole.
Ca urmare a particularitatilor biologice pe care le poseda, albinele
melifere se deosebesc de alte vietuitoare ingrijite si exploatate de oameni.
Datorita modului de viata, se situeaza printre insectele sociale cele mai
evoluate intrucat isi desfasoara activitatea dupa normele biologice care le
caracterizeaza convietuind in familii formate dintr-un numar mare de indivizi
care prin modul de organizare si autoreglare pot sa mentina unitatea cuibului.
Cea mai importanta particularitate biologica a albinelor este insa aceea
legata de aptitudinea de acumulare a rezervelor de hrana peste necesarul de
consum al familiei.
In conditiile naturale de astazi, in buna masura modificate de
practicarea agriculturii si, in special, de chimizarea acesteia, ingrijirea
familiilor de albine impune masuri si tehnologii care se inscriu pe coordonate
noi deosebit de importante determinate de necesitatea asigurararii de catre
om a conditiilor pe care nu de mult le oferea natura pentru dezvoltarea
familiilor de albine.
Astfel, pe masura reducerii resurselor naturale de cules, ca urmare a
defrisarii padurilor si fanetelor, pentru punerea in valoare a terenurilor
necesare agriculturii si in consecinta scaderea productiilor apicole, a aparut
din ce in ce mai necesara interventia omului in vederea ingrijirii albinelor
pentru realizarea de familii puternice capabile sa supravietuiasca noilor
conditii de cules si sa obtina productii apicole sporite.
87
Amplasarea familiilor de albine pe vetre de stupina situate in
apropierea unor masive cu plante melifere, cu secretie de nectar abundenta,
care sa poata fi valorificate inca de la inceputul primaverii asigura, in buna
masura, obtinerea de recolte de miere si mentinerea unui echilibru biologic
favorabil vietuirii albinelor.
In prezent, prin tehnologii speciale, apicultorul poate pregatii familiile
de albine pentru volorificarea culesurilor de primavara, mentinerea acestora
in stare activa in perioada de vara, cresterea de albine tinere si asigurarea
rezervelor de hrana de calitate in sezonul de toamna pentru buna organizare
a iernariialbinelor. Toate acestea sunt etape deosebit de importante in
ingrijirea familiilor pentru satisfacerea conditiilor necesare pregatirii albinelor
in vederea valorificarii superioare a resurselor melifere din flora spontana si
cultivata.
De asemenea, adapostirea si intretinerea familiilor de albine in diferite
sisteme de stupi cu volum reglabil care sa permita dezvoltarea in cursul
anului de unitati biologice puternice cu spatii suficiente pentru depozitarea
culesurilor de nectar acumulate, constituie un factor important pentru
obtinerea unor productii mari de miere necesare atat albinelor cat si
producatorilor apicoli.
Intretinerea diferentiata a familiilor de albine potrivit conditiilor pe care
le ofera zonele bioapicole din tara noastra are, de asemenea, o importanta
deosebita in economia apicola intrucat asigura, pentru fiecare tip de cules, o
metodologie specifica de intretinere a albinelor ce difera in mare masura, ca
perioada de timp si tehnica de lucru, la stupinele amplasate in zona de stepa
fata de stupinele situate in zona colinara sau de munte
Cunoasterea evolutiei de-alungul mileniilor si aplicarea corecta in
productie a tehnologiilor de crestere si intretinere a familiilor de albine
reprezinta, in timpurile noastre, unul din factorii principali care pot asigura
dezvoltarea acestora in scopul valorificarii culesurilor si realizarii de produse
apicole conform resurselor melifere existente si potentialului productiv al
albinelor autohtone.
Dintre toate insectele, albinele sunt printre putinele despre care s-ar
putea spune ca au fost domesticite si de pe urma carora omul trage foloase
insemnate. Aceste vietati harnice, care traiesc in comunitati bine organizate,
sunt cunoscute inca din antichitate ca furnizori de miere, ceara si alte
substante folositoare. Se pare ca aceste insecte folositoare omului au
evoluat din viespii salbatice si exista pe planeta noastra din Cretacic, atunci
cand au aparut si primele flori, acum circa 100 de milioane de ani!
Pe pamant traiesc aproximativ 15.000 de specii de albine, de la cele
sociale, la altele extrem de periculoase, cum sunt cele africane si cele sud-
americane. Dintre toate tipurile de albina cele mai cunoscute sunt albinele
melifere care produc mierea. Ele polenizeaza nenumarate recolte si produc
in fiecare an miere .
Toate uneltele de care are nevoie o albina lucratoare sunt in ea. Pe
fiecare din picioarele din fata are peri lungi, folositi pentru a-si indeparta
polenul de pe corp ca si o crestatura speciala, pentru curatirea antenelor. Pe
picioarele medii se afla un sir de peri care ajuta la indepartarea polenului de
pe picioarele din fata si un spin pentru recoltarea cerii de pe abdomen. Pe
fiecare dintre picioarele din spate se afla un cos pentru polen.
88
Albinele sunt sociabile si traiesc in comunitati mari (roiuri) numarand
cateva zeci de mii de indivizi, alcatuite din trei caste: regina (numita si
matca), trantorii si albinele lucratoare (acestea din urma constituind marea
majoritate a grupului).
Regina este mama tuturor albinelor, traind si cel mai mult (in jur de
patru ani). Atunci cand devine matura si iese din fagurele in care a crescut,
regina le ucide pe celelalte posibile rivale, dintre care majoritatea nu au iesit
inca din celulele de ceara in care s-au dezvoltat. Pe masura ce acestea ies,
se lupta cu matca, iar in final ramane una singura, care este intotdeauna cea
mai puternica. In lunile primaverii, regina face intre 1500 si 3000 de oua pe
zi! In acest timp, albinele lucratoare o ingrijesc, ii aduc hrana si se ocupa si
de ouale depuse in fagurii de ceara.
Regina este mai mare si mai zvelta decat celelalte albine, fiind astfel
usor de recunoscut; ea emite unele sunete, care reprezinta un fel de
provocare la lupta pentru rivalele ei.
Albinele lucratoare sunt cele mai numeroase (cateva zeci de mii) si
au cel mai important rol in stup. Ele au grija de tineret, construiesc si repara
cuibul, fac curatenie, aerisesc stupul batand repede din aripi, pazesc intrarea
in stup, aduc hrana si hranesc larvele, dar nu depun oua. O albina
lucratoare traieste aproximativ 6 saptamani si de-a lungul vetii ei adulte, are
grija de oua si de larvele coloniei. Apoi ea ajuta la construirea fagurilor si la
intretinerea cuibului. Ea ajunge strangatoare de hrana, aducand la cuib polen
si nectar, pe care le depoziteaza in faguri ca rezerva pentru iarna.
Albinele lucratoare au intodeauna foarte mult de lucru. Atunci cand
se intoarce de la cules incarcata cu polen si nectar, o lucratoare este
inconjurata de celelalte care ii iau povoara. Lucratoarele fac si celulele
cuibului pe care le construiesc din ceara, substanta produsa de o glanda
situata in partea de jos a abdomenului. Albinele iau foi subtiri de ceara pe
care o inmoaie cu gura pana cand este destul de moale pentru a fi folosita la
constructie.
Trantorii sunt albinele-mascul si traiesc doar vreo trei saptamani.
Dupa ce si-au indeplinit rolul in perpetuarea speciei, ei sunt vanati de albinele
lucratoare, care ii omoara. Ei nu se pot apara de acestea, caci nu pot intepa.
O curiozitate o reprezinta modul in care albinele comunica intre ele.
Pentru aceasta, ele folosesc un fel de limbaj, exprimandu-se prin miscari
diverse si printr-o vibratie a aripilor. De exemplu, atunci cand o albina
lucratoare descopera o zona cu multe flori, le anunta astfel pe celelalte albine
din stup. Albina executa atunci niste miscari asemanatoare unui dans, o
rotire in forma cifrei opt, indicand prin pozitia corpului directia spre care
trebuie sa zboare celelalte albine. In acest timp, ea emite si niste sunete,
care sunt auzite de suratele ei.
Albinele au un rol foarte important in viata plantelor, favorizand
polenizarea florilor. Ele sunt utile si pentru om, apicultura (cresterea
albinelor) fiind practicata de multe popoare inca din antichitate.
IMPORTANTA CREŞTERII VIERMILOR DE MĂTĂSE
Speciile de viermi de matase crescute in Romania sunt: Bombyx Mori

si Phylosamia Ricini. Aceste specii se adapteaza conditiilor climaterice din
89
tara noastra. Valorifica eficient proteina din frunza de dud pentru obtinerea
gogosilor crude de viermi de matase.
Cresterea viermilor de matase reprezinta o ramura importanta a
zootehniei cu vechi traditii in tara noastra, indeosebi pentru calitatiile
deosebite ale firului de matase care este considerat ”fibra de lux” a industriei
textile.
Firul de matase naturala are o conductibilitate termica scazuta,
rezistenta ridicata (este de 12 ori mai rezistent decat firul artificial) si se
incarca cu electricitate mai putin decat firele artificiale. Datorita acestor
proprietati este folosit in :
• Confectionarea parasutelor, fiind usoare, rezistente si elastice;
• Confectionarea sitelor de morarit;
• Izolarea unor conductori in industria electronica;
• Confectionarea atei chirurgicale (setolina); avand proprietatea de a se
absorbi.
Crisalidele care se obţin dupa filarea gogosilor sunt considerate furaje
foarte valoroase pentru pesti, porci , pasari datorita continutului mare de
grasime 20- 22% si proteine. In industrie, crisalidele se folosesc la obtinerea
sapunurilor de lux si a produselor cosmetice. Din crisalidele vii se obtine o
substanta citostatica utilizata in medicină.
Sarcina (cleiul matasii) care rezulta in urma filarii gogosilor serveste la
prepararea unor cleiuri speciale, a peliculei cinematografice si la prepararea
unor solutii pentru protejarea obiectelor de arta în special a picturilor.
Un extract embrionar din ouale fluturilor de matase ” HUMANOFORT
BOMBYX ” este folosit in insuficienta hepatica si sexuala, anemii, obezitate,
surmenaj fizic si intelectual.
Afaceri cu viermi de matase. Afacerea cu viermi de matase consta
in organizarea unei crescatorii intensive de viermi de matase cu capital privat
destinata productiei de gogosi de matase. Exploatarea viermelui de matase
este cu un risc minim si un efort redus.
Avantajele exploatarii viermelui de matase sunt:
Cheltuieli relativ mici cu material biologic si echipare tehnologica;
Spaţiu redus (magazii, grajduri, hale) din gospodarie.
Asigurarea unui ciclu rapid a fondurilor banesti, prin ciclu scurt 32-35
zile pentru producerea unei serii de gogosi de matase;
Intercalarea lucrarilor pentru cresterea viermilor de matase in perioade
mai putin aglomerate ale muncilor agricole.
Sericicultura poate deveni in gospodariiile taranesti ca o sursa de venit
atat din vanzarea gogosilor cat si din prelucrarea in gospodarie a firelor de
matase prin dezvoltarea unui comert artizanal cu produse din matase
naturala ca: ii, costume traditionale romanesti, macrame.
Sericicultura este o ocupatie a tuturor varstelor dar in special a
femeilor, batranilor si copiilor din satele noastre. Prin dimensiunile sale
economice, sociale si prin funcţiile sale ecologice, sectorul cresterii viermilor
de matase constituie prin traditie o avutie natională.
Importanţa creşterii viermilor de mătase. Creşterea viermilor de
mătase reprezintă o ramură importantă a zootehniei, cu vechi tradiţii în tara
noastră, îndeosebi pentru calităţile deosebite ale firului de mătase care este
considerat ”fibra de lux” a industriei textile.
90
Speciile de viermi de mătase crescute în România sunt: Bombyx Mori
şi Phylosamia Ricini. Aceste specii se adaptează condiţiilor climatice din ţara
noastră. Valorifică eficient proteina din frunza de dud pentru obţinerea
gogoşilor crude de viermi de mătase.
Firul de mătase naturală are o conductibilitate termică scăzută,
rezistenţă ridicată (este de 12 ori mai rezistent decât firul artificial) şi se
încarcă cu electricitate mai puţin decât firele artificiale.
Datorită acestor proprietăţi este folosit în :
- Confecţionarea paraşutelor, fiind uşoare, rezistente şi elastice;
- Confecţionarea sitelor de morărit;
- Izolarea unor conductori în industria electronică;
- Confecţionarea aţei chirurgicale (setolina), având proprietatea de a
se absorbi.
Crisalidele care se obţin după filarea gogoşilor sunt considerate furaje
foarte valoroase pentru peşti, porci , păsări, datorită conţinutului mare de
grăsime 20- 22% şi proteine. În industrie, crisalidele se folosesc la obţinerea
săpunurilor de lux şi a produselor cosmetice. Din crisalidele vii se obţine o
substanţă citostatică utilizată în medicină.
Sarcina (cleiul mătăsii) care rezultă în urma filării gogoşilor serveşte la
prepararea unor cleiuri speciale, a peliculei cinematografice şi la prepararea
unor soluţii pentru protejarea obiectelor de artă în special a picturilor.
Un extract embrionar din ouăle fluturilor de mătase ” HUMANOFORT
BOMBYX ” este folosit în insuficienţa hepatică şi sexuală, anemii, obezitate,
surmenaj fizic şi intelectual.
Ameliorarea genetică a viermilor de mătase
Procesul de ameliorare la specia Bombyx mori este destul de
anevoios.
În obiectivul ameliorării viermilor de mătase intră următoarele categorii
de caractere:
- Caractere de producţie (producţia de gogoşi şi cantitatea de mătase
raportata pe gramul de ouă;
- Caractere de reproducţie (prolificitate şi fecunditate);
- Caractere de viabilitate în cele 4 stadii ale ciclului evolutiv;
- Caractere morfologice (dimensiunea şi culoarea ouălor, culoarea
tegumentului larvelor, prezenţa semnelor larvare, forma şi culoarea
gogoşilor).
La îndemâna fermierului poate fi selecţia, respectiv reţinerea pentru
reproducţie a indivizilor cei mai corespunzători (greutatea gogoşilor crude,
conţinutul de mătase).
Parametrii tehnici cuprinşi în programul de ameliorare a viermilor de
mătase sunt următorii:
- Producţia de gogoşi: 40 kg / 1 cutie larve (20 000 larve);
- Perioada larvară: 26 de zile;
- Greutatea medie a gogoşii crude: 2,2 grame;
- Greutatea incartamentului: 0,500 grame;
- Conţinutul în mătase: 24 %;
- Lungimea fibrei: 1350 m;
- Fineţea fibrei: denier.
91
Alte măsuri: prevenirea intoxicaţiilor; prevenirea atacului de şobolani,
şoareci, furnici, păsări, insecte. Se interzice, în hrana larvelor, administrarea
lăstarilor de dud infestaţi cu omida păroasă (Hyphantria cunea).
Controlul sanitar-veterinar al larvelor în vârstele adulte se efectuează
obligatoriu pe bază de examen clinic, precum şi pe baza controlului
microscopic, prin sondaje în vârstele a IV - a şi a V- a de către medicul
veterinar.
Creşterea larvelor de viermi de mătase
Larvele de vârsta I - III
Transferul larvelor în spaţiile de creştere se face prin împachetarea
acestora, împreuna cu frunza tocată, în hârtie de ambalaj, sau aşezarea pe
tăvi confecţionate din materiale uşoare pe care crescătorul le are la
îndemâna.
Creşterea larvelor tinere se execută în spaţii destinate larvelor de
vârsta I-III.
Spaţiile de creştere mai întâi sunt pregătite prin dezinfectare cu formol
4%, sulfat de cupru 5%, văruire şi dotarea cu stelaje de creştere dezinfectate
şi curăţate.
Se recomandă ca temperatura să fie constantă şi să nu existe variaţii
mai mari de 1- 3 grade C în 24 de ore.
Atunci când există temperatură şi umiditate ridicată, frunzele şi
excrementele fermentează împreună şi devin focare de infecţie. Când există
temperatură şi umiditate scăzută se prelungeşte perioada larvară, creşte
riscul îmbolnăvirilor iar pofta de mâncare scade simţitor.
Larvele de vârsta I şi II au nevoie de temperatura de 26-27 grade C şi
umiditatea de 80-85%. Larvele de vârsta III au nevoie de temperatura de 25-
26 grade C şi umiditatea de 75-80%.
Hrănirea. Frunzele se păstrează în încăperi cu temperatura de 10-15
grade C şi umiditatea de 75%. Frunzele se recoltează întregi prin ciupire,
fără să fie strivite şi dimineaţa pe răcoare. Se culeg în coşuri mari. Frunzele
culese pe ploaie se scutură bine de apă şi se zvânta. Frunzele se toacă cu
ajutorul cuţitului de bucătarie în şuviţe subţiri de 0,5 cm pentru larvele de
vârsta I, 1-2 cm pentru vârsta II şi 2-3 cm pentru vârsta III.
Rărirea şi schimbarea aşternutului. Pentru asigurarea unei densităţi
optime a larvelor se efectuează rărirea acestora odată cu schimbarea
aşternutului. Larvele se mută împreună cu hârtia perforată pe suprafeţe de
creştere liberă.
Aşternutul nu se schimbă la vârsta I, ci se schimbă la vârsta II şi la
vârsta III şi doar o singură dată. La schimbarea aşternutului se foloseşte
hârtie perforată de 5 mm/vârsta II şi de 8 mm/vârsta III. Schimbarea
aşternutului se face dimineaţa. Se aşează hârtia perforată sau plasă din
material plastic peste larve. Se împrăştie frunzele de dud şi, după
aproximativ o oră, se mută pe suprafaţa de creştere curată. Apoi, aşternutul
vechi este îndepărtat şi dus la platforma de gunoi sau este ars.
Îngrijirea larvelor pe timpul somnurilor. În decursul celor cinci faze de
larvă sunt trei somnuri cu o durată de 20-24 de ore. În aceste somnuri are loc
năpârlirea. Pe perioada somnului larvele nu se hrănesc şi nu se deranjează.
În această perioadă de somn, temperatura se ridică cu un grad iar
umiditatea se reduce cu 5%. Se evită formarea unor curenţi de aer prea
92
puternici în încăpere. Prima hrănire se face când cca. 90% din larve au ieşit
din somn.
Larvele de vârsta IV -V (adulte). În această perioadă, larvele se
caracterizează prin consum mare de frunze, aproximativ 80% din necesarul
de frunze pe întreaga perioadă larvară, iar gradul de consumabilitate este de
65 - 75% din frunza administrată.
Larvele au de asemenea o rezistenţă redusă faţă de temperatură
peste 28 grade C, umiditatea peste 75% şi aerisirea defectuoasă.
Valorificarea hranei este mai scăzută faţă de larvele tinere.
Creşterea larvelor adulte se face numai în spaţii dotate corespunzător
şi atestate de medicul veterinar, prin ridicarea probelor sanitare din fiecare
spaţiu de creştere.
Prima etapă de pregătire a spaţiilor de creştere constă în repararea
părţilor deteriorate (acoperiş, căptuşeli interioare, uşi, ferestre, stelaje),
inclusiv coşuri de nuiele, maşini şi utilaje.
În halele cu pardoseală de pământ se execută o dezinfecţie a solului,
după care se va execută săpătura cu cazmaua. La terminarea lucrării se mai
face o dezinfecţie a solului, a pereţilor şi plafonului halei.
Înainte de populare se execută dezinfecţia, dezinsecţia şi deratizarea.
Creşterea larvelor adulte se efectuează cu frunza întreagă sau cu lăstari.
Recoltarea frunzelor se face pe timp răcoros, iar transportul se face cu
remorci hipo şi auto care au fost dezinfectate şi curăţate.
Este interzis stocarea frunzelor mai mult de o jumătate de oră după
recoltarea din plantaţie.
Administrarea hranei se face de cel puţin patru ori pe zi. Aşezarea
frunzelor peste larve, se face cu multă atenţie şi să le acopere bine. Lăstarii
se aşează perpendicular la masa următoare, pentru a aerisi straturile şi a
rării larvele pe verticală.
Consumul cel mai mare se realizează din ziua a cincea a vârstei a V-
a, când larvele mănâncă cu lăcomie şi acumulează mătasea în organism.
La vârsta a IV- a (aproximativ 5 zile) aşternutul se schimbă o dată iar
la vârsta a V- a aşternutul se schimbă de câte ori este nevoie. La furajare cu
frunză întreagă, pentru schimbarea aşternutului se foloseşte hârtie perforată
cu orificii de 13 mm.
Rărirea larvelor se face asigurându-se 3 metri cubi de spaţiu pentru
larvele rezultate dintr-un gram de ouă de viermi de mătase.
Se asigură o umiditate în spaţiu de 65-70%. În zilele ploioase, se va
introduce sub stalaje var nestins. Spaţiile se vor aerisi şi ziua şi noaptea. În
zilele călduroase, geamurile şi uşile pe partea umbrită trebuie să fie în
permanenţă deschise.
După cele 36-48 ore de somn dintre vârstele a IV- a şi a V-a larvele
ies regenerate. Pe durata somnului se sistează furajarea în totalitate şi se
presează praf de var pentru a se usca aşternutul. Hrănirea după ieşirea din
somn se efectuează când 90% din larve au năpârlit.
După parcurgerea vârstei a V- a (aproximativ 9 zile), larvele ajung la
îngogoşare, devenind transparente, cu o nuanţă translucidă, se retrag la
marginea stelajelor, şi caută trei puncte de sprijin pentru urzit, lăsând în urma
lor fir de mătase. În această perioadă se face ultimul schimb de aşternut şi se
aşează materialul de îngogoşire.
93
Îngogoşarea larvelor
După parcurgerea vârstei a V-a, larva atinge lungimea de 6-7 cm şi
greutatea de 4-5 grame. Larvele devin transparente şi lasă în urma lor fir de
mătase. Sesizarea începutului îngogoşării are o mare importanţă, deoarece,
neasigurându-se imediat materialul de îngogoşare, larvele migrează,
pierzând mătasea, construiesc gogoşi mici în strat sau depun mătasea sub
formă de covor, cea ce este o mare pierdere pentru producţie.
Cunoscând bine simptomele îngogoşirii şi aceste particularităţi, se
instituie obligativitatea de a organiza imediat condiţii optime de
îngogoşare.Neglijându-se, uneori această etapă, se obţine gogoşi de slabă
calitate şi puţine. Înainte de a aşeza materialul de îngogoşire se schimbă
aşternutul, iar în timpul urzirii gogoşilor, temperatura cea mai indicată este de
23 grade C, umiditatea de 65% şi o foarte bună aerisire.
Nu trebuie ca larvele să fie deranjate, deoarece întrerup urzirea, caută
alt loc pentru îngogoşare şi pierd mătasea. Urzirea gogoşilor durează 3 zile.
Materialele de îngogoşare trebuie să fie suficiente şi aşezate din timp
şi treptat pe stelaje, pentru ca larvele să nu se îngrămădească şi să
urzeazscă gogoşi duble.
Ca material de îngogoşare pot fi folosite grăterele de lemn, arici din
plastic sau paie şi în completare, ramuri de stejar, măturică, talaş, paie.
Materiale de îngogoşare se adună cu 7 zile de îngogoşare pentru a se usca.
Prin folosirea în stare verde se ajunge la pătarea gogoşilor.
Grătarele duble din lemn se confecţionează din resturi de şipci cu
distanţe egale între ele. Grătarul are doua şipci paralele de 55 cm lungime şi
3 cm lăţime, peste care se bat şipci mai subţiri, la distanţe egale de 3 cm.
Sipcile din rândul al doilea trebuie să se intercaleze între spaţiile dintre şipcile
primului rând. Pentru larvele rezultate dintr-un gram de ouă viermi de mătase
se vor calcula minim 5 grătare.
În timpul îngogoşării, unul dintre factorii care influenţează calitatea
gogoşilor este lumina. Nu este indicat nici o lumină prea puternică şi nici
întuneric prea dens. La lumina puternică lungimea firului va fi mai mică si
rezultă multă scamă, iar la întuneric gogoaşa este urzită rar. Lumina difuză
trebuie să cadă uniform pe toate părţile tufelor.
Larvele rămase în urmă se mută separat pe stelaje şi sunt hrănite în
continuare. Schimbarea aşternutului se face zilnic, pentru a menţine condiţii
bune de curăţenie şi aerisire permanentă.
Momentul optim de recoltare a gogoşilor se determină încercând
"sunetul gogoşi" prin scuturare sau tăind câteva gogoşi pentru a se constata
transformarea larvelor în crisalide. Întârzierea recoltării duce la apariţia
fluturilor şi la perforarea gogoşilor.
Recoltarea gogoşilor de mătase se începe cu stelajul de jos, pentru ca
larvele moarte să nu cadă pe gogoşi si să nu le degradeze. Se culeg mai
întâi cadavrele, gogoşile neterminate şi cele pătate, pentru a se evita
degradarea celor curate.
Dacă s-au folosit la îngogoşare tufe, mărăcini, talaş, paie, acestea se
ard imediat iar grătarele se trec prin flacără. După recoltare gogoşile se
curăţă de resturi, se clasează si se valorifică.
Măsuri sanitar veterinare
94
Spaţiile de creştere a viermilor vor avea la intrare filtru - prag
(dezinfector). Zilnic se va face dezinfecţia aleelor de furajare şi a filtrului cu
soluţie de formol 4% şi lapte de var 20%. După ieşirea larvelor din somn,
înainte de prima masă, se vor pulveriza fin larvele cu soluţie de formol 1%
(50 ml / larvele provenite din 10 grame ouă).
Preventiv se aplică tratamente cu antibiotice - cloramfenicol 1% (2-3
ml la 10 grame larve) sau tetraciclină (3-4 grame la 10 grame larve). Aceste
antibiotice se administrează pe frunză de dud în cantitate mică, care să
poată fi consumată în întregime de către larve. Tratamentele se aplică din 6
în 6 ore, în vârsta a IV- a, ziua a patra, după schimbarea aşternutului.
Exploatarea viermelui de mătase este cu un risc minim şi un efort
redus
Avantajele exploatării viermelui de mătase sunt:
Cheltuieli relativ mici cu material biologic şi echipare tehnologică;
Spaţiu redus (magazii, grajduri, hale) din gospodărie.
Se asigurarea unui ciclu rapid a fondurilor bănesti, prin ciclu scurt 32-
35 zile pentru producerea unei serii de gogoşi de mătase;
Intercalarea lucrărilor pentru creşterea viermilor de mătase în perioade mai
puţin aglomerate ale muncilor agricole.
Sericicultura poate deveni în gospodăriile ţărăneşti ca o sursă de venit
atât din vânzarea gogoşilor cât şi din prelucrarea în gospodărie a firelor de
mătase prin dezvoltarea unui comerţ artizanal cu produse din mătase
naturală ca: ii, costume tradiţionale româneşti, macrame.
Sericicultura este o ocupaţie a tuturor vârstelor dar în special a
femeilor, bătrânilor şi copiilor din satele noastre. Prin dimensiunile sale
economice, sociale şi prin funcţiile sale ecologice, sectorul creşterii viermilor
de mătase constituie prin tradiţie o avuţie naţională.

• Cresterea albinelor sau apicultura este stiinta care are ca obiect de studiu
viata, comportamentul si activitatea albinelor melifere (Apis mellifera) in
scopul obtinerii de produse apicole si polenizarea culturilor agro-pomicole.
• In prezent, prin tehnologii speciale, apicultorul poate pregatii familiile de
albine pentru volorificarea culesurilor de primavara, mentinerea acestora
in stare activa in perioada de vara, cresterea de albine tinere si asigurarea
rezervelor de hrana de calitate in sezonul de toamna pentru buna
organizare a iernariialbinelor.
• Dintre toate insectele, albinele sunt printre putinele despre care s-ar putea
spune ca au fost domesticite si de pe urma carora omul trage foloase
insemnate.
• Speciile de viermi de matase crescute in Romania sunt: Bombyx Mori si
Phylosamia Ricini. Aceste specii se adapteaza conditiilor climaterice din
tara noastra. Valorifica eficient proteina din frunza de dud pentru obtinerea
gogosilor crude de viermi de matase.
• Cresterea viermilor de matase reprezinta o ramura importanta a zootehniei
cu vechi traditii in tara noastra, indeosebi pentru calitatiile deosebite ale
firului de matase care este considerat ”fibra de lux” a industriei textile.
95
1. Albinele sunt sociabile si traiesc in comunitati mari (roiuri)

numarand cateva zeci de mii de indivizi, alcatuite din trei caste:
a. regina, unii trantorii si albinele lucratoare (acestea din urma
constituind marea majoritate a grupului).
b. regina (numita si matca), trantorii si albinele lucratoare (acestea
din urma constituind marea majoritate a grupului).
c. regina (numita si matca), trantorii si albinele lucratoare (acestea
din urma constituind marea majoritate a grupului).
2. Albinele lucratoare sunt cele mai numeroase (cateva zeci
de mii) si au cel mai important rol in stup. Ele au grija de tineret,
construiesc si repara cuibul, fac curatenie, aerisesc stupul batand
repede din aripi, pazesc intrarea in stup, aduc hrana si hranesc larvele,
dar nu depun oua. O albina lucratoare traieste:
a. aproximativ 8 saptamani si de-a lungul vetii ei adulte, are grija de
oua si de larvele coloniei. Apoi ea ajuta la construirea si la intretinerea
cuibului. Ea ajunge strangatoare de hrana, aducand la cuib polen si nectar,
pe care le depoziteaza in faguri ca rezerva pentru iarna.
b. aproximativ 7 saptamani si de-a lungul vetii ei adulte, are grija de
larvele coloniei. Apoi ea ajuta la construirea fagurilor si la intretinerea
cuibului. Ea ajunge strangatoare de hrana, aducand la cuib polen si nectar,
pe care le depoziteaza in faguri ca rezerva pentru iarna.
c. aproximativ 6 saptamani si de-a lungul vetii ei adulte, are grija de
oua si de larvele coloniei. Apoi ea ajuta la construirea fagurilor si la
intretinerea cuibului. Ea ajunge strangatoare de hrana, aducand la cuib polen
si nectar, pe care le depoziteaza in faguri ca rezerva pentru iarna.
3. Firul de matase naturala are o conductibilitate termica
scazuta, rezistenta ridicata (este de 12 ori mai rezistent decat firul
artificial) si se incarca cu electricitate mai putin decat firele artificiale.
Datorita acestor proprietati este folosit in :
a. confectionarea parasutelor, fiind usoare, mai rezistente;
confectionarea sitelor de morarit; izolarea unor conductori in industria
electronica; confectionarea atei chirurgicale (setolina), avand proprietatea de
a se absorbi.
b. confectionarea parasutelor, fiind usoare, rezistente si elastice;
confectionarea sitelor de morarit; izolarea unor conductori in industria
electronica; confectionarea atei chirurgicale (setolina); avand proprietatea de
a se absorbi.
c. confectionarea pânzelor, fiind rezistente si elastice; confectionarea
sitelor de morarit; izolarea unor conductori in industria electronica;
confectionarea atei chirurgicale (setolina); avand proprietatea de a se
absorbi.
96
NURCA. NUTRIA. CHINCHILA. VULPEA POLARA
Cuvinte cheie: nurca, nutria, chinchilla, vulpea polară
Rezumat
Nurca este un animal salbatic apartinand familiei Mustelidae, care
este crescut in captivitate, in special pentru productia de blanuri. Extinderea
cresterii nurcilor se datoreaza adaptabilitatii animalelor la conditiile de mediu
oferite de crescator si calitatilor deosebite ale blanurilor. Nutria este un
rozator de talie mare, semi-acvatic, avand originile in America de Sud. Dupa
cresterea chinchillelor, care s-a dovedit a fi o afacere extrem de rentabila,
specialistii in domeniu sustin ca pe locul doi, ca nivel de profitabilitate, se
situeaza cresterea nutriilor. Vulpea polara apartine speciei Alopex Lagopus,
genul Canis si face parte din familia Canidelor. Se gaseste raspandita in
zonele reci ale continentului european, asiatic si cel nord american, fiind o
specie adaptata la conditiile vitrege cu temperaturi.
NURCA
Nurca este un animalut de talie mica. Capul mic si lat, cu fruntea tesita
este prevazut cu urechi mici, rotunjite. Botul este lat. Buza superioara,
anterior si toata buza inferioara sunt de culoare alba. Corpul este alungit, cu
picioare scurte. Degetele de la nivelul membrelor posterioare sunt unite
printr-o membrana interdigitala, acoperita cu par, ceea ce il face un bun
inotator. Nurca prezinta glande perianale. Blana lor este deasa, lucioasa,
usor aspra.
In urma cresterii in captivitate din nurca salbatica ce prezinta
varietatea de culoare maro inchis, au aparut in mod spontan mai multe
mutatii care s-au stabilizat ca varietati de culoare. Se cunosc 27 varietati de
culoare dintre care 19 sunt determinate de gene recesive si 8 de gene
dominante. Astazi, se intalneste o gama larga de culori, ca: negru, maro, gri,
albastru, violet, alb. Blana este mai inchisa in partea dorsala a corpului, mai
ales pe ceafa si catre membrele din spate. Fata ventrala a corpului are o
nuanta mai deschisa, sur-cafenie. Pe gat, caracteristic, se poate sesiza o
pata mica, galbena sau albicioasa.
Lungimea corpului variaza intre 28-45 cm, iar cea a cozii este de 11-
18 cm. Masa corporala este de 1-5 kg la mascul si de 0,5-1 kg la femela.
Comportamentul. Nurcile sunt mamifere carnivore semiacvatice.
Nurcile sunt animale extrem de sensibile la stres, femelele purtand avorta
spontan, in aceste circumstante. Nurca duce o viata monogama, sapandu-si
galerii pe malul apelor. Inoata si se scufunda bine. Este un vanator crunt,
97
chiar daca agresorul este mai puternic. Este un animal carnivor, hranindu-se
cu peste, insecte, mormoloci de broasca, soareci.
Habitatul. Nurca este raspandita in cea mai mare parte a Nordului
Europei, precum si in aproape toata America (nurca americana), Asia de
Nord-Vest, Caucaz si Siberia de Vest. La noi, este destul de raspandita fiind
intalnita cu predilectie in jurul apelor statatoare si curgatoare, atat in regiunile
de campie, cat si in cele de deal si de munte. Populeaza, in general, locurile
parasite de prin luncile paduroase din vaile raurilor, din zona lacurilor, baltilor,
deltelor. In Moldova, se intalneste in regiunea cursului inferior al Nistrului. In
salbaticie, nurca traieste, de obicei, in scorburi de copaci, in vizuini sau in
galerii. Nurcile crescute in captivitate, in crescatorii, trebuie sa beneficieze de
anumite conditii de viata. Toata crescatoria trebuie sa fie betonata si
prevazuta cu un sistem de canalizare. Cuştiile individuale montate pe un
cadru metalic, fiecare la un metru inaltime de la platforma de beton sunt
acoperite cu o copertina. Custile prezinta o dimensiune standard (Lxlxh =
100x36x31 cm). La unul dintre capetele custii se amenajeaza un cuib ce
comunica cu padocul printr-un orificiu circular. Custile sunt formate din plasa
de sarma. In partea opusa cuibului este prezenta o adapatoare din aluminiu
pentru consum. Intreaga crescatorie este imprejmuita de un gard din plasa,
cu o inaltime de 2 metri, 30 de centimetri intrand in beton.
Hranirea . Alimentatia nurcilor este alcatuita in proportie de 60-80%
din furaje de origine animala si restul din furaje de origine vegetala. Furajele
de origine animala sunt reprezentate de confiscate de abator, organe (de
ovine si taurine), peste, lapte si derivati din lapte, oua, pui in varsta de o zi,
confiscate de pasari de la abator. Acest sortiment se toaca marunt (circa 5
mm). Furajele de origine vegetala sunt reprezentate de paine neagra (bogata
in complex B), rosii, cartofi fierti, frunze de salata, de spanac tocate marunt
(circa 1 mm). In hrana nurcilor se vor introduce, de asemenea, minerale, sare
fosfocalcica si carbune de lemn. Toate aceste alimente se amesteca in
malaxoare speciale si se administreaza circa 300 g/zi/nurca adulta. Nu se
pregateste hrana decat pentru ziua respectiva. In timpul sezonului rece,
hrana se administreaza in timpul pranzului, iar in sezonul cald, la sfarsitul
zilei.
Viata reproducatoare
- nurcile se reproduc o singura data pe an, intre 5-25 martie.
Raportul de sexe este 1:3.
- In perioada de calduri, maturarea ovulului se face in 2-3 serii, la un
interval de 6-8 luni;
- Ovulatia este provocata de actul sexual si are loc la 48 de ore
dupa imperechere;
- In urma fecundarii, incepe diviziunea celulara ducand la aparitia
zigotului.
Acesta coboara in uter, dar nu se implanteaza, hranindu-se prin
difuziune si osmoza cu embriotrop (lapte uterin);
- Nu se formeaza placenta la la restul mamiferelor.
- Daca se folosesc doi masculi se obtin semifrati sau semisurori
(frati vitregi), dar de obicei, se foloseste acelasi mascul.
- Gestatia dureaza intre 38-78 de zile, cu o medie de 52 de zile.
98
- Fatarea se desfasoara eutocic (fara probleme), in cuibul de fatare,
femela dand nastere, in medie, la 4-6 pui (cu o lungime de 5-7 cm si o
greutate de circa 7-9 grame). Puii prezinta canalul auditiv infundat, sunt lipsiti
de par, iar ochii sunt lipiti, deschizandu-se in jurul varstei de 30 de zile. La 50
de zile, parul de vara este complet dezvoltat.
- Intarcarea se realizeaza la 50-60 de zile (circa 2 luni), hranirea
suplimentara a puilor facandu-se dupa primele 3 saptamani de viata cu un
amestec format din ficat si splina de vita si oua fierte.
Nurca americana
Mai mare decat Nurca europeana, Nurca americana a fost introdus in
fermele de blana europene. Astazi, este larg raspandit in salbaticie, ca
rezultat al evadarilor, si sunt considerati a fi o problema in multe zone. In
general, au o culoare mai deschisa decat exemplarele din specia europeana
si au mai putin alb in zona botului. Da nastere o data pe an, intre 1 si 6 pui, la
inceputul verii.
Habitat: in general, langa apa.
Marime: 31-45 cm, plus o coada de pana la 25 cm.
Hrana: o mare varietate, incluzand peste, mamifere, amphibieni,
nevertrebate si pasari.
Raspandire: larg raspandite in Scandinavia si in estul Rusiei, dar si in
Marea Britanie.
NUTRIA
Nutria (Myocastor coypus) este originara din America de Sud. Tarile

de origine sunt reprezentate de catre Argentina, Brazilia, Chile, Bolivia,
Paraguay si Uruguay.
Aceste animale au fost aduse in Insulele Britanice in 1929 unde au
fost crescute in ferme pentru blana in Sussex, Hampshire, Devon si Norfolk.
Aceste ferme erau situate in zone joase, cu multe rauri si ape curgatoare. In
timpul anilor 1930, nutriile au scapat din captivitate si, in ciuda numeroaselor
incercari de controlare a inmultirii, s-au adaptat noului habitat britanic,
inmultindu-se cu succes in zonele rurale din estul Angliei.
Aspectul exterior si dimensiunile
Nutria are 20 de dinti dintre care patru incisivi de culoare portocalie cu
crestere si tocire continua (cu ritm de crestere rapid). Urechile sunt scurte.
Ochii sunt situati in partea superioara a capului. Nasul si gura sunt valvulare,
astfel ca se pot inchide pentru a preveni intrarea apei. La nivelul comisurilor
gurii se gasesc niste glande care produc substante uleioase pe care nutria le
utilizeaza pentru intretinerea si impermeabilizarea blanii. Nutria poate vedea
foarte bine sub apa. Mustatile nutriei sunt lungi si numeroase. Spinarea este
cifozata. Coada lunga este conica pe sectiune si este acoperita cu solzi si
rare fire de par.
Coada este utilizata drept carma la inot. Picioarele sunt scurte.
Membrele anterioare sunt prevazute cu cate 5 degete adaptate pentru prinsul
hranei, dar si pentru pieptanat. Membrele posterioare sunt prevazute cu cate
4 degete, trei dintre ele fiind unite printr-o membrana interdigitala, utilizata la
inot. Masculul nu prezinta burse testiculare. Nutria prezinta glande perianale.
Femela prezinta 4-5 perechi de mamele situate pe partile laterale a corpului,
99
fapt ce ii permite femelei sa-si alapteze puii si in apa. Corpul nutriei este
acoperit cu doua categorii de fire de par, unele lungi si groase si altele subtiri
si fine (puful). Blana este, in general, de culoare maron-cenusie. Exista
diferite varietati de culoare: alba de Moscova, alba-crem de Italia, alb-perlata
de Kaliningrad, alba de Azerbaijian, varietatea neagra, etc. Este important de
retinut ca apa pentru scaldat este vitala pentru mentinerea calitatii blanii.
Lungimea corpului este de circa 50-58 cm. Greutatea corporala este
de circa 6-7 kg la femela si de 8-10 kg la mascul, unele exemplare putand
ajunge chiar pana la 20 kg.
Comportamentul
Nutria este un mamifer semiacvatic, activ, ducand o viata monogama.
Sunt animale foarte docile. Nutria este un animal foarte curat. Isi spala hrana,
chiar daca aceasta este administrata curata. Nutria se descurca bine atat pe
uscat, cat si in apa. Se scufunda, parcurgand distante lungi pe sub apa.
Cercetarile au aratat ca nutriile sunt capabile sa-si tina respiratia sub apa
pentru circa 5 minute. Se hranesc si sunt active cu predilectie la rasaritul si
apusul soarelui. Nutria este un rozator vegetarian, consumand hrana atat in
apa, cat si pe uscat. Nutriile sunt animale teritoriale si tolerante cu semenii
lor.
Habitatul
Nutria traieste pe malurile apelor dulci, dar si sarate, prin balti,
facandu-si vizuini in maluri sau cuiburi in desisuri. In captivitate, nutriile sunt
crescute in custi individuale compuse din:
• cuibul confectionat din lemn si captusit cu tabla;
• padocul (voliera) trebuie sa vina in continuarea cuibului, fiind
confectionat din plasa de sarma;
• bazinul de apa pentru consum si pentru scaldat.
Hranirea
In salbaticie, nutria se hraneste cu vegetatia acvatica, cu coaja
ramurilor tinere, mormoloci si melci. In captivitate, hrana este reprezentata de
furaje de origine vegetala (masa verde si legume, vara si radacinoase,
bostanoase, iarna), concentrate (uruieli, sroturi administrate oparite sau sub
forma de terci). In sezonul rece, in functie de necesitati se poate administra si
fan. Este importanta, de asemenea, administrarea suplimentelor vitamino-
minerale. Iarna, cantitatea din bazin se va pune intr-o cantitate mai mica
pentru a nu ingheta, altfel se pot inregistra degeraturi ale cozii.
Aspecte particulare
Stomacul prezinta 20% din capacitatea tubului digestiv.
Viata reproducatoare:
• activitatea de reproductie este permanenta;
• maturitatea sexuala este atinsa in jurul varstei de 4-5 luni, dar nutriile
isi pot incepe activitatea sexuala abia in jurul varstei de 7 luni;
• in cazul femelelor adulte, caldurile apar dupa fatare la circa 24 de ore
si se repeta la 28-30 de zile, dar de obicei fata de doua ori pe an.
• ovulatia este indusa de actul sexual;
• exista doua sisteme de monta: in harem sau libera;
• gestatia dureaza in medie 4 luni si jumatate (127-133 de zile);
100
• fatarea este eutocica (fara dificultati), avand loc in cuibul de fatare.
Femela naste, in medie, circa 6-7 pui/fatare, puii avand o greutate in jur de
150-250 grame;
• puii se nasc cu ochii deschisi, cu par si cu dinti;
• intarcarea se realizeaza la 60 de zile, prin scoterea femelei din cuib.
Apa este esentiala in viata nutriei. Daca apa lipseste, nutria nu-si
poate peria blana, iar puful devine impaslit. Apa este, de asemenea, un
factor important pentru o viata reproducatoare buna. Nutriile sunt sensibile la
temperaturiile scazute. Acuitatea vizuala este scazuta, orientarea realizandu-
se cu predilectie pe baza mirosului.
CHINCHILA
Chinchilla - animal de companie

Chinchilla este un animal rozator ce face parte din familia
Chinchiliade. Se creste ca animal de companie deoarece este un animal
foarte curat, nu emana mirosuri specifice, se hraneste doar cu furaje
vegetale. Chinchilla are coada stufoasa, urechi de soarece, putand fi
asemanata cu o incrucisare intre iepure si veverita.
Chinchilla isi are originea din zona Peru, Chile, Bolivia, Anzii sud-
americani, traind la o altitudine de 2500m, intr-o zona pietroasa si cu putina
vegetatie.
Durata de viata a chinchillelor este de 10-15 ani, greutate 500-600g,
gestatia este de 111 zile, 4 incisivi si 16 molari (20 de dinti). Sunt raspandite
3 specii de chinchilla:
- Chinchilla langiera
- Chinchilla brevicaudata
- Chinchilla regala
Din toate speciile, chinchilla langier este cea mai raspandita.
Chinchilla este activa in general noaptea, dar si ziua pot avea
momente de activitate. Ele nu sunt galagioase, sunt rapide, foarte agile,
curioase si pline de energie. Un aspect foarte important pentru un animal de
companie este faptul ca nu are paraziti externi, avnd o blana foarte deasa, un
fir de par de chinchilla este de 20 de ori mai fin decat un fir uman.Dintr-o
singura radacina de par ies pana la 120 de fire. Chinchilla este un animal
vegetarian ce mananca in general fan si furaj special. Hrana chinchillelor se
bazeaza pe pelete speciale si pe fan (lucerna).
Nu se recomanda hranirea chinchillei cu mancare verde (frunze de
salata, varza) deoarece exista riscul deranjarii tractului digestiv. Fanul sau
lucerna sunt foarte importante in alimentatia chinchillei, acestea asigurand un
echilibru in alimentatia animalului. Din alimentatia chinchillei nu trebuie sa
lipseasca fanul, se recomanda cel putin de 2 ori pe saptamana sa hranim
animalul cu fan.
O chinchilla mananca intr-o zi aproximativ 30 g pelete. Se mai pot
administra sapatamanal 1-2 stafile si 1 felie de mar. In situatii de diaree se
pune in apa ceai de menta sau banane uscate confiate. Apa chinchillelor
trebuie schimbata la 2 zile, se recomnada folosirea apei curate de la fantana.
In cazul in care se utilizeaza apa de la robinet (cu clor) trebuie tinuta o zi
pentru a-si pierde mirosul de clor.
101
Spatiul in care vom amplasa cusca chinchillei trebuie sa fie curat cu o
temperatura intre 14-20 grade C. Este de preferat ca in acel loc sa nu avem
curenti de aer sau variatii rapide de temperatura. Cusca chinchillei trebuie sa
fie metalica si destul de spatioasa deoarece chinchillei ii place sa roada si sa
se agate de peretii custii. Pe partea de jos a custii trebuie sa avem o tavita
care sa se poata scoate a permite o curatare rapida.
In cusca chinchillei trebuie sa existe o cutie pentru nisip. Chinchilla
face baie in acest nisip special pentru indepartarea excesului de sebum.
Aceasta cutie se introduce cel putin de 2 ori pe saptamana si se tine in cusca
15-30 de minute.
Pentru a nu aparea probleme in cresterea chinchilei, trebuie
respectate cateva reguli de baza. Cincila este sensibila la curenti de aer, la
raze directe de soare si la schimbari dese ale furajului.
Va trebui sa amplasam cusca intr-un loc lipsit de curenti de aer si cat
mai racoros si linistit (fara zgomote). Daca sunt respectate aceste reguli de
baza nu vor exista imbolnaviri de orice natura.
Recomandari pentru pastrarea sanatatii chinchilei:
- Folositi furaj si fan de calitate. Nu utilizati fan mucegait sau murdar.
- Schimbati apa la maxim 2 zile.
- Feriti cusca de curenti de aer si de temperaturi de peste 26 grade C.
- Plasati cusca intr-un loc fara zgomote mari.
- Verificati constant existenta in cusca a unei bucati de lemn, se evita
astfel cresterea excesiva a dintilor.
- Curatati o data pe luna bidonul de apa, evitam aparitia bacteriilor.
- In functie de tipul de cusca, se face curat regulat.
Alimentatia de baza a chinchillei este fanul sau lucerna si furajul
special sub forma de pelete. Acest furaj ii ofera chinchillei tot necesarul
pentru o dieta sanatoasa. Un aspect deosebit este ca furajul sa nu fie
mucegait,murdar, tinut in conditii improprii. Furajul (peletele) trebuie depozitat
in conditii curate si fara umiditate ridicata. Garantia acestor pelete este in
general de 6 luni, in cazul in care se respecta conditiile de depozitare si sacul
nu este desfacut.
Chinchilele se pot reproduce dupa varsta de 7-9 luni.
Prima monta are loc la varsta de 8-10 luni pentru femele si peste 12
luni pentru masculi.
Nu se recomanda imperecherea mai devreme, existand riscul nasterii
puilor cu diverse anomalii.
O chinchilla se poate reproduce pana la varsta de 15 ani.
In momentul in care femela este in calduri si are loc monta, chinchila
elimina niste dopuri de ceara care se intaresc in contact cu aerul, dupa
monta ea creste in greutate cu 15 grame pe saptamana.
Perioada de gestatie la chinchila este de 111 zile, femela poate naste
1-5 pui, de maxim 3 ori intr-un an. In general la prima fatare chinchilla are un
pui, apoi media devine 2-3 pui pe nastere. In situatiile in care se nasc 4-5 pui,
este recomandat mutarea puilor la alte femele cu mai putini pui (mame doica)
pentru a fi siguri ca vor trai. Daca o femela are 5 pui iar o alta are 2 pui,
atunci putem muta 1-2 pui. Foarte important este ca diferenta nasterilor intre
cele doua femele sa nu fie mai mare de 1 saptamana.
Puii se nasc cu dinti, cu blana si cu ochi.
102
Situatii mai delicate in monta sunt intalnite la imperecherile black-
velvet, beige si white. Imperecherea pentru black-velvet, beige si white se
face doar intre culori diferite (mascul black-velvet, beige si white cu femela
standard) sau (femela standard cu mascul black-velvet, beige si white).
Specia Chinchila Langier . Este specia de chinchile cea mai des
folosita in crescatorii. Lungimea corpului este de 25-30 cm, si o greutate de
250-450 grame.
Capul este mic si acutit. Urechile acoperite de par sunt lungi.
Lungimea firului de par este de 2,5 cm, culoarea blanii este gri-deschis si alb-
murdar in zona abdomenului.
Specia Chinchila Brevicaudata. Lungimea corpului depaseste
frecvent 35 cm.
Urechile si coada sunt mai mici fata de Chinchila Langier.
Culoarea blanii este gri-albastruie si alb-galbuie pe abdomen.
Specia Chinchila Rex. Este cea mai mare specie de Chinchila,
depasind 40 cm.
La fel particularitatea acestei rase sunt urechile si coada scurte, fata
de cea a Chinchilei Langier.
VULPEA POLARA
Cresterea in conditii de captivitate a determinat si la vulpea polara

aparitia mai multor varietati de culoare printre care amintim: vulpea polara
alba care are blana de culoare alba iarna si gri-inchis vara; vulpea polara
albastra care nu-si modifica culoarea in functie de sezon; vulpea Shadow cu
culoarea de bleu-deschis, aproape alba si care se poate domestici.
Primele exemplare au fost adus la Tg.Mures in jurul anului 1950. Pana
in anul 1990 au exista 14 ferme car au detinut efective de vulpe polara. In
prezent se mai gasesc vulpi polare la ferma Racaciuni (judetul Bacau) si la
Statiunea de Cercetare- Dezvoltare pentru Cresterea Animalelor de Blana
Tg. Mures. De asemenea si la cativa crescatori particulari.
Conformatia este corespunzatoare carnivorelor de talie mijlocie. Are o
constitutie robusta. Mebrele sunt scurte, au osatura puternica, capul are un
format patratic, cu botul scurt, urechile mici si rotunjite, imbracate bine cu
par, coada este lunga si stufoasa.
Dimorfismul sexual este putin pronuntat. Lungimea masculilor de la
varful botului pana la baza cozii este de 60 cm, iar la la femele de 58 cm.
Grautate a corpului este de 5,5-6 kg la masculi si 4,5-5 kg la femele.
Blana este foarte pufoasa si matasoasa cu o inaltime medie a spicului
de 5,5-5,7 cm.
Coada are o forma cilindrica bine imbracata cu par.
Vulpile polare au un singur ciclu de calduri si dureaza aproximativ 3
luni, cu primele semne in jurul datei de 15-20 februarie.
In crescatoria de vulpi de la Tg.Mures, se practica monta dirijata si se
face potrivirea perechilor in functie de caracterul fenotipic urmarit.
Raportul dintre sexe este de 1 mascul la 3 femele.
In cazul utilizarii masculilor tineri (1 an), se face controlul seminal
pentru a se aprecia capacitatea lor de fecundare.
103
Varsta optima de introducere la monta este de 11-12 luni (masculi si
femele), iar varsta reproductiva este de 4-5 ani.
Dupa o gestatie de 52-53 de zile are loc fatarea. Pe perioada de
gestatie si de fatare au nevoie de liniste. Prolificitatea este de 8-10 pui.
Pui se nasc cu par si cu ochii inchisi. La varsta de 30 de zile se trece
la furajarea suplimentara a puilor, prin introducerea in spatiu de cazare a
unui amestec furajer cu o granulatie mai fina si mai omogena decat la adulte.
Intarcarea are loc la 45 de zile, cand puii se cazeaza in spatii pentru
tineret in functie de origine si sex.
Sacrificarea vulpilor polare pentru blana se face in lumile noiembrie-
decembrie prin injectare intra pericardica de substante cu efect narcotic (eter
etilic).
Aceasta vulpe are blana de culoare alba iarna si cafenie vara.
Blana ei superba este, evident, foarte ravnita de catre vanatorii din America
de Nord!
Vulpea polara se foloseste de coada ei lunga si groasa ca de un fular
in timpul gerurilor naprasnice sau ca de o cuvertura atunci cand
doarme.
Ea poseda un simt olfactiv remarcabil; este o alergatoare rapida si o
buna inotatoare.
La sfarsitul iernii arctice, catre martie-aprilie, cuplurile se formeaza si
pregatesc o vizuina pentru adapostirea viitorilor pui.
Aceste vizuini sunt utilizate generatie dupa generatie, putand fi vechi
de 300 de ani. Dintre toate canidele, vulpea polara detine recordul
numarului de pui la o nastere: ea are in medie 11 pui, dar acest numar
poate spori pana la 22!
Masculul vaneaza si aduce hrana (mici rozatoare, pasari, bace si
starvuri), in timp ce femela se ocupa de pui.
Cuplul ramane impreuna timp de circa 4 luni, pana ce puii ies din
vizuina. In afara de om, principalii inamici ai vulpii polare sunt lupul, rasul si
ursul alb.

• Nurca este un animal salbatic apartinand familiei Mustelidae, care este
crescut in captivitate, in special pentru productia de blanuri. Nutria este un
rozator de talie mare, semi-acvatic, avand originile in America de Sud.
• Chinchilla este un animal rozator ce face parte din familia Chinchiliade. Se
creste ca animal de companie deoarece este un animal foarte curat, nu
emana mirosuri specifice, se hraneste doar cu furaje vegetale. Chinchilla
are coada stufoasa, urechi de soarece, putand fi asemanata cu o
incrucisare intre iepure si veverita.
• Vulpea polara apartine speciei Alopex Lagopus, genul Canis si face parte
din familia Canidelor. Se gaseste raspandita in zonele reci ale
continentului european, asiatic si cel nord american, fiind o specie
adaptata la conditiile vitrege cu temperaturi de - 40 si -50 de grade Celsius
si cu nopti polare ce dureaza 6 luni.
104
1. Nurca este un animal salbatic:

a. apartinand familiei Mustelidae, care este crescut liber, in special pentru
productia de blanuri. Extinderea cresterii nurcilor se datoreaza adaptabilitatii
animalelor la conditiile de mediu oferite de crescator si calitatilor deosebite ale
blanurilor.
b. apartinand familiei Mustelidae, care este crescut in captivitate, in special
pentru productia de blanuri. Extinderea cresterii nurcilor se datoreaza adaptabilitatii
blanurilor.
c. apartinand familiei Gramineae, care este crescut in captivitate, in special
pentru productia de blanuri. Extinderea cresterii nurcilor se datoreaza adaptabilitatii
blanurilor.
2. Nutria este un rozator de:
a. talie mare, semi-acvatic, avand originile in America de Sud.
b. talie mică, semi-acvatic, avand originile in America de Nord.
c. talie mijlocie, semi-acvatic, avand originile in America de Nord.
3. Sacrificarea nutriilor pentru blana se face la varsta:
a. de 8-9 luni. Pentru o calitate corespunzatoare a blanurilor, sacrificarile din
sezonul cald sunt precedate de o perioada de pregatire in care animalele sunt ferite
de lumina solara directa si se mareste frecventa imbaierilor cu apa proaspata.
Blanurile se vor curata cu rumegus, prima data pe partea cu piele, apoi pe blana.
Dupa degresare, blanurile se imbraca pe sanuri extensibile, ca si cele utilizate
pentru piei de vanat, pentru uscare.
b. de 5-7 luni. Pentru o calitate corespunzatoare a blanurilor, sacrificarile din
sezonul cald sunt precedate de o perioada de pregatire in care animalele sunt ferite
de lumina solara directa si se mareste frecventa imbaierilor cu apa proaspata.
c. de 4-10 luni. Pentru o calitate corespunzatoare a blanurilor, sacrificarile
din sezonul cald sunt precedate de o perioada de pregatire in care animalele sunt
ferite de lumina solara directa si se mareste frecventa imbaierilor cu apa proaspata.
4. Vulpea polară:
a. are blana de culoare cenu ie iarna si cafenie vara. Blana ei superba este,
evident, foarte ravnita de catre vanatorii din America de Nord. Vulpea polara se
foloseste de coada ei lunga si groasa ca de un fular in timpul gerurilor naprasnice
sau ca de o cuvertura atunci cand doarme.
b. are blana de culoare cenu ie iarna si cafenie vara. Blana ei superba este,
evident, foarte căutată de piscicultori. Vulpea polara se foloseste de coada ei lunga
si groasa ca de un fular in timpul gerurilor naprasnice sau ca de o cuvertura atunci
cand doarme.
c. are blana de culoare alba iarna si cafenie vara. Blana ei superba este,
evident, foarte ravnita de catre vanatorii din America de Nord. Vulpea polara se
foloseste de coada ei lunga si groasa ca de un fular in timpul gerurilor naprasnice
sau ca de o cuvertura atunci cand doarme.
105
BIBLIOGRAFIE
1. Bura M., Tehnologia creşterii albinelor. Lucrări practice, Editura Agroprint,

Timişoara, 1998
2. Burlacu G., Conceptii si solutii prioritare in redresarea zootehniei
Bucuresti, Ed. Asas Bucuresti, 2001
3. Burlacu G., Valoarea nutritivă a nutreţurilor, normele de hrană şi
întocmirea raţiilor, Editura Ceres, Bucureşti, 1991
4. Dinescu S., Badea N., Creşterea animalelor de fermă, Editura Ceres,
Bucureşti, 1996
5. Dinescu S., Badea N., Tehnologii eficiente de creştere a taurinelor şi
ovinelor, Editura Ceres, Bucureşti, 1996
6. Georgescu Gh., Velea C., Stanciu D., Tehnologia creşterii bovinelor,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1990
7. Marin Gh. Şi colab., Creşterea păsărilor, Editura Ceres, Bucureşti, 1984
8. Oancea M., Managementul în unităţiile zootehnice, Editura USAMV,
Bucureşti, 1992
9. Otiman P. I., Agricultura României la cumpăna dintre secolul XX un secol
al deznădejdii şi secolul XXI un secol al speranţei, Editura Agroprint,
Timişoara, 2002
10. Petroman I., Culea C., Sisteme de crestere si exploatare a
animalelor, Ed. Mirton, Timisora, 1998
11. Stoica I., Nutriţia şi alimentaţia animalelor domestice, Editura Coral
Sanivet, Bucureşti, 1997
12. Zahiul Letitia, Politici si piete agricole- reforma si integrare
europeana, Ed Ceres, Bucuresti, 2005
106
Anexa 1
Explicarea simbolurilor utilizate
- Rezumate. Simbolul Indică prezentarea in rezumat a conţInutului

unităţii de invăţare
- atenţie. Acest simbol vă Indică mărirea atenţiei asupra paragrafului

sau imagInii unde este intâlnit.
- observă. Acest simbol Indică observarea cu atenţie a imagInii.
- concepte şi noţiuni de reţInut. Simbolul Indică prezentarea unor

elemente de bază ce trebuie studiate cu atenţie şi reţInute.
- test rezolvat. Simbolul Indică intrebări la care este dat şi răspunsul.
- intrebări. Incercaţi să daţi răspuns la aceste intrebări.
Bibliografie
107

Produse Agricole Animale

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Produse Agricole Animale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE

ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI

FACULTATEA DE MANAGEMENT ȘI TURISM RURAL

Specializarea: Inginerie și Management în Alimentație Publică și Agroturism

PRODUSE AGRICOLE ANIMALE

Curs pentru studenţii IFR

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2 Recunoaşterea principalelor rase. 15

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 3 Tehnologia de creştere a ovinelor 19

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 4 Recunoaşterea principalelor rase. 23

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 5 Tehnologia de creştere a suinelor 29

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 6 Recunoaşterea principalelor rase. 40

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 7 Tehnologia de creştere a păsărilor 44

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 8 Recunoaşterea principalelor rase. 55

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 9 Tehnologia de creştere a cabalinelor 63

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 10 Recunoaşterea principalelor rase. 69

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 11 Tehnologia de creştere a iepurilor 73

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 12 Recunoaşterea pricipalelor rase. 81

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 13 Creşterea albinelor. Importanta creşterii 87

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 14 Nurca. Nutria. Chinchila. Vulpea polara 97

TEHNOLOGIA DE CREŞTERE ŞI EXPLOATARE A VACILOR

Cuvinte cheie: fermă, vaci cu lapte, stabulaţie, adăposturi

Durata medie de parcurgere a unităţii de studiu este de 2 ore

CRITERII ORIENTATIVE DE ORGANIZARE A FERMELOR

Pentru un fermier, crescător de vaci cu lapte, realizarea de

Pentru obţinerea unei eficiente sporite, într-o fermă de vaci cu lapte,

Pe parcursul timpului, crescătorii de animale au căutat în permanenţă

Adăposturile semideschise de întreţinere a vacilor în stabulaţie

CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI PRIVIND EXPLOATAREA

Ambele sisteme, corespund cerinţelor moderne de exploatare a

Bovinele şi în deosebi taurinele sunt specii de animale cosmopolite,

Concepte şi noţiuni de reţinut

RECUNOAŞTEREA PRINCIPALELOR RASE.

Cuvinte cheie: Bălţată Românească,Brună de Maramureş, Bălţata cu

Durata medie de parcurgere a unităţii de studiu este de 2 ore

CRESTEREA BOVINELOR - ACTIVITATE TRADIŢIONALĂ

Diversitatea productiilor pe care le realizeaza, consumul redus de

Rase de taurine importate

Rase mixte importate

Rase de carne importate

1. Indicaţi rasele de taurine importate :

2. Indicaţi rasele locale ameliorate:

3. Rase mixte importate

TEHNOLOGIA DE CREŞTERE A OVINELOR

Cuvinte cheie: ovine, saivană, nutreţ, fătare.

Durata medie de parcurgere a unităţii de studiu este de 2 ore

ADĂPOSTURILE PENTRU OVINE

Adăposturile sunt în general construcţii mai puţin pretenţioase şi

Concepte şi noţiuni de reţinut

1. Saivanul are rolul de:

RECUNOAŞTEREA PRINCIPALELOR RASE.

Cuvinte cheie: Ţurcana, Ţigaia, Merinosul transilvănean, Merinosul

Durata medie de parcurgere a unităţii de studiu este de 2 ore

În ţara noastră creşterea ovinelor s-a dezvoltat în mod intensiv

Produse principale şi secundare de la ovine

Criteriile de clasificare a raselor sunt : originea, particularităţi

II. Rase importate

Concepte şi noţiuni de reţinut

1. În ţara noastră creşterea ovinelor s-a dezvoltat în mod intensiv

TEHNOLOGIA DE CREŞTERE A SUINELOR

Cuvinte cheie: suine, reproducţie, carcasa, creştere, furajare

Durata medie de parcurgere a unităţii de studiu este de 2 ore

ADĂPOSTURILE PENTRU SUINE

Rapida şi continua dezvoltare a tehnologiilor de creştere şi a