Capitolul 8

8.1. Definirea managementului serviciilor publice

8.2. Caracteristicile managementului serviciilor publice
8.3. Funcția publică și funcționarul public
Managementul serviciilor publice = studiază
procesele și relațiile de management din cadrul
sistemului administrativ, în vederea identificării de
principii și legități, metode și tehnici de management
care să conducă la creșterea gradului de satisfacere a
interesului public.
Managementul serviciilor publice studiază procese și relații de
management din sectorul public idenficiate pe patru niveluri (A.
Androniceanu, “Noutăți în managementul public”, Ed. ASE, 2003):
 În afara sistemului administrativ dintr-o țară, în relațiile
internaționale: interstatale și interinstituționale;
 Între componentele sistemului administrativ dintr-o țară
grupate pe cele trei ramuri de autorități: legislativă,
executivă, juridică;
 În cadrul autorităților administrative, ca entități distincte ale
structurii sistemului administrativ;
 În cadrul organizațiilor publice care desfășoară activități în
interes public și nu fac parte din structura sistemului
administrativ.
 Obiectivul fundamental al managementului
serviciilor publice = creșterea gradului de
satisfacere a interesului public, determinat de
nevoile generale și specifice.
 Realizarea obiectivului fundamental al
managementului serviciilor publice implică, din
partea titularilor de posturi și funcții publice de
conducere și execuție, un plus de
responsabilitate în gestionarea resurselor.
Managementul serviciilor publice prezintă următoarele
caracteristici(A. Androniceanu, “Noutăți în managementul public”, Ed. ASE, 2003):
 Caracter integrator = rezultă din sfera largă de delimitare a
obiectului de activitate pentru sectorul public. Astfel,
managementul serviciilor publice identifică, adaptează și
integrează principii, metode și tehnici specifice altor domenii:
management general, statistică, drept administrativ,
administrație publică etc. cu care se află într-o interdependență
continuă;
 Caracter politic = este determinat de influența pe care
reprezentanții politicului o au asupra conținutului proceselor de
management și de execuție;
Managementul serviciilor publice prezintă următoarele
caracteristici:
 Caracter complex = apare datorită sferei foarte largi de
delimitare a sectorului public, astfel complexitatea este dată de
varietatea nevoilor sociale din fiecare domeniu, de influența
cadrului legislativ asupra proceselor și relațiilor de management
(administrația publică reflectă cel mai bine caracterul complex);
 Caracterul de diversitate = consecință directă a numărului mare
de domenii din sectorul public care au aceleași legități generale
și principii aplicate diferit, în funcție de specificul fiecărui sector.
 Funcția publică = factor de generalizare a unor
posturi asemănătoare în ceea ce privește autoritatea
și responsabilitatea într-o instituție din sectorul
public.

 Funcțiile publice de conducere din instituțiile publice

din țara noastră sunt ocupate de
politicieni/reprezentanți ai acestora. Ei sunt numiți în
funcție potrivit procedurii legale sau sunt aleși de
electorat și titularizați în funcții publice.
Funcția publică are următoarele caracteristici(A. Androniceanu,
“Noutăți în managementul public”, Ed. ASE, 2003):
 Este titulară de competențe, atribuții și responsabilități
stabilite prin lege;
 Are caracter permanent;

 Este creată prin lege, astfel încât administrația nu

creează funcții publice;
 Este organizată în vederea satisfacerii unor interese
generale, nu personale;
 Are o anumită specializare și o competență stabilite prin
lege, prin care se urmărește satisfacerea unui interes
general.
 Principiile care stau la baza exercitării funcției
publice în România sunt:
 Asigurarea promptă și eficientă, liberă de
prejudecăți, corupție, abuz de putere și presiuni
politice a tuturor activităților efectuate de
funcționarii publici;
 Selectarea funcționarilor publici pe criteriul
competenței;
 Egalitatea șanselor la intrarea și promovarea în
corpul funcționarilor publici;
 Stabilitatea funcționarilor publici.
Funcționar public = persoana care își desfășoară activitatea în instituții
și/sau autorități publice pe un post și funcție publică prin intermediul
cărora contribuie la realizarea misiunii autorității/instituției publice în
care a fost numit potrivit cadrului legislativ specific.

 Reprezentanții politici nu sunt funcționari publici, dar ei ocupă

diferite posturi și funcții publice în sectorul public.
 Reprezentanții politici care ocupă funcții publice, dar nu sunt
funcționari publici, trebuie să-și determine obiectivele politice în
funcție de misiunea socială a autorităților și instituțiilor publice, iar
strategiile politice să fie compatibile cu cele ale instituțiilor publice.
 În accepțiunea managementului serviciilor publice,
tipul și numărul de funcții publice într-o instituție sau
autoritate publică nu poate fi stabilit decât în funcție
de nevoile de servicii publice.
 Dimensiunea managerială conferă viabilitate și
flexibilitatea necesară adaptării sistemului de
management din instituțiile publice la cerințele
mediului extern aflat într-o continuă schimbare.
Condiții ca un funcționar public să fie numit pe un post și
funcție publică în România(A. Androniceanu, “Noutăți în managementul
public”, Ed. ASE, 2003):
 Funcționar public român nu poate fi decât cetățeanul
român cu domiciliul în țară;
 Persoana trebuie să aibă vârsta de cel puțin 18 ani
împliniți;
 Funcționarul publice poate să posede o anumită pregătire
de specialitate;
 Învestirea se face pe bază de concurs ori ca urmare a
alegerii;
 Persoana care va ocupa o funcție publică trebuie să
desfășoare o activitate continuă și permanentă.
Clasificarea funcționarului public (A. Androniceanu, “Noutăți în managementul public”, Ed.
ASE, 2003)
1. După perioada de timp în care este exercitată funcția publică:
 Funcționari publici debutanți;

 Funcționari publici definitivi.

2. În funcție de nivelul studiilor necesare:

 Funcționari publici cu studii superioare de lungă durată;

 Funcționari publici cu studii superioare de scurtă durată;

 Funcționari publici cu studii medii, liceale sau postliceale.

3. După clasa în care se încadrează:

 Funcționari publici de clasa a III-a, nivel minim;

 Funcționari publici de clasa a II-a, nivel mediu;

 Funcționari publici de clasa I, nivel maxim.

Clasificarea funcționarului public
4. După natura postului:
 Funcții de conducere de natură administrativă;

 Funcții de conducere de specialitate.

5. În funcție de implicarea funcționarilor în procesul decizional:

 Funcționari publici de decizie;

 Funcționari publici implicați în pregătirea deciziilor

administrative;
 Funcționari publici implicați în aplicarea deciziilor
administrative.